Sunteți pe pagina 1din 12

in Galia monahismul a cunoscut in secolul al Vl-lea o mare dezvoltare deoarece, pe la

600, trebuie sa fi existat cel putin doua sute de manastiri


151
. Cu siguranta, toate aceste manastiri
nu erau aziluri de sanatate si de cultura: aici erau inchisi surghiunitii, prizonierii politici, copiii
fara vocatie, ceea ce nu era menit sa contribuie la dezvoltarea intelectuala si spirituala a
calugarilor
152
.
Traditia leriniana se mentine insa nu toate aceste asezaminte au cunoscut asemenea
abuzuri sau cel putin au gasit in propriile reguli forta de a neutraliza actiunea acestor pseudo-
calugari.
Am vazut cum spiritul lerinian insufletea manastirile din Galia meridionala la inceputul
secolului al Vl-lea
153
. Drept urmare, discipolii lui Caesarius, Ferreol si Aurelian episcop de
Arles, s-au inspirat din regulile lui Caesarius cand au intemeiat manastiri, iar autorul necunoscut
al Regulii lui Paulus si Stephamis a facut la fel
154
. Traditia monahismului provensal a fost reluata
in Galia Centrala de catre ctitorii din a doua jumatate a secolului al Vl-lea. Cand Arcadius face
din casa familiei sale o manastire, el urmeaza regulile lui Vasile si ale lui Cassian
155
. La Moutier-
Saint-Jean, spiritul lerinian, introdus de Ioan din Reome (t450), fost calugar la Lerins
156
,
supravietuieste pana in vremea in care tanarul Sequana a citit Collationes si Institutiones, adica
operele lui Cassian
157
. La Autun, calugarii urmeaza regulile lui Antonie si Vasile
158
, iar
Droctoveus a impus aceste cutume la Saint-Vincent-de-Paris, cand a ajuns abate aici
159
. in aceste
conditii, educatia monastica din Galia nu se va deosebi mult de cea pe care o cunoastem deja.
Regulile provensale, ulterioare lui Caesarius, ii cer calugarului sa stie sa citeasca si sa cunoasca
Psaltirea
160
, prevad citirea Regulii sau a Faptelor martirilor la masa si in intimitate
161
. in
manastirea lui Ferreol, calugarii care nu lucreaza pamantul, copiaza si impodobesc manuscrise
in scrip-torium
162
. Regula lui Paulus si Stephamis, mai precisa decat celelalte, ne face sa
patrundem in scoala monastica: vedem aici mici grupuri de copii, incredintati unui dictator ("cel
care dicteaza'), care e raspunzator de instruirea lor
163
.
La Tours, sau mai degraba la Marmoutier, de cealalta parte a Loarei, calugarii raman
credinciosi preceptelor Sfantului Martin. Astfel, Leo-bard fabrica pergament si copia manuscrise
pentru a scapa de gandurile rele
164
. in plus, el medita asupra Psalmilor si a cerut sa-i fie aduse de
catre Grigore din Tours Vietile Parintilor, Institutiile lui Cassian si "tot ce trebuie sa existe in
chilia unui monah'
165
. Viata Sfantului Martin era si ea textul preferat al calugarilor, care o pastrau
pana si sub saltea pentru a o patrunde in timpul noptii
166
.
Cunoastem destul de putin manastirile din Galia de Nord, inainte de venirea irlandezilor,
insa cele cateva marturii pe care le avem releva o cultura de tip ascetic: la Perche, Leobinus
(f556) intemeiaza o manastire, dupa ce a facut un stagiu la Lerins si la Arles. Biografii sai il pre-
zinta ca pe un lector neobosit zi si noapte
167
. La Saint-Loup-de-Troues
si la Maine, calugarii sunt "instruiti in literatura sacra si disciplina monastica'
168
. Chiar cei
care ii imita pe ascetii orientali si manifestarile lor cele mai iesite din comun tin sa aiba o cultura
elementara. Astfel, stilistul longobard Vulfilaic, care se asezase pe o coloana, la Carignan, in
Ardennes, si monahii de care ne vorbeste Grigore din Tours mediteaza asupra textelor sacre
169
.
Fie ca urmeaza traditia leriniana, fie ca incearca sa respecte un fel de viata oriental,
calugarii din Galia merovingiana au un minimum de cultura ecleziastica. Citirea Sfintei Scripturi
este recomandata de reguli si de concilii: pariem ca monahul nu trece de aceste recomandari.
