Sunteți pe pagina 1din 36

coala Postliceal Sanitar ..

Proiect


Examenul de absolvire a colii postliceale sanitar
Calificarea profesional: AMF


SOLUTII PERFUZABILE


ndrumtor, Candidat,





CUPRINS
CAPITOLUL 1. REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
1.1 Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organism
1.2 Starile de deshidratare
1.3 Bilantul hidric
Capitolul 2. TULBURARI ELECTROLITICE
Capitolul 3. SOLUTII PERFUZABILE
1.Solutii de baza
2. Solutiile de corectare
3. Solutii pentru alimentatie parenterala
Capitolul 4. NUTRITIA PARENTERALA TOTALA (NPT) PRIN
METODA PERFUZIEI I.V
BIBLIOGRAFIE
Anexe





CAPITOLUL 1. REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca
tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata
pacientilor. Asistenta medicala trebuie sa recunoasca manifestarile acestor
dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua masurile de corectare necesare.


Notiunile de fiziologie ale echilibrului hidroelectrolitic
Apa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange
si vasele limfatice.
Rolul apei in organism:
- dizolva si transporta substantele nutritive la nivelul celulelor si preia
resturile metabolice transportandu-le spre organul de eliminare;
- mentine temperatura corpului constanta;
- este solventul substantelor minerale si al medicamentelor.
O parte din apa rezulta din procesul de metabolism al proteinelor glucidelor,
lipidelor si se numeste apa metabolica (de combustie).
Intre aportul si eliminarea apei din organism exista un echilibru perfect.
Homeostazia - starea de coordonare si mentinere a functiilor normale ale
organismului.
Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din
organism.

Aportul (ingesta)

Eliminarea (excreta)

Bauturi- 1200 ml

Urina- 1300 ml

Apa din alimente - 1000 ml

Respiratie (plamani) - 750
ml

Apa metabolica - 300 ml

Prin transpiratie - 300 ml


Prin fecale - 150 ml

Total = 2500 ml

Total = 2500 ml



1.4 Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organism
Cei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si
sistemul endocrin.
Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul
hipotalamusului. Cand apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea
nivelului apei in sange, apoi stimuleaza activitatea glandei hipofize posterioare
care secreta hormonul antidiuretic (ADH), scazand astfel pierderile de apa de
la nivelul rinichiului.
Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult
aldosteron, favorizand astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si
concomitent retinerea apei la nivelul rinichilor.
I ngestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura
uscata, reface rezervele de apa ale organismului.
.
Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de
ioni de H
+
. Concentratia de H* a fost denumita simbolic pH.
Solutia cu pH = 7 este neutra fata de apa;
Solutiile cu pH < 7 sunt acide;
Solutiile cu pH > 7 sunt alcaline.
Sangele are pH-ul intre 7,35 - 7,40, usor alcalin. In conditii patologice
variatiile pH- ului sanguin sunt intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de
aceste sunt incompatibile cu viaja.
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-
ului sanguin care in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).
Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie,
urina, digestie.
Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si
substante alcaline prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a
deregla echilibrul acido-bazic.
In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care
corecteaza modificarile. Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut
de rinichi si respiratie.
Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:
din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44;
- Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l;
- Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;
- din urina: - pH-ul = 5,5 -6,5


Dezechilibrele acido-bazice sunt:
alcaloza = cresterea concentratiei de alcali peste limita normala;
se corecteaza cu perfuzii de solutii izotonice de NaCI (ser fiziologie) si
clorura de amoniu;
- acidoza = cresterea cantitatii de ioni de H
+
; se corecteaza prin perfuzie cu
solutie de bicarbonat de sodiu.
Necesarul de apa al organismului
Nevoia de apa a adultului este 2500 ml/zi; aproximativ 35 ml/kg corp/zi. La
copil cantitatea de apa in organism este mult mai mare decat a adultului:
- intre 0 - 6 luni, copilul are nevoie de 180 ml/kg corp/zi;
- intre 6 - 9 luni -150 ml/kg corp/zi;
- intre 9-12 luni - 129ml/kg corp/zi;
- intre 1 - 2 ani - 100 ml/kg corp/zi.
Lichidele totale ale organismului reprezinta aproximativ 45 - 70% din
greutatea corporala. Barbatii au in medie 62% din greutatea corpului apa; femeile
au 51% apa; nou - nascutii si copiii au aproximativ 75 - 80% din greutatea corpului
apa.
Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri
minerale duce la stari patologice de deshidratare care in functie de cauza si
mecanismul prin care se instaleaza pot sa intereseze sectorul celular, extracelular
sau ambele.
1.5 Starile de deshidratare



Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau
secundar unor pierderi exagerate de lichide in stari patologice.


Clasificarea deshidratarilor

/. In functie de aportul de lichide:
Deshidratari de origine digestiva:
a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu
stiu sa ceara, la bolnavii varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la
bolnavii gravi (neurologici, comatosi) nesupravegheati;
b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului
digestiv: stenoza pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza
la nivelul duodenului.
c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie
gastrica prelungita, intoxicatii.
Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide
pe alte cai:
- cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita;
- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita:
mineri, fochisti, otelari.
//. Dupa modificarile de concentrate aparute in lichidul extracelular:
1. Deshidratarea izotona - se produce atunci cand pierderile de apa si
electroliti sunt in aceeasi proportie.
Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive;
se pot pierde pe aceste cai 2 - 3 I sau chiar mai mult.
Se corecteaza prin administrare de solutii izotone.
2. Deshidratarea hipertona apare cand apa este eliminata in proportie mai
mare decat electrolitii.
Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de
aport de apa.
Aceasta se corecteaza prin administrarea de solutii hipotonice.
3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in
proportie mai mare decat apa. Poate aparea dupa:
- administrarea de medicamente diuretice;
- poliurii patologice, insuficienta cortico-
suprarenala;
- transpiratii abundente.
Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice.

III. Dupa cantitatea de lichide pierdute:
1. Deshidratare usoara sau de grad I - pierderile de lichide nu depasesc 5% din
greutatea corporala, pacientul prezinta numai sete exagerata fara modificari
clinice.
2. Deshidratare medie sau de gradul II - pierderile de lichide ajung la 8% din
greutatea corporala.
3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la
10% din greutatea corporala.
Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III;
acestea sunt:
- turgor cutanat prezent;
- hipotensiune arteriala
- pacientul isi pastreaza cunostinta in deshidratarea de gradul II;
- puls accelerat si slab;
- diureza scazuta;
1.3 Bilantul hidric
Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu
volumul lichidelor eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale.
Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:
bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de
hiperhidratare;
bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)
bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de
deshidratare.
Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie
sa se cunoasca tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator,
greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric.
Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-
electrolitica a pacientului:
- cantareste bolnavii pentru aflarea greutatii in fiecare zi;
- masoara cantitatea de lichide ingerate;
- recolteaza sange prin punctie venoasa pentru analize de laborator:
- Ht, Hb, globule rosii,
- lonograma: Na
+
= 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ;
K
+
= 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l;
Cr= 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l;
Ca
++
= 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l;
Mg
++
= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l
- pH sanguin VN = 7,34 - 7,44
- Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l;
- Rezerva Alcalina VN=27mEq/l
- Proteinemia VN = 65 - 85g/l
- Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U.
- recolteaza urina pentru - examen sumar, pH-ul urinar, ionograma urinara;
- masoara functiile vitale (T, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza
valorlle in foaia de temperatura;
- determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de
scaune, cat si prin pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta),
lichide de aspiratie.
- administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;
- asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;
- administeaza regimul alimentar indicat.
Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului
deshidratat:
- senzatia de sete
- turgor cutanat
- frecventa pulsului
- masurarea TA '
- cianoza extremitatilor
;

- uscaciunea limbii
Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana
la inceperea reechilibrarii hidroelectrolitice.
La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala,
Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se
obtin in urma efectuarii ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente.
Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale
organismului se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin
varsaturi, transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente;
- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37C, bolnavul va priml 500 ml
lichide.

