Page 1 of 70

Dreptul Comertului International Ionut Popa

Curs 25.02.2014
10 grile + redactionale
Bibliografie: Alexandru Sitaru- bucuresti ( facultativ )
Cursurile

Definirea comertului international
- se determina elementele strucuturale ale DCI: obiect, sursele ei si scopul DCI

Precizare preliminara: DCI se bazeaza pe o pluralitate de surse, de o diversitate
extrema care face sa fie relativa orice definitie a DCI, de aceea se evita de regula
emiterea unei simple definitii si se favorizeaza analiza elementelor structurale ale DCI.

Prima sectiune - obiect
Sectiunea doi - sursele/ izvoarele DCI
Sectiunea 3 - Scopul comertului international

Obiectul dreptului comertului international
Sub aspect substantial-obiectul DCI este desemnat prin notiuni ca afaceri
internationale sau comert international. Sub acelasi aspect - obiectul cuprinde o
multitudine de operatiuni, putand fi vorba de:
a.
Contracte internationale care privesc schimbul de marfuri, vanzarea
internationala de marfuri etc

b.
Contracte care organizeaza interpunerea in circuitul comercial, c. de
mandat, comision, agentie, distributie, franciza etc

c.
Contracte care organizeaza transportul marfurilor spre un sector care
ocupa un loc preponderent in cadrul DCI

d.
O serie de contracte al caror continut este juridic si nu neaparat
economic (inclusiv clauze contractuale: cl. compromisorie, cl. evictio
iuris, cl. privind solutionarea alternativa a disputelor)

e.
Include si dreptul transnational elaborat de anumite organizatii
internationale - vezi dreptul organizatiei mondiale a comertului, dreptul
fondului monetar international etc

Page 2 of 70

f.
Include si o serie de proceduri, contractuale sau institutionale de
interes pt. solutionarea litigiilor internationale: procedura judiciara
internationala, arbitrajul international, alternative dispute resolution

Din perspectiva participantilor la DCI, DCI ar include o suma de raporturi
juridice cu continut economic care implica subiecti extrem de variati de la simple p.f.
implicate in comertul international (achizitionarea de un tert pe o piata de capital strain,
dr. consumului internat, comertul electronic) pana la state care particicpa in calitate de
subiecti privati la raporturi comerciale internationale - vezi modelul contr. de concesiune
internationala, join venture. Deci actorii preponderenti ai comertului international sunt
societati comerciale singure sau grupate in diverse formule prosocietare (grupuri de
interes economic, holding-uri, societatea europeana).

Din perspectiva specificitatii obiectului se distinge de regula o trasatura
comuna a sectoareleor juridice care compun obiectul sau: internationalitatea. Tocmai
aceasta trasatura comuna a constituit premisa juridica a elaborarii a cel putin doua
definitii ale DCI- o definitie juridica si una economica.
Definitia juridica porneste de la premisa ca toate raporturile juridice trebuie si pot
fi supuse unei legi nationale, indiferent daca acestea au sau nu un element de
extraneitate. In esenta aceasta definitie corespunde perspectivei dreptului international
privat si se bazeaza pe mecanismul: calificare primara, norma conflictuala, trimitere,
retrimitere drept national. Rezulta ca definitia citata neaga in realitate fenomenul
emergentei unei reguli uniforme anationala cum ar fi dreptul transnational al
organizatiilor internat sau cum ar fi lex mercatoria (=sume de principii si reguli
construite de comunitatea afaceristilor internationali pe care toti le respecta, fara ca o
autoritate statala sa le impuna asta).
Definitia economica a DCI - s-a spus in contextul acestor teze ca DCI este acea
forma de drept care intereseaza economia mai multor tari si care permite identificarea
unor reguli uniforme specifice. Accentul, in consecinta, cade pe internationalitatea
economica si nu pe cea pur juridica.
Meritul incercarii de definire = permite identificarea unui drept uniform partial al
comertului international, relativ independent de cel al legilor nationale.

Sursele Dreptului Comertului International
Page 3 of 70

Spre deosebire de izvoarele altor ramuri de drept, DCI se bazeaza pe doua reguli
de baza - pluralism si democratie la nivelul elaborarii normelor incidente ( in dreptul civil
- sursa unitara - ex Codul civil)
Pluralism - dr. elaborat de organizatiile internationale private/publice, norme
nationale cu aplicare internationala ( norme nationale care nu au fost concepute pt.
aplicare internationala, dar care se aplica) dr. transnational
Normele sunt si ele valori, produse, care circula intre parti. Rezulta ca partile
pot alege aplicare diferitelor norme. Ele trebuie sa se aplice la exigentele partilor.
In functie de diverse ctiterii opereaza diferite clasificari in DCI.
Indeobeste se foloseste clasificarea care distinge intre asa zisele surse pluraliste si lex
mercatoria (e specifica autorilor francezi si o parte a autorilor germani).

- A doua clasificare - pe originea edictarii normei - distinge intre sursele interne si
priveste reguli care provin din interiorul comertului international si care se mai numesc
surse-procedeu si cealalta categorie a surselor externe care provin din exteriorul
dreptului comertului international si care se cheama surse-reguli.
Surse interne - contractul, uzantele, principiile comerciale internationale.

Contractul - e sursa de drept? Da.

- La nivel individual contractul se impune partilor in virtutea principiului pacta sunt
servanda.

- La nivel colectiv - contractul are din nou vocatia de a fi sursa de drept mai ales in
numeroasele situatii in care avem de a face cu contracte sau clauze contractuale cu un
mare grad de repetativitate sau cu un mare grad de noutate.

Ex: modele de contracte la vanzare, sau inspiratii din alte contr., la franciza etc.
- standardizare contractuala modernizare
Contractul e un fel de rezervor de drept care concureaza legislatiile nationale (
normele nationale sunt in principiu supletive, norme imperative) contractul disloca
aceste norme supletive

Uzantele internationale - sunt surse de drept ?
Page 4 of 70

Ca sa aiba caracter international trebuie sa se bucure de o cunoastere
internationala.

Clasificarea a uzantelor - distinge intre uzantele partilor (individuale) si cele comerciale.
Criteriul: gradul de raspandire al acestor uzante.

Sub diverse denumiri, uzantele sunt recunoscute ca surse de drept in toate
sistemele de drept. Diferenta de abordare a legislatiilor priveste raportul dintre norma
supletiva si uzante.

Uzantele individuale reprezinta o serie de actiuni anterioare ale partilor unei
tranzactii comerciale care pot fi considerate ca stabilind o baza comuna de interpretare
a comportamentului partilor din actuala tranzactie. Asadar, obisnuintele anterioare ale
partilor constituie o baza de interpretare a expresiilor contractuale, respectiv a
comportamentului partilor. Definitia considerata astazi traditionala a uzantelor
individuale provine din universal comercial code.
In esenta trebuie sa retinem ca uzantele individuale nu sunt altceva decat niste
obisnuite anterioare ale partilor aceleasi tranzactii a caror valoare nu depaseste cercul
partilor si pt. a caror functionare nu se cere consimtamantul expres al partilor.
Premisele cu valoare de conditii pt. identificarea unei uzante individuale ar fi
urmatoarele:
- e necesar ca intre parti sa fi existat relatii comerciale anterioare de
aceeasi natura ( !!! A nu se confunda istoria relatiilor cu negocierea
precontractuala. Ambele au valoare probanta - dar doar una completeaza
contractul - si anume uzanta).
- aceste relatii comerciale anterioare sa fi existat o perioada suficienta de
timp incat sa indice obisnuita si sa presupuna un numar suficient de tranzactii
incat sa indice probabilitatea rezonabila repetarii unui comportament similar (pot
fi intalnite atat in faza formarii contractului, cat si in faza executarii contractului.
Exemplu: eu comand marfa in 30 zile si platesc pretul in 30 zile timp de 6 ori - cu
exceptia cazului in care se specifica expres modificarea uzantei).

Aceasta optica se intalneste in art 9 par. 1 Conventia de la Viena, apoi regula a
fost imprumutata ad literam de art. 19 par. 1 in Principiile Unidroit si in art. 1105 din
Page 5 of 70

Principiile Dreptului European al Contractelor (codificare savanta - care nu are forta
obligatorie).

Uzantele comerciale
Conform art. 1205 - Uniform Comercial Code = o practica/obicei care poate fi
observat atat de regulat intr-un anumit loc, profesie sau comert, incat e firesc sa ne
asteptam ca aceasta practica sa fie respectata si aplicata si in cadrul tranzactiei in
discutie. Art 9 par. 2 din Conventia de la Viena - si art. 19 din Principiile Unidroit
recunosc valoarea de sursa de drept a uzantelor comerciale indicand in principiu ca
aplicabilitatea lor nu este subordonata unui consintamant expres al partilor, ci este
subinteleasa. (ex: lemnele - dimensiunile standard la care sunt taiate)

Uzantele comerciale prezinta cateva trasaturi fundamentale:
1. Regularitatea. Pt. a avea valoarea unei uzante comerciale practica in discutie,
e necesar sa fie respectat in mod regulat de partile implicate in tranzactiile individuale.
2. ( e si cond. de existenta) Prezumtia de cunoastere a acestei prcatici repetitive.
Astfel ea trebuie sa se bucure de o cunoastere larga de catre cei implicati in comertul
individual si, in acest context, retinem ca prezumtia mentionata constituie in standard
obiectiv, nefiind necesara o cunoastere efectiva a uzantei pt. ca ea sa se aplice.
-!!! alti autori - mai considera premisa si rezonabilitatea ( insusit de redactorii Principiilor
Unidroit) . Proful considera ca aceata conditie rezulta din celelalte doua.

Tema de gandire: Rolul uzantelor in dreptul contractelor romanesti? ( in
virtutea dreptului de drept international privat derivat - ar putea ca art. 1 sa se aplice).
Relatia dintre uzantele generale din art. 1 si normele supletive? Relatia norme
imperative si uzante?

Curs 03.03.2014

Uzantele:
au valoarea unor reguli de drept [ambele categorii de uzante] au rolul de a
completa contractul. Dat fiind faptul ca sunt reguli de drept, avem de a face cu o
posibila concurenta intre uzante si alte reguli de drept.
Page 6 of 70

E interesant concursul dintre uzante si legile nationale ca si concursul
dintre uzante si asa-numitele cutume ale dreptului international, care sunt
considerate a fi altceva in DCI.
Conflict intre o norma nationala si o uzanta virtual aplicabila contractului. Daca e
norma supletiva, vor avea prioritate uzantele, iar daca norma e imperativa,
are prioritate. In principal, atunci cand legea nationala e si legea forului care judeca
litigiul, isi va gasi in mod prioritar aplicabilitatea acea norma. [In materie contractuala,
normele imperative sunt foarte putine.]
Uzantele comerciale au vocatia generalizarii au vocatia de a fi aplicate in
cadrul unor raporturi juridice similare dintr-un anumit domeniu comercial.

Uzantele pot fi cu aplicabilitate localizata (limitate la o regiune) sau delocalizata
(cand privesc, de exemplu, o bransa comerciala). In ambele cazuri, conditia e ca
uzanta sa fie cunoscuta / sa fi putut fi cunoscuta de parti.
In doctrina, e mentionata des o alta clasificare: uzantele conventionale / generale /
standardizate.
U. conventionale practicile partilor (individuale)
U. generale uzantele comerciale [vocatia de generalizare]
U. standardizate reprezinta o categorie aparte. Sunt acele reguli juridice care au
fost grupate, sistematizate si, in final, codificate de diverse organisme internationale
private sau publice, in scopul de a inlesni cunoasterea uzantelor generale. Unul dintre
aceste organisme este Camera de Comert International Paris, care si-a arogat un
oarecare drept de autorat in privinta uzantelor standardizate. Merita amintite incoterms,
regulile uniforme in materie de credit documentar (folosite in peste 180 tari in sistemul
bancar fara sa fi fost reglementate, cu exceptia a aprox. 20 tari), clauzele standard (ex:
clauza uniforma de hardship; de forta majora), uzante standardizate in materie de plati
documentare (altele decat creditul documentar schimburi de documente de plata).
Natura uzantelor standardizate a fost pusa la indoiala de unii autori care au
subliniat ca desi uzantele standardizate pornesc de la contemplarea uzantelor generale,
ele nu se rezuma in realitate la o culegere si sistematizare a acestora, ci capata alura
unui adevarat cod privat. Tocmai de aceea, autorii acestei teze subliniaza faptul ca
uzantele standardizate sunt mai degraba clauze contractuale tip puse la dispozitia
partilor, inspirate din uzantele propriu-zise. O proba in acest sens o constituie faptul ca,
pentru aplicarea uzantelor standardizate este necesara o trimitere
Page 7 of 70

contractuala. [exemplu: ft. putin probabil ca un termen din incoterms sa isi gaseasca
aplicabilitatea intr-un contract, daca partile nu au facut referire la ele.] uzantele
standardizate nu sunt chiar atat de uzante... [Profu e de acord cu aceasta opinie]
Incoterms International Comercial Terms
Prima versiune: 1937 CCI Paris
Astazi, se vorbeste in special de editia din 2002.
In esenta, incoterms reprezinta o suma de reguli juridice extrem de detaliate
referitoare la livrarea marfurilor (transferul proprietarii, riscurilor, documentelor
reprezentative ale marfurilor, cheltuielile predarii si preluarii, plata asigurarilor
marfurilor, indeplinirea obligatiilor vamale si fiscale pe care le implica o operatiune de
import a marfurilor). Aceste reguli sunt grupate in spatele unor initiale care reprezinta
termenii contractuali reprezentativi pentru o anumita clasa de clauze. Este vorba de
doua sau trei initiale din care prima mentioneaza clasa, iar celelalte (una sau doua)
specificul. Clasele evolueaza de la clasa E (ExW exworks), pana la clasa D [?], cel mai
favorabil cumparatorului (DDP Delivery Duty Paid). Evolutia claselor incoterms se
bazeaza pe o multiplicare a obligatiilor nascute in sarcina vanzatorului si, totodata, pe
multiplicarea continua a transportului marfurilor.
ExW vanzatorul trebuie sa predea marfa la usa fabricii [fara alte obligatii de
livrare]
DAF Delivered at Frontier
FOB Free on Board specifica transportului naval sau multimodal marfurile
treburie predate la bordul navei (cumparatorul suporta costurile de debordare)
DDU Delivery Duty Unpaid - livrare cu taxe neplatita
DDP Delivery Duty Paid - livrare cu toate taxele platite
Inserarea unei clauze ExW, DDP, FOB etc nu inseamna decat un shortcut catre
un rezervor de reguli contractuale codificate.
Art. 1 C. civ.
(1) izvoarele dreptului: legea, uzantele si principiile generale ale dreptului
(2) ierarhie stricta!
(3) in materiile reglementate, uzantele se aplica doar acolo unde legea trimite
la ele
Page 8 of 70

(4) U. trebuie sa fie in acord cu ordinea publica si bunele moravuri
(5) Partea trebuie sa faca dovada existentei si continutul uzantei. Teza a II-a
uzantele certificate acele uzante constatate si adeverite, la cerere, de catre
un organism care are prin lege o asemenea atributie (exemplu: Camera de
Comert si Industrie Teritoriala poate emite certificat de existenta a unei
uzante).

CJUE spune ca U. trebuie sa se aplice cand partile le cunosteau / trebuiau sa
le cunoasca.
Austriecii fac doar o trimitere generica la uzante, iar acestea se aplica in materie
contractuala ori de cate ori exista uzante, fara discutia noastra din art. 1.
Avem si noi ceva de genul, in materie contractuala art. 1272 C. civ. art. 1(3) nu
trebuie privit cu strictete.
PRINCIPIILE DCI
Converg Philippe Fouchard parintele comertului international. O analiza de
dr. comparat ne obliga sa observam ca pot fi observate cu regularitate anumite principii
comune de dezlegare a unor probleme de drept.
In principal, hotararile arbitrale au fost cele care au invocat existenta unor
principii internationale ale dreptului / principii international recunoscute. Situatiile
predilecte in care a fost invocata existenta principiilor sunt cele in care se constata
necesitatea inlaturarii unei legi nationale care ar fi avut un efect injust in raporturile
dintre parti. Astfel, principiile au fost invocate in seria de litigii care au opus diverse
societati / corporatii americane statului Iran. Iranul a modificat unilateral anumite
contracte private, in ceea ce priveste impartirea profitului.

Conditiile care ar justifica identificarea unui principiu international. Pornind de la
tezele aceluiasi autor, conditiile intelectuale pentru identificarea unui asemenea
principiu sunt:
a. existenta unui grad suficient de convergenta, aceasta rezultand dintr-o
analiza de drept comparat
b. principiul sa fie menit a da o solutie justa litigiului
art. 7 Conventia Europeana privind Arbitrajul International, Geneva
Page 9 of 70

Conventia de la Washington privind litigiile internationale intre state si persoanele
juridice relative la investitii
Toate regulile de arbitraj codificate trimit si la principiile generale ale dreptului
international. Exemplu: regulile arbitrajului international CCI Paris
IDENTIFICAREA PROPRIU-ZISA A PRINCIPIILOR
Evident ca exista un grad de incertitudine.
1. Principiul pacta sunt servanda contractul incheiat nu poate fi modificat
unilateral, cu exceptia unei clauze care permite aceasta; contractul incheiat trebuie
executat. In DCI, reprezinta motorul conceptual al lex mercatoria regula arhetipala
imprimata in constiinta comerciantilor internationali

2. Principiul raspunderii internationale. Isi are originea in afacerea Norsolor,
solutionata in 1981. Cine cauzeaza un prejudiciu trebuie sa il repare.

3. Principiul bunei-credinte. Diferenta in sistemul continental fata de common-law
unii zic ca e nesocotita in common-law, dar nu e adevarat.

4. Exceptia de neexecutare a contractului.

5. Principiul compensarii datoriilor reciproce. Certificat in special de instantele
anglo-americane.

6. Principiul coerentei comportamentului contractual [non venire contra factum
proprium]. Daca inspectezi regulat o cladire cu specialisti si nu spui nimic, iar dupa ce
se executa ceri rezolutiunea ctr. de antrepriza pentru ca nu e conforma cu schitele si
ceri daune-interese, actionezi impotriva propriului comportament.

