Sunteți pe pagina 1din 17

ZODIA CANCERULUI sau VREMEA DUCAI VODA - MIHAIL SADOVEANU

La sfarsitul lunii septembrie, in preajma anului 1679, un calugar francez, Paul, abate
de Marenne, trece hotarul, in Moldova. El vine cu o misiune tainica fiind insotit de doi valeti
de credinta de la Paris si doi calugari ucraineni din Liov, vorbitori ai limbii moldovenesti,
turce si tatare. Calauza lor, Ilie Turculet, ostas moldovean aflat in slujba lesilor urmeaza sa
medieze o intalnire cu beizadeaua Alecu Ruset care-i aduce vestea ca Duca Voda ii acorda
drum liber pana la Iasi unde este asteptat. Abatele afla totodata ca satul Sabaoani este
inconjurat de nemti care dau o batalie impotriva localnicilor. Primind prin abate o scrisoare de
la fostul sau coleg de invatatura de la Cracovia, pan Wladislau, castelan de Katowice, Alecu
Ruset, incredintat ca abatele nu este spion, il gazduieste pe proprietatea sa de langa Harlau,
aproape de Cotnari. Plecand spre Iasi, ei trebuie sa treaca Siretul dar abatele este trist ca
fusese jefuit si i se furasera caii incat acum calatorea pe o martoaga cumparata in drum. Omul
lui Ruset, Barladeanu ii da calul sau. Abatele se mira ca nu sunt poduri de piatra peste
Siret si ca Barladeanu calareste mult mai iute pe calul pe care i-l daduse. El vede cu
uimire frumusetea locurilor dar si saracia taranilor care, pradati de talhari, se apara de
acestia cu ciomege. Satul Nastureni, aproape parasit din cauza talharilor, starneste
comentariul abatelui uimit ca nu exista politie care sa-i apere si sigurul lor protector este
padurea. Cu toate acestea, strainul considera tinutul un paradis in timp ce tanarului
boier moldovean, un paradis devastat. Calatorii isi gasesc adapost intr-o moara parasita, pe
jumatate arsa de devastatori. Proprietarul morii, Lazar Griga gaseste aici oaspeti, se inchina in
fata boierului Ruset si ii invita la el. Griga ii conduce pe un drum tainic, prin padure unde
intalnesc zimbri. Abatele descopere ca, de fapt, calauza lor nu este satrarul Griga ci calul
sau pentru ca acesta, rapus de bautura adoarme cu capul in coama calului. La marginea
padurii, printr-un strigat, satrarul anunta venirea lui impreuna cu oaspetii. Sotia acestuia ii
intampina si saruta mana beizadelei. Apoi invita oaspetii la masa acoperita cu stergar de in
pe care aseaza paine, branza de burduf, ceapa si vin. Urmeaza zeama de gaina si
sarmale. Parintele Nicoara binecuvanteaza vinul vechi si abatele gusta din bucate la indemnul
lui Alecu Ruset. Gazda aduce lautarii. Femeia vine cu placintele si strainul cere retetele. Vinul
incepe a-si face efectul si abatele se imbratiseaza cu beizadeaua si filozofeaza pe seama
bauturii. Boierul povesteste viata lui si a familiei. Ii vorbeste despre tatal lui, Antonie Ruset
care este mazil la Tarigrad din cauza lui Duca Voda. Abatele il incurajeaza sa vorbeasca
despre iubita pentru care sufera. Tanarul ii vorbeste despre domnita pe care cunoscand-o la
sarbatoarea Inaltarii, la manastirea Nemtului, o conduce pana la mama ei timp suficient pentru
ca in inima lui sa incolteasca iubirea. Discutand cu ea, afla ca este logodita fara voie cu fiul
lui Radu Voda si a doamnei Nastasia. El marturiseste sentimentele sale doamnei Ruxandra,
matusa lui, nefericita sotie a lui Timus Hmelnitki, hatmanul cazacilor, fiica lui Vasile Lupu.
De Marenne ii spune, inainte de a adormi din cauza vinului, ca stie de la Cracovia despre
frumusetea doamnei Ruxandra al carei portret este acolo. In timp ce abatele doarme,
beizadeaua trimite pe Barladeanu la Harlau sa-i aduca ravas de la domnita Catrina daca o
poate intalni. Trezindu-se, abatele vrea sa plece, dar Ruset ii cere sa mai intarzie pentru a
gusta, dupa traditie, zeama de potroace. Simtindu-se fericit de cele petrecute, abatele isi ia
ramas bun de la parintele Nicoara si de la gazda si porneste alaturi de insotitori spre Iasi.
Calatorii trec prin valea Bahluiului, cotesc spre Targu frumos si Podul Iloaoei. Pe drum,
beizadeaua ii vorbeste despre tatal, mazilit sarac, caderea lui Antonie Voda datorandu-se
numai lui Duca Voda care a organizat tradarea tatalui sa, schingiuit de turci ca sa spuna unde
sunt comorile lui. Antonie-Voda, ii spune tanarul boier, traieste sarac in Tarigrad asteptand
ajutorul fiului sau. Abatele ii promite ca, ajuns la Constantinopol, ii va mijloci intalnirea cu
domnita Catrina si-l va vedea pe Antonie-Voda. La Iasi, in fata palatului domnesc, asteapta
multimea celor care asteapta dreptate in diferite procese din partea domnitorului sau a
doamnei Anastasia. Intre boierii care descaleca la poarta palatului se afla si marele hatman
Buhus, venit cu vesti intre care si sosirea abatelui de Marenne insotit de fiul lui Antonie-
Voda. Duca-Voda afla si faptul ca orheenii si lapusnenii vor sa se rascoale. In ziua de 28
septembrie, intr-o marti, la vremea amiezii, abatele sosit la Iasi este intampinat la cismeaua
Pacurarului de armasul Tudor Fliondor cu un grup de osteni si cu feciorul marelui logofat
Miron Costin laudat pentru stiinta sa desi avea numai optsprezece ani. Abatele Paul este
surprins de escorta si de discursul savant rostit de tanar. El este insotit la gazda misiunii
franceze iar a doua zi este invitat la curtea lui Duca-Voda. Dupa intrevederea cu Voda,
dezamagit ca nu afla nimic despre misiunea abatelui la turci, este condus la lacasul sfant al lui
Pater Guido cu care sta la taifas despre frumusetile tarii, lacasurile crestine si casnicia lui
Duca-Voda. Dupa ce se desparte de abatele francez, Alecu Ruset este condus la Duca-Voda
care este incredintat de beizadea asupra bunelor sale intentii in ciuda dusmaniei dintre el si
tatal acestuia incat, aparand la ospatul dat in cinstea oaspetelui, boierii se mira ca tanarul fiu
de domn este teafar. Retras in casa mica unde doamna Anastasia ii ofera mancaruri alese si o
atmosfera tihnita, domnul este anuntat de hatmanul Buhus ca doi oameni de credinta ai lui
Balaban il asteapta cu un ravas. Desi citeste ravasul, domnul cere lamuriri liovenilor asupra
continutului acestuia. Acestia ii spun ca au misiunea de a-l prada pe abatele francez si, daca
are asupra sa scrisori sa le aduca Mariei Sale. Dupa plecarea lor, Duca ii cere hatmanului sa o
urmareasca pe copila lui, Catrina si pe Alecu Ruset pe care-l banuieste ca vrea sa-i
dezonoreze fiica. Alecu Ruset soseste la prietenul tatalui sau, clucerul Abaza pentru a-l
gazdui trei zile cat timp va sta la Iasi abatele francez. Banuind ca beizadeaua s-a impacat cu
Duca-Voda, clucerul este linistit ca nu va avea neplaceri cu domnitorul si-l gazduieste linistit.
Tarziu, spre noapte, dadaca domnitei Catrina, o tiganca batrana, il vesteste pe Ruset ca
aceasta vrea sa-l vada. In acest timp, domnitorul este trezit din somn caci fusese prins de garzi
boierul Lupu care-i marturiseste, dupa ce fusese schingiuit de gadele Buga Sarbu, ca fusese
trimis cu carti mincinoase la Orhei de catre un grup de boieri de credinta ai domnului,
Ghenea Bogdan si Ion Milescu. In ziua urmatoare are loc ospatul in cinstea abatelui francez
insotit de parintele Guido si Alecu Ruset. Domnitorul ii intampina alaturi de mitropolitul
Dosoftei si logofatul Miron Costin. Dupa masa, oaspetii isi beau cafeaua la doamna Nastasia
alaturi de care se afla domnita Catrina. In dupa amiaza aceleiasi zile, Alecu Ruset insotit de
Valcu Barladeanu il viziteaza pe abate la locuinta lui de la parintele Guido unde pune la cale
intalnirea cu domnita. Ei se intalnesc in casa unei nepoate a tigancii Magdalina, unde Catrina
este dusa de dadaca sa o descante de spaima produsa de intalnirea ei cu ursul unui ursar de
langa vii. Acolo este asteptata de indragostitul imbracat in straie de om de rand. Cei patru
vinovati de tradare sunt adusi in fata divanului pentru a fi judecati. Ei sunt decazuti din
rangurile boieresti. Este numit vistiernic, Todiras Cantacuzin si spatar, Tudose Duhau.
Abatele isi ia ramas bun de la voda si acesta ii da ca insotitori un grup de calareti care-l
conduc, impreuna cu Alecu Ruset, pana la Galati de unde de Marenne urmeaza sa plece cu
vaporul. Dupa plecarea abatelui, voda il cheama pe spatarul Milescu caruia ii iarta tradarea in
timp ce pe ceilalti boieri ii condamna la decapitare.
In drum spre Galati, o ploaie torentiala i fac sa abandoneze trasura si caii si sa se adaposteasca
intr-un han al lui Zeida unde innopteaza. Liovenii ii fura abatelui sub amenintarea armelor
scrisorile pe care le purta asupra lui dar sunt prinsi de Valcu Barladeanu si trimisi sa fie
judecati de voda care porunceste sa fie omorati. Dadaca domnitei Catrina pregateste o noua
intalnire a beizadelei cu aceasta propunandu-i tinerei sa mearga la manastirea Tiofitelor de
sarbatoarea sfintei Paraschiva unde ar fi trebuit sa vina si Alecu Ruset. Familia domnului
Duca merge la manastire. Doamnei i se face rau din cauza oboselii si a mirosului si fumului
de lumanari si iese afara unde sta pana la terminarea slujbei insotita de fiica ei. Dadaca o
sfatuieste pe Catrina sa intre in biserica. Ea intra si-l incredinteaza din priviri pe tatal ei ca
totul e bine cu doamna iar domnul spune fetei ca poate pleca la curte. La iesirea din biserica,
dadaca o conduce la una din chilii unde este asteptata de Alecu Ruset. Fata i se plange de
iminenta sa casatorie cu beizade Stefan pe care-l uraste de moarte. Mai multe semne rele
cutremura viata oamenilor: in noapte de 13spre 14 noiembrie are loc un cutremur, la trei zile
dupa acesta se dezlantuie un vifor cu pietre de gheata iar dupa zece zile se arata pe cer o
cometa, starostele manastirii Putna este luat noaptea si omorat de aga Rosca, locuitorii
Orheiului sunt haituiti dupa ce se rasculasera impotriva domniei iar la manastirea Golia,
clopotul a batut singur dupa ce un batran, dupa ce s-a impartasit a vestit coborarea
antihristului pe pamant. Alexa Balaban, boier grec, se infatiseaza in odaia de taina a
domnului cu o scrisoare de la Liov prin care aducea vesti despre popa papistas venit din
Franta pentru a duce scrisori lui Cara Mustafa. Acesta ii vorbeste despre niste carti semnate de
Voda ca se afla la lesi si care, ajungand la turci ii pot pune domnia in pericol. Voda il scoate
de la inchisoare pe Ion Milescu si-i cere sa intocmeasca alte scrisori, cu semnatura lui Ruset
pentru a avea dovezi incontestabile ale nevinovatiei domnului. Apoi ii da drumul
falsificatorului sa plece la casele lui.
Aflandu-se in camera mamei sale unde lucreaza la gherghef, Catrina le cearta pe fetele cu
care lucreaza pentru sa rad, ea avand in gand nefericirea ei legata de neputinta de a-si trai
iubirea. Mama ii reproseaza tonul aspru si refuzul fetei de a se plimba printre oamenii simpli
spunandu-i ca prin prezenta ei ii poate determina pe oameni sa plateasca biruri din care sa
trimita portii sumele cerute pentru a se putea feri de dusmani si a construi manastiri spre
multumirea lui Dumnezeu. Voda le da vestea ca Ruset este prins de osteni fiindca se lauda ca
va fi ginerele lui Voda desi e cunoscut ca un desfranat pentru rapirea si siluirea multor fete.
Dadaca dezminte afirmatiile lui Voda si pleaca, la porunca domnitei, sa-l puna in garda pe
Ruset asupra primejdiei in care se afla. Tiganca il gaseste si-i aduce veste domnitei ca
beizadeaua o asteapta pe Catrina la Stambul unde urmeaza ca aceasta sa soseasca impreuna cu
tatal ei. In drum spre Stambul, Ruset poposeste la unchiul sau, staretul manastirii Casin,
Teofil, care-l vesteste ca beizadea ar fi invinuit de viclesuguri puse la cale impotriva lui Voda.
Miercuri, acesta, impreuna cu doi calareti pornesc catre Dunare si , apoi, cu vaporul, spre
Cetatea Imparatiei. Gasindu-l pe abatele de Marenne, ii spune ca Duca-Voda vrea sa-i ia viata
din cauza iubirii sale pentru duduca Catrina. Abatele este nelinistit pentru consecintele acestei
iubiri socotind ca, atat timp cat se afla la el, nici o uneltire a domnului nu-l poate atinge. Dupa
noua zile de asteptare, abatele este primit de Marele Vizir. Dupa ce discuta probleme politice,
abatele ii vorbeste despre beiul din Moldova si afla despre invinuirile ce i se aduc beizadelei.
Fiind condus la sultanul Mehmet. Jucand o partida de sah cu sultanul, abatele ii povesteste o
parabola pentru a sugera starea prietenului sau, Alecu Ruset. Pierde, in mod deliberat, partida
dar castiga bunavointa sultanului. Barladeanu, imbracat in straie de calugar, sta de straja si
afla de la dadaca domnitei Catrina ca aceasta, impreuna cu tatal ei, se afla la Bogdan-serai si
asteapta intalnirea de la izvorul agheasmei. Abatele ii cere lui Ruset sa fie prudent si ca, in
privinta fetei lui Duca, nu are nici o sansa. Dadaca vine cu vestea ca domnita, refuzand
casatoria cu Stefan, este inchisa la manastirea sfintei Marii din mahalaua greceasca.
Beizadeaua face un plan de scoatere a domnitei din manastire. Il trimite pe Valcu sa
tocmeasca o corabie pentru acea noapte si arunca scara sa intre in manastire. Din nefericire,
sase oameni ii prind, le ia sabiile si sacul pregatit pentru calatorie dar cei doi temerari scapa si
fug la casa abatelui. Afla aici ca domnita nu mai este in manastire pentru ca a acceptat
porunca tatalui ei si a plecat in tara. Ruset pleaca spre tara, fara a mai anunta pe abate mahnit
de hotararea domnitei aceasta cere amanarea nuntii dar pregatirile incep spre disperarea ei.
Dadaca o mangaie dar Catrina isi exprima dorinta de a-si mai vedea o data iubitul. Ruset il
rapeste pe Stefan din casa boierului Tiflescu dar faptasii sunt prinsi si adusi la curte. Domnul
il loveste cu buzduganul in frunte pe Ruset care cade pe dalele de piatra. Cand doamna
Anastasia, mireasa si drustele trec pe acolo, vad trupul neacoperit al lui beizade Alecu,
pentru ultima oara.



