Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea de Stat

Faculatatea de drept





Referat : Drept privat roman
Tema: Statutul juridic al sclavilor



A realizat: Sirbu Daiana
Grupa 112
A controlat: Hincu Victoria

Chisianau 2013




Cuprins:
1.Privire istorica.
2.Izvoarele sclaviei.
3.Puterea stapinului asupra sclavului.
Peculiul.
4.Eliberarea de sclavie (manumission).





1.Statutul juridic al sclavilor.
La romani , sclavul era considerat un lucru. El facea
parte din patrimoniul stapinului, care-l putea vinde,
inchiria sau omori. Astfel sclavul nu putea avea
patrimoniu,nu putea lasa mostenire , nu putea
incheia contracte.
In perioada straveche si veche, cam pina in secolul I
in. Hr.,sclavii erau putini si pretiosi ,munceau in case
si pe ogoare. De multe ori stapinii munceau alaturi
de sclavii lor. O familie de romani avea cite un
singur sclav. Fiind de unul singur in familie, sclavul
purta numele stapinului sau, la care se adauga
cuvintul por, care insemna sclav (de exemplu,Morci-
por).Din perioada razboaielor punice,a razboaielor
din Grecia ,Spania si Africa, numarul slavilor a
crescut ,iar pretul lor a scazut. Transformari
importante au loc si in economia romana. Ia avint
comertul si meseriile. Se formeaza mari domenii
agricole (latifundia) care sunt lucrate de sclavi,
supravegheati tot de sclavi. Stapinii faceau orice
dorea cu sclavii lor: ii putea ucide , vinde ,inchiria,
schimba. Conditiile de viata au devenit foarte grele
pentru sclavi si drept consecinta apar rascoale
massive (rascoala din Sicilia in secolul II si rascoala
lui Spartacus din secolul I i.Hr.).
Pentru a opri rascola de sclavi, statul roman le-a
imbunatatit conditiile de viata:
-A interzis stapinilor sa foloseasca sclavii la jocurile
de circ si in luptele cu animalele salbatice; exceptie
faceau sclavii vinovati de comiterea unei infractiuni
si numai daca acest lucru era confirmat prin
hotarirea instantentei de judecata (Lex Petronia);
-Sclavul bolnav parasit de catre stapin devenea liber
(imparatul Claudiu).
-Prefectii de orase au fost obligati sa cerceteze
plingerile sclavilor care denuntau abuzurile
stapinilor (imparatul Nero);
-A interzis castrarea sclavilor de catre stapini sub
sanctiunea confiscarii averii (imparatii Domitian si
Hadrian);
-A interzis uciderea sclavului de catre stapin , fapt
calificat ca omucidere (imparatul Antonius Pius).
Insa nu toti sclavii aveau aceeasi situatie juridica .De
exemplu, sclavul parasit sau cel pedepsit cu caderea
in sclavie se afla intr-o stare de inferioritate fata de
sclavii private, in timp ce sclavii publici (lucrau in
folosul statului) beneficiau de hrana si locuinta , se
puteau casatori cu femei libere, puteau fi
remunerati pentru serviciile prestate. Tuturor
sclavilor li s-a permis de a practica un cult religios.
Din secolul I i.Hr. munca sclavilor invadeaza toate
domeniile vietii economice: agricultura , meseriile,
servicilu de casa , medicina, invatamintul, functiile
inferioare in aparatul de stat (contabil, casier,
administrator, functionar fiscal). Sclavilor le sunt
recunoscute tot mai multe drepturi , ceea ce ii
puneau pe picior de egalitate cu oamenii liberi.

2. Izvoarele sclaviei
Existau urmatoarele situatii cind cineva devenea
sclav: nasterea , razboiul si pedeapsa.
Nasterea: La romani exista regula ca copilul nascut
in afara casatorie dobindea conditia juridical a
mamei. Deoarece femeia sclava nastea intotdeauna
in afara casatoriei ,copilul era si el sclav, chiar daca
tatal natural fusese om liber.
Razboiul: La romani , ca si la alte popoare ,dupa ce
uneltele au ajuns destul de perfectionate pentru a
asigura un plus de produse , prizonierii de razboi
n-au mai fost ucisi , ci au fost siliti sa munceasca
pentru invingatori , in calitate de sclavi. Cit timp a
durat politica de expansiune a Romei , razboiul a
constituit principal sursa a sclviei. Prizonierii intrau
in proprietatea statului roman, apoi erau vinduti
persoanelor particulare.
Pedeapsa. Cetatenii romani care sufereau anumite
pedepse puteau fi vinduti ca sclavi , dar nu la Roma,
ci peste hotare conform principiului ca ,,un cetatean
roman nu poate fi sclav in cetatea sa . In aceasta
situatie se aflau cel care avea o datorie si nu o
intorcea, hotul prins in flagrant , dezertorul,
nesupusul la serviciul militar.
In vremea imparatului Claudiu s-a hotarit ca femeia
care intretinea relatii intime cu sclavul altuia si nu le
intrerupea dupa avertizarile stapinului acelui sclav
cadea in sclavie. Tot in vremea lui Claudiu s-a
hotarit ca omul liber care se dadea drept sclav
pentru a fi vindut , ca apoi sa imparta cistigul cu
vinzatorul, sa nu mai poata reveni la statutul lui de
om liber si sa ramina sclavi.