7. Principiul limitarii reparatiei prejudiciului la prejudiciul previzibil.

8. Principiul autonomiei clauzei compormisorii. [e valabila indiferent de continutul
/ contractului s.m.]

SURSELE EXTERNE ALE DCI reguli juridice care sunt impuse activitatii comerciale
internationale si vin din exteriorul comunitatii afacerilor internationale, fiindu-i insa
dedicate. Avem de a face in mod prioritar cu legea nationala, dreptul conventiilor
internationale, dreptul privat al UE, norme transnationale de drept.
Page 10 of 70

Legea nationala. Are vocatia imediata de a se aplica unui raport comercial international,
in virtutea situarii forului (instantei). Are vocatia indirecta de a se aplica unui litigiu
international. Exista si posibilitatea unei vocatii injuste ca legea nationala sa se aplice
unui litigiu international, desi nu era cazul.
Exista si posibilitatea unei aplicari injuste care sa duca la solutii de drept
national in virtutea a ceea ce se cheama homeward trend. [o instanta e mult mai
competenta si ii e mai confortabil sa aplice propria sa legislatie s.m.]
Legea nationala poate sa ajunga sa fie aplicabila intr-un litigiu atunci cand are
caracter de ordine publica. Relevanta in acest sens prezinta art. 3(3) din
Regulamentul Roma I, privind legea aplicabila obligatiilor contractuale care
prevede, in esenta, ca partile sunt libere sa aleaga orice lege aplicabila
raporturilor contractuale, dar ca, daca toate punctele de legatura trimit la o
anumita lege nationala, ele nu vor putea deroga de la dispozitiile imperative
ale acestei legi.
Dreptul conventiilor internationale furnizeaza o suma de reguli uniforme aplicabile
raporturilor comerciale internationale, in virtutea aderarii sau ratificarii unor conventii
internationale, asadar, in urma unei actiuni concertate a statelor. Exemplele in materie
de drept conventional sunt extrem de numeroase.
Exemple:
Vanzare: 1964 Haga, 2 conventii de vanzare a bunurilor materiale corporale;
Conventia de la Viena privind vanzarea internationala de marfuri 1980 [~81
ratificari]; Conventia internationala privind prescriptia in materie de vanzare, NY

Transportul: Reguli maritime / fluviale / aeriene / feroviare / rutiere

Arbitrajul international: Conventia Eur. privind arbitrajul interntional, Geneva -
1961; Conventia de la Washington - 1965 privind solutionarea diferendelor dintre
state si persoane juridice cu privire la investitii.
Interesanta e metoda prin care ajung sa fie aplicabile. Exemplu: Conventiile de
la Haga nu au indicii privind aplicabilitatea e o cauza principala a insuccesului.
Cel mai adesea, Conventiile indica in preambul conditiile in care se
aplica. O conventie internationala poate ajunge sa fie aplicata si datorita unui
mecanism numit incorporare situatia in care, desi conventia nu ar fi virtual
aplicabila, partile aleg totusi sa supuna contractul lui acelei conventii. Consecintele sunt
Page 11 of 70

diferite decat in situatia in care conventia s-ar fi aplicat pur si simplu: in ipoteza
incorporarii unei conventii, nu se va putea deroga de la normele de ordine publica ale
legii nationale aplicabile in virtutea mecanismului de drept international privat.
Dreptul UE. O varietate de norme adoptate de institutiile europene care au incidenta in
raporturile de comert international. Sursele sunt variate: tratate, regulamente, directive.
Avem un veritabil drept privat european creat de directive, care trebuie transpuse
obligatoriu in legislatia interna. [exemplu: directivele privind comertul electronic, aquis-
ul privind dreptul consumului].
Dreptul international privat european, concretizat prioritar in Regulamente
[ROMA I privind obligatiile contractuale, ROMA II privind obligatiile extrancontractuale,
Bruxelles I privind competenta jurisdictionala internationala]. La nivelul normei
conflictuale, se bucura de o aplicare cat se poate de directa.
Exista si o ordine publica europeana pe care o putem idetifica in art. 3 parag.
4 din R. ROMA I, care spune, exact ca si in ipoteza legii nationale, ca partile sunt libere
sa aleaga orice lege aplicabila contractului lor, insa in ipoteza in care toate punctele de
legatura trimit la dreptul european, partile nu pot deroga de la dispozitiile imperative ale
acestuia. [aceeasi poveste ca la legislatia nationala]
Normele transnationale. In principiu, sunt tot norme uniforme elaborate de organisme
internationale, cu o participare directa a statelor. Organizatia Mondiala a Comertului
drept supra & trans national, organism constituit printr-o actiune concertata a statelor.
Alt exemplu: Comisia ONU pentru comertul international [UNCITRAU] proiecte de legi,
coduri deontologice adresate in principiu statelor, ca modele: Legea model privind
arbitrajul international.
Aceste reguli au destinatii diferite: o parte se adreseaza in mod direct statelor [WTO;
UNCITRAL], in timp ce altele se adreseaza in mod direct particularilor [creatiile CCI
Paris / Insitutului Unidroit].
Seminar 04.03.2014
prezenta 75% la seminarii, obligatoriu 8 prezente
Chestiuni importante pana acum:
- imposibilitatea de definire a DCI traditional, nu se poate defini. Ne vom raporta la
elementele sale structurale: obiect, sursa, scop.

Page 12 of 70

Obiect, definire:
obiectiv / substantial continutul: comercialitate & caracter international
definire:
juridica mecanism norme conflictuale DCI punctele de legatura ale unui
raport contractual la nivel international. 2560, 2637-8 CC.

economica internationalitate economica


subiectiv prin prisma participantilor
Surse:
pluraliste:
o endogene (din interior) contractul, uzantele, principiile
contractul
Regula: nu e sursa
DCI: e sursa:
o nivel individual pacta sunt servanda
o nivel colectiv izvor DCI in conditii de repetitivitate
si noutate
Justificare: contracte & clauze tip
mimetis contractual repetabilitate asa au aparut ctr. & clauzele tip

o exogene -

lex mercatoria

- uzantele si contractul
Curs 10.03.2014
LEX MERCATORIA lege independenta de legea statelor.
Porneste de la premisa ca statele, prin activitatea lor normativa, nu sunt capabile
sa epuizeze varietatea extrema a raporturilor comerciale internationale.
Page 13 of 70

O a doua premisa este aceea ca lex mercatoria reprezinta un beneficiu a ceea ce
se cheama self-regulation [auto-reglementare]. Ideea din spatele acestui concept este
accea ca participantii la raporturile comerciale internationale stiu cel mai bine care
norma li se potriveste.
A treia premisa este una de natura istorica: istoria dreptului confirma existenta a
ceea ce se cheama law merchant. [sistem normativ de origine cutumiara, independent
de legile nationale]
Contraargumentele formulate impotriva conceptului lex mercatoria.
1. lex mercatoria nu ofera un sistem omogen de drept. In principal, ii lipseste
caracterul sanctionator si mecanismul prin care sa poata fi pus in practica.

2. aceasta lege este lipsita de predictibilitate (previzibilitate).
In DIP, cand alegi o lege, stii ce te asteapta. Nu poti fi la fel de sigur daca
aceasta lege va fi lex mercatoria, deoarece nu exista o uniformitate, nici macar
doctrinara, privitor la continutul acestui concept.
Pe langa lipsa de predictibilitate, lex mercatoria, spun autorii care o combat, nu
se bucura de unifromitatea pretinsa de ideologii sai, in sensul ca, daca este analizata
fiecare sursa a lex mercatoria, se observa o descalificare a ideii de lege uniforma. De
exemplu: uzantele e greu de spus care e momentul la care devin internationale, e
greu sa le incluzi intr-o lex mercatoria (deci ar exista mai multe lex mercatoria).
Codurile deontologice nu sunt self-regulations, ci pornesc de la organisme
internationale, la fel si conventiile internationale, ale caror autori sunt statele.
In pofida acestor contraargumente, o parte importanta a doctrinei si
jurisprudentei a considerat si considera ca lex mercatoria exista. Fundamentele pe care
isi bazeaza afirmatiile acesti autori principali [Clive Smithoff, Bertol Goldman]:
- in comertul international exista, opereaza, functioneaza societas
mercatorium si ca sustinerea intereselor comune sociale si economice, se bazeaza pe
constiinta comuna a regulii pacta sunt servanda. Aceasta regula instituie, in realitate,
ceea ce Goldman numste ordre mercatique o ordine care are semnificatia unui
adevarat sistem de drept. Totusi, nu e limpede ce cuprinde lex mercatoria, el a indicat
doar 4-5 puncte ca si continut (Goldman):
regulile generate de standardizarea contractuala. Asadar, de procesul
creativ devoltat pe marginea contractelor noi, contractelor cu un grad
mare de repetitivitate, conditiilor generale de contractare etc.
Page 14 of 70

uzantele generale ale comertului international
principiile comertului international
codurile de conduita profesionale, care genereaza reguli neutre fata de
dreptul statelor, pentru exercitarea anumitor activitati internationale
(spune Smithoff)
dreptul rezultat din conventii internationale (spun alti autori), desi sursa
acestui drept sta, de fapt, tot in actiunea unor state.
lex mercatoria arbitralis o suma de reguli menite sa guverneze
arbitrajul international [procedural si material] eg: ICC Rules.
un autor (Emanuel Gallard arbitru) a incercat sa raspunda
obiectiunilor aduse notiunii de lex mercatoria si, in raspunsul sau, a lansat
practic ideea noua ca lex mercatoria, inainte de a fi o norma propriu-zisa,
este o metoda juridica al carei rol este acela de a identifica o solutie
proprie litigiului si apta sa fie eliberata de rigorile dreptului national. S-a
emis teoria ca lex mercatoria rezolva cel mai bine diferendele, pentru ca e
un concept neutru.
transnational-lex.org
Lex mercatoria:
- norma anationala si transnationala (nu poate fi aplicata situatiilor pur interne)
vocatie concurentiala [concureaza cu legea nationala si in dr. arbitral chiar o evinge de
multe ori]
- drept uniform procesual si material
- argumentul suprem pentru existenta unui DCI [daca lex mercatoria nu ar exista, DCI
ar fi DIP]
RECUNOASTEREA SI APLICAREA LEX MERCATORIA
Franta. In 1980 cauza Norsolor hotarare arbitrala - a spus ca e firesc sa se
aplice principiul general al bunei-credinte si a dat dreptul la despagubiri [a fost
recunoscuta de instantele franceze]
afacerea Valencianna tribunal arbitral 1988 arbitrii considera ca legea proprie
raportului juridic dintre parti este lex mercatoria, si o numesc astfel obligare la
despagubiri in baza unor principii [a fost recunoscuta de instantele franceze]
Ar fi fost esential ca lex mercatoria sa fie cunoscuta de dreptul UE. S-a pus
problema, la adoptarea regulamentului ROMA I, a posibilitatii partilor de a putea trimite
Page 15 of 70

la o reglementare non-etatica art. 3 ROMA I partile au posibilitatea de a alege orice
lege aplicabila raportului contractual [se refera la o lege nationala si nu la una
anationala & transnatioala, cum e lex mercatoria]. Asadar, incercarea de transformare a
lex mercatoria intr-o lege, a esuat.
Germania. Curtea Suprema, in 1983, s-a pronuntat in sensul ca un
contract-model de charter, contract numit gencon, nu poate fi sursa unor reguli
uniforme, in lipsa unei optiuni exprese a partilor. [nu are un grad de previzibilitate
suficient] uniformitatea utilizarii lui trebuie probata printr-o clauza expresa.
Elvetia. Curtea Suprea refuza o transare ferma a conceptului de lex mercatoria,
dar recunoaste hotarari arbitrale pronuntate in baza lex mercatoria.
2005 in speta se invoca un termen de decadere de 2 ani pt. formularea caii de
atac impotriva hotararilor FIFA. Instanta elvetiana spune ca FIFA genereaza un sistem
de reguli valid pt. cei care aleg sa se supuna, dar acest sistem nu poate incalca normele
imperative privind prescriptia si decaderea din dr. elvetian t. de 2 ani era mai mic
decat cel din dr. elvetian se putea invoca termenul elvetian si se putea face
plangerea.
Anglia. Intr-o solutie care privea un litigu international interbancar Chamille
Bank Bahrain vs. Eximco, jud. englez spune ca sharia nu poate fi considerata un set
de reguli suficient de uniform pentru a da o solutie viabila litigiului dintre parti. In
contract se facea trimitere la regulile glorioasei sharia. [poate fi cel mult un mijloc de
interpretare al contractului]
Halburn vs. Halburn. Se punea pb. aplicarii dr. cutumiar evreiesc jud.
englez a spus ca nu e sistem de drept si poate fi utilizat pentru a-l asista pe judecator in
interpretarea contractului si nimic mai mult.
In arbitraj, discutia se schimba radical 2 probleme:
a) posibilitatea sau nu a partilor de a stabili ca lex mercatoria sa se aplice
litigiului lor
b) daca arbitrii ar putea lua in calcul lex mercatoria, in pofida lipsei unei
trimiteri exprese a partilor
In contextul Roma I, raspunsul e negativ. Arbitraj international, raspunsul e pozitiv.
Tribunalul arbitral, odata investit, trebuie sa determine legea aplicabila.
Judecatorul national e tinut de mecanismul conflictual .
Page 16 of 70

Totusi, si arbitrul se foloseste, printe altele, de mecanismul conflictual. Esential
pt. arbitru este sa determine ceea ce se cheama proper law.
Regulile de arbitraj permit identificarea raspunsurilor pozitive. Regulile vechi ICC
si regulile din 2012 prevad ca partile pot sa determine rule of law, care sa fie legea
arbitrajului si, totodata, ca arbitrul ca putea determina the appropriate rule of law [the
proper rule of law] tb. facuta distinctie intre law si rule of law [actualul art. 21 ICC
rules, fostul 17]
art. 1119 Cpc [?] trib. arbitral aplica legea stabilita de parti sau, daca nu,
legea pe care o considera aplicabla [legiuitorul foloseste termenul dreptul se pot
crea confuzii]
Viitorul notiunii de lex mercatoria. Viitorul e glorios in dr. arbitral, dar nu e la fel
in dr. national. Pe masura ce produce concepte viabile, va fi integrat in legislatie.
Seminar 17.03.2014 de la Oana P.
Uzante:

Art.3 NCC !!!
Uzantele ocupa al 2-lea loc dupa lege, in dreptul intern
Se refera la uzantele comerciale sau uzantele partilor? Este o analogie ca cea de la contract;
Uzantele partilor: nu constituie sursa de drept civil, dar in DCI este sursa de drept;
Art.9 paragraful 1 CNV DE LA VIENA- importanta !
Art.1191 NCC "oferta irevocabila de indata ce autorul o mentine un termen, sau in acordul partilo
r, al practicilor statornicite...sau a uzantelor" - se refera strict la uzantele partilor

CARACTERISTICI:
~PRACTICI LIMITATE LA CERCUL PARTLOR unui raport juridic de DCi
~formate in baza actiunilor anterioare ale partilor
~o baza de interpretare a raporturilor cntractuale existente intre parti (il regasim in dr. intern si nu si
rolul normativ specific DCI)

Uzantele generale: Art.1 NCC- rol normativ + interpretativ,
Art.9 paragr.2 CVIM;
Definitie: practici observate cu regularitate in o anumita bransa, sector, regiune, caracterizate prin:

-publicitate: ea este cunoscuta sau ar trebui sa fie cunoscuta;
Ex: uzanta este cunoscuta: o florarie Cluj- una din Olanda exista un contract:vz e bulbi de lalele;
Exista uzante in ceea ce priveste transportul, livrare, la nivel de producator de lalele din olanda, uzanta es
te cunoscuta sau ar trebui sa fie cunoscuta? ar trebui sa cunoasca
Page 17 of 70


Diferenta profesionisti- neprofesionisti. 3 situatii:
1. Profesionisti din o bransa: exista oprezumtie de cunoastere a uzantelor din acea bransa; ex: notarii, ag
entii imobiiari se inscriuin aceast caterogie; ei vor cuoaste oate uzantele
2. Profesionisti din o anumita zona: exista o prezumtie de cunoastere a uzantelr;
Ex: producatori de mobila din Germenia si Austria- elementde loc
3. Raport intre profesionisti/neprofesionisti: prezumtia nu opereaza in cazul consumatorului, decat daca a
fost instiintat de existenta uzantelor sau vb de o notorietate a uzantei respective;
Profesionisti din branse diferite: la fel

-frecventa: regularitate cu care se observa in o bransa/sector;
-nu este necesar un consimtamant special pentru aplicarea lor; exceptie:partile inteleg sa excluda zantele
din unraport contractual existent;
-au vocatia generalizarii, contrar uzantelor partilor, care se limiteaza la cercul partilor care le aplica;

Art.1 alin.4 NCC
Norma supletiva vs uzanta: prevaleaza uzanta
Norma imperativa vs uzanta: prevaleaza norma impertiva
Norma= virtual aplicabila: determinata prin mecanismul normei conflictuale

CVIM si UNIDROIT : uzante ca surse dedrept si cele ale partilor si cele generale
In materia arbitrajului vom gasi cele mai multe uzante generale ex: FIFA

CJUE:
1.MSG vs. Le Gravieres Remames
2.Casteueti vs. Triumpy
Ambele de transport: martitim si fluvial=> validarea unei clauze de electio iuris: alegerea legii aplicabile

Uzante standardizate: generale cuprinse in culegeri ale organismelor internationale;
Deriva din compilarea uzantelor generale=> vocatie cvasiuniversala;
Art.1alin.5 - art.9 CCItalian- se refera la uzantele codificate, si cand vb acestea ne situam pe taram proba
tor;

NCPC zice ca simpla invocare a uzantelor stamdardizate nu va fi considerata ca dovedita, si se produce o i
negalitate de arme; art.252 , 253 NCPC:
Exista o divergenta intre texte; deoarece uzantele genrale sunt parte din dreptul intern
Ex de uzante standardizate:
RUU: reguli si uzante uniforme: CCI Paris
CCV: uzante in materia creditului documentar
INCOTERMS: zante care definesc obligatiile caracteristicilor partilor unui raport contractual in cele mai ras
Page 18 of 70

pandite raporturi de vanzare;
Ultima revizuire: 2010, cand de a 13 numarul s-a redus la 11;
Ele sunt minicontracte, fiecare are 3 litere si simpla referinta semnifica aplicabilitatea lui in raportul contra
cual respectiv

2 mari categorii: 1.la plecare, la sosore
4 familii de uzante incoterms: E, C, D, F
E, F - la plecare: gasim noi
D, C - la sosire

Incoterms: CHELTUIELI SI TRANSFERUL RISCURILOR

Seminar 18.03.2014
Lex mercatoria principii, uzante [drept conventional]. Sistem de drept
anational si complet lipsit de omogenitate. Lex mercatoria are vocatie concurentiala de
aplicabilitate intra in competenta cu dr. national
- l.m.: lipsa de omogenitate, dar potential aplicabila [norme conflictuale]
DCI nu exista, argumente:
- politic: nu se poate vb. de un dr comercial, al unei societati a com. interntionale in
statele capitaliste sau comuniste
- social: nu exista o societate a negustorilor
Scoala de la Dijon [profesorul Goldman] este cea care a pus bazele ideii de lex
mercatoria. Justificare la nivel ideologic prin prisma bazei puse si prin prisma ideii
pluralismului juridic. S-a considerat ca statele nu sunt capabile sa reglementeze
relatiile dintre comercianti.
Juridicitatea lex mercatoria. Era nevoie ca instantele arbitrale sa recunoasca unele
uzante care pana atunci le erau necunoscute.
1980 [Prima hotarare data de Curtea de Apel din Paris, in sensul ca instanta a
refuzat sa admita ca o hotarare data de o inst. inferioara ce e motivata pe pronuntarea
solutiei in baza lex mercatoria trebuie asimilata unei hotarari pronuntata in echitate. ]
1984 [ Curtea de Casatie Afacerea Norsolor societate franceza care a desfasurat
raporturi contractuale cu societatea Pabalack din Turcia; in cotract a fost inserata o
clauza compromisorie, dupa notiunea data de CCI Paris si, ca urmare a neexecutarii
contractului de catre soc. franceza, s-a pronuntat o sentinta arbitrala prin care a fost
Page 19 of 70

obligata soc. franceza la executarea silita a obligatiilor derivand din raportul contractual,
in baza principiului bunei credinte] 1991 [Decizia de pionierat in domeniu: decizia
Valenciana la fel ca in cazul Norsolor, pronuntarea unei sentinte arbitrale in baza
principiilor DCI si Curtea de Casatie a retinut ca aceasta sentinta arbitrala e pronuntata
in baza unor reguli de drept distincte si anume lex mercatoria practic, confirmare a lex
mercatoria. Mai mult decat atat, aceste principii de drept reprezinta un fundament
juridic suficient pentru pronuntarea unor hotarari judecatoresti.]
Au fost hotarari arbitrale, cenzurate de instantele franceze.

