Chirurgie plastica curs 3

05.12.2012
Definitie, istoric si metode ale chirurgiei plastice
Specialitatea de chirurgie plastica se adreseaza:
- Chirurgia mainii (traumatisme, sechele posttraumatice sau malformatii)
- Arsurile si sechelele acestora
- Tumorile tegumentare si de parti moi (tumori ale carcasei)
- Acoperirea unor defecte postexcizionale/traumatice de tegumente si de parti moi, indiferent de
localizare
- Reconstructia unor segmente corporale (membre, nas, urechi, pleoape, buze)
- Chirurgia cosmetica sau estetica
Ca procedeu de baza, chirurgia plastica foloseste redistribuirea tisulara. Poate sa fie:
Lambouri triunghiulare:
- Redistribuire de tesuturi locala care inseamna ca la nivelul unei anumite regiuni sau segment,
tesuturile, inclusiv pielea se reaseaza (redistribuie) a tesuturilor in vederea obtinerii unui
rezultat functional si cosmetic imbunatatit sau pentru a aduce regiunea cat mai aproape de
forma anatomica ideala. Cel mai simplu procedeu este reprezentat de plastia in Z (plastie cu
lambouri triunghiulare ce se incruciseaza). In situatii speciale se pot folosi multiple plastii cu
lambouri triunghiulare, in continuitate sau intrerupt
Pe bridele retractile, prima incizie se face mereu pe coama bridei, dupa care se croiesc lambouri
triunghiulare pe celelalte versante ale bridei, seriate. (linia dreapta se transforma in linie franta care nu
mai produce retractie). Lambourile pot sa fie simetrice sau asimetrice, in functie de marimea
unghiurilor, si exista si lambouri triunghiulare asimetrice.
REGULA
TOATE LATURILE SUNT EGALE, INDIFERENT CA ESTE VORBA DE LAMBOU SIMETRIC SAU ASIMETRIC.
UNGHIURILE POT SA FIE EGALE SAU INEGALE. IN CAZUL IN CARE AVEM DEA FACE CU LAMBOURI
ASIMETRICE, LAMBOUL CARE SE MISCA MAI MULT ESTE CEL CU UNGHIUL MAI MIC.
Se pot asocia diferite variante de lambouri in continuitate:
- 30-30
- 90-90
- 60-60
Pentru lambouri triunghiulre simetrice a existat o regula matematica privind rezutatele incrucisarii
acestora:
- La unghiuri 30-30 prin incrucisare se alungeste brida cu 25% din lungimea inciziei
- La unghiurile de 60-60 se obtine o alungire de 100%
- La unghiurile de 90-90 se obtine o alungire de 120%
Cand este de facut o alungire, lamboul cu unghi mai mic este cel care se misca.

Lambourile locale
- Avansate
- Translate stanga/dreapta
- Rotate
Raportul intre lungime si latime a unui lambou local, pentru a-si pastra viabilitatea este in mod normal
de 3:1.
Exceptie de la regula este fata, deoarece are o vascularizatie foarte buna.
De principiu lambourile de vecinatate se creeaza in plan prefascial si pot fi croite fie pe pedicul vasculari
cunoscuti anatomic (sunt cunoscute peste 280 de lambouri pe pedicul vascular) sau pot fi lambouri
intamplatoare, care merg mai ales la fata.

