Sunteți pe pagina 1din 9

1

Simbolismul

1. Contextul cultural in care a aparut Simbolismul
Simbolismul a fost o micare artistic i literar de la finele secolului XIX, care se
opunea naturalismului i parnasianismului, potrivit creia valoarea fiecrui obiect i fenomen din lumea
nconjurtoare poate fi exprimat i descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare
propriu acestui curent. Definit n sens strict, simbolismul reprezint un cerc literar restrns din care fceau
parte poei cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain i Jean Moras. Toi poeii simboliti francezi l recunosc
drept printe literar pe Charles Baudelaire, din poezia cruia Corespondene se desprind principalele
trsturi ale curentului: surprinderea corespondenelor dintre lumea exterioar i universul interior al
sentimentelor, a analogiilor ntre noiuni, elemente, a sinesteziilor (amestecul de senzaii de natur diferit).
Simbolismul reprezinta o reactie antipozitivista si antirationalista.Poetii simbolisti vor prelua din
scolile anterioare tot ce se potrivea spiritului lor nelinistit si dornic de altceva decat ceea ce le putea oferi
mediul ambiant si vor fi receptivi la tot ce este nou in domeniul filozofiei,al picturii,al muzicii,al stiintelor si al
artelor in general.
Termenul de simbolism a fost ntrebuinat pentru prima dat ca nume dat unei micri literare de
ctre Jean Moreas n articolul Le Symbolisme, aprut n revista Figaro Letteraire din 1886. In acest
articol Jean Moreas vorbeste despre o arta care va fi inamica declamatiei, a didacticismului sau a falsei
sensibilitati si proclama ca poezia trebuie sa sugereze, nu sa descrie. La acestea adauga folosirea
cuvintelor rare, a metaforelor rafinate si pretioase si a versuriolr impare ce ar permite reinnoirea limbajului
poetic.
Pentru exprimarea corespondenelor, a legturilor ascunse dintre lucruri, poetul trebuie s se abin de la a
descrie, de la a povesti, cci potrivit esteticii simboliste, a numi un obiect este a suprima trei sferturi din
desftarea poemului, care e fcut din fericirea de a ghici puin cte puin, a-l sugera iat visul! (Stephan
Mallarme).
Termenul de simbolismprovine din cuvantul grecesc symbolon ,intrat in limba prin filiera
franceza.Simbolul este un substituent,el inlocuieste expresia directa,vorbirea notionala,mediind
cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.O data cu evolutia limbajului,simbolul a devenit tot mai
complex, folosindu-se in toate domeniile culturii,iar in literatura este un mod de constituire a imaginii
artistice.Simbolul literar concentreaza in imagini elemente ale realului cu un grad mai mic sau mai mare de
generalizare.In cuprinsul romantismului,simbolul ramane insa, ca in literatura premergatoare nu se
diferentiaza foarte net de alegorie.In simbolism raportul dintre simbol si realitate este sugerat.Cureantul de
diferentiaza de alte curente tocmai prin faptul ca da imaginilor poetice functia implicit si nu explicit
simbolica.
La baza tehnicii simboliste sta sugestia,corespondentele,clar-obscurul ,spleen-ul,starea de inefabil,simbolul
se realizeaza prin sugestie,de aceea Baudelaire numea poezia o specie de vrajitorie evocatoare.Rolul
sugestiei in realizarea simbolurilor este foarte mare.Mallarme sustine ca a numi un obiect este a suprima