Curs 17.03.2014 Oana P.
Statele: pot fi subiecti ai dreptului privati sau participanti sub mai multe
aspecte:

1. actiuni normative unilaterale: care influenteaza raporturile de comert in
ternational: o reglementare din partea statului care participa la comertul international; (
ce face el e de interesul comerciantilor internationali)
!!! In romania, platile interne intre persoane juridice pot fi facuta numai in moneda nati
onala; exista totusi o gramada de exceptii;

2. organizeaza desfasurarea procesului interational pe teritoriul Ro: avem
reglementari de acest gen in Codul de procedura Civila: proces civil international,
procedura arbitrara internationala.

3. in materie fiscala exista o multitudine de reglementari care ating comertul
international in o forma sau alta; Ex: reguli privind evitarea dublei impuneri, declararea
veniturilor pe alte state decat Ro, calcul si stabilire taxe import, export, accize etc.

!!! Exista si o formula menita sa inscrie statele in ideea unui program internation
al normativ, transnational, prin aderarea la conventiile internationale, prin coparticipare
a la adoptarea conv internationale, si prin crearea si participarea la organizatii
internationale.

ex: ONU, prin Comisiile sale: Ro are calitatea de participant;
ex: institutii sa emita reguli uniforme de drept privat: UNIDROIT, la care statul roman
Page 20 of 70

participa in calitate de confinantator si are si participanti in comisiile de lucru;

ORGANIZATII INTERNATIONALE

1. Comisia Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare Economica
(CNUDCE)
site: www.unctad.org

A fost creata in 1964 prin o interventie a ONU in scopul declarat de a proteja
interesele economice internationale ale tarilor in curs de dezvoltare;

Tari in curs de dezvoltare= tari nedezvoltate + tari in curs de dezvoltare

Desi activitatea comisiei a avut rezultate practice relativ modeste, se pot retine
cateva reusite ale acesteia:
o rezultatul negocierilor internationale desfasurate sub egida acestei comisii au dus
in 1989, dupa 14 ani de negoieri, la crearea si adoptarea asa numitului "sistem
generalizat de preferinte". Sintagma desemneaza in realitate o suma de acorduri
economice incheiate intre tarile europene. in prezent UE a mostenit acest sistem de
preferinte si un numar de 69 de tari autodeclarate "in curs de dezvoltare" din Africa,
zona Caraibelor si zona Pacificului.
In virtutea acestor acorduri, produsele provenind din aceste tari beneficiaza in
Europa de un regim tarifar preferential.

o programul pentru produsele de baza: un program de politica economica si
juridica dedicat tarilor in curs de dezvoltare care sunt implicate in comertul produselor
de baza, in principiu ca si producatori;

Ex: produse de baza: resurse naturale sau generate de cele naturale existente: grau etc
cu exluderea petrolului si gazelor, pentru ca veniturile pe care le genereaza sunt mari si
aceste tari in curs de dezvoltare nu sunt producatori de astfel de produse;

Ex: sunt produse de baza: cauciucul natural, cafea, cacao.

o asistenta tehnica, economica si juridica oferita statelor in curs de
dezvoltare: e vorba in principal de asistenta acordata statelor de-a lungul timpului
Page 21 of 70

pentru aderarea la Organizatia Internationala a Comertului si consultanta oferita in
vederea reesalonarii datoriilor de stat fata de Banca Internationala si FMI.


o Comisia elaboreaza regulat o serie de rapoarte in principal economice care
vizeaza comertul international; Cel mai cunoscut raport regulat este : trade
developement report si in secundar : world investement report; ele sunt importante
pentru ca se vede o data la 2 ani care este evolutia investitiilor in lume si are rolul de a
distribui investitiile in lume:
Ex: China, principalul investitor in Africa si s-a incercat estomparea, pentru ca astfel in
urmatorii 2 ani ar fi ajuns un procent de 70 %

2. COMISIA NATIUNILOR UNITE PENTRU DREPTUL COMERTULUI
INTERNATIONAL (CNUDCI; UNCITRAL- versiunea engleza)

A fost creata in urma rezolutiei organizatiilor unite in scopul declarat de a
coordona activitatea internationala a statelor in vederea adoptarii de reguli uniforme
privind DCI
Dupa primii ani de activitate aceasta comisie si-a depasit scopul primar si a
devenit unul dintre principalii autori de drept uniform sau de proiecte de drept
uniform in sfera comertului international.

Astazi, functiile Comisiei ar putea fi sintetizate astfel:
- Comisia coordoneaza activitatea de elaborare si adoptare a unor conventii
internationale
- Comisia, prin grupurile sale de lucru, formuleaza si propune asa numitele "legi model"
sau "legi tip" statelor, in scopul inspirarii activitatii legislative ale acestora.
- Comisia elaboreaza ghiduri legislative si practice privind implementarea, respectiv
aplicarea legilor model/tip
- Andosarea (certificarea) creatiilor juridice ale altor organizatii internationale; In acest
sens, se retin in principal cooperarea dintre Comisie si Camera Internationala
de Comert Paris - ea are nevoie de o acreditare din partea unei institutii cu valoare
internationala recunoscuta transnational, adica datorita participarii statelor;

Camera Internationala de Comert: in cazul acesteia, participarea statelor nu se vede nici
in fondarea, ei nici in activitatea ei constanta, de aceea are nevoie de certificarea ei;
Page 22 of 70

Asadar, toate documentele emise de CIC au fost certificate de Comisie, ce nu, nu e
cunoscut sau e in faza de proiect;

Creatiile Comisiei

vanzarile;
Sub egida acestei comisii a fost adoptata Conventia de la Viena privind
Vanzarea internationala de marfuri, care este cea mai de succes Conventie in sfera
Comertului International;
~ Sunt 81 de tari, au un sistem de centralizare a hotararilor judecatoresti pronuntate pe
marginea Conventiei,
~ Accesibil de oricine, au o arhiva CLOUD unde sunt sistematizate hotararile
judecatoresti pe tari si pe articole ale conventiei; Exista si literatura elaborata pe
marginea acestei conventii;
~ Romania a aderat la ea din 1992;

A mai fost adoptata Conventia de la New York (1974) privind prescriptia
actiunilor rezultate din vanzarea internationala de marfuri - amendata in 1980,
si la care Romania a aderat de asemenea, dar care nu s-a bucurat de succesul
Conventiei de la Viena, deoarece propune termene limita de prescriptie si decadere,
care in multe legislatii nationale sunt considerate imperative;
Oricum succesul e important si pentru ca o parte din aceste texte au constituit o
sursa de ispiratie pentru reformele europene a dreptului prescriptiei extinctive, si printre
altele si sistemul nostru al prescriptiei e inspirat din aceasta Conventie, dar nu a fost
adoptat termenul maximal de prescriptie, care proful crede ca ar fi fost benefic (rol: ca
la implinire sa elimine orice posibilitate de actiune in justitie nevalorficata) ex: 10 ani, te
rmen de prescriptie normal: 3 ani

in materie de transporturi, Comisia a fost promotorul a 2 mari Conventii
Internationale cu privire la trasportul pe mare/partial pe mare: prima pe mare, a doua
multimodala.

Prima Conventie: 1978: Regulile de la Hamburg (cel mi mare port fluvial din lume
si beneficiaza de cele mai mari spatii de depozitare cmerciale pentru trasportul
combinat aerian - naval, rutier - naval). O parte din uzantele utilizate in acest port se
vad in aceasta conventie;
Page 23 of 70

A doua Conventie New York: Regulile de la Rotherdam (2008) nu a inregistrat
succesul primeia.

in materie de arbitraj international:
Comisia si-a arogat calitatea de promotor, interpret, protector al unei conventii care
era deja adoptata cand a luat fiinta comisia si anume Conventia de la New York din
1958, privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine;

Comisia a elaborat o LEGE-TIP UNIFORMA privind arbitrajul comercial, 1985 -
amendata in 2006; E o lege reusita, si a influentat multe legislatii nationale: legea
germana, legea franceza, Camera Internationala de Comert Partis, Codul de procedura
civila roman;
ROL: a fost realizat; a fost o sursa foarte importanta de inspiratie

Mai exista o lege model privind concilierea (alternative dispute resolution); sta la
baza directivei europene prinind concilierea europeana, care a fost transpusa in
majoritatea statelor membre.

in materie de instrumente de plata : a elaborat o Conventie privind cambia
internationala si bilete la ordin internationale, si o alta privind scrisorile de credit si
creditele stand by.

~ Totodata, comisia a elaborat o Conventie fara succes privind viramentele international
e (1992). In acest sector, Comisia si-a arogat si drepturi de a propune clauze model
(pana acuma nu a avut succes remarcabil, a incercat sa propuna o conventie privind
penalitatile, pentru ca exista mari divergente intre sistemele nationale de drept; dreptul
continental e permisiv, dreptul anglo-american e permisiv);
In dreptul roman, sunt admise clauzele penale prin care este evaluat prejudiciul,
chiar daca sunt emise pentru a-l constrange pe debitor, deci in maniera punitiva. In
dreptul anglo-american, acestea sunt considerate nule, fiind permise doar lichidated
penalties, care nu au rol sanctionator, ci pur functional. Comisia a facut eforturi in
aceasta materie, dar nu a avut succes.

comert electronic: in anul 2005 sub egida Comisiei a fost adoptata Conventia
Natiunilor Unite privind comunicarile electronice in contractele internationale; Conven
tia a intrat in vigoare, are 20 de aderenti printre care Rusia, China, Arabia Saudita, dar
Page 24 of 70

n-a fost ratficata de Japonia, SUA. Aceasta Conventie este sursa de inspiratie pentru
alte acte normative regionale respectiv nationale privind comertul electronic.

Pe lang aceasta, Comisia a elaborat si 2 legi model, una dedicata comertului
electronic si alta dedicata semnaturii electronice, ambele surse pentru legislatiile
nationale.
- si 2 ghiduri: legislativ si practic de aplicare a regulilor privind comertul electronic

insolventa transrontaliera, au creat o lege model care a avut un succes
relativ

3. CONFERINTA DE LA HAGA PRIVIND DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

A fost creata in 1958, dupa initiativa Nationilor Unite, care s-a transformat in o
initiativa privata.
Azi, Conferinta are mai dregaba rolul unei Confederatii Internationale
Intelectuale, al carei scop declarat este acela de unificare a regulilor materie de
norme conflictuale, in cateva sectoare declarate ca predilecte.

Creatii:

1. Conferinta a elaborat o Conventie privind legea aplicabila vnzarii
internationale de bunuri mobile corporale (1964) si a incercat adoptarea unei noi
conventii privind legea aplicabila vanzarii internationale de marfuri in 1986, doar ca al
2-lea proiect a avut doar 4 aderenti.

2. Conventia privind obtinerea internationala a probelor in materie civila
si comerciala; Se bucura de o larga aplicabilitate, are 50 de aderenti printre care si
Romania si instituie un mecanism de aplicare robust.

4. INSTITUTUL UNIDROIT

A luat fiinta 1926, la initialtiva Societatii Natiunilor.
Este condus de un delegat al statului italian, fiind sustinut prin participare comuna a
statelor fondatoare sau aderente.

Page 25 of 70

Sub egida institutului au fost adoptate conventiile privind:
1. 1964 - Vanzarea internationala a bunurilor mobile corporale.
2. Efectele vanzarii internationale a bunurilor mobile corporale.

Ele nu au avut mare succs, dar au stat la baza Conventiei de la Viena;

Institutul s-a mai remarcat prin asistenta permanenta in cadrul lucrarilor
ONU in comertul international cu pivire la elaborarea Conventiei de la Viena
(1980); activitatea nu s-a vazut la Viena, ci in cadrul lucrarilor de la New York "Drafts",
unde UNIDROIT a participat la negocieri si medieri;

Institutul este autorul a 2 conventii internationale (1978) de la Otawa - leasing si
factoring international; Romania nu a aderat la niciuna dintre ele.

Proiecte de codificare uniforma a dreptului privat: 1994 Institutul a
publicat prima editie a principiilor unidroit dedicate contractelor comerciale
internationale, a caror ultima editie dateaza din 2004: sursa de inspiratie permanenta
pentru legiuitor si practcieni; Sursa directa a lex mercatoria.

Exista si alt proiect: principiile "ali-unidroit" privind procedura judiciara
transnationala - cod international de procedura civila elaborat in colaborare cu
"american legal association" - succesul e mai restrans decat al principiilor UNIDROIT.


6. OHADA (Organizatia pentru armonizarea dreptului afacerilor in Africa)

A luat fiinta in 1993 la Luis
A fost infiintata de statele africane care au mostenit un sistem de drept privat de tip
francofon (vreo 15 state sunt implicate printre care Congo, Camerun, etc)
Originalitatea acestei organizatii consta in aceea ca dreptul in cadrul organizatiei se
impune in maniera uniforma, asemeni unui drept comunitar.
Este condusa dintr-un consiliu al ministrilor, in cadrul caruia se adopta actele
unifome ale organizatiei, un secretariat permanent care asigura continuitatea
organizatiei, o scoala superioara de magistratura unde predau in mod regulat
profesori francezi invitati din Franta;
Exista si o Curte Comuna de Justitie si Arbitraj; Rolul acesteia este de a solutiona in
Page 26 of 70

ultima instanta litigiile generate de aplicarea actelor uniforme ale organizatiei, si
totodata, acela de a interpreta cu valoare absoluta actele uniforme ale organizatiei:
societati comerciale, grupuri de interes economic, leasing international, etc.

Cele 3 org (FMI, Banca Mondiala, Org. Mondiala a Comertului):

Au fost conceputi sa fie pilonii unei uniuni economice;
FMI rol: politici monetare din tarile cu economie de piata si a promova o
economie de piata valida in scopul crearii unei unitati monetare.
BM rol: cofinantator, finantator intermendiar pentru state care au nevoie de
imprumuturi.

Ele functioneaza impreuna, dar FMI are si mijloace de asistenta proprie, deci daca a
deri la un program FMI, nu trebuie sa utilizezi neaparat fonduri din Banca Mondiala;
Rolul lor a crescut, si fondurile au crescut exponential. FMI este lider in politica
comerciala internationala.

ORGANIZATIA MONDIALA A COMERTULUI are o istorie agitata; Desi isi are sursa
din aceleasi acorduri ca si celelalte (Breton Woods), nu s-a ajuns a infiintarea ei decat la
un mare timp dupa.

1947 - s-a creat un soi de forum international, de discutii, negocieri si concesii reciproce
pe teme tarifare, discutii care au culminat cu semnatrea primului GATT (general a
gremenet of trade ...) -> este un acord multilateral care confera un cadru organizat
pentru statele care vor sa solicite si sa ofere altor state concesii in privinta activitatii
comerciale transfrontaliere, internationale.

Initial, acest forum era dedicat exclusiv concesiilor reciproce vamale si tarifare.
ex: O tara avea un interes in obtinerea unor taxe vamale mai mici pentru importuri in
alta tara. In cadrul GATT, acea tara facea o oferta de la statul de unde avea nevoie de
concesii;

Apoi s-a ajuns a crearea unui cod ANTIDUMPING: in urma incheierii rundei
Uruguay, 1994, a luat fiinta Organizatia Internationala a Comertului (are o istorie
bogata).

Page 27 of 70

Esential de retinut: organizatia s-a nascut din o necesitate de fapt. Organizatia
reprezinta o organizare cu personalitate juridica a unor negocieri colective intre state:
"o tara cere, alta acorda, dar incet s-a transformat in un sistem organizat cu institutii
proprii si cu mijloace de constrangere pentru participantii la aceste negocieri".

Documente fundamentale ale organizatiei
o acord unilateral privind comertul cu bunuri (GATT: General Agreement on Tariffs
and Trade)
o acorg multilateral privind comertul cu servicii (General Agreement of Trade and
Servicies - GATS)
o acord multilateral privind drepturile de proprietate intelectuala de interes
comercial (TRIPS - Trade Telated Intelectual Property Rights)
o memorandum privind solutionarea diferendelor in cadrul organizatiei
internationale a comertului (DDM)
o 4 acorduri plurilaterale neobligatoii sub aspectul aderarii

Primele 4 docmente sunt OBLIGATORII pentru orice stat aderent la
organizatie. In plus, statele aderente nu pot adopta cu modificari sau amendamente
cele 4 documente. Pot doar solicita aplicarea unor exceptii: tehnica a waverului.
Exemplu: negocierile cu China au durat 14 ani, pentru ca China la inceput a dorit
sa modifice toate documentele. In consecinta, China a insistat pe tehnica waverului.
China vroia sa adere fara obligatii, mai ales sa nu i se aplice Codul Antidumping si ar fi
vrut sa beneficieze de o exceptie in legatura cu subventiile de stat. In final a aderat cu
cateva exceptii.

Structura organizatorica:
1. organizatia are personalitate juridica, este subiect de drept: independenta fata
de statele care au infiintat-o, buget propriu.

2. exista o Conferinta ministeriala
- care reprezinta forul suprem
- e compusa din reprezentatii statelor membre, in functie de mandatul acordat de
fiecare stat: presedinti, ministri.
- se intruneste o data la 2 ani. Se poate reuni si mai frecvent.
Page 28 of 70

- ROL: defineste politica comerciala a organizatiei, si punctual, adopta, modifica,
amendeaza acordurile multilaterale;

3. exista un Consiliu General care are rolul de a asigura permanenta organizatiei
si indeplineste toate functiile conferite ministeriale pe durata and conferinta nu e
reunita (cu exceptia modificarii, amendarii Codurilor Unilaterale)

In schimb, are si atributii proprii:
~ functia jurisdictionala suprema, fiind "instanta suprema in cadrul OSD (Organismul
pentru Solutionarea Disputelor).
~ atributii proprii in privinta exercitiului bugetar al OIC si in privinta relatiilor
internationale cu alte organizatii.

