Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu

Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nunta,
De cuscrul mare daruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funta,
Mult ndaratnic menestrel,
Un cntec larg tot mai ncearca,
Zi-mi de lapona Enigel
Si Crypto, regele-ciupearca!
- Nuntas fruntas!
Ospatul tau limba mi-a fript-o,
Dar, cntecul, tot zice-l-as,
Cu Enigel si riga Crypto.
- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vara;
Azi zi-mi-l strns, ncetinel,
La spartul nuntii, n camara.
*
Des cercetat de padureti
n pat de ru si-n huma unsa,
mparatea peste bureti
Crai Crypto, inima ascunsa,
La vecinic tron, de roua parca!
Dar printre ei brfeau buretii
De-o vrajitoare mnatarca,
De la fntna tineretii.
Si rai ghioci si toporasi
Din gropi ieseau sa-l ocarasca,
Sterp l faceau si naravas,
Ca nu voia sa nfloreasca.

- Sa ma coc, Enigel,
Mult as vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de macel,
Ma despart. E rosu, mare,
Pete are fel de fel:
Lasa-l, uita-l, Enigel,
n somn fraged si racoare.
- Riga Crypto, riga Crypto,
Ca o lama de blestem
Vorba-n inima-ai nfipt-o!
Eu de umbra mult ma tem,
Ca daca-n iarna sunt facuta,
Si ursul alb mi-e varul drept,
Din umbra deasa, desfacuta,
Ma-nchin la soarele-ntelept.
La lampi de gheata, supt zapezi,
Tot polul meu un vis viseaza.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cerceteaza.
Ma-nchin la soarele-ntelept,
Ca sufletu-i fntna-n piept,
Si roata alba mi-e stapna,
Ce zace-n sufletul-fntna.
La soare, roata se mareste;
La umbra, numai carnea creste
Si somn e carnea, se dezumfla,
Dar vnt si umbra iar o umfla...
Frumos vorbi si subtirel
Lapona dreapta, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adasta,
Iar soarele acuma sta
Zvrlit n sus, ca un inel.
n tari de gheata urgisita,
Pe-acelasi timp traia cu el,
Lapona mica, linistita,
Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la pasunat,
n noul an, sa-si duca renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muschiul crud
La Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de racoare
Lin adormi, torcnd verdeata:
Cnd lnga sn, un riga spn,
Cu eunucul lui batrn,
Veni s-o-mbie, cu dulceata:
- Enigel, Enigel,
Ti-am adus dulceata, iaca.
Uite fragi, tie dragi,
Ia-i si toarna-i n puiaca.
- Riga spn, de la sn,
Multumesc Dumitale.
Eu ma duc sa culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Daca pleci sa culegi,
ncepi, rogu-te, cu mine.
-Te-as culege, riga blnd...
Zorile ncep sa joace
Si esti umed si plapnd:
Teama mi-e, te frngi curnd,
Lasa. - Asteapta de te coace.
- Plngi, prea-cuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearca.
Lumina iute cum sa-i placa?
El se desface usurel, de Enigel,
De partea umbrei moi, sa treaca...
Dar soarele aprins inel
Se oglindi adnc n el;
De zece ori, fara sfiala,
Se oglindi n pielea-i cheala;
Si sucul dulce nacreste!
Ascunsa-i inima plesneste,
Spre zece vii peceti de semn,
Venin si rosu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;
Ca-i greu mult soare sa ndure
Ciupearca cruda de padure,
Ca sufletul nu e fntna
Dect la om, fiara batrna,
Iar la faptura mai firava
Pahar e gndul, cu otrava,
Ca la nebunul riga Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a ramas sa rataceasca
Cu alta fata, mai craiasca:
Cu Laurul-Balaurul,
Sa toarne-n lume aurul,
Sa-l toace, gol la drum sa iasa,
Cu masalarita-mireasa,
Sa-i tie de mparateasa.

Ion Barbu, pe numele sau adevarat Dan Barbilian, a debutat n anul
1918 cu poezia Fiinta n revista Literatorul, condusa de Alexandru Macedonski. n 19
21 apare placheta Dupa melci, care este nsa retrasa de pe piata datorita ilustrat
iilor nepotrivite care faceau ca poemul sa fie interpretat drept o creatie pentr
u copii. A publicat un singur volum, n anul 1930, intitulat Joc secund. Autorul r
eprezinta un paradox al literaturii romne, el fiind n acelasi timp un poet cu o cr
eatie poetica originala, dar si un matematician pasionat.
