Sunteți pe pagina 1din 12

[TYPE THE COMPANY NAME]

Analiza calitativa a mierii



























SIBIU, 2014

Introducere

Mierea de albine a fost prima substan dulce folosit de om, fiind preuit n special de
preoi n cadrul diverselor ritualuri. Exist suficiente mrturii c n civilizaiile antice mierea era
folosit, printre altele, la prepararea unei buturi alcoolice la care se aduga polen i levuri din
faguri, ns, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt dou fragmente scrise n limba
sumerian. De la egipteni au rmas mrturii privind modul de recoltare i folosire a mierii.
Babilonienii i diferitele civilizaii strvechi din India i China, utilizau mierea att ca medicament ct
i la ritualuri i ceremonii.
Mierea este un aliment cu proprietati medicamentoase recunoscute si trebuie consumata
regulat de batrani, copii, sportivi, oameni care lucreaza noaptea. Poate fi folosita fie ca aliment
energizant, in cazurile de surmenaj, oboseala, neurastenie, boli de inima, afectiuni gripale, hepatice ,
arsuri , fie ca laxativ sau indulcitor natural etc. Celor care sufera de insomnii, li se recomanda ca
seara sa consume 2 linguri de miere intr-un pahar de ceai cald de tei. De asemenea, in cazul bolilor
de ficat, mierea este recomandata intrucat mareste proportia de glicogen, fortificand organismul
impotriva infectiilor.Pentru o alimentatie sanatoasa, mierea contine toate vitaminele pe care medicii
nutritionisti le recomanda spre consum ( cupru, mangan, calciu, potasiu, sodiu,
magneziu, fier, fosfor, siliciu).
Nutritionistii recomanda mierea de albine ca aliment in dieta, cat si in vindecarea obezitatii,
deoarece aceasta este: un indulcitor natural, satisface repede cererea de energie a organismului,
ajuta la inlaturarea oboselii, are functie de calmant, combate insomnia, are efect hipotensiv, are
proprietati bactericide si bacteriostatice, are actiune usor laxativa si antiseptica, inlatura starile de
voma la sugari, este un bun expectorant, ajuta in afectiunile ficatului, afectiunile digestive,
afectiunile ranale sau ale sangelui, are efecte benefice in artrite, artroze, arteerite, combate
sterilitarea.
Efectele terapeutice ale mierii de albine, enumerate mai sus, sunt doar cateva dintre
efectele pe care aceasta substanta le are asupra organismului. Din acest motiv este important ca
acest aliment sa fie inclus in hrana noastra de zi cu zi. De asemenea mierea este folosita si in produse
cosmetice si este indicat sa folosim cosmetice naturale, care pastreaza toate vitaminele din starea
naturala a mierii.
In cazul mierii atat vitaminele cat si mineralele variaza in functie de nectarul folosit
de albine si de resursele pe care solul le ofera plantelor respective. Daca mierea s-a zaharisit,
inseamna ca este miere naturala si este de preferat a se consuma zaharisita, deoarece daca se fierbe
isi pierde substantele nutritive si reprezinta un simplu indulcitor. Mierea se poate consuma simpla
sau in ceaiuri, lapte, dar nu la temperatura mai mare de 40 C, dar se foloseste si pentru uz extern
simpla sau sub forma de comprese. Consumul de miere este contraindicat pentru toti bolnavii la care
este necesara limitarea hidrocarbonatilor sau care au o hipersensibilitate fata de miere. Nu se
recomanda bolnavilor cu tulburari glicoregulatorii sau cu diabet zaharat , precum si celor cu
insuficienta pancreatica exocrina. Tratamentul cu aerosoli de miere este contraindicat bolnavilor de
astm bronsic , insuficienta cardiaca , cord pulmonar, dereglari ale miocardului , stari febrile , scleroza
pulmonara , astm al cordului, hemoragii repetate ale cailor respiratorii etc.