4.Secretariatul:
- membrii sunt independenti de statele care ii numesc
- presedintele secretariatului este numit de Consiliul General si are obligatia de a fi
independent de statul care l-a propus, de statul a carui rezident este si de politica
oricarui alt stat membru al organizatiei.

Curs 24.03.2014
Secretariatul asigura permanenta lucrarilor, sediul la Geneva. Membrii sunt
profesionisti, domeniul de competenta primara fiind cel al comertului international [80%
juristi si economisti]
In prezent secretariatul are aprox. 630 membri, reprezentand aprox. 70
nationalitati. Limbile oficiale sunt engleza, franceza si spaniola.
Secretariatul nu are functii decizionale, astfel cum au Conferinta Ministeriala si
Consiliul. [amendamente, politici generale etc]

Secretariatul asigura asistenta:
g. Organelor WTO
h. Tehnica si consiliere acordate statelor in curs de dezvoltare, atat in
vederea aderarii la WTO, cat si in vederea derularii negocierilor in
cadrul organizatiei.
Page 29 of 70

i. Mai are rolul de a pregati lucrarile de aderare ale tuturor statelor terte
si, totodata, detine o serie de atributii proprii legate de bugetul
organizatiei si a lucrarilor sale, de revederea si analiza politicii
internationale a organizatiei [emite un raport anual sau mai multe]
In cadrul WTO mai functioneaza si o serie de organe speciale, cu atributii
specializate pentru anumite domenii tipice de lucru ale organizatiei. Exista, astfel, un
Consiliu al Comertului de Marfuri [Council for Trading Goods], Consiliul
Comertului de Servicii [Council for Trading Services], Consiliul proprietatii
intelectuale de interes comercial, o serie de comisii cu atributii specifice
[exemple sunt aprox. 18: pentru buget, privin balanta de plati, privind comertul si
mediul inconjurator]
Maniera de luare a deciziilor. Mecanismele imbina o serie de procedee.
Principiul general este cel al consensului. O decizie poate fi luata in cadru oricarui
organ al WTO in mod primar, prin consens. Acest consens presupune adoptarea
propunerii in urma constatarii lipsei opozitiei exprese a unuia sau mai multor membrii la
adoptarea propunerii cu pricina.
O alta posibilitate este votul. Pentru procedurile ordinare (deciziile in cadrul
procedurilor pentru solutionarea diferendelor, adoptarea de decizii care nu implica
modificarea acordurilor fundamentale ale organizatiei) in aceste situatii, daca nu se
poate realiza consensul, va avea prioritate majoritatea voturilor exprimate.
In al treilea rand, adoptarea deciziilor mai cunoaste si alte tehnici [3]. Acestea se
regasesc in contextul adoptarii amendamentelor la acordurile fundamentale ale
organizatiei. Aici, consensul iese din discutie si orice amendament poate fi adoptat doar
in cadrul Misiunii Ministeriale. Regula primara este unanimitatea. exprimarea
tuturor vointelor membrilor. Pentru a fi adoptat fara rezerve, toti trebuie sa isi exprime
acordul pozitiv la amendament.
Daca nu exista unanimitate, decizia privind amendamentul va putea fi adoptata
cu o majoritate de 2/3 din voturile posibile [nu se pot abtine]. Intr-o asemenea situatie,
amendamentul nu va fi executoriu decat pentru membrii care l-au votat si nu va fi
executoriu pentru ceilalti membrii.
Exceptia: statele pot decide cu o majoritate de 3/4 ca adoptarea decizi sa aiba
efect executoriu pentru toate statele.

Page 30 of 70

RAPORTUL DINTRE DREPTUL ORGANIZATIEI MONDIALE A
COMERTULUI SI DREPTUL NATIONAL

Dreptul national trebuie sa fie subordonat Kelsen. Norma internationala
trebuie sa poata fi invocata direct in dr. national.
Alti autori sustin contrariul, ca nu s-ar putea invoca dr. international in fata
instantelor nationale.
Practica instantelor spune ca nu se poate aplica dr. international in mod direct,
cu unele exceptii, cum ar fi USA sau UE.
In USA se distinge intre treaties [tratate internationale negociate de presedinte si
ratificate, daca are aprobarea majoritatii senatului procedura complexa si de durata]
si international agreements [desi au forta unor treaties, presupun the fast track,
posibilitatea ca pe cale scurta asemenea acordusi sa fie negociate si adoptate]. Daca nu
exista a doua posibilitate, WTO nici nu s-ar fi nascut. Principiul e ca in cazul unui
conflict, spune Curtea Suprema, se aplica legea nationala. [cauza Footwear
Distribution]. Exceptie: prin actiune in instanta Guvernul Federal poate cere
anularea /exceptarea de la aplicare a unei dispozitii legale nationale care contravine
acordurilor WTO. In esenta, se poate deduce ca Guvernul e cel tinut sa
propuna / initieze masurile legislative necesare in vederea punerii in aplicare a deciziilor
adoptate in cadrul GATT.

UE: 3 decizii in care se subliniaza inaplicabilitatea directa a acordurilor WTO, insa
in 2 din ele este evidentiata posibilitatea invocarii directe a dreptului WTO, in situatiile
in care, din actul WTO se naste un drept individual. Din pacate, nu e suficient
circumscrisa notiunea, dar pare a fi instituita o exceptie interesanta.
Comertul cu marfuri. Asa cum rezulta din acordul fundamental GATT, in
politica WTO exista doua mari principii carora li se subsumeaza alte reguli sau principii.
Este vorba de principiul non-discriminarii si de asa-zisul principiu al consolidarii sau al
transparente vamale.
Principiul non-discriminarii. Dezideratul fundamental al politicii WTO este dat
de ideea unui comert international liberalizat, in sensul ca liberalizarea trebuie sa
presupuna asigurarea egalitatii de acces la pietele nationale.
Page 31 of 70

Principiu subsumat: Regula natiunii celei mai favorizate [Most Favoured Nation
Clause]. O tara e obligata sa extinda privilegiile acordate unei tari la toti membrii WTO,
indiferent daca prima tara este sau nu membru al WTO. Regula e desprinsa din art. 1
GATT.
Coordonate:
1. Regula vizeaza masurile vamale, dar si masurile interne prin care un stat
acorda beneficii unui alt stat. Asadar, e vorba atat de reducerea unor taxe vamale, cat
si de diverse masuri interne cu caracter fiscal sau non-fiscal care vizeaza
comercializarea anumitor produse.

2. Produsele. Art. 1 foloseste sintagma like products. Ce inseamna produse
similare? Produsele similare reprezinta o notiuna care trebuie interpretata strict, intr-un
sens restrans si ca aceasta similaritate exclude asa-numitele produse direct
substituibile.

3. Tara careia i-a fost acordat beneficiul. Indiferent daca e stat membru
WTO sau e stat tert!

4. Pentru aplicarea regulii, este imperativa extinderea imediata si
neconditionata la toate statele mebre a beneficiului. Pentru ca nu e aplicabil direct,
statul trebuie sa modifice normativ acele prevederi legale care contravin
regulii-principiu si ca nu are voie sa conditioneze aplicarea clauzei de reciprocitate.

5. Nu are importanta pentru aplicarea regulii daca discriminarea a fost facuta
cu intentie sau nu si nici daca a produs prejudicii sau nu.
Regula tratamentului national. B importa in A produse care fac obiectul unor
dr. vamale pt. A. Dupa vamurie, regula tratamentului national cere ca produsele din
tara B sa fie tratate exact ca si produsele din tara A sa nu se faca o discriminare intre
produsele interne si cele externe. Singura exceptie tolerata e cea a taxelor vamale.
Asadar, statele isi pot proteja productia interna, dar maniera folosita poate fi cea a
drepturilor vamale.
Aceasta regula e prevazuta in art. 3 p. 2,4 GATT. Cauza Korea Beef Products.
Coreea e acuzata de un stat care importa vita, ca a instituit un sistem dualist de
comercializare a carnii. Conform sistemului pus in practica, carnea de vita de productie
interna beneficia de un regim de etichetare, ambalare si comercializare, complet distinct
fata de cel al marfii similare de import. Deci dupa vamuire, carnea intra in Coreea si
Page 32 of 70

trebuia comercializata diferit: standuri sau magazine diferite, licenta speciala, taxe
suplimentare, avize interne speciale, toate separate de vamuire.
In contextul acestui principiu, produse similare inseamna o sfera mai larga. Aici,
este vorba, jurisprudential, de produsele direct competitive, in raport cu cele nationale.
In determinarea similaritatii produselor, in principiu nu trebuie sa se tina seama de
metoda de productie a acestora. Relevanta pe aceasta linie este cauza Tuna Dolphin
Case. SUA a interzis sa se vanda ton din pescuitul intensiv in care era prins accidental si
delfin. In sensul art. 4, nu se creeaza o discriminare pe acest considerent. Statele pot
crea discriminari indirecte daca acestea tin de verificarea conditiilor elementare de
productie, conditiilor fito-sanitare sau de securitate a produselor, in acord cu acordurile
existente deja in cadrul WTO.
Statul are obligatia sa inlature normele care restrictioneaza suplimentar circulatia
si comercializarea unui produs importat, in raport cu un produs national.
Principiul consolidarii protectiei vamale. In stransa legatura cu cel al
tratamentului national. Consolidarea vamala mai e numita si transparenta vamala. In
contextul liberalizarii comertului mondial, se considera ca drepturile vamale prezinta o
nocivitate redusa in raport cu masurile interne [tot ceea ce se cheama border
measures]. Masurile vamale pot fi usor determinabile, in contrast cu masurile interne.
Ar trebui ca odata consolidat un regim vamal, sa nu se mai aplice produsului nici un alt
fel de restrictii in ceea ce priveste comercializarea interna.
In virtutea acestui principiu se considera ca statele au cateva obligatii
elementare, in baza GATT:
Eliminarea restrictiilor cantitative la importurile realizate in propria tara. In
ipoteza tolerarii de exceptii de la aceasta obligatie, se impune ca restrictiile
cantitative sa fie uniform aplicabile tuturor importatorilor. O asemenea exceptie
poate fi tolerata pe o durata limitata in timp.

Obligatia de consolidare vamala propriu-zisa, care presupune limitarea taxelor
vamale la nivelul valorii maxime consimtite in cadrul unui acord tarifar [in cadrul
unui GATT] daca a fost consimtit un nivel vamal in cadrul unui GATT, pana la
urmatorul GATT, acest nivel tarifar nu poate fi modificat, reprezentand un varf
tarifar.



Page 33 of 70

Seminar 25.03.2014
Al 4 lea argument pentru negarea lex mercatoria: imprecizia lex mercatoria
datorata caracterului eterogen al continutului lex mercatoria
Statele ca si subiecti de DCI.
Implicare directa: cand statul acorda un imprumut sau finantare unui
organism international (e.g: Crucea Rosie). In aceste exemple, statul intervine ca
subiect privat propriu-zis de DCI.
Implicare ca putere suverana, la nivelul ordinii juridice.
Activitate normativa [eg: taxe vamale]
Actiuni concertate [participare la elaborarea si adoptarea de conventii
internationale]
Activitate jurisdictionala [sanctiuni]
Grilele vor fi in functie de ce facem la seminarii, aproximativ
CNUCDE Comisia Natiunilor Unite privind Comertul si Dezvoltarea Economica 1964;
organism ONU
Favorizarea cooperarii internationale, in raport de interesele specifice tarilor
nedezvoltate ori in curs de dezvoltare
La examen, se pune accent pe rezultatele acestor organisme.
CNUCDE, 4 aspecte:
Adoptarea sistemului generalizat de preferinte [statele europene -69- au
incheiat acorduri cu tarile slab dezvoltate / in curs de dezvoltare, din zona
Caraibelor, Pacificului si Africii.] Acordurile de la LOME.

Adoptarea programului pentru produsele de baza. Adoptarea unor reguli
uniforme privind importul produselor de baza din tarile slab dezvoltate sau in
curs de dezvoltare din Caraibe, Pacific, Africa. [cereale, cafea, cacao (cauciucul
natural a fost singurul acord reusit)]

A oferit consultanta permanenta acestor state:

o In vederea integrarii economice
Page 34 of 70

o Dpdv al reglementarii si stabilizarii datoriilor externe pe care aceste tari le
aveau

Elaborarea de raporturi privind modalitatea practica de integrare a
acestor state. Exemplu: 2001 Raportul privind investitiile straine directe are
in vedere politica de investitii a Chinei in Africa.

UNCITRAL [CNUDCI] Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International
1966, organism ONU
Scopul consituirii acestui organism uniformizarea si unificarea regulilor privind
regulile de drept substantial in domeniul comertului international. Initial, Comisia a avut
un rol mai redus, rezumandu-se la coordonarea activitatii de elaborare a regulilor
uniforme, de catre state. Apoi s-a implicat activ.
5 aspecte care trebuie retinute:
1. Formularea de reguli uniforme sub forma de legi-model sau legi-tip. Exemplu:
elaborarea de legi-tip in domeniul arbitrajului / comertului electronic.

2. Activitatea de pregatire si incurajare in ceea ce priveste adoptarea de conventii
internationale de catre state.

3. Elaborarea de ghiduri practice si legislative.

4. Activitate de avalizare certificare, o confirmare calitativa, practic, a
documentelor elaborate de alte organisme internationale.

5. Activitatea de interpretare. Este nevoie pentru ca statele si jurisdictiile
internationale nu vor aplica uniform aceste reguli elaborate sub egida UNCITRAL.

Trebuie stiute macar 5 conventii din cele enumerate la curs. [Conventia de la Viena
vanzarea internationala, Conventia de la NY aplicarea si recunoasterea hot.
arbitrale]



Page 35 of 70

Curs 31.03.2014
Exista o serie de limitari de la GATT. Au semnificatia unor suspendari cu caracter
esentialmente temporar cu privire la aplicarea principiilor. Regula fundamentala este
aceea ca exceptiile pot fi acordate pe o durata de maxim 1 an. O eventuala reinnoire a
exceptiilor trebuie supusa unui examen aprofundat. Exceptiile trebuie examinate si
aprobate in cadrul Conferintei Ministeriale de regula, cu consultarea prealabila a
comitetelor specializate. [In realitate nu e chiar asa China e in al 13-lea an de
exceptie; UE beneficiaza in mod perpetuu de aceste exceptii; tarilor in curs de
dezvoltare nu li se acorda exceptii pe o perioada fixa, ci pe perioade mai mari]
Exceptii:
1. Aplicabile in functie de situatia particulara in care se gasesc statele.

a. Acordurile regionale

b. Situatia statelor nedezvoltate / in curs de dezvoltare [se bazeaza in
mod esential pe acordarea de privilegii catre aceste state, din partea
marilor puteri. Exemplu: Romania, dupa `89, a beneficiat din partea
SUA de clauza natiunii celei mai favorizate]

2. Aplicabile tuturor membrilor WTO [OMC]

a. Ipoteza instituirii unui regim special pentru circulatia anumitor
bunuri [art. XX GATT] si priveste situatia unor bunuri speciale in care pot fi incluse
metalele pretioase (aur, argint, diamante), a produselor obtinute in regim special
(fabricate in regim de detentie), bunurile apartinand tezaurului national, bunurile care
reprezinta valori arheologice clasificate (artistice, istorice), si mai ales, resursele
epuizabile (in mod special petrol si gaze naturale).

b. Exigenta protejarii unor interese definite de un anumit stat
membru. In principal, se invoca suspendarea principiilor in vederea interesului major al
ocrotirii vietii, sanatatii si, mai recent, moralitatii publice. Se considera ca masurile luate
in vederea protejarii acestor interese nu trebuie sa fie arbitrare, ci trebuie sa aiba un
caracter necesar. In practica organizatiei, se considera ca o anumita masura nu este
necesara atunci cand este disponibila o alta masura care are un efect derogator mai
restrans de la principiul fundamental.

Page 36 of 70

c. Art. XXI GATT priveste masurile derogatorii estimate de state ca
necesare, in vederea protejarii intereselor esentiale privind securitatea lor. Aceasta
exceptie se refera in principal la suspendarea sectoriala a anumitor principii in perioade
de razboi si tensiune internationala.

3. Exceptii izvorate din masurile de protectie comerciala.

a. Masurile anti-dumping. Art. VI GATT este izvorul acestei exceptii si,
totodata, asa-numitul acord anti-dumping. Dumpingul, generic, reprezinta introducerea
de produse pe o piata la un pret inferior valorii normale a acestora. La origine,
dumpingul reprezinta o vanzare sub costul real de productie. Este prohibit doar
dumpingul international, in context, trebuind sa indeplineasca 3 conditii:

1. pretul de export sa fie inferior pretului normal din statul
exportator [China]
2. exigenta ca un asemenea export sa ameninte cu
generarea unui prejudiciu efectiv adus industriei
nationale in domeniul GATT sau sa cauzeze in intarziere
in stabilirea unei industrii de acest tip.
3. constatarea unui raport de cauzalitate intre utilizarea
pretului de dumping si prejudiciul efectiv sau eventual,
dar previzibil.
Jurisprudential:
j. principial, nu e considerata condamnabila practica forward pricing.
Ipoteza in care costul de productie e foarte ridicat. Ar trebui scos pe
piata la un pret mare, cu riscul de a nu fi cumparat nu se poate
naste o concurenta rezonabila. Asadar, o masura anti-dumping ar
afecta dezvoltarea, si e considerat admisibil ca producator sa finanteze
vanzarea intr-o prima faza a unor produse cu un cost ridicat, in
vederea maririi numarului de consumatori pentru acest produs,
urmand ca ulterior dobandirii unei cote din piata, pretul sa fie ridicat.

k. e considerata condamnabila practica tipica a ceea ce se cheama
predatory pricing. Dumpingul utilizat in vederea eliminarii concurentei
de pe o piata. Exportatorul mentine pretul sub cota normala in vederea
ruinarii afacerilor concurente privind acelasi produs de pe piata /
pietele interne vizate. Pentru a fi in ipoteza de predatory pricing, e
Page 37 of 70

necesar a se dovedi intentia exportatorului de a majora ulterior pretul
produsului.

l. tehnica determinarii valorii normale a produsului si tehnica determinarii
marjei anti-dumping. De regula, exportatorii folosesc marje diferite
de export, in functie de posibila concurenta ce o pot intalni pe pietele
respective. E posibil ca China sa exporte la o valoarea in USA si la alta
valoare in UE. Concluzia e ca trebuie utilizata tehnica zeroing, care
presupune raportarea mediei preturilor de export la o medie zero a
pretululi de productie.