Noptile de Snziene
Ca urmare a datoriilor contractate la diferite bnci, prinul Lupu Mavrocosti de la Neceni este
nevoit s semneze un contract cu inginerul francez Antoine Bernard, prin care acesta din urm
primete dreptul de a tia i vinde frasinii din pdurea Borzei. Cei doi se cunoscuser n
timpul Primului Rzboi Mondial, cnd Bernard fusese membru al Misiunii Militare Franceze
conduse de generalul Henri Mathias Berthelot, iar prinul Mavrocosti condusese dou baterii
de obuziere n btliile de la Mrti i Mreti.
Fiind pasionat de construcia aeroplanelor, prinul ajunge s se ndatoreze la bnci pentru a-i
construi propriul aparat de zbor. Bernard se ofer s-l ajute s scape de datorii, nu tocmai din
prietenie, ci mai ales din convingerea c din lemnul Borzei se pot scoate multe milioane.
Dup semnarea contractului, prinul simte unele mustrri de contiin. Un numr mare de
oameni se opune tierii pdurii: ncepnd de la iganii care triau n apropiere pn la feciorul
boieresc Marandache, pdurarul Neculai Peceneaga "cobortor din serii de pdurari",
administratorul moiilor boiereti, fostul rze Sofronie Leca, i chiar sora prinului, Kivi
Mavrocosti.
Din cauza faptului c localnicii refuz s participe la tierea pdurii, inginerul Bernard este
obligat s aduc tietori de lemne huuli din Cehoslovacia. Pe lng opoziia exprimat de
oameni sau doar bnuit de francez, se pare c i btrnul i miticul codru al Borzei se apr
de primejdia care-l pndete. Drumurile cruilor sunt oprite de evenimente meteorologice
stranii sau uneori de fugarul Li Florea, inginerului i trece un glonte rtcit pe la ureche n
timpul unei vntori, lucruri de valoare dispar inexplicabil din coliba francezului pentru a fi
gsite ntr-un tu din ntunecimea pdurii alturi de alte comori ascunse cu secole n urm de
ciobanul peceneg Costea Negru, casele huulilor ard fr a se ti dac focul a fost pus sau
nu etc. n cele din urm, inginerul Bernard renun la contract.
Motivul pdurii mitice
Pdurea Borzei este considerat a fi un loc mitic. Pdurarul Neculai Peceneaga, care-i este
paznic i ocrotitor, afirm c "asta-i pdure aprat de Dumnezeu (...). Dac n-ar fi aprat,
n-ar fi stat pn acuma n picioare.".
[1]

