Evolutia contabilitatii de la origini pna n prezent

1.1. Istoria contabilitatii. Ce este contabilitatea ?

Contabilitatea ca forma a unei evidente economice primare (numarare) dateaza din cele mai vechi timpuri,
regasindu-se n oricare dintre gruparile sociale. Avem n vedere, ca etape ale istoriei contabilitatii, urmatoarele delimitari
temporale :
1. Din cele mai vechi timpuri pna la 1494
2. De la 1494 pna in anii 1800
3. De la 1800 pna la 1989
4. De la 1989 pna astazi
Prima faza (etapa). Desi originea contabilitatii n structurile spatio-temporale nu poate fi stabilita cu precizie,
totusi, din cercetarile istorice s-a constatat aparitia si ntrebuintarea ei chiar din comuna primitiva. S-au gasit marturii
care atesta ca socotelile se tineau n antichitate cu ajutorul funiilor nnodate, a margelelor nsirate, a crestaturilor facute
n lemn, a rabojului etc. Urme de registre si sisteme de contabilitate au fost lasate de egipteni, fenicieni, greci si romani .
La romani, registrele comerciale erau obligatorii si s-au gasit urme de registre foarte regulat tinute. Aceste registre se
tineau nu numai de bancheri si comercianti, ci si de fiecare cap de familie (pater familias).
Contabilitatea era tinuta de unul dintre sclavi, numit "celarius", iar n ntreprinderile mari exista si un sef
contabil numit "dispensator" . Materialul folosit pentru registre era la nceput din bucati de lemn acoperite cu un strat
subtire de ceara. Pe aceste table, numite tablete cerate, se scria cu un fier ascuti 959i83j t numit stilete.
Mai trziu, tabletele cerate au fost nlocuite cu foi de papirus si tocmai pe urma a aparut hrtia. Dintre
registrele ntrebuintate de romani enumeram urmatoarele:
- adversaria; un fel de registru-jurnal lunar de casa
- codex accepti et expensi; accepta = primire si expensa = dare, cheltuiala. n acest registru se tineau zilnic, dupa
acte, operatiunile de casa si operatiunile pe credit, avnd deschise partizi personale fiecarui obligat. Fiecare
partida cuprindea cele doua parti ale contului "accepta" si "expensa".
- codex rationum (ratio = cont, de unde provine si cuvntul italian regionesia = contabilitate). Acest registru
corespunde Cartii Mari sau Maestrului sah de astazi, avnd deschise conturi pentru toate elementele din care se
compune patrimoniul. Cnd conturile erau deschise pentru bunurile ce compuneau un patrimoniu privat, el se
numea codex rationum domesticarum, iar registrul care cuprindea conturile deschise special pentru afaceri se
numea codex rationum mensa sau argentariae.
- Registrul inventar de astazi purta denumirea de Libelus familial sau Liber patrimonii, iar creantele inclusiv dobnda
de ncasat, corespundea unui registru scadentar, numit Kalendarium.
Acestea au fost abandonate odata cu desfiintarea ntreprinderilor comerciale provocata de caderea
Imperiului roman. Noile registre de contabilitate apar ntre anii 1100-1200, odata cu ntemeierea marilor orase
comerciale italiene, engleze si hamburgheze. Mentionam ncercarile definirii notiunilor de contabilitate n manuscrisele
lui Leonardo Fibonacci din Pisa (1202) si James Pesle din Londra, care a tiparit o lucrare despre arta italiana a
contabilitatii n partida dubla.
A doua etapa. Din punct de vedere afectiv-cronologic nceputul celei de-a doua epoci este stabilit de
istoriografi la 1494, cnd vede lumina tiparului, primul tratat de contabilitate, datorita calugarului Luca Paciolo (Pacioli)
di San Sepulcro, sub denumirea de"Summa de Aritmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita" - tratat general de
aritmetica practica si algebra n care se pune pentru prima oara si problema calculului n partida dubla n Partea I,
Districto II, Tratatul IX sub titlul: "Tractus de computis et scripturis".
n aceasta lucrare Paciolo descrie metodele de contabilitate ntrebuintate de comerciantii din Florenta si
Venetia, oprindu-se n special la cel venetian si demonstrnd ca acestor comercianti li se datoreaza existenta
sistemelor contabile, descrise fara a-si atribui paternitatea de precursor al contabilitatii. Cu alte cuvinte Luca Paciolo a
colectionat, a sistematizat si a explicat contabilitatea care se folosea n timpul sau, n aceste orase si centre
comerciale.