Capitolul 2. TULBURARI ELECTROLITICE
1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul
extracelular, valoarea normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea
osmotica, crestera TA, regleaza echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si
bicarbonat.
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na
+
sub 130 mEq/l.
Cauzele pot fi:
- hiperhidratare cu apa, cu bere;
- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);
- transpiratie excesiva;
- dieta hiposodata timp indelungat;
Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie,
anxietate, piele umeda, hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave;
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
.- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;
- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;
- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;
- Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;
- Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;
- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice
recamandata, sa evite purgativele drastice (sarea amara).
Hipernatriemia reprezinta cresterea Na
+
peste 150 mEq/l.
Cauze:
- Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta;
- Intoxicate cu sare, ingestie de apa de mare;
- Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.
Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei,
HTA, tahicardie, mucoase uscate, confuzie.
Rolul asistentei este:
- atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim hiposodat;
- monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na
- Glucoza 5%, medicamentele diuretice;
- monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F. O.
- masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate;
- linisteste pacientul si familia daca este cazul;
- educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.
2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza
actlvitatea neuromusculara. Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.
Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament
cu cortizon, diaree.
Hipopotasemia apare la scaderea K
+
sub 3mEq/l in sange.
Simptome :
- stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere;
- peristaltism intestinal scazut, ajungand pana la ileus;
- scaderea apetitului, greata;
- mancarime de piele;
- crampe - carcei musculari la muschii gambelor;
- aritmii cardiace - extrasistole, unda T aplatizata pe EKG.

Interventiile asistentei:
- monitorizeaza (EKG) functia cordului;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea
medicului medicamentele,(solutie KCI combinata cu solutie glucoza 5%)
- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise,
banane.
- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare,
greturile, palpitatiile.
Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala,
deoarece exista riscul opririi inimii in diastola.
Simptome:
- greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale;
- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga
medicamentele indicate: insulina, bicarbonat de Na
+
;
- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);
- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator,
aparatura pentru RCP ;
- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi)
bogate in K
+
.
3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca
urmare a excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.
Manifestari clinice:
- cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA;
- rise de nefrocalcinoza, litiaza renala,litiaza biliara.
Rolul delegat al asistentei medicale:
- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;
- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T;
Interventii independente:
- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;
- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa
limiteze consumul de lactate si branzeturi, cat si luarea medicamentelor care
coniln calciu fara recomandare medicala;
- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa
minerala carbogazoasa; poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.

Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei
tulburari de secretie a paratiroidelor.
Problemele bolnavului: *
- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.
Rolul delegat al asistentei:
- administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;
- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei;
Rolul independent al asistentei:
- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi,
ou, carne, vitamine;
- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;
- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele
si contractiile musculare.

Evaluarea interventiilor aplicate
Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaza sub supravegherea si
indrumarea stricta a medicului. Deshidratarile de gradul II si III se trateaza de obicei la
serviciul de terapie intensiva. Asistenta va urmari ameliorarea starii bolnavului dupa
urmatoarele manifestari:
disparitia senzaliei de sete;
normalizarea pulsului bolnavului;
valorile T.A. cresc treptat;
dispar crampele musculare;
se restabileste turgorul cutanat;
dispar infundarile fontanelelor la sugari;
diureza se normalizeaza;
se restabileste starea de constienta la copii.

Evaluarea starii de hiperhidratare
Hiperhidratarea se manifesta prin aparitia urmatoarelor simptome:
- cefalee, greata, varsaturi, crampe musculare, oboseala;
- somnolenta, convulsii;
- coma cu H.T.A. ;
- formare de edeme (revarsate pleurale, pericardice, peritoneale).
Interventiile de urgenta:
- restrictie de lichide pana la cura de sete;
- restrictie de sare in deshidratarea hipertona; pacientul va primi un regim desodat;
- perfuzii cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie
diuretica pe cale I.V., punctii evacuatoare, dializa extrarenala;
- controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului
hidromineral accidentele de hiperhidratare.
Tehnici de hidratare
1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala
2. Hidratare pe cai artificiale:
a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo duodenala
b. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita.

