I.

ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE

Clasa Barbiturice
Anestezicele generale i.v. sunt utilizate pentru inducerea rapida a
anesteziei , care este ulterior meninut cu un anestezic general inhalator.
Injectarea trebuie fcut lent.
Potena anestezic este msurat pentru anestezicele i.v., n concentratia
plasmatic a formei libere, care produce pierderea reaciei la incizia chirurgical,
pentru 50% dintre pacieni.






TI OPENTAL

STRUCTURA CHIMIC
Derivat al acidului tiobarbituric;utilizat ca tiopental sodic
PROPRIETI FICIZO-CHIMICE
Liposolubilitate mare, cu repercursiune semnificativ asupra latenei i
duratei de aciune.
FARMACOCINETIC
Distribuire ultrarapid n SNC, urmat de redistribuire ultrarapid n
esutul adipos. Determin pierderea cunotinei n 10-20 secunde, cu efect
maxim la circa 40 secunde i trezire dup circa 30 minute.
FARMACODINAMIE
Agonist al GABA-A cu creterea conductanei ionului clor i
hiperpolarizarea membranei neuronale.
FARMACOTOXICOLOGIE
Deprim respiraia, provoac laringospasm.
FARMACOTERAPIE I FARMACOGRAFIE
Indicaii: inducia anesteziei, intervenii de scurt durat. Pulberea se
dizolv extemporaneu, 2,5% n ap distilat, ser fiziologic sau soluie glucozat
izoton.
Dozele sunt variabile n funcie de indicaie, sex i vrst. Brbaii i
tinerii necesit doze mai mari.





II. BARBITURICELE

GENERALITI
Barbituricele sunt substane cu aciune sedativ-hipnotic fiind primii
ageni farmacologici de acest tip. Ele influeneaza funcia sistemului nervos
central determinnd o varietate de efecte, de la sedare moderat, la anestezie.
Au i efecte: anxiolitic, hipnotic i anticonvulsivant, acestea fiind
motivele pentru care n trecut, n special, abuzul de barbiturice era foarte des
ntlnit. Barbituricele au capacitatea de a determina dependena, att fizic, dar
i psihic, ns n prezent se incearc nlocuirea lor cu benzodiazepine (substane
mai puin periculoase).
n prezent administrarea barbituricelor se face strict dup reet medical
special i doar dac sunt ndeplinite anumite condiii.

CAUZE ALE ABUZULUI
n ciuda faptului c utilizarea medical a barbituricelor i prescrierea lor
pacienilor a sczut semnificativ din anii 1970, studii recente atrag atenia c
abuzul acestor substane nregistreaz o continu cretere, n special n ultimii
10 ani.
Unul din cele mai frecvente motive de administrare, i n final de abuz, l
constituie faptul c barbituricele contracareaz reaciile adverse ale altor
medicamente sau substane de abuz. Se pare c popularitatea lor crescnd se
coreleaz cu creterea popularitii cocainei i metamfetaminelor: acestea au
importante efecte stimulatoare pe care barbituricele le modeleaz.
Barbituricele sunt i substane utilizate n tentativele de suicid.
Administrarea cronic a barbituricelor determin apariia dependenei
fizice de substane. Situaia poate fi chiar dramatic n cazul femeilor
nsrcinate care transmit dependena ftului.


Cele mai utilizate barbiturice n prezent sunt:
pentobarbital,
amobarbital,
fenobarbital,
tiopental,
hexobarbital,
secobarbital.

SIMPTOMATOLOGIE
Barbituricele sunt considerate a fi neurorelaxante, ca i
alcoolul (efectele lor fiind, de fapt, similare cu ale acestuia). Simptomatologia
indus de barbiturice este asemntoare i cu cea determinat
de analgezicele puternice sau de antihistaminice. Pacienii care abuzeaz de
barbiturice sunt somnoleni, au o lentoare caracteristica n gndire, au mers lent,
vorbesc cu dificultate. Barbituricele afecteaz sistemul nervos central, sistemul
respirator, cardiovascular, iar administrarea lor are un rsunet general asupra
organismului.

Simptomele specifice sunt:
Letargie, hipotermie, vertij, ataxie,iritabilitate;
Scaderea peristaltismului intestinal;
Diureza sczut;
Apariia unor leziuni buloase caracteristice supradozelor de barbiturice
(cu localizare palmar, fesier, pe suprafaa genunchilor i maleolelor).
Aceste leziuni apar la 5-10% din pacientii intoxicati.

De retinut!
Barbituricele sunt substane care traverseaz liber placenta i pot avea
importante efecte asupra ftului. Expunerea acestuia la barbiturice este asociat
cu intelect sczut, dependen i sindrom de sevraj. Sugestiv pentru sindromul
de sevraj la un nou nscut din mam n tratament sau abuz de barbiturice sunt:
hiperactivitate,tremorvizibil, hipertonicitate, hiperfagie i instabilitate
vasomotorie. Simptomele pot debuta la 4-7 zile de la nastere i pot dura chiar i
4 luni.

III. ANALGEZICELE

Clasificare:
Analgezice opioide (morfinomimetice)
Analgezice neopioide (analgezice antipiretice si antiinflamatorii)

Clasificarea si efectele activarii receptorilor opioizi

T Ti ip pu ul l d de e r re ec ce ep pt to or r
E Ef fe ec ct te el le e a ac ct ti iv va ar ri ii i
( (m mi iu u) ) A An na al lg ge ez zi ie e s su up pr ra as sp pi in na al la a, , e eu uf fo or ri ie e, , s se ed da ar re e, ,
d de ep pr ri im ma ar re ea a r re es sp pi ir ra at ti ie ei i, , d de ep pe en nd de en nt ta a f fi iz zi ic ca a
1 1 A An na al lg ge ez zi ie e
2 2 D De ep pr ri im ma ar re ea a r re es sp pi ir ra at ti ie ei i
K K ( (k ka ap pa a) ) A An na al lg ge ez zi ie e s sp pi in na al la a, , s se ed da ar re e, , m mi io oz za a
( (d de el lt ta a) ) A An na al lg ge ez zi ie e s sp pi in na al la a s si i a an na al lg ge ez zi ie e s su up pr ra as sp pi in na al la a ( (m ma ai i
p pu ut ti in n) )


Clasificare (dupa origine):
1. Alcaloizi naturali ai opiului: Morfina, Codeina
2. Derivati semisintetici ai morfinei: Dionina, Hidromorfona
3. Opioide de sinteza: Petidina, Metadona, Fentanil, Dextropropoxifen,
Tramadol, Pentazocina


MORFINA
Alcaloid din opiu
Farmacocinetica:
Absorbtia: este buna de la toate locurile de administrare;
Distributia: rapida, traverseaza placenta;
Metabolizarea: hepatica;
Eliminarea: urinara, gastrica, salivara, secretia lactate
Actiune farmacodinamica:
1. Efecte asupra SNC:
analgezic selectiv si intens;
sedativ, anxiolitic, euforic;
deprima centrul respirator;
antitusiv puternic;
mioza.
2. Efecte gastro-intestinale:
scaderea peristaltismului si motilitatii gastrice constipatie;
scaderea secretiilor digestive;
contractia sfincterului Oddy.
3. Efecte cardio-vasculare:
hTA (prin eliberare de histamina)
4. Alte efecte sistemice:
bronhoconstrictie;
cresterea tonusului sfincterelor si ureterelor;
cresterea glicemiei;
prurit.
Utilizari terapeutice:
dureri mari: cancer
edem pulmonar acut
preanestezie
diaree severa
Efecte adverse:
deprimarea respiratiei, convulsii
greturi, varsaturi, constipatie
reactii alergice
retentie urinara
Intoxicatia acuta (supradozaj)
Intoxicatia cronica (morfinomanie):
toleranta
dependenta psihica si fizica
sindrom de abstinenta
Simptome in intoxicatia acuta:
mioza;
respiratie Cheyne-Stokes apnee;
cianoza;
hTA soc;
coma convulsiva;
deces.
Antidot: NALORFINA, NALOXONA
Contraindicatii:
copii < 2 ani;
astm bronsic;
edem cerebral;
hipertrofie de prostata
Administrare: Morfina f 2%, s.c.
Dmax/1d = 1 fiola
Dmax/24h = 3 fiole
















IV. BARBITURICE HIPNOTICE

Barbituricele sunt derivati ai acidului barbituric, un compus cu nucleu
pirimidinic rezultat din condensarea ureei cu acidul malonic .
Prezenta unor radicali asimetrici, nesaturati sau halogenati face sa
creasca actiunea hipnotica. Cand radicalii substituienti au catena ramificata sau
structura aliciclica actiunea este de scurta durata. Compusii N-metilati si
tiobarbituricele au actiune de foarte scurta durata si se folosesc ca anestezice
intravenoase.