Cam n acelasi timp, Benedetto Cotrugli prezinta n mod succint principiile contabilitatii, n partida dubla n
lucrarea sa intitulata "Della mercatoria et del mercanto perfetto".
La 1524, profesorul de aritmetica si contabilitate din Venetia, Domenico Manzoni publica "Registrul dublu cu
jurnalul sau" ("Quaderno doppio con il suo giornale"), din care se constata ca modelul din acel timp nu este mult diferit
de cel practicat astazi.
Primul autor de contabilitate francez a fost Savonne din Lyon (1567), dupa care, catre sfrsitul secolului ale
XVII-lea, apar autorii: Matthew De la Porte, Jaques Savary si Claude Irson. Textul olandezului De la Porte, " Le guide
de negocians ", reprezinta o lucrare normativa n domeniu. .
n Germania, Olanda si Anglia mai toate tratatele aparute n acea perioada nu sunt dect traduceri ale
lucrarii lui Paciolo.
A treia etapa, este deschisa de lucrarea lui Edmond Degranges, din 1795, intitulata La teme des livres
rendue facile ou nouvelle methode d'enseignement . n aceasta lucrare autorul descrie asa numita metoda de
contabilitate Jurnal-Cartea Mare , impropriu denumit sistem american. Tot aici Degranges face o clasificare a
conturilor n conturi de valori, de rezultate si de persoane.
n anul 1865 A. Guibault publica o lucrare de contabilitate mai sistematizata, care este consultata si astazi cu
mult folos. Aceasta lucrare intitulata Trait de comptabilit cuprinde si un interesant album de modele.
Istoricul contabilitatii n Romnia
n tara noastra prima lucrare de contabilitate apare la 1837 sub numele de "Pravila comerciala" datorata lui
Emanoil Ioan Nechifor. n 1844 profesorul Jarcu publica o alta lucrare intitulata " Doppia scriptura sau tinerea
catastiselor".
ntemeietor al contabilitatii n Romnia este considerat nsa Theodor stefanescu, care n anul 1881 a pus
bazele contabilitatii n partida dubla, publicndprimul curs de contabilitate .
Theodor stefanescu, ca profesor de contabilitate si ca director al Bancii Nationale a Romniei, a fost cel care
a reusit sa introduca contabilitatea n partida dubla la toate bancile, societatile comerciale si la un foarte mare numar de
comercianti.
Mai trziu, profesorul Constantin Petrescu de la scoala Comeciala din Iasi publica un important curs de
contabilitate si administratie.
O contributie deosebita la progresul contabilitatii n Romnia s-a datorat si Revistei Centrale de Comert si
Contabilitate, instrument al absolventilor scolilor superioare de comert si apoi al Corpului Contabililor.
Aria de aplicabilitate a contabilitatii moderne
Obiectul contabilitatii era nregistrarea miscarilor de valori dintr-un patrimoniu, precum si a relatiilor de
drepturi si obligatii.
Scopul contabilitatii era controlul pemanent al resurselor si stabilirea n orice moment a situatiei financiare si
rezultatelor ntreprinderii.
n epoca moderna contabilitatea era definita ca o ramura a stiintelor sociale avnd ca scop coordonarea si
nregistrarea miscarilor de valori dintr-un patrimoniu, precum si a relatiilor de drepturi si obligatii fata de alte persoane,
n vederea controlului permanent si a stabilirii n orice moment a situatiei si rezultatelor unei ntreprinderi.
Profesorii Spiridon Iacobescu si Alexandru Sorescu au definit contabilitatea drept: "o ramura a stiintelor
sociale, care se ocupa cu nregistrarea egalitatilor de schimb din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice".
Pisani a definit contabilitatea ca fiind: "stiinta care ordoneaza si ndrumeaza functiunile administrative, pentru
a obtine cu minimum de eforturi, maximum de efecte economice, evaluate si exprimate cu ajutorul cifrelor artimetice,
ordonate si dispuse sub forma contabila".
Theodor stefanescu " Contabilitatea este stiinta care ne nvata arta de a stabili conturile si de a le uni pentru
ncheierea socotelilor unei case de comert sau ale oricarei alte case publice, care administreaza fonduri".
