Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Tehnic a Moldovei

Facultatea Calculatoare, Informatic i Microelectronic


Catedra Microelectronic i Inginerie Biomedical


Raport

La lucrarea de laborator nr.1
la disciplina: Electronica medical
Tema: Semnale biomedicale. Electrocardiografia i fotopletismografia


A efectuat: st. gr. ISBM-101 Babaian Alexandru

A verificat: lect. univ. Iavorschi Anatol






Chiinu 2013
Sarcina lucrrii: s se fac cunotin cu semnalele biomedicale, cu modul de utilizare a cardiografului
i a fotopletismografului, prelucrarea semnalului acestuia i msurarea frecvenei ciclului cardiac.
Consideraii teoretice:
Semnal biomedical activitatea electric, care reprezint rezultanta global a activitii unui esut
sau organ. Semnalele biomedicale sunt folosite pentru extragerea informaiei din sistemul biologic
investigat. n ndeplinirea funciilor sale organismul genereaz o multitudine de semnale electrice i
magnetice, care rezult din activitatea electrochimic a anumitor celule. Dintre semnalele biomedicale pot
fi enumerate: reflexul galvanic al pielii, electroneurograma, electromiograma, electrocardiograma,
electroencefalograma, magnetoencefalograma, electroretinograma, electro-oculograma .a.
Electrocardiografia reprezint tehnica de inregistrare a modificarilor potentialelor electrice ce apar
in puncte diferite de pe suprafata corpului ca rezultat al activitatii inimii. Inregistrarea poarta numele de
electrocardiografie (ECG) si se realizaeaza cu ajutorul unui aparat denumit electrocardiograf.
Electrogardiograma reflecta evenimentele electrice ale excitatiei cardiace: ritmul cardiac, ritmul si
originea excitatiei, propagarea impulsului si furnizeaza informatii despre orientarea anatomica a inimii si
marimea relativa a compartimentelor inimii. ECG nu furnizeaza informatii despre activitatea mecanica a
inimii (eficienta contractiei si pomparea sangelui).
Se numeste derivatieun circuit constituit din doi electrozi plasati in contact cu subiectul si conectati
la bornele unui electrocardiograf. O ECG standard este constituita din 12 derivatii obtinute prin plasarea a
doi electrozi pe membrele superioare, doi electrozi pe membrele inferioare si sase in locatii standard de pe
piept: 6 derivatii ale membrelor (3 standard si 3 augmentate sau marite) si sase derivatii precordiale.
Derivatiile pot fi bipolare atunci cand se folosesc doi electrozi activi (cele 3 derivatii standard ale
membrelor) si unipolare sau monopolare atunci cand un electrod este activ (explorator) si al doilea este
indiferent (plasat la un potential constant).
Sistemul celor 12 derivatii formeaza doua plane perpendiculare unul pe celalalt. Primul, denumit
planul frontal (Figura 1), este constituit din cele sase derivatii ale membrelor iar cel de-al doilea, planul
transversal, este format din derivatiile precordiale. Fiecare derivatie reprezinta o axa intr-unul din cele
doua planuri pe care inima proiecteaza vectorul activitatii sale electrice. Fiecare derivatie descrie
activitatea electrica a inimii dintr-un punct de vedere unic.


Fig. 1 Axele reprezentate de derivatiile membrelor in planul frontal

Triunghiul lui Einthoven
Din punct de vedere electric, trunchiul si membrele pot fi reprezentate sub forma unui triunghi
echilateral avand unul dintre varfuri orientat in dreptul abdomenului si celelalte doua la nivelul umerilor.
Deoarece corpul uman este un volum conductor, un electrod atasat la nivelul unui brat este
echivalent electric cu o conexiune la nivelul umarului iar un electrod atasat la nivelul piciorului este
echivalent cu o conexiune la nivelul abdomenului. Pornind de la acest principiu se obtin cele trei derivatii
standard bipolare ale membrelor figura de mai jos:
1) Derivatia I: electrod negativ la nivelul mainii drepte si electrod pozitiv la nivelul mainii stangi;
2) Derivatia II: electrod pozitiv la la piciorul stang, negativ la mana dreapta;
3) Derivatia III: electrod pozitiv la piciorul stang si negativ la mana stanga.

Pentru a se obtine aceste derivatii, subiectului i se ataseaza 4 electrozi, cate unul pentru fiecare
membru. Prin conventie, al patrulea electrod, cel de la piciorul drept, este folosit pentru impamantare
electrica. Din punct de vedere electric, derivatiile bipolare ale membrelor definesc un punct de referinta
in mijlocul inimii. Acesta constituie conexiunea negativa in cazul derivatiilor unipolare.
Derivatiile unipolare ale membrelor:
1) aVR: plus la bratul drept, conexiunea negativa fiind definita in punctul din mijlocul inimii;
2) aVL: conexiune pozitiva la nivelul bratului stang, conexiunea negativa fiind definita in punctul
din mijlocul inimii;
3) aVF: conexiune pozitiva la piciorul stang, conexiunea negativa fiind definita in punctul din
mijlocul inimii.