1.1 Prezentarea produsului si a grupei din care face parte

Mierea de albine este un produs primar de origine vegetala , natural complex rezultat al
nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis) cu substante proprii, prin
actiunea sucului secretat de glandele acestora. Albinele produc frecvent si miere de mana, care
provine din diverse lichide dulci din planta, dar nu din floare. Este o soluie apoas bogat n
substane zaharoase - pn la 80% - reprezentate ndeosebi de glucoz i fructoz ce provin din
nectarul floral, extrafloral, man i alte surse, recoltate de albine i depozitate n faguri. Enzimele, pe
care albinele le introduc n nectar, au nsuirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza,
melibioza etc., acest proces durnd ani ndelungai. Transformarea nectarului de ctre albine n
miere este nsoit apoi de preschimbarea i nlocuirea coninutului de acizi nefolositori, odat cu
eliberarea surplusului de ap. Valoarea pHului dintr-o miere maturizat variaz de la 3-5-5,5, dup
proveniena ei floristic.
Albinele depind in exclusivitate de lumea vegetala pentru alimentatia lor si, de aceea, in
intreg sezonul activ , ele depun eforturi sustinute pentru asigurarea hranei, atat pentru necesitatile
imediate cat si pentru crearea de rezerve. In mod obisnuit , albinele se alimenteaza cu nectar ,
miere, polen, si apa, iar pentru hrana larvelor si a matcilor utilizeaza in plus , laptisor de matca.Cu
exceptia apei, mierea si polenul sunt depozitate ca rezerve. In mod artificial in hrana albinelor se
poate utiliza gama larga de alimente : sirop si serbet de zahar, zahar tos, zahar pulbere in amestec cu
drojdiile de bere, lapte praf, faina de soia delipidata, polen de porumb, fainuri de diferite cereale,
medicamente, precum si adaosuri de plante medicinale.
Din nectar, mana sau sucuri dulci, care se gasesc in diferitele parti ale plantelor si arborilor,
in amestec cu unele substante care iau nastere in glandele salivare ale albinelor, se obtine mierea,
pe care albinele o depun in celulele fagurelui. Denumirea de miere nu se poate da nici unui produs
asemanator, la fabricarea caruia nu participa in exclusivitate albinele, sau care rezulta in urma
hranirii albinelor cu zahar sau siropuri dulci. Tot asa, nu se poate da denumirea de miere produselor
care contin mai mult de 22% apa si 5% zaharoza, sau alte categorii de miere artificiala obtinuta prin
diferite metode chimice.
Din punct de vedere comercial, prin notiunea de miere se intelege acel produs asa cum a
fost el extras, din faguri, iar oricare alta forma de prezentare va trebui sa poarte denumirea
corespunzatoare: fagure cu miere, miere cu polen, miere cu laptisor de matca etc. Pentru albine,
nectarul si celelalte sucuri dulci asigura substratul energetic, polenul asigura substratul plastic , iar
apa si alte alimente completeaza necesarul de substante nutritive.

1.2 Materiile prime utilizate n ob inerea mierii

Pentru a obtine mierea , albinele au dou surse de materii prime : o surs vegetal,
reprezentat n cea mai mare parte de nectarul florilor , i o surs animal, reprezentat de
substantele dulci, bogate n zaharuri, eliminate de unii paraziti ai plantelor, numit
man.
Nectarul constituie sursa cea mai importanta cantitativ si cea mai valoroasa calitativ. El este
un produs complex de secretie al glandelor nectarifere florale si extraflorale, sub forma unei solutii
glucidice de concentratii diferite . Glandele nectarifere extraflorale , pot sa fie localizate pe frunze,
pe stipele, pe bractee sau pe peduncul.Cele florale sunt situate la baza florii , dar pot fi si pe petale ,
pe sepale sau pe carpele. La glandele nectarifere florale secretia nectarului incepe de obicei odata cu
deschiderea florilor si se termina dupa polenizarea lor, cand rezervele situate in vecinatatea ovarului
sunt mobilizate pentru formarea semintei si a fructului.
n functie de specia si varsta plantei , de umiditatea atmosferica , de intensitatea luminii
si a vantului, de precipitatii si de temperatura, concentratia lui poate scadea sub 5% sau poate creste
la peste 90%. Albinele prefera nectarul cu concentratii in zaharuri situate in jurul valorii de 40-50%.
Pricipalele componente ale nectarului sunt zaharoza, glucoza si fructoza, care se gasesc in cantitati
mari, iar alfa-metil glucozidele,maltoza, melibioza, trehaloza, amibioza, rafinoza, melizitoza, in
cantitati reduse.n afara de zaharuri in compozitia chimica a nectarului intra si alte substante in
cantitati mai mici, uneori infime, cum ar fi acizi grasi, rsini, dextrine, diferiti compusi cu fosfor si
azot, saruri minerale , proteine, vitamine, enzime, drojdii, substante biologic active, substante
aromate.Greutatea specifica a nectarului variaza in limite cuprinse intre 1,02 si 1,35, iar reactia lui
poate fi acida , bazica sau neutra, in general avand un pH acid.
Mana este acea substanta dulce, limpede si vscoasa, uneori solidificata, ce se afla in
anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor. Ea poate fi de origine
vegetala, cand este secretata direct de frunzele, mugurii sau alte parti din planta, sau de origine
animala , cand este prodsa prin intermediul anumitor insecte. Mana de origine vegetala prezinta
important mai redusa. Aceasta apare primavara pe ramurile de artar, mesteacan, arin, tei salcie,
odata cu trecerea plantelor din starea de repaus in cea de activitate, atunci cand excesul de seva se
elimina sub forma de picaturi prin niste celule numite stomate acvifere. Acest fenomen poarta
numele de gutatie. Mana de origine animala este produsul de excretie a unor insecte care consuma
seva plantelor. Acestea utilizeaza proteinele si apa sevei si elimina partea nedigerata, bogata in
zaharuri. Pe langa zaharurile de baza ( zaharoza, glucoza, fructoza) in manapar forme noi de
zaharuri, nentlnite in sucul celular.Aceste zaharuri sunt rezultatul actiunii fermentilor si secretiilor
produse de insecte care participa nu numai la descompunerea zaharurilor din seva ci si la formarea
de zaharuri superioare (oligozaharide) , unul dintre acestea fiind melezitoza.Tot sub influenta acestor
fermenti se pot forma unele substante zaharoase ce sunt ingerate de albine si de alte insecte
consumatoare de mana.


