Design 5

1
2
Adu-ti aminte
E vreme de sufet, de ridicat un altar,
E vreme de adunat din istoria ta pagini de sanctuar;
Ca pasarea care se-ntoarce din departe
La vechiul cuib, cuminte,
Vino cu mine inapoi, sa facem o carte
Din aduceri aminte.
Vino cu mine inapoi, pe drumul marelui trecut
Prea arare frumos, prea adesea durut.
Mai ti-amintesti atunci cand pentru prima data
Inima ti-ai auzit-o batand instrainata?
Credeai intr-un plecat de-acasa fericit
Dar prea curand, necunoscut vuia in jur si ratacit...
Si dor de-o rugaciune linistita
Langa ai tai in ceas de-amurg rostita
Si dor de pacea unui cantec bland
Catre-nceput de Sabat miresmand
S-a-nvesmantat in lacrimi si s-a facut strigare,
Mai stii? in ceruri Cineva te-a auzit
Si te-a iubit
Si chiar atunci a coborat
Sa-ti faca inapoi spre-acas, carare.
Mai ti-amintesti de noaptea aceea adanca
Inmarmurit in durere ca un miez de stanca?...
Nu mai erau nici vorbe, nici plans nu mai era
De cata umbra a mortii peste copilul tau plutea;
Nu mai cereai nimic, nici tie, nimanui,
Doar ai f vrut sa f in locul lui
Si cu mainile in ruga manunchi
3
Nu mai puteai sa te mai scoli pe de genunchi...
Mai stii? ... din ceruri Cineva te-a vazut
Si cu balsam stelar, de nimenea stiut
L-a vindecat, nimic sa nu-l mai doara
Si-atunci copilul tau
A respirat din nou a primavara.
Mai ti-amintesti cand dupa ani si ani
Prietenii pe care i-ai slujit
Ti s-au facut dusmani
Si-au ras de tine si te-au izgonit
Te-au alungat cu vorbe de ocara
De-ai f dorit sa mori
Decat sa porti prin viata batjocura povara?...
Mai stii?...
Atunci din ceruri Cineva durerea ti-a simtit
Si ti-a iesit in cale cu bratele deschise
A dragoste si-a bun venit.
Mai ti-amintesti? Mai stii? Nu ai uitat?
Paharul mortii trebuia sa-l bei
Si-aveai o cruce de purtat
Si-n fecare clipa cadeai sub greul ei;
Din cer atunci, chiar Regele sosi
Si-n chip de om, de Frate-al tau
Ti-a dus-o pana sus de tot si-apoi pe ea Se rastigni
In locul tau, mai ti-amintesti? ... Mai stii?...
Vine un val de necredinta,
O negura de-nstrainare vine
Si o mare orbire si-un bajbait peste pamantul in ruine
Vine un foc, o jale, un vaier, iata-l vine...
4
Sa nu te temi, destul sa-ti amintesti
Ca Imparatul lumilor ceresti
Cu tine-a fost mereu si de-L iubesti...
Ca slava ce-nvesmanta naltimile senine
Mereu va ramane cu tine,
Sa nu uiti niciodata, mereu sa-ti amintesti...
Benone Burtescu, Simplitati uitate, Simplitati de neuitat , pag. 180
5
Alegere
Ma cheama lumea la ospatul ei
Dar nu vor merge acolo pasii mei;
Prea mare e risipa de paine si de vin,
Prea multe alaute, prea multi cati sunt si vin
Si larma fara noima si rasul prea comun
Si fara vreo valoare cate se fac si spun;
Prea-mbelsugata masa mai mult ma famanzeste
Si-mi inseteaza sufet de un gandit cereste
Si scumpa-mpodobire mai gol parca ma face
Cand inima edenic ar vrea sa se imbrace...
Consumul de placere in loc sa ma rasfete
Mai mult parca m-arunca in valea de tristete
Nu-i dragostea o marfa vanduta la-ntamplare
Din care ce-apucam sa smulgem fecare,
Sau s-asteptam intrare atunci cand vine randul
Unul pe altul astfel la masa-nlocuindu-l;
Nu-i nici o foare-acolo si nu e nici un psalm
Privirea nu gaseste seninul bland si calm.
Voi trece pe alaturi spre casa unde pranzul
Are aceeasi masa cu lacrima si plansul;
Sfos voi bate-n usa si-oi genunchia in prag
De cata bunatate privirile-mi-atrag;
Un fr de osana in sufet parca-mi canta
Si apa e adusa si painea este franta,
De cat putin pe masa dar sfant, ma minunez
Si cugetul ma-ndeamna in pace sa m-asez
Si parca-aici mi-e locul cu-un frate de durere,
Cu-o sora ce iti tine tristetea sub tacere;
6
Parca de-aici, pe unde mai greu durura spinii
Va-ncepe peste-o clipa refacerea luminii.
Ma cheama lumea la ospatul ei
Dar nu vor merge acolo pasii mei;
Nu pot intra in randul acelor prea destui
Ce nu-si mai stiu de sufet de cat sunt de satui
Si nici macar respectul iubirii nu-l mai tin
Ajuns acolo-as f mai mult decat strain
Si de-altfel, port in sufet ospatul de marire
Sunt asteptat in ceruri la masa de iubire.
Benone Burtescu, Simplitati uitate, Simplitati de neuitat , pag.125
7
Amintire din Psalmi
Nu-i dreapta mea asa de iscusita
Ca dragostea de tine cetatea mea iubita;
Nici vorbele nu-mi sunt asa sublime
Ca dorul meu de tine ceresc Ierusalime;
Dar ca sa-ti jur iubire, frumosul meu lacas
Ma pun cu dreapta mea si limba mea chezas
Ca nu te voi uita, ca-mi voi aduce-aminte
Ca-n inima-mi vei bate si ca-mi vei arde-n minte.
Fagaduit mi-ai fost ca loc de vesnicie
Iti lumineaza slava in mica mea faclie
Si Domnul ma ajuta sa nu-mi calc legamantul
Chiar daca-r trece cerul si s-ar topi pamantul
Ceva ar triumfa pe totul in ruine
Dragostea mea intreaga si dorul meu de tine
Slavit Ierusalime.
8
Bunicul
Aprig la mnie era bunicul meu
Dar bun pn la Dumnezeu;
Nu pregeta o clip s certe
Dar tare-i mai placea s ierte.
Cnd primprejur se-ntmpla vreo neomenie
Dintr-o dat ochii-i strfulgerau de mnie,
Cnd ncercai s-l neli sau s-l mini
Scpra cte ceva a blestem, printre dini;
Altfel, privirea-i era lcrimat de drag
Iar vorba frumoas ca un colind peste prag.
M-a btut odat c n-am fost cuminte
i toat viaa a inut minte,
De cte ori sta de vorb cu mine
Zicea: s m ieri tii, atunci n-am fcut bine...
Odat ,bunica i-a fcut un necaz
Dar n-a certat-o ; i-a tiat cciula lng prleaz,
Doar att i-a zis : gata muiere,
Dusei cciula la tiere.
Ce mncm , brbate, c se fcu prnzu,
zicea bunica...
Pi pune ceaunul, c vin i eu acuica.
i pn sufa ea n foc
El se i-ntorcea cu iepurele sub cojoc.
Iarna , mai prindea i cte-o vulpe
Doar ce-l vedeai c-i trage ceoarecii pe pulpe
i ieea afar s-ntind o curs
Ctre ziua, cnd lumina lunii era mai scurs.
9
Cnd ne sculm, vulpea era guler la vreo scurteic;
Se minunau cumetrele: c frumoas mai fusei, leic!
Cnd era el suprat, edea mai mult pe la vie
Ca un mprat, s-i treac rana din btlie.
Altdat se juca cu noi pn adormea;
Noi chicoteam ; el n somn mria
De parc se certa cu vreun lup,
De parc-ar f venit ursul la stup.
Semna de foros ca o mare pdure;
De blnd, ca mesteacnul gata iarna s-ndure.
n ultima vreme i mngia mustaa
Ca i cum i cntrea pe-o parte, pe-alta, viaa
i dintr-odat nu l-am mai vzut
De parc totul doar mi s-a prut.
i-am neles cum c bunicul meu
S-ar f ntors napoi la Dumnezeu.
Aprig la mnie, dar bun de tot, mi-a rmas n minte
i lumea, fr el, nu prea mai d nainte.
10
Biblia
O cunosti de departe,
Nu seamana cu nici-o alta carte
Nu vine din rafturile unei celebre biblioteci
A coborat de dincolo de stele
Sub semnatura celui din veci;
Nu poarta insemnele marilor carturari
In ale scrisului mesteri,
Dar recunosti pe ea amprentele ingerilor
Ce-au pastrat-o pentru tine,
Prin foc, prin ape, prin grotele pamantului,
Prin pesteri.
Da, pentru tine, cerul adunat intre doua coperti
Sa te-nvete sa speri, sa iubesti sis a ierti,
Pentru tine vesnicia nenumaratelor zile
Si-a ascuns intelepciunea in cateva fle;
O cunosti din o mie
Dupa felul cum sta ca o stanca
Prin senin si furtuni, marturie,
Prafuita poate de durerile lumii de ieri si de maine
Dar pe fecare pagina apa si paine,
Uitata ca o comoara in ruina
De-o lume ce-I este straina
Dar cu atat mai mult adevar si lumina.
Deschide-o furmos si citeste
Asa-i ca-ti vorbeste cereste?
Nu te opri, citeste nainte
Ai mai avut vreodata sub priviri
Asa minunate cuvinte?...
N-o-nchide, citeste mai departe
11
Asa-i ca-ti povesteste cum esti salvat de la moarte?
Citeste, citeste, de ce te-ai oprit?
E ceva ce n-ai priceput?
Nu-i nimic, ia-o de la-nceput;
Nici n-o s-ajungi la citit jumatate
Si-o vei simti in inima ca-ti bate;
Din sfntele ei vorbe sorbind doar cateva
Si-o vei simti ca viata in rasufarea ta.
Citeste, de ce plangi? De ce te-ai oprit?...
Ai ajuns la vreo pagina sangerand a iubire?...
Ai vazut pe cineva rastignit?
Citeste
Asa e findca atat de mult te-a iubit
Citeste, citeste, nu te-ntrista, nu esti singur
Ingerul langa tine vegheaza
Si fece cuvant ti-l lumineaza,
Ai obosit de-atata maretie
Si vrei sa-ti faci in lacrimi bucurie?
Fie si-asa,
Ingenuncheaza langa ea,
Dar lasa-I minunatele pagini deschise
Cartea cartilor sa ploua-n timpul rugii peste tine
Acele osanale ce n-au putut f scrise.
Si chiar si-atunci cand rostul vietii tale
Si rostu-a toate-n cer si pe pamant
L-ai inteles deplin,
Nu inchide Cartea, mai citeste inca
Si din adanc de sufet zi amin - .
Benone Burtescu, Simplitati uitate, Simplitati de neuitat pag. 203
12
Cadere
Fructul pe care l-am mancat n-a fost bun;
Incerc sa spun ceva si mi se pare urat ce spun
Un fel de slava a cazut de pe ochii mei si iata-ma jos
Si pentru prima data-n jurul meu, se-ntampla ceva nefrumos
Parca se-aude un tipat,
Parca se stinge un sclipat,
Prin toate trece parca un for
Si parca de ceva pierdut mi se face dor
Si linistea de pan-acum... nu o mai am
Si frunza aceasta... de ce se desprinde de ram
Incer sa o pun la loc, dar e moarta...
Ce sabie de foc invart heruvimii la poarta...
Din zborul sau de albastru,
De ce a cazut porumbelul?...
De ce ca si cum i-ar f teama,
Langa mama sa se stange mielul? ...
Sa-l junghii? ... nu, Doamne, nu mi-e cu putinta
El este cea mai blanda finta
Sa-l junghii? ... nu, Doamne, orice altceva
Cu ochii umezi MIELUL se uita cand la mine,
Cand la mama sa
Si deodata se face noapte fara de stele
Si sangele primului miel este pe mainile mele;
Incremeneaste frea de parca nu mai e nimic de spus
Si mielul junghiat de mine, iata-L pe cruce si se cheama ISUS.
13
Conversaie despre mrturie
Doamne,
Cine putea s ne fac
O poart de intrat n cer
Aa de minunat, ca Tine,
Din atta iubire i adevr,
Din atta lumin i bine?..
Doamne,
Noi, tim ct de mult Te-a durut
Atta frumos, atta jertfre i iertare
Din care poart mntuirii ne-ai fcut.
Fiecare piatr a ei de-nlare,
Ai pus-o
Cu o durere ct crucea de mare.
Ca s ne fac o poart spre lumea cereasc
Sngera pentru noi
Fruntea Ta mprteasc,
i ai purtat cununa de spini,
Ca s ne treci prin ea
Spre marile lumini...
S ne despart de-a pmntului jale
Trudeau pentru noi minile Tale;
Prin poarta izbvirii
n slav s ne suie
Palmele Tale au fost prinse n cuie.
i cnd inima Ta
A ncetat s mai bat,
14
Doamne,
Poarta mntuirii noastre este terminat.
Apoi,
printr-o mare nviere.
Ne-ai deschis-o
Ctre frumuseile divine
i ne-ai chemat:
Voi, cei trudii i-mpovrai,
Venii la Mine!
Ce poart minunat!
Ce poart minunat!
Din aur, din argint, din pietre scumpe,
Mrgritar ceresc de mare pre,
