Sunteți pe pagina 1din 19

Universitatea Al. I.

Cuza, Iași
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Organizarea și funcționarea pieței


financiare din Tokyo

Îndrumător, Student:
Asist. Univ. Dr. Sorin Anton Negrea Zenaida Silvia
Grupa 24
Iași, 2009

Cuprins:

Cap. I. Sistemul financiar japonez.............................................................................................2


I.1. Caracteristici și trăsături generale....................................................................................2
I.2. Structura sistemului financiar japonez.............................................................................3
Cap. II. Piața financiară din Tokyo...........................................................................................5
II.1. Tokyo Financial Exchange.............................................................................................5
II.2. FOREX...........................................................................................................................6
II.3.1. Relația bursei din Tokyo cu alte burse internaționale...........................................8
II.3.2. Funcțiile Bursei de Valori din Tokyo.....................................................................9
II.3.3. Structura Bursei din Tokyo..................................................................................10
Cap. III. Structura organizațională a Bursei din Tokyo............................................................10
Cap. V. Indicii bursieri japonezi...............................................................................................14
IV.1. Indicii TOPIX sectoriali..............................................................................................15
..............................................................................................................................................16
IV.2. Indicii TOPIX compoziți............................................................................................16
Concluzii ..................................................................................................................................17

Cap. I. Sistemul financiar japonez

I.1. Caracteristici și trăsături generale


Piețele financiare internaționale asigură mobilizarea și redistribuirea capitalului
disponibil la nivel mondial. Piața financiară internațională se individualizează prin faptul că:

2
dispune de structuri ce acoperă toate tipurile de titluri; operatorii asigură activitatea pe piețele
financiare; autoritatea se angajează să asigure transparența, lichiditatea și buna funcționare a
pieței.
Sistemul financiar de tip japonez1 este bazat pe o anumită structură organizatorică
denumită ”keiretsu” format din întreprinderi direct productive, furnizori de materii prime,
întreprinderi de distribuție, societăți de asigurare, bancare, etc., caracterizate prin legături
strânse între ele. Evaluarea titlurilor emise de întreprinderi în acest context este extrem de
dificilă, pentru că trebuie să se țină cont și de potențiale acte de sprijin din partea celorlalte
entități ale structurii organizatorice. Astfel, chiar dacă o întreprindere se confruntă cu
dificultăți, ceea ce ar duce în condiții normale la o scădere a cursului bursier al acțiunilor
emise de aceasta, ea va miza pe sprijinul acordat de celelalte entități, motiv pentru care în
analiză va trebui să se țină cont și de forța economică a acestor entități.
Sistemul financiar japonez a constituit unul dintre modelele fundamentale, dar este tot
mai puțin amintit în lucrările de dată recentă, în contextul în care el adoptă tot mai mult
trăsăturile celorlalte sisteme fundamentale. Entitățile din cadrul sistemului „keiretsu”
acționează concertat, în scopul atingerii anumitor obiective generale. Totodată, se poate
menționa faptul că acești agenți se sprijină reciproc în perioada de recesiune. Astfel, agenții
performanți din ansamblul keiretsu îi susțin pe aceia mai puțin performanți, în momentele în
care condițiile economice nu sunt prielnice. Din această perspectivă se poate considera că
sistemul financiar japonez clasic este fundamentat pe perceptele filosofice specifice culturii
japoneze. În acest context se presupune că salariații vor rămâne angajați în aceeași
organizație, care devine practic, ”o a doua familie” pentru aceștia.
Principalele trăsături legate de acest sistem sunt reprezentate de faptul că:
• protecția drepturilor acționarilor minoritari nu reprezintă un aspect destul de
important;
• concurența se manifestă în special între diferiți keiretsu și nu neapărat între
agenți economici. Acesta este unul dintre motivele pentru care corporațiile japoneze pot fi
criticate în contextul respectării regulilor legate de concurența loială.
I.2. Structura sistemului financiar japonez
Japonia rămâne țara cu un sistem financiar bazat pe bănci, în ciuda faptului că piața de
capital, în funcție de valoarea totală, este a doua ca mărime din lume. Structura sistemului
financiare japonez se prezintă astfel: Banca Centtrală, instituții financiar cooperatiste,
Instituții financiare nedepozitare (asigurări de viață), instituții financiare de stat(case de
economii, instituții financiar guvernamentale).