1.3 Procesul tehnologic de obtinere a produsului miere

Producerea mierii este un proces complex ce incepe odata cu recoltarea sucurilor dulci de
catre albinele culegatoare si se incheie in momentul capacirii celulelor in care a fost depozitata.
Aparatul bucal al albinei este adaptat pentru supt si lins, el fiind format din mandibule , maxile si
labium , ultimele doua segmente formand trompa. Mandibulele sunt doua piese articulate mobil pe
obraz, actionate de muschi puternici si servesc la ingerarea granulelor de polen, la roaderea
capacelelor , la modelarea solzilor de ceara, la cladirea fagurilor, curatirea stupului si la sustinerea
trompei, atat in timpul repausului cat si al activitatii. La baza mandibulelor se deschid doua glande
mandibulare ce sunt foarte mici la trantor, bine dezvoltate la albina lucratoare si foarte mari la
matca.
Secretia acestei glande, impreuna cu cea aglandelor faringiene, foreaza saliva. In momentul
aspiratiei solutiilor zaharoase, trompa este indreptata inainte, cu baza ridicata in sus. Materia prima
absorbita de trompa , patrunde in esofag si este depozitata in gusa albinei. Gusa reprezinta o
dilatatie a esofagului , volumul ei putand ajunge pana la 75 mg, in medie ea transportand 35-45 mg.
Albinele culegatoare , dupa ce isi umplu gusa cu materia prima , se intorc in stup , unde sunt
intampinate de albinele tinere care nu ies din stupi ci executa doar muncile din interior. Odata cu
intrarea in stup, albina culegatoare deschide larg maxilarul superior si scoate picatura de nectar pe
partea anterioara a trompei, de unde albina primitoare o ia cu trompa ei. Aceasta operatiune
dureaza pana la patru minute , dupa care albina culegatoare zboara din nou la cules.
Transformarea nectarului si a manei in miere are la baza un proces fizic si unul
biochimic, la care participa toata familia. Eliminarea surplusului de apa din materia prima pana la
limita de 17-18 % se prin evaporare pe doua cai : prin maturarea acesteia de catre albine sau prin
distribuirea ei in cat mai multe celule ale fagurilor. Maturarea mierii de catre albine consta in
regurgitarea repetata a unei picaturi de nectar din gusa la extremitatea cavitatii bucale sub indoitura
trompei si inghitirea repetata a picaturii. Eliminarea picaturii de nectar si inghitirea insotita de o
miscare ritmica a trompei, se desfasoara in reprize de 10-15 secunde , timp de aproximativ 20
minute, apoi albina depoziteaza mierea in celule. Dupa un asemenea ciclu de maturare urmeaza
altele, desavarsind procesul de transformare a nectarului sau manei in miere.
In acest timp, nectarul pierde o cantitate apreciabila din continutul sau apos , se satureaza
cu enzime produse de glandele salivare ale albinei si au loc procese biochimice, procese ce au
inceput inca din momentul recoltarii si transportarii materiei prime. Aceste procese biochimice
constau in transformarea zaharozei sub actiunea invertazei in glucoza si fructoza. Astfel prelucrat,
materialul recoltat este depozitat sub forma de picaturi mici pe fundul mai multor celule, dupa care
albinele, prin miscarea aripilor , creeaza curenti de aer care accelereaza evaporarea apei , astfel ca
dupa 2-4 zile continutul in zahar ajunge la 76-80%. Dupa ingrosarea lui este transportat in alte celule,
unde se termina procesul de maturare si se transforma in mierea propriu-zisa.
In nectar si in special in mana , in afara de zaharoza, se gasesc si alte substante
hidrocarbonate mai complexe, asupra carora activitatea enzimatica a salivei albinelor este foarte
slaba , astfel ca acestea raman in produsul finit aproximativ in aceeasi forma. Dupa ce albinele umplu
celulele cu miere , le capacesc, forma sub care mierea poate sa se conserve timp indelungat. Mierea
recoltata din fagurii cu celule necapacite este de calitate inferioara, deoarece inainte de capacire,
procentul de apa este de obicei peste 20 % , iar transformarea zaharozei in glucoza si fructoza este in
plin proces de desfasurare.
O familie de albine poate sa stranga intr-un sezon melifer, practicand stuparitul pastoral ,
pana la 150 kg de miere. Pentru a aduna un kg de miere, o albina trebuie sa efectueze 120 000-
150000 de zboruri de cules, iar pentru a produce aceasta cantitate de miere, albinele unei familii
parcurg aproximativ 24 000 km.