2

trei sferturi din placerea poemuluisi adauga a sugera,iata visul!.Urmand acest principiu,poetii simbolisti
nu descriu,nu nareaza,nu relateaza.Ei resping anacdotica ,fabula,reportajul.D. Anghel nu descrie florile,in
volumul In gradina,nici Stefan Petica fecioarele,inFecioara in alb .Ei comunica mai ales senzatii
(olfactive, vizuale) corespunzatoare unor stari sufletesti.Ion Minulescu descrie corabii mari,insule,faruri spre
a-si exprima aluziv,pe cale de sugestie,dorul de calatorii,tentatia departarilor.\
Ideea fundamentala a simbolismului consta in exprimarea unor raporturi intre eul poetului(universul
mic)si lume(universul mare)care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri.Ele tind sa exprime relatiile
ce exista,pe baza unor afinitati secrete,intre partile componente ale totului cosmic,in categoria
corespondentelor intra si analogiile dintre senzatii,emotii,imagini de naturi diferite. In poezie,descoperirea
corespondentelor apartine lui Baudelaire (Correspondances-Les fleurs du mal).Poezia are ca punct de
plecare credinta ca exista o unitate a lumii in temeiul careia senzatiile de ordin diferit comunica intre
ele:Parfum,culoare,sunet se-ngana si-si raspund.Taina aceasta adanca nu se ofera ochiului comun,care
observa numai exterior lumea,ci aceluia inzestrat cu facultati superioare,al artistului.Poetul devine
demiurgul care creeaza lumea din cuvinte menite sa sugereze idei fundamentale,principii
metafizice(Mallarme).
2. Precursorii simbolismului
Paul Verlaine (n. 30 martie 1844 d. 8 ianuarie 1896) a fost un poet francez. El aparine
curentului simbolist i este unul dintre cei mai citii dintre poeii francezi. Este privit de simbolitii francezi ca
ef al curentului. A dus o via de boem, de poet blestemat, ce contrasteaz n planul creaiei cu aspiraia
spre puritate i candoare. Versurile de nceput (Poeme saturniene, 1866), cu reminiscene din parnasieni
i din Baudelaire, afirm tonul su inegalabil prin viziunea dramatic asupra lumii, prin nclinaia ctre
melancolie, prin cutarea armoniilor. Verlaine cultiva o liric a sentimentelor intime, a variatelor stri
sufleteti, ntr-o atmosfer crepuscular i vag. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie
muzical sugestiv, aa cum o demonstreaz volumele sale: Romane fr cuvinte (1874), considerat cel
mai valoros, nelepciune (1881), Odinioar i altdat (1885), Iubire (1888), Elegii (1893) etc. El
afirma c arta nseamn a fi absolut tu nsui i formuleaz, n versurile celebre din Arta poetic (1855),
notele caracteristice ale esteticii simbolismului: Muzica nainte de toate; Sucete gtul elocinei;
Nuan, nicidecum culoare. Paul Verlaine afirma in versurile celebre din Arta poetica(1855) notele
caracteristice ale esteticii simbolismului: Deci, muzica intai de toate/ Astfel, Imparele prefer,/ Mai vagi, mai
libere-n eter,/ Fiind in tot, plutind in toate.
Charles Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a crui originalitate
continu s-i provoace att pe cititorii si, ct i pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a
revoluionat ntreaga liric francez i european prin originalitatea volumului su controversat Les Fleurs
du Mal (Florile rului"). Va avea o influen puternic asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai trziu.
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mzires - 10
noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figur central a literaturii moderne, precursor
al simbolismului.
A nceput s scrie poezii deja la vrsta de 10 ani, n 1870 public prima sa scriere "Les trennes des
orphelins". n acelai an, la 29 august, fuge de acas la Paris, unde vagabondeaz i este nchis ntr-o
cas de corecie pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce
acas. La vrsta de 17 ani, n 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beat"), pe care i-l