1
Dragotă V. –Piețe și sisteme financiare, Editura ASE, București, 2008, pag 32.

3
Sistemul financiar japonez poate fi analizat pe cele trei segmente: sectorul bancar,
asigurări și instituții financiar guvernamentale. Sectorul bancar, datorită achizițiilor și
falimentelor din ultimii anii, e format din 7 bănci majore: Tokyo- Mitsubishi, Mihuzo,
Mihuzo Corporation, UFJ, Mitsui- Sumitomo, Resona și Saitama-Resona. Aceste bănci dețin
jumătate din depozitele și creditele private, iar din acest motiv multe din analize se
focalizează doar pe aceste instituții bancare. Al doi-lea sector important este segmentul
asigurărilor care deține sub 20% din activitatea întregului sistem. Al trei-lea segment este cel
al instituțiilor financiar- guvernamentale conform FMI, sectorul public în Japonia joacă un rol
mult mai important în procesul de intermediere finaciară decât în orice alt stat OECD.
Sectorul bancar se caracterizează printr-o rată de profit scăzută în ultimii 10 ani;
Fukao (2003) remarcă faptul că industria bancară japoneză nu a înregistrat până în 1993 profit
net operațional. Profitul a apărut prin câștigul de capital generat de deținerea de acțiuni pe
termen lung.
Lipsa de performanță este posibil determinată de lipsa de performanță a activității
bancare și dependența prea mare a băncilor de veniturile din activitatea de creditare.
Profitabilitatea scăzută reflectă însă alte probleme ale sistemului bancar:
supradimensionarea sistemului bancar (număr de bănci per capital și ponderea activității
băncilor în PIB au valori mai mult decât duble decât în SUA), înnoirea lentă a producției
financiare, mulți clienți insolvabili, caracterizați prin profitabilitate scăzută, fenomen explicat
prin presiunile implicite sau explicite ale guvernului de a nu forța falimentul în cazul în care
acesta ar implica pierderi semnificative de locuri de muncă.
În a doua jumătate a anilor `80, în Japonia s-a înregistrat un boom puternic pe piața de
capital și pe piața imobiliară. La începutul anilor `90 spargerea acestui balon a generat efecte
devastatoare. Indicele Nikkei a scăzut de la nivelul maxim de 38,917 în decembrie 1989 la
14,309 în 1992. Prețurile terenurilor în zona comercială metropolitană au scăzut la o cincime
din nivelul de maxim înregistrat. Sistemul bancar s-a confruntat cu o pondere mare a
creditelor neperformante, în condițiile în care titlurile financiare utilizate drept colateral au
devenit aproape lipsite de valoare . O mare parte a companiilor străine au fost delistate de la
bursa din Tokyo, observându-se o migrare a acestora către alte piețe de capital. Astfel,
competitivitatea internațională a pieței financiare și a instituțiilor japoneze s-a înrăutățit
dramatic. Această criză a sistemului financiar a fost consecința principală a procesului de
stagnare economică prelungită.
Ca reacție, guvernul japonez a pornit o reformă fundamentală pentru a realiza un
sistem financiar ”liber, corect și global”- acest program care a generat efecte pozitive din
1998, numit ”Japanese Big Bang” avea acțiuni menite să atingă următoarele obiective: să

4
genereze creșterea oportunităților pentru investiții, să îmbunătățească calitatea seviciilor
financiare și să stimuleze concurența, să genereze un cadru de tranzacționare mai corect și mai
transparent. Reforma a vizat liberalizarea și diversificarea produselor financiare, a activității și
a structurii organizatorice, îmbunătățirea infrastructurii pieței financiare și a sistemului de
tranzacționare, reducerea riscurilor.2

Cap. II. Piața financiară din Tokyo

II.1. Tokyo Financial Exchange


Tokyo Financial Exchange a fost înființată în aprilie 1989 prin Legea privind
tranzacțiile cu titluri financiare- futures. TFX răspunde nevoilor investitorilor și promovează
dezvoltarea unor noi linii de produse atractive contribuind la creșterea economică în Japonia,
ocupând o poziție de lider de piață prin încredrea și infrastructura oferită investitorilor.
Principalele activități ale TFX sunt:
1. garantarea unei piețe corecte prin stabilirea și oferirea de instrumente financiare în
cadrul piețelor de valori mobiliare și pe piața derivatelor;
2. decontarea instrumentelor de pe piața derivată care au fost tranzacționate la TFX.
Instrumentele financiare derivate sunt în continuă dezvoltare atât din punct de vedere
calitatic cât și cantitativ (varietate), noi tipuri de produse derivate, cum ar fi opțiuni, swap pe
rata dobânzii, produse derivate hibride. în septembrie 2007, TFX a început să ofere
instrumente financiare care se listează pe piață asigurând comoditatea și ocuparea forței de
muncă.
În scopul asigurării unei concurențe loiale și eficiente tranzacțiile cu instrumente
futures pe piața TFX se pot realiza de către membrii care satisfac anumite criterii financiare și
să poată fi capabilă să suporte un credit.
Membrii TFX acoperă o gamă largă de sectoare financiar, cum ar fi băncile, societățile de
valori mobiliare, companiile de asigurări, asociațiile de credit, brokeri, instituții financiare
străine, etc. Participarea activă a membrilor străini este o caracteristică remarcabilă a pieței
TFX.
TFX are două tipuri de membri: membrii care tranzacționează și care au capacitatea de
a executa tranzacții și membri care au capacitatea de a efectua operațiuni de compensare
financiară pentru contractele futures. Non- membri compensatori trebuie să încredințeze
decontările operațiunilor lor membrilor. În cazul în care nu sunt membri investitori, ordinele
2
Dragotă V. - Piețe și sisteme fianciare, Editura ASE, București, 2008, pag 114-117.