ntr-o poian din codru, numit La Paraclis, se adun n noaptea de Snziene soborul
animalelor i stau la sfat, grind ntocmai cum griesc oamenii. "n noaptea aceea a Sfntului
Ion de var, se schimb crngul cerului dup porunca cea prea nalt i soarele ncepe s
deie ndrt. De aceea n zodie e zugrvit la vremea asta semnul racului. La miezul nopii a
rnduit Dumnezeu un rstimp de linite, cnd stau n cumpn toate stihiile, i cerurile cu
stele i vnturile, dup care dintrodat toate purced n scdere. Iarna ncepe a-i pregti
harmasarii n grajdurile ei din miaznoapte. n acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a ornduit
pace ntre toate animalele, jigniile i paserile. Le d i lumina nelegerii pentru acel
rstimp, ca s griasc ntocmai aa cum griesc oamenii. Oriunde s-ar afla, toate se strng
n sobor i stau la sfat."
[2]

Pdurea Borzei este un adpost pentru cei care o iubesc, precum pdurarul Neculai Peceneaga
i haiducul Li Florea, dup cum constat criticul literar Ov.S. Crohmlniceanu. Dup
cuvintele criticului sus-menionat, "nfrngerea pe care o sufer inginerul Bernard ia o
reprezentare fantastic, dar datele ei rmn plauzibile. Cei hotri s ocroteasc strvechiul
codru de colii ferstraielor exploateaz la maximum intimitatea lor cu peisajul, cunoaterea
profund a tuturor particularitilor lui. Pdurarul Peceneaga tie c ploaia Borzei va
mtura ca pe o corbioar de hrtie cabana inginerului. Li Florea cunoate crrile pe
care poate s ajung nevzut la colibele huulilor i s le puie foc. Se pricepe, totodat, s
rsar naintea amploaiailor domnului Bernard, la cotiturile potecilor, s-i jefuiasc i s
dispar apoi nghiit de desiul pdurii".
[3]
Pdurea i ocrotete pe cei care vor s o apere,
fcndu-i s nu fie gsii de autoriti.

























Divanul persian. povestire orientala ciclu de povestiri de Mihail Sadoveanu

DIVANUL PERSIAN. POVESTIRE ORIENTALA Ciclu de povestiri de Mihail
Sadoveanu. Prima editie completa: Divanul persian. Povestire orientala (desenuri de
pictorul Aurel Bordenache), Bucuresti, Eiditura Cartea Romaneasca, . Cartea este scrisa
incepind cu iarna lui 1938 si pina la aparitia ei in volum sint publicate citeva fragmente in
Viata romaneasca" (nr. 3, 9-l0/1939, 4/1940) si in insemnari iesene" (nr. 1/1940).

Cu toate ca se bazeaza, ca si alte creatii sadoveniene majore, pe un model preexistent, departe
de a fi doar prelucrarea heptame-ronulul de origine indiana Sindipa, dupa traducerea editata
la Sibiu, in 1802, Istoria Sindipii filosofului" (Al. Piru) o prelucrare de tip popular cum
Sadovea tacuse alteori cu Esopia, Alexandria etc. -, departe de a fi chiar si numai o
transcriere" ce schimba sensul, nu si textul (N. Manolescu), Divanul persian se constituie de
fapt intr-o opera originala, in care autorul foloseste creator elemente ale cartii populare (D.
Simonescu), in special cronotopul, subiectul si arhitectonica compozitiei, dar in care el vine
cu esentiale contributii proprii: interventii in materia povestirilor, adaugarea unei prefete si a
unui epilog ce schimba radical, in spirit cult, sensul operei, individualizarea personajelor si a
situatiilor, filosofia implicita a operei (ligiptul initiatic, motivul trecerii, al povestirii etc.), in
fond intreaga viziune artistica, turnata in tiparele unei limbi rafinate, de o frumusete ireala
iata principalele argumente ca avem de-a face nu doar cu rc-scrierea unei opere celebre, ci cu
o creatie originala, noua in ordinea ontologica si axiologica a Lumii.

Fabula este cea nascula in timpuri stravechi, undeva la India, unde au fost toti imparatii si
toate intimplarile", si slefuita in drumurile ei prin Persia si Siria spre Bizant si Europa latina;
veche cit si imparatiile rasaritene" ale celor O mie si una de nopti (nopti" de Ia care pleaca
insasi cartea populara), ea respecta aceeasi structura de provenienta orientala a poveslirii-rama
(conte a tiroir. Ralimenerzdlilwig) ce incadreaza alte povestiri: dobindind abia la batrinete un
urmas, pe Ferid (motiv de basm), cu ajutorul stiintei vechilor magi egipteni. imparatul persan
Kira il incredinteaza spre invatatura unui vrednic discipol al vechilor magi: inteleptul Sindipa.
Instruindu-si tinarul ucenic nu intr-o morala practica, a vietii comune, ci in citirea Cartii
Lumii, a lumii ca pe-o carte, adica in stiinta principiilor primordiale ce organizeaza cosmosul
si existenta sa ca pe-o realitate plina de inteles, Sindipa ii citeste totodata in stele si destinul,
prevestindu-i nenorocire daca un rastimp de sapte zile de la intoarcerea in palatul parintesc nu
va pastra tacerea (proba initiatica). Nedumerit de tacerea lui Ferid, tatal, vaduv de mama
feciorului, o trimite pe Satun, cea mai frumoasa dintre sotiile sale si favorita sa, sa-i afle taina,
dar mama vitrega, citindu-i gresit tacerea, ii propune dragostea ei si tronul batrinului imparat,
pe care se ofera sa-l ucida.

Descumpanit de monstruozitatea propunerii, Ferid calca Icgaminlul muteniei si o ameninta cu
darea in vileag la scurgerea rastimpului de tacere. inspaimintata, pentru a se apara, Satun il
convinge pe imparat ca Ferid e autorul criminalului plan, ca si al tentativei de siluire pe care
ea o simuleaza. inchis din nou in mutenie, Ferid, neputindu-se apara, e condamnat la moarte.
Dar pentru a amina executia, filosofii-sfetnici intervin zilnic cu povestiri despre falsitatea
femeilor, in fiecare zi Saturi anulindu-le efectul cu alte povestiri si asta (imp de sapte zile,

intr-un adevarat dialog al povestirilor-replici si intr-o continua crestere a tensiunii. Odata
ragazul scurs, Ferid da adevarul pe fata. Satun e dovedita ca ticaloasa, se arata si Sindipa si,
dupa alte citeva povestiri moralizatoare, istoria intimplarilor fiului de imparat ia slirsit cu
bine.