Pentru oricine-ar vrea
S treac prin ea
Ctre stele drume.
Haidei repede, s trecem i noi!
De ce v e team?
N-auzii c Domnul ne cheam?
Ba da, vom trece toi prin ea;
Dar mai nti
S ne gndim puin;
Prin poarta mntuirii
De-i mreie - aa de mare,
Cum am putea intra cu nepsare?
N-ar trebui s fm ca ea l-a-nfiare?
15
Ia s vedem
IUBIRE, ct avem?
Ia s ne aezm lng el,
Suntem i noi ca ADEVRUL, la fel?
Ia s ne cercetm,
Ct de mult luminm?
Ia s ne privim de sus pn jos,
FRUMOSUL nostru, e destul de frumos?
Ia s ne uitm la toi
La mine, la tine
Avem n inima noastr numai BINE?
Ia s ne mai aruncm o privire,
Este i viaa noastr JERTFIRE?
Ia s ne ntrebm fecare, semnm a IERTARE?
16
Daca mai e
Daca mai e putina liniste-ntre nori
Daca un strop de pace pe valuri inca e, ...
Corabier,
De ce nu te grabesti s-ajungi la tarm?
De ce?
Daca mai e putin pana-n apus
Putin pan sa coboare-ntuneric peste val,
Luntras,
Nu simti c-ar trebui sa lopatezi spre mal?
Daca s-a zis in cer: Opriti putin
Ca vantul sa nu sufe pe mare, pe uscat, ...
Nu crezi ca in Isus
E timpul cel mai bun de ancorat? ...
De-i grea incarcatura
Si pan la tarm e mult
Si vasul e aproape sa ti-l inghita largul,
Corabier,
Ti-arunca in val comorile,
Asa-ti salvezi catargul.
17
De parca nu as f nimic
Doamne, sunt mic
De parca nu as f nimic;
Mai mic decat Zacheu
Si stau ascuns in frunzisul dudului meu
Si n-as vrea sa ma vezi caci mi-e rusine
Dar ce mult as vrea sa te vad eu pe Tine!
Si mai mi-e frica de altceva
Ca imi vei zice - da-te jos caci astazi merg in casa ta
Si eu n-am casa
Si n-am nici ce sa-Ti pun pe masa.
Eu stiu ca drumul Tau este pe-aici
Si printre mari si printre mici,
Dar eu sunt Doamne-asa de mic
De parca nu as f nimic;
De nu Ti-e greu,
Opreste-Te sub dudul meu
Ca sa-i inveti pe ucenici ceva
Sa pot privi si eu la fata Ta
Si stai un pic mai mult sub dud
Sa pot si eu sa Te aud
Si zaboveste la pornit
Ca-n drumul tau ai mai lasat un mantuit.
18
De vorb cu mama
Mam, eti pe-aici pe lng mine?...
Atunci,... e bine;
Nu-mi place s te tiu departe...
Mai am puin i isprvesc de scris aceast carte;
Tu n-o s-o poi citi,
Dar nici nu e nevoie, cci o tii,
Este o carte pentru fori i psri
i pentru copii.
Uite-o ce frumoas e, vezi?...
Hai, vino s-o binecuvntezi.
Vreo civa pai,
i sunt n ea rmai,
Vreo dou-trei priviri
Printre rnduri vor nfori trandafri,
Iar pe ultima pagin
Va f inima mea
Pe care n-ai lsat-o-n paragin,
Ci ai fcut o grdin din ea.
Ai trudit mult, mam....
Nu prea te-am vzut n haine de srbtoare,
ncrcai fnul livezilor cereti n carul mare;
N-ai avut timp s te bucuri de stele
C mpingeai carul mic sub privirile mele;
i-n fecare nceput de sear
mi tergeai de praf steaua polar.
i-au trecut anii
Dnd la o parte din drumul veniciei mele, bolovanii.
19
Iart-m pentru cte n-am fost cuminte
i ascult-mi cea din urm rugminte:
Uite, se apropie primvara,
Risipete tu, ca n copilrie, norii
S se poat ntoarce cocorii.
Mam, mai eti pe lng mine?...
Atunci,... e bine,
mi place s te tiu pe-aproape
Ca salcia pe lng ape.
Eu mai scriu pn spre miezul nopii cte ceva,
Dar dac vezi c-adorm,
Mai stai puin i te culci i tu... nu-i aa?
Benone Burtescu, Simplitati uitate, Simplitati de neuitat , pag.208
20
Din linistea aducerilor aminte
In drumul vietii ei de mers pe jos
Stia bunica un cantec frumos
Ea canta incetisor si bland
Ca Domnul va veni curand.
Noi L-am asteptat sa vina inaintea ei de la moara
Inainte ca mana sa-nceapa iarasi de ploaie s-o doara
Cu o bucurie cuminte, domoala
L-am asteptat sa vina inainte de-a merge la scoala.
Si vremea trecea
Si Domnul in fecare zi venea
Si Domnul in fecare zi nu venea.
Pana sa rasfoim prin abecedare
Stiam cat este Dumnezeu de mare
Stiam cele doua table ale iubirii
Mai bine decat tabla inmultirii
Uitasem de rusinea hainelor din petice
Ne ocupam de semnele profetice.
Si vremea trecea
Si Domnul venea si nu venea
Si bunica murea.
N-a mai apucat sa ne vada mari
Nici carturari
Cantand
A inchis ochii peste norul cel alb, asteptand
21
Si findca bunica nu se-nmormanta
O pastram in inima, mica, incovoiata si sfanta.
A fost si frumos asteptand si greu
Si Domnul a venit mereu;
Acum e-asa tarziu de parca am murit
Si Domnul inca n-a venit;
Ne visam cu bunica prin ceruri umbland
Si Domnul va veni curand.
22
Doua lucruri urasc, ba trei
Nu fara temei
Doua lucruri urasc, ba trei
PETRECEREA, INTRECEREA si TRECEREA.
PETRECEREA,
Pentru ca distruge bucuria
Pe care in fecare toamna o da via.
INTRECEREA,
Pentru ca pierdutul lui mi-e mult mai greu
Decat fericirea castigatului meu.
TRECEREA,
Pentru ca inforirea
Nu ma poate bucura atat cat ma-ntristeaza oflirea.
Petrecere, intrecere, ma doare nu ma doare
Le rezolv prin neparticipare.
TRECEREA insa n-o pot opri eu
Numai Tu Doamne Dumnezeu
De-aceea, rugaciune
In sfanta plecaciune:
Doamne vino cu serecerea
Si opreste TRECEREA
Fa inforire prin iubire
Si mai fa NEVESTEJIRE
Tot prin iubire!
23
Frumos
Printre finte si lucruri si intamplari
Cautam si gasim uneori
Frumosul, ca un cantec pe fata dinspre stele
Ca o culoare ce razbate prin ale cerului perdele
Si ne oprim
Ca sa-l sorbim;
Dar drumul nu e terminat...
De la frumosul ce-am afat
Sunt vieti intregi de mers pe jos
Spre mai frumos decat frumos.
Frumos cand razele de soare
Pe-un trandafr fac sarbatoare,
Frumos cand vulturul pluteste
Pe-albastrul dintre doua creste,
Frumoasa seara ce se lasa
Pe-ntorsul turmelor acasa,
Frumoasa dragostea de semeni
Cand intr-o lacrima te-ngemeni...
Si totusi, gandul ne imbie
Spre-acel ceva de vesnicie
Ce nu-l gasim pe-aici pe jos
Si-i mai frumos decat frumos.
Sa stim ce-nseamna a iubi
Pe-o cruce ceru-ntreg veni;
Sa stim ce-nseamna-a f iubit
A fost un Mare Rastignit
Si-asa, in sufet s-a facut
Frumos ce n-a mai fost vazut
24
Si-asa, in inimi s-a-mplinit
Frumos cum nu s-a auzit.
Stropi de marire vin la noi
Din cerurile cele noi
Si osanalele ecou
Ne vin dinspre pamantul nou
Si totusi asteptam o zi
De fara margini bucurii
Si-un nor de ingeri luminos
Pe care va veni Hristos
Si-atunci va f DE TOT FRUMOS.
25
Haina pestria
Tat, te frmnt o tain,
Umbli toat ziua printre piei de iezi i de miei,
Nu cumva vrei s-mi faci o hain?...
Dac e-aa,
F-mi-o s semene cu ale frailor mei,
Cum e a lui Aer sau a lui Gad,
Hain de pstor, de nomad...
Uite, roabele tale
Au trecut toat noaptea prin ie
Nite fre pestrie...
Tat, dac vrei s-mi faci o manta,
F-mi-o s semene cu a ta.
tii ce-am visat?...
C pe cmp, la secerat,
Snopii votri de gru
Se plecaser n faa snopului meu ce sta n picioare...
Tat, m-auzi?... ce-i cu tine?...
Parc ceva neneles te doare...
i tii ce-am mai visat?...
C soarele, luna i unsprezece stele...
De ce nu m-asculi, tat?...
Ce faci cu coul acesta de nuiele,
M trimii cu mncare la fraii mei la pune?
De ce ai pus n el attea lucruri bune?...
Iat-m, plec ndat, n-ai team, tiu crrile.
Adu-mi cojocul tu cel vechi i inclrile...
Despre ei, despre turme i voi aduce veti.
26
Tat, de ce taci?... mi ascunzi ceva...
La ce te gndeti?...
Te rog, nu-mi pune haina aceasta pestri,
E prea de om bogat, de ne-am mprtesc,
Eu sunt nc un copil, trebuie s mai cresc;
i pe urm... n-o vezi? E patat de snge...
De ce ai tresrit tat?... cine plnge?...
tii, pe drumul spre Efrata
I-am promis mamei, pe cnd murea,
C o s fu cuminte i-o s te-ascult...
D-mi haina pestri, o s m-mbrac cu ea
Dac tu vrei i-i place-aa de mult;
S fe un legmnt ntre noi
C i-o voi aduce curnd napoi.
Rmai cu bine, tat,
A vrea s m ntorc mai repede c niciodat...
Ce singur sunt...
De ce-mi par fraii mei aa departe?...
De ce aa departe-mi pare tata?...
i drumul acesta
Prea seamn cu drumul mamei spre Efrata...
i haina pestri dei frumoas, mi se pare un chin...
Ce-o f fcnd acum fratele meu Beniamin?...
L-am srutat cnd am plecat i l-am lsat dormind...
Dar tata?... ce-o mai f gndind?...
Benone Burtescu, Simplitat uitate, Simplitat de neuitat , pag. 175
27
Imagine de iubire
Simone, Ma iubesti tu mai mult decat oricine? ...
Atunci, ramai aici
Si vegheaza ceasul acesta impreuna cu Mine.
Vezi, ...
Cedrii si palmierii nu dorm, nici nu pleaca,
Ei asteapta
Paharul durerii de la Mine sa treaca...
Vezi, ...
Stelele au adus cerul parca mai jos
Peste fruntea Mea cu balsam
Ca samariteanul milos...
Dar nu Mi-e ingaduit sa aud osanale ingeresti
Simone,
Spune-Mi macar tu ca Ma iubesti...
Ma iubesti, tu, Simone mai frumos decat oricine? ...
Ca sunt prietenul tau
Poti spune oricui fara sa-ti fe rusine? ...
Uite, ...
Toti au plecat la ale lor, se implineste proorocire,
Vor bate pe Pastor
Si turma va f in mare ratacire...
Sunt singur Simone, priveste,
In jurul Meu sunt doar straini,
Judecatori si imparati si trestii si cununi de spini...
Te voi iubi pana la moarte , fagaduiai...
Dar unde esti?
De ce te lepezi?...
Macar tu, ramai sa-Mi spui ca Ma iubesti...
28
Simone, Ma iubesti mai minunat decat oricine?...
Cineva Mi-a dus crucea pana in locul rastignirii...
N-ai fost tu? ... atunci cine?....
Stai langa Mine Simone,
Priveste pironite palmele Mele,
Numele tau este sapat cu litere de iubire in ele,
Stai langa Mine,
Mai uita-te odata peste fruntea Mea,
Numele tau e scris cu sange pe ea..
Se-ntuneca...
O, ce departe imi sunt lumile ceresti...
Stai langa mine Simone
Si spune-Mi macar tu ca ma iubesti...
Ma iubesti, Simone...
Mai frumos, mai mult, mai minunat decat oricine?...
Atunci ramai
Si paste mieluseii pe-aici, pe langa Mine...
29
In fata marelui portret
Nu se putea un Chip de cer
Fr de snge?
Ba da, dar deasupra existentei
Ar f rmas n etern
Un glas ce-ar f ntrebat...
Pentru ce se plnge?...
Fr cununa de spini
Ce atta priveliste doare?
Ba da, ns atunci un glas
S-ar f tot auzit de-a lung de vecii
Pentru ce se moare?...
Fr de palme strpunse?
Ba da, se putea, dar n ce rni
Numele noastre ar mai f fost
De pieire ascunse?...
Fr strigt de moarte
Fr de cruce?
Ba da , dar inima omului
Cum ar mai f putut
Din moarte spre viat s urce?...
Nu se putea un Chip de cer?...
Ba da, dar atunci, privitorule, tu
Ai f lipsit
30
Isus Si-a luat chipul acesta
Pe care-L privesti
Fiindc att de mult te-a iubit!
Da, nteleg, cerul are chipul acesta
Cu att mai frumos, mai mret
Cu ct ni se arat de moarte lovit...
Fiindc att de mult te-a iubit!
Fiindc att de mult m-a iubit!
Benone Burtescu,
Simplitati uitate, Simplitati de neuitat , pag. 85
31
In fecare zi
In fecare zi stau de vorba cu mainile mele
Despre lucrurile minunate de dincolo de stele;
Ne inchipuim atingerea cu portile cetatii de slava,