3. Puterea stapinului asupra sclavului.Peculiul
Puterea stapinului asupra sclavului se numea
potestas .Stapinii aveau un drept de viata si de
moarte asupra sclavilor, le putea folosi in modul cel
mai complet forta de munca, ii putea vinde,
schimba, dona, inchiria.
Nefiind considerat persoana ,sclavul nu putea sa
incheie acte juridice si nici sad ea pe cineva in
judecata. Daca era lovit sau suferea o vatamare,
sclavul nu se putea plinge in justitie, actiunea
apartinind stapinului care o intenta impotriva
autorului delictului. Daca sclavul comitea un delict ,
tot stapinul sau era tinut sa plateasca despagubirile
sau sa-l predea victimei.
Sclavul nu avea patrimoniu, nu putea sa lase
testament (cu exceptia sclavilor publici) si nu putea
sa incheie o casatorie . Viata traita in comun de
catre sclavi era privita ca o stare de fapt-concubinaj.
Cu aprobarea stapinului , sclavul pute stapini
anumite bunuri, cu titlul de peculium. Sclavul
ingrijea de ele ca si cum ar fi bunurile sale , in
realitate, proprietar asupra bunurilor era tot
stapinul. Sclavul era lasat sa se foloseasca de micile
lui cistiguri pentru a fi interest de munca , pentru a
avea speranta eliberarii. Tot ce cistiga sclavul intra
in averea stapinului si in peculiul sau.
Dindu-le peculiul, stapinii ii faceau pe sclavii lor sa
munceasca mult si cu rivna ,ultimii creindu-si
impresia ca muncesc pentru averea lor . Stapinul il
exploata pe sclav pina la batrinete, incurajindu-l sa
stringa cit mai multe bunuri, iar la sfirsit ii lua toate
bunurile pe care le agonisise timp de o viata.
Manual Drept privat roman autor Iurie Mihalache.

4. Eliberarea din sclavie (manumissio)
Manumissio reprezenta un act, dependent sau
independent de vointa stapanului, prin care un sclav iesea
de sub patria potestas, transformandu-l intr-un om liber,
dar asupra caruia apasau unele indatoriri fata de fostul
sau stapan. In functie de prezenta vointei stapanului,
distingem intre eliberarea gratie dispozitiei legii si
eliberarea conform vointei stapanului.
In prima clasificare se disting trei moduri de eliberare din
sclavie:
Eliberarea sclavului conform normelor jus postliminium;
Sclavii abandonati, datorita handicapului fizic sau a starii
precare de sanatate, isi dobandeau libertatea;
Independent de vointa stapanilor, erau eliberati sclavii
care, timp de 30 de ani, au fost cunoscuti ca fiind oameni
liberi sau cei inrolati in armata;
In a doua categorie sunt decelabile trei moduri de
eliberare din sclavie:
Procesul fictiv (vindicta): acest procedeu se realiza printr-
un proces fictiv ce consta in interventia unei terte
persoane (adsertor libertatis) care, pleda pentru eliberarea
sclavului. Facand aceasta declaratie, tertul lovea cu un
bat (vidicta sau festuca) pe sclav, in fata magistratului.
Acesta din urma lua act de spusele tertului si de
pasivitatea stapanului, urmand sa declare eliberarea
sclavului.
Recensamantul (censu): aceasta metoda constituie prima
modalitate formala de dezrobire, ce consta in inscrierea
sclavului, de catre stapanului sau, pe listele censului.
Prezenta numelui pe acele liste atesta practic starea de
libertate.
Testamentul (testamento): stapanul sclavului putea sa-si
dezrobeasca sclavul prin testamentul sau (modalitate
directa) sau insarcinand pe mostenitor sa-l dezrobeasca;
Trebuie amintit ca imparatul August a dat doua legi
menite sa ingradeasca posibilitatea stapanilor sa-si
elibereze sclavii. Prima lege a fost Fufia Caninia care
limita numarul sclavilor care puteau fi eliberati prin
testament de stapan. Aceasta a fost abrogat in timpul lui
Iustinian.
A doua lege Aelia Sentia interzicea stapanilor sa-si
dezrobeasca stapanii fara indeplinirea anumitor conditii
privind varsta eliberatorului .
http://www.avocatura.com/academica/referat357-conditia-juridica-a-sclavilor-in-dreptul-roman.html

S-ar putea să vă placă și