Sunteți pe pagina 1din 13

1.Procesul de producie: noiune, structura.

Procesul de productie repr. o consecutivitate de actiuni indreptate spre transformarea materiei prime in produs finit,
de calitatea cea mai inalta,la costuri minime.Procesul de productie are la baza procesul tehnologic si procesul de
munca.
Procesul tehnologic repr. o consecutivitate de operatii tehnologice care au drept scop modificarea formei, structurii,
compozitiei chimice a materiei prime care se prelucreaza.
Procesul de munca este procesul prin care factorul uman influenteaza asupre abiectului muncii cu ajutorul
mijloacelor de productie.
In unele intreprinderi a 3-a parte aprocesului de productie este procesul natural in cadrul lui obiectul muncii sufera
transformari chimice sub actiunea unor factori naturali.
Structura de producie exprim forma organizatoric de desfurare a procesului de producie i reprezint numrul
i componena verigilor de producie, control i cercetare, modul de construire i organizare intern i legturile de
cooperare dintre acestea pe linia realizrii procesului de producie.
Verigi ale structurii de producie sunt considerate:locul de munc; sectoare de producie; ateliere de producie;
secii de producii; laboratoare de analiz, control i cercetare; uzine, fabrici i alte uniti similare fr personalitate
juridic. Dup rolul pe care l au n procesul de fabricaie a produselor finite, ntr-o ntreprindere, verigile de
producie pot fi: de baz; auxiliare; de servire.

2.Clasificarea proceselor de producie
Clasificarea procesului de producie poate fi efectuat dup diferite criterii:
1. n raport cu modul cum se particip la obinerea produsului finit.
procese de baz: pregatitoare, prelucratoare, de finisare
procese auxiliare asigura obtinerea unor produse care participa la fabricarea produsului finit(procesele de
obinere a sculelor, de producere a energiei, de executare a reparaiilor).
procese de servire- asigur condiiile necesare derulrii corespunztoare a proceselor de baz i auxiliare din cadrul
ntreprinderii. (procesele de transport intern, de depozitare .a.).
Procese de producie de baz - constituie coninutul principal al proceselor de producie i include acele procese ce
au ca scop transformarea materii prime n produse finite, care constituie obiectul activitii de baz al ntreprinderii.
Aceste procese la rndul lor, pot fi grupate n trei categorii:
1) procese de baz pregtitoare sunt acelea care presupun executarea unor operaii ce au drept scop pregtirea
materialelor sau asigurarea pieselor sau semifabricatelor necesare n vederea prelucrrii propriu-zise;
2) procese de baz prelucrtoare includ acelea care asigur efectuarea operaiilor de prelucrare propriu-zis a
materiilor prime i a materiilor n vederea obinerii produselor finite.
3) procese de baz de finisare sau montaj. Aici se includ toate procesele care asigur obinerea n form final a
produselor, cum sunt procesele de asamblare a pieselor i subansamblelor n produsele de finisare din industria
textil (vopsit, clcat etc.).
2. Dupa modul de obinere a produselor finite din materia prim.
a) Directe - produsul finit se obine ca urmare a efecturii unor operaii succesive asupra aceleai materii prime
(din sfecla de zahr se obine zahrul).
b) Sintetice - produsul finit se obine ca urmare a folosirii mai multor feluri de materii prime, care dup diferite
prelucrri succesive necesit operaii de asamblare sau montaj (n industria constructoare de maini).
c) Analitice - dintr-un singur fel de materie prim se obine o gam variat de produse (cele din industria chimic,
petrochimic).
3. Dupa gradul de periodicitate:
a) Procese ciclice - au un caracter repetitiv, ciclic dup anumite intervale de timp regulate, sint specifiece producerii
in masa.
b) Procese neciclice se repeta la perioade de timp nedeterminate sau pot sa nu se mai repete (producia de unicate)
4. In functie de natura tehnologic a operaiilor:
a) Procese chimice (reactii chimice - evaporare)
b) Procese de schimbare a configuratiei - se folosesc unele maini sau agregate pentru schimbarea configuraiei sau
a formei.( procesele de strunjire, gurire, frezare)
c) Procese de asamblare - asigur reunirea diferitelor materiale, piese.(procesele de sudur, lipire).
d) Procesele de transport - asigur deplasarea diferitelor materiale sau produse dintr-un loc n altul n interiorul
ntreprinderii.
6. Dupa gradul de continuitate:
a) procese de productie continuie
b) procese de productie periodice

3.Structura de producie ca form organizatoric de desfurare a procesului de producie. Verigile structurii de
producie i caracteristica lor
Structura de producie exprim forma organizatoric de desfurare a procesului de producie i reprezint numrul
i componena verigilor de producie, control i cercetare, modul de construire i organizare intern i legturile de
cooperare dintre acestea pe linia realizrii procesului de producie.
Verigi ale structurii de producie sunt considerate:
locul de munc;
sectoare de producie;
ateliere de producie;
secii de producii;
laboratoare de analiz, control i cercetare;
uzine, fabrici i alte uniti similare fr personalitate juridic.
n cadrul organizrii unitilor de producie veriga structural de baz o constituie locul de munc.
Locul de munc este acea parte a suprafeei de producie a unui atelier, sector sau a unei secii, dotate cu utilaj
i echipament tehnic corespunztor, destinate executrii anumitor operaii n vederea obinerii produciei sau a
deservirii procesului de producie.
Un loc de munc poate fi universal - cnd n cadrul lui se execut un tip de operaie la o mare varietate de
produse sau specializat, - cnd se execut o operaie la un fel de produs sau pies n mod repetat.
n cadrul seciilor de producie sau atelierelor se pot constitui sectoare de producie, care reprezint acea
subunitate delimitat sub raport teritorial unde se execut un anumit tip de operaie tehnologic sau o succesiune de
operaii legate de fabricaia unei piese sau pri de produs.
Atelierul de producie poate fi constituit ca verig independent sau ca parte component a unei secii. Ca
verig independent, caracteristicile tehnico-productive i cele organizatorico-administrative sunt similare seciei,
diferind volumul de munc.
Atelierul ca verig component a seciei reprezint acea verig structural, n cadrul creia se execut fie aceeai
activitate sub raport tehnologic, fie anumite operaii succesive necesitate de executarea unui produs sau a unei piese.
Prin secia de producie se nelege o verig structural determinat tehnic-productiv i organizatoric-
administrativ, n cadrul creia se execut un produs sau o parte a acestuia sau se desfoar un anumit stadiu al
procesului tehnologic.
Se creeaz pentru conducerea unitar a activitilor legate tehnologic, cnd volumul de munc necesit cel puin
trei ateliere de producie.
Dup rolul pe care l au n procesul de fabricaie a produselor finite, ntr-o ntreprindere, verigile de producie pot fi:
de baz;
auxiliare;
de servire.
Verigile de baz sunt acelea, n cadrul crora se desfoar procesului de producie, din care rezult produse i
lucrri ce formeaz obiectul specific de activitate al unei ntreprinderi.
n verigile auxiliare se desfoar procese de producie finalizate n produse i lucrri care nu constituie obiectul
activitii specializate a ntreprinderii, dar sunt indispensabile desfurrii activitii n verigile de baz: producia
sculelor, diferitelor forme de energie .a..
n unitile de servire se desfoar procese ce au ca obiect prestarea unor servicii necesare desfurrii
produciei de baz i auxiliare, transportul .a.
Alturi de aceste verigi de producie n unele ntreprinderi sunt organizate secii sau ateliere anexe, scopul lor
este prelucrarea i valorificarea deeurilor.
n structura de producie a unor ntreprinderi se constituie i laboratoare de control i cercetare, dac volumul de
munc al acestora necesit cel puin cinci persoane.