Ne vedem parca mangaind ca o dulce lumina
Florile din cea mai miresmata dumbrava;
Din razele ce cresc pe drumurile frumusetii
Noi impletim panere
In care s-adunam fructele pomului vietii
Si printre osanale cu ingerii-n ragaz
Noi invatam sa punem safr langa topaz
Siraguri sa le prindem pe trepte si pe praguri,
Sa-mpodobim cu ele ale veciei steaguri...
Si tot asa le povestesc, le povestesc
Pana ce intr-un gest de adorare mainile mele se unesc
Sa-Ti multumeasca, Doamne,
Ca le-ai deprins cu lucrul Tau ceresc.
In fecare zi spun ochilor mei
Despre marirea imparatiei promise,
Despre armonia formelor si culorilor ei,
Ca si cum stralucirile cetatii de aur
Inforand nesfarsirea apelor albastre
Ar f deja ale noastre...
Privim norii albi desprinsi parca din caerul de glorie
Ca niste vulturi de lumina
Pe drumurile astrilor intr-o plutire senina;
Trec prin fata privirilor de uimire-ncarcate
Muntii cei sfnti, marturii de adevar si dreptate;
Pe toate raurile de iubire
Se oglindesc imagini din minunata noastra mantuire...
32
Si asa le povestesc, le povestesc ochilor mei inainte
Pana ce lacrimeaza-ntr-o ruga cuminte
Un aleluia pentru ca Tu, Doamne, ii iubesti
Si ii inveti de pe acum cu privelisti ceresti.
In fecare zi stau de vorba cu inima mea,
Ca pasarea peste zbaterea puilor in cuib
Ma plec peste ea,
O fac sa auda cum bate Orionul in univers,
Cum isi transmit contelatiile viata din mers,
O fac sa simta pulsul regesc al luminii
Legand nemurire de nemurire,
O fac sa inteleaga cum bate in lumile nevazute
Inima imparatiei de iubire;
Langa inimile ingerilor mi-o asez
Si ascultand-o, de fericire-ngenunchiez...
Doamne, Iti multumesc,
Inima mea a inceput sa bata ceresc.
33
In Ghetsemani
In Ghetsemani,
Paharul durerii tacut astepta...
Am turnat fecare vina noastra in el
Si-am trecut mai departe,
Doar Isus
A ramas intristat ca de moarte
In noaptea tarzie
Sa-l soarba
In toata durerea pustie...
Cedrii se pleaca
Sa-I mangaie fruntea de sange,
Se clatina pamantul
Sub cerul ce plange,
Unde sunt cei ce strigau osanale? ...
Ramas-au numai trei
Si-au adormi si ei...
E singur...
Am turnat fecare
Vina noastra-n paharul durerilor Lui
Si-am trecut mai departe...
O soapta pentru Fiul durerii
De-ar spune cineva
O singura soapta..
34
E singur...
Am turnat fecare vina noastra
35
Intrarea triumfala
Intrare triumfala in Ierusalim
Durere si sublim,
Lacrimi imparatesti si osanale
Bateau in portile sale;
Printre ramuri de palmieri futurate
Sangera inima lui Isus
Pentru razvratita cetate;
Covor de fori si haine asternute
Faceau carare
Gandurilor sale durute.
Dinspre apus
In scanteieri de topaze
Soarele-si trimitea spre templu
Ultimele raze,
Iar ingerul harului
De pe cetate aripile-si strangea;
La portile Ierusalimului
Isus plangea.
E soarele din nou catre apus,
Ziua lumii, ziua mea aproape s-au dus;
Rup ramuri din al dragostei palmier
Ce mi-a crescut din Golgota
Pana la cer
Si Doamne Ti le-astern in cale
Pasilor Tai osanale.
36
Iubire in tolbele goale
N-am fost la vanatoare niciodata
Si nici n-as vrea sa merg vreodata.
Ce-as face de m-ar obliga?
M-as scula mai de dimineata
Si m-as ruga asa:
Da-i Doamne negura de ceata
Toata ziua sa ploua, sa fulgere , sa tune,
Ogarii sa nu se mai adune
Caprioarele sa nu mai iasa din culcusurile lor
Sa apuce frica pe orice vanator
Si ziua sa treaca iute
In cateva minute.
Si daca n-ar f asa
As face altceva.
Cand caprioara s-ar arata
As trage in sus, in jos, in laturi si aiurea
Sa se mire cat sunt de prost si pasurea
Pana si-n mine as trage bunaoara
Dar nu in caprioara.
Si-as mai inalta si-o alta rugaciune:
Fa Doamne o minune
Oricat am da vanatului tarcoale
Sa ne-ntoarcem acasa cu tolbele goale
Pline de iubire pentru caprioare.
Si vom gasi noi altceva de mancare.
37
La cina cea mare
Se insereaza, ...
La lumina stelelor tremuratoare
Din umbra soarelui scapatat sub zare
Ierusalimul isi face pentru noapte invelitoare;
Dinspe coline strabate parca un vaier,
Ceva doare,
Ceva trist pluteste in aer.
Ingerii-n cer
Se-nfoara-n vesmintele lor de lumina,
Privesc spre pamant,
Regele lor printre oameni
La ultima cina;
Odaia de sus parca-asteapta
O mare bucurie, o mare durere
Intr-o tacere inteleapta.
La acest cel de pe urma popas
Care vor f cuvintele de bun ramas? ...
O inima cereasca peste cei dragi se frange
Se plange pe pamant, in cer se plange.
De parca de-o vesnicie tot impreuna-au fost
Gasindu-se iar in acelasi tainic rost
Iata, vadra de apa e plina,
In ea fantana parca mai suspina;
Ligheanul, stergarul alaturi asteapta si ele
Dar cine sa se plece, sa toarne si sa spele? ...
Ca vantu-ncremenit in palmieri
Odaia de sus e plina de taceri.
Sa-ntinda cineva o mana,
38
Sa faca cineva un pas,
S-aprinda cineva-n priviri o scanteie,
Iubirea sa se-auda in vreun glas...
Nimeni nici un gest de dragoste nu face,
Se-asteapta-ndelung, se tace, se tace...
Visand bucuria de a f impartita,
Painea nefranta, in sine se-ascunde uimita;
Visand sarbatoarea de-a clipoci in pahare
Iertarea, ...
Vinul nu-si mai poate tine mirarea;
Cineva nevazut
Priveste in sufet pe fecare,
De la unul la altul
Trece o cutremuratoare intrebare...
Cine esti?... Cine esti?...
Tu care-ntarzii pe fratele tau sa-l iubesti?...
O si mai mare tacere se face,
Se-asteapta mai adanc
Si mai adanc se tace...
Deodata insa,
Un murmur ceresc stabate odaia de sus...
Cineva incinge stergarul,
Toarna apa, se pleaca sa spele,
E chiar Domnul Isus.
Inima cerului s-a oprit o clipa de uimire;
Pe pamant
Se preda cea mai mare lectie de iubire.
39
Cine esti tu
Pe talpile caruia
Freamata de dragoste mainile ceresti?
Cine esti? Cine esti? ...
Cine sunteti voi doisprezece manunchi
Pentru care Imparatul maririi
De la unul la altul
Sta plecat pe genunchi?..
Cine sunteti?
Unde va duceti? De unde veniti?
Meritati sa fti atat de iubiti?...
Benone Burtescu,
40
Lada cu cntece
Aezat sub lumina de tain a unei ferestre
edea lada mamei mele de zestre
i mai nainte ca tcerea cea mare s-o tac
Fiindc ceva etern de frumos o grbea
Mama, att a apucat s mai fac
S rstoarne toate cntecele din ea
n inima mea;
i findc le avea de la Dumnezeu
Le-a trecut pe toate pe numele meu
Iar eu le-am cntat pe numele ei
Printre vrbii i miei
Aburind oglinzile livezilor
Din iia zorilor pentru bucuria amiezilor.
Dar inima mi-era prea mic
i ochii prea mirai de bucurie i de fric
i cntecele-au dat pe dinafar
Pe drumuri de ar, de near
i mai ales pe drumuri fr de ar.
Acum, dei aproape s-a-nserat
Nu le-am terminat de cntat
M rostogolesc prin lume ghemotoc
i parc-mi vine s le-adun
i s le pun n lada mamei mele de zestre,
La loc,
Sub fereastra aceleaii tainice lumini
n care vd mpria trecnd ncet printre arini
Sub salcia oaptei
Unde miazziua d binee miaznoaptei
S m-ntalnesc cu mam mea
i eu s tac, s cnte ea.
Benone Burtescu
41
Locuitorii stelelor asteapta
Pe tarmul cerului de miazanoapte
Corabii pamantene sa soseasca
Din marea tragedie omeneasca
Om calator,
Omul catarg
Ce-a strabatut valtoarea vietii
De-alungul, de-alatul,
Catand un loc
In care ancora sa si-o arunce,
A vazut refectate-n adanc de durere
Un Ghetsemani, o Cruce
Si a-inteles ca sensul de-a birui furtuna
Este de-a-naltul
Fiindca
Din fulgerul ce-a scanteiat
In strigatul de moarte pe Golgota
Straluminand calvarul,
Pentru cei ce navigheaza spre stele
A fost aprins in portul Orionului
Farul.
Corabierii lumii sa soseasca
Din marea tragedie omeneasca.
Ii asteapta
Cu istoria lor milenara
42
De lupta cu valul, cu vantul
Care atat de cumplit ii lovira pe ei
Si lovira pamantul
Si-n care Regele lor, Isus,
Trebui sa-si gaseasca mormantul;
Ii asteapta
Cu urmele durerii in talpi si in palme,
Cu urmele biruintelor
In privirile intoarse spre vesnicie
Senine, calme,
Ii asteapta pe plajele luminii
Unde-si desfac aripile
In armonie de culoare, de sunet si zbor
Heruvimii,
Ii asteapta pe-acei
Care-n furtuna descatusatelor strafunduri
Isi incordau privirile
Sa prinda din bezna
Spre tarm, o scanteie
Pe care s-o prefaca-ntr-o Cale Lactee...
E totul pregatit de sarbatoare
Si-ntr-un albastru plin de nerabdare
Corabierii lumii sa soseasca
Din marea tragedie omeneasca.
43
Mamei mele
Mama,
Inca mai scotocesti cu privirile printre frunzele stelelor
De parca ai f in livada la culesul merelor,
Inca iti mai freamata mainile
Intre grana campiei si nori
De parca ai pregati painile
Pentru cele doua fete si sapte feciori,
Inca te mai duc talpile
Prin razoare, prin ierburi...
Dupa cele o mie de treburi?...
Ochii ti-au obosit
Inchide-i putin
Sa vezi frumuseti pe care nu le-ai zarit...
Ca pentru rugaciune
Impreuna-ti mainile tale cele bune
Ca si cum ai inchide cu ele Sfanta Carte
Ca sa afe linistea de care n-au avut parte
Si chiar daca se-apropie culesul
Opreste-ti putin mersul,
Odihneste-te putin si mata,
Iti vom aduce noi fecare cate ceva.
Dar mama
Nu ia seama...
Trebaluieste inainte;
Poverile
De toate iernile si verile
Au cocarjat-o de prea grele
44
Priveste-n jos
Dar vede dincolo de stele...
Degetele ei tot innoada niste fre
Ce i se par de in subtire;
Tese pentru mileniul ce vine
Ca sa le sada copiilor bine.
Azi noapte insa a chemat-o afara
Echinoctiul de primavara
A iesit din casa
Usoara ca un fulg de lumina
A trecut prn curte, prin gradina
Spre unde se-auzeau niste departate osanale...
Stie ea o poienita cereasca
Undeva, unde se termina drumul robilor
Putin mai la vale...
45
Marele moment
Doamne,
Niciodata nu m-ai iubit mai mult ca acum.
Descult de orice pretentie
Urc dealul suferintelor,
Dar Tu esti langa mine pe drum.
Simei vantura tarana in vazduh
Si bleastema in urma mea de nu mai tace;
Eu nu-i zic nimic, urc inainte,
Tu-l privesti si pe el si pe mine si-Ti place.
Ce-i regele?
Un vreasc,
Odata cu popoarele strivit in teasc.
Ce e coroana?
Vestejire,
Cand nu mai e apa si paine pentru cei din robire.
Si urc mai departe
Zdrentuit in orice mandrie
Ca cel mai de pe urma din imparatie.
Vaile vuiesc de-nvingatori
Dar ce desertaciune,
Soarele se-mpotmoleste-ntr-o furtuna de nori
Ca un taciune.
Ce-i omul? un ciorchine de dureri
Ce nu-si gaseste pacea in nimeni, nicaieri.
Ce-i cerul? ceva ce-i prea departe
Cand imprejur e-atata sange si moarte
Nu-l omorati pe Simei, lasati-l in pace!
Tu Doamne, esti langa mine
46
Ma privesti si m-auzi
Si dinspre naltimi parca lumina se face
Desi sunt mai putin decat frul de fum;
Doamne,
Simt ca niciodata
Nu m-ai iubit mai mult ca acum.
47
O rugaciune de multumire mai de pe urma