Tudor Vianu n studiul Ion Barbu mparte creatia acestuia n trei etape
, carora le corespund ciclul parnasian, ciclul baladic-oriental si cel ermetic. n
volum ordinea celor trei cicluri este inversata, la nceput fiind situate poeziil
e ermetice, n timp ce poeziile din ciclul parnasian nu au fost incluse de autor.
Poeziile din etapa parnasiana pun accentul pe rigoarea formala (s
unt poezii cu forma fixa), preferinta pentru metaforele-simbol si abordeaza teme
cu valoare generalizatoare. Ex: Copacul, Lava, Banchizele, Umanizare. Tot n acea
sta etapa se observa influenta filozofului Friedrich Nietzsche cu lucrarea Naste
rea tragediei, de la care mprumuta termenii de apolinic si dionisiac, dar si atra
ctia pentru o Grecie tragica si agonica.
A doua etapa, cea baladic-orientala, cuprinde att poezii epic-lir
ice (Riga Crypto si lapona Enigel, Nastratin Hogea la Isarlk), ct si poezii cu pro
nuntat caracter liric (Paunul, In memoriam). Este considerata de critica etapa c
ea mai valoroasa deoarece primeaza inventia poetica, mbinarea limbajului popular
cu cel savant, constructia unei mitologii proprii si ludice, folosirea imaginilo
r si cuvintelor cu o mare forta de sugestie. Ca si ceilalti autori moderni, Ion
Barbu este un artizan al limbajului, al jocurilor de cuvinte. Semnificativa pent
ru aceasta etapa este imaginea cetatii Isarlk, expresie a lumii balcanice, care mb
ina fastul si mizeria, reflectia si dorinta arzatoare de a trai din plin. Cetate
a ideala este elementul central al ciclului Isarlk care cuprinde poeziile: Nastra
tin Hogea la Isarlk, Domnisoara Hus, Isarlk, In memoriam si ncheiere. Cele doua per
sonaje ale acestui ciclu sunt tragica si grotesca domnisoara Hus si Nastratin Ho
gea, personajul snoavelor musulmane. Cel din urma devine un simbol al ntelepciuni
i care si este suficienta siesi prin gestul din finalul poemului n care Nastratin
Hogea se autodevora: Sfnt trup si hrana siesi, Hagi rupea din el.
Ultima etapa, cea ermetica, pune accentul pe perfectiunea clasic
a a formei poeziei, dar si pe abstractizarea mesajului. Ion Barbu combina limbaj
ul matematicii cu limbajul poetic si cu cel comun, dnd nastere unei poezii caract
erizata printr-un puternic estetism. n centrul creatiilor din aceasta perioada, d
ar nu numai, sunt asezate conceptele de increat (starea ideala dinainte de creat
ie n care se manifesta potentialitatea) si ou dogmatic. Ex: Timbru, Ritmuri pentr
u nuntile necesare, Oul dogmatic, Increat.

RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL

Poezia Riga Crypto si lapona Enigel face parte din volum Joc sec
und, publicat n anul 1930. Autorul si subintituleaza poezia Balada si o include n c
iclul Uvedenrode, deci n etapa baladica si orientala. Este o perspectiva moderna
asupra acestei specii literare epice, fiind de fapt un poem alegoric. Asemanarea
cu alt poem alegoric al literaturii romne, Luceafarul de Mihai Eminescu, este ev
identa. Autorul nsusi si intituleaza opera un Luceafar ntors. Ambele poezii trateaza
aceeasi tema, a iubirii imposibile si a incompatibilitatii dintre doua fiinte ca
re apartin de lumi diferite. Caracterul alegoric al poeziei este dat de faptul c
a se pune accentul pe problema cunoasterii: la fel ca si fata de mparat, riga Cry
pto doreste sa-si depaseasca statutul de fiinta inferioara, dar n final constata
ca acest lucru este imposibil. Diferenta esentiala este ca n cazul poeziei lui Ba
rbu fiinta superioara este omul, lapona Enigel, care aspira spre o cunoastere ab
soluta. Drama este nsa aceeasi: cineva trebuie sa plateasca tentatia si tentativa
de a-si depasi conditia. Motivele poetice care se ntlnesc sunt: transhumanta, ten
tatia Sudului, atractia pentru Soare, visul si sufletul-fntna.
