Sunteți pe pagina 1din 17

1.

Structura carotenoidelor
Cei mai importanti precursori naturali ai vitaminelor A sunt: , si carotenii. Iar dintre
carotenoizi se cunosc cel putin sapte reprezentanti care pot fi grupati in categoria provitaminelor
A: criptoxantina, afanina, mixoxantina, echinenona, leprona si hipoxantina.
Majoritatea celor 80 de carotenoide extrase din plante contin 40 de atomi de carbon. Doar
cateva au molecule mai mici, fiind probabil produsi de degradare oxidativa ai carotenoidelor.
Numarul mare de duble legaturi conjugate le confera o culoare specifica care variaza de la
galben la portocaliu si de la rosu la violet. Pigmentii prezenti in tomate si in morcovi datorita
prezentei in molecula lor a dublelor legaturi conjugate sunt colorati in rosu. Carotenoizii care
contin in molecula lor oxigen (xantofilele) au culoare galbena. Prezenta dublelor legaturi in
molecula carotenoidelor determina o izomerie cis-trans. Ceea ce determina prezenta a numerosi
izomeri geometrici. Dar majoritatea carotenoidelor prezinta o configuratie trans. Lantul carbonic
este constituit din opt unitati izoprenice conferindu-le carotenoizilor solubilitatea in grasimi. De
aceea, acestea sunt numite si substante lipocrome. Toate carotenoidele absorb lumina in regiunea
albastra si ultravioleta a spectrului.
Carotenoidele sunt molecule hidrofobice cu solubilitate mica, sau chiar deloc, in apa. Ele
sunt astfel de asteptat sa fie restrictionate de zonele hidrofobice in celula, precum interiorul
membranelor, exceptand cazul in care in asociatie cu proteine sunt prezente intr-un mediu apos.
Grupele polare functionale altereaza interactiunea cu alte molecule.[1]
Catena izoprenica a carotenilor se termina la cele dupa extremitati cu doua cicluri iononice.
Din care unul poate avea o structura -iononica, iar celalalt este de regula un ciclu -iononic.
Ciclul -iononic este necesar pentru caroteni care indeplinesc functia de provitamine A.

1
6
5
4
2
3
H
3
C
CH
3
CH=CH-CO-CH
3
CH
3

1
4
2
3
H
3
C
CH
3
CH=CH-CO-CH
3
CH
3
6
5




-ionona -ionona
-Ionona are in solutii diluate un miros caracteristic de violete. Ea a fost extrasa din Vila
odorata. Timan a obtinut iononele si in laborator. Ele fiind identificate sub forma libera si in
produsele naturale cum ar fi uleiul extras din Boronia megastigma.
2. Clasificare
Carotenoidele se clasifica in doua categorii:
- hidrocarburi carotenoidice C
40
H
56
;
- xantofile-derivati hidrocarbonati oxigenati (alcooli, epoxizi, oxizi furanoidici si
cetone);
Carotina si xantofila care au fost izolate de Willstaetter si considerate de acesta ca fiind
substante pure s-a dovedit in timp ca de fapt sunt amestecuri de mai multe substante izomere
asemanatoare. Numele de xantofile s-a pastra pentru a desemna grupa alcoolilor cu schelet
carotinoidic. Xantofilele se gasesc in plante esterificate cu acizi grasi superiori. De aceea, dupa
ce s-a extras materialul natural uscat intr-o atmosfera de gaz inert (N
2
, H
2
) cu dizolvanti cum ar fi
benzen, eter de petrol, metanol, eter, etanol si indepartarea dizolvantului, reziduul este supus
hidrolizei cu KOH metanolic. O prima separare a carotenoidelor obtinute se realizeaza prin
repartitie intre doi dizolvanti nemiscibili cum ar fi eter de petrol si metanol. Astfel, unele
carotenoide raman dizolvate in dizolvantul nepolar si anume carotenoidele epifazice
(hidrocarburile carotenoidice). Iar altele trec in dizolvantul polar cum ar fi carotenoidele
hipofazice ( xantofilele cu doua grupe OH si epoxizii). Carotenoidele cu o singura grupare OH se
repartizeaza aproximativ uniform intre cele doua faze. Purificarea se realizeaza prin
cromatografie pe oxid de aluminiu, oxid de calciu.
2.1. Hidrocarburile carotenoidice (caroteni)
Licopenul (C
40
H
56
)
Este colorantul patlagelelor rosii (Solanum lycopersicum), dar se gaseste si in alte plante
cat si in unele produse animale cum ar fi untul, serul sanguin si ficatul de om. Culoarea inchisa a
licopinei este datorata numarului mare de legaturi duble conjugate. Molecula de licopina este
formata din doua jumatati identice, care sunt formate fiecare din patru resturi de izopren unite
cap-coada la mijlocul moleculei, modul de legare se inverseaza.