Dincolo insa de tipicitatea impersonala, consacrata de traditie, a schemei epice, ia nastere cu
adevarat lumea operei sadoveniene, o lume rotunda, inconfundabila si memorabila pentru care
sursa populara nu este, intr-adevar, decit un pre-text. Vedem astfel prinzind treptal consistenta
un topos fabulos, intrat deja in mitologia culturala a omenirii, un Orient multiplu,
transnational, chintesential si exponential, cuprins intre stepele tatarasti si Egipt, intre Siraz si
Golful Persic, extrem de sobru conturat si invaluit totodata intr-un halou cu irizari feerice care
estompeaza si mai mult contururile, transformind totul intr-o lume de basm, insa de basm
filosofic. Caci, intr-adevar, protagonistii acestei povesti orientale", intimplata demult, intr-o
la fel de nebuloasa si lermecator-misterioasa cronologie, cindva, in vremea veche, inainte de
a fi rasarit la Vetleem lumina cea noua a credintii", nu sint altii decit filosofii, tot atitea
intrupari subtil individualizate ale celui mai specific tip antropologic sadovenesc, acela al
'magului' sau al 'inteleptului'" (E. Papu). Astfel, Aban, filosoful cel firav", Nusrcvan, cel
mai greu si cel mai mare dintre toti filosofii", cu toate acestea mai priceput la ale vietii decit la
filosofic si deci mai mult intelept si mai putin filosof, Lidra filosof, care era mai mare
iubitor de vin", Urga, de neamul sau de la Mongolia", Cos cel ros", cel mai putin virstnic
dintre sfetnici", dar care viclenia muierilor a cunoscut-o inca din tinerete", Ofaron, cel cam
tare de urechi", Mitrida filosof, uscat", bolnav" si parca Iara putere", dar si ceilalti
intelepti, anonimi sau nu, ai povestirilor constituie un fundal portretistic variat si totodata
unitar, tratat in tonuri de ironie blinda, pe care se detaseaza net doua siluete, plasate la
extreme. Ferid este initial doar un aspirant la intelepciune; protagonist al unui mic
Bildungsroman, el evolueaza legic si totusi foarte personal, intre avinturi si regrete, spre acest
statut suprem: trecind cu Nusrevan prin scoala vietii, dar mai ales invatind cerul, pamintul si
toata zidirea lui Dumnezeu" cu Sindipa, cunoscind si otrava de dragoste a muierii", parea ca
ar fi fost scris in stele ca imparatia Persiei sa aiba pe cel mai luminat imparat al dreptatii". Dar
Ferid s-a dus dupa parintele sau intru duh Sindipa", caci soarta lui a fost sa junga un intelept
sarac"; desi n-a ajuns conducatorul drept visat de noroade, destinul sau e de doua ori implinit:
ca om (Bine i-a priit sa fie intelept") si ca erou de poveste
(Chiar de n-ar fi fost, ar fi trebuit nascocit
Avem nevoie de el ca de lumina
Ca lumea sa ne para mai putin urita").


La polul opus, Sindipa e filosoful desavirsit, urmas al inteleptilor vechiului Egipt, un Ferid
matur, care cunoaste taina lumii: totul e desertaciune, iar sprijin si alinare gaseste omul doar
in fiinta sa si in intelepciunea cugetului sau. Sicuin intelepciunea se loveste mereu de putere si
rautate, alte personaje vor completa parabola: imparatul Kira, stapinul atotpurenic al unei
Persii de basm, adeseori superficial si pripit, desi nu lipist de intuitii adinci, apare, perfect
conturat, ca o ipostaza neidealizata si deloc menajata de ironia ingaduitoare a autorului, a
cirmuitorului de popoare dintot-deauna; simetric, mereu alaturi de el, ca o ispita, sta Satun,
frumoasa lui sotie favorita, femeie patimasa si lipsita de scrupule, vicleana si inteligenta,
iertata totusi de autor, fiindca n-a facut decit sa-si urmeze firea si inima.

Povestirea populara, cu intentii naiv-mora-lizatoare pe tema vicleniei femeilor, se schimba
insa aici in altceva, caci dincolo si dincoace de actiune si personaje, ca o prezenta discreta.dar
dominanta, se descifreaza un laitmotiv sadovenian intelepciunea ce se instituie acum ca
un adevarat suprapersonaj si care reuseste sa converteasca si motivul central al modelului
popular povestirea ce rascumpara viata intr-o maniera eminamente culta si specific
sadoveniana. Scrisa in ani de intunecare a ratiunii, aceasta adevarata lauda a intelepciunii"
(C. Ciopraga) este un subtil avertisment adresat celor ce raspund de soarta neamurilor si o
invitatie la regasirea intelepciunii ratacite: spiritul infrunta sabia (N. Manolescu) si invinge.
Dar aceasta opera e totodata suntma viziunii filosofice si artistice a scriitorului matur si
punerea ei in scena exemplara si esentiala, o cheie" a intregii opere sadoveniene. La temelia
acestei viziuni sta o filosofic culta, rafinata si chiar erudita (desi abil camuflata in materialul
artistic), o teorie a universului" ca organism armonios si totalizator, unitar si etern in
ciclicitatea devenirii sale, suport al ordinii cu caracter legic si cosmic" a eternei reintoarceri
(Al. Paleologu). Nascut in virsta mitica, optimismul eternei reintoarceri se erodeaza insa in
contact cu istoria, si viziunea melancolica, uneori sceptica, a vietii, isi are, de asemenea,
originea in contemplarea lumii vegetale: omul e ca floarea cimpului" (M. Eliade).

Cristalizata intr-o veritabila filosofie a trecerii" (C. Ciopraga), aceasta viziune melancolica, a
Ecleziastului, dar si a Folclorului, desi aduce cu sine o seninatate si o liniste, o atitudine
contemplativa din perspectiva careia fiece fiinta si lucru isi are locul si rostul" (Al.
Paleologu), atitudine Fundamental straina de revolta Faustica (Hotaririle lui Dumnezeu fiind
sfinte, n-avem dreptul sa le tilcuim"), ramine totusi una esential amara: regenerarea e
ipotetica, finitudinea e certitudinea absoluta si singur omul, prizonier al unui univers armonios
ca un mecanism si la Fel de implacabil si nepasator (omul sub destin ca rima sub piatra"), are
stiinta de Frumusetea vesnic schimbatoarelor lucruri si jalea scurtei si trecatoarei vieti". Dar
daca taina vietii e zadarnicia, gratie singurului sprijin in intristarea cea mare a trecerii noastre
pe pamint" care e intelepciunea, glorificata in adevarate imagini biblice (cap. Proverbele, 8,
22-31), omul poate avea macar inselarea unui vis", macar alinarea unei povesti.

Caci Sadovea , autor sapiential, e si un artist perfect constient de caracterul de text (Poveste,
Carte) al lumii, cum observa deja N. Manolescu, de realitatea fictiunii si de ficjionalitatea
realitatii (in fiecare adevar// se afla o poveste; si in fiecare poveste un adevar"); desi toate
povestile adevarate sint minciuni", Povestea (alaturi de intelepciune, care guverneaza si
povestea) c unicul mod de a indulci trecerea, dar si de a supravietui, de a rezista agresiunii
timpului: intre zadarnicele si trecataorele lucruri ale oamenillor, singura arta sparge negura
viitorimilor. Ambitii nemasurate, razboaie glorioase, imparatii bogate, toate cad in pulbere ca
intr-un mormint opac Din ce a Fost al inaintasilor, din ce va fi al nostru, nimic nu va ramine
unui mileniu viitor decit o linie gratioasa si o dulce imparechere de sunete, care vor purta
numele nostru daca vor avea pecetea sufletului nostru", scria inca in 1923, la primirea in
Academie, Sadovea

Ca atare, autorul e si un Foarte iscusit practicant al celor mai variate strategii textuale, el
imbinind de pilda, cu o constiinta narativa si cu o ironie extrem de actuale, consacrata
conventie a manuscrisului gasit" (si din nou pierdut) inainte cuvintare cu Formula
coexistentei unei puralitati de finaluri posibile incheiere -pentru a sugera astFel si nutrirea
fiecarei carti din cartile precedente (motiv fundamental deja in O mie si una de nopti), dar si
infinitatea semnificatiilor, nesfirsitul joc al sensului.