3

prezint poetului Paul Verlaine. n aceste creaii de debut se simte influena lui Charles Baudelaire, dar - n
acelai timp - se recunoate propria sa originalitate n asociaiile metaforice neateptate i n amestecul
ntre contiina de sine i resemnare, care va fi prezent i n operele ulterioare. La propunerea lui Paul
Verlaine, Rimbaud se stabilete n 1871 n locuina acestuia din Paris, unde ntrein pn n anul 1873 o
relaie homofil. Se ajunge la ruptur definitiv n 1873, cnd Verlaine, ncercnd s-l ucid, i produce o
rnire grav. Acest episod este redat de Rimbaud n poemul n proz "Une Saison en enfer" ("O vreme
petrecut'n iad", 1973), care - prin dinamismul i radicalitatea stilistic a compoziiei - marcheaz un punct
de cotitur n istoria literaturii. Tot din aceast perioad dateaz ciclul de poeme n proz "Les
Illuminations" ("Iluminrile"), creaii vizionare, pline de explozie poetic a tiparelor convenionale. n acest
ciclu se gsete celebrul"Sonnet des voyelles" ("Sonetul vocalelor"), n care, fiecreia din cele cinci vocale,
i se atribuie o anumit culoare.
Urmeaz o via de peregrinri i vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java i Cipru, lucrnd ca
prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carier de piatr etc. Din 1880 este negustor de cafea,
piei de animale i arme n Africa de nord i ia parte la expediii n Etiopia i Somalia. n afara unei bogate
corespondene cu familia, de la vrsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic n domeniul literaturii.
Bolnav fiind, se ntoarce n 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, in dureri salbatice din cauza unei
gangrene,la varsta de 37 de ani. Oraul su natal, Charleville-Mzires, a organizat n anul 2004 o serie de
manifestri comemorative, n cadrul "Anului Rimbaud".
Stphane Mallarm (n. 18 martie, 1842, d. 9 septembrie, 1898), de fapt cu numele real tienne
Mallarm, a fost un poet i critic francez.A cultivat o poezie cerebral, voit obscur, bogat n sensuri
filosofice, de o rar muzicalitate i for sugestiv. Creaia sa ("Herodiada", "Dup-amiaza unui faun",
"Poezii") constituie o expresie viguroas i original a poeziei moderne.

3. Simbolismul in alte arte:
a) Muzica
b) Pictura
a) Achille-Claude Debussy (n. 1862 - d. 1918), este unul dintre cei mai influeni compozitori,
creatorul unui stil inovativ, cu o finisare tehnic i cu un aer de natur poetic. Opera sa a constituit o
evadare din conceptele tradiionaliste. De asemenea, este considerat a fi cel mai important compozitor de
pian, de dup Frederic Chopin.
Debussy s-a nscut ntr-o familie de burghezi. Tatl su deinea o pravalie i mai lucra i ca asistent
tipograf i funcionar. Mama sa era croitoreas. Talentul muzical al lui Debussy a fost descoperit de primul
su profesor de pian, Mme. Maut de Fleurville, care susinea c studiase pianul cu Chopin. Mme. Maut l-
a trimis pe Debussy la Conservator n Paris, unde a studiat timp de zece ani, ntre 1872 si 1884. La
nceput, Debussy a dorit s devin un virtuoz al pianului; mai trziu, a abandonat ideea unei astfel de
cariere, dup ce a picat la examenele de pian din 1878 i 1879. n 1880 particip la cursurile de compoziie
ale lui Ernest Guiraud. Sub oblduirea sa, Debussy a ctigat locul al doilea la concursul Prix de Rome
n 1883 i primul loc n anul urmtor cu canoneta "L'enfant prodigue", care l-a ajutat s obin o burs de
studiu la Vila de Medici n Roma timp de trei ani.
Apariia creaiei muzicale a lui Claude Debussy nate ns un curent absolut
novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o micare artistic, manifestat la nceput n pictur,


4

mai trziu i n muzic, mai ales n Frana, i care marcheaz desprinderea artei moderne de academismul
tradiional. Pictura impresionist s-a dezvoltat n perioada cuprins ntre 1867 i 1886 , caracterizat prin
concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scen sau de un obiect, asupra mobilitii
fenomenelor, mai mult dect asupra aspectului stabil i conceptual al lucrurilor.

Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Nscut Iraclie Golembiovski
(Golemb, Galamb=porumbei), acesta din urm i schimb numele de familie n Porumbescu n 1881.
Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politic, timp n care a scris piesele sale cele mai
valoroase. Printre lucrrile sale se numr "Rapsodia romn pentru orchestr", "Serenad", "la malurile
Prutului", "Altarul Mnstirii Putna", "Inim de romn", "Gaudeamus Igitur", "Od ostailor romni" i altele.
Mult prea devreme, la doar 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoz, Ciprian Porumbescu, se stinge din via,
n casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu n onoarea marelui compozitor, sub ochii tatlui
su i ai surorii sale, Mrioara, la 6 iunie 1883.
Mormntul lui Ciprian Porumbescu se afl n cimitirul satului Stupca, n apropiere de altarul Bisericii "Sf.
Dumitru".