Se prezinta sub forma de cristale de culoare rosie inchis violeta cu p.t. de 175C, solubile
in benzen si sulfura de carbon, aproape insolubile in etanol.
Prin hidrogenarea catalitica se absorb 13 moli de hidrogen si se obtine perhidrolicopina
C
40
H
82
. Deci, licopina este o hidrocarbura aciclica cu 13 legaturi duble.
Prin degradare cu ozon se obtine acetona, ceea ce indica prezenta a doua grupari marginale
(CH
3
)
2
C=. Dar se formeaza si acidul succinic, ceea ce demonstreaza si prezenta grupei =CH-
CH
2
-CH
2
-CH=.
Prin oxidare cu permanganat si cu acid cromic s-a obtinut acidul acetic, ceea ce corespunde
la 6 catene laterale metil. In urma oxidarii licopinei cu acid cromic s-a obtinut metilheptenona si
o aldehida polienica (licopinalul) care prin oxidare in continuare se obtine bixin-dialdehida.






O

OHC


licopina
licopina
CrO
3
licopinal metilheptenona
CrO


OHC
CHO

O




Sinteze
Obtinerea licopinei
Metoda fosfor-ilidelor a lui Witting porneste de la o dialdehida C
10
care se obtine astfel:

CH
2 C
CH
3
CHO +BrMgC CMgBr+OHC
C CH
2
CH
3

CH
2 C
CH
3
OH
CH C C
OH
CH C
CH
3
CH
2

C
CH
3
CH
C
C
CH C
CH
3
HOCH
2
CH
2
OH


C
CH
3
CH
C
C
CH
C
CH
3
OHC
CHO


Prin condensarea acetalului acestei aldehide cu eter vinilic in prezenta de BF
3
si apoi cu
eter propenilic se va lungi catena la ambele margini si se obtine crocetin-dialdehida (C
20
) unde
R= C
2
H
5
:
C
CH
3
CH CHO
2
+
CH CH C
CH
3
CHO
2
+2CH
2
CHOR
CH CH CH

bixin-dialdehida metilheptenona
alilica
transp.
b)H
2
a)oxid. (MnO
2
)

2CH
CH
3
CHOR
C
CH
3
CH CH CH CH CH
C
CH
3
CHO
2



Aceasta dialdehida se condenseaza cu geraniliden-trefenilfosfor-ilida se obtine licopina:
CH
P(C
6
H
5
)
3

OHC
CHO

+
HC
(C
6
H
5
)
3
P








-Carotenul (C
40
H
56
)
Constituie cea mai mare parte a masei carotenoidelor separati din plante si a fost obtinut
sub forma de cristale galben-portocalii si este optic inactiv. In frunzele plantelor inde prezenta lui
este mascata de catre pigmentii clorofilieni -carotenul se gaseste in cloroplaste impreuna cu
clorofila, probabil sub forma unor complecsi acvosolubili ai proteinelor sau uneori sub forma de
picaturi lipidice. A fost izolat in 1831 din morcov.
El cristalizeaza din benzen metanol in prisme hexagonale de culoare violeta inchis. Iar din
eter de petrol in placi rombice de culoare rosi inchis cu p.t. 183C. Se gaseste in toate partile
+
crocelin-dialdehida
licopina
verzi ale plantelor ca insotitor permanent al clorofilei alaturi de luteina, epoxid de luteina si
uneori de -caroten.
Prin hidrogenare catalitica s-a stabilit ca molecula de -caroten contine 11 duble leggaturi.
Perhidrocarotina obtinuta are formula C
40
H
78
, ceea ce dovedeste ca molecula contine doua
cicluri. Prin oxidarea -carotenului cu ozon si cu permanganat rezulta acidul geronic, acidul ,
-dimetilglutaric, acidul , -dimetilsuccinic si acidul dimetilmalonic. Adica se obtin aceeasi
compusi in conditii silimare din -ionona.