4. Tipuri de structuri de producie i caracteristica lor
n dependen de principiul adoptat de organizare a verigilor de producie de baz ale unei ntreprinderi se cunosc 3
tipuri de structur de producie:
structur de tip tehnologic;
structur de tip pe obiecte;
structur de tip mixt.
Structura de tip tehnologic are urmatoarele caracteristici: Organizarea sectiilor se face dupa principiul tehnologic; in
cadrul sectiilor de productie locurile demunca sint universale si forta de munca inalt calificata; amlasarea locurilor de
munca se face dupa principiul grupurilor omogene de masini. Se foloseste la intreprinderile cu productie individuala si
in serie mica.
Avantaje: permite realizarea unei game largi de produse; locurile de munca au un grad de incarcare inalt si au un grad
inalt de flexibilitate datorita faptului ca utilajul este universal;
Dezavantaje: transportul intern este ridicat; micsoreaza raspunderea pt obtinerea calaitatii datorita faptului ca partile
produsului finit se produc in mai multe sectii; produsele au un ciclu lung de fabricatie care conditioneaza cresterea
productiei in curs de executie; pot aparea intreruperi; nu permite organizarea productiei in flux.
Structura de tip pe obiect are urmatoarele caracteristici: sectiile de productie sint organizate dupa principiul obiectului
de fabricatie; locurile de munca sin specializate in realizarea unei singure operatii saua unui nr redus de operatii;
amplasarea locurilor de munca se face sub forma liniei tehnologice specializate in fabricarea unui anumit produs. Este
caracteristica intreprinderilor cu productie in serie mare si de masa.
Avantaje: organizarea liniilort asigura o eficienta inalta; reduce volumul de transport intern; reduce durata ciclului de
productie iar drept consecinta volumul productiei in curs de executie;
Dezavantajele: a) are o flexibilitate redus, schimbarea structurii sortimentului necesitnd reorganizarea
seciilor de producie, ceea ce determin ntreruperi n folosirea utilajelor, a forei de munc .a.; b) schimbarea
structurii sortimentului poate duce la folosirea unor utilaje n mod incomplet.
Structura de tip mixt se caracterizeaz prin faptul c organizarea seciilor de producie se face dup principiul
mixt, o parte a unitilor de producie organizndu-se dup principiul pe obiecte, iar alt parte dup principiul
tehnologic.
Acest tip de structur este folosit n mod eficient la ntreprinderile care fabric o producie de serie mic i
mijlocie. Avantajele: a) permite fabricarea unei nomenclaturi variate de produse, n condiiile folosirii organizrii
produciei n flux; b) asigur o flexibilitate sporit a ntreprinderilor n trecerea la fabricarea unor noi produse; c)
creeaz condiii pentru specializarea unor secii n fabricarea anumitor produse, asigurnd prin aceasta creterea
productivitii muncii i reducerea costurilor de producie.
Dezavantajele: datorit organizrii seciilor de producie dup principiul tehnologic, volumul transportului n
aceste secii se menine ridicat, avnd loc ntreruperi n fabricaia produselor i mrind astfel durata ciclului de
producie.
5. Principiile de baz a organizrii raionale a procesului de producie.
Principiile de organizare ale proceselor de productie asigura utilizarea eficienta a mijloacelor de productie, a
obiectivel muncii si a personalului cu scopul de a realiza sarcinile planificate in termenii stabiliti.
Organizarea procesului de productie inseamna combinarea rationala, in timp si in spatiu a proceselor de baza,
auxiliare si de servire, a personalului, amijloacelor de productie si a elementelor materiale.
Principiul de specializare presupune separarea sectiilor, liniilor si locurilor de munca in asa mod ca sa se asigure
fabricarea unui produs sau a unei parti componente. Premisele specializarii sint: standardizarea, normarea
Principiul de proportionalitate impune ca aceiasi cantitate ale obiectelor muncii sa parcurga in acelasi timp toate
fazele procesului tehnologic.
Principiul paralelismului impune executarea simultana a diferitor parti ale procesului de productie asupra unor
piese sau parti ale produsului finit. (se lucreaza in acelasi timp la toate pracesele de productie)
Principiul ritmicitatii presupune repetarea periodica a procesului de productie care asigura obtinerea aceluiasi
rezultat la aceleasi intervale de timp. Respectarea acestui principiu asigura continuitatea fluxului.
Principiul continuitatii impune necesitatea inlaturarii sau reducerii intreruperilor de orice natura, care pot aparea in
desfasurarea procesului de productie.
Principiul liniei drepte trebuie sa se asigure cel mai scurt drum pe care il vor parcurge materiile prime de la prima
la ultima operatie de fabricare a produsului finit.
Principiul elasticitatii/flexibilitatii ofera posibilitatea trecerii rapide de la un produs la altul asemanator.
Principiul automatizarii permite cresterea productivitatii muncii si reducerea manoperei pe unitate de produs.
Principiul de electronizare (computerizare) implicarea tehnologiilor informationale in rezolvarea problemelor de
gestiune pt diferite ramuri.
6. Tipul de producie: noiune, clasificarea tipurilor organizatorice de producie i
caracteristica lor
Tipul de productie este o stare organizationala determinata de nomenclatorul de produse ce pot fi fabricate, volumul
productiei, gradul de specializare a intreprinderii si modul de transportare a produselor de la un loc de munca la altul.
Se deosebesc 3 tipuri de productie:
In masa (k=1)(k-coef de intarire a operatiilor dupa locul de munca k=Nr.op/Nr.loc.m in sectie)
In serie mare (2<=k<=10); - medie; (11<=k<=20) - mica.(21<=k<=40)
Individuala (k>=41)
Factori Individuala Masa Serie
Larg.sort Nelim,V.mic 1 fel,2 Q mari Lim in ser
Stab.sort Nu se repeta Acelasi sort Se rep per
Spec.l.m Dif.operat 1 op repetata Se rep per
Utilaj universal specializat Un-spec
Ampl.utilaj Princip.tehn Pe obiect Tehn si ob
Echipam univers specializ unificat
Manopera inalta mica med
Calif.munc f.inalta joasa med
Cost.prod inalt mic med
Transport Flux.discont Flux continuu mi-disc, mare-
continuu