Cazul special al manastirii Sainte-Croix-de-Poitiers
Singura manastire deschisa unei culturi literare si umaniste este Sainte-Croix-de-Poitiers,
insa acesta este un caz neobisnuit. Ctitoria Sfintei Radegunde urma, imblanzind-o, Regula lui
Caesarius; se practica jocul de zaruri, se faceau bai, barbatii aveau acces in schit
170
si acest
liberalism explica in parte tulburarile care au urmat mortii Radegundei. in plus, prezenta la
Poitiers a poetului Fortunatus a facut sa patrunda cultura seculara in interiorul manastirii.
Radegundei si abatisei Agnes le placea sa primeasca poeme de la Fortunatus, iar Radegunde
scria ea insasi
171
. Caesaria, stareta la Arles, tinuta poate la curent cu aceste schimbari lumesti,
temandu-se in scrisoarea ei catre Radegunde sa nu se uite studierea Scripturii la Poitiers,
recomanda citirea textelor sacre, "adevarate podoabe ale sufletului'
172
.
Monahiile erau cu atat mai instruite cu cat proveneau, in general, din mediile aristocrate
sau regale. Una dintre ele, Baudinivia, autoare a unei Vita Radegundis, scrie corect in latina si
stie sa profite de modelele hagiografice
173
. S-ar putea atribui manastirii Sainte-Croix o scrisoare
scrisa de o calugarita, dar care ne-a parvenit fara nume si fara data. intr-adevar, stilul ei afectat
este apropiat de cel al lui Fortunatus si al contemporanilor lui. Dupa ce face elogiul eruditiei
biblice a corespondentei sale, o alta monahie, incheie: "Doresc ca radacinile simturilor mele sa
fie adesea acoperite de cosuri de balegar, adica de rodnicia cuvintelor tale'
174
. Cultura de la
Sainte-Croix-de-Poitiers o aminteste pe cea a clericilor merovingieni pe care i-am pomenit mai
sus. Aceasta manastire nu este un centru de studii sacre, cum intalnim in Italia in aceeasi
perioada, si cum vom gasi in Spania.


Chiar de la origine, monahismul a trebuit sa-si impuna un program de educatie original.
Acesta presupunea-transformarea totala a oamenilor care veneau, cu cultura, cu obiceiurile lor,
din viata lumeasca: diferitele activitati din manastire, rugaciunea, liturghia, lecturile, lucrul
manual nu aveau alt tel. Disciplina monastica nu era un scop in sine, ci oferea mijloacele de a
ajunge la prefectiune. Manastirile erau tot atatea scoli in sensul larg al cuvantului. Se invata aici
stiinta practica a ascezei care conduce la stiinta teoretica a contemplarii; viata monastica oferea
etape de depasit, grade de obtinut; asa cum spunea Cassian, coenobium este o scoala
pregatitoare (iuniorum scola) care conduce spre gradul superior, viata de sihastru
1
.
Chiar de la inceput, aceste manastiri au primit copii si adolescenti, pe care voia parintilor
sau propria lor hotarare ii impingea departe de viata lumeasca
2
. Educatia acestor tineri calugari a
stat, asadar, in grija abatilor, si mai ales a autorilor de reguli monastice, Pahomie sau Vasile. in
Occident, nu putea fi altfel in aceasta privinta. Sfantul Martin la Liguge sau la Tours, Sfantul
Honoratus la Lerins, abatii africani din secolul al V-lea
3
au luat asupra lor formarea morala,
intelectuala, spirituala a tinerilor pe care-i primeau. Acestea constau din instruirea elementara,
studiul textelor biblice si, uneori, din copierea manuscriselor, activitate care era cu siguranta mai
mult manuala decat intelectuala.
"Scoala' de la Lerins
Se merge oare, in anumite cazuri, dincolo de aceasta formare si se gasesc oare in secolul
al V-lea in Occident mari centre de studiu religios? Multa vreme s-a crezut acest lucru despre
Lerins, intemeiata in 410. Este deci necesar ca, inainte de a merge mai departe, sa amintim carac-
teristicile culturii leriniene, cu atat mai mult cu cat ctitoriile monastice din prima jumatate a
secolului al Vl-lea s-au inspirat in mare parte din spiritul acestei manastiri.
