M Sorescu - Iona

Constructia personajului

M. Sorescu isi bate joc si el de teatru, asemenea lui Ionesco, Beckett, Adamov si cu efectele analogice.
Teatrul lui e, din punctul de vedere al poeticii teatrale traditionale, antiteatru. Piesele editate sub
genericul Setea muntelui de sare Iona, Paracliserul, Matca - apartin teatrului metaforic. Piesele propun
trei solutii intr-o drama existentiala unica. Ele ofera trei cai de iesire din absurd, 3 chei pentru labirint
si descriu totodata 3 experiente tragice in ordinea cunoasterii.
Prima piesa are punct de plecare mitul biblic al lui Iona. Personajul biblic e sechestrat pentru 3 zile in
burta unui peste urias, pentru nesupunere si pentru sustragere de la misiune. Personajul sorescian nu
mai pastreaza insa nimic din profilul personajului originar, el este omul insusi in conditia lui umana, in
fata vietii si a mortii. Conditia sa de fiinta limitata este marcata fizic prin claustrarea in burta chitului si
apoi prin succesiunea de burti ce inchid orizontul personajului. Aceste limite palpabile se dovedesc mai
tarziu a fi irelevante in raport cu adevaratele limite ontologice ale umanului reprezentat de Iona.
Evolutia personajului este marcata discret, omul mediocru devine mai intai o fiinta problematizanta ce
se auto-initiaza prin logos, apoi fiinta exceptionala capabila de gestul suprem eliberator. Faptul ca Iona
parcurge un traseu initiatic este evident din simbolistica pe care o acopera locul ad-hoc al detentiei
personajului.
Conform Dictionarului de simboluri alcatuit de Jean Chevalier si Alin Gheerbrant, semnificatia balenei in
acest mit al lui Iona este aceea a corabiei insesi, iar patrunderea in interiorul acesteia ar insemna
intrarea in perioada de obscuritate, intermediara intre 2 stari sau modalitati de existenta.
Din orice parte, sacra sau profana, ar fi privita, conditia umana apare ca limitativa.
La inceputul piesei Iona este surprins in timpul activitatii cotidiene a pescuitului, el stai nepasator cu
navodul in apa, e intors cu spatele spre intunecimea din fundul gurii pestelui urias. El e omul comun,
fara noroc, care asteapta ca toti ceilalti semeni ai lui sa prinda pestele cel mare, barosanul.
Deocamdata visele-i sunt populate de pesti marunti. Apa aceasta e plina de nade, tot felul de nade
frumos colorate. Noi pestii, inotam printre ele atat de repede, incat parem galagiosi. Visul nostru de aur
e sa inghitim una, bineinteles, pe cea mai mare. Ne pune in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva
frumos... El incepe lungul proces al sondarii viselor si aspiratiilor sale de pescar. Trecand proba
cunoasterii propriului sau eu, Iona ajunge in burtile celor 3 pesti 3 probe, 3 trepte care, penru el,
echivaleaza cu 3 nasteri. La Iona fiecare moment initiatic e la fel cu o nastere, pentru ca o descoperire il
face sa se simta altfel sau altul.
Spatiul in care intra Iona dupa ce e inghitit de chit se va dovedi a fi un spatiu labirintic, astfel ca Iona
incepe o calatorie intiatica pe cont propriu. Iona isi exprima transant unul dintre idealurile sale. El
viseaza sa faca o banca pe care sa o aseze in mijlocul marii, pentru ca pe ea sa se odihneasca pescarusii
si vantul. El crede ca oamenii vor medita despre acest obiect astfel : N-a facut nimic bun, in viata lui,
decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur imprejur area. Apoi adauga M-am gandit bine, lucrul
acesta l-as face cu draga inima. Ar fi un locas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului
Visul lui Iona demonstreaza ca eroul tinde spre absolut, el vrea totul in planul cunoasterii. Procesul este
insa extrem de greu, de dificil, pentru ca viata e plina de semne, mai ales transdendente: Iona considera
ca ar trebui sa punem semne la fiecare pas..Sa nu te ratacesti inainte. In meditatiile sale, Iona constata
ca imprevizibilul este adevaratul dusman al omului. Omul vrea cu toata taria sa domine timpul si spatiul,
insa trecutul, prezentul si mai ales viitorul devin dleme de nesolutionat. Totul pare sa se denatureze din
cauza subiectivismului. Viitorul reprezinta teama, prezentul concentrare asupra existentei, din a carui
cauza se pierd multe semne, iar trecutul poate fi uitare. Pentru a se cunoaste mai bine si a patrunde
sinuosul drum al existentei, Iona propune sondarea trecutului Ia incearca acum sa-ti prezici trecutul. Sa
vedem dac-o nimeresti macar cu asta, prorocule! Incearca sa-ti amintesti totul. E ceata!