7. Organizarea produciei n flux. Clasificarea liniilor n flux dup diferite criterii de
clasificare.
Matoda de organizare a productiei in flux are urmatoarele trasaturi:
1) Divizarea procesului tehnologic in operatii egale sau multiple se face in scopul de a stabili o succesiune
rationala pt indeplinirea operatiilor.
2) Repartizarea operatiilor pe anumite locuri de munca specializate se face cu scopul reducerii manoperei.
3) Amplasarea locurilor de munca se va face sub forma liniei drepte.
4) Trecerea produselor de la un loc de munca la altul in cadrul liniei se face in felul urmator: a) pt linii
sincronizate transmiterea se va efectua in baza unui ritm reglementat cu ajutorul conveerelor; b) pt linii cu ritm
liber transmiterea se efectueaza cu diferite mijloace, inclusiv manual in mod discontinui.
5) Procesul de productie se desfasoara in mod concomitent pe toate locurile de munca de linie in flux.
Liniile in flux se grupeaza dupa urmatoarele criterii:
1) Dupa gradul de continuitate:
cu flux continuu (se repeta fara intreruperi)
cu flux intrerupt (discontinuu)
2) Dupa nomenclatura productiei fabricate:
constanta. n cadrul linii acestor se fabric n mod constant un singur fel de produs, n cantiti mari,
folosindu-se acelai proces tehnologic. Se folosete la producia de mas.
variabila. n cadrul lor se fabric mai multe feluri de produse de acelai tip, care au un proces tehnologic
asemntor. Se utilizeaz pentru producia n serie.
de grup. Se fabric n cadrul lor, o nomenclatur larg de produse, care sunt asemntoare sub raportul
procesului tehnologic i al configuraiei constructive.
3) Dupa felul ritmului de functionare:
Cu ritm reglementat. Se caracterizeaz prin aceea c liniile trebuie s livreze pe unitate de timp (or, zi) o
anumit cantitate de producie egal cu mrimea stabilit a ritmului.
cu ritm liber/nereglementat. Nu necesit sincronizarea executrii operaiilor, livrarea produselor fcndu-se
la intervale neregulate de timp.
8. Indicatorii de baz ce caracterizeaz linia n flux.
Pt organizarea eficienta a liniilor in flux, indiferent de tipul lor se calculeaxa urmatorii indicatori:
1. Tactul interval de timp la care iesa de pe linie 2 produse consecutive : T= t*60/Q, (min); unde t- fondul de timp
al liniei pt perioada determinate, Q- cant de produse ce urmeaza a fi fabricate in per de timp t.
2. Ritmul de lucru al liniei reprezint o mrime invers tactului i exprim cantitatea de produse care se execut n
cadrul liniei pe unitate de timp (minut, or, schimb) R=1/T.
3. Numrul locurilor de munc. Nr locurilor de munca se rotungeste pur matematic pina la nr intreg, totusi in unele
cazuri indiferent de marimea fractionara se rotungeste in partea mai mare. Nlm=ti/T, unde ti-dur oper.tehn. K-coef
dre incarcare a LM = Nlm calculate/Nlm rotungit, k <= 15%.
4. Lungimea liniei se determina in mod diferit in dependenta cum v-or fi amplasate locurile de munca:
- cind locurile de munca sint amplasate de o singura parte a liniei L=d Nlm, d pasul liniei

- cind locurile de munca sint aplasate de ambele parti ale liniei L=d Nlm /2.
5. Viteza conveerelor: V=d/T

9. Numarul de locuri de munca ce servesc linia in flux. Lungimea liniei in flux.Relatii de
calcul
Numrul locurilor de munc. Nr locurilor de munca se rotungeste pur matematic pina la nr intreg,
totusi in unele cazuri indiferent de marimea fractionara se rotungeste in partea mai mare. Nlm=ti/T, unde
ti-dur oper.tehn. K-coef dre incarcare a LM = Nlm calculate/Nlm rotungit, k <= 15%.
4. Lungimea liniei se determina in mod diferit in dependenta cum v-or fi amplasate locurile de munca:
- cind locurile de munca sint amplasate de o singura parte a liniei L=d Nlm, d pasul liniei

- cind locurile de munca sint aplasate de ambele parti ale liniei L=d Nlm /2.