In esenta, constatarea dumpingului se face la nivel national si statul membru
este obligat sa notifice constatarea sa Comitetului anti-dumping, caruia i se solicita, de
regula, si acordarea in favoarea statului victima asa-numitului drept anti-dumping
exceptia de la principii si consta in recunoasterea in favoarea statului victima a dreptului
de a lua in mod unilateral masuri provizorii sau masuri definitive prin care sa limiteze
comercializarea produsului prin tehnica dumpingului. De regula, e vorba de suprataxe
vamale, in masura necesara acoperirii dintre valoarea normala a produslui si valoarea
de dumping, astfel incat produsul sa fie vandut la un pret corect. Deci e exceptie de la
GATT, care reprezinta in materie vamala propunere de inghetare tarifelor vamale la un
anumit nivel.
Mai e cunoscuta si tehnica asumarii unilaterale a pretului [asa-zisul angajament
de pret, prin care exportatorul se ofera in mod expres sa impuna un anumit pret de
export pentru produsul in cauza, eliminand astfel efectele negative ale dumpingului]. In
ipoteza in care statul victima accepta angajamentul de pret, procedura de ancheta
privind dumpingul se suspenda de drept, cu cateva exceptii.
b. Masurile anti-subventionale. Prin masurile anti-subventionale se
poate deroga temporar de la aplicarea principiilor fundamentale. Subventia reprezinta o
contributie financiara publica in vederea favorizarii producerii sau comercializarii unor
marfuri. Subventia genereaza un avantaj pentru produsele / producatorii subventionati,
in defavoarea concurentilor nesubventionati. Cu toate acestea, in practica WTO, nu
orice subventie este considerata condamnabila, ci doar aceea care genereaza un
prejudiciu grav unei ramuri comerciale sau industriale a statului victima. In functie de
clasificarea operata in cadrul WTO, in functie de gravitatea efectului subventiilor, se
distinge intre:


Page 38 of 70




1. Subventiile autorizate:
a. Activitatile de cercetare stiintifica
b. Regiunilor defavorizate
c. Protectiei mediului

2. Subventiile interzise:
a. Subsidiile care produc efecte deformatoare asupra
comertului, cu rolul primordial de a favoriza
rezultatele exportului in dauna produselor similare
de pe piata statului / statelor victima.
b. Subventii care pot da nastere la masuri
anti-subventionale, adica subsidii care pot sau nu
sa genereze un prejudiciu in functie de maniera in
care sunt utilizate.
c. Subventii destinate tarilor in curs de dezvoltare,
fata de care WTO a manifestat intotdeauna
toleranta si care, de regula, sunt realizate intr-o
maniera indirecta.
Statul victima poate decide invocarea unilaterala a masurilor anti-subventionale,
notificand Consiliul General si statul exportator. Tehnica masurilor anti-subventionale
cuprinde asa-zisele masuri compensatorii, de regula suprataxe si asa-zisele remedii
multilaterale, care presupun o combinatie de masuri vamale-fiscale-comerciale, in
vederea reechilibrarii raporturilor intre producatorii subventionati si cei nesubventionati.
c. Masurile speciale care pot fi luate de statele membre in vederea
protejarii unei ramuri interne de comert sau productie. Art. XIX GATT.
Se refera, de fapt, la masuri urgente in vederea protejarii industriei
nationale de o dezvoltare neprevazuta a importurilor.
Ulterior semnarii GATT, intervine o circumstanta neprevazuta care a generat o
creste a importuilor, care la randul sau genereaza un pericol real pentru integritatea
unei anumite ramuri comerciale din acea tara. Statele pot lua masuri pentru a impiedica
aceasta evolutie.
In jurisprudenta WTO s-a ajuns la concluzia ca e suficient sa fie vorba de o
evolutie neprevazuta.
Page 39 of 70



COMERTUL CU SERVICII nu intra la examen
GATS General Agreement on Trande and Services. Consacra dezideratul
liberalizarii mondiale a pietei serviciilor si care porneste, in esenta de la principii similare
prevazute pentru piata bunurilor, insa cu mecanisme de aplicare diferentiate.
Se intalnesc si aici: Principiul natiunii celei mai favorizate, tratamentul national
etc. In comertul cu servicii, reusita este minora.
De regula, e vorba de servicii accesorii predarii unor bunuri, nu servicii, ca atare.
3 aspecte esentiale privind GATS [cuprinde 3 sectiuni]:
1. Principiile si regulile generale aplicabile pietei serviciilor.

2. Reguli sectoriale referitoare la domenii specifice serviciilor [transport aerian,
comunicatii, circulatia pf etc].

3. Angajamentele specifice. Prin acestea, functioneaza GATS statele membre
isi asuma principiile generale si emit o declaratie de liberalizare a serviciilor
interne. Declaratia cuprinde angajamente orizontale (asumarea obligatiei de a
respecta principii in toate sectoarele) si angajamente sectoriale (statul explica
in mod expres cum intentioneaza sa liberalizeze serviciile intr-un anumit
sector).

Statele au fost tentate sa faca declaratii minimale si vagi, de teama de a nu fi
constanse in viitor. Cam toate angajamentele unilaterale sunt povesti care cuprind
declaratii generale care cu greu ar putea fi calificate ca fiind principii concrete.
Mai exista si un alt acord: TRIPS Agreement on Trade Related Intelectual
Property Rights contestat, dar extrem de util. Are rolul de a constitui cadrul general
pentru protectia uniforma a proprietatii intelectuale in cadrul WTO. Practic, acest acord
a fost nucleul dur al negocierilor din cadrul rundei Uruguay. Statele neexportatoare de
prop. intelectuala nu doreau un asemenea acord [India, Thailanda]. SUA, Japonia,
Franta, Anglia erau principalii sustinatori.
Page 40 of 70

Interesul economic e imens. De exemplu, productia media / licentele
farmaceutice (medicamentele din India 10% din pretul celorlalte). Alt exemplu: ACTA
[wiki].
Rolul TRIPS e acela de a supraveghea / respecta / promova cele mai recente
creatii ale Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale [WIPO], cu referire speciala
la Conventia de la Berna privind protectia creatiilor literare si artistice [1886 cu modif.
ulterioare] si Conventia de la Paris privind protectia proprietatii industriale.
TRIPS cuprinde urm. sectiuni:
1. Pincipiile de baza ale protectiei proprietatii intelectuale.
2. Mijloacele de protejare si executare a masurilor privind proprietatea
intelectuala. [transpuse in legislatia noastra]
3. Solutionarea diferendelor.
4. Acordurile speciale pana la adoptarea TRIPS. [non-discriminare, regula
tratamentului national, regula existentei unui nivel minim garantat de
protectie a proprietatii intelectuale statele au obligatia sa adopte un nr.
minim de prescriptii legale de natura sa proteje proprietatea intelectuala.]

ORGANIZAREA JUSTIEI IN CADRUL WTO

Documentul fundamental e un memorandum privind solutionarea disputelor
dintre state [DSU].
Odata adoptat un raport, se pune problema executarii sale. Se pot ivi incidente,
care presupun reluarea procedurii.
Exista si o procedura distinca, nascuta in jurisp., care da dreptul particularilor sa
acceada la jurisprudenta WTO [sa intervina pe langa state, societati in vederea
adoptarii anumitor solutii.]
Nu ne cere termenele la examen!!!
Faze:
1. Faza consularilor si cererilor de consiliere. Daca un stat considera ca alt membru
a incalcat principiile fundamentale ale WTO [GATT, GATS, TRIPS], poate solicita
consultarea directa cu statul autor. Aceasta faza are un caracter confidential si
presupune posibilitatea asistarii statelor de catre serviciul specializat al secretariatului si
Page 41 of 70

chiar de catre directorul general. Are un rol special invitatia formala a dir. gen. de a
continua negocierile in biroul sau, de unde trebuie sa iasa cu un rezultat. [90% sunt
reusite]. Aceasta cerere de conciliere trebuie sa fie notificata si consiliilor si comitetelor
din cadrul WTO si poate sa dureze maximum 60 zile. Daca termenul e depasit fara a se
ajunge la un acord, procedura continua, iar statul victima poate trece la faza urmatoare.

2. Grupul special [The Panel]. Membrii grupului special sunt desemnati de pe o lista
permanenta pusa la dispozitie de secretariat. Are 3 sau 5 experti, in mod exceptional,
care pot fi independenti sau nu de aministratiile nationale. Dar, in mod obligatoriu,
trebuie sa fie independenti de aministratiile nationale ale partilor in conflict. Rolul
acestui grup special este de a se informa si evalua obiectiv situatia creata, evaluare care
trebuie sa se concretizeze intr-un raport. Raportul are rolul de a identifica solutiile
posibile pentu iesirea din conflict. Raportul scris al grupului special trebuie sa fie emis in
termen de 6 luni de la constituirea grupului, termen care poate fi prorogat in mod
special la 9 luni. Statul petent poate solicita suspendarea emiterii raportului pe o durata
de maximum 12 luni. Odata redactat, raportul trebuie remis OSD [Organismului pentru
Solutionarea Disputelor] in vederea solutionarii sale. In cadrul OSD, partile au dreptul si
obligatia de a-si exprima pozitia asupra raportului, urmand ca, in termen de 60 zile,
raportul sa fie adoptat sau nu. Raportul se considera adoptat prin consens si cu
exceptia neatacarii cu apel. Daca e adoptat, se termina procedura. Cand nu exista
consens sau e atacat cu apel se trece la faza urmatoare.

3. Procedura in fata organului de apel. Organul de apel este un grup specializat cu
caracter permanent, constituit din 7 membri, din care doar cate 3 statueaza asupra unei
situati date. Cei 7 membri sunt desemnati de OSD pentru o durata de maximum 4 ani,
care poate fi reinnoita o singura data, din radurile unor specialisti absolut independenti
de administratiile nationale. In principiu, grupul de apel isi limiteaza competenta la
problemele de drept pe care le ridica raportul grupului special, fara a mai verifica starea
de fapt. Si aceasta faza e confidentiala, doar raportul grupului de apel devenind public.
Intr-un termen de 60-90 zile, corpul de apel trebuie sa emita propriul raport, pe care
sa-l predea din nou OSD, in vederea adoptarii sale. OSD are obligatia de a supune
adoptarii raportul in termen de 30 zile.

In contextul acestei proceduri exista si doua aspecte care o pot simplifica sau ingreuna.
a. Arbitraj arbitrii independenti de WTO si solutia lor va fi obligatorie pentru parti
fara alte comentarii si fara alte mijloace de a o ataca (!).

Page 42 of 70

b. Amicus Curiae prietenul Curtii nici un text al WTO nu vorbeste de posiblitatea
particularilor de a accede la justitia organizatiei. Tocmai de aceea, intrebarea e
daca o asemenea procedura poate fi tolerata sau nu. Concluzia a doua rapoarte
este in sensul ca, intr-o anumita masura, procedura poate fi utilizata. In nici un
caz amicus curiae nu poate genera o statuare cu privire la drepturile individuale
ale unor petenti individuali, insa luarea in calcul a intereselor acestora constituie
un aspect principal al informarii pe care instantele WTO trebuie sa o efectueze.
In concluzie, se poate interveni in procedurile judiciare pe langa un stat prin
depunerea unui memoriu [un fel de interventie accesorie] sau ca intervenientul
poate fi un alt membru al WTO.
Seminar 01.04.2014
OHADA Organizatia Pentru Armonizarea Dreptului Afacerilor in Africa [1993]
A reunit tarile africane care au mostenit sistemul comercial francez.
In 1995 s-a semnat Acordul OHADA, care se bazeaza pe o tehnica de tip comunitar de
interpretare a regulilor uniforme de dr. comercial african.
m. S-a stabilit modalitatea de impunere
Structura organizatorica:
1. Consiliul de Ministri
2. Secretariatul Permanent
3. Scoala Superioara de Magistratura
4. Curte Comuna de Justitie si Arbitraj [instanta & arbitraj]
Domenii de activitate:
a. Impact in domeniul societatilor
b. Domeniul Garantiilor
c. Domeniul executarii silite simplificate
d. Contracte de transport tip cu aplicabilitate in toate tarile membre
e. Arbitraj
Originalitatea acestei org. trebuie trata in raport de Curtea Comuna de Justitie si
Arbitraj, care nu doar prezinta elemnt inovativ [instanta+arbitraj], ci asigura o justitie
supra-nationala.
Nu e instanta de control, ci are competenta in toate litigiile privind aplicarea
legislatiei OHADA.
Page 43 of 70



Curs 07.04.2014
Societatile comerciale. Companiile. Subiecti ai DCI.
Legea aplicabila societatilor comerciale
In dreptul comparat privat european, se poate retinte existenta a doua conceptii
semnificative cu privire la circumscrierea criteriilor de determinare a legii aplicabile
societatilor comerciale [lex societatis]. In UK, domiciliul societatii e factorul determinant
pentru determinarea legii aplicabile (domiciliul e locul indeplinirii formalitatilor de
inregistrare).
Teoria incorporarii. Conform acestui criteriu, legea aplicabila societatilor
comerciale si nationalitatii acestora este cea a locului de indeplinire a formalitatilor de
inregistrare sau constituire a acestei persoane juridice. De regula, aplicarea incorporarii
trimite in mod natural la legea sediului statutar, fiind de presupus ca acesta este si locul
inmatricularii si cel al indeplinirii formalitatilor de infiintare. Cu toate acestea, posibila
discrepanta intre un sediu statutar si unul real, adica un posibil sediu fictiv si unul
autentic este neglijata aproape in totalitate in aceasta teorie. Criteriul incorporari este
aplicabil atat determinarii nationalitatii societatilor interne, cat si recunoasterii
societatilor straine.
Avantajul acestei solutii este ca asigura respectarea vointei partilor,
permitandu-le acestora sa aleaga legea societatii pe care urmeaza sa o infiinteze. Pe de
alta parte, acest criteriu este sigur si stabil.
Acest sistem prezinta dezavantajul major in privinta tolerarii sau chiar incurajarii
fraudelor, fraude ce pot fi observate mai ales la nivel fiscal si care vizeaza tara in care
societatea isi desfasoara activitatea reala / principala, fiind incorporata intr-un stat cu o
legislatie mai favorabila. Totusi, nu genereaza o prezumtie de frauda.
Acest sistem este specific dreptului anglo-american, dar se regaseste si in tari ca
Olanda, Elvetia & Italia [partial].
In opozitie cu acest sistem, regasim criteriul sediului real. Acest sistem
presupune exigente suplimentare fata de criteriul incorporarii. Principala exigenta e
aceea ca sediul social sa fie serios si real, adica sa constituie centrul real de directie a
activitatii societatii si sa nu fi fost ales de fondatori intr-o maniera fictiva. Pentru a
Page 44 of 70

determina regulile de baza dupa care functioneaza acest criteriu, este utila analiza
jurisprudentei in materie, prezenta in principal in Franta si Germania.
In dr. francez exista un text care se ref. expres: 1837 C. Civ. fr., care prevede ca
orice societate comerciala al carei sediu este situat pe teritoriul francez (si fostele
colonii), este supusa dispozitiilor legii franceze. Textul mai prevede ca tertii, prin
exceptie, se pot prevala de sediul statutar, dar acestora nu le este opozabil din partea
societatii, daca sediul real este situat intr-un alt loc.
Hotarari relevante: Bank Otoman C. Ap. Paris confruntata cu determinarea
legii aplicabile unei societati bancare inregistrata dupa dr. turc, insa gestionata din
Anglia, a desemnat ca lege aplicabila legea engleza, ca fiind legea sediului real al
societatii. [aceeasi solutie din 1870, in dr. german]
Curtea de Casatie franceza 1990 hotarare cu rolul de a sintetiza aspectele
generate de recunoasterea unei companii straine. Curtea a spus:
a. centrul de directie si de exploatare comerciala sau locul deciziilor juridice,
financiare, administrative si tehnice trebuie considerat sediul real al societatii,
in raport cu care toate celelalte sedii trebuie considerate secundare, in pofida
caracterului lor statutar sau nu. [dr. german spune ca va fi considerat esential
locul unde se desfasoara o activitata care e indispensabila - nu rezolva
nimic]
b. sediul statutar al societatii comerciale este prezumat a fi sediul real [extrem
de incerta, dar prezumtia e de bun simt]
Sistemul sediului real se regaseste in dr. francez / german / roman / maghiar /
belgian si a fost utilizat si in Conventia de la Haga 1966.
Pe langa aceste doua criterii principale, se pot imagina si uneori chiar exista si
alte criterii de determinare a nationalitatii si legii aplicabile unei societati comerciale.
Exemplu: exceptional, criteriul controlului nationalitatea unei societati este
determinata fie de nationalitatea administratorilor, fie de cea a actionarilor majoritari.
Ecouri ale acestui criteriu se regasesc in unele conventii internationale, cum ar fi Conv.
de la Washington privind investitiile straine. Este complet lipsit de previzibilitate, astfel
incat poate fi utilizat cel mult ca si un criteriu complementar.
Legea romana: 2568, 2571 [+ art. 1(2) Legea 31/1990], 2580 CC
Dreptul european. In principiu, dorinta legiuitorului european a fost aceea de
asimilare a tratamentului persoanelor juridice celui al persoanelor fizice. In aceasta
privinta, se considera ca exista doua texte fundamentale in TFUE: 49 & 54. Primul
Page 45 of 70

dintre acestea se refera la dreptul general de a stabili si conduce companii oriunde pe
teritoriul UE, ca si la dreptul de a infiinta agentii / sucursale / filiale oriunde pe teritoriul
UE. Al doilea art. prevede ca toate companiile infiintate in conformitate cu legea unui
stat membru trebuie tratate asemenea persoanelor fizice carora li se aplica legea unui
stat membru.
Daily Mail 1988 CJUE hotarare care vizeaza urm. situatie: o companie
infiintata conform legii britanice decide schimbarea sediului in Olanda, urmand ca
ulterior acestei schimbari, asociatii sa treaca la o vanzare de parti sociale. Schimbarea
cu pricina presupunea un acord din partea UK Treasury [Fiscul] pt. ca schimbarea de
sediu antreneaza o schimbare de regim fiscal. Ei doreau sa ramana societate engleza,
dar era vorba doar de impozitul mai mic la transferarea partilor sociale. Curtea a spus
ca in esenta, statutul persoanei juridice este in mod natural dependent de regimul
juridic national, astfel incat nu constituie o incalcare a tratatelor UE restrictiile impuse
de statul de plecare, in conditiile in care dorinta societatii este aceea de mentinere a
statutului organic initial.
Aceasta hotarare a fost urmata de Decizia Centros 1999 art. 49 partea
referitoare la secondary establishment. Intentia unei societati inmatriculata in UK de a
deschide un stabiliment secundar in Danemarca. DK refuza inregistrarea acestui
stabiliment pe motiv ca nu sunt intrunite conditiile legii daneze cu privire la capitalul
minim pentru tipul respectiv de societate. In esenta, se invoca legea statutului organic.
Din nou, e sesizata CJUE, care spune ca e incalcat tratatul, DK nu are voie sa impuna
restrictii privind libertatea de stabilire a unei persoane juridice.
A treia solutie Cartesio 2006 Societate infiintata dupa regulile dr. maghiar,
care doreste sa se mute in Italia si sa isi mentina statutul de societate maghiara.
Ungurii sunt adeptii criteriului sediului real. Tribunalul Comercial Budapesta a refuzat
inregistrarea modificarii daca doreau schimbarea sediului, trebuia dizolvata societatea
maghiara si reinfintata dupa regulile dr. italian. Este o piedica restrictia impusa de legea
maghiara privitor la transferul sediului dintr-o tara in alta? CJUE a spus ca nu, in
principiu, dar are doua ipoteze:
1. exista posibilitatea ca o societate sa paraseasca o tara dorind sa isi mentina
statutul organic dobandit in acea tara (ipoteza Cartesio)