Tot atunci a aparut necesitatea organizarii contabililor intr-un corp de specialisti cu drepturi si obligatii
precizate prin lege din 1921, datorita domnului Trancu-Iasi, fost ministru al Muncii si Cooperatiei. A fost reglementata si
calitatea de expert contabil prin care se ntelege acea persoana care poseda ntr-o anumita specialitate o competenta
deosebita si care este consultata pentru a-si da avizul n cazurile de nentelegere dintre persoane cu interese opuse,
precum si pentru organizarea contabilitatii diferitelor ntreprinderi publice sau private.

Utilitatea contabilitatii
Filozoful englez J. Locke spunea n "Principii asupra educatiunii" despre contabilitate ca "nu este o stiinta,
care ne produce noi averi, ea ne serveste nsa pentru a pastra pe acelea pe care le avem".
"Contabilitatea serveste administrarea ntreprinderii, dupa cum serveste pe navigator - busola".
Partile constitutive ale contului sunt debitul si creditul, complet distincte una de alta.
Debitul este nscris n partea stnga, iar creditul n partea dreapta a contului.
- La conturile de valori debitul nseamna: intrari, ncasari, iar creditul : iesiri, plati, cheltuiala.
- La conturile de persoane debitul nseamna primire, iar creditul dare.
- La conturile de rezultate debitul nsemneaza: pierderi, cheltuieli platite, iar creditul : beneficii realizate, cheltuieli
rambursate etc.
n debitul unui cont se nscriu deci sumele pe care le-a primit titularul contului, iar la credit sumele care le-a
dat titularul contului.
Registrele contabile
Nevoia tinerii registrelor contabile am ntalnit-o prima data la popoarele vechi (egiptenii, evreii, fenicienii,
romanii), care aveau obligatia morala si uneori chiar impusa prin legi de a tine registre de contabilitate. Astfel
tranzactiile comerciale, succedndu-se cu o rapiditate foarte mare din cauza ca sunt numeroase, nu se pot constata
prin actele redactate sub cea mai simpla forma.
n cazurile de litigii (nentelegeri) ivite ntre cei ce perfectau asemenea afaceri, justitia chemata sa le rezolve,
nu si-ar fi putut motiva serios hotarrea luata, daca nu s-ar fi servit cel putin de datele din registrele comerciale
(contabile), n lipsa documentelor comerciale.
Importanta si necesitatea tinerii obligatorii si regulate a registrelor a aparut n chip evident odata cu punerea
n aplicare a legii pentru reforma contributiilor directe si indirecte. De altfel n anul 1921 prin Legea Corpului Contabililor
s-au obligat comerciantii cu capital mai mare de 500.000 lei sa tina registrele n mod regulat, cernd ca garantie
certificarea registrelor de catre un contabil autorizat.
De altfel, art. 39 din Legea contributiilor directe si indirecte, prevedea precis ca registrele tinute regulat fac
dovada completa ca mijloc de impunere pentru fisc. n rezumat utilizarea registrelor constau n aceea ca:
1. Serveau ca proba n justitie;
2. Stabileau n orice moment situatia ntreprinderii ;
3. Controlau permanent miscarea si existenta patrimoniului ;
4. Serveau pentru lichidarea ntreprinderilor, n caz de succesiune, dizolvarea asociatiunilor, n cazuri de falimente,
etc.
5. Serveau drept calauza ntreprinzatorului pentru operatiunile viitoare ;
6. Serveau fiscului n materie de impunere ;
7. Serveau n justitie pentru a aprecia daca comerciantul merita sa i se acorde beneficiul concordatului preventiv.

Abordari contemporane
Totusi, ce este contabilitatea? Urmarind evolutia contabilitatii, am sesizat doua aspecte: interdependenta
dintre contabilitate si comert si utilizarea contabilitatii pentru reflectarea "averii unui negustor".
Daca n faptele incipiente nu exista o distinctie ntre averea personala a negustorului si ceea ce apartine
"afacerii" acestuia, n timp a fost trasata n mod clar o linie de demarcatie. Avem o delimitare juridica ntre averea unei
persoane fizice (a patronului unei ntreprinderi) si cea a unei persoane juridice (ceea ce apartine unei ntreprinderi).
Trebuie sa tinem cont ca la nivel international exista 2 sisteme de drept, respectiv, sistemul de drept latin
(scris), utilizat n tarile continentale, si n sistemul de drept cutumiar (bazat pe obiceiuri), utilizat n tarile anglo-saxone.