S-au ivit multe controverse in legatura cu ce 555f51f ea ce unii numesc scoala de la
Lerins', fara sa fi ajuns cu adevarat la o cunoastere exacta a faptelor. Cei mai vechi istorici ai
manastirii Lerins au crezut ca aceasta fusese un centru de studii in egala masura profane si
sacre
4
. Roger si alti eaiditi au combatut aceasta opinie si au facut din Lerins o scoala de teologie
favorabila teoriilor "semi-pelagianismului'
5
. Dupa parerea mea. era chiar mai mult. E necesar,
pentru a cunoaste spiritul culturii leriniene, sa amintim mai intai cum a fost intemeiata aceasta
manastire.
inceputurile manastirii de la Lerins
Cel dintai abate, Honoratus, se retrasese din viata lumeasca pentru a trai dupa modelul
ascetilor din pustiu. Dupa o sedere in Orient, el a ales insula Lerins, cu incuviintarea episcopului
de Frejus, Leontius, pentru a se retrage din lume la fel ca pustnicii care locuiau in alte insule din
Mediterana occidentala, Capraria, Gorgona, Palmaria, Galinaria, insulele Hyare etc, si care-si
mortificau taipurile printr-o aceza riguroasa, se rugau zi si noapte, recitau psalmi si meditau la
textele sacre. S-a creat o manastire pentru cenobiti, insa cei care se simteau destul de puternici
pentru viata anahoretica puteau sa se instaleze in chilii izolate
6
. Avem, asadar, aici un asezamant
monastic de tip oriental. Putin dupa aceasta instalare, Cassian, venit si el din Orient, a intemeiat
pe continent'Saint-Victor din Marsilia
7
, iar Castor, episcop de Apt, si frate al lui Leontius din
Frejus, a intemeiat la randul lui o manasti-re la Menerbes. Venirea lui Cassian a fost de mare
ajutor penru monahismul provensal. Importantul calugar i-a trimis directive lui Castor si i-a
dedicat una din culegerile sale de "conferinte' lui Honoratus
8
. Regula de la Lerins, al canii text
nu-l mai avem, trebuie sa se fi inspirat din cutumele orientale, adaptate, dupa sfaturile lui
Cassian. conditiilor vietii occidentale
9
.
Lerins, scoala de asceza in secolul al V-lea
Caracteristicile culturii leriniene vor resimti aceasta influenta. Lerins a fost, in primul
rand si inainte de toate, un centru de asceza, si asta cautau clericii si laicii care veneau aici pentru
o scurta sedere
10
sau se retrageau aici pentru totdeauna. Gasim aici barbati casatoriti, precum
Lupus, Eucher ori Salvian; adolescenti, ca Hilarius, ruda lui Honoratus, sau ca Faustus, venit
poate din Britannia. Ei nu veneau sa caute la Lerins o formatie intelectuala, pe care o primisera
deja in lumea laica. inclinatia lui Eucher pentru dialectica si gramatica', talentul retoric al lui
Salvian si Hilarius
12
erau dobandite inaintea venirii lor la Lerins. Suntem insa in prima jumatate
a secolului al V-lea, iar influenta lucrariiStatuta ecclesiae, despre care am vorbit mai sus, nu
s-a facut inca simtita. Vin ei oare in insula Lerins sa incerce sa dobandeasca o formatie
biblica? E probabil, dar nu sigur. In nici un text, fie el al lui Eucher, al lui Hilarius din Arles sau
al lui Caesarius, studierea stiintifica a Scripturilor nu apare in mod explicit
13
. Se vorbeste de
tacere, de izolare, de abstinenta, de nigaciune, fara a se face aluzie la altceva
14
. Singura marturie
este aceea a lui Eucher: cand isi trimite Instructiunile fiului sau Salonius, el aminteste ca
Honoratus, apoi Hilarius si, in cele din urma, Salvian si Vincentiu l-au initiat pe tanar
in spiritualium renan disciplinele
15
. Exprimarea e vaga, lipsita de precizie, si se poate referi atat
la exercitiile spirituale cat si la cercetarea intelectuala. Mai tarziu, Salonius, ajuns episcop de
Geneva, a scris un tratat de exegeza; insa stiinta lui pare sa depinda mai degraba de lectiile tatalui
sau decat de acelea ale profesorilor lerinieni
16
. Singurele lucrari care vin de la Lerins sunt cele
ale preotului Vincentiu
17
.