C
H
2
C
H
2
C
CH
2
COOH
CO CH
3
H
3
C CH
3

C
H
2
C
H
2
C
COOH
H
3
C CH
3
COOH

C
H
2
C
COOH
H
3
C CH
3
COOH

C
COOH
H
3
C CH
3
HOOC



La oxidarea cu permanganat se formeaza patru molecule de acid acetic de unde reiese
prezenta a patru grupe laterale metil.
Deci, molecula de -caroten contine doua inele -iononice marginale care sunt unite printr-
o catena compusa din patru resturi izoprenice. Aceasta structura chimica a -carotenului a fost
stabilita de Karren in 1931:






Prin oxidarea -carotenul cu acid cromic in conditii blande se formeaza mai intai un diol
hidroxi--carotina care apoi oxidat cu tetraacetat de plumb duce la obtinerea de semi--carotina,
acid dimetil
malonic
acid
,dimetil
succinic
acid
,dimetil
glutaric
acid
geronic

-carotenul
unde unul din inelele -iononice este deschis. Repetand aceste reactii se obtine in final -
carotinona.


H
3
C
CH
3
CH CH CH CH
CH
3
H
3
C
H
3
C
OH
OH
CH
3
H
3
C
CH
3
CH CH CO CH CH
H
3
C
CO
CH
3
H
3
C CH
3






H
3
C
CH
3
CH CH CO CH CH
CO
CH
3
OC
H
3
C CH
3
H
3
C OC



Sinteza de -carotina
- Carotina se poate obtine pornind de la -ionona si magnezianul bromurii de propargil
printr-o succesiune de reactii chimice:

O
+BrMgCH
2
C CH
CH
OH
CH
2
C
CH
CH
3



CH CH C
CH
3
OMgBr
CH
2
C
CMgBr



hidroxi-- carotina semi-- carotinona
- carotinona
-2C
2
H
6

+2C
2
H
5
MgBr
I
Condensarea compusului i cu cetona nesaturata II duce la tetrolul II care dupa hidrogenarea
partiala a triplelor legaturi si deshidratare se obtine -carotina.

2I +C
O
CH
3
CH
2
CH CH CH
2
C
O
CH
3


CH CH C
CH
3
OH
CH
2
C C C CH
2
CH
3
OH
CH CH CH
2
C C C CH
2
CH
3
OH
C
CH
3
OH
CH CH






-Carotenul (C
40
H
56
)
Este izomer al -carotenului alaturi de care se gaseste in plante. Contine un inel -iononic
iar celalalt este -iononic. Formeaza cristale violete cu p.t. 187C.
Structura -carotenului a fost descoperita de Karren in 1931. El a constatat ca prin
hidrogenare catalitica molecula contine 11 legaturi duble. Banda principala a spectrului de
absorbtie in ultraviolet este deplasata cu 12 m spre lungimi de unda mici in raport cu a -
carotenului. Si s-a tras concluzia ca dublele legaturi nu sunt toate conjugate. Compusul este optic
activ si poeda un atom de carbon asimetric spre deosebire de -caroten.
Prin ozonizare se obtine alaturi de acidul geronic si acidul izogeronic. De unde rezulta ca -
carotenul se deosebeste de -caroten prin faptul ca unul din inele este -iononic.


