-O serie de idei importante privitoare la conditia poetului si la menirea poeziei se desprind din text: 1. Cartea, metafora centrala vazuta precum: o treapta intre generatii hrisovul nostrum cel dintai(document de mare valoare, atestand dreptul de proprietate) cuvinte potrivite(creatia ca mestesug) 2. Transfigurarea: socialului in estetic valorilor materiale in valori spirituale Ex: Sapa-n condei si brazda-n calimara Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite-titlul vol transformarea presupune un mare effort, multa truda(framantate mii de saptamani) Am luat ocara si torcand usure/Am pus-o cand sa-mbie, cand sa- njure=>capacitatea limbajului poetic de a exprima frumosul si de a infiera raul Durerea noastra surda si amara/O gramadii pe-o singura vioara=>capacitatea de a vorbi despre suferinta in felul ei aparte, transformand-o in cantec poetic 3. Estetica uratului: De la Charles Baudellaire, poet francez care a adus in poeziile lui uratul din realitate, transformandu-l in frumos estetic Facui din zdrente muguri si coroane Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi Veninul strans l-am preschimbat in miere/Lasand intreag dulcea lui putere 4. Relatia dintre poet si cititor: Robul a scris-o, Domnul o citeste Muza pierde in favoarea efortului creator(Domnita sufera in cartea mea) Efortul e mai important decat inspiratia, dar in produsul finit (cartea), acest lucru nu se vede. Rezultatul insa, e perfect: Slova de foc si slova faurita/Imparecheate-n carte se marita