10. Noiune de ciclu de producie i structura lui.
Ciclul de producie al unui produs sau al unui lot de produse - perioada de timp din momentul lansrii n fabricaie
sub form de materii prime a acestora i pn n momentul ieirii lor din fabricaie sub form de produse finite.
Durata ciclului de productie repr intervalul de timp necesar obtinerii unei unitati de produs finit.
Durata ciclului de productie consta din 2 parti componente:
1. Perioada de lucru, care este formata din: timpul de pregatire incheiere; timpul necesar efectuarii operatiilor
tehnologice; timpul pt procese naturale; timpul pt transport intern; timpul necesar controlului tehnic al calitatii.
2. Perioada de intreruperi, formata din: intreruperi intre schimburi si intreruperi pe parcursul shimbului.
Structura duratei ciclului de productie este influentata si de alti factori cum ar fi: tipul de productie, natura
procesului tehnologic; inzestrarea tehnica a procesului de productie si a muncii.
N.B -Atunci cind durata ciclului de productie depaseste 30 zile, se considera ca intreprinderea are un ciclu de
productie foarte indelungat si sunt necesare masuri de reducere a acestuia.


11. Tipul succesiv de mbinare n timp a executrii operaiilor de producie. Determinarea
duratei ciclului operativ i de producie grafic i analitic.
Metoda succesiva este utilizata preponderent pt productia individuala si in serie mica. Avantajul principal al acestei
metode consta in posibilitatea de a verifica controlul calitatii produselor fabricate. Dezavantajul principal consta in
durata ciclului operational destul de lunga, ceea ce genereaza un volum mare a productiei in curs de executie. Pentru
acest tip este caracteristic faptul c produsele sau piesele dintr-un lot se execut toate la o anumit operaie, trecerea
la operaia urmtoare se face dup terminarea ntregului lot la operaia anterioar. Top=



12. Tipul de mbinare paralel a executrii operaiilor de producie n timp. Determinarea
duratei ciclului operativ i de producie grafic i analitic.
Metoda paralela se utilizeaza preponderent pt producerea in masa si in serie mare. Avantajul principal consta intr-o
durata a ciclului de productie destul de redusa. Dezavantajul principal exista stationari pe parcursul shimbului
unor utilaje. n condiiile acestui tip, fiecare unitate de producie din lot trece la operaia urmtoare imediat ce s-a
terminat prelucrarea sa la operaia anterioar, operaiile tehnologice efectundu-se paralel. Condiia principal este
aceea ca la operaia principal (cu durata cea mai mare) s se asigure continuitatea executrii tuturor produselor
sau pieselor. ( )

, i= dur.cea mai mare-dur.operatiei curente.



13. Tipul de mbinare mixt (succesiv paralel). Determinarea duratei ciclului operativ i de
producie grafic i analitic.
mbinarea mixt se caracterizeaz prin faptul c transmiterea pieselor de la o operaie la alta se face individual numai
cnd operaia anterioar are o durat mai mic sau egal cu operaia urmtoare. n celelalte cazuri, trecnd de la o
operaie cu o durat mai mare la una cu o durat mai redus, transmiterea pieselor nu se face individual, ci n loturi
de transport de o anumit mrime. n acest fel este asigurat o activitate nentrerupt la urmtoarea operaie
tehnologic. Metoda mixta se utilizeaza preponderent la tipul de productie in serie medie. Avantajul principal
durata ciclului destul de redusa, lucru fara intreruperi la toate operatiile. Dezavantajul principal control asupra
operatiilor mai limitat si functionare incompleta a utilajului. Top= ( )



14. Importana i sarcinile activitii de ntreinere i reparare a fondurilor fixe
Importanta intretinerii si repararii mujloacelor fixe este dictata de necesitatea de a oferi clientului cantitatea
solicitata in termenul solicitat si a mentine costul in valori optimale. Pt aceasta intreprinderea trebuie sa intretina si
sa repare mijloacele fixe pt a nu aparea stationari accidentale. In cadrul intreprinderii se organizeaza un sistem de
intretinere si reparare, obiectivul principal al caruia este de a asigura caracteristicile functionale a utilajului cit mai
apropiate de cele initiale.
Activitatea de intretinere si reparare a utilajelor urmareste urmatoarele obiective:
1) Durata de functionare a utilajului cit mai lunga
2) Evitarea uzurii excesive si iesirii utilajului in mod accidental din functiune
3) Efectuarea activitatilor de intretinere si reparare, de o calitate cit mai inalta cu cheltuieli cit mai reduse prin
cresterea productivitatii si responsabilitatii muncitorilor care executa aceste lucrari.
15. Sisteme de organizare a executrii reparrii utilajelor i caracteristica lor.
Pentru a evita uzura excesiva a utilajului si iesirea lor din functiune in mod accidental,in cadrul intreprinderii pot fi
utilizate diferite sisteme de intretinere a utilajului, care au urmatoarele obiective :
- cunoasterea din timp a datei cind utilajul va fi scos din functiune pt reparatie
-stabilirea din timp a felului,duratei,complexitatii reparatiilor
-determinarea mijloacelor financiare necesare efectuarii reparatiei
Pornind de la aceste obiective, astazi sunt utilizate 2 sisteme de intretinere si reparare a utilajelor:

1)Sistem bazat pe constatari se stabileste data de stationare a utilajului pt intrare in reparatii, continutul acestora si
piesele care trebuie schimbate in baza constatarilor efectuate de catre persoanele care supravegheaza acest utilaj.
Avantajele sistemului de reparatii pe baza constatarilor: cunoasterea din timp a datei de intrare a utilajului in
reparatii, durata reparatiilor si felul lor; posibilitatea comandarii din timp a pieselor necesare.
Dezavantaj: nu permite elaborarea din timp a planului de reparatii; apar efecte nefavorabile asupra calitatii
reparatiilor datorita utilizarii irationale a muncitorilor auxiliari.
2)Sistem de intretinere si reparare preventiv planificat acest sistem asigura un dublu caracter pt intreg ansamblul
de masuri conexe intretinerii si repararii utilajului.(caracter profilactic si planificat)
Avantaj: consta in asigurarea functionarii maximale a utilajului cu costurile cele mai reduse.
Dezavantaj: implica mult timp pt intocmirea planurilor de reparatii.