Mai mult ca niciodata pina acum, stilul lui Sadovea este cizelat pina la desavirsire: Un stil al
realismului Face loc unui stil al decorativului", livresc si construit, ritualizat si simbolic (N.
Manolescu), povestirea gaseste tonul potrivit intregei arte a Orientului, tacuta clin simboluri
atit de bogate incit aspectele sensibile ale naturii nu le mai pot cuprinde", ton tradus totusi in
notatii plastice putine, simplu si gratios desenate, ca in vechile stampe ale Rasaritului" (T.
Vianu). Limba este si ea acum interesata nu de redarea realistica a vorbirii curente, ci de
stilizarea ei, inaltarea ei artistica la un nivel care ii da nu stiu ce timbru grav si sarbatoresc,
deopotriva cu un text al liturghiilor" (T. Vianu in Aria prozatorilor romani), infatisindu-se
astFel ca un superb artefact, savant elaborat (Al. Paleologu), o limba ireala, cum se cuvine
unei lumi iesite din ev, o adevarata creatie, amestec original de Nceulce, grai taranesc,
ardelenesc, chiar muntenesc, limba culta si limba bisericeasca, tara nici o asemanare cu
izvoarele ei partiale" (G. Calinescu), de un baroc feeric si totusi cristalin, de o muzicalitate
incantatorie (caci muzica nu descrie plastic, ci sugereaza multiplu; muzica e climatul
naratiunii din Divanul persian" C. Ciopraga), plina de vraja, dar totodata grea de viziune.
Abia amintit de Calinescu in 1941, (o prelucrare a Sirutipii") si ramasa o prea putin comentata
opera (N. Manolescu), Divanul persian toarna totusi in forma, in chip desavirsil, maiuritatea
artistului si ginditorului Sadovea Una dintre cartile lui preferate", ea il Situeaza la nivelul
marilor naratori ai lumii"; venita la sapte (!) ani dupa deja remarcabila Creanga de aur,
Divanul e capodopera in sens deplin", sustine pe buna dreptate Constantin Ciopraga. O
opinie prefigurata deja de Perpessicius, Savin Bratu, Vladimir Streinii ele. este oare, asa cum
s-a spus, Goelhc scriilorul de care in ciuda aparentelor Sadovea e funciarmcnle cel mai
apropiat" (Al. Paleo-logu)'.'

Fara indoiala, doar ca e vorba de un alt Goethe, un Goethe contemporan cu Joyce, Musil,
Junger, Hesse si, de ce nu, Borges, dar mai ales e vorba de un Goethe al Rasaritului, un
Goethe sedus nu de exotismul privighetorii din Sira/", ci de tristetea calma si de adevarul
balrinci intelepciuni a Orientului, din care retine un stil de o captivanta finete dialectica,
produs al unui exercitiu spiritual stravechi /ce/ isi transmite esentele prin intermediul
bibliotecii, concretizat nu in dogme rigide, ci in capacitatea de a extrage semnificatii", pentru
ca pildele si rationamentele orientalilor incorporeaza pareri despre (relativitatea lucrurilor
intr-o continua alternanta de gravitate si suris" (C. Ciopraga).

Acest stil fundamenteaza un adevarat umanism rasaritean, un umanism care, desi cunoaste si
umanismul occidental si pagin al lui Anatole france, formal in scoala poetilor clasici si a
filosofilor epicurieni si stoici", ramine in chip esential un umanism oriental si bizantin, extras
si purificat din vechile carti ale traditiei poporane si din intinsa literatura teologica a
ortodoxiei" (T. Vianu, in Arta), tara a fi insa prin aceasta mai putin erudit, clasic, senin si
monumental, Apartinind unei virste a epopeii, dar la granita intre mit si istorie, totusi
anterioara oricarei revolte, noul Divan, parabola complexa, vorbind despre putere si
intelepciune, despre tradare si iertare, despre desertaciunea si intelesul vietii, despre iubirea
viei ii si a oamenilor dincolo de puterea desertaciunii, despre istorie si poveste, intimplare si
destin, clipa si eternitate, intr-o formula menita sa exprime patima de joc intelectual proprie
geniului sadovenian" (I. Negoitescu) noul Divan, floare luminoasa nascuta din tristeti, caci
Pe morminte cresc florile vietii" (Roxelana), este, cu siguranta, una dintre marile carti ale
literaturii romane si ale Lumii.





