Deviatiile unipolare precordiale sunt in numar de sase si se obtin prin plasarea a sase electrozi
pozitivi pe torace, in pozitii standard. Electrodul negativ este reprezentat si n acest caz de punctul electric
din mijocul inimii. Deviatiile se noteaz cu litera V (unipolar): V1, V2, .....V6.



1. nregistreaz activitatea electric a inimii n plan transversal.
2. Sunt derivaii unipolare, cu electrodul pozitiv situat pe torace (V1-V6) i electrodul de referin
format din cele trei derivaii ale membrelor unite.
3. Electrodul explorator poziionat dup cum urmeaz:
- V1 -spaiul IV intercostal drept parasternal;
- V2 - spaiul IV intercostal stng parasternal;
- V3 -la jumtatea distanei dintre V2 iV 4 ;
- V4 -spaiul V intercostal stng, pe linia medioclavicular (apexul);
- V5 -spaiul V intercostal stng, pe linia axilar anterioar;
- V6 -spaiul V intercostal pe linia axilar mijlocie.

Pereii inimii vzui de ctre derivaiile precordiale:
Peretele anterior al inimii: Derivaiile V1,V2;
Septul interventricular: Derivaia V3;
Apexul: Derivaia V4;
Peretele lateral al VS: Derivaiile V5,V6.
Electrocardiograma reprezinta de fapt o inregistrare a vectorului electric al inimii la un anumit
moment stabilit. ECG se inregistreaza pe hartie marcata pentru aprecierea corecta a amplitudinii si duratei
undelor. Astfel, pe vertical, un mm reprezinta o amplitudine a undei de 0.1 mV iar pe abscisa, un mm
reprezinta un interval de timp de 0.04 sec. (5 mm = 0.2 sec).
O ECG normal este alcatuit din urmatoarele unde i segmente caracteristice:







a) unda P: pozitiva, monofazica, cu amplitudine cuprinsa intre 0.1 si 0.2 mV, si durata de 0.1 sec.
Aceasta unda corespunde depolarizarii atriale. De obicei unda P este pozitiva, uneori fiind negativa
in D III.
b) intervalul P-Q: alcatuit din unda P si segmentul P- Q. Are durata cuprinsa intre 0.12 0.2 sec., in
functie de ritmul cardiac si varsta. Corespunde depolarizarii atriale (unda P) si conducerii atrio-
ventriculare. are un potential de 0 mV deoarce activarea atriala este completa.
c) Complexul QRS: este trifazic, alcatuit din doua unde negative de polaritate mica si o componenta
pozitiva (R) cu amplitudine mare. Amplitudinea complexului este de 1-2 mV si durata mai mica sau
egala cu 0.1 sec. Complexul corespunde depolarizarii ventriculare.
d) segmentul S-T: corespunde activarii ventriculare complete (0.35-0.4 sec).
e) unda T: pozitiva, monofazica, asimetrica, de amplitudine si durata (0.15-0.25 sec ) duble sau triple
fata de unda P. Corespunde repolarizarii ventriculare.
f) unda U corespunde relaxarii ventriculare complete (relaxarea muschilor papilari) si nu apare de
obicei pe ECG.
Fotopletismografia (FPG) cerceteaza modificarile volumului plexului venos subcutan. O zona
cutanata circumscrisa este supusa unei cantitati de radiatie infrarosie de o anumita lungime de unda. Se
inregistreaza, in timpul unui exercitiu standard, partea reflectata in plexul venos subcutan, obtinindu-se
astfel informatii despre modificarile de volum. Scaderea coloanei de sange determina reducerea cantitatii
de hemoglobina, reducerea cantitatii de radiatie absorbita, deci cresterea cantitatii reflectate. Exista mai
multe metode fotopletismografice.
n fotopletismografie sectorul de esut n care are loc circulaia sngelui de exemplu degetul mini se
dispune n faa undei de lumin ntre surs i fotoreceptor.
Dup construcie sunt 2 tipuri de traductoare:
1) Prin reflexie
Traductorul fotopletismografic prezint o sursa
de lumina monocromatica si o celula fotoelectric.
Fascicolul luminos strabate pielea si este absorbita
partial de hemoglobina din masa de singe circulant
sub-cutanat. Fractiunea neabsorbita va ajunge prin
transmisie sau reflexie la celula fotoelectrica, si functie de cantitatea de lumina primita celula produce un
curent care va fi amplificat si inscris grafic (fotopletismograma). Variatiile sistolo-diastolice de flux
sanguin din reteaua cutanata, determina variatii echivalente ale curentului, iar forma graficului va fi
similara cu a pulsului arterial. Unda pulsului normala are o panta anacrota abrupta, un virf ascutit si o
unda dicrota care este concava la baza.
2) Prin penetrarea esutului
De asemenea fotopletismografie poate consta din reflecia
radiaiei de la celulele sngelui n micare prin vasele de calibru
mic, aflate subcutanat. Ca regul este utilizat radiaia infraroie,
dar poate fi utilizat i alt band a spectrului de lumin, ce ar
permite o penetrare bun a nveliurilor cutanate i independena
semnalului reflectat de ali factori, de exemplu pigmentaia pielei.
Deoarece absorbia luminii n esuturi este proporional cu volumul de snge care trece prin
sectorul luminat, amplificnd semnalul fotoreceptorului se poate de nregistrat schimbarea amplitudinii
lui, determinat de pulsarea arterial a vaselor. Emitorul se utilizeaz n regim de pulsaie, ce permite de
a reduce aciunea iluminrii de fon. Dependena absorbiei luminii de timp n esuturile ce conin vase
arteriale, are componenta de pulsaie, determinat de volumului sngelui arterial la fiecare contracie a
inimii, i o component constant. Constanta de absorbie este determinat de intensitatea luminii, care
este absorbit n ciclul de puls msurat n timpul diastolei, i depinde de caracteristica sngelui venos i
arterial, oaselor, pielii i a altor esuturi sectorului msurat.
Primul maxim se formeaz n rezultatul undei directe sistolice, care are amplitudinea A1 i e
format de volumul de snge n sistol, care se transmite direct din ventricul n degetul de la mn. Al
doilea maxim se formeaz datorit undei reflectate cu amplitudinea A2 i apare din cauza refleciei
volumului de snge care se transmite prin aort i arteriile mari, ctre membrele inferioare, i se ndreapt
napoi n partea de sus a aortei i mai departe spre degetele membrelor superioare. Undele pletismografice
de puls sunt foarte variabile i forma lor se modific n multe afeciuni i stri ale organismului:
hipertensiune arterial, diabet zaharat, afeciuni vegetative, vicii cardiace i altele.
B1 =B5-cantitatea minima de singe;
B2 -volumul maxim de singe;
B3,B4 -unda reflectata.