II
1 2H
2
(Pd)
2 -4H
2
O
-carotina


-Carotenul se transforma in -caroten prin incalzire cu etoxid de sodiu la 100-110C. O
carotinoida cu 9 duble legaturi in catena liniare poate sa apara teoretic in 2
9
= 512 izomeri cis-
trans. Dar numarul izomerilor observati este mult mai mic. In natura carotinoidele apar intr-o
singura forma cea mai stabila cu toate legaturile duble trans (all-trans). In anumite conditii cum
ar fi: lumina, temperatura, catalizatori formele naturale trans pot fi transformate partial in forme
cis labile. Astfel, se pot obtine amestecuri de compusi care se pot separa prin cromatografie.
-Carotenul (C
40
H
56
)

A fost descoperit la cromatografierea carotinei brute. Se gaseste rar in natura. Se prezinta
sub forma de cristale rosii cu luciu superficial albastru si are p.t. de 178C. Molecula de -
caroten are in una din jumatatile ei o structura identica cu a -carotenului, iar cealalta cu a
licopinei:





2.2.1. Xantofilele
Xantofilele sunt alcooli ai carotenoidelor. Prezinta aceeasi structura ca si hidrocarburile
carotenoidice. Dar pe aceasta structura sunt prezente grupe hidroxil, grupe carbonil sau grupe
oxidice.
Luteina (C
40
H
56
O
2
)
Luteina este cea mai raspandita xantofila, fiind un diol al -carotenului. Formeaza cristale
galbene in transparenta cu luciu superficial violet metalic, are p.t. 193C si este puternic
dextrogira. Luteina insoteste carotenul si clorofila in toate plantele verzi. De asemenea, ea apare
si in florile galbene si rosii de multe ori ca ester cum ar fi dipalmitatul de luteina, heleniena din
caroten
- carotina
Helenium autumnale. Luteina se mai poate gasi si in tesuturile animale in concentratie mare
gasindu-se in galbenusul de ou, in ovare si in penele de canar.
Structura luteinei a fost descoperita de Karrer intre 1930-1933. Astfel prin hidrogenarea
catalitica s-a demonstrat prezenta celor 11 duble legaturi. Spectrul de absorbtie este identic cu al
-carotenului. Deci, sistemul polienic cromofor este acelasi, iar atomii de oxigen nu influenteaza.
Ambii atomi de oxigen apartin unor grupe OH. Acest lucru s-a dovenit prin reactia de
esterificare, eterificare a lui Zerevitinov. Prin oxidare se obtine acidul acetic care provine din
grupele metil laterale la fel ca si in carotenoide si acizii , -dimetilsuccinic si dimetilmalonic.
Dar nu au fost obtinuti acidul ,-dimetil glutaric si acidul geronic.
Perhidroluteina care contine 2 grupe OH secundare a fost transformata in dibromura care a
fost redusa apoi la o hidrocarbura saturata optic activa care este asemanatoare cu perhidro--
carotina.
In concluzie, luteina este o dihidroxi--carotina in care pozitiile grupelor Oh ar putea fi 3
sau 4 si 3sau 4. Daca gruparea OH din inelul -iononic s-ar afla in pizitia 4 atunci ea ar avea
caracter enolic. Dar faptul ca nu se obtine la oxidare acidul ,-dimetilglutaric demonstreaza ca
si gruparea OH din inelul -iononic se afla in pozitia 3.
CH CH CH
CH
H
3
C
CH
3
HO
CH
3
3'
4'
H
H
3
C
CH
3
OH
H
3
C
4
3





Zexantina (C
40
H
56
O
2
)
Zexantina este colorantul galben din porumb. A fost descoperita de Karrer in 1929 in
porumb, dar a fost intalnita si alte vegetale. Esterul dipalmitic al zeaxantinei fisaliena a fost
descoperit in fructele de paplu (Physalis alkekengi si P. franchetti).
S-a demonstrat ca zexantina are structura 3.3-dihidroxi--carotina:

luteina




Zeaxantina a fost obrinuta din luteina prin incalzire cu etoxid de sodiu. Ceea ce determina o
deplasare a dublei legaturi izolate intr-o pozitie conjugata.
Prin oxidare blanda a zeaxantinei cu permanganat se obtine o aldehida C
30
H
40
O
2
care este
-citraurina:
CH
CH C
CH
3
CH CH CH C
CH
3
H
3
C
CH
3
CH
3
HO
CH CH
CH CH
C
CH
CH
3
CH
CH
C CHO
CH
3