1.4 Caracteristicile de calitate ale mierii

Caracteristici organoleptice
Indiferent de provenienta ei, mierea de albine are anumite proprietati fizice si o anumita
structura chimica, care constituie caracteristicile acestui produs. Caracteristicile organoleptice
cuprind culoarea , mirosul , gustul , consistenta si
puritatea mierii.
Culoarea mierii difera de la incolor pana la neagra. La mierea de nectar predomina culoarea
galbena, rar se intalneste nuanta maro pana la verde. Mierea stransa la inceputul primaverii are o
culoare de un galben viu, pana la portocaliu. Mierea stransa din nectarul de la exteriorul florilor este
aproape incolora sau are o nuanta verzuie. Mierea de culoare galbena deschis este specifica celei de
salcam, iar cea de culoare inchisa mierii de munte sau de balta. Cu timpul , mierea isi pierde culoarea
initiala, de obicei se inchide la culoare , iar timpul cristalizarii se deschide. Intensitatea culorii in
timpul pastrarii se datoreaza combinatiilor tanatilor si a altor polifenoli, cu fierul din vasele de
pastrare si din instalatiile de prelucrare, concomitent cu intrarea in reactie a zaharurilor reducatoare
cu substantele ce contin azot aminic (aminoacizi, polipeptide, proteine). Pastrata in vase de cupru ,
mierea capata culoare gri-verzuie, iar in vase de fier, culoare rosie inchis. Nu intotdeauna mierea de
culoare deschisa este superioara celei de culoare inchisa, motiv pentru care in cele mai multe
Standarde pentru miere sunt cuprinse la calitatea I sorturile de miere de la cele mai deschise culori
pana la cele mai inchise.
Aroma mierii este determinata de continutul in uleiuri eterice si depinde de speciile de la
care provine nectarul. Uleiurile volatile sunt secretate de celulele glandulare speciale, intercalate sau
asezate in preajma tesutului nectarifer din floare, si cunosc o specificacitate pronuntata pe baya
careia se poate aprecia cu multa exactitate provenienta mierii .Unele uleiuri se pierd in timpul
incalzirii sau a pastrarii indelungate, mierea veche dobandeste in cele din urma acelasi miros , usor
ranced, provenind de la reactiile enzimatice si din fermentarile care continua sa se produca.
In cazul fermentarii mierii din cauza microorganismelor care o invadeaza, aroma
specifica este inlocuita prin mirosuri neplacute. Mierea imprumuta usor mirosuri straine, astfel ca
ambalarea in vase care nu au fost bine spalate sau depozitate in incaperi neaerisite , la un loc cu alte
produse care emana miroauri puternice duce la degradarea mierii.
Mierea provenita de la albinele hranite cu sirop de zahar sau cea direct falsificata, fiind
lipsita de substante organice volatile, nu va avea aroma intalnita la mierea naturala. In general,
aroma tuturor sortimentelor de miere este placuta , cea mai accentuata aroma fiind la mierea din
faguri sau mierea proaspat extrasa. Dintre sorturile noastre de miere, cea mai pronuntata aroma o
are mierea de otetar, tei si faneata de deal, iar cea mai discreta aroma o are cea de salie, castan ,
rapita.
Gustul este dulce, placut, uneori cu nuante mai mult sau mai putin pronuntate in functie de
provenienta si compozitia ei, iar cand fermenteaza primeste un gust acrisor. Aceasta nuanta discret
acrisoara , racoritoare , sesizabila in special la mierea provenita de la pomii fructiferi si de la salcam
se datoreaza imbinarii aromei acesteia cu dulceata zaharurilor din compozitia ei si cu aciditatea data
de acizii organici. La sorturile de miere de salcie, salcam, castan, iarba neagra , pe langa gustul dulce ,
se percepe si o nuanta amaruie destul de pronuntata. Gustul mierii se datoreaza zaharurilor ,
acidului gluconic, prolinei si taninurilor.
Gustul cel mai dulce il are mierea in care predomina fructoza. Mierea provenita de la
albinele hranite cu sirop de zahar , sau zahar invertit, mierea falsificata cu glucoza industriala,
gelatina , amidon , este mai putin dulce decat mierea din nectar. La falsificarea cu amestecuri de
zaharina si glicerina, mierea poate sa fie dulce, insa are reactie alcalina.
Consistenta se apreciaza dupa modul de scurgere a mierii de pe o lopatica de lemn. Ea poate
fi uniforma, fluida ,vascoasa , cu diferite aspecte de cristalizare. La mierea cristalizata se indica si
particularitatile structurale inainte de fluidizare ca : untoasa , cristalizata fin , cristalizata nisipos,
cristalizata grosolan.
Puritatea se apreciaza prin examinarea probei de miere care a servit la stabilirea culorii , la
lumina directa a zilei si se indentifica anumite impuritati : cadavre de albine, de ceruri etc. Mierea
posed o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect fr spum, fr corpuri strine vizibile,
culoare de la slab incolor pn la galben deschis, galben-auriu , galben-portocaliu, galben-nchis,
rubiniu, galben -brun, brun-nchis, miros i gust specifice mierii, cu arom mai puin sau mai mult
pronunat, gust dulce, consistena omogen, fluid, vscoas, cristalizat.