Lerins si "semi-pelagianismul'
Ce a facut si mai vestita manastirea este interventia sa in cearta anti-augustiniana de la
mijlocul secolului al V-lea
18
. In realitate, poate ca s-a exagerat acest rol. Ce se numeste semi-
pelagianism a avut, fara indoiala, succes in mediile monastice, unde asceza cerea un mare efort
de vointa, la Lerins ca si in alte locuri. Insa nu gasim decat doi lerinieni care se arunca direct in
lupta, vestitul Vincentiu, preot la Lerins sub abatiatul lui Faustus, si apoi Faustua insusi. in plus,
acesta din urma s-a angajat pe fata publicand lucrarea De gratia Dei, o data ce a parasit Lerins si
a devenit episcop de Riez
19
. Astfel, pare dificil sa vorbim de "scoala teologica'
20
si de "gandire
leriniana' pentru interventia episodica a doi calugari. Mai mult, nu se poate vorbi de o continuita-
te a "gandirii leriniene': cand, la inceputul secolului al Vl-lea, se reia cearta, intervine fara
indoiala un lerinian, Caesarius din Arles, si, de aceasta data, intr-un sens cu totul contrar, pentni
ca repunea in valoare doctrina augustiniana
21
.
Lerins, scoala de asceza la inceputul secolului al Vl-lea
in sfarsit, sa adaugam ca la sfarsitul secolului al V-lea si la inceputul celui de-al Vl-lea,
manastirea era, ca la inceput, inainte de toate o scoala de asceza. Acest lucru il cauta tanarul
Caesarius, cand. pe la 490, fuge de acasa ca sa se refugieze la Lerins
22
. Chiar avem informatii
despre situatia de la Lerins in aceasta epoca, datorita lui Sidonius si Ennodius. Nicicand, nici
unul nici celalalt nu vorbesc despre insula ca despre un centrii de fonnare scripturistica sau
teologica. Facand un tablou poetic al vietii de la Lerins, Sidonius evoca, la fel ca Eucher
odinioara, posturile, veghile, psalmodierile
23
. El il felicita pe Faustus
pentru a fi pastrat, chiar si dupa inaltarea lui la rangul de episcop, "rigorile vechii
discipline'
24
. in alta parte, el compara viata de la Lerins cu antrenamentul militar si, intr-o alta
scrisoare, precizeaza ca leri-nienii urmeaza traditia calugarilor egipteni si palestinieni
25
.
Ennodius din Pavia ne da, in trei randuri, aceleasi indicatii in texte diferite
26
. Facand biografia lui
Antonius din Lerins, Ennodius il prezinta ca pe un ascet care regaseste felul de viata pe care el il
cunoscuse odinioara langa profesorul sau, Severinus
27
.
Lerins. scoala de cultura religioasa? Cu siguranta, daca intelegem prin cultura religioasa
exercitii de asceza si meditatie spirituala asupra Bibliei mai degraba decat exegeza savanta si
teologie. Daca atatia epis-copi au fost alesi dintre fosti lerinieni, acest lucru poate se datoreaza
mai degraba calitatilor lor spirituale si ascetice decat cunostintelor lor doctrinare. Or, acest spirit
lerinian a marcat profund manastirile intemeiate in Galia si in Italia in prima jumatate a secolului
al Vl-lea.

C. Scoala monastica in secolul al Vl-lea Manastirea este o ,,scoala'
La fel ca Parintii orientali ori Cassian, calugarii din secolul al Vl-lea isi considera
manastirea o scoala. Caesarius din Arles, intr-o predica pentru calugarii din Lerins, exclama:
"Aceasta insula sfanta a primit odinioara micimea mea in bratele afectiunii sale. Ca o mama
slavita si fara pereche si ca o doica ce ne da toate bunurile, ea s-a straduit sa ma educe si sa ma
hraneasca'
61
. Deschizand Regula Sfantului Bene-dict, vedem ca abatele de la Montecassino este
si mai exact, deoarece foloseste, pentru a-si desemna manastirea, cuvantul scola. in prefata
la Regula, spune ca vrea sa intemeieze o dominici scola servitii ("scoala in slujba Domnului')
62
.
Unii istorici au vazut in scola echivalentul lui militia si au crezut ca Benedict, reluand o. imagine
devenita clasica de la Sfantul Pavel, dorea sa-si vada calugarii antrenandu-se, la fel ca soldatii,
pentru bataliile spirituale
63
. Sigur, Sfantul Benedict evoca nu o data antrenamentul militar, insa
in acest pasaj, el desemneaza manastirea drept un loc in care se dobandeste o stiinta
64
. Poate
chiar opune intentionat "scoala' sa monastica celei pe care a parasit-o in tinerete, opune scoala lui
Cristos scolii antice, asa cum au facut si altii inaintea lui
65
. in plus, in mai multe pasaje
ale Reguliisale, legiuitorul insista asupra pedagogiei monastice. Abatele este un parinte si un
magistru care le vorbeste discipolilor sai: ausculta, ofili, praecepta magistri ("asculta, fiule,
sfaturile profesorului')
66
. Un profesor care trebuie sa cunoasca si sa predea invatatura
67
, care
trebuie sa-i dojeneasca pe cei indisciplinati
68
si sa-si adapteze metoda la diferitele temperamente
ale calugarilor
69
. in Regula Magistri care, in multe privinte, seamana cu cea a lui Benedict, tonul
pedagogic este si mai frapant. Este un profesor care raspunde intrebarilor discipolului sau si, de
mai multe ori, cuvantul scola este si el folosit aici cu sensul de scoala
70
.