Criptoxantina (C
40
H
56
O)
A fost gasita in Carica papaya , in Physalis, in ardei. Dar si in galbenusul de ou si in unt.
Criptoxantina este 3-hidroxi--carotina. Este un pigment raspandit in tesuturile vegetale care
impreuna cu -carotenul formeaza 30% din cantitatea totala a pigmentilor vegetali. Ea a fost
izolata din porumbul cu endospermul galben si din Physalis species.
Licoxantina si licofila
Licoxantina este 3-monohidroxilicopina. Iar licofila este 3,3-dihidroxilicopina.

2.2.2. Oxizi din grupa carotenoidelor
Tratand o carotenoida cu acid monoperftalic (reactia Prilejaev) s-a observat ca s-au
transformat fie una sau doua duble legaturi in grupe epoxi. Numai dubla legatura din inelul -
iononic se oxideaza in acest mod. Deci, -carotenul poate forma un monoepoxid sau diepoxid.
Iar -carotenul nu poate forma decat monoepoxid.
zeaxantina
-citraurina
Epoxizii carotenoidici sunt sensibili fata de acizi. Astfel, cu urme de HCl eu sufera o
izomerizare si trec in oxizi cu structura furanoidica:

CH
CH C
CH
3
CH
H
3
C
CH
3
CH
3
X

CH CH C
CH
3
CH
H
3
C
CH
3
X
CH
3
O



H
3
C
CH
3
X
CH
3
O
CH
CH
C CH
CH
3



Simultan are loc si o reactie secundara, unde o parte din epoxid elimina oxigen si astfel se
regenereaza carotenoida initiala.
S-a constatat ca multi epoxizi si oxizi furanoidici care s-au obtinut sintetic sunt identici cu
carotenoide izolate din produsi naturali. Astfe, anteraxantina din Lilium tigrinum este
monoepxidul zeaxantinei. Iar violaxantina reprezinta colorantul panselie galbene (Viola tricloror)
cat si al altor flori si este diepoxidul zeaxantinei.
Este provabil ca epoxizii naturali sa provina din carotenoide prin oxidare. Iar oxizii
furanoidici prin izomerizare din epoxizii care ii insotesc in plante.

2.2.3. Cetonele din grupa carotenoidelor
Rodoxantina (C
40
H
50
O
2
)
Rodoxantina a fost descoperita in frunzele rosii-brune ale broscaritei (Potamogeton natans)
cat si in diferite conifere. Are p.t. de 219C. Prin hidrogenare catalitica s-a demonstrat prezenta a
12 legaturi duble conjugate cu doua grupe cetonice. S-a constatat o aranjare neobisnuita a
dublelor legaturi.
Prin reducere cu Zn si acid acetic se formeaza dihidrirodoxantina care contine sistemul
cromofor al -carotinei. Reducerea compusului cu izopropoxid de aluminiu determina obtinerea
zeaxantinei.
acid
perftalic
carotinoida
X-H sau HO
epoxid
oxid furanoidic
Astacina (C
40
H
48
O
4
)
Astacina se prezinta sub forma de cristale aciculare cu luciu superficial violet. Are p.t. la
243C si este colorantul rosu al carapacei homarului (Astacus gammarus) si al altor crustacee.
Are structura unei tetracetone a -carotinei. Si prezinta grupele CO din pozitiile 3/si3
enolizate.
O
O
H
3
C CH
3
CH
3
CH CH CH CH
H
3
C
H
3
C CH
3
O
O