Creanga de aur de Mihail Sadoveanu - rezumat


E vorba de prinii notri de demult, iar struina btrnului mag de odinioar e departe de a fi
o simpl iluzie
August 1926. ntr-o tabr de cercetri geologice de lng munii Climani, profesorul
Stamatin (despre care oamenii locului afirm c ar fi cam sltat sau venit de pe ceea
lume) mrturisete discipolilor si o viziune a minii lucide, avut n legtur cu trecutul
ndeprtat, din vremea dacilor, al acelor locuri. Reconstituirea mental a trecutului o fcuse
pornind de la ideea c, sub stratul relativ nou, la scara istoriei, de cretinism, romnii conserv
obiceiuri religioase arhaice, precretine, care pot fi uor reconstituite.
n viziunea lui, Stamatin descrie un btrn proroc, mag de aspect mitic (Cu dreapta inea
toiagul de filde. Avea muchi n plete i pe sn; i ajungea barba la pmnt i genele la
piept), pe care l-ar fi ntlnit ntr-o peter a muntelui ascuns din acea zon, despre care dacii
spuneau c este slaul zeilor. Dialognd cu magul, Stamatin descoperise un alt mod de
gndire, bazat pe comunicarea prin simboluri care dezvluie adevrul profund al existenei i
nu pe raiunea folosit de omul modern i incapabil s ajung n acel strat tainic, simboluri
pstrate nc de folclorul romnesc i dezvluite lui de ctre mag. Drept ncheiere, profesorul
va meniona: ficiunea aceasta poetic, pe care v-o prezint, poate forma obiectul unei
istorisiri cu mult mai reale dect combinaiile de fapte diverse ale crilor dumneavoastr
obinuite.
Dup moartea profesorului, ce avusese loc ntr-o rp din acei muni, patru ani mai trziu, aa
cum prorocise el cu ocazia dezvluirii viziunii ctre nvceii lui, s-a gsit ntre lucrrile sale
un manuscris adresat naratorului, manuscris reprodus n continuarea textului.
II
Puterile sufletului erau proaspete i curate n vremea veche a Daciei i sub semnul lor sta
Kesarion Breb
Evenimentele nchipuite de Stamatin n manuscrisul su se petrec n anul 780, pe acelai
munte ascuns care va rmne necunoscut pn la sfritul timpului, n vreme de primvar,
cnd urcar din vi, pe poteci, cei civa monahi ai lui Zalmoxis, crora li se ngduise
bucuria de a veni s se plece sub ochii severi ai btrnului din peter.. Primindu-i,
Prorocul fcu asupra capetelor nchinate, pe rnd, semnul celor patru puncte, care
nseamn nemrginirea n spaiu, regenerarea necontenit a vieii, jertfa i mngierea. Era
vechiul semn al iniiailor, pe care, n vile deprtate, unde se alin apele, la acelai ceas,
preoii legii nou, a lui Isus, l fceau asupra poporului, vestind nvierea..
III
Kesarion ascult sfaturile i descntecele btrnului Decheneu
Mai trziu are loc o cin preparat dup reete rituale a crei parte cea mai plcut era o
lamur [esen, distilat], care nu se mestec i nu se soarbe, necunoscut oamenilor de
rnd.. Se discut despre noua religie, cretinismul, ce ncepea s se nfiripeze printre oamenii
de la cmpie, dar btrnul Decheneu, prorocul, nu pare ngrijorat, cci n concepia sa
Dumnezeu este unul, indiferent de felurile n care minile oamenilor neputincioase n a-I
ptrunde realitatea i-L nfieaz, iar diferenele de reprezentare a Lui au o explicaie
practic, moral (Pentru oamenii de rnd e trebuin s se gseasc cea mai potrivit
alctuire ca s se team i s nu se mnnce unii pe alii ca fiarele.).
Apoi magul i ncredineaz lui Kesarion Breb misiunea de a cltori la un templu egiptean,
unde btrnul s-a iniiat n tainele ultime ale lumii i unde se va iniia vreme de apte ani i
tnrul su discipol; dup ce va primi nvtur acolo, Breb urma s poposeasc i n Bizan,
cu scopul de a ptrunde nelesurile cretinismului. Misiunea i sfaturile date (S fii limpede
i mldios ca izvorul i tot aa de struitor. S strpungi stnca materiei i s te eliberezi
ctr divinitate. Nou nu ne e ngduit s trim dect prin spirit cu dragoste i dreptate;
gura, auzul i ochii nu trebuie s mai slujeasc patimilor trupului.) se datoreaz faptului c
btrnul, cel de-al treizeci i doilea Decheneu (mare preot) al dacilor) l alesese pe Kesarion
Breb pentru a-i fi urma dup deces, cel de-al treizeci i treilea Decheneu. nainte de plecare,
tnrul primete bani de aur din tezaurul dacilor, spre a-i susine ndestultor existena,
mpreun cu sfatul de a lua cu sine i un slujitor vrednic.
IV
Lui Kesarion Breb i apare Prea Sfntul Episcop Platon de la Sakkoudion
Au trecut apte ani, suntem n 787 i Kesarion Breb, dup ce a parcurs cu bine vremea
nvturilor iniiatice din Egipt, se afl n Bizan, pentru a ndeplini a doua parte a
nsrcinrilor sale; ntre acei levantini, jidovi i asiatici, el era deosebit prin albeaa
obrazului i prin ochii lui de coloarea cerului rsfrnt n apa muntelui, o privire ascuit,
tare i statornic, ptrunznd dincolo de faa lucrurilor. Pe fruntea lui, ntre ochi, gndul cel
fr hodin spase trei linii n chip de triunghi, care totdeauna stteau nchinate una ctr
alta. n coama-i mare ncepeau s nfloreasc cele dinti fire albe.. Mereu alturi de el se
afl Constantin, credinciosul slujitorul dac cretinat, care prea dintr-un veac mai vechi i
mai slbatic, gata s rup n mini flcile fiarelor..
n Bizan, Kesarion o vzuse pe mprteasa Irina (avea n ea o putere aspr i flmnd,
socotete cltorul), cea care a restaurat credina n icoane, nfrngndu-i pe iconoclati
distrugtorii eretici de icoane ce susineau c divinitatea nu trebuie reprezentat n vreo
imagine vizual i se cunoate din ntmplare, salvndu-l din cderea de pe asin, cu
episcopul Platon, de la mnstirea Sakkoudion. Spre marea mirare a preotului, Kesarion tie
c a doua zi acesta urma s fie primit de mprteas n loja imperial de la hipodrom, unde va
participa ea la jocurile sportive.
V
Aici se arat frumuseea i puterile Bizanului pe cnd era mprteas prea slvita Doamn
Irina i se leag prietinie ntre Prea Sfinitul Platon i Kesarion Breb egipteanul
Despre ntlnirea episcopului cu mprteasa, cltorul dac nu aflase de la cineva ci aceast
supoziie i se datora, cci el tia c Irina ori de cte ori avea nevoie de sfat nelept l solicita
pe Platon i acum era momentul de a-i cstori fiul, iar locul ntlnirii l intuise cunoscnd
obiceiurile curii mprteti, afirm naratorul.
Pe hipodrom, Kesarion Breb l-a vzut, alturi de mama sa, pe motenitorul tronului,
Constantin l privea int cetind patima neistovit n ochii lui sub fruntea ngust, n gura
ntredeschis, n care sticleau dinii prin puful negru i tnr al brbii. Era fiul lupoaicei. Era
aprig ca i Vasilisa, mama lui, ns numai pentru desftarea crnii..
n cursul ntlnirii dintre mprteas i episcop, aceasta i solicit prelatului ajutor n gsirea
unei soii potrivite, cu trup i minte agere, apt de a-l inea pe Constantin ntru credina
cea mult ludat a icoanelor, spusese femeia, i i cere s participe la ntlnirea episcopal
de la Nikeea, unde va avea loc o lupt teologic ntre iconoduli (adoratori ai icoanelor) i
iconoclatii potrivnici nchinrii la icoane.
Ulterior, episcopul Platon simte din mulime privirea puternic a lui Kesarion Breb, care i se
altur iar preotul Vzu n ochii strinului ceea ce oamenii de rnd nu pot arta. Era n ei o
linite i o trie n afar de patimile lumii, nct i-l va face prieten i confident.
VI
Despre Dumnezeu i oameni, pmnt cer i mare; despre neamurile mprteti i mai cu
seam despre un conductor de cmile, care, fr s tie, aduce primele veti de la sfntul
Filaret
Pe mare, navignd ctre mnstirea Sakkoudion, Breb afl de la episcop c sfetnicul
mprtesei, recomandat de el, este Stavrikie, cel care credea c alctuirile legii lui
Dumnezeu sunt una iar cele ale stpnirii pmnteti alta. Domnul i mpratul i face
legea lui pentru buna rnduial a norodului i a lumii. ine pe om supus n credina ctr
Dumnezeu cel drept pentru a-I agonisi izbvirea; iar ca s ndeplineasc tot binele ntre cele
pmnteti are drept s ntrebuineze ori sabia, ori aurul, ori veninul, ori viclenia.".
n aceeai discuie, printele i mai cere s-l ajute n gsirea soiei potrivite pentru Constantin,
dintre fetele prietenului su Filaret din Amnia, un filantrop care i risipise bunurile