16. Sistemul reparaiilor preventiv planificate: noiune, obiective

Prin elaborarea acestui sistem s-a urmrit asigurarea unui dublu caracter
ntregului ansamblu de msuri de ntreinere i reparare, i anume:
caracter profilactic;
caracter planificat.
Aceste dou caracteristici ale sistemului preventiv-planificat imprim sistemului o
superioritate evident fa de sistemul pe baza constatrilor, influennd pozitiv asupra
calitii reparaiilor, a duratei de execuie a acestora i a costurilor de
producie.
Sistemul de ntreinere i reparare preventiv-planificat este un ansamblu de msuri de
ntreinere, control i reparare care se efectueaz n mod periodic, la intervale de timp bine
determinate; urmrete prevenirea uzurii excesive i a apariiei avariilor; urmrete
meninerea n stare de funcionare a utilajelor o perioad ct mai mare de timp
Sistemul de reparaii preventiv planificate se poate utiliza dup dou metode i
anume :
a) metoda standard - fiecare main, utilaj, instalaie sau agregat intr n reparaii la
intervale de timp dinainte stabilite pentru fiecare utilaj n parte . Volumul i coninutul lucrrilor
pentru fiecare fel de reparaie au n caracter standard, potrivit unei documentaii tehnice,
indiferent de starea utilajului la momentul respectiv . Metoda standard prezint avantajul c
permite efectuarea reparaiilor pe baza unei documentaii bine pus la punct la intervale de
timp bine stabilite fiind simplu de aplicat i foarte eficient pentru ntreprinderile care dispun
de un mare numr de maini i utilaje . Dezavantaje: volum mare de munca pt intocmirea
docum tehnice si a planului; masuri de revizie

b) metoda dup revizie a reparaiilor const n aceea c volumul i coninutul acestora se
determin pe baza unei revizii tehnice prealabile, felul reparaiilor fiind stabilit pe baza unui
ciclu de reparaii i a unei documentaii tehnice elaborate dinainte.
Folosirea acestei metode prezint avantajul c permite constatarea gradului de uzur
a utilajului cu ocazia reviziei tehnice, determinndu-se pe aceast baz, mai precis ca la
metoda anterioar, lucrrile de reparare ce trebuie efectuate, volumul i coninutul lor
concret, evitndu-se astfel efectuarea unor operaii de reparare care nu sunt impuse de
starea de uzur a utilajelor .
Pentru mainile, utilajele, instalaiile din industria constructoare de maini i de prelucrarea
metalelor, executarea reparaiilor potrivit sistemului de reparaii preventiv-planificate prevede
urmtoarele categorii de intervenii :
a) revizia tehnic ( Rt ) ;
b) reparaia curent, care poate fi de gradul I ( Rc1 ) i de gradul doi ( Rc2 ) ;
c) reparaia capital ( RK ) .
n afara acestor intervenii sistemul de reparaii preventiv-planificate necesit i
activitatea de ntreinere i supraveghere zilnic a utilajului,care const n lucrri de: ungere
i curire zilnic, de reglare a mecanismelor , de ajustare a lagrelor, de control a
funcionrii diferitelor piese .a. .
Revizia tehnic cuprinde operaiile care se execut naintea unei operaii planificate ( curente
sau capitale ). Prin efectuarea acestei revizii se urmrete determinarea strii tehnice a
mijloacelor fixe i a principalelor operaii ce trebuie efectuate cu ocazia primei reparaii
programate,
Reparaia curent reprezint acea lucrare care se efectueaz n mod periodic n vederea
nlturrii uzurii materiale, necesitnd nlocuirea unor piese componente sau nlocuirea
parial a unor subansamble uzate. Ca exemple de lucrri care intr n aceast categorie de
intervenii pot fi date operaiile de demontare parial a pieselor i subansamblelor cu uzur
frecvent, repararea, recondiionarea i ajustarea lor, nlturarea jocurilor care depesc
limita admisibil, strngerea mbinrilor.
Aceste reparaii se mpart n reparaii curente de gradul I i reparaii curente de gradul II, n
raport cu mrimea intervalului de timp de funcionare ntre reparaii, de importana lucrrilor
ce se execut i valoarea pieselor i subansamblelor reparate, recondiionate sau nlocuite .
Reparaia capital reprezint acea lucrare care se efectueaz dup expirarea ciclului de
funcionare prevzut, avnd drept scop meninerea caracteristicilor tehnico-economice iniiale
i prentmpinarea ieirii mijloacelor fixe din funciune nainte de termen.

17.Planificarea lucrrilor de reparaii.
O activitate importanta ce tine de repararea si intretinerea mijloacelor fixe este planificarea. Elaborarea planului de
reparaii se bazeaz pe cunoaterea exact a numrului, felului i a strii utilajelor din ntreprindere i pe normele
tehnice pentru ntreinerea i repararea fondurilor fixe. Planul de reparaii se elaboreaz pe un an, cu defalcarea pe
trimestre i luni, pe ansamblul unitii.
Planificarea are 2 obiective:
1)Intocmirea structurii ciclului de reparatii pt fiecare unitate de utilaj.
2)Determinarea datelor calendaristice cind va avea loc intrarea utilajului in reparatie.
Durata ciclului de reparatie repr. timpul dintre 2 reparatii capitale, inclusiv durata de executare a uneia dintre ele.
18.Planificarea necesarului de energie folosit n diferite scopuri. Balana energetic
Planificarea corect a necesarului de energie electric se face pe baza bilanurilor energetice. La nivelul unei
ntreprinderi se ntocmesc bilanuri energetice pariale (de exemplu: bilanul energiei electrice i termice; bilanul
combustibilului; bilanul aburului i apei calde .a.) i o bilanul energetic general.
Energia consumat la ntreprinderi este utilizat n scopuri tehnologice, ca for motrice, la iluminat, pentru
nclzit. Necesarul de energie electric se determin n funcie de destinaia de consum.
Pentru determinarea necesarului de energie folosit n scopuri tehnologice se folosesc normele de consum
progresive i volumul de producie planificat.
1.consumul de energy electr in scopuri tehnologice : Net=

, unde Qi-cant de produse de sortimentul I


planificata pet fabricare, ni=norma de consum a energy electrice pt o unitate de produs de sortimentul i (kw/h)
2.consuml de energy elect pt forta motrica : Nfm=