In functie de doza, barbituricele au actiune sedativa, hipnotica sau anestezica
generala.Dozele mici provoaca sedare cu deprimarea performantelor
psihomotorii. Dozele ceva mai mari induc somnul, care se mentine obisnuit 6-7
ore in conditii favorabile (mai mult pentru compusii de lunga durata).
Barbituricele au proptietati anticonvulsivante, care pentru unii compusi sunt
evidenti chiar la dozele mici. Nu au actiune analgezica- dozele utile terapeutic
pot chiar creste reactia la stimulii durerosi; actiunea de potentare a analgeziei
produse de analgezicele-antipiretice este indoielnica. Respiratia si circulatia nu
sunt practic modificate de dozele terapeutice ( in afara deprimarii slabe, firesti
pentru starea de somn).
Barbituricele influenteaza functia enzimelor hepatice. In conditii acute ele
inhiba competitiv citocromul P450 si NADH (Nicotinamida Adenin
Dinucleotida cunoscuta si sub denumirea de Coenzima-1 sau CoE-1),
diminuand metabolizarea unor medicamente si a unor steroizi fiziologici.
Adminitrate repetat au actiune inductoare enzimatica, care este maxima dupa
cateva zile de tratament. Consecutiv, isi cresc propria metabolizare si grabesc
metabolizarea altor medicamente.
Principalele efecte nedorite sunt somnolenta si diminuarea
performantelor, care se pot mentine cateva ore dupa trezire. Nelinistea si
iritabilitatea survin relativ rar. La batrani sau in prezenta durerii, barbituricele
pot provoca o stare confuzionala. Tratamentul repetat duce deseori la dereglarea
modelului fiziologic de somn, ca urmare a desincronizarii perioadelor circadiene
si a scurtarii fazelor de somn rapid; la intreruperea medicatiei survine un
rebound al acestui tip de somn. Consecutiv pot sa apara insomnie,somn
neodihnitor cu cosmaruri, tulburari psihice si de afect. Alte reactii adverse sunt
de natura alergica: dermatite, rareori leziuni hepatice. Administrarea la bolnavii
cu porfirie hepatica poate declansa o criza severa, mergand pana la paralizie si
moarte aceasta afectiune este o contraindicatie absoluta.
Toleranta se observa in special la barbituricele cu efect de lunga durata.
Dependenta fizica este cu atat mai mare cu cat dozele au fost mai mari si
tratamentul de lunga durata.



FENOBARBITAL


5-etil-5-fenil-2, 4,6-(1 H, 3H, 5H)-pirimidintrion
Formula chimica: C
12
H
12
N
2
O
3



Este un barbituric cu actiune lenta si prelungita. Efectul apare in circa o
ora de la administrarea orala si se mentine 8 ore sau mai mult. Este folosit ca
hipnotic pentru mentinerea somnului (100 mg la culcare) si ca sedativ (15-39 mg
de 2-3 ori pe zi). Are proprietati anticonvulsivante selective, pentru care este
utilizat in tratamentul epilepsiei, mai ales in marele rau; injectat i.m. sau i.v. este
util in stari convulsive acute.
Fenobarbitalul creste metabolismul sarurilor biliare si are actiune
coleretica, pentru care poate fi folosit in cazuri selectionate de colestaza.
Deoarece mareste, prin inductie enzimatica, activitatea glucuroniltransferazei
hepatice si cantitatea de proteina, este indicat in tratamentul starilor de
hiperbilirunemie neconjugata si al icterului nuclar.

AMOBARBITAL



5-etil-5-(3-metilbutil) -2,4,6- (1 H, 3H, 5H)- pirimidintrion
Formula chimica: C
11
H
17
N
2
O
3



Amobarbitalul este un barbituric cu durata de actiune relativ lunga, efectul
se instraleaza in 30 minute si are actiune de 5-7 ore. Este indicat in insomniile
prin deficit de mentinere a somnului in doze de 100-200 mg seara inainte de
culcare. Poate provoca somnolenta la trezire.
BARBITAL


5,5-dietil-2, 4,6-(1 H,3H,5H)-pirimidintrion
Formula chimica: C
12
H
12
N
2
O
3


Barbitalul este un derivat barbituric, el este un hipnotic barbiturat care a
fost folosit ca somnifer, dozele mari produc moartea, din cauza faptului c
blocheaz procesele metabolice.
Barbitalul are efecte asemanatoare fenobarbitalului. Se utilizeaza mai
putin deoarece provoaca somnolenta si sedare prelungita.




V. BENZODIAZEPINELE

Multe dintre persoanele de peste 40 de ani, cel mai adesea femeile,
solicit tratament pentru strile de fric aproape permanent (stri de anxietate)
sau pentru insomnii. Reducerea acestor stri dup administrarea de
benzodiazepine ndeamn la repetarea administrrii, ceea ce duce, n timp, la
crearea dependenei.
Benzodiazepinele se numr printre medicamentele cele mai prescrise, pe
plan mondial, pentru tratamentul strilor de anxietate sau al tulburrilor de
somn. Dintre benzodiazepine fac parte Diazepam, Clordiazepoxid (cu denumirea
comercial de Napoton), Medazepam (cu denumiri comerciale de Rudotel
sau Nobrium), Bromazepam (cu denumiri comerciale de Calmepam sau
Lexotanil), Alprazolam (cu denumirile comerciale de Xanax sau Helex sau
Frontin).
Tratamentul de anxietate sau al tulburrilor de somn trebuie urmat
conform indicaiilor medicului curant. Acesta recomand un anumit tip de
medicament, care, uneori, i se pare pacientului c nu este prea eficient.
Reducerea strii de anxietate sau dispariia disconfortului cauzat de
tulburrile de somn, dup administrarea de benzodiazepine, ndeamn la
repetarea administrrii, ceea ce duce, n timp, la crearea dependenei. Consumul
repetat de benzodiazepine produce iniial toleran, apoi dependen psihic
moderat, iar la doze mari se poate instala dependena fizic, la fel ca i n cazul
consumului altor substane, cum ar fi alcoolul, morfina.
Tolerana la benzodiazepine se caracterizeaz prin nevoia de a crete doza
administrat, pentru a se obine acelai efect. Apariia toleranei este primul
semn de instalare a dependenei. Ulterior, apare necesitatea ca benzodiazepinele
s fie administrate n doze mai mari dect cele recomandate iniial i pentru
perioade mai lungi de timp. Acesta este un alt criteriu pe baza cruia se
stabilete instalarea dependenei de benzodiazepine. Persoanele care ajung
dependente de benzodiazepine se confrunt, din acest moment, cu dorina de a
continua administrarea, iar ncercrile de a ntrerupe administrarea eueaz.
n cazul persoanelor dependente de benzodiazepine, activitile zilnice
sunt reduse ca intensitate, dar benzodiazepinele sunt administrate cu mult
contiinciozitate. Sindromul de abstinen (de sevraj) la benzodiazepine apare
prin ntreruperea brusc a administrrii acestora, dup un tratament ndelungat.
Atacurile de panic, starea de anxietate intens, insomnia, comarurile, depresia,
starea de agitaie, tremurturile, palpitaiile, tulburrile de vedere sunt
simptomele caraceristice sindromului de abstinen.
Severitatea acestor simptome este crescut n cazul n care admnistrarea
benzodiazepinelor a fost fcut continuu, timp de mai multe luni, cu doze mari
sau n cazul administrrii de benzodiazepine cu durat scurt de aciune.
Un prim pas pentru a scpa de aceast dependen const n reducerea
dozei. Pentru o persoan care consum benzodiazepine de mai muli ani se
recomand, la fiecare dou sptmni, reducerea dozei cu 1/10 din doza zilnic.
Se va constata c, atunci cnd doza ajunge la 25% din doza zilnic, vor aprea
mbuntiri ale strii de sntate, ale performanelor fizice i psihice.
Prevenirea dependenei de benzodiazepine se realizeaz doar dac sunt
respectate recomandrile medicului cu privire la administrarea acestor
medicamente. Tratamentul cu benzodiazepine trebuie s fie intermitent, pe o
perioad de maximum 2-4 sptmni.