Tinerii calugari la manastire
Manastirile sunt, asadar, "scoli' care-i formeaza pentru o noua viata pe cei care se
"convertesc'. Printre acestia, se afla oameni foarte tineri, ceea ce impunea organizarea de scoli, in
sensul restrans al cuvantului. La Condat, Eugendius devine calugar la sapte ani; la Grigny,
Achivus, cel de-al treilea abate de la Agaune, intrase in manastire din adolescenta, in pofida
rezistentei parintilor sai
71
. Chiar la Agaune, remarcam, datorita lui Grigore din Tours, calugari
foarte tineri
72
. La manastirea Saint-Jean din Arles, este organizata o scoala pentru tinerele
monahii si numai pentru ele, sub conducerea unei primiceria sau for-maria. Nu se primesc in
general decat fetite de la sase la sapte ani, adica, asa cum precizeaza regula lui Caesarius, "la o
varsta la care sa
poata invata sa citeasca si sa asculte'. in ce-l priveste pe Aurelian din Arles, acesta da
inapoi la zece sau doisprezece ani, varsta primirii baietilor
73
. Regula Magistri pare sa-i primeasca
mai devreme
74
si, vom vedea, acorda pentru infantilii un loc important in viata manastirii. in
sfarsit. Sfantul Benedict se gandea si el, in regula sa, la copiii de varsta mica oferiti de parintii lor
manastirilor, dar nu dadea nici o limita de varsta
75
. Chiar de la instalarea sa la Subiaco apoi la
Montecassino, el a primit cativa fii de senatori si de parohi
76
. Nu ramane nici o indoiala,
manastirile noastre erau larg deschise copiilor.
Studiile in scoala monastica
Sa incercam acum sa reconstituim, dupa sursele noastre, programul de instruire ce era
impus tinerilor calugari. in primul rand, ei trebuiau sa invete lucrurile elementare si, mai ales,
cititul: "Toate monahiile sa invete sa citeasca, nici un calugar sa nu ignore literele', cer regulile
lui Caesarius, ale lui Aurelian si ale lui Ferreol
77
. Dupa Regula Magistri,copilasii grupati intr-
o decada trebuiau, cate trei ore pe zi, sa invete literele sub indrumarea unui calugar stiutor de
carte
78
. Si cu siguranta invatau in acelasi timp sa scrie. Magistrul este exigent in aceasta privinta,
pentru ca ii indeamna pe calugarii analfabeti in varsta de mai putin de cincizeci de ani sa inceapa
si ei sa invete acest lucru
79
. La randul lui, Sfantul Benedict, fara sa fie atat de exact, prevede
folosirea de catre toti a cartilor, a stilurilor si a tablitelor
80
. Totusi, la fel ca Magistrul, el se
gandeste la cei care nu voiau sau nu puteau sa citeasca din lene sau din neputinta
81
. Deoarece e
limpede ca printre calugari trebuie sa fi existat unii neinduplecati, care puteau sa-si gaseasca
mantuirea in manastire ramanand analfabeti. In aceasta privinta, monahismul occidental se
aseamana celui din Orient
82
.
Dupa de a dobandit mijloacele elementare de a se cultiva, tanarul calugar isi va continua
oare mai depate studiile? Cultura pe care o va primi, trebuie s-o spunem inca o data, este o
cultura exclusiv religioasa. Parasind viata lumeasca, calugarul paraseste in acelasi timp ceea ce
era una dintre podoabele ei, literatura clasica. Astfel, Benedict nu a pastrat in aparenta nici o
amintire a studiilor trecute
83
. Regula lui este scrisa intr-o limba clara, luculentus, a spus Grigore
cel Mare, si purificata de orice retorica
84
. Nu s-a putut evidentia in acest text nici o urma de
lectura profana, decat numai, poate, a unor lucrari juridice, ceea ce nu este un lucru rar in
legislatiile monastice
85
. Cei care vor sa reinvie amintirea lui Benedict cauta zadarnic
reminiscente clasice
86
. Astfel, acestia atribuie al sau ne quid nimis ("nimic prea mult') unei
lecturi din Terentiu, cand, de fapt, este vorba de o expresie preverbiala imprumutata de la
Ieronim si de la Augustin
87
.