Capitolul 3. SOLUTII PERFUZABILE
Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia,
compatibilitatile dintre ele si medicamente pentru a pregati si a administra o
perfuzie la indicatia medicului, in vederea restabilirii echilibrului initial al
organismului.
In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:
solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului
(fiziologica);
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.
In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:
1. solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii;
2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice;
3. solutii pentru alimentatia parenterala.

1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii
corectoare, lichide.
Exemple:
- Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii
fiziologice).
Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500
ml, 1000 ml (cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza
5% sunt cele mai folosite.
2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice
(alcaloza, acidoza), la completarea unui deficit electrolitic si la reglarea
insuficientelor functionale.
Exemple:
Solutii de electroliti concentrate: K, Na, Ca si Mg (hipertonice) se
administreaza diluate in solutii izotonice deoarece introducerea directa I.V. poate
produce reactii cu risc vital (de exemplu, flutter ventricular la administrarea de
solutie de K nedizolvat).
Solutii hipertonice:
- solutia de clorura de Na 10%, 20%
- solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%
- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50%
Alte solutii de corectare:
- solutie tampon de bicarbonat de Na in concentrate 1,4%, 4%, 8,4% se
folosesc la corectarea acidozei metabolice.
Solutii diuretice osmotice:
- sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza,
reducerea edemelor, fortarea diurezei in intoxicatii.
Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice:
- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%
0
;
- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).
Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice:
- solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%.
3. Solutii pentru alimentatie parenterala
Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza,
dextroza 5%, 10%, 20%;
Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si
poate sintetiza aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii
perfuzabile.
Exemple: Arginina, Aminosteril, Aminoplasmal L-10, Plasmasteril solutii in
flacoane de sticla.
Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu
medicamente deoarece au capacitate de interactiune.
Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina,
fenilalanina, treonina, triptofan, valina.
De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul
depozitarii si administrarii- de temperaturi ridicate si de lumina.

Reactiile de incompatibilitate ale solutiilor perfuzabile cu unele
medicamente pot provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor,
embolii prin amestecarea unor emulsii, modificari farmacodinamice.



Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele:
1. Furosemid
:

2. Nitroglicerina
3. Algocalmin
4. Metoclopramid
5. Eufilina
6. Insulina . . -
7. Dopamina
8. Ambroxol
9. Cimetidina
10.Diazepam
Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar
pentru evitarea reactiilor dupa fiecare administrare se spala calea (cateterul sau
canula) cu ser fiziologic steril inainte de a administra un alt medicament.
ATENTIE! Nu se amesteca:
sangele si derivatele de sange
solutiile de aminoacizi (Arginina)
solutiile uleioase
Manitolul
DE RETINUT:
Vitamina B
2
nu se administreaza impreuna cu Vit. B1 si B6
Acidul folic nu se administreaza impreuna cu acidul ascorbic (vit. C)
Vitamina B se inactiveaza cu vitamina C in solutie
Vitamina K nu se amesteca cu alte vitamine
La administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina
si caldura. De aceea se prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor
introduce in flacon chiar inainte de administrare.
Prepararea solutiei perfuzabile:
Recipientul de perfuzie flaconul din sticIa (Arginina) sau cel din plastic se
aseaza vertical.
Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vata imbibat in alcool
medicinal.
Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza
prin rasturnari succesive ale flaconului inainte de administrare.
Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul
de aerisire daca este incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.
Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data.
Rasucirile succesive pot antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in
solutie.
Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa
fie umplut cu solutie 2/3 (daca nu este suficient de plin exista pericolul
patrunderii bulelor de aer din tuburi in vena).
Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului
corpului pacientului.
Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de
perfuzie cu filtru de aer.