DIAZEPAMUL

Prezentare farmaceutica: Comprimate continand diazepam 2 mg sau 10
mg (flac. cu 30 buc.); fiole a 2 ml solutie injectabila continand diazepam 10 mg
(cutie cu 5 buc.).
Actiune terapeutica: Tranchilizant din grupa benzodiazepinelor;
miorelaxant si anticonvulsivant, antispastic uterin, slab parasimpatolitic; efectul
este rapid, de durata relativ scurta la inceputul tratamentului, dar durabila la
prelungirea acestuia.
Indicatii: Stari de anxietate in nevroze, sindrom psihovegetativ, sindrom
de menopauza, stari depresive cu agitatie, afectiuni diverse insotite de tensiune
psihica si anxietate; insomnie prin anxietate, pavor nocturn si somnambulism;
pentru sedare, in cadrul curei de dezintoxicare la alcoolici; spasme musculare in
boli reumatice, traumatisme, fracturi, accidente cerebro-vasculare; tetanos, stare
de rau epileptic; ca medicatie pre- si postoperatorie; in iminenta de avort sau
nasterea prematura, pentru usurarea nasterii in caz de hipertonie uterina.
Mod de administrare: Oral, la adulti si copii mari 2 mg, 5 mg sau 10 mg
de 1-2 ori/zi (dupa situatie); la batrani 2 mg de 1-2 ori/zi (se poate creste, cu
prudenta); la copii mici cate 1-2 mg de 2 ori/zi (se poate creste, cu prudenta,
pana la 0,5 mg/kg corp si zi). I.m. sau i.v. (lent, cu multa prudenta) la adulti si
copii mari 2-20 mg (se poate repeta, dupa 3-4 ore), in tetanos 200-400 mg/zi; la
copiii mici 0,1-0,25 mg o data (se repeta, la nevoie, dupa 15-30 minute).
Reactii adverse: Somnolenta, oboseala, ameteli, slabiciune musculara,
uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de vedere, hipotensiune, diminuarea
libidoului, rareori ataxie, agiatie psihimotorie, foarte rar neutropenie, icter;
dozele mari, administrate timp indelungat, pot provoca dependenta. Injectarea
i.v. (mai ales cand se face repede) poate fi cauza de deprimare respiratorie
marcata (sunt necesare mijloace pentru asistarea respiratiei). Injectia i.m. este
dureroasa; uneori dureri de-a lungul venei injectate.
Contraindicatii: Stari comatoase, colaps, miastenie grava, alergie
specifica; se evita la sugarii mai mici de o luna, prudenta in timpul sarcinii si
alaptarii; prudenta la bolnavii cu glaucom, doze mici la cerebrovasculari, in
insuficienta cardio-respiratorie, la batrani si la debilitati; injectarea nu este
recomandabila in caz de insuficienta respiratorie decompensata si impune multa
prudenta la bolnavii cu ateroscleroza cerebrala avansata si la cei cu insuficienta
respiratorie cronica.
Nu se administreaza ca tratament ambulator la soferi si la cei cu alte
profesiuni care impun concentrarea intensa si prelungita a functiilor psihice; se
recomanda evitarea bauturilor alcoolice; prudenta la asocierea cu alte
deprimante centrale si cu substante antidepresive; forma injectabila nu se
amesteca cu alte medicamente si nu se adauga solutiilor perfuzabile i.v..







VI. ANTIPARKINSONIENE DOPAMINERGICE
- LEVODOPA -

Structura chimica: C 9 H 11 NO 4 197.19 L-tirozina ,3-hidroxi-. (-) -3 -
(3,4-dihidroxifenil) - L-alanin [59-92-7]

Descriere: Este precursorul metabolic al dopaminei si spre deosebire de
aceasta poate fi administrat oral si traverseaza bariera hemato-encefalica. Este
rapid preluata de neuronii dopaminergici si convertit la dopamina. Aceasta este
utilizata pentru tratamentul tulburarilor parkinsoniene si se administreaza de
obicei cu substante care inhiba conversia acestuia la dopamina in afara
sistemului nervos central.
Farmacodinamie: Levodopa este utilizata pentru a inlocui dopamina
pierduta in boala Parkinson(nivelurile dopaminergice din boala Parkinson sunt
reduse cu 60 pana la 80%).
Deoarece dopamina in sine nu poate traversa bariera sange-creier unde
precursorul sau poate. Cu toate acestea L-dopa este transformata in dopamina la
periferie , precum si in SNC, astfel incat aceasta este administrata cu
decarboxilaza dopaminergica, inhibitor periferic, cum ar fi carbidopa.
Reactii adverse si contraindicatii: Reactiile adverse sunt de natura
digestiva, manifestate prin anorexie, discomfort epigastric, greata si voma. Poate
da tulburari de somn mai ales la batrani. Tratamentul prelungit provoaca stari
paranoide si halucinatii. Este contraindicat in afectiuni cardiovasculare grave,
glaucom cu unghi inchis, la bolnavii cu psihoze severe.


VII. HIPNOTICE

Hipnoticele sunt folosite pentru tratamentul insomniilor. Acestea pot fi
trectoare cauzate de schimbarea rapid a fusului orar,perioade de
activitate/odihn trecatoare,bolnavi sau btrni care dorm ziua i insomnia
persistent sau cronic.

Benzodiazepine Hipnotice

Benzodiazepinele au efect hipnotic i dau impresia unui somn profund i
revigorant.Ele micoreaz latena somnului,cresc timpul total de somn,mresc
pragul de trezire i diminueaz numrul de treziri.Oprirea tratamentului
determin un fenomen de rebound.
Compuii benzodiazepinici se obsorb n general bine din intestin,dar
viteza absorbiei difer de la o substan la alta,se leag in proporie mare de
proteinele plasmatice.
Benzodiazepinele sunt metabolizate in ficat.
Unele formeaz metaboliti activ,care pot avea timpul de njumtaire lung.

Cteva benzodiazepine(oxazepamul i lorazepamul) se metabolizeaz in
metabolii inactivi.
Timpul de njumtire plasmatic variaz in funcie de substan. Acesta
poate fi:
Scurt 3-10 ore;
Medazepam Diazepam Nordazepam Oxazepam
Mediu 10-40 ore;
Lung 30-90 ore.
Benzodiazepinele se folosesc pentru tratamentul insomniei,pentru
combaterea pavorului nocturn(manifestare paroxistic de tip anxios manifestat
prin trezire brusc in timpul nopii,urmat de o stare de agitaie puternic,spaim
i plns) i a somnambulismului.

NITRAZEPAMUL
Are proprieti hipnotice,este activ ca miorelaxant i are i efect
antianxios moderat.Induce un somn asemntor celui fiziologic cu o durat de 6-
8 ore.Administrat oral se absoarbe in proporie de 80% i realizeaz concentratie
plasmatica maxima in 2 ore.Administrarea repetat poate mari durata efectului
cu pn la 20 de ore.S-au semnalat incidena crescut a cosmarurilor. Nu se
asociaz cu alcool,dozele recomandate sunt 5-10 mg seara la culcare mai putin
la batrani care vor lua 2,5-5 mg.













VIII. ANESTEZICE GENERALE LICHIDE
- HALOTAN

Structura chimica:

Forma de prezentare: lichid, volatil,incolor, neinflamabil, coeficient de
partitie 2-3;
Indicatii: Este un anestezic cu potenta medie folosit pentru inducerea si
mentinerea anesteziei. La doze uzuale, pentru care riscurile toxice sunt mici,
analgezia este slaba de aceea se asociaza cu analgezice opioide. Relaxarea
musculaturii este slaba de aceea in majoritatea cazurilor se asociaza cu un
curarizant.
Revenirea din anestezie este relativ rapida, dar functiile mintale raman
deprimate cateva ore. Trezirea este de regula placuta; uneori bolnavul poate
prezenta varsaturi, cefalee si frison.
Dozare si mod de administrare:
Adulti: inducerea anesteziei: 2-4% halotan; mentinerea anesteziei: 0,5-2%
halotan.
Copii: inductie: 1,5-2%, mentinere: 0,5-2%.
Atentionari si precautii speciale: Prudenta in interventii obstetricale,
expunerea repetata in decurs de 3 luni, ciroza, hepatita virala sau alte afectiuni
hepatice pre-existente, leziuni intracraniene, hipertensiune arteriala, bradicardie,
feocromocitom, miastenia gravis; asigurarea unei ventilatii adecvate a salilor;
asocieri cu: curarizante, aminoglicozide, adrenalina, alte simpatomimetice,
aminofilina, teofilina si antidepresive triciclice; sarcina, alaptare; soferi si
activitati de precizie.
Contraindicatii: Hiperpirexie maligna sau la cei susceptibili de a
dezvolta hiperpirexie maligna. Aparitia icterului si a pirexiei dupa expunerea la
halotan este o contraindicatie pentru utilizarea lui ulterioara.
Reactii adverse: Bradicardie si/sau hipertensiune arteriala, frisoane,
febra, greata si varsaturi, afectare hepatica.

















IX. ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE (AINS)

Clasificare:
1. Derivati de acid salicilic: Acid acetilsalicilic
2. Derivati de acid acetic: Indometacin, Diclofenac
3. Derivati de acid propionic: Ibuprofen, Ketoprofen, Naproxen
4. Oxicami: Piroxicam, Fenoxicam
5. Derivati de pirazolona: Fenilbutazona
Absorbtia: AINS se absorb rapid si complet din tubul digestive.
Distributia:
se fixeaza de proteinele plasmatice (> 98%)
traverseaza placenta
trec in secretia lactata
Metabolizarea: hepatica
Eliminarea: urinara
Actiune farmacodinamica:
1. Antiinflamatoare puternica;
2. Analgezica;
3. Antipiretica;
4. Antiagreganta plachetara (AAS)
Efecte adverse:
tulburari gastro-duodenale (epigastralgii, pirozis);
eruptii cutanate; bronhospasm;
renale: insuficienta renala, nefrita interstitiala;
retentie hidrosalina;
mielotoxicitate;
risc teratogen;
sindrom Reye (AAS).
Contraindicatii:
ulcer gastro-duodenal;
insuficienta hepato-renala;
sarcina/alaptare;
cu prudenta la copii < 15 (AAS);
Interactiuni medicamentoase (contraindicate):
AINS + antivitaminele K (Trombostop) risc hemoragie;
AINS + sulfamide hipoglicemiante risc hipoglicemie;
Utilizari terapeutice:
afectiuni reumatice articulare acute si cronice;
entorse/tendinite;
coxartroza;
afectiuni inflamatorii din ORL, stomatologie, ginecologie;
tromboze varicoase.