Pentru toate multumirile ce s-ar cuveni Tie
Mi-ar trebui Doamne, o vesnicie;
De-aceea am ales astazi vreo cateva
Iar pe celelalte Ti le voi spune la tronul de slava candva.
Iti multumesc Doamne,
Ca pe lumea asta Tu mi-ai impartit frumos zilnica paine
Nu mi-ai dat-o ieri pe cea de maine
Si-ai facut bine
Ca sa-nteleg sa depind continuu de Tine.
Ca la unele rugaciuni nu mi-ai raspuns
Sa-nvat increderea in planurile Tale
Si harul Tau sa-mi fe de-ajuns.
Iti multumesc ca nu m-ai ascultat
Si mi-ai darut o coliba cand ti-am cerut un palat;
O Doamne, nu stiam ce-Ti cer
Palatul meu o f pe undeva prin cer.
Ca de-atatea ori cand sa m-abat din cale
M-ai lovit cu nuiaua dragostei Tale;
Mi se parea atunci ca esti rau si ca ma doare
Dar Tu erai bun si durerea o binecuvantare.
48
Iti multumesc Doamne, cand Te-am rugat ceva
Fie ca ai zis da fe ca ai zis nu;
Si mai presus de toate Iti multumesc
Ca pe cand muream - ai murit Tu.
49
O singura coroana
Eu n-am dorit coroana pe pamant
Nu-mi puneti deci coroane pe mormant!
In toate dorurile mele
A fost coroana cea din stele
Pe care Domnul Insusi mi-o va da
Cand va veni curand in slava Sa;
Iar eu n-o voi purta decat o clipa
O batere de inima, o zbatere de-aripa
Si i-o voi da tot Lui caci Lui I se cuvine
Caci El este Cel care murind m-a-ntors la Sine.
Mai mult decat coroana s-o port pe fruntea mea
Eu in coroana Lui as vrea sa fu o stea
Sa vad cum de sub semnul cununii Lui de spini
Izvoarele veciei cresc fuvii de lumini
Sa-mi vad numele scris cu litera iubirii
In palma Lui strapunsa drept carte-a mantuirii.
Nu-mi puneti deci coroane la mormant!
Dati celui ce nu-l are, al Domnului Cuvant;
Schimbati a mea coroana si-a mea incoronare
Cu Biblia cea Sfanta, cu Cartea de Cantare
O frangere de paine spre cel ce famanzeste,
O mangaiere celui ce-n lacrimi se topeste;
Caci pe pamant si-n cer si-n ceruri cat de sus
E-o singura coroana - COROANA LUI ISUS!
50
Rege peste tine insuti
Ca s fi rege peste animale
Nu-i cine tie ct,
Trebuie doar s fi mai puternic dect ele
i-att.
Ca s fi rege peste psri
Este puin mai greu, dar frumos;
Trebuie s zbori mereu mai nalt dect ele
Niciodat mai jos.
Ca s fi rege peste fori
Trebuie s scoi la hotare mrcinii i spinii,
i, mai ales,
Trebuie s nmiresmezi ctre lume
Mai mult dect crinii.
Ca s fi rege peste instelare
Trebuie s te aezi printre luceferi
Cltor spre Orion,
i, reprivindu-te de jos,
S fi mai luminos dect oricare
i fr tron.
Ca s fi rege peste ape i vnt
Trebuie s nvei osanale, ca ngerii,
i s le-aduci pe pmnt
Alinare pentru lacrima orbilor
Din Valea Plngerii.
51
Ca s fi rege peste oameni
Este mai greu dect toate altceva.
Trebuie s trieti i s mori pentru ei,
Invndu-i ce-nseamn a iubi, a ierta...
Dar, cel mai minunat
Este s poi f rege peste tine nsui,
Atunci cnd alegi binele,
Fie din bucuria altuia, fe din plnsu-i.
i s ncheiem nelept i frumos
i, mai ales, cum se cuvine.
ncoronarea ta o face Hristos
Cnd mergi pe drumul dintre ru i bine.
n clipa aceea,
Venicia te cumpnete.
Dac vrei s fi rege, alege binele!
Hai, grbete!
52
Spuneti
Spuneti in fecare dimineata baiatului, spuneti fetei,
Voi sunteti cei de pe urma copii ai planetei.
Acum, cand istoria lumii doare cel mai din greu,
Voi sunteti cantece pentru Dumnezeu.
Acum, inainte de ultima clipa prevestita pustie,
Voi sunteti despre dragostea Lui, marturie.
Nu doar ca soarele si ca lumina lui la fel
Ci cu lumini de sufet mai stralucitori decat el;
Nu doar ca infatisarea paradiselor din stele
Ci cu inimile pentru Numele Lui mai frumoase ca ele.
Si nici doar ca raurile ce vin dinspre naltimi
Cu intamplari astrale in marile lor armonii
Ci mai cu balsam decat ele
Pentru cei din valea umbrelor mortii - epistole vii.
Spuneti in fecare seara baiatului si spuneti fetei,
Voi sunteti ultimii reprezentanti ceresti ai planetei,
Mai mult decat ingerii buni
Cu mesaje trimise pe ape, sapate in piatra, purtate de vant,
Voi sunteti martorii Lui pe pamant.
Rostiti-I Numele cu demnitatea stancilor in lumina,
Cu maretia apelor intr-o seninatate deplina,
Rostiti-L frumos, ca iarba, ca foarea,
Ca miresmele venite de dincolo de zari
Prin care primavara isi anunta sarbatoarea.
Spuneti in fecare dimineata si seara baiatului, fetei,
Voi sunteti trambite si faclii pe drumurile planetei.
Oricat ar f cineva de departe, de singur,
Sa poata s-auda prin voi despre Dumnezeu osanale;
53
Oricat cineva de in bezna,
Sa poata sa vada prin voi minunile Sale.
Oricat inima cuiva ar bate-ncurcata in lucruri desarte,
Sa poata pricepe iubirea ce salveaza din moarte.
In fata unui sufet ce moare
Nu se intreaba salvarea cat costa,
Nu se cantareste marturia cat doare,
Dumnezeu rasplateste-ntr-o nesfarsita splendoare.
Si spuneti fetei mereu si spuneti baiatului,
Voi sunteti slava imparatiei ce vine,
Voi sunteti gloria Imparatului.
54
Strajerule
Strajerule, ce vezi?
Vad un popor
Ce-nalta Legea si Crucea
Pe steagul istoriei sale
Ca mantuirea sa se poata citi mai usor;
O cumpana vad si o trestie,
Trec pe langa ele fecare
Masura sa fe deplina;
Cat dreptatea de greu,
Cat iubirea de mare;
Vad unii care citesc ingroziti
Pe vesmintele lor
Cantarit si gasit prea usor.
Strajerule, ce vezi?
Vad niste carti deschise
Si cerul intreg
Aplecat asupra celor ce-n ele sunt scrise;
Se cerceteaza nume,
Se cerceteaza fapte,
Se scrie viata-n dreptul lor...
Se scrie moarte...
Si ce mai vezi stajerule
Din turnul tau de sus?
Vad un sigiliu!
Unde va f pus?
Pe mainile si fruntile acelor
Ce nu se-nchina farei
Ci numai lui Isus.
55
Strajerule, mai spune-ne ce vezi?
Vad printre neamuri sarbatoare
Se-nvarte stramb pamantul
Pacatul prea mult doare,
In orologii timpul navaleste
Si totul se grabeste,
Peste o clipa numai
Prin strigate de jale si pustiu;
Sunt cei ce n-au venit la timp...
E prea tarziu, e prea tarziu!
Strajerule, dar cerul cum arata?
Tot cerul este sarbatoare
E gata norul de lumina
Pe care Domnul sa coboare,
Cu trimbitele-ntoarse spre pamant
Ard ingerii de nerabdare
Asteptand dinspre Sanctuar
De la regele lor
Un semn, un cuvant
Ca sa inceapa cantecul de vesnic legamant.
Strajerule si ce mai vezi?
Vad un popor
Ce intra pe porti in cetate
Imbracat in vesminte de ascultare si credinta, curate.
Vad un popor
Pentru care Isus S-a facut MANTUITOR
Si ce mai vad? ...
Vad marea rasplatire
Ce nu incape-n vorba sau privire,
Ceea ce ochiul n-a vazut,
56
Urechea nu a auzit,
La inima niciunui om nu s-a suit.
Curand o limba cereasca se va invata,
Despre Isus sa se poata vorbi, sa se poata canta
Preamarire, preamarire in veac
Osana!
Strajerule, strajerule...
Si strajerul n-a mai raspuns...
El a spus tot ce a avut de spus
Si a fost in nemurire ascuns;
Rapit
In stralucirea cea fara sfarsit...
Au mai ramas numai cuvintele sale
Sa se rostogoleasca printre noi
Pe-aici, pe-a pamantului vale
In ultimele clipe de istorie...
Cine le-asculta
Spre-a f vrednic de-a cerului glorie?..
57
Timp nesosit, sosit
Amin!
Doamne mi-am terminat rugaciunea
Acum, o sa ma odihnesc putin.
E prea devreme poate
Si poate nu sunt inspravite toate
Si nu le-am facut destul de maiestrit
Dar le-am facut dintr-un adanc iubit.
Tu stii ca lucrul meu a fost greu
Si ca veneau unii peste noapte
Si scuturau roadele inca necoapte;
De-atatea ori am luat-o de la cap
Iaras sa ar,
Iaras sa seman,
Iaras sa sap,
Si de cules, niciodata;
Totusi treaba mi se pare terminata
Poate ca rostul meu este intreg
Si fara sa culeg;
Daca este asa, zic amin
Si o sa ma odihnesc si eu putin
Aici langa Tine, pe razor
Unde am asteptat impreuna pe arsita
Umbra unui petec de nor.
Daca intre timp Tu Doamne o sa pleci pe undeva
Ia-ma cu Tine asa adormit
Si trezeste-ma in imparatia Ta.
Poate voi culege acolo cate ceva.
58
Toata casa mea
Doamne,
Ce minunat ai putut f
Cnd Te-ai gndit s-i faci o mic-mprie de iubire
Din bunici,
Din tata si din mama i nite copii
I-ai adunat pe toi n jurul unei vetre,
I-ai strns pe toi n jurul unei pini
Este lucrul cel mai frumos ce i-a ieit din mini!
i pentru cine tie s-neleag
Aceasta minune pe care o numim casa noastr,
Este frumoas numai ntreag.
De ne-ar lipsi bunicii,
Am f fr glorie
Ca un popor fr istorie
Daca ne-ar lipsi astia micii
Ni s-ar stinge orice viitor
Caci noi ne auzim mereu spre cer in pasii lor
Dac nu s-ar mai intoarce tata
De la treburi de afara, pe umeri cu seninul, cu zloata,
Ct de trist ar f biatul,
Cat de nemngiat ar rmne fata!...
Stalpul casei s-ar frange
Priveliste de care si ingerii ar plange
Dac mama ar pleca i n-ar mai veni
Inima casei s-ar opri
Frumos ne amintim de Avraam care zicea
Eu si toata casa mea
Frumos ne amintim de Moise
Cnd repeta lui Faraon mereu:
59
Noi i tot ce este al nostru
Vom merge s slujim lui Dumnezeu!...
Este-nserare
Dar parca se aud dinspre cer osanale;
De ce-o f printre ngeri atta srbtoare?...
Fiindc pe pmnt, un copil
Se roag pentru sora lui mai mica,
Pentru fratele lui mai mare.
Este spre miez de noapte...
Dar ce bucurie o f printre stele
De nu poate s-adoarm nici una din ele?
Fiindc pe pmnt se aud nite oapte...
E o mam ce se roag cu lacrimi ferbini
S-i fe copiii cumini
E de cu zori.
Dar parc luceferii parca acum se-aprind
Ca niste ceresti veghetori,
Lumina, garanie grabesc s-i trimit
Spre fruntea unui tat
Ce-n rug cere s-i fe casa ocrotit,
De cer luminat.
Doamne,
Mai mult dect pentru ap i pine,
M rog i eu pentru casa mea de azi i de mine.
Pentru ai mei care sunt,
Pentru ai mei care vor veni,
Fiindca tiu c nu departe, ntr-o zi,
Tu m vei ntreba:
60
Unde-i este turma pe care i-am ncredinat-o?
Iar eu vreau s-i rspund frumos:
Doamne, iat-o!
i Tu s-i treci pe toi la dreapta Ta
Aa, adesea m surprind plngnd de bucurie
Visand c sunt n minunata Ta mprie
Si casa mea mi-e intreaga-acolo lng Tine:
Bunicii, cu-nelepciunea lor despre ce-i bine,
Si tata, cel care-a fost cu truda pe pmnt
Si mama cu iubirea si frai, surori, toi sunt.
Si copilasii, iata-i, pe nume noi ii chem.
Ca le va f vreaun rau, nu ma mai tem
Numai de-un singur gnd m-a tulbura:
C-mi va lipsi de-acolo cineva...
De-aceea-n fecare sear i-n fecare zori de zi
In inima mi-i strng pe toi
Si-i fac mnunchi de bucurii
Cu ngerii i fac prieteni
Si-i plimb frumos din stea in stea
Si-i trec prin cntecul iubirii...
Ascult-mi rugaciunea, Doamne
Si mut-n ceruri toat casa mea.
61
Trece Isus
Trece Isus iara pe drumul de sange,
Greul pacat inima iara I-o frange
Oare de ce pana-n Golgota sa urce?
Trece Isus, vino si vezi-L sub cruce

