Sunteți pe pagina 1din 4

SIGMUND FREUD

Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Pribor/Republica Cehă - d. 23 septembrie
1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al şcolii psihologice de
psihanaliză. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:

• Dezvoltarea umană este înţeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a


impulsului sexual.
• Aparatul psihic refulează dorinţe, în special cele cu conţinut sexual şi agresiv, acestea
fiind conservate în sisteme de idei inconştiente.
• Conflictele inconştiente legate de dorinţele refulate au tendinţa de a se manifesta în
vise, acte ratate şi simptome.
• Conflictele inconştiente sunt sursa nevrozelor.
• Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conştient a
dorinţelor inconştiente şi refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noţiuni precum
inconştient, mecanisme de apărare, acte ratate şi simbolistica viselor.

Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei ashkenazi din Freiburg. Şi-a luat numele de
Sigmund abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai
familiei dar mai avea şi alţi fraţi din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia
sa nu era o familie înstărită şi trăiau într-un apartament mic şi aglomerat, părinţii săi au facut
totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiţii uneori şi cu preţul
defavorizării celorlalţi copii ai familiei.

Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual şi deosebit de silitor. Şase ani la
rând a fost primul din clasă, iar la terminarea şcolii avea nu numai cunoştinte temeinice de
greacă, latină, germană şi ebraică, ci învăţase şi franceza şi engleza. Viaţa de familie se
organiza în funcţie de programul său de studiu. Îşi lua masa de seară separat de restul
familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu fi deranjat de
exerciţiile acesteia.

Sigmund Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de
studiu a început să lucreze în laboratorul de Fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von
Brücke, fiind în special preocupat de funcţiunea Sistemului Nervos Central. El s-a lăsat atât de
mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea în
1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câştige experienţă practică, după doi ani începe să
lucreze ca medic în spital, în secţiile de Psihiatrie şi Dermatologie. În 1885 obţine un post de
docent în Neuropatologie la Universitatea din Viena şi - având o bursă din partea statului
austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la
spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase
prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul
pentru psihopatologie.

În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări


cerebrale şi nervoase. Datorită faptului că aplica metodele şi concepţiile lui Charcot, socotite
neortodoxe de corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăţi din partea colegilor. Aceasta
explică şi faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă
reticenţă.

Fugind de persecuţia nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut
ultimul an al vieţii sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din
Londra, care a aparţinut familiei până la moartea din 1982 a fiicei celei mai mici a lui Freud,
Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu a fost păstrată şi mobila, printre
care se numără şi celebra sa canapea.

Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der Aphasien/Concepţii asupra afaziei
(1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a
creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, Die infantile
Cerebrallähmung/Paralizia cerebrală infantilă (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate
cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la
elaborarea conceptului de Psihanaliză (1896).

Freud explică apariţia manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor
traume emoţionale, ascunse în inconştient. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului
în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoţionale refulate sunt din nou aduse la
suprafaţa conştiinţei şi în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conştient, nu mai
provoacă tulburări psihice. Între 1895 şi 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a
concepţiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie şi practică. El renunţă la metoda
hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada
copilăriei, în timpul şedinţelor de psihanaliză, sub forma aşa zisei asociaţii libere. În felul
acesta psyhanalistul îl ajută să-şi clarifice conştient experienţele conflictuale, care stau la baza
tulburărilor nevrotice.

Cu ajutorul "asociaţiilor libere" găseşte calea de pătrundere către procesele petrecute în


inconştient, ceea ce l-a condus şi la explicarea semnificaţiei viselor şi a actelor ratate ("lapsus-
uri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă şi a
complexului Oedip, care ar sta la baza legăturilor erotice inconştiente ale copilului cu părintele
de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepţia freudiană au fost şi rămân foarte
controversate.

În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format un cerc
de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung şi Ernest Jones, care i-au preluat
şi i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată Societatea Internaţională de
Psihanaliză, cu extindere în special în America. Pe baza reprezentărilor sale, Freud a încercat
să explice şi unele fenomene sociale şi culturale, ca religia, mitologia, arta şi literatura. După
ocuparea Austriei de nazişti, Freud se refugiază cu întreaga familie la Londra, unde moare în
urma unui cancer al maxilarului în 1939. Contribuţia esenţială a lui Sigmund Freud constă în
punerea în evidenţă a existenţei şi acţiunii inconştientului în viaţa psihică şi în explicarea pe
această bază a personalităţii umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică),
precum şi o metodologie terapeutică aferenta, care - în forma iniţială sau modificată -
urmăreşte ameliorarea funcţionării psihice, uneori cu aplicaţii în patologiile mentale.