, unde Nu-nr de unitati puse in functiune, Fef-fondul


efectiv de timp de funct a utilajului, n0norma de consum pe ora a energ pt functionarea utilajului, ks-koef de
simultanitate ,kp-koef pierderilor in retea, -randamentul motoarelor .
3.necesarul de energ pentru iluminat : Nil= (


), unde pi-puterea instalata a punctelor de iluminat,
til-timpul de iluminat, ks-koef de simultanietate, p -% de pierdere a energiei in retea.
4.necesarul de combustibil pentru incalzire (tone) : Nc=

,unde V-volumul necesar de incalzit, nz-nr de


zile tp sezonul de incalzire, ng- nr de grade cu care trebuie ridicata t in interior fata de cea din exterior (te-ti), nc-
norma de consum de combustibil, k-coef de utilizare a puterii punctelor de iluminat k=pcc/pcr.
19.Sarcinile seciei de scule. Clasificarea i codificarea sculelor. Criterii de clasificare.
Desfurarea normal a procesului de producie ntr-o ntreprindere industrial necesit asigurarea locurilor de
munc cu diferite scule. Importana lor se determin avnd n vedere influena acestora asupra volumului
cheltuielilor de producie i asupra calitii produselor.
Pentru asigurarea locurilor de munc cu scule n cadrul ntreprinderii se creeaz un compartiment specializat -
secia de scule, cu urmtoarele sarcini principale:
Producerea sculelor sau aducerea lor din afar n cantitile necesare pentru procesul de producie;
mbuntirea calitii sculelor;
Asigurarea activitii de reparaii, ntreinere i recondiionare a sculelor;
Micorarea cheltuielilor privind producia, ntreinerea i pstrarea sculelor.
Pentru organizarea unei evidene corecte a produciei i a consumului de scule, n practic se folosete un
sistem de clasificare a sculelor cu ajutorul cruia se poate efectua o identificare rapid a fiecrui tip de scule.
Sculele se mpart n zece grupe de la 0 la 9, n raport cu destinaia folosirii lor. Aa, de exemplu, n grupa 2
snt cuprinse scule pentru prelucrarea prin achiere a metalelor, n grupa 6 - sculele care ajut la fixarea sculelor de
prelucrare pe maini, unelte, etc.
Fiecare grup se mparte, la rndul su, n 10 subgrupe, pentru diferenierea i precizarea destinaiei, fiecare
subgrup - n 10 clase, fiecare clas - n 10 subclase, fiecare subclas - n 10 feluri i fiecare fel-n 10 variante,
pentru numerotare utilizndu-se cifrele de la 0 la 9.
Pe baza numerelor de ale grupei, subgrupei, clasei, subclasei, felului i variantei se formeaz codul sculelor
compus din 6 cifre.
Sunt utilizate i alte criterii de clasificare:
1. n raport cu gradul de specializare se disting:
scule universale, care snt folosite pentru executarea unei categorii de lucrri;
scule speciale utilizate numai pentru un produs, o pies sau o anumit operaie.
2.n raport cu destinaia de consum:
scule prelucrtoare;
scule de control;
tachilaj tehnologic.
20.Planificarea necesarului de scule. Calcularea necesarului de scule pe baza normelor de consum
Planificarea sculelor este impus de necesitatea alimentrii n mod ritmic a locurilor de munc cu diferite
scule.
Pentru calculul necesarului de scule pot fi folosite 3 metode:
pe baza normelor de consum;
metoda statistic;
pe baza normelor de echipare tehnologic.
Prima metod asigur un calcul exact al necesarului de scule. Calculul se face pe fiecare fel de scul, n raport
cu felul produselor de executat i normelor de consum de scule pe unitate de produs dup urmtoarea formul:


n
i
i
nc Qi Cs
1
,
n care:
Cs - reprezint consumul de scule;
Qi - cantitatea de produse, piese care urmeaz a fi prelucrate cu un anumit tip de scule;
nci - norma de consum de scule pentru prelucrarea unei uniti ( o sut, o mie buci ) din produsul, piesa stabilit
pe baz de documentaie.
Norma de consum se determin n mod diferit n funcie de felul sculelor. Pentru sculele achietoare norma de
consum se calculeaz cu ajutorul relaiei:
n
t
T
c
m
uz
,
n care:
tm - timpul mecanic de prelucrare a unei uniti de produs cu scula respectiv;
Tuz - timpul mecanic de funcionare pn la uzura complet a sculei.
T
L
l
t l k
uz
( ) ( ) 1 ,
n care:
L - lungimea sau grosimea prii achietoare a sculei, mm;
l - mrimea stratului lungimii sau limii care se pierde printr-o achiere, mm;
k - coeficientul deteriorrii accidentale a sculei.
Pentru calculul necesarului de scule achietoare pot fi folosite i alte relaii de calcul. Astfel calculul
consumului de scule poate fi fcut pentru o mie de uniti de produs sau piese conform relaiei:
Cs
t
Tuz
m
1000
1000


.
Acest coeficient depinde de calitatea materialului din care este confecionat scula.
21.Organizarea activitii de transport intern n dependen de tipul de producie.
Organizarea activitii de transport se face n dependen de tipul de producie. Aa la ntreprinderile organizate pe
principiile produciei individuale sau de serie mic, n care fluxurile de transport au un caracter variabil,
transportul intern se face pe baz de planuri zilnice sau la cerere.
ntreprinderile industriale organizate pe principiile produciei de mas i de serie mare transportul intern se
face pe baz de grafic, pe trasee constante. Transporturile regulate n raport cu traseul pe care se efectueaz pot fi
de dou feluri: a) pendulare; b) inelare.
Sistemul pendular are loc atunci cnd se face deplasarea materialelor sau produselor cu ajutorul mijloacelor
de transport ntre dou puncte constante. Ea poate fi efectuat n 3 variante:
a) Sistemul pendular unilateral - mijlocul de transport se deplaseaz cu ncrctur ntr-o singur direcie i se
napoiaz fr ncrctur la punctul de plecare. (De exemplu, la depozitul de materii prime mijlocul de transport
se ncarc, transport ncrctura pn la secia consumatoare i se ntoarce fr ncrctur.)
b) Sistemul pendular bilateral, cnd mijloacele de transport se deplaseaz cu ncrctur n ambele direcii.
c) Sistemul pendular n evantai - cnd mijlocul de transport asigur deplasarea unor ncrcturi dintr-un singur
punct n mai multe puncte sau invers, din mai multe puncte ntr-un singur punct (de ex.: transportul materiilor
prime de la depozitul central la mai multe secii consumatoare).
n sistemul inelar deplasarea mijlocului de transport se face ntr-un circuit nchis, prin transmiterea sau preluarea
succesiv a ncrcturii la mai multe puncte i ntoarcerea obligatorie la punctul de plecare. n acest sistem
organizarea transportului de asemenea se face n 3 variante:
a) Sistemul inelar cu flux aproximativ constant - cnd mijlocul de transport pleac cu ncrctura dintr-un punct
iniial la mai multe puncte, unde descarc i ncarc cantiti de materiale i produse, astfel nct circul n
permanen cu o cantitate de ncrctur aproximativ constant.
b) Sistemul inelar cu flux cresctor cnd mijlocul de transport pleac fr ncrctur dintr-un punct i ia cantiti
mici de ncrctur la diferite puncte pentru a le transporta la punctul de plecare.
c) Sistemul inelar cu flux descrctor - cnd mijloacele de transport pleac cu ncrctur dintr-un punct iniial i o
distribuie la diferite puncte dup care se ntoarce fr ncrctur la punctul de plecare.