1.5 Ambalare, transport , depozitare

Ambalarea mierii se face imediat dupa terminarea proceselor tehnologice : filtrare,
deshidratare, lichefiere , pasteurizare . Alegerea ambalajului pentru miere depinde de doua categorii
de motivatii : una se refera la motivatii de ordin tehnic, cealalta la motivatii de ordin estetic. Astfel,
deoarece mierea ataca majoritatea metalelor, vasele pentru miere nu vor fi confectionate din fier
sau alte metale decat cositorite sau emailate.
Vasele ideale pentru ambalarea mierii sunt cele confectionate din aluminiu, sticla sau alte
materiale transparente. Vasele opace , spre deosebire de cele transparente, ascund uneori defectele
de prezentare pe care o tehnica mai atenta le-ar fi putut evita. Pe langa ambalajele mentionate mai
inainte , mai putem specifica si ambalajele de unica folosinta de doar 20g, ce se servesc la micul-
dejun,si mai nou , elevilor din clasele I-IV .
Vasele pentru ambalat mierea trebuie sa fie perfect etanse, pentru a se evita n special
pierderea aromelor naturale, ptrunderea mirosurilor i umiditatea ambiant, factori care ar putea
altera produsul.
Depozitarea borcanelor cu miere nu se va face la un loc cu recipientele ce conin substane
ce eman mirosuri neplcute (vopsele, carburani, esene, etc.) deoarece mierea prinde uor miros.
De asemenea vasul cu miere nu se pune descoperit n apropierea unor substane higroscopice care
favorizeaz meninerea umiditii n aer (sarea) aceasta contribuind la o fermentaie accelerat a
mierii. Mierea ambalat n borcane de sticl va fi ferit de lumin, care-i depreciaz calitile.
Mierea care a cristalizat pentru a fi fluidizat se va trece ntr-un vas care se va pune
ntr-o baie de ap fierbinte, n nici un caz pe foc. Nu trebuie nclzit dect acea cantitate care se va
folosi o singur dat deoarece mierea nclzit fermenteaz mai uor, depreciindu-se.
Mierea supranclzit conduce imediat la creterea procentului de hidroximetilfurfurol care,
de asemenea duce la deprecierea calitilor mierii. Mierea se pastreaza in incaperi curate, uscate,
fara mirosuri straine, la temperatura de 14 C. Pastrarea mierii la temperaturi mai mari, cuprinse
intre 20 C si 25 C determina pierderea aromei si inchiderea la culoare.
Transportul mierii se desfoar n condiii de igien, folosindu-se recipientele destinate
utilizrii n alimentaie, care garanteaz calitatea produsului i care au fost autorizate de manualul
de calitate i de legisla ia n vigoare. Con inutul recipientelor destinate consumului direct de miere
variaz ntre 500 i 1000 de grame. Transportul acestor ambalaje se face in altele mult mai mari si
opace, care nu permit patrunderea luminii, pastrandu- si astfel catracteristicile de calitate.