druindu-le celor nevoiai. Dorina de a descoperi o consoart potrivit viitorului mprat o
mrturisete i episcopul ctre prietenul su (Dup cum morarul ndreapt valurile n
lptocul morii, pentru folos obtesc, tot asemenea patimile mprailor se pot preface n
putere. Aa e firea ticlosului muritor.).
A doua zi dup ajungerea la mnstire, un conductor de cmile aduce o scrisoare de
mulumire adresat de Filaret episcopului, pentru darurile n alimente trimise filantropului
spre a fi distribuite sracilor.
VII
nainte de a ajunge la fericitul Filaret, Kesarion Breb cunoate i ali oameni vrednici din
Paflagonia i de la Amnia
n drumul ctre Amnia, Kesarion i slujitorul su nfrng prin tiina luptei doi tlhari din
Paflagonia foti oteni dar le dau drumul, dup ce i supun. n Amnia poposesc mai nti la o
osptrie, al crei proprietar l informeaz pe cltorul din Dacia despre marea srcie n care
triete Filaret, n palatul su frumos dar gol, dup ce a druit aproape tot ce avea srmanilor:
Nimene nu s-a ntors nemiluit de la pragul lui. S-au nmulit sracii, nzuind ca otile spre
Amnia, dar el i-a biruit pe toi, dndu-le tot ce avea. Astfel, n puin vreme, a ajuns ntr-o
stare plcut sufletului, vznd cu mulmire c nu mai are n jurul su dect prea puin..
Acest proprietar a fost ocat vznd c asinul clrit de ctre Breb tie s se plng stpnului
su, deschiznd gura mare a nemulumire, despre faptul c nu i s-a dat poria de grune
cuvenit i pltit iar stpnul nelege vorbirea catrului.
VIII
Aici Kesarion Breb afl bucuriile cuviosului Filaret i ale doamnei Teosva, precum i o
bucurie a sa proprie
Filaret, n a crui cas ajunsese Kesarion Breb, Era un btrn cu nfiare cuviincioas, cu
barb alb i fruntea nalt. Avea ochii negri, vii i veseli., pe cnd soia lui, Teosva, i se
nfieaz oaspetelui sub chipul unei zeie mbtrnite frumos, drept urmare vizitatorul Se
simi micat ca de amintirea unei primveri strlucite..
Apoi, curioas n a-l cunoate pe cel venit n casa lor, lui Kesarion Breb i se nfieaz o
nepoat de aisprezece ani a celor doi btrni, Maria, cea care Avea pr negru i greu, ochi
mari, adumbrii de gene lungi. Rotunzimea obrazului era delicat i a oldului plin. i pe
care, privind-o musafirul suspin n sine exclamaia O! vedenie a frumuseii eterne.
Maria primete de la Kesarion un pantof mic, l gsete potrivit ei i se bucur nct nflorir
i ochii aceia ngheai de care se sfiise n prima clip. ai oaspetelui; acesta va cere copilei s
pstreze condurul pn va primi perechea.
IX
Aici lucrurile se petrec ca n vremea cea de demult a basmelor mamei
Fuseser trimii prin mprie dregtori pentru a descoperi fecioare frumoase dintre care s se
aleag o soie potrivit lui Constantin, semnul alegerii fiind purtarea condurilor micui de
acelai fel cu cei dai Mariei de la Amnia i s-au ales astfel douzeci de candidate, dar Prea
cinstiii patrici [patricieni, nobili] nu nimeriser i nu poposiser dect la curi bogate.
nlimea trupului, numrul anilor i condurul se potriviser numai unor fecioare crescute
ntru ndestulare, ai cror prini i scriau pe catastifuri lungi bogiile..
Prezent la ntrunirea fecioarelor unde avea s fie desemnat viitoarea soa, Kesarion Breb o
avertizeaz pe Maria ( mpria i tihna stau n hotare deosebite, opti el.) dup care
Stavrikie, marele sfetnic al mprtesei, o alege pe fat n urma unei discuii cu ea: O,
fecioar, zise dregtorul mprtesc, te rog spune-ne ce doreti tnrului nostru mprat?/ i
doresc o inim drept i plin de mil, domnule./ i ce doreti de la el?/ Doresc o pung cu
bnui de argint pentru bunicul meu, ca s aib cu ce mngia pe srmani..
Dup acea ntlnire, fiind aduse fecioarele n palatul mprtesc i nfiate mprtesei i
fiului ei, n trecere una cte una, Stavrikie atrase luare-aminte slvitei
Vasilise [mprtese] c se apropie acea al crei chip l-a vdit Maica Domnului n visul Prea
Sfinitului Platon. Era prin urmare un dar al cerului. Era o armonie mldioas. Era un
cntec al mersului. Erau ochi plini de adncimea plcerilor. Constantin cunoscu i el c
aceasta trebuie s fie aleasa i o dori numaidect, ca pe o jucrie.. Odat aleas, Maria
Prea fericit i totui nfricoat..
X
Mrirea i tihna stau n hotare deosebite
n cetatea Bizanului se petrec dou ntmplri de seam: sosesc episcopii dup ntlnirea din
cetatea Nikeea, pentru a vesti c stabiliser principiile ortodoxiei, i are loc nunta lui
Constantin cu frumoasa Maria, nepoata lui Filaret.
Kesarion Breb pltete un ceretor, prefcut orb, aflat cu locul de cerit n faa casei unde
locuia de puin timp polemarhul Alexie Moseles, conductor al otirilor din Armenia i
prieten cu Constantin, spre a afla de la el cine intr n acea cas. Polemarhul primise bani de
la mprteas pentru a cumpra bunvoina otenilor lui, dintre care muli erau iconoclati,
distrugtori de icoane, deci inamici ai dreptei credine legiferate de mprteas, aflm din
capitolul cinci. Pe Kesarion l intereseaz, spune acesta pretinsului orb, dac sosiser de
curnd oameni din Armenia sau din Tracia, de pe malul asiatic al Bosforului, n casa
polemarhului.
Discutnd cu doamna Teosva (n casa din Bizan rnduit ei i soului, binefctorul Filaret,
de ctre mprteas, unde l chemase btrna) Kesarion Breb afl c fiica ei, Maria, era
nfricoat de cuvintele pe care Constantin le rostea n somn: de cealalt parte a Bosforului
sosiser oteni (iconoclatii din Armenia) cu ajutorul crora soul ei dorea s ia cu fora
puterea de la mama lui, mprteasa Irina.
XI
Sub strlucirea purpurei bizantine se vdesc lucruri nu tocmai bine mirositoare
ntr-o discuie cu prietenul su, episcopul Platon de la Sakkoudion, Kesarion Breb
mrturisete c a fost trimis la Bizan de ctre domnul su cu scopul de a descoperi
dedesubturile vieii din centrul de putere al cretintii i ce a neles acolo: spiritul se
izoleaz n ostroavele lui. Dar carnea se desfteaz n putreziciunea ei de totdeauna. Fratele
prigonete pe frate n numele lui Dumnezeu, ns n interesul patimilor lui. Cei mari se
nchin soarelui dreptii, blstmnd dumnezeirea cu faptele fiecrui ceas al vieii lor. Cel
srac n-are dect mngierea lacrimilor; dregtorul i rpete toate bunurile acestei viei.
Cnd pleac dregtorul, se npustesc asupra lui ali corbi ai lumii.. Iar despre fiul
mprtesei, Constantin cel tnr, afirm c i petrece nopile prin bile publice i
lupanare. [] Are prieteni prea credincioi, strategi de oti, care ar fi putut s-l nvee
meteugul armelor. L-au nvat altceva. Dau poftelor lui copii i copile din Asia, pe care le
amestec cu fructele i cu vinurile.. Drept concluzie asupra situaiei politice i militare din
acel moment, Kesarion socotete c aurul dat de mprteas lui Alexie pentru a cumpra
otile din Asia n folosul ei a fost utilizat pltind acele oti ca s se alieze cu Constantin i
Alexie mpotriva ei.
Aceast concluzie, mpreun cu informaii obinute de la diveri oameni dispui a le vinde,
mesagerul dac o va comunica sfetnicului Stavrikie, i mprtesei, la care Stavrikie l duce, n
palatul ei, Augusteon. n aceeai zi Constantin a fost arestat la ordinul mamei sale i dat
clului, pentru a-l pedepsi prin btaie cu vergi; polemarhului Alexie Moseles i s-a spus c
prietenul i stpnul su Constantin l-a trdat, astfel nct conductorul de oti va trece de
partea mprtesei. ntre soldaii lui aflai pe cellalt mal al Bosforului sunt rspndite de ctre
unii trimii ai mprtesei veti, cum c sutaii i cpitanii de acolo ar fi vndut pe
Constantin-mprat iar alii ar fi vndut pe Alexie. Alii s-au suit pe mese i au strigat c
feciorul Isaurianului[Constantin] i-a adus aici, ca s-i piard. S-au mai aflat unii care au
strigat c Alexie i-a vndut pe ei lui Stavrikie postelnicul, pentru aur. Astfel c repezindu-se
cu groaznice rcnete unii asupra altora, s-au tiat cu sbiile i s-au mpuns cu suliele.
Constantin, suferind de pe urma pedepsei suportate, a mrturisit soiei sale, dup ce aceasta i
artase voina de a-i fi alturi i de a nu-l trda, dorina de a-i nltura mama de pe tron, dar