5
de compensare urmează să fie încredințate membrilor TFX care sunt brokeri licențiați pe
instrumente finaciare de tip futures.

Grafic nr 1. Oraganigrama TFX

Sursa: www.tfx.co.jp

II.2. FOREX
Foreign Exchange, cunoscută ca FOREX sau FX este cea mai mare piață financiară
din lume. Volumul ei de tranzacționare depășește 1 trilion de dolari zilnic, și statistic
depășește de 30 de ori volumul tuturor piețelor de capital din SUA. Spre deosebire de bursele
de valori, bursa forex nu are un singur sediu, ea fiind o bursă globală cu patru centre
financiare de referință: New York, Tokyo, Sydney și Londra. Valutele de obicei se
tranzactioneză în perechi, de exemplu : euro/dolar SUA (EUR/USD) sau dolar SUA/yen
japonez (USD/JPY).

6
Există două motive pentru care se cumpără și se vinde valută. Aproximativ 5% din
volumul zilnic de tranzacționare de pe FOREX revine companiilor și instituțiilor de stat, care
cumpără sau vând produse sau servicii altor state, sau care trebuie să-și convertească în valută
națională profiturile obținute în alte state. Celelalte 95% din volumul de tranzacționare – sunt
tranzacții cu scop speculativ.
De cel mai larg interes pentru speculații se bucură valutele cele mai lichide, adică
valutele " de bază ". Actualmente, se poate remarca faptul că 85% din totalul de tranzacții îl
reprezintă dolarul SUA, yenul japonez, euro, lira britanică, francul elvețian, dolarul Australian
și Canadian.
Activitatea pieței FOREX începe în fiecare zi în Sidney, apoi se mișcă pe mapamond
odată cu ziua și începutul activității marilor centre financiare – la început în Tokyo, apoi
Londra și N.Y. Spre deosebire de alte piețe financiare, traderii de pe piata FOREX au
posibilitatea să tranzactioneze pe fluctuațiile valutelor, care sunt provocate de evenimente
economice, sociale sau politice în orice timp al zilei sau nopții.
FOREX este considerată o piață extrabursieră, sau piață "interbancară", pentru că
tranzacțiile între părți se fac telefonic sau prin intermediul internetului. Tranzacționarea pe
FOREX este descentralizată și nu este supusă condițiilor bursei cum se întamplă pe piețele
reglementate ( bursa de valori sau futures ).

II.3. Bursa de valori din Tokyo


Este o entitate privată, o corporație fără scop lucrativ, cu sediul în Tokyo, fiind cea de-
a doua cea mai mare bursă de valori din lume în funcție de capitalizarea de piață a
companiilor listate, după New York Stock Exchange. La data de 31 decembrie 2007, la Bursa
de Valori din Tokyo au fost listate un număr de 2414 companii cu o capitalizare de piață
cumulată de 4,3 mii de miliarde de dolari.
În anii 1870, un sistem de valori mobiliare a fost introdus în Japonia și astfel au
început negocierea obligațiunilor de stat. Acest lucru a dus la necesitatea existenței unei
instituții publice care să asigure tranzacționarea. Prin Ordonanța privind Bursele de valori,
adoptată în mai 1878 a fost constituită Tokyo Stock Exchange Co., Ltd. iar tranzacționarea a
început pe 1 iunie. Datorită înrăutățirii condițiilor de război și a raidurilor aeriene peste
principala insulă a Japoniei, piața titlurilor de valoare a trebuit să iși suspende sesiunile de
tranzacționare de pe toate piețele din august 1945. Deși era destul de dificilă redeschiderea
bursei printr-un memorandum al marelui comandant al puterilor aliate în septembrie 1945,
totuși tranzacționarea a fost reluată de către grupurile neoficiale de tranzacții în decembrie,
același an. La 1 aprilie 1949, trei burse de valori au fost stabilite în Tokyo, Osaka și Nagoya.

7
În luna iulie a aceluiași an încă 5 burse au fost stabilite la Kyoto (a fuzionat cu Osaka
Securities Exchange în martie 2001), Kobe (dizolvată în 1967), Hiroshima (a fuzionat cu
Tokyo Stock Exchange în 2000), Fukuoka și Nikata (a fuzionat cu TSE în 2000). În plus, în
1950 a fost înființată bursa de valori Sapporo. Astfel, Japonia are în prezent 5 burse de valori.
Bursa de valori din Tokyo se află în actuala formă de organizare din aprilie 1949, când
s-au reglementat tranzacțiile cu acțiuni și alte titluri.
Operațiunile pe piața financiară japoneză se derulează pe baza reglementărilor
cuprinse în: Legea burselor și a titlurilor de valoare, Legea societăților fianciare străine, Legea
investițiilor financiare, Legea privind depozitul și transferul electronic de acțiuni și Legea
privind consultanța financiară.