Edvard Hagerup Grieg (n. 15 iunie 1843, Bergen - d. 4 septembrie 1907, Bergen) a fost
un compozitor i pianist norvegian.
Edvard Grieg este cel mai de seam muzician din coala naional norvegian i unul din reprezentanii de
frunte ai muzicii romantice europene. Muzica lui a fost influenat de romanticii germani, ca de
pild Schumann, i de asemenea de muzica popular a poporului su, uneori i de cea a
popoarelor scandinave vecine. Grieg a activat i ca pianist de concert pn la sfritul vieii sale.
n 1867 a devenit dirijor la societatea filarmonic din Oslo,iar la 11 iunie s-a cstorit cu o verioar a sa,
Nina Hagerup. n 1869 Concertul su pentru pian i orchestr n La minor, opus 16, a fost interpretat pentru
prima oar la Copenhaga. Din 1875 a nceput s lucreze la muzica de scen pentru drama lui Ibsen 'Peer
Gynt'. A ntreprins o serie de turnee n Danemarca, Germania i Olanda. n 1888 'Suita Peer Gynt I' a fost
prezentat prima dat la Leipzig, aici Grieg i-a ntlnit pe Brahms i pe Ceaikovski. n anii urmtori Grieg va
ntreprinde turnee de concerte n toat Europa, cu orchestre renumite ca Filarmonica din Berlin sau
orchestra Concertgebouw din Olanda. A fost ales membru al academiilor din Suedia, Paris, doctor onorific
al universitilor din Cambridge i Oxford. n 1904 a avut o ntlnire cu mpratul german Wilhelm al II-lea. n
anul morii sale 1907 Edvard Grieg a mai susinut concerte la Mnchen, Berlin, Kiel, Oslo i Copenhaga.

Gheorghe Dima (cunoscut i ca George Dima, n. 28 septembrie/10 octombrie 1847, Scheii Braovului -
d. 4 iunie 1925, Cluj) a fost uncompozitor, dirijor i pedagog romn. n tineree a cntat
la operele din Klagenfurt i Zrich. Dup ntoarcerea n oraul natal, a practicat ca profesor de muzic i
dirijor, fiind director al colii de Gimnastic i Cntri (1875 - 1879; 1899 - 1914) i cel dinti director
al Conservatorului din Cluj. Din compoziiile sale, amintim: Cucule cu peana sur (f.a.), Mama lui tefan
cel Mare (1884?) i tefan Vod i codrul (1904).


5

Johannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg - d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost
un compozitor romantic german, care a trit cea mai mare parte a vieii sale nAustria, la Viena.
Brahms a fost considerat de ctre muli succesorul lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descris
de Hans von Blow drept a zecea a lui Beethoven(supranume folosit i astzi).
Brahms a compus un numr de opere importante pentru orchestr, inclusiv patru simfonii, dou concerte
pentru pian, un concert pentru vioar, un dublu concert pentru vioar i violoncel i ampla lucrare coral Un
recviem german (Ein deutsches Requiem). Ultimul dintre acestea se remarc prin a nu fi un recviem
tradiional, liturgic (Missa pro defunctis), ci un ansamblu de texte pe care Brahms le-a ales din Biblia lui
Luther. De asemenea, Brahms a fost un compozitor prolific n forma tem cu variaiuni, compunnd
remarcabilele Variaiuni i Fug dup o tem de Haendel, Variaiunile Paganini i Variaiuni dup o tem
de Joseph Haydn, alturi de cicluri mai puin cunoscute de alte variaiuni.
De asemenea, Brahms a compus i un mare numr de lucrri pentru ansambluri mici. Multele lucrri
de muzic de camer formeaz o parte din nucleul acestui repertoriu, aidoma muzicii sale pentrupian solo.
Brahms este considerat drept fiind printre cei mai mari compozitori de lieduri, aparinndu-i un numr de
aproape 200. A compus i un ciclu de preludii corale pentru org cu puin timp nainte de moartea sa, care
au devenit astzi o parte important din repertoriul standard al orgii.
Brahms nu a compus niciodat vreo oper, nici nu s-a folosit vreodat de forma de poem
simfonic caracteristic secolului al XIX-lea. Brahms era un adept nverunat al muzicii absolute muzic ce
nu se bazeaz pe o scen concret sau narativ precum n cazul unui poem simfonic.
b) Simbolismul s-a manifestat in pictura sub forma impresionismului. Impresionismul este un curent
artistic care isi are originea in Franta, unde un grup de pictori resping temele oficiale (istorice, anecdotice,
mitologice), adoptand o viziune originala asupra lumii sensibile si o tehnica noua ce consta in transpunerea
pe suport a senzatiilor vizuale fugitive pe care le au in fata motivului. O fac cu ajutorul divizarii tusei in
culorile componente ale spectrului. Din acest moment, pictand in aer liber fara clar-obscur si contururi,
imaginea topindu-se in atmosfera in tim ce chiar umbrele sunt redate prin culoare, artistii respective aplica
o lovitura de gratie artei academiste oficiale.
Edouard Manet poate fi numit condificatorul impresionismului. Manet rupe traditia coloristica
franceza, considerand ca un artist trebuie sa-si manifeste individualitatea si crede ca scopul suprem in arta
este sinceritatea artistului.
Denumirea acestui curent artistic vine de la o panza a lui Claude Monet, intitulata Impresie.
Rasarit de soare, epusa in 1874. Epitetul implica ceva brusc si trecator, legat de o opera de arta, care
trebuie sa exprime o emotie durabila, prinsa pentru eternitate.
Impresionismul s-a confruntat inca de la aparitia lui cu reactia dura a oamenilor vremii care nu erau
deschisi spre schimbare. Pictorii impresionisti au fost de multe ori refuzati cand au incercat sa expuna in
saloanele oficiale. De aceea Renoir, Sisley, Pissaro si Manet organizeaza in 1874 prima expozitie a
impresionistilor.
Acestul curent a fost o reala sursa de inspiratie pentru pictorii europeni. Vincent Willem Van Gogh
a fost un pictor olandez post-impresionist ale carui lucrari au avut o influenta profunda asupra artei