Corespunzator, n prezent exista doua abordari privind contabilitatea: abordarea patrimoniala, aparuta n tarile
continentale si abordarea economica, folosita la nceput doar n tarile anglo-saxone.
n ceea ce priveste abordarea patrimoniala a contabilitatii, n reglementarile contabile actuale din Romnia s-
a renuntat la corelatia contabilitate - patrimoniu, abordarea patrimoniala fiind totusi prezenta n literatura de specialitate.
Aceasta reorientare de la o abordare juridica (patrimoniala) la una economica s-a facut pe fondul influentei
reglementarilor contabile internationale, n cadrul carora este promovata viziunea economica asupra contabilitatii.
Totusi, contabilitatea patrimoniala mai este utilizata nca n Franta, tara de drept scris, n care pastrarea
traditiilor reprezinta o prioritate.
n tarile cu un sistem de drept cutumiar bazat pe obiceiuri (tarile anglo-saxone) unde notiunea de patrimoniu
poate fi utilizata doar n cazul persoanelor fizice, contabilitatea studiaza activele, datoriile, capitalurile proprii,
cheltuielile si veniturile.
Aceasta acceptiune, ce da prioritate relatiei economice n detrimentul celei juridice este utilizata si la nivel
international n cadrul Standardelor Internationale de Contabilitate/IAS si Standardeleor Internationale de Raportare
Financiara (IFRS). Aceste standarde se aplica n ntreprinderile mari din Romnia.

Echilibrul contabil prezentat pentru prima data de Luca Paciolo ca:
Avere = Capital
poate fi prezentat astfel:
Activ = Capitaluri proprii + Datorii
sau
Activ - Datorii = Capitaluri proprii
Activele, datoriile si capitalurile proprii sunt elementele componente ale bilantului, iar cheltuielile si veniturile
elementele componente ale contului de profit si pierdere.
1.3. Contabilitatea sistemului informational
Contabilitatea - disciplina informationala
Informatia a fost motorul dezvoltarii, astfel nct cunostintele noi se cladesc pe suportul celor existente.
Multimea de date noi este filtrata, prelucrata, cu un aparataj conceptual specific fiecarei discipline stiintifice, obtinndu-
se produsul - informatia.
Contabilitatea este si ea o disciplina informationala. Aceasta studiaza efectele tranzactiilor economice si ale
altor evenimente asupra situatiei economice si financiare, precum si asupra performantei unei entitati contabile, n
scopul informarii utilizatorilor interni si externi. Prin limbajul sau, prin sistemul propriu de concepte si proceduri,
contabilitatea este singura disciplina care poate furniza informatii financiare despre o organizatie. Dintre diferit ele tipuri
de organizatii (societati comerciale, fundatii si asociatii non-profit, spitale, scoli, diferite institutii publice etc.), acest curs
se circumscrie sferei societatilor comerciale al caror scop este obtinerea profitului.
Tipuri de ntreprinderi
Informatiile contabile care trebuie furnizate de o ntreprindere difera n functie de modul specific de
organizare. Cu ct o ntreprindere este mai "deschisa" participarii publicului, cu att informatiile contabile vor fi mai
cuprinzatoare.
nca din 1887, Codul Comercial Romn i obliga pe comercianti (persoane fizice sau societati comerciale)
sa-si nregistreze tranzactiile n registrul jurnal si sa ntocmeasca registrul Cartea Mare si Registrul Inventar. Anual,
comerciantii trebuiau sa prezinte tribunalului registrul jurnal si registrul inventar pentru a fi ncheiate si vizate.
n prezent contabilitatea trebuie tinuta si de catre institutiile publice, asociatii, fundatii, precum si de catre
persoanele cu profesie libera (avocatii, notarii, expertii contabili, medicii etc.). Cursul de fata reprezinta o introducere n
contabilitatea societatilor comerciale, drept care va vom prezenta pe scurt principalele tipuri de societati comerciale asa
cum sunt reglementate de Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale:
Societate n nume colectiv (SNC) are drept caracteristica obligatia solidara (n egala masura) si nemarginita (cu
ntreaga avere) a asociatilor pentru operatiunile desfasurate n numele societatii. Hotarrea judecatoreasca obtinuta
mpotriva societatii este opozabila fiecarui asociat.