De retinut!
In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica
de solutie, 50 - 100 ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de
scurgere sa fie deasupra dopului. Daca se infinge prea mult o mare parte de
solutie va ramane in flacon.

A incorect B corect
Fig.7.A.Trocarul patrunde prea mult in flacon
B. Introducerea corecta a trocarului (17, pag. 87)







SOLUTII PERFUZABILE - tabel
Denumirea solutiei

Forma de prezentare

Indicatii. Mod de
administrare

1 . Solutie de clorura
deNa

Concentratie izotonica 9% sau ser
fiziologic - pungi PVC sau
flacoane PVC capacitate de 250,
500, 1000 ml -fiole 10 ml
Concentrate hipertonica:
- solutie de NaCI 10%, 20%,
30% fiole
- hipotonice 4,5g %o, 2,25g%o

- perfuzie I.V.
- solutie de
transport cea mai
folosita- solvent
pentru
medicamente(antib
iotice, etc)
- corectarea
dezechilibrului
hiponatriemic

2. Solutie de glucoza

Concentratie izotonica 5%



- solutie de
transport: perfuzie
- alimentatie
parenterala
- in hipoglicemie
IV
- antiedematos



- pungi, flacoane PVC 250,
500ml Concentratii hipertonice:
'




- glucoza fiole 33%, 40%
- pungi flacoane 10%, 20%
- concentratie hipotonica
2.5g%



3. Solutie Ringer

Contine:
- clorura de Na 8.5g;
- clorura de K 0.3 g;

- reechilibrare
hidroelectrolitica



- clorura de Ca 0.5g;
- apa distilata 1000ml
Flacoane, saci PVC 250, 500 ml

I.V. perfuzie lenta

4.Solutia de clorura de
K-Brauman
5. Solutie de Kalium
magneziu-asparagin at

Flacoane de sticla de 100 ml
concentrate 7,4%;
Contine: acid aspargic 1 I
solutie hidroxid de K+ oxid de
Mg2+

- perfuzii I.V. lente
se dilueaza 10 -
20ml cu 500 ml cu
glucoza 5%, 10%;
in urgente 20 ml
solutie K diluat cu
20 ml solutie
glucoza 10 %

6. Solutie de lactat deNa

Concentratie 110g% solutie
izotonica 50%

- solutie de
corectare-perfuzie
lenta in acidoza
hipotonica

7. Solutia Hartman

Solutie salina

- solutie de
corectare
- perfuzie lenta in
acidoza hipotonica

8. Solutia de bicarbonat
de Na

14%o solutiie izotonica

- solutie tampon in
acidoza

9. Solutii pentru diureza
osmotica

Manitol 5%o pungi PVC 250
ml

- activeaza diureza

10. Sorbitol

Sorbitol 50g%0 pungi PVC
500 2000 ml

- alimentatie
parenterala

11. Solutie dextroxa
fructoza

5%, 10%, 20% 5% pungi saci
PVC 500, 1000 ml

- perfuzie lenta -
alimentatia
parenterala

12. Substituienti de
plasma

Dextran 40+glucoza in flacon
din sticla
Dextran 40 cu NaCI
Dextran 70+NaCI in flacoane
de sticla
Gelufuzine solutie perfuzabila
Flacoane sticla

- perfuzie lenta



Capitolul 4. NUTRITIA PARENTERALA TOTALA (NPT) PRIN
METODA PERFUZIEI I.V

OBIECTIVELE PROCEDURII:

Administrarea pe cale venoasa a unei solutii prescrise, de glucoza, proteine,
emulsie de lipide, electroliti, vitamine.
UTILIZAREA NPT
-Restrictia cantitatii de hrana si lichide ingerate pe o durata mai mare de 7 zile
(raniri prin traumatisme multiple, arsuri severe, anorexie nervoasa)
-Boli cu o durata mai lunga de 2 saptamni
-Pierdere de 10% sau mai mult din greutatea corporala nainte de mbolnavire
-Nivelul albuminei serice mai scazut de 3,5g/dl
-Toleranta scazuta a alimentatiei enterale de lunga durata
-Varsaturi cronice si diaree
-Continuarea pierderii n greutate, n ciuda consumului oral adecvat
-Tulburari gastro-intestinale ce mpiedica sau reduc sever absorbtia (obstructia
intestinala, boala Crohn, colita ulceroasa, sindromul de intestin scurt, sindromul de
malabsorbtie n cancer, fistule intestinale)
-Tulburari gastro-intestinale inflamatorii (pancreatita, peritonita)
-Insuficienta renala sau hepatica
-Cresterea normala si dezvoltarea la copii cu anomalii congenitale (fistula traheo-
esofagiana, atrezia duodenala, hernia diafragmatica, volvulusul)
PREGATIREA MATERIALELOR
-Tava / carucior
-Garou, tampon, alcool
-Seringi, ace, manusi sterile
-Branula, perfuzor cu filtru, cu ambalaj integru, n termen de valabilitate
-Leucoplast sau banda adeziva non alergica
-Musama, aleza, eticheta
-Stativ pentru perfuzie
-Solutii perfuzabile recomandate de medic, n terrmen de valabilitate si cantitate
adecvata, cu aspect nemodificat la temperatura camerei
TIPURI DE SOLUTII PERFUZABILE