22.Pregtirea producerii: noiune i sarcini
Orice intreprindere industriala,pentru a-si mentine un grad inalt de competitivitate,este obligata sa renoveze si sa
naseze in producere produse noi,de aici rezulta sa reacioneze rapid si la costuri minima la cerintele clientilor.
Activitatea de lansare a noilor produse pe piata interna si externa necesita o anumita pregatire a productiei-un
ansamblu de masuri de creare si asimilare in fabricatie a unor produse noi sau modernizarea celor existente.
Printre obiectivele acestei activitati fac parte:
-asigurarea fabricatiei noilor produse si modernizarea celor existente
-asigurarea celor mai bune conditii de desfasurare a activitatii de pregatire si asimilarea a fabricatiei produselor noi
in baza tehnologiilor celor mai performante
-reducerea la minim posibil a perioadei de pregatire a productiei si realizarea ei cu cele mai reduse costuri.
Pregatirea productiei cuprinde 2 etape :
1.Pregatirea tehnica : proiectarea produselor, pregatirea tehnologica,executarea,cercetarea s omologarea
prototipului si a seriei zero
2.Pregatirea material-organizatorica- Asigurarea cu for de munc i mijloace de munc- utilaje, maini, instalaii,
S.D.V.uri i A.M.C.uri ,Aprovizionarea cu diferite resurse materiale,Ampalsarae sau reamplasarea dif. mijl. De
munc,Stabilirea sistemului de programare a produciei i a evidenei tehnico-operative

Asimilarea in fabricatie a noilor produse poate fi realizata in 3 moduri :
1.in baza conceptiei proprii
2.in baza unor licente de fabricatie
3.dupa un model de referinta
23.Etapele pregtirii produciei i caracteristica lor
Pregatirea productiei cuprinde 2 etape :
1.Pregatirea tehnica : proiectarea produselor, pregatirea tehnologica,executarea,cercetarea s omologarea
prototipului si a seriei zero
2.Pregatirea material-organizatorica- Asigurarea cu for de munc i mijloace de munc- utilaje, maini, instalaii,
S.D.V.uri i A.M.C.uri ,Aprovizionarea cu diferite resurse materiale,Ampalsarae sau reamplasarea dif. mijl. De
munc,Stabilirea sistemului de programare a produciei i a evidenei tehnico-operative
24.Pregtirea tehnic a produciei. Caracteristica i activitile de baz.
Fazele pregatirii tehnice sunt :
1.elaborarea temei de proiectare si elaborarea studiului tehnico-economic. Tema va contine : denum.produs,
destinatia lui, conditiile de utilizare, caracteristici constructive sau parametrii de calitate, parametrii de exploatare,
cantitatea si termenul de proiectare a produsului nou. Studiul tehnico-economic va contine informatii ce tin de :
cererea pe piata pt produsul nou,caract materiilor prime si materialelor,necesarul, posibilitatile de fabricare a
acestui produs, caracteristicile tehnice si de exploatare a noului produs in comparatie cu cel existent.
2.proiectul tehnic cuprinde urmatoarele lucrari :
-efectuarea calculelor necesare pt determinarea formelor,dimensiunilor,partilor componente ale produsului nou
-alegerea materialelorr din care va fi fabricat produsul nou
-efectuarea calculelor tehnico-economice justificative solutiei constructive alese
-elaborarea desenelor de executie

25.Pregtirea tehnologic a produciei i cerinele fa de ea
Pregatirea tehnologica se refera la elaborarea tehnologiei de fabricatie pentru noile produse si consta din
urmatoarele faze :
-identificarea proceselor tehnologice necesare sau elaborarea unor procese noi cu scopul de a mecaniza si
automatiza la maxim operatiile tehnologice
-asigurarea unui proces tehnologic de fabricatie pt a atinge un consum rational de materii prime si materiale
-sa se asigure calitatea superioara a produsului finit

Pregatirea tehnologica cuprinde urmatoarele activitati :
-elaborarea conscutivitatii operatiilor sau fazelor de produs
-alegerea utilajelor necesare
-determinarea tipului de productie
-identificarea echipamentului necesar
-eleborarea normelor de timp pe operatii
-elaborarea procesului de control a calitatii

26.Executarea, ncercarea i omologarea prototipului
Executarea, incercarea si omologarea prototipului si a seriei zero
are ca obiectiv verificarea concordantei dintre parametrii constructive si functionali ai noului produs si prevederile
cuprinse in documentatia elaborata in vederea asimilarii in fabricatie.Prototipul reprezinta unul sau mai multe
exemple din produsul ce urmeaza a fi asimilat in fabricatie, care este executat pentru a fi supus unor probe si
incercari. Scopul acestor probe este de a stabili daca noul produs respecta parametrii tehnico-constructivi si
functionali din documentatia tehnica.Confirmarea faptului ca noul produs coresunde cu cel proiectat se realizeaza
in cadrul activitatii de omologare, care cuprinde doua etape:
* omologarea preliminara (de prototip)- Se verifica daca produsul respecta standardele de calitate si daca decizia
de alegere a materialelor din reteta de fabricatie este fundamentata din punct de vedere tehnico-economic
* omologarea finala (de serie zero)-Verificarea mentinerii produsului in parametrii de performanta prevazuti si
obtinerea unor informatii cu privire la induranta si fiabilitatea produsului.De asemenea se mai verifica daca
operatiile procesului tehnologic au fost efectuate pe locurile de munca unde urmeaza sa se desfasoare productia de
serie si daca tehnologia de fabricatie cuprinde operatiile de control tehnic de calitate