Societatea n comandita simpla are doua tipuri de asociati: comanditati si comanditari. Fata de asociatii comanditari,
asociatii comanditati au n plus dreptul de administrare a societatii. Din punctul de vedere al obligatiei pentru
operatiunile societatii, comanditatii raspund solidar si nemarginit, n timp ce riscul comanditarilor se limiteaza la capital ul
subscris. Comanditarul are dreptul de a cere o copie a bilantului contabil si a contului de profit si pierdere, precum si
dreptul de a cerceta autenticitatea acestora pe baza documentelor justificative.
Societatea n comandita pe actiuni pastreaza caracteristicile societatii n comandita simpla, cu mentiunea divizarii
capitalului social n actiuni. Administratorii pot fi revocati de AGA, iar un asociat ales administrator devine automat
asociat comanditat.
Societate cu raspundere limitata (SRL) are drept principala caracteristica limitarea raspunderii actionarilor pentru
obligatiile societatii la capitalul social subscris de fiecare actionar. Capitalul este mpartit n parti sociale care sunt l iber
transferate numai ntre asociati. Transferarea catre persoane din afara societatii trebuie aprobata de asociatii care
reprezinta cel putin din capitalul social.
Societatea pe actiuni (SA) pastreaza limitarea raspunderii la capitalul subscris de fiecare actionar. Dreptul de
proprietate asupra actiunilor nominative sau la purtator se transmite liber, fara consimtamntul celorlalti actionari.
Cele mai frecvent ntlnite societati comerciale sunt societatile cu raspundere limitata, datorita formalitatilor
mai simple prevazute de lege pentru constituire si nmatriculare.
Tipuri de informatie contabila
Informatia contabila dintr-o ntreprindere se poate clasifica n doua mari categorii: informatie contabila
financiara si informatie contabila de gestiune.
Informatia contabila financiara este destinata utilizatorilor externi, cum sunt: investitorii, salariatii,
creditorii, guvernul sau publicul larg.
Anual, administratorii ntreprinderilor trebuie sa ntocmeasca un set de situatii financiare n forma
standardizata, compus din: bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de
trezorerie si politici contabile si note explicative la acestea.
Bilantul este o situatie de stoc, care arata resursele unei ntreprinderi la un moment dat. Contul de profit si
pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu si tabloul fluxurilor de trezorerie sunt situatii de flux: prima cuprinde
rezultatele activitatii desfasurate de ntreprindere pe parcursul unei perioade de raportare, a doua prezinta modificarile
capitalurilor proprii ntre nceputul si sfrsitul unui exercitiu financiar, iar cea de a treia indica modul n care a evoluat
numerarul ntre nceputul si sfrsitul unei perioade de timp.
Informatia contabila de gestiune este destinata utilizatorilor interni, respectiv conducatorilor ntreprinderii.
Aceasta informatie este nestandardizata, nemonetara, cuprinde informatii privind costul unitar al produselor,
comportamentul costurilor relativ la volumul activitatii sau profitabilitatea pe produs.
Pentru a putea judeca o afacere, oamenii au nevoie de informatii economice care vor sta la baza deciziilor.
Deciziile se refera la nivelul optim al productiei, la acordarea unui mprumut sau platile aferente acestuia etc.
Informatia contabila apare n procesul decizional. Ca urmare, se poate spune ca prin contabilitate se
urmareste colectarea, analiza si transmiterea informatiilor economice necesare deciziei, planificarii si controlului. n
consecinta, managerii sunt principalii beneficiari ai informatiilor contabile. Contabilitatea satisface necesitatea
informationala a unei largi categorii de utilizatori, interesati de situatia financiara a unei afaceri. Principalii utilizatori
sunt:
- investitorii
- bancherii
- angajatorii
- furnizorii si alti creditori comerciali
- clientii
- guvernul si institutiile sale
- publicul
- managementul.
Primele sapte categorii de utilizatori sunt prezentate n Cadrul General al contabilitatii ca fiind utilizatori
externi ai informatiilor furnizate de catre ntreprindere, n vreme ce ultima categorie, managerii, au acces att la
informatiile interne, ct si la cele facute publice de catre ntreprindere.
Contabilitatea este o parte importanta a sistemului informational al unei entitati. Utilizatorii de informatii
contabile, interni si externi, se confrunta cu nevoia decizionala privind alocarea resurselor economice eficient (se
urmareste raportul dintre rezultate si eforturi) si cu eficacitate (se urmareste raportul dintre obiective si rezultate).