2. paraseste o tara, renuntand cu totul la statutul organic initial

CJUE spune ca in prima ipoteza sunt posibile restrictiile atat timp cat nu exista o
armonizare europeana, iar in cazul celei de-a doua ipoteze sunt inadmisibile restrictiile.
Page 46 of 70

Uberzenght Ispire Art CJUE urmeaza rationamentul din cauza Centros, doar ca
ipoteza e similara.
Concluzia e ca exista o tendinta a CJUE in sensul favorizarii criteriului
incorporarii, datorita, in primul rand, caracterului natural al potrivirii dintre acest criteriu
si libertatea de stabilire in cadrul UE.
Pe de alta parte, duce la concluzia ca instanta europeana admite exceptiile atata
timp cat nu exista armonizare europeana si, totodata, considera ca restrictiile pot fi
impuse in ipoteza fraudei.
Incepand cu anii `70 s-a pus problema emiterii unei legislati europene care sa
permita crearea unei societati universal si uniform recunoscuta pe intreg teritoriul
comunitatii europene (la acea vreme). Solutia unei reglementari uniforme in materie a
esuat in pofida avantajelor economice pe care o asemenea formula le presupune.
Compormis intre societatea uniform reglementata la nivel european si societatea
reglementata la nivel national. Propunerea s-a materializat in Regulamentul 2157/2001
referitor la statutul societatii europene. Conceptul de baza al acestui regulament este
acela ca o societate europeana trebuie sa fie inmatriculata in fiecare stat membru in
care are activitate si sa fie guvernata atat de reguli europene, cat si de reguli nationale.
Un alt aspect care a impiedicat adoptarea unui tip de societate europeana a fost
implicarea lucratorilor. [nu era clar unde vor fi supuse impozitelor salariile]
Directiva 2001/1986 de completare a statutului societatii europene in ceea ce
priveste statutul lucratorilor.
La crearea unei societati europene pot participa numai societati comerciale avand
legaturi anterioare cu tarile UE. Aceasta legatura este legata de infiintarea
societatii / societatilor fondatoare dupa regulile de drept ale unui stat membru si de
sediul statutar / administrarea centrala, care trebuie sa se afle in UE, chiar daca nu
neaparat in acelasi stat. Prin exceptie, statele membre au posibilitatea de a permite
infiintarea unei societati europene de catre societati a caror administrare centrala nu se
afla in UE, cu conditia ca ele sa fie constituite dupa regulile unui stat membru, sa isi
aiba sediul statutar in acelasi stat membru si sa aiba o legatura efectiva si continua cu
economia unui stat membru. Constituirea unei societati europene se poate realiza prin
fuziune, holding, filiala comuna sau transformare.
Pentru ca o societatea europeana sa ia nastere prin fuziune e necesar ca cel
putin doua dintre societatile fondatoare sa fie societati pe actiuni, apartinand unor state
diferite ale UE.
Page 47 of 70

Holdingul desemneaza ipoteza in care o societate detine participari in alte
societati comerciale, intervenind sau chiar controland gestiunea acestora. Conditia este
ca societatile fondatoare care cuprind SA sau SRL sa apartina unor state diferite
membre ale UE sau sa aiba de cel putin 2 ani, cel putin un stabiliment situat in alt stat
membru.
Filiala comuna conditiile sunt identice celor de la holding, cu precizarea ca rolul
dominant il joaca mai multe societati.
Transformarea unei SA. Conditia e ca aceasta sa aiba cel putin o filiala care sa
depinda de dreptul unui alt stat membru, in functiune de cel putin 2 ani.
Sediul societatii europene. Regulamentul adopta criteriul sediului social. Sediul
statutar este situat in acelasi stat membru in care se afla administratia cenrala a
societatii. Cu toate acestea, statele membre pot impune ca regula suplimentara
obligatia ca sediul statutar si administratia centrala sa fie situate in acelasi loc.
Legea aplicabila societatii europene. Guvernata de disp. Regulamentului. Mai
departe, in masura in care regulamentul permite se aplica regulile cuprinse in propriul
statut. In completare, se vor aplica legile nationale, cu o anumita ierarhie.
Exista doar cateva societati europene [sub 0,3% din capitalul european].
Grupul de Interes economic: R2137/1985. In esenta, grupurile de interes
economic reprezinta o asociere intre doua sau mai multe persoane fizice / juridice,
asociere constituita pe o durata determinata, in scopul inlesnirii / dezvoltarii activitatii
economice a membrilor sai. Are o oarecare capacitate de exercitiu, poate incheia acte
care sa ii reprezinte pe membri si poate sta in nume propriu in justitie.
Trustul. Grupari de intreprinderi subordonate toate unei conduceri unice. In
comertul international sunt cunoscute trustul orizontal (sunt grupate societati care au
acelasi obiect de activitate) si trustul vertical (obiecte de activitate complementare).
Uneori, se poate confunda cu holdingul cand sunt preluate participari semnificative ale
societatile, ajungandu-se la un control indirect al societatilor.

Curs 14.04.2014
In DCI, pot fi utilizate doua metode pentru identificarea regulii juridice concrete
aplicabile unei situatii contractuale. In principal, este utilizata metoda conflictuala, iar
complementar, metoda substantiala.
Page 48 of 70

Metoda conflictuala daca o instanta e sesizata cu solutionarea unui litigiu
contractual, trebuie sa procedeze la 1) o calificare a contractului, dupa care 2) trebuie
sa determine legea aplicabila contractului respectiv. In determinarea legii aplicabile
trebuie sa utilizeze norma conflictuala a forului.
Norma conflictuala disp. legala care indica legea nationala care trebuie sa fie
aplicata contractului si elimina celelalte legi nationale virtual aplcabile. Prin urmare,
norma conflictuala are la baza ipoteza unui contract international. [aceeasi metoda se
aplica si delictelor]
Cand avem un ctr. international, se pune problema metodei subsidiare prin
care judecatorul determina legea aplicabila. De-a lungul timpului, s-au cristalizat 2 teze:
1. obiectivista judecatorul trebuie sa determine legea aplicabila contractului
dupa conexiunile obiective pe care acesta le are cu o lege nationala
[exemplu: locul incheierii / executarii ctr. etc].


2. subiectivista elementul esential in determinarea legii aplicabile contractului
este vointa partilor, pentru ca autonomia de vointa e singura in masura sa
indice legea proprie aplicabila raportului juridic.
Niciuna din teze nu poate fi adoptata in totalitate - se vorbeste de asa-numita
teza tranzactionala, oglindita de toate reglementarile europene in materie de norme
conflictuale. Aceasta teza presupune determinarea legii aplicabile contractului, in functie
de conexiunile necesare ale acestuia cu o lege nationala, tinand insa seama ca o
conexiune prioritara in aceasta determinare este data de autonomia de vointa. In acest
mod insa, teza tranzactionala permite utilizarea unor mecanisme corectoare ale unei
autonomii de vointa: mecanismul legilor de vointa, mecanismul clauzei de exceptie etc.
Aceste mecanisme sunt aplicabile forurilor nationale.
Discutia nu e valabila daca avem in vedere o instanta arbitrala, deoarece arbitrii
au o libertate mai mare in determinarea legii proprii aplicabile litigiului, ei putand face
apel la mecanismul conflictual sau nu.
La nivel UE, trebuia o norma uniforma privitoare la conflictul jurisdictional
[adpotata prin R44/2001 BRUXELLES I privind competenta internationala si
recunoasterea hotararilor judecatoresti straine, intrat in vig. la 1 mrtie 2002].
Regulamentul ROMA I privind legea aplicabila obligatiilor contractuale
inlocuieste Conventia de la Roma 1980 privind obligatiile contractuale.
Page 49 of 70

[nu a fost ratificata decat de state europene]
In ceea ce priveste raportul dintre R. si Conv. de la Roma, e de retinut ca
potrivit art. 4 parag. 1, R. inlocuieste efectiv, intre statele membre, Conv. de la Roma si
ca orice referire la Conventie se va considera pe viitor ca fiind referire la Regulament.
Regulamentul nu se va aplica decat ctr. incheiate dupa intrarea in vigoare a R. [dupa
17.12.2009].
In ceea ce priveste relatia R. cu alte conv. internationale, sunt aplicabile doua
reguli posibile [art. 25 R], in caz de conflict de surse de determinare a normelor
conflictuale:
1. regula aplicarii independente Conventiile internationale se considera
ca au un statut special in raport cu R., cu conditia ca aceasta conventie sa fie adoptata
inainte de intrarea in vig. a R. si sa priveasca legea aplicabila contractului. Statelor li s-a
limitat substantial dr. de negocia si adopta conv. internationale care sa aiba un continut
diferit fata de R. Exemple:
Conv. de la Haga privind L aplicabila vanzarilor internationale, care se va aplica in
continuare in tarile europene care au adoptat-o din cauza ca a fost ratificata si de un
stat tert UE; Conventia de la Viena 1980 cuprinde un mecanism conflictual propriu
aplicabil independent fata de R. ROMA I, pentru tarile care au ratificat Conv.
Intrarea in vig. a R. nu impiedica tarile sa ratifice ulterior Conv.!

2. regula substitutiei R. se aplica in mod prevalent atunci cand el se afla
in conflict cu o Conv. incheiata exclusiv intre doua sau mai multe state membre.
Exemple: Conv. de la Roma.

In ipoteza posibila a conflictului dintre R. si o Directiva, are prioritate Directiva,
cu cond. ca directiva sa cuprinda o norma conflictuala aplicabila unei situatii
contractuale. Totusi, exista situatii de exceptie in care R. are prioritate: ipoteza
asigurarilor, unde R. cuprinde dispozitii mai specializate decat cele existente in
Directivele dedicate acestui domeniu.
Domeniul material de aplicare al Regulamentului. R., cu ocazia determinarii
domeniului de aplicare si cu ocazia enuntarii regulilor sale functionale, atesta existenta a
doua reguli care constituie amprenta dr. european:
Page 50 of 70

1. clauza standard minim unional, consacrata de prevederile art. 3
parag. 4, 5 din R., conform carora nu se poate deroga de la normele imperative
unionale atunci cand localizarea obiectiva a contractului este situata integral in UE.
Exista un standard minim comunitar insituit din normele imperative UE, standard care
trebuie respectat.

2. clauza piata interna comuna, dedusa din considerentele R., aceasta
caluza presupunand exigenta ca aplicarea R. sa nu aduca atingere instrumentelor
europene care asigura buna functionare a pietei comune. Nu s-ar putea, prin
interpretarea unor prevederi din R. sa se deroge de la o norma cuprinsa intr-o directiva,
fiind o chestiune de principiu care poate fi afectata de unele exceptii.

Desi se considera ca nu sunt surse ale dreptului considerentele R., jurisprudenta
CJUE indica partial o alta abordare. Putem observa ca printre considerente exista
motivatii cu valoare argumentativa, dar si considerente cu valoare normativa. Pozitia
CJUE este in sensul ca acele considerente cu valoare normativa trebuie utilizate in
interpretarea textelor regulamentului.
Conform art. 1, parag. 1 din R., el se aplica situatiilor care presupun: 1. conflict
de legi, 2. in materie de obligatii contractuale / civile / comerciale, esential fiind ca in
aplicarea regulii sa se utilizeze o interpretare autonoma.
Pentru determinarea notiunilor tb. facut apel la jurisp. CJUE:
1. reprezinta o obligatie contractuala doar acea obligatie nascuta din
implicarea voluntara intr-un raport contractual, adica de asumarea libera a obligatiilor
contractuale. Intra in aceasta sfera si contractele de adeziune si chiar contractele
fortate, considerandu-se ca acestea nu elimina consimatamantul partii la incheierea ctr.
Regula aplicabilitatii se gaseste si unde e vorba de nulitate, pt. ca in prealabil
nulitatii este vb. de un ctr.
R. se refera la orice neexecutare ctr., chiar daca ea genereaza rezolutiunea ctr.
Nu se va aplica R. obligatiilor precontractuale. Tot CJUE mai spune ca, in ipoteza
asa-numitului lant contractual, intre extremele sale, nu exista raport contractual, fiind
vorba despre contracte succesive purtand asupra aceluiasi obiect [profund contestabila
afirmatia]. In Decizia Handte, 1991: vanzari succesive ale aceluiasi produs, cu problema
existentei unei actiuni in garantie a cumparatorului impotriva vanzatorului initial CJUE
a zis ca nu exista. [in dr. roman si fr. exista aceasta posibilitate].
Page 51 of 70

art. 81 TFUE nu vorbeste de materii civile si comerciale, ci doar civile, unde
vorbeste de armonizarea legislatiilor. Nu se face distinctie pt. ca se considera ca nu
trebuie, neexistand un domeniu comercial, independent fata de cel civil. In acest
context trebuie inteleasa sintagma 1.1 din R [civil, comercial], rolul fiind eliminarea
confuziei ce ar rezulta prin interpretarea data in legislatiile nationale. Astfel, sunt
excluse ipotezele in care o parte actioneaza in exercitiul puterilor sale publice. E de fapt
o excludere a raporturilor de drept administrativ. Cand statul actioneaza ca subiect
public, nu se poate aplica R, aspect lamurit de CJUE, in decizia Eurocontrol.
R. prevede ca nu se aplica materiilor fiscale, vamale, administrative si, mai
departe, ca nu se aplica urmatoarelor domenii determinate punctual, conform art.
1.2:
statutului si capacitatii persoanelor fizice. Exceptie art. 13 din R, aplicabila
capacitatii, fiind vorba de situatia in care una dintre parti nu avea capacitate
dupa legea unui alt stat, dar avea dupa legea locului incheierii contractului.
relatiile de familie si cele asimilate [si posibilelor contracte prin care se determina
anumite relatii de familie]
instrumentelor negociabile [cec, cambie, BO, in masura in care obligatiile nascute
din aceste instrumente deriva din caracterul lor negociabil]
conventiilor de arbitraj si conventiilor de electio iuris [determinare a
jurisdictiei / instantei competente]. Arbitraj Conv. de la NY; electio juris art.
23 din R. Bruxelles I.
dreptului societar [nu se aplica regulilor de infiintare, functionare]. R. se poate
aplica insa conv. privind cesiunea partilor sociale, conventiilor care implica
bunurile, acordurilor contractuale presocietare.
dreptului aplicabil altor pesoane juridice [ex: fara scop patrimonial]
constituirii si functionarii de trusturi [fiducia] si obligatiilor generate de aceasta
institutie
negocierilor precontractuale si obligatiilor rezultate din aceste negocieri
precontractuale. Pentru negocierii precontractuale si culpa in contrajendo
[incalcarea obligatiilor legale / de alta natura generate de faza precontractuala]
in principiu, raspundere extra contractauala, se va raspunde dupa art. 12 din R.
ROMA II (care trimite tot la contract).
unor contracte de asigurare, altele decat cele prevazute in art. 7 Regulament
regulilor de proba, cu exceptiile prevazute de art. 18, conform caruia R. se aplica
totusi prezumtiilor legale sau regulilor privind repartizarea sarcinii probei, dupa
cum se aplica si probei actelor juridice, cu anumite precizari incluse in
art. 18 p. 2
Page 52 of 70

normelor de procedura
Regulamentul are, conform art. 2, un caracter universal R. are o vocatie de
aplicare universala si se aplica indiferent de legea virtual desemnata ca lege
aplicabila, adica indiferent daca aceasta lege este europeana sau non-europeana,
ceea ce deosebeste ROMA I de BRUXELLES I, care nu se aplica decat pentru
jurisdictiile europene. Acelasi text mai inseamna ca R. inlocuieste orice norme
coflictuale concurente existente in legislatia nationala.

Regulamentul se aplica urmatoarelor aspecte contractuale:
interpretarea
executarea
consecintele neexecutarii
stingerea obligatiilor contractuale [incluzandu-se si evaluarea
daunelor-interese]
modurile de stingere a obligatiilor ca urmare a prescriptiei sau decaderilor
din drepturi intemeiate pe expirarea unui termen
consecintele nulitatii contractului.
Domeniul functional e prevazut de art. 12 din R. ROMA I. Parag. 2 din art. 12
spune: in ceea ce priveste modalitatile de executare si masurile la care este indreptatit
creditorul in caz de neexecutare, se va avea in vedere legea tarii locului unde
executarea are loc.
La examen, sigur va fi cv din R. ROMA I.
Curs 05.05.2014
DETERMINAREA LEGII APLICABILE CONTRACTULUI DUPA
CRITERIUL AUTONOMIEI DE VOINTA

Substantial libertatea de a te implica intr-un contract si de a-i stabili continutul.
Art. 3 ROMA I cuprinde criteriile generale de apreciere a regulii autonomiei de
vointa si limitele princpiului. Evaluarea textului indica adoptarea de catre regulament a
asa-numitei teze tranzactionale nu doar automia de vointa, ci limitele aplicabile
principiului pot duce la aplicarea unor norme de la care nu se poate deroga.
Page 53 of 70

Parile pot supune intregul contract sau doar o parte a contractului unei legi sau
pot desemna mai multe legi, fiecare fiind aplicabila cate unei parti a contractului.
Procedeul, in contextul autonomiei de vointa, e cunoscut ca depesage clauzele majore
ale contractului pot fi separate de restul, astfel incat nu genereaza nici o
incompatibilitate juridica desemnarea mai multor legi aplicabile contractului.
Clauza de desemnarea voluntara a legi aplicabile validitatea sa este apreciata
dupa un criteriu autonom, intrinsec regulamentului sau autonom european.
Exemplu: clauzele abuzive conceptie europeana independenta de conceptiile
nationale. Deci pot fi mai multe legi, plus conceptia europeana.
Conditia pentru ca desemnarea mai multor legi sa fie viabila si valida: exigenta
coerentei contractului. Nu e posibil ca obligatiile unei parti sa fie grevate de o
legislatie, iar cele ale celeilalte parti sa fie reglementate de alta legislatie. Deci putem
avea oricate legi, in oricate divizari ale contractului, atat timp cat se asigura coerenta.
Partile pot alege o norma neutra? DA. Partile pot alege legea unui stat care are
sau nu legatura cu contractul. De la aceasta libertate exista doua derogari, prevazute
de parag. 3 & 4:
1. Cand toate elementele situatiei juridice, mai putin optiunea partilor, indruma spre
o alta lege, alegerea partilor nu poate aduce atingere acestei legi, in dispozitiile de la
care aceasta lege nu permite derogarea. [putina incoerenta]
2. Ipoteza in care toate celelalte elemente juridice indruma spre legea unuia sau
mai multor state membre, caz in care nu se va putea deroga de la prevederile
imperative ale dreptului unional, in masura transpusa de legislatia statului membru in
care functioneaza forul. S-ar putea spune si ca regula trebuie extinsa la situatia in care
normele unionale trebuiau deja transpuse si nu au fost transpuse.
Odata incidente aceste norme imperative, impiedica aplicarea legii aleasa de parti,
ceea ce inseamna ca legea unitara aleasa de parti se va aplica contractului, cu exceptia
normelor de la care nu se poate deroga. Aspectul normei imperative este negativ: evita
aplicarea unei norme alese de parti care ar infrange regulile imperative ale forului.
Norma din art. 3 sunt ordinare, spre deosebire de art. 9 (legile de politie legi de
aplicare imediata overrindg mandatory rules).
Partile pot sa aleaga o norma non-nationala pentru a fi aplicabila contractului lor? In
contextul Conventiei de la Roma se considera ca nu, cu referire speciala la lex
mercatoria. In contextul R., se apreciaza ca alegerea partilor nu poate privi o norma
non-nationala decat in masura in care se utilizeaza tehnica incorporarii contractuale.
Page 54 of 70