1.6 Cerinte privind etichetarea si garantarea calitatii

Potrivit ORDIN nr.522/798/317 din 2003 al ministrului agriculturii, pdurilor, apelor i
mediului, ministrului sntii i preedintelui Autoritii Naionale pentru Protecia Consumatorilor
pentru aprobarea Normelor privind denumirea, descrierea, definirea, caracteristicile i compoziia
mierii mentionam :
Cerinele privind etichetarea vor fi n concordan cu legislaia n vigoare, avnd
urmtoarele meniuni specifice:
1. Singura informaie obligatorie de pe ambalajele, recipientele sau etichetele mierii trebuie s fie
vizibil, uor lizibil, s nu permit tergerea i s conin urmtoarele:
a) termenul miere ;
b) greutatea net, care este exprimat n grame sau kilograme;
c)denumirea sau denumirea comercial i adresa sau sediul nregistrat al productorului, al
ambalatorului sau al vnztorului.
2. Termenul "miere" are optional :
a) o trimitere referitoare la originea ei, fie c este vorba de flori sau de plante, cu meniunea c
produsul provine, n principal, din sursa indicat i are caracteristicile organoleptice, fizico-chimice i
microscopice corespunztoare;
b) o denumire regional, teritorial sau topografic, cu meniunea c produsul provine n totalitate
din zona indicat
3. Cnd mierea se gsete n ambalaje sau recipiente cu o greutate net egal sau care depete 10
kg i nu este oferit spre vnzare cu amnuntul, informaia menionat la pct. 1 lit. b) i c) apare
numai pe documentele de nsoire.
4. Se menioneaz ara de origine n cazul produselor importate.
Mierea de calitate nu trebuie s conin corpuri organice sau neorganice strine de
compoziia sa, cum ar fi: mucegaiul, insectele, fragmentele de insecte, puiei sau impuriti, cnd
mierea este comercializat ca atare sau utilizat n alt produs pentru consumul uman. Mierea nu
trebuie s conin substane peste limitele prevzute de legislaia n vigoare, pentru a nu periclita
sntatea uman.
Coninutul aparent de zahr calculat ca zahr invertit este: la mierea de flori - minimum 65%;
iar la mierea de man i la amestecurile din miere de flori i miere de man - minimum 60%.
Umiditatea: n general - maximum 21%;
Coninutul aparent de zaharoz este: n general - maximum 5%; iar la mierea de man i la
amestecurile din miere de man i miere de flori, miere de salcm, de levnic i de Banksia
menziesii - maximum 10%.
Coninutul de substane insolubile n ap este: n general - maximum 0,1%; si la mierea
presat - maximum 0,5%.
Coninutul de minerale (cenu) este: n general - maximum 0,6%; iar la mierea de man i
amestecurile din miere de man i miere de flori - maximum 1%.
Aciditatea - maximum 40 - miliechivaleni - acid per 1.000 g.