II.3.1. Relația bursei din Tokyo cu alte burse internaționale


Bursa de la Tokyo, cunoscută și cu denumirea locală de Kabuto-cho, demonstrează că
Japonia, ca o mare putere financiară, determină una din pricipalele piețe de valori mobiliare
din lume. Practic, Kabuto-cho se situează pe poziția a doua (după NYSE) pe plan mondial.
Nu toate bursele sunt permisive pentru listarea titlurilor străine. Un exemplu îl
constituie bursa niponă, piața respectivă fiind considerată una dintre cele mai ”parohiale” din
lume. Totuși, în ultimii ani și la bursa niponă au fost reduse barierele în calea cotării firmelor
străine și s-au deschis posibilități pentru acțiunea societăților financiare din străinătate.
Capitalizarea pieței TSE a fost, în anul 2004, de 3,558 mld $, reprezentând 11,81%
din capitalizarea piețelor primelor 10 burse din lume. Ponderea capitalizării pieței TSE a
crescut cu 4,46% în totalul capitalizării primelor 10 burse din lume și cu 68,70% față de 2003.
Nu este chiar un echilibru în evoluția TSE: capitalizarea pieței reprezintă 26% din
capitalizarea pieței NYSE, în timp ce PIB al Japoniei reprezintă 33% din cel al SUA, în anul
2003.
Deși în lume există un număr mare de burse, piața mondială e întemeiată pe triunghiul
SUA- Japonia- Marea Britanie. Dacă marile piețe bursiere dețin o pondere dominantă pe plan
mondial, fiecare dintre acestea este reprezentată de un centru financiar internațional consacrat:
New-York, Tokyo, Londra; poziția acestor centre în plan național și internațional este
determinată de numărul titlurilor cotate la bursele reprezentative: NYSE, TSE, ISE- de
potențialul și volumul de activitate al celor ”The Big Three”.
Influența triunghiului se extinde și asupra altor centre bursiere și, mai ales, asupra
acelor centre financiare din regiunile aflate sub impactul economic al celor trei coloși. Cu alte
cuvinte, fiecare dintr cele trei centre bursiere reprezintă, prin ele însele, un centru al unei

8
regiuni subordonate financiar: New York – Canada și America Latină, Londra- piața
financiară europeană, Tokyo- piața financară din Asia de SE.
TSE are reprezentanțe regionale în fiecare dintre cele 3 regiuni financiare importante:
America de Nord, Europa și Asia.
Bursa din Tokyo demonstrează că Japonia, ca mare piață financiară, deține una din
principalele piețe de valori mobiliare din lume. Această componentă are câteva particularități:
1. instituțiile financiare au o putere și o pondere considerabilă (Casa de titluri Nomura
ocupă unul dintre primele 15 locuri în topul societăților japoneze);
2. abundența de lichisități face ca ponderea acțiunilor susceptibile de a fi negociate pe
termen scurt să fie redusă;
3. ponderea scăzută a investitorilor străini (cel mult 10% din tranzacții).

II.3.2. Funcțiile Bursei de Valori din Tokyo


Bursa de valori Tokyo este o societate pe acțiuni care asigură ranzacționarea valorilor
mibiliare în conformitate cu autorizația dată de primul ministru.
Bursa de valori din Tokyo a fost inițial un membru al organizației dar prin revizuirea
Legii bursei și a titlurilor de valori a permis burselor să să își schimbe structura
organizațională într-o societate pe acțiuni, și astfel, în noiembrie 2001, TSE a devenit o
societate pe acțiuni, după ce membrii săi au aprobat această transformare.
Managementul are ca și obiective, stipulate în statutul bursei ”în scopul contribuirii la
protecția interesului public și a investitorilor, tranazacționarea valorilor trebuie să se
desfășoare corect și eficient”. De asemenea este clar stabilit că TSE va continua să mențină un
grad ridicat al publicității privind managementul, chiar și după ce aceasta s-a transformat în
societate pe acțiuni.
Principalele funcții ale TSE sunt:
1. asigurarea unei piețe pentru tranzacționare: tranazacționarea care are loc la TSE
progresează continuu pe parcursul fiecărei sesiuni de tranzacționare computerizat, utilizând
sisteme de tranzacționare, în conformitate cu normele de schimb. Prețurile sunt aflate la
dispoziția pblicului;
2. monitorizarea tranzacținării: tranzacționarea în timp real prin sistemul de
comercializare computerizat precum și tranzacțiile finalizate sunt atent monitorizate pentru a
păstra tranzacționarea în conformitate cu regulile schimbului și pentru determinarea
corespunzătoare a prețurilor;
3. afișarea valorilor mobiliare: valorile care sunt tranzacționate pe TSE să corespundă
criteriilor stabilite și aprobate de TSE;