X. ANALGEZICE ANTIPIRETICE (AA)

Clasificare:
Derivati de acid salicilic: Acid acetilsalicilic (AAS), Diflunisal, Benorilat
Derivati de pirazolona: Fenazona, Aminofenazona, Noraminofenazona
(Metamizol), Propifenazona
Derivati de anilina: Fenacetina, Paracetamol
Derivati de chinolina: Glafenina
Caracteristici commune (analgezice antipiretice):
Actiune farmacodinamica;
Actiune analgezica;
Actiune antipiretica;
Actiune antiinflamatoare;
Actiune antispastica.
Utilizari terapeutice:
AAS si Paracetamol
nevralgii, artralgii, mialgii, cefalee;
dureri postoperatorii moderate;
fracturi;
entorse;
colici;
febra.
Reguli de utilizare a A-A:
calea de administrare;
ritmul de administrare;
individualizarea terapie;
asocieri medicamentoase: PARACETAMOL + COFEINA SARIDON
ACIDUL ACETIL SALICILIC
Farmacocinetica:
absorbtie gastrica buna;
traverseaza placenta.
Actiune farmacodinamica:
antipiretic si analgezic moderat;
antiinflamator puternic;
antiagregant plachetar;
uricozuric.
Efecte adverse:
ulcerigen, microhemoragii gastrice;
bronhoconstrictie;
sindrom Reye (copii)
Contraindicatii:
ulcer gastro-duodenal;
astm bronsic;
diateza hemoragica.

PARACETAMOL
(metabolit activ al Fenacetinei)
Farmacocinetica:
metabolit inactiv citotoxic (doze mari) necroza hepatica
Antidot: acetilcisteina
Actiune farmacodinamica: analgezic - antipiretic
Avantaje:
NU este ulcerigen, nici teratogen
NU are risc alergizant
analgezic de prima intentie la copii <15 si gravide

METAMIZOL (ALGOCALMIN)
Actiune:
cel mai puternic analgezic al clasei;
antipiretic;
antispastic.
Efecte adverse:
agranulocitoza;
soc anafilactic (i.v.);
eruptii cutanate.
Prezentare: comprimate, supozitor, fiole (i.v./i.m.).










XI. HIPNOTICE (SOMNIFERE)

Hipnoticele (somniferele) sunt substante deprimante ale SNC care induc,
produc sau prelungesc somnul. Somnul provocat de hipnotice difera calitativ de
cel fiziologic, prin cresterea duratei somnului lent si a numarului perioadelor
de somn rapid.
Hipnoticele au efecte gradate, in functie de doza. Succesiunea efectelor
este urmatoarea:
sedare (calmare psiho-motorie cu deprimarea performantelor),
somn hipnotic,
somn anestezic
coma.
Dozele mici au actiune sedativa:
la animale: micsoreaza activitatea spontana, apare tendinta de inchidere a
ochilor in repaus;
la om: diminueaza activitatea motorie si mentala, micsoreaza reactivitatea
la stimuli externi si favorizeaza aparitia somnului, atunci cand conditiile
fiziologice si de mediu sunt favorabile.
Dozele mari provoaca somn profund in orice conditii. Efectul hipnotic se
manifesta prin:
scaderea latentei somnului;
prelungirea timpului total de somn;
scaderea timpului de veghe si a numarului de treziri pe noapte.
Dupa durata somnului produs, hipnoticele se clasifica in:
hipnotice cu actiune de durata scurta sau medie (2-6 ore);
hipnotice cu actiune de lunga durata (> 8 ore).
Hipnoticele au o serie de efecte nedorite :
prelungirea diminuarii performantelor psihomotorii si dupa trezire,
stare de oboseala, ameteala, buimaceala (mai ales dupa doze mari).
In functie de structura chimica substantele hipnotice se clasifica in:
hipnotice barbiturice
hipnotice nebarbiturice.

Hipnoticele barbiturice

Proprietati farmacologice: Barbituricele nu au actiune analgezica, ci pot
chiar creste reactia la stimuli durerosi. Barbituricele trec usor in sangele fetal. In
proportie mica se regasesc si in laptele matern. Epurarea organismului de
barbiturice depinde de structura acestora. Cele cu liposolubilitate buna se
metabolizeaza hepatic predominant, sub actiunea unor enzime nespecifice, iar
cele cu liposolubilitate redusa sunt indepartate atat prin metabolizare hepatica
cat si neschimbate, direct prin eliminare renala.
Indicatii: Avand in vedere efectele lor farmacologice, barbituricele sunt
indicate ca:
hipnotice, in insomnii si ca premedicatie in anestezii;
sedative, in stari de anxietate, agitatie sau ca medicatie adjuvanta in
afectiunile in care se urmareste sedare (hipertensiune
arteriala, tulburari digestive, hiperexcitabilitate, etc.), stari de agitatie
psihomotorie indusa de medicamente excitante-stimulante psihomotorii,
simpatomimetice, etc;
anticonvulsivante, antiepileptice sau in alte stari convulsive - intoxicatii
cu excitante centrale, tetanus.
Principalele hipnotice barbiturice sunt:
Fenobarbitalul (gardenal, luminaL), care are actiune lenta si
prelungita (efectul apare dupa cca o ora de la administrarea orala si se mentine 8
ore sau mai mult). Este folosit ca sedativ(15-30 mg de 2-3 ori /zi), ca hipnotic,
pentru mentinerea somnului (100 mg la culcare) si ca anticonvulsivant, in
tratamentul epilepsiei.


Amobarbitalul (amital, dormital), ciclobarbitalul, secobarbitalul)
sunt barbiturice cu actiune de dura medie sau scurta. Efectul se instaleaza in 15-
30 minute si dureaza 2-7 ore (in functie de doza si de conditii).


Hipnotice nebarbiturice
Aceasta grupa cuprinde compusi cu structuri chimice variate si anume:
benzodiazepine, derivati piperidindionici, chinazolone, ureide, carbonati,
alcooli, aldehide, eteri ciclici.
Nitrazepamul, flurazepamul si flunitrazepamul sunt derivati de
benzodiazepina inruditi cu tranchilizantele, din aceeasi clasa chimica. Au
actiune sedativa si hipnotica rapida, de durata medie. Sunt preferate pentru ca
produc un somn mai apropiat celui fiziologic, au toxicitate redusa si determina
relativ rar dependenta. Provoaca de asemenea relaxare musculara.
Zolpidemul este caracterizat prin faptul ca provoaca instalarea rapida a
somnului de durata si de calitate. Nu are efect tranchilizant, anticonvulsivant,
miorelaxant. Are toleranta buna si risc de dependenta mic.
Zopiclona este o ciclopirolona, de asemenea recent folosita ca hipnotic.
Are proprietati asematoare benzodiazepinelor, respectiv efect hipnotic, sedativ,
tranchilizant, miorelaxant si anticonvulsivant. Nu produce inductie enzimatica.
Glutetimida -efectul se instaleaza rapid (20-30 minute) si dureaza 6-7 ore. Se
foloseste ca sedativ si hipnotic. Are dezavantajul ca este inductor al enzimelor
metabolizante.
Bromizovalul este ureida acidului bromizovalerianic si are actiune
sedativa si hipnotica slaba, cu durata de 4-5 ore. Nu da efecte secundare.
Cloralhidratul, CCl3-CH(OH)2, este un alcool cu actiune hipnotica
rapida (20-30 minute) si durata medie
(5-7 ore). Produce un somn linistit, foarte asemanator celui fiziologic. Are si
efect anticonvulsivant.
Paraldehida este produsul de condensare a trei molecule de acetaldehida
si are actiune sedativa si hipnotica, precum si efect anticonvulsivant.













XII. ANALGEZICE OPIOIDE

Sunt medicamente cu aciune analgezic intens nsoit adesea de
calmarea anxietaii, sedare i euforie. Acioneaz asupra sistemului nervos
central, favoriznd proceselele care controleaz inhibitor durerea. La doze mari
are aciune depresiv si paralizant a centrilor respiratori si ai tusei.

MORFINA

Fruct de Papaver somniferum (Mac), sursa natural a opiului i implicit a morfinei

Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor n mitologia
greac. Este principalul agent activ din opiu, cruia i determin principalele
aciuni farmacologice, asupra SNC i tractului gastrointestinal.
Aciunea analgezic este intens.Analgezia se manifest ndeosebi prin
nlaturarea caracterului de suferin a senzaiei dureroase, care devine
suportabil, creterea pragului la durere este moderat.Durerea continu s fie
simit de pacinet, dar implicaiile emoionale cu caracter de suferin(anxietate,
panic) sunt atenuate.
Morfina i celelalte opioide acioneaz la nivelul mecanisemelor
fiziologice centrale care controleaz senzaia de suferin dureroas.Efectul este
maxim la circa 1 or de la injectarea sub cutanat sau intra muscular i se menine
4-6 ore.n cazul administrrii orale, efectul este maxim la 1-2 ore fr s se
ating valoarea obinut prin injecie i dureaz 3-7 ore, 10 mg pentru injecia
intra muscular i de 70 mg pentru calea oral.
Administrat obinuit la omul normal, morfina poate provoca:
linitire;
o senzaie de ameeal i usoar confuzie cu caracter plcut sau
neplcut.n caz de dureri i anxietate, calmarea acestora este urmat de o
stare de bine.Adiminstrarea repetat ntrete efectul euforizant.Uneori
pot surveni tulburri psihice.Dupa doze mari bolnavul adoarme, dar poate
fi trezit cu uurin.Efectul linititor i euforizant, dei uneori avantajos
terapeutic, reprezint unul din factorii care favorizeaz dezvoltarea
dependenei.