Cer si pamant haina tacerii imbraca
Ingerii toti plini de uimire se pleaca
Trece Isus oare pe cine sa scape?
Trece Isus, vino si vezi-L de-aproape

Noaptea-i sub zari, noaptea pacatului oarba
Trece Isus cupa durerii s-o soarba
In locul tau pretul nu-i oare prea mare?
Trece Isus, vino si vezi-L cum moare
Benone Burtescu,
62
Tu si pe mine m-ai iubit
Cand ai strigat cu glasul Tau de sange
Spre departatu-asa de departat
Sa-l chemi pe cel ce-n vai de moarte plange...
Eram ca cel mai de pe urma-nstrainat,
Simteam vinovatia ca ma frange
Si totusi si pe mine m-ai chemat.
Cand ai jertft marirea Ta divina
Pe crucea intunericului des
S-alegi din noapte stropii de lumina
Cat niciodat nu poate f-nteles...
Eram doar o farama de ruina
Si totusi si pe mine m-ai ales.
Si cand erai in ceasul de durere
Am fost ca cel dintai ce Te-am lovit;
Plangeau si osanalele-n tacere
Cand iti gateam un loc de rastignit
Cu cerul tot intr-un mormant cadere...
Si totusi si pe mine m-ai iubit.
Vor trece toate cate-n lung si-n lat,
Pamant si cer avea-vor un sfarsit
Dar va ramane cantec minunat
Din veac de veac de stele auzit
Ca Doamne, prea-i frumos nemeritat
Ca Tu chiar si pe mine m-ai iubit.
63
Vinovat de vina mea
Inca ma mai mir, mirare
Cum de poate f un crin - Vinovat de miresmare
Ma intreb a cata oara
Cum de-asa frumos de cantec - Vinovata o vioara
Tot mai mi-e uimirea plina
Cum de poate f o stea - Vinovata de lumina
Urc un munte de regrete
Cum de poate f izvorul - Vinovat ca stinge sete
Insa taina cea mai mare
Si-ntrebarea cea mai grea
Cum de-a fost pe cruce Domnul - Vinovat de vina mea.
Benone Burtescu,
64
Acela sau actorul
De ce s Te-alegem pe Tine Isuse?
Tu nu tii fotbal, nici tangou i nici rzboi.

De ce s te urmm?
Cnd niciodat n-ai venit cu noi prin discoteci
i niciodat n-ai dansat.
n-am auzit c-ai f cntat cndva mcar un singur rock adevrat.

Toi fanii ti cu chipuri de icoan
Sunt depii ca orice utopie.
i toi, nite martiri cu capu-n nori;
Nu tiu de altceva dect s cread.

Nu eti patron sau lider militar separatist,
Nu eti nici stea de flm
N-ai tatuaje, nici pletele murdare i pori nc sandale,
Cnd sunt la mod cizmele cu pinteni,
Chitrile i aparatele cu cti.

Ce semne, ce minuni mai tii s faci?
n veacul nostru bntuit de alte ritmuri.
Noi, toi, cu cizmele din piele, cu pinteni i cu plete nesplate;
Cu rock pe buze i n cti,
Cu hainele doar zdrene i dragostea murdar;
Avem nevoie de un star, ne trebuie un lider!
De asta ntrebm: Eti Tu Acela?
Sau ateptm pe altul?
..
Da, Eu sunt.
Dar cntul Meu e mult mai lent,
Pentru c nu poi purta crucea cntnd rock.
i-avei dreptate, mai port nc sandale
Fiindc la inima omului se ajunge numai pe jos.
Nu-s lider militar, pentru c nu poi iubi i ucide.
Nu sunt nici stea de cinema, Actorul nu sunt Eu,
Actorul este el neltorul
El m-a rnit, deci tatuaje am; n piept, pe mini, pe frunte i picioare.

Actorul va juca un ultim episod.
Actorul nu sunt Eu, actorul este el neltorul.

Eu, Sunt Acela care-am murit pentru c v-am iubit.
Daniel Chirileanu, Corigeni la a doua venire, pag. 269
65
Cainta
Mi-aduc aminte ca eu,
Talharul,
Umar langa umarul Lui,
Am urcat.
Era obosit,
Era insetat,
Iar eu nu-L iubeam,
Era pentru viata mea prea curat.
Crucea mea,
Crucea Lui,
Ne-au unit pentru ceasul de moarte.
Eu, plin de sudalme, pagan
Iar El atat de stapan
S-a pogorat la oita pierduta
Pana-n adanc de departe.
Doamne, sunt doar un hot anonim,
Stiu doar sa ucid ori sa plec injurand
Fara a-mi plati datoria.
Dar, Doamne, tare-as vrea sa nu ma uiti
Acum,
Cand Iti primesti Imparatia.
N-am nume sa Ti-l spun,
Dar rogu-Te
Sa frangi si pentru mine vesnicia!
66
Candidat la Cartea Recodurilor
Am vrut sa fu mereu numai in fata;
Recunoscut de toti si respectat.
Si-am tot sperat ca intr-o dimineata
Voi f erou asa cum am visat.
Dar dimineata aceea n-a venit,
Desi m-am straduit din rasputeri.
Probabil stiti si voi cat de cumplit
Te simti cand nu esti primul nicaieri.
Incerci sa fi rebel, galagios,
Dobori, poate, recordul la-naltime,
Te-arunci, poate de orisiunde jos
Sau dai din coate pana vei repune
Mi-as f dorit sa fu, o zi, vedeta,

Dar ziua mea a tot fugit mereu.
N-am castigat sa sah, nici la ruleta
Si trist, privind valorile din nou,
Am inteles ca mai presus de toate
Poti f erou lasand pe Dumnezeu
Sa-ti smulga dintre ganduri poluate
In primul rand, dorinta de a f erou.
67
Cantec
n graba lumii tot mai spre ruin,
n alergarea omenirii napoi
Doar mama e luptnd s nu devin
Banalitate i noroi.

Departe de-a f sfnt sau eroin,
Strin de tratate i rzboi
Se lupt singur, s redevin
Minunea linitii din noi.

E mult prea complicat de dat un nume
Acelor ce triesc frumos, murind mereu
Ca nite constelaii peste lume,
Tcute, oriict de greu.

E mult prea simplu s n-o iei n seam
i-i poi rosti adesea numele grbit
De parc nu-i nimic, e doar o mam
Cu plnsul tot mai pustiit.

Doar ea cu inima de zn bun
Se-mparte tuturor, n mod egal
Ea nu va deveni nicicnd main,
Cu dragoste de mercenar.

Din totdeauna mama este mam;
Un mod frumos de-a-L nva pe Dumnezeu.
Ea niciodat n-are s se team,
Ea va iubi la fel mereu.
Daniel Chirileanu, Corieni la a doua venire, pag. 328
68
Chemare
Azi a trecut Isus iar pe la vama
L-am inselat din nou, El iara m-a chemat.
Ciudat, ori s-a facut, ori n-a luat seama.
Ca pan-acum de-atatea ori L-am inselat.
Imi rascoleste gandul intrebarea:
De ce ma vrea pe mine totusi intre-ai Lui?
Sunt singurul pierdut in toata zarea?
Ori poate este El chemarea orisicui?
Nu, nu-nteleg, curand se-nchide vama
Iar eu am prea putin castig in buzunar.
L-am inselat si totusi nu-mi dau seama
Da-n urma Lui mi-e tot avutul in zadar!
Oare si maine trece pe la mine?
Ceva in sufet socoteste ca nu-i drept.
De ce se lasa inselat de-oricine
De ce ma cheama ca el stie ca-s nedrept?
.
Imi spune-un gand ca astazi vine iara
Parca Il vad cum si plateste pentru toti
Se lasa inselat a cata oara!
Si simt ca dupa El nu-nsel macar pe hoti.
Presimt ca nu mai vreau inselaciunea
Afacerile toate nu-s decat gunoi
Mai bine plec cu El, a Lui e lumea,
A Lui e chiar si izbavirea din noroi.
69
Copil trecut
N-am priceput din lacrimile tale nici o iota, mama
Si nu stiam de ce ti-i aspra palma, tatal meu,
Dar am afat ca tu plngeai de propria mea teama,
Ca tu trudeai sa nu gasesc n cale drumul greu.
Cnd ma certai n-am banuit ca-i o durere,
Cnd ma primeai credeam ca-i dreptul meu,
Si nu vedeam ca printre gnduri singura ta vrere
Eram ca o comoara, eu, si numai eu.
Argintul fara straluciri ce porti pe tmple tata,
Nu banuiam ca eu l-as toarce fr cu fr;
Te judecam; parea ca-mbatrnisei prea de-odata
Si m-am ferit sa ti-l mngi, attea secole n sir.
Cnd nu plngeai, credeam ca ti iubesti taria,
Mi se parea ca tatal meu ar vrea sa-mi fe zeu.
Si nu stiam ca plngi pe-ascuns, sa-mi lasi doar bucuria
n timp ce eu te-am ne`nteles mereu.
Si daca azi mai esti, de nu vei f plecat,
As vrea sa stii ca port n pe buze ca un dar
Sa-ti spun ceva ce n-am mai spus vreodata:
ti spun c-am nteles, ca m-ai iubit si foarte clar.
Ce nu-nteleg e cum de am tacut atta veac?
Si azi, din prea trziu, ori prea departe,
Aud cum nca-n amintiri, ca ntr-un fara seaman leac
Ma tot astepti , sa-ti mai scurtez din noapte.
n gndul meu, chiar daca esti, chiar daca ai plecat,
Te duc spre Dumnezeu, ne-nchipuita multumire.
Si stiu ca un parinte ce iubeste ne-ncetat
A nteles de mult, ca-i rasplatit de propria-i iubire.
Daniel Chirileanu
70
Daca
Daca ai f
Sa-ti pui laolalta bucuriile si binecuvantarea
Si-ai vrea sa le masori
Cu norii care te-au intunecat,
Ai f dispus sa recunosti ca totusi
Ai fost mai mult senin
Si binecuvantat?
Daca ar f
Sa pui de o parte rugaciuni ascultate
Si de cealalta dorul tau far de raspuns,
Ai putea sa fi cinstit macar o data
Si sa declari ca mult mai mult
Ti s-a raspuns,
Decat ai reusit si te-ai rugat?
Ai putea
Sa-ti faci corect socotelile,
Sa trimiti inapoi tot ce-ai primit
Si n-ai platit,
Ori n-ai cerut?
Si nici macar n-ai multumit?
Daca ar f
Sa faca cineva prea drept cu noi
Am f din ce in ce mai fara bine.
Atata doar ca Dumnezeu
Nu face socoteli
Si nu masoara binecuvantari.
El da la orisicine.
71
De vorba cu mama
Mam,
Tu nu eti zn i nici zeu,
Nu eti nici om, nici Dumnezeu.
Eti i prieten, i stpn,
Copil de coal i btrn;
Eti alergnd, rstimpul greu
Dar, de rmas, rmi mereu
Ceva din om,
Ceva din Dumnezeu.

S tii,
Eti ceasul bun ce-mi d ocol
Cnd visele i spal ochii de nmol;
Tu-mi scuturi pleoapa n lumin,
Ca limpezimea zorilor, senin,
Iar cnd tristeile mi cer obol
Tu-mi despleteti al vremii rotocol
i iari
Totul mi-este mai uor.