6

secolului al XIX-lea, prin culorile vii si impactul emotional. A suferit de boli mintale, care la varsta de 37 de
ani l-au dus la sinucidere. Van Gogh a realizat peste 2000 de opere de arta, astazi multe din operele sale
se numara printre cele mai cunoscute si cele mai scumpe din lume. Putin apreciat in timpul vietii, faima sa
a crescut in anii de dupa moarte. Astazi el este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanti pictori din
istorie.

4. Simbolismul romanesc
a) Etape
b) Reprezentanti
Alexandru Macedonski
George Bacovia

a) Etape
Critica literara a decelat mai multe faze ale dezvoltarii simbolismului romanesc:
Simbolismul livresc, o etapa teoretica reprezentata de articolele lui Alexandru Macedonski: Arta
versurilor, 1881,Despre logica poeziei, 1880; Poezia viitorului, 1892 in Literatorul, este primul manifest
simbolist in literatura romana. in aceasta perioada livresca, simbolismul coexista cu parnasianismul si
romantismul (vezi Noaptea de decemvrie, de Al. Macedonski.)
Simbolismul incipient este caracterizat de afirmarea tot mai puternica a elementelor simboliste in poezie,
fiind reprezentat de Iuliu Cezar Savescu (peisaje exotice), Traian Demetrescu (Tradem) (sentimentul
damnarii, decor lugubru, muzica cu valori instrumentale), Theodor Stamatiad (sentimentalism), Elena
Farago.
Simbolismul autentic, reprezentat de Stefan Petica, Fecioara in alb; Dimitrie Anghel, In gradina (florile
sunt simboluri, au corespondente in realitate) si Fantazii;
Simbolismul publicitar, asimilat de marele public, reprezentat de Ion Minulescu, Romante pentru mai
tarziu, 1908,; Strofe pentru toata lumea (exotism, cifre simbolice, nume proprii, parodie involuntara,
muzicalitatea versurilor), De vorba cu mine insumi; Nu sunt ce par a fi,
Simbolismul protestatar, reprezentat de Emil Isac, Ardealule, Ardealule batran;
Simbolismul autohton (cu tema monotoniei provinciale), reprezentat de George Bacovia, Demostene Botez
si Barbu Fundoianu, constituie o ramura originala a simbolismului european..
b) Reprezentanti
Alexandru Macedonski
Poemul "Noaptea de decemvrie" incepe prin descrierea spatiului liric, de creatie, sugerand absenta
ideilor poetice, prin utilizarea simbolurilor "pustie si alba e camera moarta", "palatele sale sunt albe
fantasme", in care poetul "trasnit sta de soarta", absenta muzei fiind sugestiv exprimata prin "nici o scanteie
in ochiu-adormit".
De la spatiul interior, in care poetul se simte izolat, se trece la imaginea exterioara a campiei "pustie si
alba" si ea, ca simbol al lumii in care traieste poetul si care-i este ostila, deoarece "si luna-l priveste cu ochi
otelit". Din punct de vedere cromatic, culoarea alba domina intreg tabloul, sugerand absenta oricaror
contururi ideatice atat in spatiul poetic interior, cat si in cel exterior, imaginea fiind amplificata muzical prin
elemente auditive: "lupi groaznici s-aud, ragusit/ Cum latra, cum urla", "Sub viscolu-albastru ea geme