Indicaii:
Dureri intense traumatice, acute sau cronice, la adulti.
Intoxicaie cu atropin.
Utilizarea la copii este contraindicat.
Utilizarea morfinei ca antidiareic sau antitusiv este n prezent anacronic
i chiar contraindicat. n situaii cu totul excepionale se poate folosi morfina
n tratamentul tusei severe fr expectoraie , al diareei severe, sau ca adjuvant
pentru anestezia general.
Contraindicaii:
Pancreatit acut
Insuficien renal (acut sau cronic)
Insuficien respiratorie
Astm bronic
Traumatisme cerebrale
Efecte adverse:
Grea i vrsturi
Constipaie, diminuarea apetitului
Stop respirator prin paralizia centrului respirator la doze peste cele
terapeutice
Toleran la efectul analgetic i adicie (dependen) la repetarea dozelor.
Prurit
Morfina, ca i celelalte analgezice euforizante este indicat pentru
aciunea analgezic nsoite de dureri intense care nu pot fi calmate prin
medicaia etiopatogenic,prin analgezice antiinflamatorii.
Durerile cronice, puternice ale cancerului,durerile traumatice i cele
postoperatorii, infarctul acut de miocard, colicile biliare i ureterale constituie
indicatiile principale.In cancer dozarea trebuie s fie progresiv,evitnd
utilizarea dozelor mari de la nceput,deoarece instalarea toleranei poate priva
bolnavul de singura modaliate de linitire a suferinei.n colici,este necesar
asocierea unui antispastic.n edemul pulmonar acut morfina acioneaz favorabil
prin calmare,deprimarea respraiei i vasodilataie periferic.








XIII. MEDICAMENTE ANTIEPILEPTICE

Antiepilepticele = anticonvulsivantele - sunt capabile sa opreasca
convulsiile si sa scada frecventa de aparitie a convulsiilor, indiferent daca apar
in epilepsie sau in alte conditii (convulsii febrile, meningitice, etc.).
Convulsiile apar pentru ca la un moment dat apare un focar ce descarca
impulsuri cu frecventa mare . Aceasta descarcare are consecinte somatice in
functie de localizarea focarului. O descarcare aparuta intr-o zona nervoasa, se
intinde in SNC din aproape in aproape cuprinzand zonele invecinate,
determinand o expresie somatica corespunzatoare zonei afectate.
Convulsiile sunt generalizate, pot duce la pierderea cunostintei. Cand
generalizarea apare foarte repede, avem de-a face cu marele rau epileptic:
pacientul isi pierde cunostinta, apare o contractie tonica a intregii musculaturi
(muschii extensori, uneori muschii respiratori si cei ai corzilor vocale ). Aceste
manifestari dureaza cateva secunde sau zeci de secunde, apoi apar miscarile
spasmodice (1-2 minute), dupa care bolnavul cade intr-un somn profund,
hipnotic.
Alteori pot aparea manifestari psihosomatice = micul rau epileptic -
apare o stare de detasare si absenta din mediu; dureaza 10-20 secunde, dupa care
bolnavul isi reia activitatea ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Pe durata unei
zile, pot apare mai multe crize de acest fel.
Medicamentele antiepileptice intrerup criza si scad frecventa de aparitie a
crizelor:
scad frecventa de descarcare a excitatiei.
impiedica extinderea excitatiei in restul creierului.
Medicamentele antiepileptice nu actioneaza pe toate crizele epileptice.
In tratamentul cu antiepileptice de lunga durata,la oprire, foarte frecvent
boala reapare. Un astfel de tratament este insotit de reactii adverse. Exista reactii
adverse comune tuturor antiepilepticelor:
efecte sedative - nu toate antiepilepticele au efecte la fel de sedative;
sedarea si efectele antiepileptice se produc prin mecanisme diferite, astfel
incat se dezvolta toleranta la efectul sedativ , fara a se dezvolta toleranta si
la efectul antiepileptic.
afecteaza capacitatea de invatare si de memorare, aceste medicamente nu
impiedica activitatea sociala, dar este necesar un efort crescut pentru
adaptare.
sunt de obicei inductoare enzimatice si cresc metabolismul altor
medicamente; frecvent creste si metabolizarea vitaminelor, astfel incat cei
aflati sub tratament cu antiepileptice pot avea hipovitaminoze sau
avitaminoze.

FENITOINA
Ca structura chimica este asemanatoare cu fenobarbitalul; nu este activa
pe micul rau epileptic; este activa pe marele rau epileptic . Mecanism de actiune:
blocheaza canalele de Na, avand efect antiepileptic (nu se mai depolarizeaza asa
de usor membranele neuronale).
Da o serie de reactii adverse:
usoara sedare de mica intensitate.
reactii adverse digestive: greturi, varsaturi, crampe abdominale.
reactii adverse neurologice: tremor al extremitatilor, stari de confuzie,
nistagmus (tremor al globilor oculari la fixarea unui punct).
relativ frecvent, da gingivita hipertrofica.
reactii adverse hematologice si imunologice (anemii hemolitice
autoimune).
Alte medicamente antiepileptice:
carbamazepina
fenobarbitalul
primidona
BENZODIAZEPINELE - Diazepamul - este eficace pentru oprirea
convulsiilor tonico-clonice si in starea de rau epileptic. Administrat
injectabil este medicamentul de electie pentru oprirea crizei convulsive.
clonazepam
etoxusimida

Din punct de vedere clinic se folosesc:
in marele rau epileptic si convulsiile tonico-clonice: Fenitoina,
Carbamazepina si Acidul valproic.
in micul rau epileptic: Etosuximida
in ambele: Acidul valproic





















XIV. ANESTEZICE
- KETAMINA -

Generalitati: Ketamina este un anestezic general, sintetizat in 1963
pentru a inlocui fenciclidina, in scopul producerii tipului particular de anestezie
denumita "anestezie disociativa". Ketamina se distribuie initial in creier, unde
realizeaza concentratii de 3-5 ori mai mari decat cele plasmatice, dupa care se
redistribuie in tesuturi mai putin vascularizate.
Abuzul de ketamina este raportat mai ales in SUA, unde se semnaleaza un
numar important de spargeri la clinicile veterinare in scopul sustragerii
ketaminei, medicament utilizat in aceasta tara ca anestezic in medicina
veterinara. Aceste semnale alarmante au determinat autoritatile americane sa
introduca ketamina, incepand cu 1999, pe lista substantelor supuse controlului.
Actiune toxica: Ketamina are efect deprimant SNC deosebit de cel al
anestezicelor generale clasice. Anestezia produsa este denumita "anestezie
disociativa", fiind caracterizata prin desprinderea de mediu, urmata de somn
superficial si analgezie intensa.
Ketamina actioneaza mai ales la nivelul scoartei cerebrale si sistemului
limbic ca antagonist al receptorilor NMDA, impiedicand activarea lor de catre
acidul glutamic, neurotransmitator excitator din creier. Se presupune ca
analgezia este mediata partial de receptorii (administrarea ketaminei pe cale
parenterala non-spinala potenteaza efectele antinociceptive ale fentanilului prin
receptorii ), naloxonul avand capacitate (limitata) de a antagoniza efectul
analgezic al ketaminei.
Actioneaza la nivelul receptorilor opioizi specifici (receptori ) de la
nivelul SNC; ketamina scade functia talamusului care este un fel de "statie"
pentru perceptia de la nivelul creierului ceea ce are ca rezultat senzatii
nediferentiate. Ketamina reduce de asemenea functia hipotalamusului rezultatul
fiind aparitia de reactii emotionale detasate de realitate.
Efectele apar intr-un interval de timp dependent de calea de administrare,
astfel:
la administrarea intramusculara efectele apar in mai putin de 5 minute;
la administrarea orala, efectele apar la 15-20 de minute dupa administrare;
la administrarea prin prizare efectele apar in 5-10 minute.
Dozele terapeutice de ketamina produc:
tahicardie;
cresterea presiunii sanguine;
cresterea consumului miocardic de oxigen.
Din aceste motive este contraindicata ca unic agent de anestezie la
pacientii cu ischemie miocardica (fiind de obicei preferata ca agent de inhibare a
pacientilor cu bronhospasm pentru ca relaxeaza musculatura bronhiilor). In
ciuda limitelor de mai sus, ketamina se foloseste frecvent datorita modului
simplu de administrare si duratei scurte de actiune.
Fiind un anestezic disociativ, la nivel cerebral are loc inducerea unei lipse
de responsabilitate si se produce un efect care da senzatia unei experiente
extracorporale.
Intoxicatia acuta: In intoxicatia acuta, ketamina afecteaza performantele
cognitive si perceptia propriului corp, a timpului, lumii inconjuratoare si a
realitatii.
Manifestarile intoxicatiei acute cu ketamina sunt:
anxietate;
agitatie;
modificari de perceptie;
tulburari motorii si efecte analgezice (in asemenea conditii, consumatorul
risca sa se raneasca prin arsuri, caderi sau alte accidente).
In supradozari masive pot sa apara convulsii si uneori apnee.
Tratamentul intoxicatiei acute: Pentru reactiile adverse sau in cazul
intoxicatiei acute cu ketamina se indica tratament simptomatic si de
sustinere. Se administreaza anticonvulsivante daca apar convulsii. Stimularea
cardiovasculara se trateaza cu blocanti adrenergici. Nu exista antidot specific.
Masurile de crestere a eliminarii (diureza fortata, hemoperfuzie, hemodializa) nu
au utilitate din cauza volumului mare de distributie si a liposolubilitatii
ketaminei.
Intoxicatia cronica: In conditii de abuz, ketamina produce efecte
progresiveasociate cu doza, de la o stare de visare la delir insotit de incapacitatea
de miscare, analgezie intensa si amnezie. Starea indusa ("trip") este
asemanatoare cu cea generata de LSD sau fenciclidina, dar dureaza doar 30 - 60
de minute. Ketamina duce la un sindrom clinic asemanator din punct de vedere
neurofiziologic si comportamental cu psihoza schizofrenica.
Efectele descrise de consumatorii de ketamina sunt:
la inceput apare senzatia ca totul in jur incepe sa se roteasca, dar fara ca
aceasta senzatie sa fie insotita de ameteala;
la un moment dat consumatorul va avea senzatia ca se afla in afara
corpului.
Desi descrierile facute de diversi consumatori variaza destul de mult,
majoritatea au relatat perceperea unor planuri alternative de existenta, revelatii
privind trecutul si viitorul, moment in care comunicarea este foarte dificila, iar
consumatorii nu sunt capabili sa vada sau sa auda persoanele prezente in aceeasi
incapere.
Toleranta observata prin experimente pe animale apare rapid si implica
cresterea dozei.