SITUAIA PIEEI DIN SECTORUL APICOL
1. Piaa mondial
Producia
n 2011, producia mondial de miere s-a ridicat la 1 636 000 de tone conform FAO.
n ultimii zece ani, producia a crescut lent, dar n mod constant, cu dou excepii, n 2007 i 2009.
China a nregistrat cea mai ridicat producie de miere, i anume 446 000 de tone reprezentnd 27,3
% din producia total nregistrat la nivel mondial, urmat de UE cu 217 000 de tone (13,3 %).
Printre ceilali productori importani de miere se numr Turcia, cu o cretere constant a
produciei, Ucraina i Statele Unite ale Americii. Cota deinut de America Central i de Sud a
sczut, n special datorit unei scderi semnificative a produciei n Argentina ncepnd cu 2005.
Comercializarea
Aproximativ o cincime din producia mondial de miere este comercializat pe piaa
internaional potrivit datelor furnizate de FAO i COMEXT. Exporturile mondiale oscileaz ntre 300
000 i 360 000 de tone de mai muli ani; n n2011, acestea se situau n jurul valorii de 335 000 de
tone
China a nregistrat o cretere a exporturilor i a fost cel mai mare exportator la nivel
mondial n ultimii patru ani, nregistrnd aproximativ 100 000 de tone n 2011. Argentina este al
doilea exportator ca mrime, dar cantitile exportate de aceasta sunt n scadere, ridicandu-se la
aproximativ 72 000 de tone n 2011. UE i SUA sunt principalii importatori de miere.

2. Piaa UE
Producia
Conform datelor EUROSTAT, producia de miere a UE a fost de 217 366 de tone n 2011.
Producia UE a nregistrat o cretere uoar n ultimii zece ani (+6 % fa de 2010), cu variaii anuale
negative i pozitive n funcie de condiiile meteorologice. Preul de vnzare al mierii depinde de
tipul i de calitatea mierii i de filiera comercial; mierea de mas (85 % din mierea vndut n UE)
este mai scump dect mierea industrial, iar mierea monoflor atrage, de asemenea, preuri mai
mari.
In ceea ce privete filiera comercial, apicultorii obin cel mai bun pre atunci cnd vnd
direct consumatorilor; urmtoarea cea mai bun opiune este vnzarea de miere condiionat ctre
comercianii cu amnuntul, iar a treia posibilitate este vnzarea ctre ambalatori i distribuitori.
Cea mai mare parte a mierii din UE este vndut direct consumatorilor de ctre apicultori;
acest fapt este legat i de nivelul predominant neprofesionist la care se practic apicultura n
majoritatea statelor membre. Cu toate acestea, exist anumite dispariti la nivelul filierelor
comerciale n UE; de exemplu, n Spania, cea mai mare parte a produciei este vndut sectorului de
prelucrare/ambalare, fapt datorat nivelului mai ridicat de profesionalizare a sectorului din aceast
ar.
Comercializarea
UE este un importator net de miere, ntruct producia UE acoper numai 61,6 % din
consumul su. Nivelul consumului a fost destul de stabil de-a lungul anilor, cu o medie de
aproximativ 0,70 kg/cap de locuitor.
Principalii trei productori de miere din Uniune sunt Spania, Germania i Romnia, care au
nregistrat, n 2011, o producie de 34 000, 25 831 i, respectiv, 24 127 de tone. Alte state membre
cu un nivel semnificativ al produciei sunt Ungaria (19 800 de tone), Frana (16 000 de tone), Grecia
(14 300 de tone), Polonia (13 369 de tone). ncepnd cu anul 2000, importurile UE de miere au
variat ntre 120 000 i 150 000 de tone. n 2012, Uniunea European a importat 149 248 de tone de
miere, n principal din China (63 961 de tone, adic 43 % din total), urmat de Argentina (22 344 de
tone). Cota importurilor din China a crescut n mod constant ncepnd din 2008, datorit preurilor
foarte sczute, n timp ce, n paralel, ponderea importurilor din Argentina a sczut. Mexic este al
treilea furnizor ca mrime (21 249 de tone), iar Ucraina al patrulea (8 949 de tone).
n 2012, Germania era principalul stat membru importator, cu peste o treime din
valoarea total. Valoarea unitar medie a mierii de import n UE a crescut ncepnd din 2010,
ajungnd la 2,08 EUR/kg n 2012. Mierea din China are cea mai sczut valoare unitar, i anume de
1,44 EUR/kg. Valorile unitare medii ale mierii de import pentru ali furnizori principali ai UE sunt:
1,83 EUR/kg pentru Ucraina, 2,23 EUR/kg pentru Argentina i 2,44 EUR/kg pentru Mexic.
Exporturile din Uniune au crescut din 2010, ajungnd la 14 275 de tone n 2012 (+33 %).
Totui, acestea rmn nc limitate, reprezentnd mai puin de 7 % din producie. Principalele
destinaii ale exporturilor UE nu s-au schimbat ncepnd cu 2010: Elveia, Japonia, Arabia Saudit i
Statele Unite ale Americii. Germania i Spania sunt principalii exportatori din UE; aceste dou state
membre asigur mpreun peste jumtate din exporturile Uniunii Europene.
Valoarea unitar medie a mierii de export din UE a crescut n mod constant din 2010,
ajungnd la 5,14 EUR/kg n 2012. n consecin, diferena dintre valorile unitare de import i de
export s-a adncit n mod substanial, ajungnd la aproximativ 3 EUR/kg. Aceast disparitate
valoric se poate explica prin faptul c exporturile UE constau, n principal, din miere ambalat de
nalt calitate, n timp ce importurile includ volume mari de miere mai ieftin n recipiente mai mari,
utilizat pentru amestecuri i n industria alimentar.