7

cumplit...".
Apare inspiratia, simbolizata de "flacara vie" care este adusa de un arhanghel, semn ca ea este de
natura divina, poetul simtindu-se emotionat de tema poeziei care-i este sugerata direct, "Avut si puternic
emir voi sa fii", facand posibila accederea poetului in universul ideal al poeziei. Poetul este simbolizat,
asadar, de emirul domic sa piece la cetatea sfanta Meka, fapt pentru care va trebui sa-si paraseasca "rozul
Bagdad", viata fericita de care s-ar fi bucurat in acest "rai de-aripi de vise si rai de gradini". Emirul, simbol al
omului superior, care nu se multumeste cu fericirea telurica, este motivat de eul liric printr-o serie de calitati
ce contureaza portretul geniului: "Si el e emirul, si toate le are,/ E tanar, e farmec, e trasnet, e zeu", dar si
de idealul superior catre care aspira "Spre Meka se duce cu gandul mereu". Aspiratia emirului de a ajunge
la Meka este atotstapanitoare, dominatoare, o dorinta devoratoare: "Spre Meka-l rapeste credinta - vointa/
Cetatea preasfanta il cheama in ea, / li cere simtirea, ii cere fiinta,/ li vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea -/
Din talpi pana-n crestet ii cere fiinta". Intre viata dulce din "rozul Bagdad" si Meka este insa "o pustie
imensa", "e-o mare aprinsa de soare", pe care emirul trebuie s-o strabata, infruntand pericolele ce-l
ameninta, pentru ca "prada pustiei cati oameni nu cad?".
Emirul pomeste la drum "pe-o alba camila", insotit de un mare alai alcatuit din robi inarmati, "negri-
armasari", camile ce poarta provizii de apa si hrana, oprindu-se "o clipa pe verdele pise" pentru a-si privi
ultima oara "orasul in roza idila". In acelasi timp cu el pleaca spre Meka un
drumet cu infatisare de cersetor, al carui portret este alcatuit in antiteza si relatii de opozitie cu cel al
emirului, sugerand trasaturile omului obisnuit, oarecare, ce nu are idealuri superioare, ci numai teluri
omenesti: "searbad lafata,/[...]/Mai slut e ca iadul, zdrentos si pocit,/Hoit jalnic de bube-de drum prafuit,/
Viclean la privire si searbad la fata."
Tot in antiteza sunt si drumurile pe care apuca fiecare dintre cei doi calatori. Cersetorul pleaca "pe-un
drum ce coteste", simbol al compromisurilor pe care omul obisnuit le face in viata, "O tanara umbra, de
soare-l fereste,/ si drumu-ocoleste mai mult - tot mai mult". Emirul porneste sa parcurga desertul, ca simbol
al vietii in linie dreapta, traieste cu demnitate, fara nici un fel de ocolisuri sau subterfugii: "si el nainteaza - si
calea e dreapta -/ E dreapta - tot dreapta - dar zilele curg,/ si foc e in aer, in zori, sin amurg -/ si el
nainteaza - dar zilele curg.", in timp ce drumetul pocit, care apeleaza la compromisuri pentru a-si usura
existenta, este ferit de greutatile si dificultatile vietii, intrucat pe drumul ocolit "o tanara umbra de soare-l
fereste". Emirul indura toate vicisitudinile unei existente demne, el nu este ocrotit in drumul sau de nimic,
"nici urma de ierburi, nici pomi, nici izvoare/ si el nainteaza sub flacari de soare". Calea cea dreapta urmata
de emir sta sub semnul focului "si foc e in aer" si sub semnul sangelui "in ochi o naluca de sange".
Culoarea dominanta in parcurgerea desertului este rosul, ca simbol al vietii, dar si al patimii de a atinge
idealul, devenit "naluca sublima". Eul liric accentueaza dificultatea atingerii acestuia, printr-o enumerare de
simboluri si simetrii sintactice, sugerande setea de absolut, "Un chin fara margini de sete-arzatoare", de
care este stapanit omul superior: "si tot fara margini pustia se-ntinde/ si tot nu s-arati orasui preasfant/[...] si
tot nu s-arata naluca sublima/[...] si tot nu s-arata cetatea de vise.../[...] Cetatea de vise departe e inca",
Inaintarea emirului prin desert se face intr-un ritm dinamic ilustrat de o aglomerare de verbe la prezentul
etern, ce sugereaza fortele ostile ce se impotrivesc implinirii acestui ideal, care simbolizeaza societatea
superficiala, meschina, neputincioasa sa aprecieze valoarea adevarata a existentei superioare: "se-ntinde",
"nainteaza", "s-aprinde", "alearga", "luceste", "vibreaza", "curg" etc.
Servitorii si animalele mor pe rand, "dragi tineri, cai ageri, si mandre camile", proviziile se sfarsesc si ele,
"si tot nu s-arata cetatea de vise", printul ramanand singur sub arsita nemiloasa a pustiei, sub "aeru-n
flacari, sub cerul de-otel". Culoarea rosie este aici simbol al destinului implacabil, fiind pretutindeni un "rosu
de sange", "rosii moviie", imaginea capatand valente apocaliptice: "Oribil palpita aceeasi culoare/[...]Tot
rosu de sange zaresc peste tot". Chinurile emirului, care sufera de sete si de foame sugereaza zbuciumul