XV. ANESTEZICE LOCALE

Anestezicele locale sunt substante care introduse in formatiunile
nervoase,in concentratie potrivita,provoaca pierderea reversibila a sensibilitatii
dureroase dintr-o zona delimitata.
Durata anesteziei locale depinde de capacitatea moleculelor de a se lega
de proteinele plasmatice,de doza si de circulatia locala.
Concentratiile sanguine mari de anestezice locale deprima miocardul si
scad debitul cardiac.
Reactiile alergice survin relativ rar,fiind mai frecvente pentru compusii
cu structura esterica si se manifesta prin prurit,eruptii eczematoase,dispnee,etc.

LIDOCAINA
Efectul anestezic local se instaleaza rapid si este de durata medie.Doza
maxima este de 4mg/kgc dar poate creste pana la 7mg/kgc
Lidocaina introdusa iv sau im are proprietati antiaritmice, fiind utilizata
pentru profilaxia aritmiilor ventriculare periculoase. Metabolizarea se face in
ficat.
Efecte nedorite: somnolenta si ameteli;reactiile alergice sunt rare si au
fost observate cazuri de hipertermie maligna.
Supradozarea sau injectarea iv rapida provoaca la inceput convulsii,
hipertensiune si tahicardie urmata de coma cu bradicardie, hipotensiune si
deprimare respiratorie.
Asocierea cu digitalice poate provoca bradicardie severa si tulburari de
conducere.




PROCAINA
Durata efectului este scurta si se mentine 45-60 min pentru infiltratii,20-
45 de min pentru anestezie tronculara si 30-60 min pentru
rahianestezie.Asocierea cu adrenalina prelungeste efectul local.
Doza maxima recomandata de FR X este de 200mg pentru o data si
600mg pentru 24 de ore.
In afara actiunii anestezice locale au fost descrise procainei efecte
sistemice multiple: analgezie, deprimarea miocardului si proprietati antiaritmice.
Procaina se absoarbe repede de la locul injectarii iar in organism este hidrolizata
de colinesteraza plasmatica. Procaina este un anestezic local avantajos pentru
infiltratii si bloc nervos .
Prezinta interactiuni cu alte medicamente, micsoreaza eficacitatea
sulfamidelor antibacteriene.
Injectarea iv este contraindicata celor care au primit in prealabil in opiod.













XVI. BARBITURICE
ALCALOIZI NATURALI AI OPIULUI

Barbituricele - sunt o clasa de medicamente derivate din acidul
barbituric,sunt sedative hipnotice care deprima activitatile SNC(au fost primii
agenti farmacologici cu aceasta actiune).
Actiuni ale barbituricelor:
hipnotica(provoaca un somn profund)
sedativa(acest efect se produce la doze mici)
anticonvulsivanta
anestezica(prin administrare iv.produc anestezie rapida)

ACID BARBITURIC

Formula Moleculara
C4H4N2O3

Alcaloizii naturali ai opiului sunt: MORFINA, CODEINA,TEBAINA.
Farmacocinetica:
Absorbtia: este buna de la toate locurile de administrare;
Distributia: rapida, traverseaza placenta;
Metabolizarea: hepatica;
Eliminarea: urinara, gastrica, salivara, secretia lactate

CODEINA
Codeina, numit i metilmorfin, este un alcaloid natural din opiu.
Concentraia sa n extractul de opiu (meconat) variaz ntre 0,7% i 2,5%.

Formula moleculara: C
18
H
21
NO
3













XVII. DERIVATI DE ACID SALICILIC

Acidul salicilic ( acid 2-hidroxi-benzoic, C6H4(OH)(COOH) ) este un
acid organic cristalizat, fr miros, cu gust caracteristic dulceag, apoi acru.
Este ntrebuinat n medicin (ca i keratolitic - are proprietatea de a
dizolva cheratina) la producerea aspirinei, n industria coloranilor i n cea
alimentar.
Structur chimic:
C7H6O3 C6H4(OH)(COOH)
Mas molecular = 138,1
n aceast grup sunt cuprini o serie de derivai ai acidului salicilic (care
nu poate fi folosit ca atare, pe cale general, din cauza aciunii iritante), care n
doze mici au efect antipiretic i analgezic, iar n doze mari au efect
antiinflamator.
Aceti derivai de acid salicilic sunt:
Acid acetilsalicilic;
Salicilat de sodiu;
Salicilat de metil;
Diflunisan;
Benorilat;
Salicilamid;
Acetilsalicilatul de lizin.

Acidul acetilsalicilic (Aspirina)
Acidul acetilsalicilic (acid 2-acetoxibenzoic) este esterul acidului acetic
cu acidul salicilic, incolor sau pulbere cristalin alb, fr miros sau cu miros
slab de acid acetic i cu gust acru.
Este ntrebuinat n medicin ca analgezic, antipiretic i antiinflamator de
intensitate moderat, dar i ca antiagregant plachetar.
Structur chimic:
C9H8O4 C6H4(OOCCH3)CO2H
Mas molecular = 180,2

Salicilatul de metil
Salicilatul de metil (2- hidroxibenzoat de metil) este un lichid incolor sau
alb glbui, cu miros caracteristic aromatic, persistent, cu gust dulceag i arztor.
Este ntrebuinat n medicin ca antiinflamator local, n afeciuni
reumatice cronice, mialgii i ca revulsiv.
Structur chimic:
C8H8O3
Masa molecular = 152,1

Salicilamida
Salicilamida (2- hidroxibenyamid) se prezint sub form de cristale
aciculare, incolore sau pulbere cristalin aproape alb, fr miros, cu gust slab
amar.
n medicin este puin eficace ca analgezic, antipiretic i antiinflamator i
intr n compoziia unor preparate antinevralgice.
Structur chimic:
C7H7NO2
Mas molecular = 137,1

Salicilatul de sodiu
Salicilatul de sodiu (2- hidroxibenzoat de sodiu) se prezint sub form de
pulbere cristalin sau lamele mici albe, fr miros, cu gust dulceag srat. La
lumin se coloreaz.
n medicin are proprieti asemntoare acidului acetilsalicilic, dar este
mai slab analgezic. Utilizarea este limitat, singura indicaie fiind reumatismul
poliarticular.
Structur chimic:
C7H5NaO3
Mas molecular = 160,1










XVIII. DERIVATI DE MORFINAN

BUTORPHANOLUM este un analgezic opioid de tip morfinanic. Din
punct de vedere structural este asemanator dextromorfanului, avand proprietati
asemanatoare pentazocinei.

Indicatii:
analgezie postoperatorie, pentru combaterea durerilor in afectiunile
maligne si dureri posttraumatice,
premedicatie pentru anestezia generala,
cea mai frecventa utilizare in terapie este in migrene, modul de utilizare
fiind spray-ul nazal.
Comparativ cu morfina efectul butorfanolului apare la doze mult mai
mici. Durata analgeziei este de 3-4 ore. Efectul analgezic se instaleaza in 30 de
min. de la injectarea intramusculara si foarte rapid dupa cea intravenoasa.
Contraindicatii: abdomen acut, hipersensibilitate la butorfanol.
Reactii adverse:
rareori sedare, greata, transpiratii, vertij, senzatie de plutire, letargie,
confuzie, mai rar constipatie.
butorfanolul trece bariera placentara si se excreta in laptele matern.
Deoarece in dozele terapeutice butorfanolul produce disforie, potentialul
abuziv este mai scazut comparativ cu alti opioizi.