In opera contemporanului sau provensal, Caesanus, nu mai gasim referiri la lecturi
profane. Fostul calugar lerinian fusese, asa cum am spus, foarte repede dezgustat de studierea
artelor liberale; ajuns episcop, se fereste sa faca aluzie la acest lucru. Stilul lui e simplu, pentru
unii prea simplu
88
. Nici o aluzie la opere clasice, in afara unui citat din Iuvenal, de multa vreme
proverbial
81
', si o reminiscenta vergilia-na imprumutata fara indoiala de la unul dintre Parintii
Bisericii
00
.
Ce era usor pentru un Benedict sau un Caesarius trebuie sa fi fost mai putin usor pentru
fosti carturari, hraniti de multa vreme cu autori profani
91
. Acestia trebuiau sa-si aminteasca sfatul
pe care, dupa Cassian, abatele Nestor il dadea tanarului calugar care nu putea sa-si scoata din
memorie amintirile din scoala: sa se gandeasca neincetat la Scriptura cu tot atata zel cum se
gandea odinioara la cartile profane, pentru a alunga aceste amintiri inutile si a le inlocui cu
preocupari spirituale
92
.
Studierea Psaltirii
Pentru a-l patrunde pe calugar de cuvantul Domnului, legiuitorii monastici acordasera
primul loc psalmodierii. Novicele trebuia sa invete pe dinafara Psaltirea pentru a urmari slujbele.
Regulile monastice asociaza permanent studierea literelor si a psalmilor: "Sa nu fie cu putinta ca
acela care vrea sa-si ia numele de preot sa nu cunoasca literele si, totodata, sa invete pe dinafara
toti psalmii'
93
. Magistrul este foarte precis in legatura cu acest subiect: dupa ce a aratat avantajul
cunoasterii pe dinafara a psalmilor
94
, el recomanda calugarilor sa se ajute reciproc la invatarea
lor. "in timpul celor trei ore de studiu de dimineata, sa citeasca si sa asculte, sa invete litere si
psalmi'
95
. Dupa cele trei ore petrecute cu aceasta "munca spirituala' - in spirituale opere -, "la-
sand de-o parte tablite si carti, sa se scoale pentru a merge la Tertia'
9b
. Putin mai departe, vorbind
despre munca in timpul verii, magistrul revine asupra acestui studiu si prevede chiar un examen
in fata abatelui: cand calugarii cunosc bine psalmii, sunt luati de catre praepositus si recita un
psalm, un imn, fac o lectura la alegere. O data incheiata recitarea, o scurta ceremonie incheie
acest examen
97
.
O data ce stapanesc perfect Psaltirea, calugarii pot, ca ascetii din pustiu, sa "rumege' zi si
noapte cuvantul sfant
9
*. In timpul muncii manuale si mai ales pe camp
99
, psalmii pe care-i canta
sunt, cum spune, unnandu-l pe Sfantul Ieronim, Regula Tarnantensis, adevarate "cantece de
dragoste' {amatoriae cantiones)
100
. Din psalmi calugarul isi ia forta impotriva vrajmasului si a
lumii laice: "Daca am apelat la psalmii nostri, oprim accesul la gandurile lumesti, psalmii sunt
intr-adevar armele slujitorului Domnului'
101
. Celui care cunoaste psalmii nu-i e teama de
vrajmas. Acesta este adevaratul scut al crestinului, si nu, cum spunea Ennodius in Laus
litterarum, gramatica si retorica
102
.
Lecturile in comun
Aceasta patamdere de cuvantul Domnului se realizeaza si in timpul lecturilor in comun la
masa sau inainte de Completa. La Condat, abatele Eugendius a introdus lecturile la masa "dupa
modelul parintilor de odinioara'
10
'. La Arles, Caesarius insista asupra acestui lucru si cerea sa se
citeasca si in timpul lucrului calugaritelor
104
. Aurelian si cel ce a scrisRegula Tarnantensis
m
au
reluat aceste recomandari. Sfantul Benedict si Magistrul au consacrat chiar un capitol cititului
saptamanal si puneau sa li se citeasca oaspetilor manastirii
i0()
. Lectura comuna insotea si mesele
de seara, cel putin in manastirea benedictina. Abatele recomanda Conversatiile lui
Cassian, Vietile Parintilor orientali si, evident, Biblia, cu exceptia, in timpul Completei, a Cartii
Regilor si a Heptateucului
107
. intr-adevar, amintindu-si de un sfat al lui Cassian
108
, Benedict se
temea ca spiritele mai putin tari, mai ales cele ale tinerilor, sa nu fie tulburate in timpul noptii de
amintirea acestor povesti prea bogate in imagini.