8

poetului pentru conditia sa nefericita in lumea cu care nu poate comunica si chiar speranta este "in sufletu-i
moarta".
Ajuns la apogeul calatoriei sale, emirul traieste iluzia idealului pe care spera sa-l atinga prin intrarea in
sfanta cetate, "chiar portile albe le poate vedea", alearga spre cetate, dar aceasta se departeaza pe
masura ce dorinta lui creste: "Spre albele ziduri, alearga - alearga,/[...] Dar Meka incepe si dansa sa
mearga". Setea poetului de a atinge perfectiunea creatiei este un ideal ce depaseste aspiratia umana,
pentru ca "visu-i nu este un vis omenesc", de aceea atingerea absolutului este imposibila "alba cetate
ramane naluca".
Iluzia emirului sugereaza un sfarsit tragic al omului superior care-si inchina intreaga existenta implinirii
unui ideal absolut, el cazand victima propriului crez care cere sacriflcii si care este de neatins. Calea
dreapta pe care o urmeaza geniul este cea a eticii omului superior, singurul capabil de a nu se abate in
viata de la drumul drept. Cu ultimele puteri, emirul il zareste pe drumetul pocit intrand pe portile Mekai
pamantesti, in timp ce el va transcede in Meka cereasca: "Sunt Meka cereasca, sunt Meka cea mare".
Finalul poeziei reda simbolul destinului omului superior supus suferintei pricinuite de incapacitatea
oamenilor obisnuiti de a-i intelege idealul ce este greu de atins: "Murit-a emirul sub jarul pustiei".
George Bacovia
George Bacovia este considerat cel mai mare poet simbolist roman pentru capacitatea lui de a
sintetiza, intr-o opera poetica destul de restransa, apoape toate temele si modalitatile de expresie ale
curentului simbolist. De la un volum la altul, temele fundamentale ale simbolismului se contureaza, se
nuanteaza si se amplifica, pana la conturarea unui univers poetic inconfundabil in peisajul liricii romanesti
moderne.
Cadrul existential dominant este orasul, unde oamenii apar si dispar de pe scena vietii intr-un anonimat
absolut, in universul degradant al neimplinirii si al saraciei.
Poezia Plumb este considerata o capodopera a creatiei bacoviene si o culme a simbolismului
romanesc. Plumbul este o metafora simbol a lumii ascunse, care poate f inzestrat cu toate puterile magice
ale transcendentului. Se stie ca Bacovia a fost preocupat de alchimie, care in religia budista are un caracter
sacru de ritual. Eul poetic e reprezentat tocmai prin acest amor de plumb, ce nu mai are capacitatea de a
se ridica deasupra mormantului, este simbolul ingerului cazut din inaltul aspiratiilor spirituale.
Somnul, mentionat de doua ori prin verbul a dormi, este starea in care se cufunda sentimentele
apasate de plumb: Dormea intors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumbsi-am inceput sa-l strig-/ Stam
singur langa mortsi era frig si-i atarnau aripile de plumb. Plumbul, prin culoarea sa intunecata,
mohorata, adoarme lumea, o acopera cu o crusta groasa, starneste friguri si umbreste intreg orizontul.
Lumea ajunge inchisa in sine insasi, fara posibilitate de schimbare, supusa tiraniei mortii.
Frigul si intunericul, reprezentate de culorile gri si negru, sunt cele doua calitati complementare
care traseaza dimensiunile neantului. Vantul este singurul element material dinamic, care este prezent nu
pentru a pune viata in miscare, ci pentru a accentua atmosfera lugubra a mortii, dand intregului o tenta
sonora macabra.
In aceasta poezie singuratatea eu-lui poetic este cu atat mai cutremuratoare cu cat spatiul inchis al
cavoului este populat cu sicrie de plumb, un adevarat vesmant funerar. Tensiunea singuratatii cunoaste