NALFUBINA este un analgezic opioid, avand caracteristicile unui
agonist-antagonist (receptorii si k). Este inrudit chimic cu naloxonul (cel mai
frecvent utilizat antagonist) si cu oximorfona.

Potenta sa analgezica este echivalenta cu cea a morfinei, efectele
instalandu-se la aproximativ 2-3 minute de la administrarea intravenoasa si la
mai putin de 15 minute de la administrarea subcutana sau intramusculara.
Timpul de injumatatire plasmatic este in jur de 5 ore iar durata analgeziei induse
este cuprinsa intre 3 si 6 ore. Activitatea antagonista a nalbufinului este un sfert
din cea a nalorfinului si de 10 ori potenta pentazocinei.
Indicatii pentru administrarea nalbufinului:
dureri moderate pana la severe;
in cadrul anesteziei in vederea analgeziei pre si post operatorii.
Cu toate ca nalbufinul prezinta activitate de tip antagonist, in cazul
subiectilor ce nu prezinta dependenta fata de opioide, acesta nu va antagoniza
efectul analgezic al unui alt opioid (administrat anterior, concomitent sau
imediat dupa administrarea nalbufinului).
Printre efectele adverse ale administrarii nalbufinului se numara:
sedarea (apare in 36% din cazuri);
transpiratii;
greata, varsaturi;
vertij;
senzatie de uscaciune a gurii;
cefalee.
Printre efectele adverse mai rar intalnite sunt: hipo si hipertensiune,
deprimare respiratorie, edem pulmonar, deprimare SNC, prurit, urticarie.
Nalbufina poate fi administrata:
intravenos;
intramuscular;
subcutanat.
Doza obisnuita este de 10 mg pentru un adult de 70 kg. Doza unica
maxima este de 20 mg, iar doza maxima/24 ore este de 160 mg.

Derivati de morfinan
Consumul cronic de derivati de morfinan determina:
1. Dependenta psihica - de fapt singura caracteristica, atat necesara cat si
suficienta pentru a defini dependenta de drog.
Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici
necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog.
Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua
drogul, denumita in terminologia actuala "craving"(dorinta intensa de a retrai
efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade
lungi de abstinenta.
2. Toleranta - caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute
pentru a obtine starea de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat
substantial la continuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de
retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului, ca o consecinta a adaptarii
organismului la prezenta continua a unui drog.
In cadrul sindromului de dependenta, dependenta fizica reprezinta factorul
de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea
permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
4. Sindrom de abstinenta este caracterizat prin simptomele (incadrare
si grad de severitate variabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui
drog, in special narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in
mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau in doze mari.
Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de "sindrom de
abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a
dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.






















XIX. ALCALOIZII DIN OPIU

Alcaloizii sunt sustane de origine vegetal, heterociclice cu azot, reacie
alcalin i aciune farmacodinamic pronunat, n general sunt toxici. Au un
gust amar, prezentnd un numar de reacii comune fa de anumii reactivi
chimici.
Opiul este latexul concretizat din mac ( Papaver somniferum).Opiul
oficinal folosit ca medicament se prepar prin uscarea,pulverizarea si titrarea
opiului brut.Opiul conine circa 20 de alcaloizi dintre care morfina(10%) i
codeina(0,5%) sunt cei mai importani.Noscapina(6%) i papaverin(1%) cu
structur izochinolinic sunt lipsii de activitate analgezic i nu produc
dependen.
Alcaloizii se gsesc n vacuolele plantelor, sub forma de sruri cu diferii
acizi (acid benzoic,citric, meconic,tartric. etc), sau n combinaii tanice,ns se
mai pot gsi i sub form de baze cuaternare sau teriare.Acizii organici care
formeaz cel mai frecvent sruri cu alcaloizii sunt:
Acid aconitic (acid achilic)
Formula chimic:C
6
H
6
O
6
Masa molecular:174.108g/mol
Punct de topire:287 C

Acid Veratric
Formula chimic:(CH
3
O)
2
C
6
H
3
CO
2
H
Masa molecular:182.17


Principalii alcaloizi din opiu

MORFINA

Formula molecular brut:C
17
H
19
NO
3

Masa molecular: 285,338
Metabolist: Hepatic
Timp de njumtire:2-3 ore
Ci de administrare:per os, subcutanat, intramuscular, intravevos
Doza:0,1 g (parenteral); 0,5 g (per os)
Morfina este un agonist opioid complet, a crui aciune se localizeaz la nivel
central.Aciunea analgezic este intens.Analgezia se manifest ndeosebi prin
nlturarea caracterului de suferin a senzaiei dureroase, care devine
suportabil, creterea pragului de durere este moderat.
Ci de administrare: Morfina se administreaz de obicei parenteral, sub form
de clorhidrat de morfin.
Indicaii:
Dureri intense neoplazice sau traumatice, acute sau cronice, la aduli.
Intoxicaie cu atropin (de elecie)
Utilizarea la copii este contraindicat.
Contraindicaii:
Abdomen acut
Pancreatit acut
Insuficien renal (acut sau cronic)
Insuficien respiratorie
Astm bronic
Traumatisme cerebrale
Efecte adverse:
Grea i vrsturi
Constipaie, diminuarea apetitului
Stop respirator prin paralizia centrului respirator la doze peste cele
terapeutice
Toleran la efectul analgetic i adicie (dependen) la repetarea dozelor.
Prurit






CODEINA

Formula molecular brut:C
18
H
21
NO
3

Masa molecular:299,4
Metabolism:Hepatic
Timp de njumtire:3-4 ore.
Ci de administrare:per os, subcutanat, intramuscular, intravevos
Doza minim letal:0,4 g (parenteral); 2 g (per os)
Codeina este metabolizat n ficat la 6-glucuronid-codein prin conjugare cu
acid glucuronic n proporie de 80%. Restul trece n norcodein (2%), morfin
(0,5%), 2-glucuronid-morfin (2%), 6-glucuronid-morfin (0.8%) i normorfin
(2.5%).
Ci de administrare: cel mai frecvent se administreaz oral, sub form de
sruri de codein: sulfat sau fosfat.Este inclus n multe combinaii alturi de
paracetamol, aspirin i alte antiinflamatoare nonsteroidiene, deoarece n aceste
asocieri componentele i poteneaz reciproc efectul analgezic.
Indicaii:
Tuse fr expectoraie. n prezent codeina se folosete doar la cazurile
rebele i foarte grave;
Diaree;
Dureri moderate sau severe.
Contraindicaii:
Sensibilitate la codein sau la alte opiacee
Insuficien respiratorie
Insuficien hepatic, renal, cardiac
Nu se admnistreaz la sportivi, deoarece pozitiveaz testele de dopaj
Femei care alpteaz
La gravide se impune pruden, este mai bine s fie evitat
La copii sub 5 ani poate produce convulsii.
Efecte adverse:
Sedare
Grea, vrsturi
Constipaie
La doze mari sau la copii exist riscul de deprimare respiratorie, pn la
stop respirator.
Rezisten (diminuarea efectelor odat cu administrarea de doze din ce n
ce mai mari pe timp ndelungat). Dependena este posibil, ns riscul este
mult mai mic dect la morfin.
Interaciuni:
efectul deprimant al codeinei este potenat de fenotiazine, antidepresive
triciclice, sedative hipnotice, alcool.
Codeina poteneaz analgezicele, efectele codeinei sunt sczute de caolin
(scade absorbia)
modific testele de laborator: crete concentraiile serice ale LDH,
amilazei, lipazei, TGO, TGP.






XX. INDOL

Indolul este un compus chimic obinut prin distilarea indigoului i a
gudroanelor crbunilor de pmnt, care se folosete n industria cosmetic, in
industria farmaceutica, n chimie, ca reactiv etc.
Este un produs rezultat prin degradarea triptofanului din alimente sub
aciunea bacteriilor intestinale, care, mpreun cu scatolul, d fecalelor mirosul
specific.
Structura chimica:

Benzopirolul sau indolul este un compus organic heterociclic, fiind format
din 2 nuclee: unul aromatic condensat cu un nucleu pirolic. Se gseste n fractia
de gudroane distilat la temperaturi de 220-2600C.
De asemenea, a mai fost identificat n uleiurile volatile extrase din florile
de portocal sau iasomie. Denumirea sa esta dat de combinatia dintre indigo
i oleum, datorit faptului c a fost izolat prin tratarea indigoului cu amestec
oleum (SO3 i H2SO4).
Proprietati chimice: inelul pirolic are o reactivitate mult mai mare fata
de nucleul benzenic, acest fapt datorandu-se electronilor neparticipanti de Azot,
electroni neparticipanti care sunt delocalizati.
Oxidarea indolului: Indolul este relativ usor oxidat n natur, oxidanti
simpli de tipul N-bromosuccinimida oxideaz selectiv indolul la oxindol.