Ce dac
Nu eti idol, nici mcar erou?
Tu eti al dragostei curat ecou.
Tu niciodat nu vei f regin,
Iubeti prea mult, ca s devii strin
i lacrimile tale, blnd izvor
Petrec trziu n nopile cu nor
O cald strngere de mn.

Eti, mam, buna mea stpn
Cu chip de Dumnezeu
i chip de om.
72
Declaratie de familie
Mai inainte de-a f amandoi
Credeam ca lumea este doar a mea
Nu m-am gandit ca totul se imparte-n doi
Eram doar eu si, cateaodata, ea.
Eu am crezut ca totul este pentru mine
Nu ma gandeam sa-mpart nimic cu cineva
Si forile si cerul de pe zilele senine
Erau doar ale mele, nu banuiam ca la voi da.
Eram convins ca merit numai plecaciuni,
Nu admiteam ca e ceva spre daruire,
Eram doar eu in cantari si-n rugaciuni
Si, totusi, imi doream sa fu odata mire.
Desi visam sa fu mireasa,
Ma asteptam de fecare data sa primesc
Visam ca voi avea intotdeauna fori pe masa
Chiar daca eu nu voi f vrut sa daruiesc.
Pana sa fm impreuna
Stiam un singur tata pe Pamant.
Doar mama mea credeam ca este buna,
Despre ceilalti nimic, nici gand.
Credeam ca soacra e o fara,
Cu toate ca-mi zambea in felul ei blajin.
Si nu credeam ca poate-avea o inima s-o doara
Chiar pentru cineva din neam strain.
73
Eram doi egoisti, purtandu-si intelesul,
Colegi de munca si de scoala, dar straini
Nu ne-am gandit ca dintr-o data mersul
Ne va uni pe drumul de lumina si de spini.
Dar s-a-ntamplat ca intr-o zi, urcand o scara,
Apare el, cu pasul masurat, desi grabit,
Iar pentru mine ziua plicitisita de afara
S-a transformat in cel mai dulce rasarit.
Si-am inteles ce mult inseamna-o foare cand o dai
Am priceput ca soacra este tot o mama
Iar Dumnezeu ne-a ajutat sa construim un colt de rai
Aici in lumea asta de ruina si de teama.
Am invatat ca orisice in lume
Se-mparte totdeauna cel putin la doi;
Am inteles ca lucrurile bune
Se pot primi numai rugandu-ne-amandoi.
N-a fost asa cum am visat la inceput
A fost mai greu, dar mult mai bine
Nu va lasati nici voi furati de-un vis placut
Pe drum nu sunt mereu zile senine.
Dar daca veti pleca de-aici cu Dumnezeu
Sa fti convinsi ca totul va f bine.
74
Decupaj
De unde vii, Satan?
Vin de la margine de lume,
Pamantul imi da de lucru mereu.
L-ai vazut cumva pe Iov, in drumul tau?
A, vorbesti de bogatul acela!
L-am vazut, da, ce-i cu el?
Nu-i nimic, e prietenul Meu.
As, prietenul Tau, un patron!
Nu-i sincer, Stapane.
Ai vazut cate costume are
Si cat ii merge de bine?
Pariez ca te-ar blagoslovi curand,
Daca i-ai inchide vreo trei magazine.
Ti-l dau in mana, dusmane.
Uita-te la el, il vezi cum vine mereu catre Mine?
Priveste cat de bucuros Imi pune de-o parte zecime!
Nu, nu cred.
Ia lasa-l numai o luna pe jos,
Sa-i defecam masinile, sa-l besteleasca multimea,
Atunci sa vedem daca mai vine
Ori daca mai vrea sa Ti se-nchine.
Degeaba sunt toate, Satan.
Bogat, sarac, patron sau pieton.
Iov mi-e prieten, esti invins.
Atata doar ca cei de langa el
75
Sunt mofturosi si cand le dau si cand le iau,
Si-l judeca mereu:
Ba-i pacatos, cand are pana la masina,
Ba-i prefacut, cand Mi se-nchina
E bun, e rau cine mai stie!
Dar Eu il pretuiesc,
Nu pentru bogatie,
Ci findca Iov e-al meu.
La Mine nu-i patron, sarac, lacheu,
E numai om, legat de Dumnezeu.
76
Doar noi
A trecut vremea
i trece
ca visele pe care dimineaa le uitm
ca ploile anilor ce-au curs n trecut,
forile vieii se oflesc
sub a trecerii vremilor brum,
iar noi rmnem nimic
poate c doar o trecere a vremii din urm.
C totu-i trector
o tie pomul, frunza, foarea,
o spun attea cruci peste morminte
i amintirea celor muli care-au plecat
doar noi ne facem c trim
i c-am uitat.
C tot ce s-a nscut sub soare
e goan dup vnt, deertciune,
o tim i noi,
o spune fecare
cnd seara mulumim Celui de sus
c-am mai trit un timp,
un fr din orizontul curs n deprtare.
C fecare zi e mprumut ceresc
i c dobnda lui e clipa unui bine,
o tim chiar de atunci
cnd zorii se desfac
i cnd visrile sunt numai amintirea
clipelor ce vin
i-n drumul lor nebnuit se duc i tac.
Doar noi ne facem c trim
ori c-am uitat
77
Horoscop
Orict ne-am stdui, mereu suntem la nceput;
ncepe coala, slujba, anul
Parc am f datori cu asta prin statut,
Ne obsedeaz viitorul, reuitele i planul.
Pltim parc incertitudinii tribut.

Ne facem grafc, schie, programri;
Analizm statistici i dosare ncuiate,
Cu gndul ctigrii de comori,
Cu visul izbvirii de pcate.
i parc tot mai mult ne pomenim datori.

De-am ti cum s ncepem totul bine,
i, Doamne, dac-am ti sfritul la-nceput
Dac-am putea s Te lsm numai pe Tine
S plnuieti, cnd planurile ne-au czut;
Ce bine-ar f, Doamne Ce bine.

Dar uite, azi citeam n horoscop s fu cuminte
C timpul, cic, nu e bun noroc.
i-n dragoste spune c se mai poate minte
Iar eu nu pot mai atepta pe loc
Sunt fr-astmpr i m simt ferbinte.

De ce-i lai, Doamne, s ne mint prin ziare?
i vrjitorii de ce au voie s citeasc-n stele?
De ce se vnd att de bine profeii bizare,
Cnd s-au uscat chiar i gogoile din ele?
De ce att de iute ne-au convins i le-am crezut?

Acum ne-am pomenit iar la-nceput,
Avem i horoscoape, zodii, cititori n stele,
Dar chiar de adevrul Tu ne-a mai durut
Nu vrem s ne mai pcleasc ele;
Orict de colorate i de bine s-au vndut.

Fiindc azi nu-i timpul bun pentru noroc,
Fiindc n dragoste nc se poate minte,
Noi fr Tine nu pornim din loc,
Orict de neplcut ar f de stat cuminte
Tu nu eti cititor n stele, Doamne

Tu eti Acum, i Ieri, i Mine la un loc.
78
In drum spre esafod
Ramai cu bine Potifar,
Cu slujba ta, mereu in deplasare,
Cu idolii si cu femeia din palat
La care te inchini cu-nversunare;
Dar afa ca sunt toate un pacat.
Ramai cu vrajitoarea ta,
Sa crezi minciuna ei murdara!
Decat inselator in pribegia mea
Ori ispitit de vorba ei vulgara,
Mai bine sufar temnita cea rea.
Te plang, batrane dregator,
De parca tu ai f mai de ocara;
M-ai obligat fara sa vrei, nevazator
La izbavirea mea de sub povara,
Fiindca nu am avut sa fu inselator.
De mii de ani ai fost mintit,
Te-a pacalit printesa ta rebela,
Iar tu incoronate dregator, vrajit,
Fara sa crezi ca ea e izabela
M-ai condamnat la chin si prigonit.
De-atunci prea inaltate om
Ai fost inchizitor, calau si papa
Dar vine-o zi cand iar voi f numit erou.
O zi in care vrajitoarele se pleaca
Si cand martirii vor trai din nou.
79
Oricine ai f tu Potifar;
Poate calugar, dregator sau rege
Vei sti curand ca totul este in zadar,
Va f o zi cand tot vei intelege
Ca si minciuna are un hotar.
80
Interes

Doamne, nva-ne s ne rugm
Cum au nvat Ioan, Socrate i Platon
Pe ucenicii lor.
Dar nu ceva prea simplu,
Pe care toat lumea s l tie;
nva-ne ceva flozofe,
Nu-i nevoie s-nelegem ce spunem,
Important e s fm ca i ei.
Doar att c noi credem n Tine,
Pe cnd ei nc cer de la zei.

nva-ne, Doamne,
O formul,
Ceva de tip oriental,
Pe care s-o rostim cnd norii se adun,
La cimitir ori la spital

S nu ne-nvei ceva cu Tatl nostru
i nici cu Voia Ta,
De fapt
N-am vrea s fe nici cu iart-ne cum vom ierta.

nva-ne orice, nu mai conteaz,
E important s fm ca toat lumea;
D-ne un semn ori altceva,
Alege pentru noi o rugciune,
S aib-n ea de toate, ca o fraz.

Dac voi vrei s tii a v ruga,
Atunci afai c cel mai bine
i cel mai flozofc
E aa:
Te rog
S-i aminteti de mine.
81
Inventar de dumnezei
Iacove,
Candva ai fost inselator si a trebuit sa fugi
Cu dreptul dau de-ntai nascut
Si cu reteta unui bors de linte.
Dar ai platit si-ai invatat sa fi cinstit,
Cuminte.
Te-ai coborat aici, printre straini,
Sa-ti cumperi dragostea si mostenirea.
Ai fost aproape bun, desi te-au inselat,
Iar intr-o zi, nepaiputand de dor,
Te-ai hotarat sa cauti izbavirea
Si-ai plecat.
Te-am inteles:
Iti e cumplit de dor de acasa.
Mi-ai luat comorile, nepotii, fetele si fericirea,
Sunt insa revoltat ca mi-ai furat
Si dumnezeii mei,
La care mi se-nchina frea.
Tu esti strain
De inchinarea noastra pacatoasa,
Pretinzi ca ritmul nostru e gresit:
Ai criticat dieta noastra grasa
Si sarbatorile si bautura de pe masa
De ce-atunci ni le-ai furat si ai fugit?
Iti este dor de Dumnezeu?
Nici o problema, du-te!
82
Dar dumnezeii lumii lasa-i pe pamant!
De ce-i ascunzi printre bagaje?
Cand esti convins
Ca nu sunt buni la nici un legamant.
Sunt suparat ca mi-ai furat din obiceriuri, guma si casete,
M-ai jefuit de-afaceristi corupti
Si de crestini trandavi.
Nu sunt ai tai nici tinerii cu plate
Si nici batranii duri cu ochelari de cai.
Am inteles, iti este dor de casa casa ta-
Iti este dor de Tatal, bine, du-te!
Dar mostenirea lumii las-o, n-o lua!
83
Iisus, colegul tau ironizat
Colegul meu de banc
este de la ar.
Nu prea-I umblat pe la ora.

Nu-I unul din aceia cu relaii,
e altfel;
Nu tiu cum s spun
nu-I arogant, nu-I nici fegmatic;
E-un tip de treab, n-am ce spune,
dar nu prea-mi place c-I cinstit.

Am bnuit c poate-I pocit,
Sau e clugr.

Acas n-au televizor,
Nu-I microbist
Colegii mei rdeau de El;
Pe undeva am rs i eu;
Era prea depit.

n noaptea asta am afat c-ar f plecat.

Am o scrisoare de la El,
mi spune:
Dei Eu n-am fost pocit
i n-am televizor, nici n-am trit pe la ora,
Am fost i-i sunt prieten;
Te voi iubi pnla sfrit.