27.Pregtirea material i organizatoric a fabricaiei noilor produse
Pregatirea material organizatorica reprezinta cea de-a doua etapa a dezvoltarii unui produs si consta in asigurarea
conditiilor de ordin material si organizatoric in vederea trecerii la productia de serie.
Obiectivele principale ale pregatirii material-organizatorice sunt :1.determinarea necesarului de materii prime,
materiale, combustibil, energie, si organizarea activitatilor de aprovizionare tehnico-materiala;2.achizitionarea
utilajelor, echipamentelor tehnologice si modernizarea celor existente; 3.organizarea unor cursuri de specializare a
personalului implicat in executarea noilor produse; 4.restructurarea fluxurilor tehnologice la termenele stabilite;
5.elaborarea unui nou sistem de planificare economica si operativ-calendaristica specificnoilor conditii de
fabricatie.

28.Controlul calitii. Tehnici de control. Modaliti de efectuare a controlului.
La moment sunt disponibile un numr destul de mare de tehnici de control. Ele includ o gam de operaii care
ncep cu simple verificri ale produsului i termin cu tehnici statistice sofisticate.
Selectarea tehnicilor necesit o mare atenie, deoarece sistemele complexe de control sunt, foarte costisitoare i nu
pot fi utilizate, de ex., n producia n mas.
1. Autocontrolul. Este cea mai simpl dintre tehnicile de control. Dup terminarea oricrei operaii, operatorul
nsui efectueaz verificarea parametrilor calitii. Verificarea poate fi vizual sau poate fu efectuat cu ajutorul
unor instrumente de msurat simple.
2. Controlul prin sondaj. Este o tehnic simpl. Implic examinarea ctorva piese imediat dup terminarea lor
urmat de o reexaminare pentru a avea sigurana c sunt n conformitate cu cerinele specificate. Se folosete
pentru procesele ce nu necesit precizie foarte mare, care dau produse ai cror parametri variaz puin (presarea,
turnare, eserea .a.).
3. Controlul n cursul fabricaiei. Presupune examinarea unui produs dup fiecare operaie sau grup de operaii
n urma crora se obin caracteristici importante pentru calitate. Pentru a avea sigurana c deficienele sunt
nlturate nc din primele faze de prelucrare, punctele de control trebuie plasate chiar n atelierele unde
compartimentele trebuie verificate de ctre personalul specializat, dup fiecare etap important de prelucrare.
Piesele neacceptate sunt rebutate.
Controlul n cursul fabricaiei se folosete la componentele importante ale cror variaii a parametrilor sunt att de
mari nct nu se pot evita rebuturile. Acest lucru este costisitor i consum mult timp.
Dezavantaje: 1. Nu asigur o productivitatea ridicat
2. Nu contientizeaz personalul executant asupra calitii
3. El tinde s dea impresia c responsabilitatea pentru calitatea intr numai n sfera controlorilor.
4. Tehnici statistice. Tehnicile statistice pentru controlul proceselor de fabricaie se bazeaz pe principiul c toate
procesele au o variaie mare a parametrilor. Dac se poate stabili un interval de toleran acesta se poate utiliza
pentru a prevedea nivelele de calitate i a se indica cnd trebuie corectate procesele.
Avantaje: 1. Furnizeaz informaii despre probabilitatea de apariie a unor piese defecte nainte ca acestea s fie
produse
2. Nu necesit inspecia fizic a fiecrei piese pentru a menine un nivel nalt al calitii.
Sunt bune pentru controlul proceselor de fabricaie n producia de serie mare. Cele mai folosite tehnici de control
a proceselor de fabricaie sunt: diagramele de dispersie, fiele de control i verificrile premergtoare controlului.
5. Metodologia elaborrii strategiei calitii.

29.Certificarea calitatii produselor
Conform definirii organizaiei ISO, certificarea este o aciune care confirm, prin intermediul certificatului, c
produsul sau serviciul corespunde unui anumit standard sau unui document tehnico-normativ.
Fr certificat este imposibil realizarea produselor pe piaa altor ri.
Certificarea, n dependen de coninutul ei, de volumul msurilor luate pentru asigurarea calitii produciei,
participarea (sau neparticiparea) organizaiilor strine la controlul calitii, se mparte n: autocertificare i
certificarea cu ajutorul unei tere pri.
n Moldova conducerea activitii de certificare se efectueaz de ctre organul naional pentru standardizare.
Certificarea produselor i serviciilor ofer o serie ntreag de avantaje, i anume:
a) promovarea produselor pe pia mai uor, dac organismul care acord certificarea este recunoscut;
b) eliminarea de ncercri, verificri, probe pe care, n cazul lipsei certificatului de conformitate, clienii le cer
pentru confirmarea calitii produselor sau serviciilor ce urmeaz a fi contractate;
c) reducerea cheltuielilor suplimentare i a timpului de ofertare contractare a produselor/serviciilor;
d) ptrunderea mai uor pe pieele rilor europene n cazul n care organismul de certificare este recunoscut n
rile respective etc.
La ora actual se utilizeaz dou tipuri de certificare a produselor/serviciilor/proceselor i anume:
a) certificarea obligatorie, certificare care se aplic tuturor produselor/serviciilor/proceselor care au implicaii n
probleme de sntate-securitate a vieii
b) certificarea voluntar, certificare care se aplic la toate celelalte produse/servicii/procese pentru care nu sunt
prevzute reglementri obligatorii i care este utilizat de agentul economic doar n scopul pstrrii pieelor de
desfacere pe care au ptruns sau n scopul cuceririi de noi piee