spioni din palat au ascultat din dosul zidurilor. Fiul mprtesei i-a dat seama, drept urmare a
cerut mamei lui iertare, artndu-i totodat supuenia.
XII
Steaua amurgului
n casa din Bizan, btrnul Filaret face mpreala averii dobndite de familie din mila
mprtesei prin daruri i venituri din dregtoriile n care-i fuseser puse rudele apropiate, o
mpreal menit s clarifice partea cuvenit lui, spre a o da poman sracilor, dup un plan
bine chibzuit, artat de btrn alor si i lui Kesarion Breb: Deci voi chema aici pe servul
meu Calist i-l voi pune s-mi coase [] trei pungi de piele, ntru totul asemntoare. n una
am de gnd s pun galbini, n alta argint i-n a treia bani de aram. Cnd vine un srac s
cereasc, servul meu amestec pungile i mi le ntinde. Dumnezeu deci hotrte dac n
palma srmanului su trebuie s pun o sigl, ori un ban de argint, ori un bnu de aram.
Vr mna la ntmplare i-i dau simbria..
Chemat de nepoata ei, doamna Teosva merge la palatul acesteia nsoit de printele episcop
Platon, cruia nainte de plecare Breb i cere s spun Mariei c el va fi la malul mrii, atunci
cnd o s apar luceafrul de sear. n cursul discuiei cu cei doi, Maria le comunic
ndeprtarea mpratului de ea (Soul meu m-a cercetat i m-a iubit puin vreme, att ct
nici n-am avut timp ca s-l cunosc. Apoi s-au ntmplat lucruri pentru care trebuie s rmn
mut. Sclavele mele rd i-mi arat c m-ar nva bucuroase practicile lor; mi aduc pe
tabla, ns, o broasc rioas vie, pe care n-o pot nghii.) dar nu mrturisete pricina marii
ei suferine, diferit de faptele artate oaspeilor.
Pentru ajutor, episcopul i fgduiete c se va ruga, odat ntors la Sakkoudion, apoi i
transmite vorbele ncredinate lui de ctre Breb, neuitnd s menioneze c n acea zi, odat cu
ivirea luceafrului de sear, se mplinesc doi ani de cnd cei doi s-au cunoscut Tnra
mprteas tresri i nchise ochii. Apoi deschizndu-i nu mai vzu pe cei de lng ea. O
umbr se desprinse de la un rm singuratic i venea pe luciul Propontidei ctr dnsa. Era o
prere. Era o ptrunztoare i dulce otrav a ntregii ei fiini.
XIII
Soarta celor tari ai lumii e una cu soarta mieilor
Paznicii varangi (nordici, danezi i suedezi) ai mpratului se arat n discuiile lor
nemulumii, cci De un timp n mprie nu mai lucreaz fierul [armele] ci vorbele
meteugite i iretlicurile; nu mai stau n cinstea cea mai de sus otenii, ci clugrii i
eunucii.. Drept urmare, n ajun de srbtoarea Sfintei Adormiri a Maicei Domnului, anul
790, cnd prind de veste c se apropie de capital oteni rzvrtii din Armenia condui de
Mihail Lahonodracon, un btrn general vestit pentru iscusina sa rzboinic, aflat n exil pn
atunci, i de Alexie Moseles, cu scopul de a-l instala mprat pe Constantin o aresteaz pe
mama acestuia, mprteasa Irina, pentru a-l aclama mprat pe fiul ei i a-l elibera din
temni. Din ordinul noului mprat, Irina va edea n palatul Elefterion iar sfetnicul ei,
Stavrikie, va fi exilat.
XIV
Despre o mare pasre miastr cu ochi i glas de om
Trecuse un an de la marea schimbare, timp n care noul mprat o vizitase pe mama lui de
nou ori, din ce n ce mai des, dup primele trei vizite mai ndeprtate n timp una de alta, i
acum se duce iari la Elefterion; de cte ori merge, spun oamenii din popor, o pasre
miastr din grdinile palatului strig de dou ori: Constantine-Constantine!. Scopul
vizitei, arat mpratul Irinei, este de a cere sprijin (am nevoie de nelepciunea maicei mele,
care s-a dovedit folositoare mpriei.), solicitare acceptat. Se afl, printre nsoitoarele
fostei mprtese, n acea vizit, o tnr femeie, Teodota, pe care Constantin o mbrieaz
i srut ptima. A doua zi mama mpratului revine n palatul Augusteon, spre marea
bucurie a norodului care vede alaiul, unde l primete pe ntorsul din exil Stavrikie, spre a-l
repune n rosturile de dinainte.
Alexie Moseles, chemat de mprat la sine pentru a primi rsplata faptelor sale, spusese
Constantin, sosete bucuros, creznd n bunvoina stpnului su, dar gdea i arde ochii cu
fier nroit i este aruncat n temniele de sub palatul domnesc.
ntors de la Sakkoudion, episcopul l afl pe prietenul su postind n recluziune, la casa
egiptenilor unde locuia; acesta i mrturisete concluzia asupra situaiei din casa imperial
Binevoiete, sfinte printe, a cunoate foamea n veci neistovit. Ca s se ndestuleze de
zdrnicia mririi, Doamna Irina mpinge lng prpastie pe fiul ei. Acum vei nelege de ce
i-a pus alturi o soie aleas de puterile divine. Ca nelegiuirea lui de astzi s se arate mai
nfricoat. odat cu contiina vinei sale (eu am fost solul care am adus o floare curat i
am aruncat-o ntr-o volbur prihnit.).
XV
n care, celor fericii i nefericii li se ncheie timpul
A murit Teosva, soia lui Filaret dar Btrnul nu era ntristat. Faa-i frumoas ncununat
cu pr alb era numai puintel nedumerit., reacie datorat credinei n Dumnezeu, probabil.
Cu cteva clipe nainte de a-i da sufletul, femeia dorise o ntlnire cu nepoata ei deoarece,
afl Breb de la btrn, atunci sosiser n prip dou mesagere din partea nepoatei, cu veti
ce se pare c i-au provocat un oc i decesul. Pentru c era ntristat chipul decedatei, Breb i
adreseaz cteva cuvinte dincolo de graniele lumii acesteia: -Doamn, i zise el, du-te fr a
mai ntoarce fruntea. Scuturnd de pe noi pulberea i amintirile, vom veni i noi acolo
cndva, ca s nflorim..
Dar Maria nu poate merge ns la privegherea bunicii sale, la mnstirea Rodolfia, unde
fusese depus corpul rposatei, din pricina faptului c soul ei interzisese ieirea oricrei
persoane din palatul Halki, unde tria mprtia, ndeprtat de la sine de ctre Constantin,
care i gsise o nou pasiune, n Teodota.
Urmare cererii episcopului adresate mprtesei Irina, Maria sosete la mnstirea Rodolfia,
unde Kesarion Breb i mrturisete vina ( Mrit stpn, gri el cu voce moale,
nefericirea nu i-a adus-o purtarea mpratului ci iubirea mea.) i i comunic femeii iubite
soarta care i ateapt: drumurile noastre n aceast lume trebuie s se desfac aici. O
mprteas cnd i pierde soul aa cum s-a ntmplat cu mria ta, i pune vl negru i se
duce la [mnstirea din] insula Principilor. Viaa mriei tale nu poate avea rnduiala
obinuit a oamenilor celorlali. Asemeni asupra mea st o putere care nu-mi ngduie s rup
legmintele ce-am fcut., consolnd-o totodat (Se va desface amgirea care se numete
trup. Dar ceea ce e ntre noi acum, lmurit n foc, e o creang de aur care va luci n sine, n
afar de timp.).
XVI
Carte de la Sakkoudion
Dintr-o scrisoare trimis, n anul 797, de clugrul Teodor de la Sakkoudion, prin slujitorul
Constantin, rmas o vreme n acea mnstire, Kesarion Breb, ntors n ara natal, afl c
mpratul i-a repudiat oficial consoarta pentru a se nsoi public cu Teodota, Maria fiind
surghiunit pe insula Prinkipo. Afl de asemenea c, asistnd la plecarea Mariei, printele
Platon l ceart public pe mprat, numindu-l cel ce se desfrneaz, cel care-i zidete casa
cu nedreptate, cel care, urnd pe tovarul su legiuit, se dovedete a fi uciga; cel care ia n
deert legea, jignind pe Domnul vieii i al morii.. Apoi norodul rsculat l duce pe episcop
n faa mpratului, unde prelatul i continu imprecaiile: O, mprate, carnea i sngele
tu nu vor putea s moteneasc mpria lui Dumnezeu; ci vor putrezi ntru scrnvia de
jos!. Drept rzbunare, dup ntoarcerea prelatului la Sakkoudion, mpratul a mers acolo i a
poruncit otenilor varangi din garda sa uciderea episcopului i distrugerea mnstirii. Fapt
care i-a prilejuit mamei sale detronarea lui, cu ajutorul acelorai varangi cumprai de ea,
Constantin fiind pedepsit i prin arderea ochilor i ntemniare.
XVII
Floarea de ghea
Are loc, cu participarea unor monahi nchinai lui Zalmoxis, ceremonialul de retragere a lui
Kesarion Breb n muntele sacru, ascuns, al dacilor, spre a deveni cel de-al treizeci i treilea
Decheneu, totodat i ultimul. Puin naintea morii, predecesorul su i ncredineaz ultima
profeie: avea s vie asupra lor din rsrit duh de destrblare i spaim..