Astacina nu este pigmentul originar al crustaceelor, ci se formeaza din acesta in cursul
operatiilor de izolare.
Astaxantina (C
40
H
52
O
4
)
Se prezinta sub forma de cristale. Avand un punct de topire la 216C. Se gaseste in
tegumentele exterioare si in ouale crustaceelor sub forma unor combinatii cu o proteina
ovoverdina de culoare verde bruna sau albastra neagra. Schimbarea culorii din verde inchis in
rosu care are loc la fierberea racilor in apa se explica datorita denaturarii proteinei si a punerii in
libertate a grupei prostetice carotenoidice. Astaxantina se mai poate intalni la protozoare, pesti,
pasari si mamifere cat si intr-o alga verde. Ea este un tetrahidro-derivat al astacinei. In mediu
alcalin astaxantina consuma oxigenul din aer si se transforma in astacina. Iar in absenta aerului
astaxantina formeaza cu KOH o sare colorata in albastru inchis. Culoarea inchisa a ovoverdinei a
fost atribuita formarii unei sari a acestui anion cu proteina.


CH CH
H
3
C CH
3
H
HO
O
CH
3


Capsantina (C
40
H
58
O
3
)
Capsantina se gaseste sub forma de cristale rosii-carmin. Are un punct de topire de 176C
si reprezinta pigmentul din ardeiul rosu. Se gaseste in putine plante.
astacina
astaxanti
na

CH CH
H
3
C CH
3
HO CH
3
CH CH CO
HC H
3
C
OH
CH
3 H
3
C





2.2.4. Acizi din grupa carotenoidelor
Bixtina (C
25
H
30
O
4
)
Bixtina este un colorant galben numit rucu sau orlean. A fost izolat dintr-o planta tropicala
(Bixa orellana). Este esterul monometilic al unui acid dicarboxilic nesaturat norbixina.
Structura bixinei s-a stabilit pe baza oxidarii cu acid cromic care indica prezenta a patru
grupe metil laterale, urmata de degradare cu ozon. S-a constatat ca bixina are o structura
simetrica de constructie izoprenica, fiind inversata la mijlocul moleculei la fel ca la celelalte
carotenoide.
Crocetina (C
20
H
24
O
4
)
Crocetina se gaseste sub forma esterului sau cu doua molecule de gentiobioza. Crocina a
fost izolata din sofran sau safran sau din stigmatele florilor de Crocus sativus.
Structura crocetinei este acea a unui acid dicarboxilic polienic care are patru grupe metil
laterale.

2.2.5.Vitamina A
Vitamina A se gaseste in natura sub doua forme: vitamina A ca atare numita si retinol care
e prezenta in alimentele de origine animala si provitamina A cunoscuta sub denumirea de caroten
care se gaseste atat in produsele animale cat si in cele vegetale. In alimente au fost identificate
cel putin zece varietati de provitamine (caroteni). Dar cel mai preprezentativ este -carotenul
care ajunge in organism prin aport alimentar si este transformat in ficat in vitamina A.
Vitaminele A se formeaza in organismul animal din precursori: provitamine denumite
carotine care sunt de origine vegetala. Plantele nu sintetizeaza retinoli (vitamine A). Dar prezenta
lor in diferite tesuturi animale se datoreaza transformarii provitaminelor ingerate. Carotinele sunt
capsantina
precursori ai retinolilor si apartin clasei carotinoidelor. Astfel, carotinoidele ingerate sunt
absorbite prin peretele intestinal in prezenta lipazelor si a sarurilor biliare. Absorbtia fiind
insotita de reactii de oxidare in urma carora se formeaza carotinali, retinoli si retinali. De
asemenea, au loc si reactii de polimerizare rezultand structuri trans complete. Carotinoidele
absorbite sunt acumulate in diferite organe, in special in ficat si ovare sub forma de esteri cu
acizii grasi superiori. Retinolii rezultati in urma scindarii enzimatice a carotinelor in organismul
animal dupa absorbtia lor care are loc simultan cu cea a lipidelor in prezenta sarurilor biliare sunt
distribuiti in diferite tesuturi cat si in ficat, inima, creier, ochi, testicule, lipide de rezerva din
tesutul adipos, plasma sanguina, ulei de peste, produse lactate , galbenus de ou.
Structura
Vitamina A contine cinci duble legaturi conjugate si o grupa de alcool primar, fiind
asemanatoare cu cea a -carotenului. Retinolii sau vitaminele A prezinta trei forme structurale
cum ar fi: retinolul vitamina A
1
, dehidroretinolul- vitamina A
2
(izomer al vitaminei A
1
),
vitamina A
3
i neovitamina A
1
, dar i retinal, acid retinoic, precum i diferii izomeri ai
vitaminelor A. In stare pura se prezinta sub forma de ulei (vitamina A
2
) sau cristale (vitamina
A
1
) de culoare galbena. Retinolul si dehidroretinolul pot fi usor oxidate. Iar in stare dizolvata in
uleiuri sau in grasimi devin mult mai stabile datorita prezentei antioxidantilor in solutie. In
absenta oxigenului vitaminele A sunt stabile si termostabile chiar si la temperaturi inalte. Este
extrem de sensibila la lumina, mai ales la radiatiile ultraviolete. De aceea, se pastreaza in sticle
brune sau in incaperi obscure. Produsul rezultat in urma oxidarii vitaminei A se numeste epoxi-
5,6-retinol si a fost izolat din retina pupilis si prezenta urmatoarea structura chimica:

OH
H
3
C
CH
3
CH
3
CH
3
CH
3
O



Denumirea de retinol provine de la derivatul su retinal care intr n constituia
bastonaelor din retin. Vitamina a fost numit i axeroftol pentru c lipsa ei din organism
genereaz xeroftalmia. Multi izomeri geometrici ai retinolului, retinalului si acidului retinoic pot
sa apara datorita configuratiei cis sau trans al celor patru legaturi duble care se gasesc in catena
epoxi-5,6-retinol
laterala. Izomerii cis sunt mai putin stabili si se pot converti usor la configuratia trans. In
vitamina A toate legaturile sunt trans. In ficatul mamiferelor au loc transformari enzimatice ale
all trans-vitaminei A in 11-cis-vitamina A care prin oxidare formeaza 11-cis-retinal care este
componenta responsabila de procesul vederii.
CH
2
OH



Retinolul are un rol important in buna functionare a organelor vizuale. Carenta lui
determinand scaderea capacitatii de adaptare a ochilor la lumina difuza. Iar in cazuri mai grave
poate sa apara o ulceratie a mucoasei oculare si a corneei. Ceea ce determina opacizarea
cristalinului si orbirea.



Sinteza industriala a vitaminei A
O. Isler a sintetizat in 1947 vitamina A pornind de la un alcool acetilenic rezultat prin
reactia Favorski din acetilena si metil-vinil-cetona:

HC CH +
OC
CH
CH
3
CH
2
HC
CH
CH
3
CH
2
CH
C
OH
transp.
alil.
HC
CH
CH
3
CH
2
OH
CH
C

Compusul magnezian obtinut din alcool si bromura de etil-mangneziu este condensat cu c
aldehida C
14
este hidrogenat partial la tripla legatura si se deshidrateaza si rezulta vitamina A.

11-cis-vitamina A
CHO
CH
CH
3
C
BrMgC
+
CH
CH
2
OMgBr
CH
OH
C CH
CH
3
C
CH CH
2
OH
1. H
2
(Pd)/Ac
2
O
2. -H
2
O CH
2
OAc



Alte sinteze ale vitaminei A au mai fost realizate de Heilbron in 1946, Arens sin van Dorp
in 1946 si Karrer in 1946.
Proprietati
Vitaminele A
1
si A
2
sunt substante cristalizate care sunt insolubile in apa, dar solubile in
grasimi si in solventi nepolari. In absenta aerului sunt stabile la cald. Nu sunt descompuse de
acizi si baze. Datorita sistemului polienic sunt foarte sensibile la actiunea agentilor oxidanti. In
aer se oxideaza la temperatura obisnuita. Vitaminele A sunt colorate in galben deschis. Retinolul
prezinta un maxim de absorbtie la = 328m. Alungirea sistemului polienic cu o legatura dubls
la vitamina A
2
va deplasa maximul de absorbtie spre > 350m.



vitamina A (acetat)