Un alt element comun ntre cele doua poezii este interferenta genuri
lor epice. Desi amestecarea genurilor este o trasatura specifica romantismului,
faptul ca poezia moderna a lui Barbu are la baza o balada, explica aceasta parti
cularitate. Fiind o balada, se pastreaza structura narativa deoarece poezia are un
fir epic si personaje. Caracterul dramatic este oferit de dialogurile dintre perso
naje, dar si n aceasta poezie acestea au valoare de simbol, fapt care subliniaza l
irismul.
Titlul baladei este construit pe ideea cuplului, dar n acest caz ac
esta nu se ntregeste datorita incompatibilitatii dintre cei doi eroi, care fac pa
rte din regnuri diferite. Fiecare se afla pe o treapta superioara n propria lume,
dar povestea de dragoste este imposibila mai ales datorita aspiratiilor fiecaru
ia.
Poezia este structurata n doua parti, fiecare dintre ele reprezentn
d cte o nunta. Se mprumuta formula narativa specifica genului epic, si anume poves
tirea n rama. Prima nunta este una posibila, care s-a realizat deja si are rolul
unui cadru pentru nunta fantastica, aceasta avnd un final nedorit, riga Crypto fi
ind nevoit sa accepte casatoria cu masalarita-mireasa.
Prima parte cuprinde primele patru strofe care au rolul de prolog
al baladei si reprezinta dialogul menestrelului cu nuntasul fruntas.. Se face tri
miterea spre un timp mitic, spre Evul Mediu, prin adresarea directa catre cel ca
re va rosti povestea tragica a laponei Enigel si a lui riga Crypto: Menestrel tri
st, Mult ndaratnic menestrel. Sintagma acum o vara presupune o plasare temporala, dar
ea nu face dect sa plaseze mai mult n imprecis momentul rostirii, n aceeasi situati
e fiind si adverbul azi. n cea de-a doua parte, povestea este proiectata tot n trecu
t, dar ntr-un timp nedeterminat n raport cu momentul rostirii, fapt subliniat si d
e folosirea imperfectelor: mpartea, brfeau, ieseau, nu voia, traia etc. Cntecul d
ea tragica de iubire trebuie spus nsa ntr-o atmosfera prielnica, n afara cotidianul
ui, la spartul nuntii, n camara. Menestrelul are multiple modalitati de interpretar
e: Cu foc l-ai zis acum o vara; / Azi zi-mi-l stins, ncetinel, dar trebuie sa o ale
aga pe cea care sa se potriveasca cel mai bine cu atmosfera si cu povestea. Tot
aici se face o trimitere la zeul Dyonisos (zeul vinului, dar si al muzicii), att
prin faptul ca cel care povesteste este un cntaret, ct si prin comparatia: mai abur
it / Ca vinul vechi ciocnit la nunta. Repetarea cntecului spus si n trecut sugereaz
a un ritual al zicerii unei povesti exemplare.
A doua parte contine povestea propriu-zisa dintre riga Crypto si
lapona Enigel si este realizata din mai multe secvente poetice: portretul si des
crierea mpartiei regelui ciupercilor (strofele 5-7), portretul si descrierea medi
ului n care traieste lapona Enigel (strofele 8 si 9), ntlnirea n vis a celor doi (st
rofa 10), cele trei chemari ale rigai si primele doua refuzuri ale laponei (stro
fele 11-15), refuzul categoric al laponei si relevarea simbolului solar dupa car
e si ghideaza existenta (strofele 16-20), ncheierea ntlnirii dintre cei doi (strofel
e 21 si 22), pedepsirea lui Crypto din final (strofele 23-27).
n prima secventa sunt prezentate personajele: n lumea lui, Crypto
este un ales, are un statut superior: Des cercetat de padureti / n pat de ru si-n h
uma unsa, / mparatea peste bureti / Crai Crypto, inima ascunsa. Desi admirat, are
parte si de adversitati: este considerat sterp si naravas de celelalte plante ale pa
durii care nu nteleg de ce el nu si accepta conditia de ciuperca si ncearca sa o de
paseasca. Fiinta la care viseaza apartine de regnul uman, este deosebita n lumea
ei datorita faptului ca doreste ea o mplinire absoluta reprezentata prin lumina s
olara. Ea penduleaza anual ntre cotidian: de la iernat si idealul reprezentat de Su
d, de Soare: la pasunat, [...] tot mai la sud. Singura asemanare dintre cele doua
fiinte este statutul superior pe care l au n propria lume, dar acest element nu va
fi suficient pentru mplinirea prin iubire. Deosebirile sunt prezentate cu ajutor
ul antitezelor si a imaginilor care descriu mediul existential al celor doi. Lum
ea lui Crypto se defineste prin umezeala si racoare: n pat de ru si huma, n timp ce l
umea laponei este un spatiu rece: n tari de gheata urgisita, fapt care explica atra
ctia ei spre soare si lumina.