Notiunile trecutului pot fi o revelatie pentru prezent, dar si pentru viitor. Rememorand trecutul prin
surprinderea catorva obiecte si fiinte invocate disparat (bunicii, parintii, scoala, invatatura, masa,
soarele), Iona vrea sa ajunga la sensul existentei si la sine Cum se numea dracia aceea frumoasa si
minunata si nenorocita si caraghioasa, formata din ani, pe care am trait-o eu? Cum ma numeam eu? Se
pare ca eroul a ajuns in centrul labirintului, unde mai exista doar o poarta unica de iesire.
Descoperindu-se, Iona a atins un grad inalt al cunoasterii, nu insa totul. Acest tot inseamna si
patrunderea ceielalte laturi a existentei moartea. Drumul pe care l-a parcurs eroul este cel impus de
destin, iar sensul acestui drum nu coincide intotdeauna cu vointa sau cu dorinta sa Si acum daca stau sa
ma gandesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a gresit-o. Trebuia sa o ia in
partea cealalta. Drumul nu este orizontal, ci vertical, spre adancurile fiintei si incepe cu o impacare cu
sine, cu refacerea unitatii interioare Mi-am adus aminte. Iona. Eu sunt Iona...Dar nu ma las. Plec din
nou. De data asta, te iau cu mine. Ce conteaza daca ai sau nu noroc? E greu sa fii singur (scoate cutitul).
Gata, Iona? (isi spinteca burta). Razbim noi cumva la lumina. Asadar, nu norocul pe care miza el la
inceput conteaza, ci alegerile pe care le facem. Prin optiunea sa finala, Iona isi castiga dreptul la tragic,
deoarece el nu incearca anularea tragicului prin obedienta la limita (G. Liiceanu).
De la aceeasi premisa pleaca si Ion Ianosi, atunci cand spune ca pentru Iona cel din Biblie, binele este
un trebuie-sa-fie si raul este un trebuie-sa-fie si prin acceptarea acestui fapt, prorocul nu numai ca nu
este tragic, ci dimensiunea eroica este redusa atat de mult, incat devine ridicol. El viseaza un sfarsit
tragic ia-mi sufletul meu dar este ertat si intr-un sens simbolic pensionat. Iona creat de Sorescu
ocoleste cu abilitate in drumul sau ridicolul si realizeaza ca poate opta pentru un alt fel de libertate, una
ontologica.
Biblicul Iona a fost tras inapoi in spatiul realitatii si deci condamnat la mediocritate. Sorescianul Iona -
care nu e Prorocul, ci Omul - nu mai iese niciodata din burta chitului ca sa stea toata ziua intins la soare
tolanit pe nisip, ci opteaza pentru transdendenta.
Calcand dincolo de granitele fiintei, omul Iona isi face vand in dumnezeire ca leul, la circ, in aureola lui
de foc. Iona este astfel autenticul Iisus intr-o lume in care Dumnezeu nu mai da nici un exemplu de
inviere Apoi ne vom duce linistiti la casele noastre, sa murim bine, omeneste. Dar vrem sa-l vedem mai
intai pe el. De altfel , Iisus, ingropat si inviat a treia zi, traverseaza si el experienta lui Iona. Dar acest
Iona modern nu se poate mantui nici pe el, nici pe ceilalti Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate
invia
Personaj simbolic, Iona nu poate fi pus in legatura cu celelalte personaje, ci discutat in cele 2 ipostaze ale
sale: Iona neofitul si Iona initiatorul ce formeaza un tot unitar. Aparitia unor personaje mute
accentueaza singuratatea perosnajului. Iona va supravietui, o vreme, prin limbaj. Vorbindu-si siesi, Iona
isi construieste un interlocutor cu care parcurge treptele cunoasterii si atingerii perfectiunii.
Dupa parerea mea, gestul lui Iona din final nu este o abdicare in fata greului vietii, ci o demonstrare ca
eroul a ajuns la o inalta constiinta a propriilor sale valori, dictata de un deplin sentiment al libertatii. In
acest sens, Nicolae Manolescu afirma Adevarata maretie a lui Iona este de a fi luat cunostinta de sine,
de forta sa, de aici inainte el va putea fi ucis, dar nu infrant. Iona este simbolul omului modern, singur,
al omului care se revolta impotriva unui destin tragic.