9

mai multe trepte: insingurare, solitudine, recluziune, disperare. Eul liric este condamnat la singuratate, iar
golul este resimtit ca o durere fizica: Stam singur langa mortsi era frig/ si-i atarnau aripile de plumb.
Imaginea aripilor de plumb atarnand simbolul zborului frant- amplifica drama condamnatului la
singuratate, neputinta acestuia de a se elibera din carcera cavoului.

5. Astazi pare mult mai semnificativ si mai plin de mesagii pe care atunci nu le vedeam sau nu
eram pregatiti sa le vedem. (M. Eliade)
Curentul simbolist nu este generat de diferentele de ordin social ci este o modalitate de innoire a lumii,
eliberand spiritele de sub catusele prea rationaliste si lipsite de imaginatie ale mercantilismului burghez.
Meritul simbolismului este tocmai acela de a fi refacut sensibilitatea poeziei, apeland la simbol, aluzie si la
un limbaj inedit. Elementul care sta la baza tehnicii simboliste este sugestia. Atat corespondentele,
clarobscurul, starea de inefabil cat si simbolul sunt realizate cu ajutorul sugestiei.
Cititorii contemporani simbolistilor nu erau pregatiti pentru aceasta schimbare a viziunii asupra lumii, de
aceea operele simboliste nu erau apreciate la adevarata lor valoare. De exemplu, George Bacovia a fost la
nceput vzut ca poet minor de critica literar, apoi va cunoate treptat o receptare favorabil, mergnd
pn la recunoaterea sa ca cel mai important poet simbolist romn i unul dintre cei mai importani poei
din poezia romn modern.
De-a lungul timpului au aparut diverse interpretari ale operelor simboliste. Poezia simbolista exprima
inadaptarea individului la o societate subreda, la un mediu sufocant. Atmosfera generala de nevroza, de
singuratate si de apropiere a mortii a devenit mai plina de semnificatii pentru omul modern. Poeziile
simboliste pot fi considerate si poezii ale mortii universale dar si simple jocuri ale artistului cu elemente
tragice. Prezenta frumosului intre imaginile mohorate, intunecate si uneori grotesti creaza inconstient o
imagine despre destinul tragic al normalitatii.
Simbolismul este destainuirea vietii sufletesti a artistului, manifestata de motivele estetice si de tendintele
lui de a le concretiza in arta si a le comunica altora. Punstul sau de plecare nu mai este frumosul si arta si
literatura, in care se oglundesc toate sentimentele si fenomenele estetice.

Popescu Ana-Maria
Comanici Ana-Maria