AMINOMIX 1,2,3
-Solutie perfuzabila obtinuta prin amestec de aminoacizi si electroliti
Pungi bicamerale:
2 x 500 ml
2 x 750 ml
2x 1000 ml
-Indicatii - aport de aminoacizi, glucoza si electroliti, cnd administrarea orala sau
enterala nu este posibila
-Se administreaza n vena centrala, NU n vena periferica.
-La unii pacienti se administreaza insulina pentru controlul glicemiei si glicozuriei.
-Reactii adverse n cazul perfuziei rapide: greata, varsaturi, frisoane, hiperglicemie,
glicozurie, dureri, pierdere renala de aminoacizi.
AMINOPLASMAL
-Solutie perfuzabila, flacoane de 500 ml - 1000 ml
-Nutritie parenterala n: sindromul de malabsorbtie, rezectii stomacale, boli
inflamatorii, diaree si voma persistenta.
-PEV-40 - 60pic/min
AMINOSTERIL
-solutie perfuzabila, flacoane de 500 ml -1000 ml
-Solutie perfuzabila fara carbohidrati, fara electroliti
-Solutie perfuzabila cu aminoacizi echilibrati
AMINOVEN 3,5%
-Solutie perfuzabila, flacoane de 500 ml - 1000 ml
-Amestec de aminoacizi cu 3,5% glucoza
-n NPT se asociaza cu alti nutrienti
-PEV - vena periferica
-vena centrala 10-20 ml/kg corp
AMINOVEN infantil 10%
- flacoane de 100 - 250- 500 ml
LIPOFUNDIN
-Flacoane de 500 ml
-Emulsie perfuzabila
-Nu se amesteca cu alte substante medicamentoase
-Nu se pastreaza daca nu s-a administrat toata cantitatea
-Se agita nainte de folosire
-Nu se administreaza daca nu este omogen
-Perfuzie lenta - 10-30 ml/kgcorp/zi
-Se asociaza cu hidrocarbonatii pentru a nu se produce acidoza
-Reactii adverse: dispnee, cianoza, reactii alergice, hiperlipidemie, greata,
varsaturi, cefalee, nrosirea fetei, hipertensiune, tremor.
PREGATIREA PACIENTULUI
a) PSIHICA:
-Informati si explicati pacientului necesitatea procedurii
-ncurajati pacientul pentru a reduce anxietatea
-Obtineti consimtamntul informat
-Informati pacientul despre durata aproximativa a procedurii
-Asigurati pacientul ca veti fi alaturi pentru a supraveghea perfuzia si pentru a-l
ajuta
b) FIZICA:
-Asigurati pozitia corespunzatoare (aceeasi ca pentru perfuzie sau punctia
venoasa), n conformitate cu starea pacientului
-Examinati calitatea si starea venelor
-Alegeti/ vena adecvata
EFECTUAREA PROCEDURII:
-Verificati prescriptia medicala
-Identificati pacientul si transportati materialele la pat
-Puneti-va masca daca pacientul are imunodeficienta
-Pregatiti solutia perfuzabila si trusa de perfuzat
-Asigurati-va ca solutia de perfuzat are cel putin temperatura camerei
-Eliminati aerul din circuit
-Efectuati punctia venoasa (vezi "Punctia venoasa")
-Racordati trusa de perfuzie la acul/cateterul instalat n vena pacientului
-Reglati ritmul picaturilor respectnd recomandarea data de medic; valori
orientative, n functie de tipul solutiei
NGRIJIREA PACIENTULUI
-Asezati pacientul n pozitie comoda
-Observati faciesul, tegumentele si masurati pulsul si T.A.
-ntrebati pacientul daca are stare de greata sau voma
-Verificati locul punctiei venoase
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA
-Colectati deseurile conform P.U.n recipiente speciale
-ndepartati manusile
-Spalati minile
NOTAREA PROCEDURII
Notati:
-Administrarea perfuziei n planul de ngrijire
-Reactiile adverse daca au aparut pe durata perfuziei
-Ora cnd a nceput perfuzia, locul, tipul de solutie, cantitatea, debitul
EVALUAREA EFICACITATII PROCEDURII
Rezultate asteptate/dorite:
-Pacientul are tegumente si mucoase normal colorate, nu prezinta semne ale
flebitei de cateter
-Semnele vitale sunt normale
-Evaluati la fiecare ora raspunsul pacientului la administrarea solutiilor perfuzabile
Rezultate nedorite
Ce facem daca:
1.Pacientul prezinta: greata, varsatura, anxietate, frison, durere pe traiectul venei
-anuntati medicul
-reduceti ritmul
-linistiti pacientul
2.Pacientul prezinta infectie locala la local de punctie
-Respectati masurile de asepsie!
3.Pacientul prezinta reactii imediate la terapia cu emulsie de lipide (febra, dispnee,
cianoza, greata, varsaturi, dureri de cap, diaforeza, letargie, sincopa, durere n piept
si spate, o slaba presiune la nivelul ochilor, iritatie la locul perfuziei, hiperlipemie,
hipercoagulabilitate si trombocitopenia)
-anuntati medicul
-recoltati probele de laborator recomandate
-schimbati locul cateterului
Farmacoterapia sau farmacologia clinic studiaz aplicarea clinic a
medicamentelor n diferite afectiuni, insistndu-se asupra mecanismului de actiune,
eficacittii terapeutice, reactiilor adverse, potentialului toxic. Aceast ramur
cuprinde farmacologia clinic fundamental, care urmrete obtinerea de date
generale legate de animalul sntos i farmacologia clinic aplicat, care
investigheaz efectele medicamentelor n prezenta bolii.

















BIBLIOGRAFIE
- Cornel Borundel : Medicin intern pentru cadre medii , Editura All, Bucureti,
2006;
- Radu Crmaciu ; Cezar Niculescu Anatomia i fiziologia omului, Editura
Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983;
- I. . Dorobanu Educaie pentru sntate , Editura Medical, Bucureti, 1985;
-Carol Moze tegnica ngrijirii bolnavului, Editura Medical, Bucureti, 1997;
- Gheorghe Ion Pandele Semiologie medical, vol. I, Editura Junimea, Iai,
1994;
- Lucreia . Titirc Tehnici de evaluare i ngrijire acordate boolnavilor de
asoistenii medicali, Editura Viata Medical Romneasc, Bucureti, 2001;
-Federico Pea-farmacocineteica in practica clinica de zi cu zi
-Camelia Elena-chimie farmaceutica,an 2013










Anexe