Oxindolul reacioneaz n 2 forme tautomere 4 (forma indolic) i 5
(forma lactamic).
Actiune:
modularea metabolismului estrogenilor si efectului lor la nivelul
aparatului genital feminin si masculine;
sustinerea diviziunii celulare normale.
Recomandat in:
cancer de san, ovare, uter, col uterin, prostata, colon, creier, oase,
plamani, leucemie
afectiuni cu dominanta hormonala estrogenica (endometrioza, fibrom
uterin, displazie mamara, cervicala, fibroadenoame mamare, menstre
neregulate si sangerari excesive)
tratamentul cu modulatori selectivi de receptori estrogenici
boli autoimune (boala Graves, sclerodermie, lupus sistemic eritematos)
papilomatoze respiratorii si genitale










XXI. DERIVATI DE BENZODIAZEPINE

Generalitati: Benzodiazepinele actioneaza asupra unor receptori
specifici din creier, situati la nivelul neuronilor, mai ales in scoarta cerebrala,
sistemul limbic si cerebel.
Benzodiazepinele reprezinta o familie de substante chimice care poseda,
in grade diferite, proprietati anxiolitice, sedative, miorelaxante,
anticonvulsivante si hipnotice.
Structura: Benzodiazepinele de interes terapeutic cuprind un nucleu
benzenic condensat cu un heterociclu cu 7 atomi, dintre care 2 atomi de N in
pozitiile 1 si 4 (1 si 5 sau 2 si 3 pentru un numar mic de compusi).
Farmacocinetica: Benzodiazepinele difuzeaz bine n creier, trec bariera
placentar i n lapte. Concentraia n lichidul cefalorahidian (LCR) este
aproximativ egal cu cea a medicamentului care circula liber prin plasma.
Redistribuirea de la creier la alte esuturi este important pentru terminarea
efectului.
Reacii adverse:
1. Sedarea este efectul cel mai frecvent;
2. Performanele psihomotorii sunt micorate, fenomenul evident la doze mari;
3. Tulburrile de memorie;
4. Benzodiazepinele pot determina efecte paradoxale.
Alte efecte adverse relativ comune ale benzodiazepinelor sunt
reprezentate de slbiciune, cefalee, tulburri de vedere, vertij, greuri i
vrsturi, jen epigastric i diaree. Mai pot surveni modificri de greutate
datorate creterii apetitului, diminuarea libidoului, tulburri menstruale. Uneori
pot aprea dureri articulare.



Diazepam

7-cloro-1-metil-5-fenil-1,3-dihidro-2H-1,4-benzodiazepin-2-on (C
16
H
13
ClN
2
O

)
Masa moleculara = 284,7

Forme farmaceutice: Diazepam, Valium, Seduxen
Farmacocinetica: Diazepamul este foarte liposolubil. Se absoarbe
digestiv repede i aproape complet, realiznd nivel plasmatic maxim la o or de
la administrarea oral. Se leag n proporie de 98,7% de proteinele plasmatice.
Se distribuie repede la creier, apoi se redistribuie la alte esuturi. Este practic
metabolizat n totalitate n ficat, prin intervenia sistemului oxidazic cu funcie
complex, se transform n N-desmetildiazepam sau nordazepam (pp.
Metabolit), apoi n oxazepam, ambii activi biologic. Timpul de njumtire prin
distribuire este de 2,5 ore, prin epurare 43 de ore, iar pentru metabolii ajunge la
90 de ore. Metabolizarea mai nceat la btrni, nou-nscui, insuficiena
hepatic. Alcoolul crete absorbia i ntrzie metabolizarea.
Aciune terapeutic:
1. Tranchilizant: Pentru a combate anxietatea n nevroze i psihoze, sau
anxietatea care nsoete tulburrile funcionale sau anumite boli organice
medicale i chirurgicale. Rezultate bune se obin n anxietatea cu insomnie, unde
linitete bolnavul, favoriznd n acelai timp somnul. Este indicat n pavor
nocturn i somnambulism. Efecte bune n cura de dezintoxicare a alcoolicilor.
2. Efect miorelaxant: n contracturi musculare i stri spastice, spasme
musculare n boli reumatice, traumatism, fracturi.
3. Efect anticonvulsivant: Util n stri convulsive, tetanos, stare de ru
epileptic, iminen de avort, natere prematur.
4. Folosit n chirurgie pentru pregatire preanestezic i ngrijire
postoperatorie.
Reacii adverse:
Somnolen, oboseal, ameeli, slbiciune muscular, uscciunea gurii,
constipaie, tulburri de vedere, hipotensiune
Doze mari administrate timp ndelungat pot provoca dependen
Injectarea i.v. => deprimare respiratorie marcat
Contraindicaii:
stri comatoase, colaps, miastenie, insuficien cardio-respiratorie, la
btrni, cerebro-vasculari
in primul trimestru de sarcin (risc de malformaie), la sugari mai mici de
o lun
injectarea trebuie evitat n insuficiena respiratorie, prudent n
ateroscleroza cerebral
nu se administreaz la oferi, alte profesiuni care impun concentrare
intens
nu se asociaz cu alcool, alte deprimante centrale


Alprazolam

8-cloro-1-metil-6-fenil-1,2,4-trihidro-4H-4,3-benzodiazepin-1,4-on
(C
17
H
12
ClN
4
)
Masa moleculara = 308,7


Forme farmaceutice: Alprazolam, Helex, Xanax, Frontin, Alprox.
Farmacocinetica: Dup administrare oral nivelul maxim de concentraie
plasmatic este atins la 1-2 ore de la administrare. Timpul de njumtire este
de 12-15 ore. Alprazolamul este n mare parte oxidat. Metaboliii principali au
timpul de njumtire de acelai ordin cu alprazolamul.
Aciune terapeutic: Anxiolitic, sedativ, antidepresiv, antipanic. Efectul
anxiolitic este realizat prin legarea de receptori benzodiazepinici, iar cel
antidepresiv prin normalizarea activitii beta-adreno-receptorilor.
Mod de administrare: doza optim de alprazolam trebuie individualizat
n funcie de severitatea simptomelor i de rspunsul fiecrui pacient
ntreruperea tratamentului: doza trebuie redus n mod gradat. Se
recomand ca doza s nu fie sczut cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile.
Indicaii:
stri anxioase (nevroza anxioas)
depresie anxioas
depresie nevrotic sau reactiv
stri de anxietate, depresie anxioas sau depresie
stri de panic
Contraindicaii:
hipersensibilitate la benzodiazepine;
glaucom cu unghi nchis;
miastenia gravis;
depresie bipolar, depresie cu manifestri psihotice, forme severe de
depresie, depresie cu ideaie suicidal;
la persoanele ce pot face uor dependen: alcoolici, dependeni de
droguri;
copii mai mici de 18 ani;
sarcina i alptarea ca i alte benzodiazepine, alprazolamul determin
risc crescut de anomalii congenitale;
nu se asociaz cu alte deprimante SNC, antihistaminice,
anticonvulsivante, alcool;
conductorii auto sau alte profesii ce necesit coordonare psihomotorie
crescut.


Reacii adverse:
n general la nceputul tratamentului; cele mai frecvente: somnambulie i
ameeal. Mai puin frecvente: tulburri de vedere, cefalee, depresie,
insomnie, tremor, modificri de greutate, tulburri de memorie, tulburri
de coordonare, diferite simptome gastro-intestinale i manifestri
vegetative;
alte reacii comune benzodiazepinelor: oboseal, slbiciune muscular,
modificri de libido, neregulariti ale ciclului menstrual, incontinenta,
retenie de urin, afectarea funciei hepatice;
comportamentul paradoxal: iritabilitate, agresivitate, furie, agitaie,
ostilitate;
dependen psihic i fizic;
sindrom de abstinen dup scderea rapid sau ntreruperea brusc a
tratamentului: de la euforie uoar, insomnie, la crampe musculare,
abdominale, vrsturi, transpiraie, tremor, convulsii. Simptomele pot
aprea i la ntreruperea brusc a dozelor terapeutice.
Farmacodependenta este o stare psihic i/sau caracterizat prin
modificri de comportament i alte reacii, incluznd nevoia de a lua substana
continuu sau periodic pentru a resimi efecte psihice sau a evita suferinele
privaiunii.
Farmacodependena psihic este o stare ce const n modificri de
comportament i o stare mental particular, cu necesitate psihic imperioas de
administrare continuu sau periodic a substanei, procurat prin orice mijloc,
pentru a obine o senzaie de bine (euforie) sau pentru a nltura disconfortul
psihic, n pofida faptului c indivizii respectivi tiu c le duneaz sntii,
situaiei familiale i sociale, i se expun la riscuri pentru procurare.
Farmacodependen fizic: este o stare patologic, cauzat de
administrarea repetat a unei substane, stare ce se evideniaz numai la
ntreruperea administrrii sau la reducerea importana a dozelor. Evidenierea se
face prin apariia sindromului de abstinena manifestat prin simptome
caracteristice psihice, vegetative i somatice, opuse aciunilor farmacodinamice
ale substanei. Farmacodependen fizic reclam necesitatea continurii
administrrii substanei, pentru a evita tulburrile i simptomele neplcute i
uneori grave ale sindromului de abstinen.