CONCLUZII

Mierea este un aliment cu gust dulce si parfumat, cu aspect semifluid, vascos sau cristalizat
si culoare specifica, avand un continut mare de zaharuri si substante minerale, vitamine, enzime,
acizi organici. Culoarea mierii difera de la incolora pana la neagra.
Mierea de la inceputul primaverii are o culoare galbuie, pana la portocaliu, iar cu timpul
aceasta se inchide la culoare. In timpul cristalizarii se deschide la culoare. Valoarea alimentara a
mierii consta in bogatia ei in zaharuri, ceea ce o face un aliment energetic. Glucoza si fructoza din
acest aliment sunt zaharuri simple care numai necesita prelucrare prin digestie, acestea fiind direct
asimilate si arse.
Diferenta dintre miere si zahar este continutul de substante nezaharoase care au un
efect pozitiv in reglarea unor functii ale organismului. Parfumul specific al mierii este identic cu
parfumul florilor din care provine. Mierea de albine a intrat n alimentaia omului din timpuri
strvechi, avnd o valoare nutritiv superioar. Coninutul su mare n zaharuri invertite (fructoz i
glucoz) uor asimilabile de organism, face s fie foarte apreciat n hrana zilnic a copiilor,
vrstnicilor i a sportivilor. n acelai timp mierea posed o mare valoare caloric ,1 kg de miere
producand aproximativ 3200 calorii . Datorit compoziiei sale chimice, mierea natural conine o
serie de substane antibiotice, fermeni i vitamine.
Aceste componente i confer o mare valoare terapeutic ceea ce contribuie la vindecarea
rnilor, arsurilor , la inlaturarea oboselii, are functie de calmant, combate insomnia, are efect
hipotensiv s.a.m.d. Pentru obinerea mierii de calitate un rol important l joac maturarea natural n
faguri, maturarea n afara lor fiind lipsit de aroma specific pe care o cpt dup cpcire. Un alt
factor deosebit de important este asigurarea familiilor n perioadele de cules cu faguri cldii de
calitate, cu precdere din cei n care nu s-a crescut puiet, n acest fel evitndu-se deprecierea culorii
mierii. Nu este permis hrnirea familiilor de albine cu cantiti mari de sirop de zahr n ajunul
culesurilor, n scopul blocrii cuiburilor, scontnd pe faptul c nectarul adus ulterior va fi depozitat n
fagurii pentru recolt. Acest fapt nu face dect s deprecieze mierea prin amestecul cu sirop de
zahr, ntruct albinele l vor muta n timpul culesului, din cuib, n magazine. Zaharul trebuie folosit
doar n perioada de toamn pentru completarea rezervelor de hran. Nu se recomand livrarea
mierii direct de la centrifug, fr o condiionare atent. De asemenea, extragerea mierii trebuie
fcut dup fiecare cules pentru a se obine mierea pe sorturi de flor care s satisfac preferinele
i cerinele consumatorilor.

BIBLIOGRAFIE

1. DOMNICA MONICA DELIA - Merceologia produselor- Ediie adugit
i revizuit, Editura Alma Mater, Sibiu, 2009
2. Tudor Ioana - Mierea, alimentul complet, Editura Gramen, Bucuresti, 2013
3. Frank, Renate - Mierea aliment si medicament, Editura MAST, Bucuresti, 2013
4. Hotararea nr. 556 din 28 mai 2008
5. http://www.recolta.eu/arhiva/conditii-de-calitate-in-comercializarea-mierii-8542.html
6. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2013:0593:FIN:ro:PDF