Concluzia se desprinde din continutul considerentelor 13 si 14, din care se
intelege ca regulamentul nu interzice partilor integrarea prin referinta in contractul lor a
unui drept non-etatic sau a unei conventii internationale. In acest context, este de
retinut ca norma non-etatica la care se face trimitere nu este plasata pe o pozitie de
egalitate cu o norma nationala. Incorporarea (referinta contractauala) are valoare unui
shortcut catre un grup de reguli juridice virtual aplicabile unei situatii juridice. In mod
frecvent, referinta poate indica principiile UNIDROIT, principiile dr. eur. al contractelor,
cadrul comun de referinta [DCFR] initiativa de cod european care cuprinde reguli
comune europene sau sugestia unor reguli in materie contractuala / fapte juridice licite
/ raspundere delictuala (extra-contractuala / torta), o conventie care in mod obiectiv
(dupa propriile criterii) nu ar fi aplicabila.
Limita incorporarii este, de fapt, data de normele imperative, pentru ca trimiterea cu
princina este eficienta atata timp cat nu contravine unor norme nationale imperative
(care sunt destul de putine). Alegerea prin incorporare este cam ca alegerea obisnuita,
caci sunt limitate de exercitiul normelor imperative. Diferenta e ca in privinta
incorporarii e esential ca alegerea sa fie facuta intr-o maniera eficienta, care trebuie sa
indice suficient de clar instrumentul juridic pe care partile doresc sa il utilizeze:
invocarea lex mercatoria e vaga si poate sa nu fie acceptata de judecator.
Pot desemna retroactiv legea aplicabila contractului? Daca nu se prevazuse nimic,
pot. Daca se prevazuse pot, se poate face cu conditia de a nu afecta drepturile tertilor,
pentru ca e posibil sa afecteze dreptul la actiune al tertilor (acele drepturi castigate de
terti).
Forma: trimiterea poate fi expresa ori tacita (dedusa din circumstantele situatiei
juridice). Intre altele, considerentul nr. 12 al R. cuprinde o prezumtie simpla, in sensul
ca alegerea unui for (instante) este un indiciu in privinta legii aplicabile contractului. Mai
sunt si alte indicii: limba, preluarea unui text dintr-un act fara a fi indicat actul etc.
Existenta si valabilitatea contractului sau a unei clauze contractuale sunt supuse legii
care ar fi aplicabila in virtutea regulamentului, daca acel contract / clauza ar fi valabile.
De la aceasta regula exista o derogare prevazuta de art. 10.2: in ipoteza exigentei
stabilirii lipsei consimtamantului la contractare, o parte poate sa se refere la legea tarii
in care isi are resedinta sa obisnuita daca rezulta din circumstante ca ar fi nerezonabil
ca efectul comportamentului unei parti sa fie determinat dupa legea prevazuta la
paragraful 1.
Art. 20 din R. prevede excluderea retrimiterii: Daca prezentul regulament prevede
aplicarea unei legi a unui stat, se intelege prin aceastea regulile de drept material in
Page 55 of 70

vigoare in aceasta tara, cu excluderea regulilor de DIP din acea tara. Daca partile au
desemnat o lege nationala, ele au trimis la norma substantiala, nu la norma conflictuala.
Ce se intampla daca partile nu au prevazut nimic in privinta legii aplicabile
contractului lor? In primul rand, daca autonomia de vointa nu este aplicabila, se aplica o
succesiune de reguli care urmeaza metodologia prevazuta in art. 4 din R. Acest art.
include 4 reguli distincte de desemnare a legii aplicabile in lipsa alegerii partilor, si
anume:
1. Regula punctelor de legatura prioritare
2. Regula prestatiei caracteristice
3. Regula legaturii manifest mai stranse
4. Regula legaturii celei mai stranse
In completarea metodologiei prevazute de art. 4, R. prevede cateva metode speciale
de desemnare a legii aplicabile, in functie de natura contractului, in materie de
transport (art. 5), contracte de consum (art. 6), contracte de asigurare (art. 7),
contracte individuale de munca (art. 8).
Daca nu putem identifica o alegere expresa / tacita in contract, ne referim la art. 4.
Daca apar ipoteze speciale, art. 5-8.
Regula punctelor de legatura prioritare (art. 4.1.a-h). In textele acestui
paragraf, R. indica diverse conexiuni pe care contractul le are cu o lege nationala si care
sunt determinante pentru anumite tipuri de contracte pentru stabilirea legii aplicable.
Ratiunea din spatele textelor este intemeiata adesea pe regula prestatiei caracteristice
particularizata la anumite contracte sau de regula protectiei partii mai slabe ori de
ratiunea previzivilitatii in momentul incheierii contractului.
a. Contractul de vanzare de bunuri e guvernat de legea tarii in care vanzatorul isi
are resedinta obisnuita. Textul se aplica doar vanzarilor mobiliare si, in principiu, doar
celor corporale. Cu toate acestea, se considera ca intra in acesta categorie si standard
software, incorporabil pe suport electronic. In mod cert, lit. a exclude bunurile
imobile / aeronavele / vasele / valorile mobiliare (mai cu seama cele tranzactionate in
cadrul sistemelor multilaterale).

b. Contractele de prestari servicii sunt supuse legii tarii in care prestatorul de
servicii isi are resedinta obisnuita. Tot de regula prestatiei caracterisitice este vorba.
Sunt excluse de la aceasta regula prestarea de servicii in folosul consumatorilor /
transporturile / CIM.

Page 56 of 70

c. Contractele avand ca obiect un drept real imobiliar, dreptul de proprietate
imobiliara sau un drept de folosinta temporara asupra unui imobil sunt supuse legii tarii
in care este situat imobilul.

d. Prin exceptie, la lit. D, contractele de inchiriere care au rolul de a furniza
chiriasului un drept de folosinta personal pe o durata de maximum 6 luni sunt
guvernate de legea tarii in care proprietarul isi are resedinta obisnuita, cu conditia ca
locatarul sa fie o persoana fizica si sa isi aiba resedinta obisnuita in aceeasi tara.

e. Contractul de franciza e guvernat de legea tarii in care francizatul isi are
resedinta obisnuita. Protectia partii mai slabe (francizatul).

f. Contractele de distributie sunt supuse legi tarii in care distribuitorul isi are
resedinta obisnuita.

g. Vanzarile la licitatie sunt supuse legii tarii unde vanzarea are loc, cu conditia ca
acest loc sa fie determinabil. In consecinta, vor fi, de regula, excluse, licitatiile
desfasurate prin intermediul internetului, carora li se va aplica, in principiu, regula
prestatiei caracteristice, prevazuta de paragraful urmator al art. 4. Ratiunea din spatele
acestui text se bazeaza pe ideea ca adesea licitatiile sunt guvernate de norme
imperative si atunci este firesc sa se faca trimitere la legislatia locului unde se
desfasoara licitatia.

h. Vanzarile de instrumente financiare in cadrul sistemelor multilaterale desfasurata
dupa reguli nediscretionare care sunt urmarea mecanismului cererii si ofertei, sunt
guvernate de legea nationala careia ii este supus sistemul multilateral, cu conditia ca
acest sistem sa fie supus unei singure legi. [Bursele de valori mobiliare]

Regula prestatiei caracteristice. Daca un contract nu este acoperit de
prevederile paragrafului 1.a-h sau daca un contract acopera mai multe din punctele a-h,
atunci acest contract va fi guvernat de legea tarii in care partea care trebuie sa
furnizeze prestatia caracteristica isi are resedinta obisnuita. In sinteza, se refera la 2
ipoteze:
1. cea a lacunei (nu e acoperit de a-h). Exemplu: vanzarea de licente / dr. de prop.
intelctuala / leasingul de bunuri mobile
Page 57 of 70

2. cumulul (e acoperit de mai multe ipoteze a-h). Exemplu: contractele de schimb /
contractele privind oferirea unei prestatii de a face in schimbul altei prestatii
similare.
Prestatia specifica nu e definita de regulament. Ratiunea este aceea ca o definire ar
fi putut avea caracter limitativ, dar si pentru ca exista deja o conceptie autonoma
europeana in privinta notiunii de prestatie caracteristica. In esenta, aceasta notiune se
regaseste in raportul Giuliano-Lagarde, aratand ca prestatia caracteristica e lesne de
determinat daca contractul e unilateral. Ceva mai greu e in cazul contractelor reciproce
(sinalagmatice).
Se considera ca prestatia caracteristica in contextul acestor contracte este data de
acea prestatie care reprezinta materia ce vizeaza scopul socio-economic al contractului,
particularizandu-l fata de celelalte contracte. De cele mai multe ori, prestatia
caracteristica este cea in schimbul careia se plateste o suma de bani.
Exista si varianta a3a, in care nu exista prestatii banesti, caz in care se va avea in
vedere considerentul nr. 19 din R. care indica un criteriu suplimentar de determinare:
cel al centrului de gravitate al contractului, fara a defini insa aceasta notiune. E de
presupus ca, in cazul in care in schimbul livrarii unor marfuri in mod periodic, alta parte
se obliga sa edifice o fabrica, centrul de gravitate ar fi contruirea fabricii.
Regula legaturii manifest mai stranse clauza de exceptie (escape clause)
art. 4.3 din R. Daca rezulta din ansamblul circumstantelor cauzei ca un contract
prezinta legaturi in mod manifest mai stranse cu o tara, alta decat cea la care fac
trimitere parag. 1, 2 (regulile 1, 2), atunci legea acestei alte tari se va aplica. In
doctrina construita pe marginea acestui text, s-a apreciat ca mecanismul clauzei de
exceptie trebuie aplicat intr-o maniera extrem de rezervata, deoarece in caz contrar
risca sa compromita previzibilitatea mecanismului conflictual pus in practica de
regulament.
Se considera ca clauza de exceptie isi gaseste aplicabilitatea in sfera contractelor
care urmaresc acelasi scop, cand clauza de exceptie va putea atrage modificarea clauzei
de exceptie a contractului accesoriu, prin extensia legii aplicabile contractului principal.
Pe de alta parte, clauza de exceptie ar putea fi considerata aplicabila si in cazul
ansamblului de contracte sau grupului de contracte care urmaresc acelasi scop: vazarea
si transportul.
Page 58 of 70

Se mai considera ca regula de exceptie si-ar mai gasi aplicabilitatea si in ipoteza
contractelor preparatorii: promisiunea de a contracta, pactul de preferinta, promisiunile
unilaterale de a contracta etc, care ar putea fi supuse legii contractului promis.
Ideea e tolerata insa si de art. 12 din R. ROMA II, care spune ca tuturor actelor
preparatorii contractului li se aplica legea care s-ar fi aplicat daca s-ar fi incheiat
contractul.
S-ar putea sustine si ca in ipoteza subcontractului (grupului omogen de
contracte) ar fi rezonabila aplicarea clauzei de exceptie.
Legatura manifest mai stransa poate fi insa data, asa cum rezulta din
considerentul nr. 20 al R., de formalitatile de inregistrare sau publicitate ale vanzarii sau
transferului de proprietate in situatii speciale. Exemplu: vanzarea de aeronave, nave
etc.
Daca legea aplicabila nu poate fi determinata in temeiul parag. 1 si 2 (regulile 1
si 2), contractul este guvernat de legea tarii cu care acesta prezinta legaturile cele
mai stranse.
Daca clauza de exceptie invalideaza regulile 1 si 2, aceasta ultima regula vine sa
rezolve problema doar atunci cand primele 2 reguli nu sunt functionale.
Principiul ce sta la baza ultimei reguli este cel al proximitatii. Legea aplicabila
va fi determinata in functie de gruparea si aprecierea a diferite puncte de legatura care
pot fi considerate relevante si care ar trebui sa duca la cea mai apropiata lege (most
closely connected law), fiind astfel suficienta o usoara inclinare spre o anumita lege
pentru ca aceasta lege sa se aplice. Principiul ar trebui aplicat intr-o maniera similara
clauzei de exceptie, intrucat majoritatea contractelor sunt cuprinse in primele doua
reguli. Cu toate acestea, practica dezvoltata pe marginea conventiei de la Roma a
dovedit necesitatea instituirii acestei reguli. Exemplul principal in constituie acele
contracte care fara a fi gratuite, nu genereaza nici o obligatie monetara sau genereaza
atat prestatii de a face, cat si obligatii monetare, fara ca proportia acestora sa fie
relevanta. Intra in aceasta categorie contractele industriale complexe (exemplu:
antreprizele industriale, prin care se ofera un serviciu in schimbul unui bun si care nu
pot fi supuse regulilor conexiunilor)
Seminar 05.05.2014 extrem de imp. pt. examen
Mecanismul de solutionare al diferendelor in cadrul WTO, pasnic. Prezumtie a
consimtamantului in momentul aderarii la WTO, prin semnarea GATT. Instanta, in
cadrul WTO este OSD Organismul de solutionare al disputelor (DSB Dispute
Page 59 of 70

Settlement Body) rol de autoritate interpretativa si doar in subsidiar autoritate
jurisdictionala. Ca si autoritate interpretativa, vorbim de interpretarea dispozitiilor
existente, in acordurile semnate ca urmare a rundelor de negocieri in raport de
cutumele de interpretare din DIP.
Fazele de solutionare:
1. Faza negocierilor directe. Partea lezata adreseaza o cerere organismului de
solutionare a diferendelor prin care se solicita medierea. Este o faza
confidentiala si poate dura pana la 60 zile. Fara notificarea de conciliere nu se
poate trece mai departe. In urma acestei faze se poate ajunge sau nu la un
raport de conciliere.

2. Faza diferendelor in fata DSB. Se numeste un grup special (intre 3-5
persoane). Acestia pot sau nu sa fie independenti fata de administratiile
nationale. Rolul acestui grup special este de a evalua situatia cuprinsa in
plangere. Toata faza dureaza 6 luni, cu exceptia prelungirii pana la 9 luni, o
singura data. La finalul acestei faze, grupul special are obligatia de a emite un
raport care sa cuprinda starea de fapt, acordul statelor membre daca exista,
iar in cazul in care nu exista, sa propuna o solutie in vederea solutionarii
diferendului (se adopta prin majoritate). Raportul grupului special este trimis
DSB, intrandu-se in faza 3.

3. Analiza raportului DSB. Ca intindere, 60 zile maximum. DSB trebuie sa adopte
sau sa respinga raportul emis de grupul special. Nu se poate vorbi de
punerea in aplicare a raportului grupului special, decat dupa adoptarea de
catre DSB (raportul se adopta doar prin consens). Daca DSB adopta raportul,
solutia e definitiva si poate fi pusa in aplicare. Partile pot ataca solutia in
acest raport si astfel ajungem in faza 4.

4. Apelul. Faza de control cu caracter confidential. Exercitat de corpul de apel
(se judeca exact ca in primele 2 faze). Corpul de apel are caracter
permanent, include 7 membri dintre care doar 3 statueaza practic asupra unei
situatii concrete (asemenea unei instante de recurs, dpdv organizatoric).
Membrii organului de apel sunt independenti de administratiile nationale, in
raport de statele litigante. Controlul care se exercita asupra solutiei cuprinse
in raportul grupului special este limitat practic de liniile trasate de statul
apelant. Calea de atac a apelului poate fi exercitata doar in limitele trasate de
apelant, raportat la criticile aduse. Dureaza 60 zile, cu prelungiri 90 maxim.
Page 60 of 70

Corpul de apel emite un raport, care va fi remis spre adoptare DSB, care
trebuie adoptat cu majoritate. Daca DSB adopta acest raport, devine
obligatoriu pentru statul membru.

5. Reunire DSB dupa 30 zile de la ramanerea definitiva a solutiei. Daca exista
acord intre statele litigante, statul parat poate solicita un termen pentru
punerea in aplicare a raportului. Daca nu exista o astfel de cerinta, vorbim de
o aplicare imediata a dispozitivului. Pe tot parcursul acestei faze
nedeterminate in timp, statul parat are obligatia de a informa DSB cu privire
la executare si la modificarea unuia dintre rapoarte. De fiecare data cand vb.
de reunirea DSB, inainte de a judeca fiecare speta, DSB trebuie sa verifice ce
s-a intamplat in situatiile anterioare.

6. Etapa incidentelor la executare. Daca exista incidente, se reconstituire grupul
special care se va pronunta asupra propriului raport (sau DSB) ambele se
pronunta pe propriile rapoarte, mai precis punerea in executare a rapoartelor.
Statul reclamant poate sa nu astepte solutionarea diferendului urmand toti
acesti pasi si poate adopta propriile masuri in vederea inlaturarii politicii
economice care il face sa se simta lezat, conditionat de autorizarea DSB si de
justificarea caracterului exceptional al masurii economice utilizate de statul
parat in raport de care statul reclamant se considera lezat. Ca si masuri luate
impotriva statului parat vorbim de compensatie (echivalentul despagubirilor)
si de retorsiune (retaliation).

Lex societatis determinarea legii aplicabile unei societatii comerciale, criterii:
1. criteriul incorporarii legea determinanta pentru desfasurarea activitatii unei
societati e legea locului in care sunt indeplinite formalitatile de inregistrare,
constituire, autorizare. De regula, coincide cu sediul statutar. Ca si incovenient al
acestui criteriu, vorbim de un risc in ceea ce priveste existenta fraudelor fiscale.