9
4. monitorizarea titlurilor listate: TSE monitorizează monitorizează în mod continuu
titlurile companiilor listate pentru a menține standardele de listare la cote înalte. TSE poate să
suspende tranzacționarea sau listarea, o valoare mobilară, dacă nu sunt îndeplinite criteriile.
Pentru a asigura protecția investitorilor, transparența și echitabilitatea tranzacțiilor, TSE
necesită dezvăluirea de informații exacte, rapide și corecte. Normele referitoare la divulgarea
de informații corporative sunt prezentate în Legea burselor și a titlurilor de valoare.
5. supravegherea participanților la tranzacționare: participanții sunt cei care desfășoară
tranzacții pe piața pe piața TSE. Pentru a garanta siguranța tranzacțiilor și pentru a îndeplini la
nivelul cel mai inalt interesele publicului, ei trebuie să mențină un nivel ridicat al calității și al
încrederii. Pentru a realiza acest lucru, un sistem de examinare este introdus la bursă prin care
sunt efectuate investigații pentru a evalua starea potențialilor participanți – afacerile și
activele la momentul cererii autorizației de tranzacționare.

II.3.3. Structura Bursei din Tokyo


Supravegherea pieței bursiere a fost încredințată Comisiei Japanese Securities Asociation
(JSA); această comisie a fost creată ca urmare a numărului scandalurilor financiare care au
adus o proastă faimă bursei nipone. JSA se aliniază la standardele internaționale. Conducerile
caselor de titluri sunt convocate uneori de guvern care le poate cere să intervină pe piață
pentru a stabili cursul unor acțiuni sau pentru a furnaiza explicații cu privire la anumite poziții
adoptate pe piață.
Internediarii bursei sunt: Nomura, Daiwa, Nikko și Yamaichi. Acestea realizează împrumuturi
mai mari de 50% din tranzacțiile cu acțiuni și obligațiuni. Banca Japoniei este exclusă de la
tranzacții de bursă, de la plasamente sau curtaje cu titluri private.
Structura bursei are anumite particularități:
1. negocierea titlurilor se face în două secțiuni: prima cuprinde 150 de titluri,
reprezentând valorile cele mai active și care sunt cotate la Stock Trading Floor, celelale
negociindu-se prin cotare electronică și a doua secțiune unde sunt cotate circa 200 de valori;
2. negocierea obligațiunilor are două mari caracteristici: pe de o parte este vorba
de o piață foarte largă, dominată de bănci, instituții financiare, iar pe de altă parte
împrumuturile de stat determină 90% din piața secundară.
Piața interdealeri realizează tranzacții cu titluri prin mijloace electronice de calcul
(OTC) și dispune de un sistem autonom de cotare denumit JASDAQ.

Cap. III. Structura organizațională a Bursei din Tokyo

10
În cadrul Bursei din Tokyo, activitățile sunt organizate în departamente cum sunt:
Departamentul general de administrare, Departamentul de afaceri internaționale,
Departamentul de cotare, Departamentul personal, Departamentul trezorerie, Departamentul
piețe derivate, Departamentul de administrare și compensare, Departamentul de administrare
a sistemului electronic, Departamentul sisteme informatice, Departamentul firme-membre,
Departamentul de suraveghere a pieței.
În vederea asigurării protecției investitorilor, a realizării unor tranzacții corecte și
transparente, Bursa din Tokyo solicită societăților comerciale să difuzeze rapid, corect și cu
acuratețe informații privind situația economico- financiară.
Firmele care solicită să fie admise la cotare pe piața financiară trebuie să fie
înregistrate, să dețină o experiență în afaceri de cel puțin 5 ani, să posede un număr de acțiuni,
activele nete la sfârșitul anului să înregistreze un anumit nivel și să realizeze profit, în ultimii
3 ani, de o anumită dimensiune.
Intermediarii de pe piața japoneză membri ai bursei din Tokyo, agreați de Ministerul
Finanțelor, se împart în 2 categorii: SAITORS (4) au misiunea de a asigura cotarea și
negocierea în contul membrilor care nu au dreptul de a primi ordine direct de la investitor;
REGULAR MEMBERS (114) asigură negocierea în contul terților, precum și operațiile de
plasare a titlurilor.
Organul suprem cu rol de conducere a bursei este format din membrii plini ai
instituției.
Adunarea generală se întrunește periodic (o dată sau de două ori pe an) sau ori de
câte ori este nevoie, în ședințe extraordinare. Aribuții: elaborarea și modificarea statutului
bursei, aprobarea regulamentului de funcționare, desemnarea organelor de conducere,
numirea/ aprobarea/ avizarea cadrelor de conducere, suprevegherea și controlul activității
bursei.3
Consiliul de Administrație este format din 3 comisii: un comitet de nominalizare, un
comitet de audit și un comitet de compensare, pentru fiecare fiind stabiliți directori
responsabili pentru activitățile de afaceri atribuite.
Consiliul de Administrație responsabil pentru supraveghere are 16 sau mai puțini
membri (16 membri din inunie 2008). 11 din aceștia sunt numiți din afara companiei, în
scopul de a crește transparența și responsabilitatea de conducere, de supraveghere a gradului
de adecvare al afacerilor. Dintre cei 11 membri externi, cinci sunt de la companiile listate la
TSE, doi sunt experți legali, doi sunt contabili certificați, unul este un jurnalist indepedent și

