LUCEAFARUL

-Romantism-
Mihai Eminescu

-este un poem filozofic pe tema conditie geniului.
-Eminescu isi imagineaza o poveste fantastica de iubire,ai carei
protagonisti apartin unor luni diferite.
Povestea este o alegorie cu anumite semnificatii:
-Luceafarul reprezinta geniul,Catalin este omul obisnuit,fata de
imparat este pamanteanca care aspira spre nemurire.
Izvoarele de inspiratie sunt folclorul si mitologia.
Romantismul=este un curent literar aparut in sec.al XIX-lea in
Anglia,Germania,ca apoi sa se raspandeasca in intreaga Europa.
Trasaturi:
-primatul sentimentelor aspura ratiunii;
-subiectivismul=prezentarea luminii intr-o perspectiva subiectiva;
-izvoarele de inspiratie sunt :istoria,natura,folclorul.
Romanticii cultiva imaginatia;astfel se explica gestul pentru
fantastic.Personajele romantice au insusiri neobisnuite si sunt puse
in situatii neobisnuite.
Iubirea si conditia geniului sunt teme frecvent intalnite la
romantici.Prefera cadrul nocturna asociat cu misterul.Se constata
un paralelism intre cadrul natural si sentimentele indragostitilor.
Romanticii refuza orice constrangere a unei norme literale,se
observa inscrierile lor,amestecul genurilor(epic,liric,dramatic) si al
speciilor (meditatie,elegie,pastel).Apar foarte multe figure de
stil(antiteza-fiind specifica acestui current literar).
Poemul este structura in patru tablouri:
I.povestea de iubire a Luceafarului si a fetei de imparat
II.idila dintre Catalin si Catalina
III.calatoria Luceafarului spre centrul universului di dialogul cu
Emirul
IV.fericirea dintre cei doi pamanteni.

I.POVESTEA DE IUBIRE A LUCEAFARULUI SI A FETEI DE
IMPARAT

Inceputul aminteste de basm :A fost odata ca-n povesti/A fost ca
niciodata,se contureaza un portret al fetei de imparat,este
prezentata la superlative,se insista asupra inocentei si asupra
frumusetii:Cum e Fecioara intre sfinti/Si luna intre stele.
Se infiripa o poveste de iubire intre Luceafar si fata de imparat.
Indragostita fiind,fata il invoca si la chemarea ei,Luceafarul se
metamorfozeaza.Originea lui este cosmica.Prima data este fiul
cerului si al marii;a doua a oara,este fiul soarelui si al noptii.In
urma metamorfozei,infatisarea este umana.Cele doua infatisari sunt
in antiteza (inger/demon sau infatisare angelica/demonica).
Luceafarul ii promite palate de margean si cerul cu stele.
Fata de imparat are un comportament contradictoriu;desi se simte
atrasa de el,il respinge si refuza invitatia lui de-al urma.
Este constienta ca Luceafarul apartine unei alte lumi:Straini la
vorba si la port /Lucesti fara de viata/Caci eu sunt vie,tu esti
mort/Si ochiul tau ma-ngheata.
Fata de imparat ii cere sa renunte la nemurire.
Luceafarul accepta sa renunte la lumea lui,ceea ce ilustreaza
intensitatea sentimentelor,puterea lui de sacrificare.

II.IDILA DINTRE CATALIN SI CATALINA

Se contureaza un portret a lui Catalin:Viclean copil de casa/Baiat
din flori si de pripas/Dar indraznet cu ochii,el se indragosteste de
fata de imparat si incearca sa o atraga in lumea lui.Nu intamplator
au lumi asemanatoare;Catalin si Catalina apartin aceleasi lumi.
Versurile capata o tonalitate elegiata,se exprima un sentiment de
tristete.Fata de imparat este indecisa.Pe de o parte se simte
atrasa de Catalin si are sentimental ca s-ar potrivi cu acesta,fiind
amandoi muritori;pe de alta parte se simte atrasa de Luceafar,dar
constientizeaza ca aspiratia ei spre o lume superioara nu are
finalitate(pentru ca apartin unor lumi diferite).
Dragostea ei pentru Luceafar ,simbolizeaza aspiratia omului spre
nemurire.

III.CALATORIA LUCEAFARULUI SPRE CENTRUL UNIVERSULUI
SI DIALOGUL CU EMIRUL

Strofele de la inceputul tabloului compun un pastel cosmic.
Luceafarul intreprinde o calatorie fantastica in spatiu si timp,spre
acel moment al inceputului cand s-a desprins lumea din haosul
intial(cand s-a creat lumea) :Cai de mii de ani treceau/In tot
atatea clipe/Un cer de stele dedesubt/Deaspra-I cer de stel.
Ii cere Demiurgului sa-i schimbe soarta ;este pregatit sa renunte
la nemurire ,sa devina muritor si a cunoasca fericirea prin iubire.
Demiurgul nu-i indeplineste dorinta si ii atrage atentia asupra
diferentelor intre cele doua lumi prin antiteza:oamenii sunt
efemeri(muritori),superficiali,schimbatori
Hyperion si Demiurgul apartin celor vesnice,sunt mai presus de
spatiu si timp:Ei doar au stele cu noroc/Si prigoniri de soarte/Noi
nu avem nici timp,nici loc/Si nu cunoastem moarte.!


IV.FERICIREA DINTRE CEI DOI PAMANTENI

Strofele de la inceputul tabloului alcatuiesc un spatiu terestru.
Cei doi indragostiti se intalnesc in mijlocul naturii,elemente care
compun decorul sunt cele frecvent intalnite in lirica de dragoste
eminesciana.
Perspectiva aspura fetei se schimba radical.La inceput este
prezentata la superlativ,apoi i se atribuie un nume:Catalina,ca in
final sa fie prezentata prin metaforachip de lut.
Ultimele patru versuri,ofera cheia de interpretare:Traind in cercul
vostru stramt/Norocul va petrece/Si eu in lumea mea ma
simt/Nemuritor si rece.
Umanul este definit prin metafora:cercul vostru stramt,asadar
oamenii sunt limitati,nu se pot sustrage trecerii timpului dar au
norocul de a fi fericiti;de a iubi.
Luceafarul este nemuritor si rece.Nu este marcat de trecerea
timpului,dar nu poate fi fericit asa cum sunt pamantenii.
Fata de imparat este pamanteanca care asprira spre o lume
superioara:nemurirea.
Luceafarul isi doreste sa renunte la nemurire sis a cunoasca
fericirea.Amandoi esueaza in tentative de a-si schimba
soarta,asadar ordinea lumii este prestabila si inumabila(de
neschimbat).
Poemul Luceafarul se incadreaza la romantism prin temele:
-iubirea
-conditia geniului
-folclorul
-existenta unor personaje cu insusiri neobisnuite
-multitudinea de figuri de stil(antiteza dintre geniul si omul
obisnuit,intre cele doua lumi),
-amestecul genurilor(epic,liric,dramatic) si al speciilor(pastel
cosmic,terestru,meditatie,elegie).