Avantajele fotopletismografului:
a) Posibilitatea funcionrii n condiii de umeditate sporit a mediului ambiant i transpiraiei pielii.
b) Lipsa contactului electrozilor cu pielea.
c) Lipsa aciunilor msurrii fr contracia vaselor sangvine.
d) Posibilitatea msurrii fr contracia vaselor sangvine.
Mersul lucrrii:
1. Se pornete electrocardiograful i osciloscopul pe ecranul cruia vom vizualiza semnalele.
2. Se conecteaz cablurile i electrozii pentru derivaia standart I n modul urmtor: rou pe
membru superior drept, galben pe membru superior stng, negru pe membru inferior drept i
verde pe membru inferior stng.
3. Se comuteaz ECG la derivaia standart I de pe canalul 1.
4. Pentru nregistrare subiectul st n decubit dorsal, relaxat. n vederea unei nregistrri bune se
ine cont de urmtoarele:
- trebuie evitate micrile din timpul nregistrrii;
- scoatei orice obiect de metal de pe mn (ceas, brar) ;
- verificai conexiunile de la cabluri.
5. Click pe butonul Start al oscilografuluidar i al electrocardiografului. Va urma o nregistrare
de 30 sec. Putem s ntrerupem nregistrarea n orice moment.
6. Experiena se repet pentru toate celelalte derivaii.
1. Derivaia standard I, D1 (canal analog nregistrat)
2. Derivaia standard II, D2 (canal analog nregistrat)
3. Derivaia standard III (canal digital calculat): D3 = D2-D1
4. aVR (canal digital calculat): aVR = -(D1+D2)/2
5. aVL (canal digital calculat): aVL = (D1-D3)/2
6. aVF (canal digital calculat): aVF = (D2+D3)/2
Mai jos este o imagine in care este aratat dispozitivul electrocardiocraf(ECG) cu electrozii necesari
pentru obtinerea cardiogramei si mai este si un osciloscop cu ajutorul caruia putem vedea cardiograma.

n aceast imagine este aratat cardiograma obtinut i fotopletismograma.

Datele obinute:
R R: 680 ms; f: 1.47 Hz ; F
cc
=

frecvena ciclului cardiac.


R B
2
: 394ms; B
2
B
4
: 240ms.

Concluzie
La aceast lucrare de laborator am facut cunostin cu semnalele biomedicale. Am studiat
electrocardiografia i fotopletismografia. Aflarea sensului celor 12 derivaii a fost ceva nou pentru mine.
De asemenea ne-am familiarizat cu electrocardiograful, regimurile de lucru, afiarea datelor i amplasarea
corect a electrozilor. n urma efecturii ECG am stabilit ritmul inimii i am determinat valoarea
frecventei ciclului cardiac.