Lectura personala
Stapanind si cunoscand pe dinafara Psaltirea, atent la lecturile comune, calugarul se
patrundea de cuvantul divin, dar, s-ar putea spune, intr-un mod pasiv
109
. Legiuitorii monastici ii
cereau mai mult: lectura personala. Ceea ce ni se pare un lucru obisnuit in zilele noastre cerea
atunci un adevarat efort, poate chiar si din partea oamenilor cultivati. intr-adevar, carturarii
acestei epoci, fie puneau sa li se citeasca textele, fie citeau cu glas tare
110
. Deja Augustin, sa ne
amintim, a fost foarte uimit sa-l vada pe Sfantul Ambrozie, citind doar cu ochii (legere in silen-
tio)
m
. Acest obicei, opus uzantelor antice, trebuie sa fi inceput a se impune in manastire, unde
domnea o tacere relativa
112
. Daca pentru clasa lectura cu voce tare ramanea un obicei'-',
Benedict, evocand lectura personala in momentul siestei, recomanda calugarilor sai sa citeasca
fara a tulbura odihna celorlalti
114
.
Lectura personala ocupa un loc important in viata monastica: iarna, mai mult de trei ore
dimineata; vara, doua ore dimineata si, facultativ, dupa amiaza; duminica, o buna parte a zilei
115
,
ceea ce face in medie mai mult de douazeci de ore pe saptamana. in postul Pastelui, perioada de
penitenta, calugarii trebuie sa citeasca in extenso o carte ce le-a fost inmanata la inceputul
perioadei. Benedict insista ca lectura personala sa fie in mod constant supravegheata de unul sau
doi calugari batrani si ca monahii care nu rezista sau cei guralivi sa fie pedepsiti
116
. Aceasta
recomandare spune mai mult despre dificultatea de a impune acest exercitiu intelectual. Regula
Magistri insista si ea asupra acestei lecturi si prevede chiar un atrium lectorium ("sala de lectura')
lu-
minat noaptea, pentru ca abatele sau calugarii sa poata citi. in timpul calatoriilor lor in
afara manastirii, calugarii trebuiau sa ia cu ei o carticica (codicitum modicum) pe care o
deschideau cand se odihneau'
7
. Astfel, Grigore cel Mare evoca figura pitoreasca a abatelui
Aequitius, care purta intr-o traista de piele Cartile Sfinte pentru a-si hrani profetia
itineranta
118
. .
in celelalte manastiri, aceasta lectura personala este, de asemenea, o regula. La Condat,
Eugendius insista in mod special asupra ei si da chiar el exemplu'
9
. La Tarnant, o sala(scola) era
rezervata studiului, ce nu putea fi parasit fara permisiune
120
; la Arles, calugaritele trebuie sa
citeasca doua ore dimineata, calugarii trei ore
121
. in predica lui catre calugari, Caesarius ii
indeamna pe cei lenesi sa citeasca si le arata ca lectio isi are locul ei alaturi de virginitate si de
veghe, posturi si aigaciuni
122
. La fel ca Benedict, el vede in Paresimi o perioada cu deosebire
potrivita pentru lectura
123
.
intrevedem pe alocuri in ce consta lectura calugarilor: mai intai, Biblia, apoi regula
manastirii
l24
, alte reguli, ca acelea ale lui Vasile si a lui Pahomie
125
, lucrarile lui Cassian,Vietile
Parintilor RasarituluiT si chiar, in manastirea care urma regula lui Ferreol, Faptele Marti-
rilor
127
. Operele Parintilor Bisericii sunt mentionate si de Benedict
128
si, studiind
sursele Regulii, observam prezenta lor in biblioteca manastirii
U9
. Calugarul anonim care a scris,
la inceputul secolului al Vl-lea Vietile Parintilor din Jura isi datora
N
cultura citirii Parintilor
Bisericii
130
. El trebuie sa fi apelat la biblioteca prietenului sau, Eugendius, caruia ii lauda
pasiunea pentru cartile latinesti si grecesti
131
.