3
Stoica V.- Piețe de capital și produse bursiere, Editura Universitară, București, 2006.

11
unul este un fost ofițer al băncii centrale. Fiecare membru din consiliu are o vastă experieță,
făcând din aceasta un sistem care permite Grupului TSE să includă o varietate de perspective
diferite externe în managementul companiei. Ca regulă generală, Consiliul de Directori se
întâlneşte o dată pe lună, pentru a determina politicile de bază, discută probleme importante şi
supraveghează executarea operațiunilor prin ofițeri executivi.
În plus față de luarea deciziilor privind politica fundamentală în ceea ce privesc
problemele importante care afectează managementul, Consiliul Directorilor supraveghează
directorii și activitățile în conformitate cu deciziile luate.
Comitetul nominal este compus din trei directori, dintre care doi sunt externi. Această
comisie decide pe baza propunerilor care urmează să fie prezentate Adunării Generale a
Acționarilor în ceea ce privește selecția și demiterea directorilor.
Comitetul de audit este format din patru directori, dintre care trei sunt externi. Dintre
directorii externi, unul este un fost ofițet al băncii centrale, unul este un avocat iar altul este
contabil autorizat. Comitetul de audit ține reuniuni periodice, precum și adunări extraordinare,
atunci când este necesar. Pe baza planului de audit și de distribuire a taxelor stabilite la
reuniunea Comitetului de Audit, eficiența auditului este efectuată prin monitorizarea și
verificarea stabilității și condițiilor de funcționare a sistemului de control intern în timp ce se
menține o colaborare strânsă cu auditorii contabili, Oficiul de Audit Intern, auditorii din filiale
și alții.
Comitetul de Compensare este compus din trei directori, dintre care doi sunt externi.
Acest comitet stabilește compensarea pentru fiecare dintre directori și organele executive.
Oficiul de Audit Intern- sistemul de control intern este stabilit pentru fiecare divizie
pentru a preveni încălcări ale legilor și ale reglementărilor, articolele din cadrul Grupului
TSE, normele interne și altele. În plus, pentru a consolida sistemele, s-a stabilit un Oficiu de
Audit Intern sub controlul direct al președintelui & CEO.
Comitetul Consultativ al Președintelui. Grupul TSE a stabilit un comitet
consultativ, o discuție de grup care implică președintele ca și forum pentru schimbul unei
game largi de opinii cu privire la Grupul EST și la piața valorilor mobiliare în general.
Această comisie este formată din reprezentanți ai companiilor listate, de persoane academice
și alții. Acesta deliberează probleme în legătură cu tranzacțiile și listarea. În timpul FY 2007,
care s-a încheiat la 31 martie 2008, Comitetul s-a întâlnit de două ori.
Alte organisme:
Comisia pentru burse și titluri de valoare urmărește înregistrarea brokerilor și a
dealerilor care se ocupă de tranzacționarea titlurilor de valoare.

12
Biroul pentru titluri financiare reprezintă o autoritate din cadrul Ministerului
Finanțelor care are atribuții de reglementare a administrării și supravegherii operațiunilor cu
titluri financiare pe piața japoneză.
Consiliul Burselor de valori din ministerul Finanțelor format din profesori, directori
de bănci și societăți financiare are misiunea să analizeze evoluția tranzacțiilor cu titluri și să
elaboreze recomandări de îmbuntățire a funcțiilor bursei. Membrii bursei pot fi societăți
financiare autorizate de Ministerul Finanțelor. Societățile financiare cu ponderea cea mai
mare pe piață sunt reprezentate de Nomura Securities, Daiwa Securities și Yamachi
Securities.