Caracteristici calitative
Caracteristicile calitative ale informatiei contabile, cerute de beneficiari, sunt:
- Credibilitatea - Informatia contabila trebuie sa fie libera de erori sau de tendintele de partinire. Urmatoarele
elemente definesc credibilitatea informatica:
a) reprezentarea fidela - informatia descrie n mod corect tranzactiile si evenimentele pe care le
sugereaza sau reprezinta pentru utilizatori;
b) prevalenta economicului asupra juridicului - informatiile sunt credibile daca operatiile si
evenimentele sunt contabilizate si prezentate n concordanta cu fondul si realitatea economica si nu
doar cu forma lor juridica;
c) neutralitatea - informatia este libera de deformare, deci nu influenteaza luarea unei decizii spre a
realiza un interes predeterminat;
d) prudenta - includerea unui grad de precautie sau atentie n folosirea rationamentelor necesare
pentru a face evaluarile cerute (supraevaluarea pasivelor sau cheltuielilor);
e) integralitatea - informatia din situatiile financiare trebuie sa fie completa n limitele realizabile ale
pragului de semnificatie si costului obtinerii sale. Omisiunea poate face informatia sa fie falsa sau sa
induca n eroare decizia economica a utilizatorului.
- Relevanta - Informatia contabila trebuie sa aiba abilitatea de a influenta o decizie. Relevanta presupune
corelatia cu predictia despre viitor si confirmarea evenimentelor trecute;
- Comparabilitatea - Elementele similare trebuie tratate de aceeasi maniera, n scopul masurarii si prezentari i
prin permanenta metodelor utilizate;
- Inteligibilitatea - Rapoartele contabile trebuie sa fie prezentate ntr-o forma accesibila ntelegerii tuturor
categoriilor de utilizatori.
Informatia contabila serveste att pentru a aprecia nivelul atins de o afacere n corelatie cu altele, ct si nivelul
planificat pentru o anumita perioada. Raportarea la un plan, la un obiectiv de atins, este esentiala pentru viitorul unei
societati sau organizatii economice.
De aceea, a planifica devine un atribut indispensabil al managementului, corelat direct cu decizia prin care se asigura
alegerea celei mai bune variante orientate spre atingerea obiectivelor planificate.
n ce consta planificarea?
a) Fixarea obiectivelor de atins, de regula pe termen lung, chiar si pna la 10 ani.
Obiectivele se refera la:
- maximizarea cifrei de afaceri
- maximizarea profitului
- maximizarea ratei rentabilitatii capitalului angajat
- supravietuirea
- cresterea economica
- satisfacerea cerintelor actionarilor etc.
b) Elaborarea planurilor pe termen scurt sau a bugetelor anuale. Bugetele definesc obiectivele n
termeni financiari si se refera la:
- vnzari
- stocuri
- manopera
- productie
- trezorerie
- performanta
- pozitie financiara.
Conducerea presupune si urmarirea modului de traducere n realitate a obiectivelor fixate prin compararea
realitatii cu planul. Acest proces se realizeaza prin activitatea de control.
Planificarea, decizia si controlul sunt atribute manageriale fara de care nu se poate conduce destinul unei
entitati.
1.4. Reglementarea contabila din Romnia
Reglementarea contabila dateaza n tara noastra nca din perioada interbelica, ca o necesitate a
uniformizarii contabilitatii, fiind conturate urmatoarele solutii:
- uniformizarea denumirii conturilor;
- stabilirea unor scheme tip pentru Bilant si Cont de profit si pierdere;
- fixarea unui plan sau mai multor planuri de conturi.
n Romnia a fost adoptata n anul 1927 o lege prin care regiile autonome si alte ntreprinderi au fost
obligate sa ntocmeasca bilantul si contul de profit si pierdere, iar din anul 1934 aceasta obligativitate revenea si
bancilor. n plan institutional, n anul 1941 s-a nfiintat o Comisie de reglementare a contabilitatii, n care s-au format
doua curente: unul de influenta patrimoniala, condus de Spiridon Iacobescu, altul de influenta economica, avnd ca
lider pe Ion Evian.
Trecerea la economia planificata si centralizata, ncepnd cu anul 1949, a nsemnat si introducerea unei
reglementari stricte a contabilitatii, proces cunoscut si sub denumirea de normare a contabilitatii.
n perioada 1950-1990, normalizarea contabila a fost atributul exclusiv al statului, prin care Ministerul
Finantelor a introdus norme de evidenta contabila bazate n principal pe planurile de conturi diferentiate pe ramuri de
activitate.