n drumul ei spre sud, lapona mica, linistita Enigel este rugata de
catre regele ciupercilor sa ramna alaturi de el n lumea umeda si racoroasa a plant
elor padurii. ntlnirea celor doi se realizeaza n lumea visului, acest motiv facnd di
n nou trimitere la poemul Luceafarul. Regele ciupercilor ncearca sa o ademeneasca
n lumea lui prin intermediul a trei chemari. Valoarea de descntec si de incantati
e a celor trei chemari, precum si mpletirea limbajului popular cu cel literar (iac
a, tie dragi, puiaca, te frngi, somn fraged, lama de blestem), subliniaza si mai m
erul de balada al poeziei.
n prima chemare riga Crypto o mbie pe lapona cu dulceata si cu fragi,
elemente definitorii pentru mediul vegetal din care provine. Darul lui este refu
zat categoric de Enigel si exprima aspiratia ei spre Soare: - Riga spn, de la sn, /
Multumesc Dumitale. / Eu ma duc sa culeg / Fragii fragezi, mai la vale.
n a doua chemare ndragostitul merge si mai departe propunndu-i sac
rificiul de sine: Daca pleci sa culegi, / ncepi, rogu-te cu mine.. Lapona nteleapta l
refuza si de data aceasta, aratndu-i motivele pentru care nuntirea lor este impo
sibila: Crypto este umed si plapnd si este sfatuit sa astepte sa se coaca: Teama mi-
e, te frngi curnd, / Lasa. Asteapta de te coace. Opozitia copt / necopt se refera d
e fapt la opozitia soare / umbra, care subliniaza de fapt relatia fiecaruia cu u
niversul, incompatibilitatea peste care niciunul dintre ei nu poate trece fara s
a se piarda pe sine. Crypto se teme de lumina soarelui: de soare, / Visuri sute,
de macel, / Ma despart. E rosu, mare, / Pete are fel de fel, n timp ce lapona aspi
ra spre acesta: Ca daca-n iarna sunt facuta, / Si ursul alb mi-e varul drept, / d
in umbra deasa, desfacuta, / Ma-nchin la soarele-ntelept. .
Ultima ncercare pe care o face riga este urmata de un refuz si m
ai categoric. Fiinta superioara si da seama ca iubirea lor nu este posibila si ca
opozitia dintre soare si ntuneric, dintre ratiune si instinct nu va putea fi nic
iodata anulata: La soare, roata se mareste; / La umbra numai carnea creste. Refuzu
l laponei este fatal pentru riga deoarece puterea descntecului se ntoarce asupra l
ui, atributele lumii pe care Enigel o alege se ntorc asupra lui. Dorind sa-si urm
eze aspiratia spre fiinta superioara, regele-ciupearca este pedepsit pentru ndrazne
ala lui si transformat n ciuperca otravitoare: Dar soarle, aprins inel, / Se oglin
di adnc n el; [...] Si sucul dulce nacreste! / Ascunsa-i inima plesneste.. Astfel, nc
ercarea lui Crypto de a schimba ordinea fireasca a lumii esueaza, iar ordinea es
te n final restabilita. Cel ajutat De-o vrajitoare mnatarca, / De la fntna tineretii p
entru a se putea mplini, ajunge, prin oglindire (un alt motiv esential al poeziei
), sa se nsoteasca cu o fiinta din lumea lui, Cu masalarita-i mireasa, / Sa-i tie
de mparateasa. Opozitia dintre cele doua fiinte, una umana, cealalta vegetala, est
e subliniata si n final prin antiteza fiara batrna / faptura mai firava: Ca sufletul nu
e fntna / Dect la om, fiara batrna, / Iar la faptura mai firava / Pahar e gndul, cu
otrava. Omul este o fiinta supusa greselii si ncercarii repetate datorita existent
ei ndelungate, n timp ce creatura vegetala traieste un an si, prin urmare, nu are
dreptul dect la o sansa care i este fatala.