Selecţie a publicaţiilor lui Sigmund Freud în domeniul Psihanalizei

• Studien über Hysterie, (Studii despre isterie)(cu Josef Breuer),(1895)


• Die Traumdeutung(Interpretarea viselor) (1899)
• Zur Psychopathologie des Alltagsleben(Psihopatologia vieţii cotidiene) (1904)
• Drei Abhandlungen zur Sexultheorie(Trei eseuri despre teoria sexualităţii) (1905)
• Zur Einführung der Narzißmus,(Despre Narcisism) 1914
• Jenseits des Lustprinzips, 1920(Dincolo de principiul plăcerii)
• Das Ich und das Es (Ego şi Id),(1923)
• Die Zukunft einer Illusion,(Viitorul unei iluzii) (1927)
• Das Unbehagen in der Kultur, (Civilizaţia şi neajunsurile ei) (1929)
• Vorlesungen zur Einführung in die Psychoanalyse (1933)
• Totem und Tabu ( Totem şi tabu)
• Der Mann Moses und die Monotheistische Religion(Moise şi monoteismul), 1939
• Abriß der Psychoanalyse(O privire asupra Psihanalizei) , 1940)

Selecţie din operele traduse in limba romana

• Sigmund Freud - Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia


vieţii cotidiene, Editura Didactică şi Pedagogică, (1980)
• Sigmund Freud - Omul cu şobolanii (cu jurnalul analistului,)Editura Trei, (1995)
• Sigmund Freud - Două psihanalize (Omul cu lupii şi Cazul pre-şedintelui),Editura Trei,
(1995)
• Sigmund Freud - Dincolo de principiul plăcerii, Editura "Jurnalul Literar", (1992)
• Sigmund Freud - Cazul Dora, Editura "Jurnalul Literar",(1994)
• Sigmund Freud - Micul Hans, Editura "Jurnalul Literar", (1995)
• Sigmund Freud - Interpretarea viselor, Editura "Măiastra", (1991)
• Sigmund Freud - Trei eseuri privind teoria sexualităţii, Editura "Măiastra", (1991)
• Sigmund Freud - Autobiografie, Editura Ştiinţifică, (1993)
• Sigmund Freud - Scrieri despre literatură şi artă, Editura Univers, (1980) Reeditată.
• Sigmund Freud - Scrisori din tinereţe către Eduard Silberstein, 1871-1881 Editura
Sigmund Freud - Binghamton, New York, (1993)
• Sigmund Freud - Psihanaliza fenomenelor oculte, Editura AROPA, (1998)

Opere

• Opere vol.I : Totem şi tabu, Moise şi monoteismul, Angoasă în civilizaţie, Viitorul unei
iluzii, Editura Ştiinţifică, traducere de dr. Leonard Gavriliu, (1991)
• Opere vol.II: Interpretarea viselor, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura
Ştiinţifică, (1993)
• Opere vol.III: Psihanaliză şi sexualitate, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura
Ştiinţifică,(1994)
• Opere vol.IV: , traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Ştiinţifică,(1994)

Opere complete, editura Trei

• Opere, vol. 1 – Eseuri de psihanaliză aplicată


• Opere, vol. 2 – Nevroza la copil: Micul Hans şi Omul cu lupi
• Opere, vol. 3 – Psihologia inconştientului
• Opere, vol. 4 – Studii despre societate şi religie
• Opere, vol. 5 – Inhibiţie, simptom, angoasă
• Opere, vol. 6 – Studii despre sexualitate
• Opere, vol. 7 – Nevroză, psihoză, perversiune
• Opere, vol. 8 – Comicul şi umorul
• Opere, vol. 9 – Interpretarea viselor
• Opere, vol. 10 – Introducere în psihanaliză
• Opere, vol. 11 – Tehnica psihanalizei
• Opere, vol. 12 – Studii despre isterie
• Opere, vol. 13 – Compendiu de psihanaliză
• Opere, vol. 14 – Psihopatologia vieţii cotidiene
• Opere, vol. 15 – Vis şi telepatie
• Opere, vol. 16 – Viaţa mea şi psihanaliza
• Opere, vol. 17 - Proiect de psihologie

Monografii, studii de specialitate, exegeze

• Fritz Wittels - Freud, Editura Gramar, (1994)


• Jean-Pierre Chartier - Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud, Editura IRI,
(1998)
• Peter Gay - Freud - o viaţă pentru timpul nostru, Editura Trei, (1998)
• Dr. Adolfo Fernandez-Zoila - Freud şi psihanalizele, Editura Humanitas,(1996)
• G. Brătescu - Freud şi psihanaliza în România, Editura Humanitas,(1994)
• Roland Jaccard - Freud, Editura Aropa,(2000)