Grafic nr. 2. Structura organelor de conducere a grupului TSE

13
Sursa: www.tse.or.jp

Cap. V. Indicii bursieri japonezi

Primele 150 de acțiuni se tranzacționează în sala bursei, iar celelalte acțiuni se


tranzacționează prin sistem computerizat de Prezentare și Executare a Ordinelor- CORES
(Computer Assisted Order Routing and Execution System).
Pe prima secțiune a pieței din Tokyo se tranzacționează titlurile celor mai active
societăți, pe a doua secțiune se negociază titlurile pentru societățile la care nu se impun
restricții în privința condițiilor de listare și în a treia secțiune titlurile de valoare străine.
Cotarea valorilor- ansamblul ordinelor executate prin ordinator folosind sistemul
CORES, cu excepția valorilor ce cotează la STF (Computer Assisted Order Routing and
Execution System).
Cele mai importante valori (Blue Chips) Japoneze sunt: Mitsubishi, Mitoni,
Sumitomo, Toyota, Nissan, Honda, Fuji, Nippon, Life și NNT.4

4
Ciobanu Ghe.- Burse de valori și tranzacționarea la bursă, Editura Economică, București, 1997, pag 33.

14
Indicii bursieri: Nikkei calculat pe baza a 225,15 de valori de referință pentru piața
japoneză și Topix, care măsoară performanța de ansamblu a titlurilor cotate în ring la prima
secțiune și a altor circa 1100 de titluri. Acesta din urmă a devenit treptat cel mai important
indice bursier al Japoniei.
Metoda de calcul a indicilor TSE:
Indice = Valoarea curentă de piață/ Valoarea de piață de bază * punct de bază
Valoarea de piață de bază și punctele de bază depind de indice.
Numărul de acțiuni luate în calculul indicelui = numărul acțiunilor listate din cadrul
acelui indice * FFW
FFW este capitalizarea free-float-ului.

IV.1. Indicii TOPIX sectoriali


TSE calculează și publică TOPIX (Tokyo Stock Price Index) și sub-indicii inclusiv cei
din seria TOPIX New. Fiecare dintre indici sunt calculați în funcție de capitalizarea acțiunilor
liber- tranzacționabile, așa numitul free- float. Indicatorul Topix reflectă evoluția unui număr
însemnat de titluri cotate pe piața japoneză în cadrul contractelor. Caracteristicile indicilor
sunt următoarele:
1. TOPIX- este un indice ponderat cu capitalizarea free-float-ului, calculat pe baza
tuturor acțiunilor interne comune listate la prima secțiune a TSE. TOPIX arată mărimea
capitalizării de piață curente presupunând o valoare de bază de 100 de puncte (4 ianuarie
1968);
2. Seria de indici TOPIX New (TOPIX Core30, TOPIX Large70, TOPIX 100, TOPIX
Mid400, TOPIX 500, TOPIX 1000, TOPIX Small) sunt selectați pe baza capitalizării free-
float-ului și a lichidității companiilor listate. TOPIX New Index Series arată mărimea
capitalizării de piață actuale, luându-se în calcul o valoare de bază de 1000 de puncte (1
aprilie 1998);
3. Indicii sectoriali TOPIX se compun din indici creați prin împărțirea componentelor
TOPIX în 33 de categorii, în funcție de sectoarele industriale definite de Comitetul pentru
Identificarea Codului Valorilor Mobiliare (SICC). Arată capitalizarea de piață, presupunând o
valoare de bază de 100 de puncte (4 ianuarie 1968);
4. Seria TOPIX- 17 este compusă din indici creați prin împărțirea indicilor TOPIX în 17
categorii, pe baza celor 33 de sectoare definite de SICC: alimentar, resurse energetice,
materiale și construcții, materii prime și chimice, farmaceutice, echipament pentru automobile
și transporturi, oțel și metale neferoase, gaze naturale, energie electrică, transport și logistică,

15
comerț cu ridicata, cu amănuntul, bănci, imobiliare, etc. Valoarea de bază este de 100 de
puncte (30 decembrie 2002);
A doua secțiune a TSE conține indici ponderați cu capitalizarea free- float-ului, pe
baza tuturor acțiunilor interne comune listate la categoria a doua. TOPIX arată mărimea
capitalizării curente de piață presupunând o valoare de bază de 100 de puncte (4 ianuarie
1968).
Bursa TSE a calculat și a publicat indicele TSE Mothers Index începând cu septembrie
2003, reflectând o creștere a cererii de a introduce o schimbare a acestor indici în
conformitate cu creșterea în companiile listate pe piață. Acest indice este unul ponderat cu
capitalizarea free-float-ului, pe baza acțiunilor interne listate la mame și se calculează având
în vedere acceași metodologie ca și la TOPIX. Valoarea acestuia este afișată în timp real pe
site-ul TSE. Se ia în calcul o valoare de bază de 1000 de puncte (12 septaembrie 2003).
TSE a calculat și a publicat indicele TSE REIT de la 1 aprilie 2003, reflectând atât
întărirea infrastructurii investițiilor pentru piața J- REIT, stabilit în septembrie 2001, cât și
cererile din parte utilizatorilor de a introduce un punct de reper pentru piață.
Ex-TOPIX- calculat și publicat din 31 octombrie 2005 care are în plus față de
ponderarea în funcție de capitalizarea free- float-ului, faptul că este considerat un indicator
economic în trecut.