Dupa anul 1990, procesul de reformare din ntreaga economie a cuprins si domeniul contabilitatii. Romnia
s-a confruntat cu problema alegerii modelului de contabilitate care sa i serveasca drept sursa de inspiratie. A fost
adoptat un model contabil asemanator cu cel al Frantei, considerat cel mai potrivit pentru conditiile din Romnia anilor
'90 ai secolului trecut, si anume: un numar mare de ntreprinderi mici si mijlocii, absenta pietelor financiare, nevoia de
finantare bancara si guvernamentala a ntreprinderilor etc.
nceputul reformei contabile s-a concretizat sub forma Legii contabilitatii nr.82/1991. n 1993, Directia
Generala Legislatie Contabila din Ministerul Finantelor a emis Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, aprobat
prin HG nr.704/1993, care cerea ntreprinderilor romnesti sa aplice Legea contabilitatii ncepnd cu 1 aprilie 1994.
Totodata, au fost elaborate planul de conturi general si normele metodologice de utilizare a conturilor, modelele
registrelor contabile si ale situatiilor financiare.
Prin aceste reglementari s-a urmarit schimbarea rolului contabilitatii si al raportarilor financiare de la oferirea
de informatii pentru statisticile macroeconomice la realizarea unei oferte de informatii financiare pentru diferite categorii
de utilizatori.
ncepnd cu anul 1997, o echipa de specialisti englezi au colaborat cu normalizatorii romni sa creeze un sistem
contabil compatibil noilor necesitati: aderarea la U.E. si deschiderea ntreprinderilor romnesti catre pietele
internationale de capital, continuarea armonizarii cu directivele europene, cu Standardele Internationale de Raportare
Financiara elaborate de organismul international de normalizare - Consiliul Standardelor Internationale de Contabilitate.
ntre anii 2001-2006 ntreprinderile mari din Romnia au aplicat standardele internationale de contabilitate,
iar cele mici si mijlocii au aplicat reglementari contabile care au fost armonizate cu Directivele europene.
Conform Ordonantei Guvernului nr.61/2001 pentru modificarea si completarea Legii Contabilitatii nr.82/1991,
introducerea si prezentarea situatiilor financiare din Romnia au fost elaborate n functie de trei categorii de
ntreprinderi:
- ntreprinderi mari care au ntocmit situatiile financiare conform Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-
a a CEE si cu IAS (standardele internationale de contabilitate), aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice
nr.94/2001;
- ntreprinderile mici si mijlocii, care au ntocmit situatiile financiare conform Reglementarilor contabile simplificate
armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.306/2002;
- microntreprinderile, care se circumscriu si ele Reglementarilor aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor
Publice nr. 306/2002, dar care au trebuit sa respecte o serie de prevederi speciale, reglementate prin Normele
metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii la microntreprinderi, aprobate prin Ordinul Ministrului
Finantelor Publice nr. 1880/2001.
ncepnd cu 1 ianuarie 2006, a intrat n vigoare Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1752/2005 pentru
aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene si se aplica de persoanele juridice prevazute la
art.1 din Legea contabilitatii nr.82/1991, alin. (1).
Persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii, denumite
criterii de marime, ntocmesc situatii financiare anuale care cuprind:
- bilantul
- cont de profit si pierdere
- situatia modificarilor capitalului propriu
- situatia fluxurilor de trezorerie
- note explicative la situatiile financiare anuale.
Criteriile de marime sunt:
- total active: 3.650.000 euro;
- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;
- numar mediu de salariati n cursul exercitiului financiar: 50 persoane.
Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime, ntocmesc
situatiile financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilantul prescurtat;
- cont de profit si pierdere
- note explicative la situatiile financiare anuale simplificate;
- optional ele pot ntocmi situatia modificarilor capitalului propriu si situatia fluxurilor de trezorerie.
Pentru prezentare se foloseste contabilitatea de angajamente, cu exceptia situatiei fluxurilor de numerar.
Contabilitatea de angajamente - efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cnd
tranzactiile si evenimentele se produc (nu cnd apar fluxurile de numerar). Ele sunt apoi nregistrate si raportate n
situatiile financiare ale perioadelor aferente.