Bibliotecile
Daca, din nefericire, nu avem cataloagele bibliotecilor, avem unele informatii despre
functionarea acestora. Pe de o parte, un bibliotecar sau o bibliotecara are sarcina sa distribuie
cartile
132
si, in unele cazuri, la ore fixe
133
, scotandu-le din lazi (arcae) a caror cheie o tine
134
. Pe
de alta parte, in aproape toate manastirile noastre este organizat unscriptorium
ns
. Numai regula
Sfantului Benedict nu vorbeste despre acesta si nu mentioneaza decat biblioteca
136
. Aceasta
tacere a putut parea surprinzatoare, deoarece vedem muncind antiquarii in manastirile vecine
celei de la Montecassino
137
. Se poate ca, printre artijices de care vorbeste capitolul LVII, Sfantul
Benedict sa-i fi inclus si pe scribii dinscriptorium. Este o ipoteza verosimila, dar imposibil de
verificat
138
.
Scopul studiilor monastice
Stim, asadar, in ce conditii a putut sa se dezvolte o cultura religioasa in manastirile
noastre. Am dori insa acum sa cunoastem nu numai
nivelul acestei culturi, ci si scopul ei. Catre ce tinde lectura frecventa a Bibliei si a
celorlalte texte pe care le-am citat? in aceasta privinta, istoricii se plaseaza pe pozitii deseori
contrare, mai ales cand evoca inceputurile monahismului benedictin. Pentru unii, calugarii citesc
Biblia fara sa-i aprofundeze sensul
139
; pentru altii, dimpotriva, acestia se dedicau unui studiu
savant, iar Benedict apare ca "initiator al studiilor biblice in Occident'
140
.
Pentru a pune capat discutiei nu avem decat textele si, mai cu seama, iegulae-le, care
vorbesc despre lectio si, mai ales, despre lectio divina, despre meditatie Dar ce sa intelegem prin
acesti termeni'? Vocabularul intelectual al epocii este destul de bogat, insa lipsit de precizie.
Bunaoara, meditatio, care la Parintii Bisericii echivaleaza adesea cu rugaciune
141
, semnifica in
regulile noastre mai ales "studiu' si, in special, "studiu pregatitor'. Meditati litteras,
meditatipsalmos inseamna a invata sa citesti si a invata Psaltirea citind cu glas tare pentru a te
patrunde de textul ei
142
. insa meditari este totodata sinonim cu legere. Legere are sensul obisnuit
de a citi, dar, cand Benedict vorbeste de lectio divina, intelege el oare mai mult decat simpla
lectura
143
? Lectio, pentru gramatici, este inceputul interpretarii. "A citi' Biblia ar putea insemna,
asadar, a o studia aprofundand-o sub indrumarea abatelui. Era oare acesta obligat sa le explice
calugarilor sensul ascuns al Scripturii si sa fie, cum se spune despre Achivius din Agaune,
un interpre-tator insignis("distins interpret')
144
? De fapt, asa cum il cunoastem, abatele are
inainte de toate, sarcina de a indruma spiritualitatea si viata morala a calugarilor. E mai degraba
"un medic al sufletului' decat un profesor; un pasaj din Regula Magistri il arata ingrijind un
"bolnav' cu vorbe si lecturi potrivite
145
. in climatul ascetic evocat de regulae, nu vad sa existe loc
pentru organizarea "stiintei crestine', asa cum o intelegea Sfantul Augustin.
Pentru a patrunde sensul Scripturii, puritatea inimii este preferabila stiintei, spunea
Cassian, reluand o invatatura a lui Evagrie Ponticul
146
. Cenobitii din Galia si din Italia au retinut
acest sfat. Caesarius spunea ca umilinta, ascultarea si mila erau cele dintai conditii
pentru lectio si oratio, iar Sfantul Benedict insista, ca si Cassian, pepuritas cordis
147
.Aceasta este
ucenicia pe care cenobitii, incepatori in arta ascezei
148
, trebuiau sa o faca sub indrumarea
abatelui: scopul final era de a ajunge la adevarata meditatio care este contemplarea lui Dumne-
zeu
149
. Legere, meditari inseamna mai mult "a cugeta' decat "a intelege'.
Cultura religioasa a calugarilor nostri este, asadar, o cultura ascetica. Ca Benedict a
conturat o organizare monastica originala e un fapt sigur. insa, in domeniul culturii religioase,
originalitatea lui e mai mica. El se apropie mai mult de cenobitii rasariteni decat de Cassian
150
.
Aceasta cultura monastica, care in cele din urma ne apare opunandu-se total culturii profane, va
fi propusa drept model clericilor.