IV.2. Indicii TOPIX compoziți


Seriile de indici compoziți din cadrul TSE sunt concepuți pentru a acoperi o largă de
acțiuni interne, străine, care sunt listate exclusiv pe TSE și certificate de subscriere autohtone,
care sunt în plus față de seria de indici TOPIX în care sunt cuprinse doar acțiunile comune
interne. Acest indice pornește de la o valoare de bază de 1000 de puncte de bază, începând cu
data de 9 februarie 2009.
Indici individualizați calculează personalizat indicii ca urmare a recentelor și
diverselor cereri însoțite de diversificarea managementului activelor. Aceștia includ cerințe
specifice și este calculat pentru diverși utilizatori.
1. S&P/TOPIX 150 este un indice ponderat cu capitalizarea de piață și include cele mai
lichhide 150 de titluri selectate selectate din fiecare sector major de pe piața din Tokyo.
Acesta reprezintă 70% din valoarea de piață a capitalului de pe piața japoneză. Elementele
constitutive ale S&P/TOPIX 150 sunt analizate de către un comitet format din reprezentanți ai
TSE și ai Standard&Poor’s.
2. S&P/ TOPIX 150 Shariah include acțiunile jaoneze tranzacționate selectate din totalul
S&P/ TOPIX 150 și are în vedere toate companiile care se supun legii canonice islamice.

16
Indicii sunt analizați de către o companie de rating (Ratings Intelligence Partners) specializată
pe piața de capital islamică. Cercetătorii acestei companii sunt în interdependență cu un
consiliu de supraveghere Shariah. Acest consiliu este format dintr-un grup de cercetători
islamici și are rolul de a interpreta problemele de afaceri, precum și practicile financiare și să
recomande acțiuni în ceea ce privește managementul acestui indice.

IV. 3. Indicatorul Nikkei se calculează pe baza titlurilor a 225 societăți cotate la


bursa din Tokyo sub forma unei medii ponderate a prețurilor titlurilor, iar componentele sale
sunt verificate o dată pe an. În prezent, Nikkei este cel mai folosit indice, similar cu Dow
Jones Industrial Average. A început să fie calculat din 7 septembrie 1950, retroactiv din 16
mai 1949. A fost introdus la Singapore Exchange, Osaka Securities Exchange și Chicago
Mercantile Exchange și este recunoscut internațional ca indice pentru futures.

Concluzii

Piețele financiare internaționale asigură mobilizarea și redistribuirea capitalului


disponibil la nivel mondial. Piața financiară internațională se individualizează prin faptul că:
dispune de structuri ce acoperă toate tipurile de titluri; operatorii asigură activitatea pe piețele
financiare; autoritatea se angajează să asigure transparența, lichiditatea și buna funcționare a
pieței.
Bursele din lume se află sub presiunea tendințelor de consolidare, pe fondul cerințelor
clienților, care sunt interesați de servicii globale și de tarife mai scăzute. Bursele
internaționale au preferat în ultima perioadă alianțele și fuziunile pentru a împărți cheltuielile
legate de investițiile în sistemele de nouă generație, precum și pentru a ține pasul cu mediul
concurențial și răspândirii pe plan global a informațiilor și a tranzacțiilor. Bursa din Tokyo
este de în cautarea unor parteneriate pentru a rămâne prima piață financiară din Asia, loc
rîvnit de bursele din China, mai ales de cea din Hong Kong. TSE a înceracat să încheie o
alinață cu Bursa de valori din NY, primele două piețe de capital din lume ar putea crea, astfel,
o rețea bursieră vastă, întinsă pe trei continente, pentru că NYSE pregatește o fuziune cu
bursa pan-europeană Euronext, care regrupează piețele de capital din Paris, Amsterdam,
Bruxelles și Lisabona.
În anul 2008, Bursa dinTokyo a încheiat cel mai prost an din istoria sa, în cursul căruia
a pierdut 42% din valoare din cauza crizei financiare. Este, statistic, cea mai mare scădere de
la crearea bursei din Tokyo, din 1949. Piata financiară din Tokyo ar putea avea de suferit și în

17
2009, an în care lumea trece prin cea mai dura criză financiară de după anii ’30.

18
Bibliografie:

1. Ciobanu Ghe.- Burse de valori și tranzacționarea la bursă, Editura Economică,


București, 1997;
2. Dragotă V.- Piețe și sisteme financiare, Editura ASE, București, 2008;
3. Stoica V.- Piețe de capital și produse bursiere, Editura Universitară, București, 2006;
4. Voinea Ghe.- Mecanisme și tehnici valutare și financiare, Editura Sedcom Libris, Iași,
2004.
Webografie:

1. http://www.tse.or.jp/
2. www.tfx.co.jp
3. www.wikipedia.org

19