ISUS,
colegul tu ironizat
84
Kilo mega giga tera
Bunicii mei nici n-au visat vreun kilobyte
i n-au zmbit n poze de trei mega
cnd au plecat nu se nscuse nici un site
i se vedea prin windows coala i bodega.
Dar de un timp ne msurm n tera
Cu mega, giga, DD RAM
i crampele se cntresc cu atmosfera
i-un giga de manele-i un bairam.
Am inventat msuri i medii de stocare
Putem f noi ori sosii virtuale
Te vezi pe internet la simpl cutare
Cu gnduri i negnduri vizuale.
ncape viaa ntr-un server anonim
Cu index pentru studii i iubiri trecute
Cu antivirui fr de sublim
Codifcate btlii nencepute.
Noi credem c-am stocat i ngerii din cer
Pe Dumnezeu l faultm cu skype-ul
i facem conturi pe hi5 i messenger
i credem c tot noi i inem site-ul.
Dar nu vedem c lumea-i tot mai mic
i oameni mici ascuni dup nick name
Ucid cirezile de gnduri fr fric
i-ncap cu tot ce sunt n doar un frame.
E universul digital o-ntindere pustie?
Sunt rtcii navigatorii netiui
Poate c nu, poate c da, cine mai tie?
Vd prin nisip i urme de eroi i pas de slui.
Daniel Chirileanu
85
La botez
Pe Pamant,
Inselaciunea e la ea acasa.
Increderea e un lucru tot mai rar.
Ne-am invatat cu semnaturi,
Cu martori
Si cu teama pacatoasa;
Azi orice legamant traieste prin notar.
Tradeaza sotul pe sotie,
Isi vand parintii pe copii chiar fara pret,
Te-ncrezi in multe,
Care par sa tie-o vesnicie
Si nu primesti decat dispret.
Doar Dumnezeu in lumea asta
Se tine inca de cuvant.
Oricat de apasat ai f,
Oricat de greu te-ar f lovit napasta,
El este credincios oricarui legamant.
Cum ti-a promis, asa va face,
El nu e schimbator, nici ipocrit.
Ce face Dumnezeu nu se desface
Fiindca niciodata nu s-a razgandit.
Iar daca pana azi ai fost mintit si inselat,
Chiar daca te-au ranit prieteni sau dusmani,
Ar trebui s-alegi pe Dumnezeu
Neincetat,
Sa-ti fe cel mai bun prieten peste ani.
86
El nu te va trada pentru nimic in lume,
Te va pazi la fecare pas.
Ti-a pregatit un loc si-un nume;
Alege-L doare pe El,
Si-ntoarce-te Acas!
87
La rscruce
Cine eti tu, omule tnr?
Cu visul mereu rzvrtit i departe,
Cu dragostea i ura ta de carte?
Cine eti tu?
Mereu nzdrvan i cuminte,
Cu privirea rebel sau revoltat n cuvinte?
Poate c eti erou
Ori simplu cltor spre netiut,
Surprins c viitorul nc-o dat a trecut!
Ai zmbetul neastmprat,
Ai o lumin zi de zi pe fa;
mi pare c te nati n fecare diminea.
i totui... cine eti?
Att de hotrt i schimbtor,
Cnd prbuit, cnd preaputernic lupttor?
Probabil eti un nceput,
Un altfel de-nceput pe lume
i crezi c toate clipele se vor supune.

88
Da, asta eti: un nceput,
Un nceput, un nceput de drum.
A vrea s nu te-mpotmoleti in scrum.
i dac vrei,
S nu pleci singur niciodat;
i recomand pe Tatl meu, ca tat!
89
Lamurire
Daca astept cerul,
Il asptept nu pentru ca aici mi-am ispravit asteptarile
Sau pentru ca undeva mi s-au proptit cautarile.
Daca visez acasa,
Nu visez pentru ca se intuneca zarea
Sau pentru ca noptile lungi imi bantuie cararea.
Si daca plang,
Nu plang nici cum ca la pomana
Nici nu ma cain pentru viata scurta, sau dusmana.
Daca-s satul,
Nu sunt asa de bine, ori de rau
Si nu m-am saturat oricat de mult e greu.
Daca astept,
Daca visez,
Si daca plang,
N-o fac nici de satul, nici de famand
O fac pentru ca mi-e dor de-acasa si de tata ,
Mi-e pur si simplu dor si gata !
Daniel Chirileanu
90
Mama mereu
Mereu au fost minile tale mai calde, mai vecine
Si pinea ce framnti a fost mai dulce mama
Din ochii tai truditi n noptile departe si straine
A curs fara oprit lumina cea fara de seama.
ntotdeauna tu ai spus mai mult n lacrimi si taceri
Ca jarul din apusuri ce-nvaluie miresmele din lunci
n minile frave au stat mereu, mereu, puteri
Ce-au mplinit ascunse visarea unor prunci.
Si versul tau a fost ca o cereasca rugaciune
Cnd nu stiam de ce si pentru cine te plecai
Si m-ai lasat sa trec lipsit de orice-amaraciune
De ca si cum m-as f nascut mai mult n rai.
Ca nimeni altul mi-ai citit nendraznitul de pe buze
Si-ai auzit oceanele din gnd cum rascoleau
Tu ai stiut sa-mi fi metafora dinti cu tot cu muze
Ca un poem pe care altii poate nu-l stiau.
Te-a zugravit Maestrul ca pe un tablou cuminte
Cu uliti, cu padure fermecata si cu luna
n care tot aud un cntec de deasupra de cuvinte
Si unde nu-s amurguri care sa-mi apuna.
Din mna Lui, tu, ca un bulgare de taina
Aduci la viata rostul nca nefintei
Si dai mparatiei de lumina pamnteasca haina
De parca ai ciopli un chip credintei.
Ne-ar f departe si anevoie ntelesul poate
Si Dumnezeu ne-ar f strain ct nu vom sti
De nu ne-ai f iubit mai sus de lucrurile toate
De nu erai, nici noi vreodata nu am f.
Daniel Chirileanu
91
Nemerit
Tat azi m ntorc acas
Colindul meu prin lumea necuminte s-a sfrit
Mai e un ceas
Pn vom sta la mas
Dar niciodat n-am s tu
De ce m-ai mntuit.
Alerg spre Tine prin pulbere de stele
Vd mna Ta
n pagul casei noastre, cum m cheam.
tiu c i-e dor
Iar eu, dei Te-am rstgnit
M-ntorc la Tine fr team.
I-ai adunat pe toi
i vd prin orizont c m ateapt,
Presimt c vor rost binee
Dar eu nu meritam atta politee
Oare de ce, chiar pe nedrept
Dreptatea Ta e dreapt?
Va f pustu o vreme printre galaxii
Toi heruvimii au plecat la nunt
Acas e potop de armonii
Planetele atern vecia de lumin
Se leag orice ran azi i orice cale frnt
Nu mai curg lacrimi printre bucurii.
M uit, popoarele adun srbtoarea
Aproape c Te-aude inima optnd
92
Aici se va sfri n nesfrit crarea
Et poate nc-o clip nevzut
Dar palma Ta m strnge ctre-mprie
i cern prin rscolirea de minuni chemarea.
Din nou acas, lng Tine
Nici visele nu se trezesc sub freamt de lumin
n dorul prea uimit de frumusee
Atern recunotna mea deplin
i m ntreb de ce atta politee,
De ce m-ai ateptat mpria mea divin?
Daniel Chirileanu
93
Nu esti un numar
De cand pacatul bantuie planeta
Am devenit un numar,
Fara de valoare.
Un numar in cazarma,
Un numar care sta la coada,
Un numar la spital si la gramada.
Suntem mereu mai singuri fecare
Si, poate,
Ne simtim straini de toti ceilalti.
Nu-i pasa nimanui
Ca suntem anonimi si ca ne doare.
In fata celor mari suntem nimic,
In face celor tari, un abur care moare
Si cautam un rost pe lume,
Flamanzi de-a nu mai f tratati cu nepasare.
In lumea noastra tot mai fara de valori
Doar Dumnezeu ne pretuieste inca;
In palma Lui sta chipul meu si-al tau, sapat,
Doar El ne ocroteste
Si face viitorul nostru ca de stanca.
Daca te simti doar numar, la gramada,
Sau daca esti un anonim dispretuit,
Cinteste-n palma Celui care S-a jertft
Si vei gasi
94
Ca, fara voia Lui,
Nici chiar un fr n-are sa-ti cada.
E greu sa fi mereu un numar
Si nu-i usor sa fi nimic de ani si ani.
As vrea sa stii, adesea nerostit,
In planul Cerului, esti fara de egal,
Atat de scump,
Ca Dumnezeu, de dragul tau, a patimit.
Ai fost ales,
Ai fost chemat,
Fiindca El te-a pretuit.
Daniel Chirileanu,
Corigeni la a doua venire, pag. 69
95
O vizita
Un inger, pazitor al unui credincios
Trecea in miez de noapte catre Orion,
Mergea ca un drumet, pe jos.
Desi era grabit si parca suparat
M-am asezat in calea lui si l-am oprit,
Iar el, pentru o clipa-a stat.
Mi-a povestit ca se intoarece obosit
Am observat ca-n sinea lui, de fapt, plangea
Si-atunci, putin, l-am iscodit:
Daca esti inger pazitor, de ce-ai plecat?
De ce lasi omul peste noapte nepazit?
Sau poate omul te-a manat?
Nu, omul nu m-a izgonit; e botezat,
Lucreaza inca: pufuleti si tricotaj
Ei nici nu stie c-am plecat.
Imi pare rau ca noaptea se destrama
Iar el, atat de ocupat si de strain,
N-a mai luat nimic in seama.
In noaptea asta cred ca totul s-a sfarsit
Am fost chemati de Dumnezeu acasa.
Si credinciosul meu nu-i mantuit.
96
Am vrut sa-l mai intreb ceva, dar a plecat
Din tot ce-am discutat imi amintesc atat:
Va spus si voua, n-am uitat:
Spunea ca Ceru-si cheama emisarii inapoi,
Retrage ambasadele si vama;
Va f se pare ultimul razboi.
Nu te juca (mi-a spus), de-a credinciosul,
Ia bine seama!
97
Ocazia de aur

De ziua mea
Tata mi-a promis un cadou.
Trebuia doar sa-l aleg,
Si El, in urma, platea.

Am colindat prin pravalii ceasuri de-a randul,
Am cantarit si socotit, am incercat si masurat,
Dar findca totul imi placea
Mi-a fost prea greu
S-aleg de ziua mea
Doar un cadou ...
Asa ca i-am cerut Tatalui meu
Sa-mi cumpere ... pamantul!

Mai trist ca niciodata pan-atunci,
L-a cumparat si mi l-a dat.
Dar ... am afat numaidecat ca n-am stiut s-aleg:
Pamantul nu era decat o pravalie
... si mormantul!