2. criteriul sediului real si serios legea aplicabila in statul in care are sediul
principal, care trebuie privit ca un centru real de directie si control al activitatii
societatii


3. criteriul controlului nationalitatea actionarilor societatii, a celor care controleaza

Page 61 of 70

Seminar 06.05.2014
Filialele au pj, pe cand sucursalele nu.
Societatea europeana societate inmatriculata intr-un stat membru, recunoscuta
de toate statele membre lex societatis specialis, care combina legea societatii (sediu)
cu legea fiecarui stat membru.
La crearea unei soc. eur. pot participa doar societati care au legaturi anterioare
cu tari europene:
1. societata s-a infiintat un baza legislatiei unui stat membru
2. societatea trebuie sa aiba sediul statutar si toata administrarea intr-un stat
membru
Modalitati prin care poate lua nastere societatea europeana:
1. fuziune
2. holding (societate mama si are cuvant decizional in ceea ce priveste activitatea
societatilor inferioare)
3. constituirea unei filiale comune
4. transformarea unei SA in societate europeana

GIE (gr. int. ec.) asociere intre pf/pj, pf si pj, cu un anumit scop economic. E o
asociere pe interval de timp determinat, intotdeauna.
LEGEA APLICABILA CONTRACTELOR DE COMERT INTERNATIONALE
1. prevaleaza principiul autonomiei de vointa
2. mecanismul normei conflictuale. Instanta arbitrala nu e obligata sa respecte
norma determinata in baza mecanismului normei conflictuale, ci poate aplica alte
legi, uzante, principii. S-au conturat 3 teze:
a. teza obiectivista legea aplicabila e determinata independent de vointa
partilor, tinand cont strict de punctele de legatura la care fac trimitere
elementele contractuale
b. teza subiectivista pune accent expres si limitativ pe vointa partilor
c. teza tranzactionala legea aplicabila este un mix intre cele doua teze
anterioare, tinand cont de vointa partilor in localizrea contractului
Ca si aspect al autonomiei de vointa, vointa partilor indeplineste o functie de
legatura si o functie substantiala (vointa permite sa se dea efect alegerii partilor,
Page 62 of 70

alegere care e determinata de consideratii substantiale proprii privitoare la legea
determinata).
Vointa este incompatibila cu trimiterea si retrimiterea si cu clauza de exceptie
permite inlaturarea vointei partilor daca exista puncte de legatura.

Curs 12.05.2014
REGULI SPECIALE APLICABILE ANUMITOR CONTRACTE

Contracte de transport international. Art. 5 ROMA I se poate deduce existenta unor
reguli diferite pentru determinarea legii aplicabile contractelor de transport de marfuri,
respectiv a contractului de transport de persoane.
Primul paragraf transp. Marfuri. Reguli:
1. in principiu, alegerea partilor e libera in privinta legii aplicabile, conform art. 3.

2. subsecvent, daca partile nu au ales legea aplicabila, legea aplicabila transportului de
marfuri este legea tarii in care transportatorul isi are resedinta obisnuita, cu
conditia ca locul de incarcare sau locul de livrare sau resedinta obisnuita a
expeditorului sa fie situate in aceeasi tara.

3. a treia regula, in cazul in care nu sunt intrunite niciuna din primele 2 conditii, se va
aplica legea tarii in care se situeaza locul livrarii, astfel cum acesta a fost convenit de
parti.
Desi e contract de transport de marfuri, libertatea partilor e limitata (de regulile art. 6
dedicate ctr. de consum)in situatia in care transportul e accesoriu unui contract de consum
sau chiar el e un contract de consum.
Parag. 2 cuprinde o succesiune de reguli privitoare la determinarea legii aplicabile
transportului de persoane. Si aici sunt posibile 3 subreguli:
1. Partile au libertatea de a alege legea aplicabila transportului de persoane, insa
aceasta alegere este restrictionata in primul rand in ipoteza contractelor de
consum si, in al doilea rand, in cateva cazuri expres prevazute de paragraful 2 al
art. 5. Astfel, prin exceptie de la libertatea de alegere a lex contractus, partile nu
vor putea alege decat legea tarii in care: pasagerul isi are resedinta obisnuita /
Page 63 of 70

transportatorul isi are resedinta obisnuita sau administratia centrala / locul unde
sunt situate plecarea ori destinatia.

2. Daca partile nu au utilizat libertatea lor de alegere, atunci va fi aplicabila legea
tarii in care pasagerul isi are resedinta obisnuita, daca locul de plecare sau de
sosire sunt situate in aceasta tara.

3. In cazul in care nu sunt intrunite cond. celei de-a doua subreguli, se va aplica
legea tarii in care transportatorul isi are resedinta obisnuita.
Independent de regulile prevazute, in materie de transp. marfuri / persoane, art. 5
prevede: daca rezulta din ansamblul circumstantelor cauzei ca transp. manifesta legaturi in
mod manifest mai stranse cu o alta tara decat cele vizate de regulile mentionate, atunci
aceasta lege se va aplica.
Contracte de consum [86% din piata europeana]. Art. 6. Ratiunea care sta in spatele
modului in care e tratat contractul de consum este legata de protectia partii mai slabe, adica
de o ipoteza specifica a inegalitatii in privinta puterii de negociere.
Art. 6 reia definitia din mai multe instrumente europene a consumatorului si a
contractului de consum.
Regulile prevazute de art. 6 se aplica acelor contracte incheiate de o persoana fizica
in scopuri care pot fi considerate ca fiind in afara activitatii sale profesionale, cu un
profesionist, care in mod obisnuit presteaza servicii sau livreaza marfuri de tipul celor
consumate. Regulile se pot aplica si in afara regulilor tipice de consum, cand, de exemplu,
cel care presteaza serviciul sau produsul se prezinta ca un profesionist, sau toate indiciile
duc la a sugera aparenta caracterului profesional al livrarii sau serviciului.
Nu e contract de consum: tranzactionarea valorilor mobiliare, in cadrul sistemelor
multilaterale, chiar daca vanzatorul din spatele sistemului e profesionist si vinde in mod
obisnuit valori de acest tip.
Identificarea partilor raportului de consum se face intr-o maniera stricta, aceasta
strictete putand merge pana la sacrificarea ratiunii care sta in spatele textului care sta in
Regulament. Reglementarea legii aplicabile contractelor de consum aduce un mare
beneficiu consumatorilor (protectie), dar reprezinta un mare beneficiu si pentru
profesionisti (previzibilitatea legilor aplicabile).

Page 64 of 70

Legea aplicabila. Art. 6 instituie o succesiune de reguli derogatorii de la metodologia
curenta a regulamentului:
1. Desemneaza ca lege aplicabila contractului legea tarii in care consumatorul isi are
resedinta obisnuita, cu conditia ca profesionistul sa isi desfasoare activitatea profesionala
in aceasta tara sau prin orice mijloc sa directioneze aceasta activitate catre tara resedintei
obisnuite a consumatorului sau catre mai multe tari intre care este inclusa si tara resedintei
obisnuite. Ratiunea are la baza distinctia adesea facuta intre asa-numitul
consumator pasiv (pentru ca virulenta si caracterul invaziv al comerciantului pot fi cauza
incheierii contractului acest tip de consumator merita o protectie sporita) si
consumatorul activ (cauta un serviciu / produs, depasind bariele nationale pentru a gasi o
varianta mai buna). Se utilizeaza target test speta Albenhoff [1999] limba de adresare
nu e un criteriu suficient. Posibilitatea de a alege moneda, conversiune de moneda pe site
sunt indicii temeinice care sa indice ca profesionistul tinteste anumite piete.
UE conteaza mai mult forul decat legea, pentru ca la nivel de UE drepturile
consumatorului se presupune ca sunt protejate la fel.
Si in materie de contracte de consum exista posibilitatea alegerii legii aplicabile.
Insa, desi aceasta alegere se face conform art. 3 din Regulament, ea este sever limitata prin
parag. 2 de ideea ca, in urma alegerii, consumatorul nu poate fi privat de drepturile
consacrate de dispozitiile normelor de la care nu se poate deroga prin acord, daca acestea
sunt cuprinse in legea care ar fi fost aplicabila in lipsa alegerii.
2. Daca nu sunt intrunite conditiile pentru criteriul prevazut in prima regula, atunci
legea aplicabila contractelor de consum se determina conform regulilor obisnuite
prevazute in art. 3, 4.
Textul art. 6 cuprinde si niste situatii de exceptie, in care, desi s-ar ptuea vorbi uneori
de raporturi de consum, totusi ratiunea protectiei trebuie inlocuita de cea a previzibilitatii
si, de aceea, art. 6 nu se va aplica:
a. Furnizarile de servicii exclusiv in alta tara decat cea a resedintei obisnuite a
consumatorului.
b. Contractele de transport, altele decat cele prevazut in Directiva din 1990 privind
pachetele de servicii turistice.
c. Drept de folosinta pe perioada determinata, altul decat cel consacrat in Directiva
TIME SHARING.
d. Instrumentele financiare
e. Contractele incheiate in cadrul sistemelor multilaterale.
Page 65 of 70

Contracte de asigurare [anumite ctr. de asig.]. Art. 7. Anterior acestui text, exista o
varietate de norme conflictuale in materie de asigurari. Intr-o mare masura, folosindu-se de
o clasificare relativa a riscurilor, art. 7 a realizat o simplificare a normelor conflictuale in
materie.
In primul rand, paragraful 1 prevede ca textul se aplica contractelor vizand
asigurarea de mari riscuri, astfel cum acestea sunt definite in Directiva Consiliului din 1973
si ca nu se aplica reasigurarilor.
Principiul e din noul cel al libertatii de alegere. In lipsa unei alegeri, paragraful 2 din
art. 7 prevede ca legea aplicabila asigurarilor este cea a tarii unde asiguratorul isi are
resedinta obisnuita.
In al doilea rand, daca rezulta din ansamblul circumstantelor ca asigurarea
manifesta legaturi manifest mai stranse cu o alta tara, legea acestei tari se va aplica.
Sunt prevazute anumite limite intre care poate opera libertatea de alegere: tara
unde se produce riscul, resedinta asiguratului / asiguratorului.
Cu precizari in cazul anumitor riscuri irelevante:
a. Asigurarea de viata
b. Prejudicii de masa
Contractele de munca
Art. 9 vorbeste de o categorie speciala de norme care beneficiaza de un mod de
actiune aparte (norme de agresiune inlatura toate celelalte norme aplicabile).
Overriding mandatory rules. Primul paragraf al art. 9 defineste legile de politie - fr
(imediata aplicare ro), ca reprezentand acele dispozitii imperative a caror respectare este
considerata cruciala de catre o tara, in vederea protejarii intereselor sale publice, cum ar fi
cele legate de organizarea sa politica / sociala / economica, intr-o asemenea masura incat
se impune aplicarea lor directa la toate situatiile juridice care intra in campul lor de
aplicare, indiferent de legea virtual aplicabila conform regulamentului.
Caracteristica principala a legilor de politie este aceea ca ele beneficiaza de un efect
pozitiv si anume de o aplicabilitate directa in virtutea intereselor superioare care stau in
spatele edictarii lor. In doctrina s-a considerat ca justificarea aplicarii lor in DIP este data si
de notiunea de international courtesy, care presupune si obligatia forului de a avea in
vedere legile de politie ale altor state, in masura in care asemenea legi de politie sunt
incidente. Mai sunt denumite norme supra-imperative.
Page 66 of 70

Normele de la art. 9 beneficiaza de o supra-pozitionare. Art. 3 imperative ordinare.
Art. 9 imperative extraordinare, inlatura orice alta norma si sunt aplicabile imediat.
Alin. 2 art. 9 dispozitiile regulamentului nu pot aduce atingere normelor de politie
ale forului.
Alin. 3 art. 9 se poate dispune aplicarea legilor de politie la o situatie juridica
atunci cand in discutie sunt legi de politie ale tarii locului unde contractul urmeaza sa fie
executat sau a fost executat, in masura in care aceste legi de politie fac ca executarea
contractului sa fie considerata ilegala. Ca un criteriu ajutator, acelasi alin. mai spune ca
pentru a decide in sensul aplicarii legii de politie sau nu, trebuie sa se tina seama de natura
legilor de politie, de obiectul acestora, cat si de consecintele aplicarii sau neaplicarii lor.
Acest criteriu ne indica faptul ca o alta deosebire specifica intre normele imperative
ordinare si legile de politie poate fi data de calificarea intrinseca a legii, ca si de sanctiunile
pe care le poate atrage nerespectarea legii de politie.
Consimtamantul si validitatea fondului. Regulamentul distinge intre conditiile de
fond si problema consimtamantului, dar numai intr-un sens. Exista doua paragrafe in art.
10:
1. Existenta si validitatea cotractului, respectiv a unei clauze a acestuia, sunt
supuse legii care ar fi fost aplicabila in virtutea prezentului regulament, daca acel
contract / acea clauza ar fi fost valabile. Aceasta regula nu e aplicabila exprimarii
constimtamantului.
2. Cu toate acestea, pentru a stabili ca o parte nu a consimtit la incheierea unui
contract, acea parte poate invoca legea tarii in care isi are resedinta obisnuita,
daca rezulta din circumstante ca nu ar fi rezonabil sa fie determinat efectul
comportamentului acestei parti conform legii prevazute in primul paragraf.

Curs 19.05.2014
Unele Grile din ROMA I, altele din WTO inevitabil
Validitatea formala, in contextul R. Roma I art. 11. Ratiunea actualei reglementari
este aceea a salvgardarii validitatii contractului, adica o ratiune favor negotii. In spatele
textelor R. stau o regula traditionala dublata de o regula moderna.
Regula traditionala este locus regit actum (Savigny), pe cand regula moderna implica
alternanta intre regula traditionala si un grup de legi desemnate alternativ in scopul
conservarii validitatii contractului.

Page 67 of 70

Art. 11, ipoteze:
1. Contractul este incheiat intre persoane care se afla in aceeasi tara, cu precizarea
ca regula se aplica si ipotezei in care reprezentantii partilor se afla in aceeasi
tara. In acest caz, validitatii formale i se vor aplica conditiile de forma cuprinse in
legea care guverneaza fondul sau regulilor cuprinse in legea tarii in care acest
contract a fost incheiat. (locus regit actum vs. Lex causae).
Momentul aprecierii locului incheierii contractului este cel al momentului incheierii
sale, deci trebuie ca partile sa fi fost in aceeasi tara in momentul incheierii contractului, fara
a avea importanta motivul pentru care ele s-au aflat in aceeasi tara. In aceasta privinta nu
au relevanta nici macar ratiunile legate de evitarea unor norme imperative ordinare, cum
ar fi cele legate de taxare.
In al doilea rand, aceasta prima regula se aplica atat situatiilor in care contractul
este inter presentes, cat si celui incheiat inter absentes.
In al treilea rand, din prespectiva R., in materie de contracte de consum, anumite
cerinte prezentate formal (obligativitatea inserarii unor mentiuni informative legate de
continutul contractului, mentiuni legate de dreptul de retractare al consimtamantului,
mentiunile obligatorii aferente legislatiei clauzelor abuzive), sunt toate considerate conditii
de fond, in masura in care sunt destinate sa asigure protectia substantiala a dreptului
consumatorului si in conditii formale.
2. Ipoteza in care contractul este incheiat intre parti sau reprezentanti ai partilor
care se gasesc in tari diferite in momentul incheierii contractului. Intr-o
asemenea ipoteza contractul se considera valabil daca satisface alternativ
conditiile de forma ale legii fondului sau ale legii tarii in care se afla oricare
dintre contractanti sau ale legii tarii in care se afla resedinta obisnuita a
oricareia dintre parti.
Ipoteze speciale:
1) Actele juridic unilaterale conexe contractelor incheiate / care se vor incheia.
Un asemenea act este valabil in ceea ce priveste forma daca satisface
conditiile legii care guverneaza / ar fi guvernat fondul contractului sau legii
tarii in care acest act a fost perfectat sau legii tarii in care persoana care l-a
indeplinit isi avea resedinta obisnuita in acel moment. [exemple: declaratia
unilaterala de rezolutiune; notificarea unui fapt contractual / a unei situatii
juridice; recunoasterea unei datorii rezultata din contract; intreruperea unei
prescriptii; notificarea cedatului in cesiunea de creanta etc]

Page 68 of 70

2) Contractele privind imobilele, regula de exceptie. In cazul in care operatiunea
contractuala are ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de folosinta
asupra unui imobil, contractul va fi supus dpdv formal legii tarii unde
imobilul este situat (lex rei site), daca, in conformitate cu aceasta lege,
regulile de forma se aplica oricare ar fi locul incheierii contractului si oricare
ar fi legea fondului si daca nu se poate deroga de la aceasta regula prin acord.
De regula, legile privind contractele aplicabile imobilelor sunt legi de politie,
deci nu se poate deroga de la ele.

Nu pot fi operate in CF alte acte perfectate de notari care nu sunt romani, art. din
legea cadastrului. Text pus in discutie prin prisma ipotezei non-europeniste. La nivel
european, lucrurile sunt incerte.


DREPTUL COMUN AL CONTRACTELOR DE COMERT INTERNATIONAL.
Conventia de la Viena vanzarea internationala
Principiile UNIDROIT
Principiile dreptului european al contractelor
Common frame of reference (deocamdata e doar draft) DCFR
Doar le-a amintit fugitiv.

Seminar 20.05.2014
ROMA I
Regula aplicarii independente.
Concursul dintre Roma I si alte instrumente de drept comunitar.
Prioritatea regulilor comunitarea fata de Roma I, in 2 situatii:
1. Cand suntem in prezenta clauzei standardului minim comunitar. Nu se poate deroga
de la legile de politie si normele imperative comunitare (partile nu pot deroga
determinand aplicarea legislatiei unui stat non-european in scopul evitarii normelor
imperative).
Page 69 of 70


2. Prezenta clauzei piata interna comuna. Adoptarea unui contract intracomunitar.

Domeniul de aplicare. Obligatii contractuale.
Nu se aplica in urmatoarele domenii:
1. Fiscal, vamal, administrativ
2. Identificarea si capacitatea persoanelor fizice
3. Instrumentele negociabile.
4. Dreptul societar
5. Persoanele juridice fara scop patrimonial
6. Conventiile de arbitraj
R. Roma I nu se aplica regulilor de proba.
Exceptii:
1. In materia prezumtiilor
2. In ceea ce priveste sarcina probei
3. In ceea ce priveste proba actelor juridice (proba cu inscrisuri)
R. Roma I are vocatie de generalizare, in sensul ca se aplica si atunci cand legea desemnata
de parti nu apartine unui stat membru.
Princip. Autonomiei de vointa, consecinte in ceea ce priveste aplicarea R. Roma I:
1. Fenomenul depesage singura limita a acestui fenomen e asigurarea coerentei
contractuale. Posibilitatea partilor de a alege o lege neutra fata de contract si
respectarea clauzei de exceptie (cand toate elementele ctr fac trimitere catre o alta
norma decat cea aleasa de parti). Posibilitatea partilor de a se referi la lex
mercatoria.
Posibilitatea alegerii legii aplicabile, atat in momentul incheierii contractului, cat si cu
ocazia litigiului ivit.
R. Roma I exclude trimiterea si retrimiterea.
Regula: autonomia de vointa. Am acord e ok
NU am acord:
1. Regula punctelor de legatura prioritare tb stiute toate
2. Regula prestatiei caracteristice
Page 70 of 70

3. Regula legaturii manifest mai stranse. Aceasta regula se aplica in raport de primele
2.
4. Regula proximitatii. Se aplica doar in raport de primele 2. Daca nu exista 3, se
ajunge la aceasta regula, 4.
Grile:
1. A, b
2. B,c
3. B
4. C
5. C
6. A,b
7. B
8. A, b, c
9. A, b
10. B
11. A,