Sunteți pe pagina 1din 2

Baltagul Eseu structurat

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist de tip obiectiv.


Romanul este o creatie epica in proza de mari dimensiuni, cu actiune complexa,
desfasurata pe mai multe planuri, in timp si spatiu precizate, antrenand un numar mare de
personaje puternic individua;izate. Prin multitudinea aspectelor infatisate, romanul ofera o
imagine asupra vietii.
Romannul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea
arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor
Lipan. Insotita de Gheorghita, victoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau , pentru
elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii.
In acest roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata
pastorala, natura, miturile, iuirea, arta povestirii, intelepciunea.
Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul
realist (reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul
mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic include modul de
intelegere a lumii de catre pesronaje, traditiile pastorale, dar si cominicarea om- natura si mitul
marii treceri.
Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului. Parcurgerea
drumului are diferite semnificatii. Victoriareconstituie evenimentele care au condus la moartea
barbatului ei, ceea ce se transpune intr-o dubla aventura: a cunoasterii lumii si a cunoasterii de
sine. Pentru Gheorghita, calatoria are rol educativ, de initiere a tanarului (bildungsroman).
Nechifor, personaj episodic, prezentat indirect apartine planului mitic. Cautandu-l, Victoria,
parcurge simultan doua lumi: spatiul real, concret si comercial dar si o lume de semne si de
minuni al caror sens ea stie sa- descifreze.
Motivul labirintului se concretizeaza la nivelul actiunii, dar este semnificativ si la nivelul
titlului. Baltagul (toporul cu doua taisuri) este un obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si
instrumentul actului justitiar, reparator.
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent si omniscient
reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satlui din munteni si
actiunile Victoriei. Desi naratorul omniscient este unic, la parastasul sotului, Victoriapreia rolul
naratorului. Inteligenta si calculata, ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o
povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe criminali sa-si recunoasca vina in fata
satului si a autoritatilor.
Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta. Naratiunea este
predominanta, dar pasajele descriptive fixeaza diferite aspecte ale cadrului sau elemente de
portret fizic, individual ( portretul Victoriei sau al lui Gheorghita) si colectiv (muntenii
locuitorii de sub brad). Naratiunea este nuantata de secventele dialogate sau de replici ale
Victoriei, cum este laitmotivul rostit de femeie in cautarea sotului, la fiecare popas: Nu s-a
oprit cumva asta-toamna un om cu un cal negru tintat in frunte? Mie sa-mi spuneti cine a
vazut un om calare de la noi, calare, pe-un cal negru tintat in frunte si-n cap cu caciula
brumarie.
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere temporale: aproape de Sf Andrei,
In Postul Mare, 10 Martie. Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor si a
Bistritei, dar si cel de campie, Cristesti, in Balta Jijei. Fiind un roman realist prin veridicitate,
traseul urmar de Victoria impreuna cu Gheorghita, pe urmele lui nechifor contine totponime
existente pe harta. Romanul este structurat in 16 capitole cu ctiune desfasurata cronologic,
urmarind momentele subiectului.
Personajul principal, femeia voluntara este un exponent al spetei in relatie cu lumea
arhaica, dar si o individualitate, prin insusirile sale: In cautarea barbatului, Victoria pune spirit
de vendetta si aplicatie de detectiv. Vitoria e un Hamlet feminin, care banuieste cu metoda,
cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare si, cand dovada s-a facut, da
drum razbunarii..
Vitoria este o femeie puternica, hotarata ( N-am sa mai am hodina cum n-are paraul
Tarcaului pan ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan), curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si
stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas, cand demasca ucigasii.
Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor respectul traditiilor si
este refractata la noutatile civilizatiei: In tren esti olog, mut si chior. Ca mama, ii interzice
Minodorei sa se indeparteze de traditie. ( Iti arat eu coc, valt si bluza! Nici eu, nici bunica-
ta, nici bunica-mea n-am stiut de acesteasi-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu!) si
contribuie prin calatorie la maturizarea lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie si de
nunta ( a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei) si vegheaza la indeplinirea randuielilor
din ritualul inmormantarii: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasa, pomana,
praznicul.
Sotie iubitoare porneste in cautarea barbatului. Tipatul dinaintea coborarii cosciugului si
gesturile concewntreaza iubirea si durerea pierderii sotului.
Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin
caracterizare directa si indirecta (prin fapte, vorbe, gesturi, relatii cu alte personaje, nume).
Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnic detaliului semnificativ: Nu
mai era tanara, dar avea o frumusete neobisnuita in privire. Ochii ii straluceau ca-ntr-o usoara
ceata in dosul genelor lungi si rasfrante in carligase.
Natura devine o cutie de rezonanta a sentimentelor femeii, indrumand-o in cautarea
sotului sau: la Dorna si la Crucea Talienilor, vantul o anunta ca se afla pe drumul cel bun.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul
tatalui disparut. Romanul poate fi considerat initiatic, deoarece prezinta drumul spre maturizarea
lui Gheorghita.
Romanul are caracter monografic deoarece infatiseaza viata muntenilor, ocupatiile,
traditiile, obiceiurile si principalele lor trasaturi: muncitori, iubitori si veseli.
In concluzie, Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu apartine realismului mitic
deoarece este un roman realist in sensul cel mai propriu.