Lambouri sau redistribuire tisulara la distanta:
- Transplant liber de piele
- Lambourile de acoperire migratorii (aproape nu se mai folosesc)
- Transferurile libere pe pedicul vasculo-nervos (cel mai adesea prin procedee microchirurgicale)
- Lamboul de tip Filatov-lambou tubular. Exista si variante moderne : Filatov acut, in acelasi timp
se duce la gazda (cel mai frecvent pe fata interna a bratului, respectand regula 3:1)
Dpdv tehnic, cel mai utilizat procedeu de distribuire tisulara la distanta este reprezentat de pielea
libera(libera=segmentul transferat nu mai pastreaza nicio conexiune cu zona de unde a fost
recoltat=zona donatoare,)iar revascularizarea lui din zona unde a fost transferat=zona receptoare se
face prin inosculare sau revascularizare intamplatoare.
Primul transplant de piele a fost efectuat in 1890 (tegument smuls de pe police)
Dpdv al recoltarii, s-a inceput prin a recolta fragmente de piele prin sectionare cu bisturiul, strica
aspectul zonei donatoare. Alt dezavantaj este ca nu are aceiasi grozime pe toata suprafata, este mai
groasa in centru si nu poate sa fie folosita pentru acperirea unor zone receproare mari sau daca sunt
folosite, rezultatele functionale si cosmetice sunt nesatisfacatoare.
Transplantul de piele poate sa fie de grosimi diferite, in functie de scop si de zona receptoare: cu cat
pielea libera este mai groasa se obtine un aspect cosmetic mai bun, iar zona donatoare se vindeca mai
greu. Indiferent de grosimea pielii libere despicate, exista in mod normal o retractie.
Pielea libera toata grosimea: in situatia lor, trebuie tinut cont de suprafata necesara in zzona receptoare,
pentru ca zona donatoare trebuie suturata. Zona donatoare de electie este reprezentata de coapse, sau
fese. Pentru pielea libera toata grosimea sunt cunoscute ca zone donatoare: abdomenul, fata interna a
bratului, regiunea supraclaviculara sau regiunea mastoidiana (mai ales pentru defectele tegumentare
simple de la nivelul nasului)
Transplantul de piele libera toata grosimea este reprezentata de scalpurile traumatice, care dupa
prelucrarea chirurgicala pot fi reaplicate cu conditia ca viabilitatea lor sa nu fie compromisa.
De principiu se folosesc transplanturi libere de piele despicata varianta subtire, acolo unde patul sau
zona receptoare nu ofera o vascularizatie de calitate. De principiu zona donatoare se vindeca in 10-12
zile, cel mai adesea cu restitutio ad integrum (la 3-6 luni)
Alte tipuri de transplanturi sunt:
- Transplanturi libere tendinoase care se folosesc pentru refacerea continuitatii tendoanelor
flexoare de la mana (extensor de la zonele picioarelor). Tendonul este singura structura tisulara
care nu produce cicatrice (se remaniaza)
- Transplantul de os (transplantul liber de os spongios). In momentul de fata exista si posibilitatea
unor reconstructii osoase folosindu-se segmente intregi de os conservat si demineralizat (nu mai
are elemente care sa induca exectia)
- Transplantul vascular, liber. La inceput se folosea pentru refacerea continuitatii arteriale (se
foloseau vene de vecinatate)
- Transplantul liber de grasime-pentru acoperirea sau refacerea unor defecte mici, eventual
pentru mici augmentari de san, sau pentru estomparea ridurilor de expresie (zona donatoare de
electie este reprezentata de zona epigastrica sau fata interna si 1/3 superioara a coapsei-ambele
zone au lipocite de mici dimensiuni)
Transplanturile pot fi:
- Autotransplanturi (se transfera tesuturi de la acelasi individ la acelasi individ)
- Homotransplantul (de la om la om) unde exista pericolul de reject, mai crescut decat la
transplantul de organ (imunohistocompatibilitatea este multipla la tesuturi fata de organe)
- Heterotransplanturi-sunt efectuate cu tesuturi si/sau organe de la alte animale
- Xenotransplantul inseamna transplantarea cu elemente inerte dpdv biologic.
Dpdv medical, la homotransplanturi este foarte important sa se faca un bilant cu privire la beneficii
si/sau riscuri.
Transplanturile libere pe pediculi vasculari se bazeaza pe circulatia superficiala corporala, care permite
realizarea unor zone independente (exclusiv de un an ume vas arterial) si pot contine piele si grasime,
fascie, muschi, os, sau uneori numai muschi si os. (cele mai frecvente sunt cele digitale, de la picior la
mana)