Daca-ntr-o zi va f cumva si ziua ta,
Sa nu te pacaleasca gandul
S-alegi nepasator.
Gandeste-te ca Tatal tau iti poate cumpara
Oricare stea si cerul...
Cu nici un chip sa nu alegi mormantul!
98
Paste
Era tarziu,
Din Golgota curgea lumina.
Trecuse bezna peste s-a sfarsit
Si peste cuie.
Erau numai talharii suferind.
Isus murise prea curand;
Cararea vesniciei sa-mi descuie.
N-am apucat sa fu talharul bun
Sau cel ironic.
N-am fost nici Iuda, nici ostean,
Ci prea tarziu,
Prin lana ceturilor vremii, am afat
C-as mai putea sa bat un cui,
Ca se mai poate inca-o gluma
Peste otrava suferintei Lui.
Credeam
Ca viata mea fara de noima
Il poate adanci in disperare,
Dar L-am gasit murit;
El era Omul care m-a iubit;
Murise Dumnezeul vietii mele viitoare.
Mai bine ca n-am fost la timp;
L-as f vandut,
Mai rau ca Iuda, poate la taraba,
Sau cel putin un cui as f batut,
Cu mintea mea de om de treaba.
99
Am fost putin si Iuda, si Caiafa,
Si Simon, si Baraba, si talhar,
Dar am ajuns tarziu.
Poate ca doar asa
Voi f scapat de tot ce mi-am propus,
Si-n clipa vietii mele,
Tarziul
Nemurire sa se faca.
100
Proiect de sistematizare
Ne cantarim alergarile
Doar dupa cat de mult am castigat sau am pierdut,
Doar daca visul greu, de lut,
A izbutit
Ori a cazut.
Te crezi in top
Numai atunci cand roi de spectatori
Te scriu pe garduri
Sau pe calimari
Si-ti urla numele turbati
Fortandu-te sa lupti din nou,
Sa plangi nemultumit si sa te zbati.
Ne cantarim destinul dupa false socoteli
Dupa minuni,
Dupa esec sau aiureli,
Uitand, de fapt, ca-n Marele Proiect
Am fost ziditi normali, cinstiti, corecti.
Dar triste cautari de scrum
Ne-au pus in ganduri un alt drum.
Un fel de dor neimblanzit
Spre-a f mai mult decat comuni;
Ori sus de tot,
Ori revoltati,
Delasatori,
Nebuni
101
In vreac de premii, decoratii si distinctii,
E tot mai greu sa fi normal,
Sa nu devii minciunilor vasal
Si totusi sa traiesti frumos, curat, corect,
Asa cum chiar de la-nceput
Am fost ganditi in Marele Proiect.
In Carte nu citim despre vedete,
Ei toti au fost la fel ca noi;
Si buni, si pacatosi, si rai.
Dar cei mai multi au alergat cum se cuvine
Si chiar dac-au ajuns pe locul doi
Ei sunt in top.
Fiindca nici unul dintre ei n-a fost al lui
Au fost al Celui care vine.
Daniel Chirileanu,
Corigeni la a doua venire, pag. 29
102
Ratacire
De multe ori
Uit ca sunt al Tau, Dumnezeule;
Inchei afaceri cu vanzatorii de zei,
Te vand, Te cumpar inapoi
Si iar Te vand
De fecare data mai usor, mai ieftin;
Dar Te rascumpar din ce in ce mai greu
Ca Te scumpesti mereu.
Nu stiu cand am invatat joaca asta nebuna,
Dar ma trezesc jucandu-ma,
Oare de ce numai strainii Te aduna,
Iar eu te vand in fecare luna?
Poate pentru ca Te-am mostenit de la tatal meu?
Erai in mostenire,
Stateai la mine, dar nu erai al meu.
Cu timpul m-am crezut stapan pe Dumnezeu
Si Te-am pierdut.
Acum, as vrea sa vii din nou acasa,
Sunt prea sarac sa Te mai cumpar inapoi.
Dar, daca vii,
Ne-om aseza la masa
Si Tu vei frange painea,
Iar eu iti voi sluji;
Sa stie vanzatorii de dincolo de gand
Ca-s prea bogat sa te mai vand.
103
Revelatie
Dumnezeu
ti-a dat mainile,
ca sa-ti curga in ele balsam
pentru atatea neputinti pe langa tine,
pentru caldura,
pentru iubit si pentru bine.
Dumnezeu
ti-a dat urechile,
sa culegi in ele freamatul stelelor,
pentru ca in spatele ochilor tai
sa poata f zarita o geana de lumina
spre fecare inima straina.
Ti s-au dat cele doua buze,
sa-ti slujeasca iesirea spre lume,
sa masoare fecare soptit,
sa taca orice gand nefrumos,
sa reverse peste prag orice farama de iubit.
Ti s-a dat ca sa dai,
ti s-a luat ca sa n-ai;
Dumnezeu a cantarit totul chibzuit.
Intr-o zi te vei trezi
ca tot ce-ai dat te-a imbogatit.
104
Rostire
Spui mam
i printre miroase-a pine cald,
A nopi albite i a trud.
Deodat, inima ncepe s vad
Cum roua zorilor strluce mai ud.
Spui mam
i simi peste umr un soi de cldur.
n minile aspre e-un soare,
Un izvor prsit de cntar i msur,
Care curge tcut chiar cnd doare.
Mam spui,
i i-i dor neoprit de acas.
i se umple crarea subit,
Peste vise cuvinte de bine se las
i te simi nc-o dat iubit.
Spui doar mam
i te simi iar i iar juctor de otron,
Clipe uitate se ntorc la lumin,
Iar pruncia i se urc pe tron
Ca i-atunci cnd e calea senin.
Spune mam,
Ca i cum ai rosti un colind de iubire,
Ca i cum ai tri o minune.
Spune acum i mereu, fr oprire;
Ea e darul divin pentru lume.
105
Rugaciune prin somn
Doamne, Te rog da iarasi ora inapoi!
Tu stii ca-n zori mi-e somn si ca mi-e bine
Sau da o lege blanda pentru noi
Sa nu mai fe lectiuni
Si nici altare prin camine.
Asculta-ma, Te rog,
Inchide librarii si editurile crestine;
Sclipturile confsca-le si du-le la chinezi!
Sa ne putem distra in serile senine
Fara de teama multelor dovezi.
Prefa-Te ca nu vii atat de peste-o clipa
Si angajeaza numai pastori pacifsti,
Care sa nu faca risipa
De profetia implinita
Te rog, nu pune pastori alarmisti!
Transforma adunarile in case de cultura,
Si fa-ne la balcone separeuri pentru noi,
Asaza-i pe batrani intr-o adunatura
Ca tot nu-nteleg
Si nu pricep miscarile mai noi.
Si-apoi, Te rog, trezeste parlamentul!
Sa dea o lege aspra pentru prozeliti.
Sa nu mai fe voie de plecat cu invitatii
Sa nu mai fm trimisi cu carti
Din poarta-n poarta pe la razvratiti.
106
Si totusi, Doamne, voia Ta sa fe;

Daca Tu vrei, trezeste-ma pe mine.
Si fa-ma alarmist, bolnav de insomnie,
Te rog frumos, sa treci printre ruine
Si sa trezesti la viata tot ce-Ti apartine!
107
S.O.S
Prietene,
Nu-ti cer sa-mi porti povara.
Cum as putea, cand ti-e la fel de greu?
Te rog numai atat;
Sa-mi intelegi ocara,
Sa-mi spui ca esti alaturea mereu.
Nu-ti cer nicicum
Sa intri la-nchisoare,
Nici nu-mi plati amenzile ori vama!
Reda-mi increderea
In dreptul la scapare
Si hai sa facem pe din doua teama!
Sa stii, nu vreau
Sa-mi cumperi acatiste,
Nu vreau nici sa te rogi in locul meu.
Te rog numai atat;
Sa plangem impreuna,
Voi sti ca nu e singur plansul meu.
Nu-ti cer cumva
Scutiri de judecata
Si nici sa mori cand ceasul meu va bate.
Ajuta-ma sa fac
Din clipa-ntunecata
Motivul izbavirii de sub noapte!
108
Prietene,
Sa-ti vezi de ale tale
Daca tu vrei sa-mi fi numai asin trudit.
Problema nu e chiar
Povara de pe cale,
Ci gandul ca sunt singur, pustiit.
Povara,
Nu-i problema cea mai mare,
Ci faptul de-a ma f-nteles gresit.
109
Sansa
Oricine-ai f, eti doar un trector,
De multe ori un nelat,
De-attea ori neltor

Eti uneori mult mai puin dect nimic,
O brum doar de existen;
Ca o insect
Ce se nate i-i zdrobit n acelai ceas de sear,
Fr a ti mcar c sunt pe lume
Nopi fr s doar,
Sau c exist undeva i zi, ori clipe de senin
Din abunden.

Eti numai om,
Frm de noroi,
Stul de oboseal i rutin.

Poi f pustiu i singur zi lumin,
Dar poi umbla cu Dumnezeu.
Chiar dac azi eti doar nmol
Problema e: s vrei
S-i fe dor.
110
Stiu doar atat
Nu tiu cine te-a-nvat
S trieti frumos pe lume;
tiu att, c ai un nume
Mai domol i mai curat
Dect soarele apune
i eti bun ne-ncetat.

Nu tiu cine i-a-nforit
Zmbetul din poarta gurii
tiu att: c nu te-nfurii
Cnd vreodat obosit
Depesc pragul msurii
Ori te critic rzvrtit.

Nu tiu mam, nu tiu tot,
Ct s-ar cuveni s tie
Blnda mea copilrie.
tiu att: c n-am s pot
Nici acum, nici n vecie
S te rspltesc de tot.

Rog pe tata s i dea
Un alint i-o preuire
Pentru marea ta iubire
Pentru frumuseea ta.
i te rog! Drept rspltire
Ia i mulumirea mea!

Rog pe Dumnezeul meu
S-i lumine doru-n zare
S rmi netrectoare
i s nu-i mai fe greu!
Mama mea, fermectoare;
Te iubesc mereu, mereu!
111
Sunt bine, mama !
Aud si-acum ca te mai rogi si te mai temi
De nestiutul care-mi da trcoale
Dar, azi ti spun sa nu mai gemi
Ca m-ai crescut la Dumnezeu n poale.
nca mai simt cum tremuri netihnita
Cum ti se pare ca auzi, ca vezi,
Dar vreau sa stii ca astazi, troienita,
Esti numai tu sub tmple de zapezi.
Opreste-te din ntrebari si freamat,
Am mai crescut si merg asa cum stii
Am nteles al noptii tale geamat
mi luminezi prin codrii fruntii argintii.
Tu esti mereu cu mine la rascruce,
Tu mi deschizi si poarta si carari
Dar lasa pleoapele sa se usuce;
M-ai nvatat sa merg printre chemari.
Aseaza-te macar n gnd o clipa
Si lasa lacrima sa limpezeasca-n zare
Sa vezi cum am sub propria-mi aripa
Cararea ce-ai visat n ceasul de nascare.
ti spun ca Dumnezeu e lnga mine
Asa cum L-ai rugat demult, demult,
Iar azi l rog sa-ti fe ne-ndraznit de bine,
Ca binele din cer de neoprit tumult.
Daniel Chirileanu
112
Tratat de bune maniere
Cand ai plecat,
Spuneai ca vei veni curand,
Sa fm cuminti, asteptatori si buni.
Te-am asteptat in fecare an, sperand,
In fecare zi; n-am socotit daca-i Sabat
Ori zi de targ, sau Luni.
Dar tin sa Te anunt,
Ca azi nu poti veni asa oricand,
Noi ne-am schimbat, suntem condusi de maniere.
Acum, chiar daca vii,
Va trebui sa stai la rand, sa Te inscrii,
Sa fi inregistrat in fsiere
Sa nu cumva
Sa vii asa deodata, intr-o Luni;
Vom f mahmuri, si Luni nimic nu creste:
Nici iarba, nici dorinta dupa rugaciuni.
De fapt, nu poti veni nici Marti, nici Joi;
E zi de targ, nu fa din asta ziua de apoi!
Duminica, nu cred ca are rost sa vii
Cativa mai merg pe la biserici,
Iar altii dorm si noi lucram grabiti,
Fiindca seara e Robingo,
Si tare mult ne place
Sa-i stim pe altii pacaliti.
113
Tu vrei sa vii, dar Miercuri nu se poate,
E ziua cand postim,
Daca nu sunt campionate.
Si cand jucam sau nu mancam,
Venirea Ta e cel din urma lucru ce-l dorim;
Asa ca Miercuri nu se poate.
Te rog, intoarce-Te cand vrei,
Dar Vineri, nu; e-o zi prea scurta,
E totul rascolit ca la razboi,
Razboi si-n Sabat ravasit de noi.
Asa ca, Doamne, nici in Sabat sa nu vii;
Ar trebui sa Te intorci prea singur inapoi.
As vrea sa vii,
Dar nu stiu cand.
Se pare ca nu-i buna nici o clipa
Dar daca totusi vii,
Ajuta-ne sa nu mai fm atat de mofturosi,
Sa Te-asteptam cu viata fara de risipa.
114
Vreme

E vremea sa ne judecam,
Voi si cu Mine!
Eu inca stau pe cruce ca un semn:
Se schimba doar talharii
Si Ma condamna orisicine,
Dar Eu te-astept, bland ca un Miel si demn.
Eu stau la fel de rastignit,
Tot sub ocara,
Sub cruce tu joci zaruri pentru haina,
Desi te-am asteptat la Cina.
Tu n-ai venit, a cata oara?
Si azi traiesti aceeasi neagra taina.
Va f o zi de judecata,
Un ceas bate la porti
Cand Eu un voi mai f nici Miel si nici Pastor,
Voi intreba, iar zarurile vor tace.
Te voi chema chiar dintre morti
Si vei veni ca orice muritor.
Voi f candva judecator,
Poate chiar maine.
Nu pot muri mereu, la nesfarsit,
Am frant lumina pentru voi
V-am fost izvor si paine
Oare de ce atat de rar am fost primit?
De-aici din clipa de tacere,
Te strig pe nume
Esti sapat in palme, esti al Meu
Primeste-Ma in viata ta
Si poarta-Ma ca o podoaba catre lume,
Iar eu iti voi f vesnic Dumnezeu.
Daniel Chirileanu
115
Zodia preturilor

Pltim.
n fecare zi pltim,
Pentru pcat, pentru iubiri i pentru vise.
Pltim mereu, la toi, la oriici
Pretind despgubiri pentru speranele ucise.
Ct cost plnsul unei mame,
n nopile trzii cu pulberi de tciune?
Mai mult, sau mai puin, dect privirile bolnave,
De ct comorile pmntului, deertciune?
Ct cost azi prin trguri untdelemnul?
- E scump, dar mult mai scump va f de mine.
i totu-i rar; i laptele i mierea,
Iar undeva, prin cri, citim
C cel mai mult vom da pe pine.
Ct cost apa dintr-o singur fntn?
S tim dac mai vrem i altceva
n ceas de trguial.
Ce mult ni s-a scumpit salutul!
i zmbetul ce mult ni s-a zgrcit!
Suntem neltori ca lutul
Sufat cu neiubire i spoial
i vine El, din trguri de lumin
S vnd pmntenilor balsam de har
i untdelemn din foarea cerului cea mai senin
S nu mai plng muritorii
n revrsatul zoilor peste hotar.
Ct cost? ntrebm,
Un dram curat de mntuire?
- Nimic, optete Cineva,
i-acest nimic aa ciudat ne pare,
De ne-neles cnd peste tot pltim,
S ai pentru nimic, da, chiar nimic,
Atta limpezime de scpare.
l refuzm
- Nu. Ori pltim, ori pleac de la noi!
Ce dac Untdelemnul este sfnt i apa vie,
Pentru nimic, nu vrem, avem cu ce plti;
Dac nu vrei aa, ntoarce-Te mai bine napoi
116
..
i plnge Domnul Vieii peste lume:
N-am vrut dect sub aripi s v strng, ca o gin
S-avei cldur, via i iubire.
Doar nu vei f tiind vreun pui
Pltind la mama lui pzire
De ce?
De ce rmnei muritori?
Cu inima de piatr i strin?

Limbă

Design 5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Design 5

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Mi-as f dorit sa fu, o zi, vedeta,

Si totusi, Doamne, voia Ta sa fe;

S-ar putea să vă placă și