Sunteți pe pagina 1din 7

Ce sunt conflictele?

Conflictele sunt vechi de când lumea, ele sunt un fenomen universal


care poate fi întâlnit la toate nivelele convieţuirii umane. Nu prezenţa
conflictelor este problematică, nu ea este cea care constituie o ameninţare la
adresa păcii, ci formele ei violente, care propagă sisteme nedrepte, care
avantajează doar una dintre părţile implicate, înclinate spre preluarea puterii
şi spre impunerea propriilor interese şi care cred că doar ele deţin „adevărul
absolut“. Asemenea atitudini pot degenera cu uşurinţă în modele de gândire
şi de comportament orientate după cucerirea totală: pierderile suferite de una
dintre părţi sunt câştiguri pentru cealaltă. Câştigătorul, prin asociere, este cel
mai puternic, dreptatea stând de partea lui. În uzul zilnic, conflictele sunt
deseori asociate în mod automat cu certurile, cu conflictele de interese, cu
puterea sau cu uzul de violenţă.
Cercetătoarea Ulrike C. Wasmuth a atras atenţia asupra faptului că
este important să considerăm conflictele ca pe nişte simple fapte sociale, şi
să nu le confundăm cum formele sale mai avansate; conflictele nu trebuie să
fie limitate prin prisma unor evaluări concrete şi nu trebuie confundate cu
cauzele lor. Conflictul, în viziunea lui Wasmuth este prin urmare un „fapt
social la care participă cel puţin două părţi (indivizi, grupe, state), care (a)
urmăresc scopuri diferite, neconciliabile sau chiar acelaşi scop, dar care nu
poate fi atins decât de o singură parte, şi/sau (b) doresc să facă uz de
mijloace disputate pentru a atinge un scop anume. Instrumentul care ne ajută
să înţelegem conflictele este analiza conflictului. O astfel de analiză nu
încearcă să descopere doar cauzele şi contextul izbucnirii conflictului, ea
conţine şi prime măsuri de soluţionare, cercetând atât punctele comune cât
şi felul în care a fost tratat conflictul până la momentul începerii analizei.
Conflictele sunt construite în faze specifice. În faza premergătoare
sunt sesizate conflictele latente sau deja manifeste, fără a fi însă evaluate
(încă) ca fiind negative. În faza de escaladare se pune în mişcare o dinamică
specifică care acutizează conflictul. În “faza de lămurire“ interesul se
concentrează pe redefinirea şi reorganizarea convieţuirii. Toate aceste faze
mai sunt cunoscute şi sub numele de "arc al conflictului". Iar pentru a
înţelege toate aceste faze sunt necesare competenţe specifice în ceea ce
priveşte preocuparea cu conflictul, de escaladarea acestuia, respectiv
activităţile de reconciliere.

ESCALADAREA CONFLICTELOR

1
1. Înăsprire: Punctele de vedere se calcifică şi se izbesc unele de celelalte.
Conştientizarea tensiunilor viitoare duce la încrâncenare. Cu toate acestea,
mai există încă convingerea că tensiunile pot fi rezolvate la masa
discuţiilor. Nu s-au format încă părţi sau tabere rigide.

2. Dezbatere: Are loc o polarizare a gândurilor, sentimentelor şi voinţei.


Apare gândirea pe criterii "alb-negru" şi atitudinea de "superioritate-
inferioritate".

3. Acţiuni: Credinţa că “nu mai ajută nici un fel de discuţii” creşte în


importanţă, urmărindu-se o strategie a faptelor deja făcute. Empatia cu
“celălalt” se pierde, creşte pericolul interpretărilor greşite.

4. Images/Coaliţii: “Bursa zvonurilor” este în fierbere, se construiesc


stereotipuri şi clişee. Părţile se manevrează reciproc în roluri negative şi se
combat. Are loc campania de strângere a susţinătorilor.

5. Pierderea bunului renume: Se ajunge la atacuri publice şi directe


(interzise), care vizează pierderea bunului renume de către adversar.

6. Strategii de ameninţare: Ameninţările reciproce iau amploare. Se dau


ultimatumuri, ceea ce amplifică procesul de escaladare a conflictului.

7. Distrugeri limitate: Adversarul nu mai este văzut ca entitate umană. Se


face apel la unele acţiuni de distrugere limitată, ca răspuns "potrivit".
Inversarea valorilor: stricăciunile relativ mici sunt considerate deja a fi
câştiguri.

8. Disipare: Distrugerea sistemului inamic constituie scopul principal.

9. Împreună în prăpastie: Se ajunge la o confruntare totală, fără cale de


întoarcere. Distrugerea adversarului cu preţul autodistrugerii

Obiectivul central din cadrul aplanării constructive a conflictelor


este de a confrunta escaladarea conflictelor cu etapele de de-escaladare,
de a găsi răspunsuri şi alternative pentru fiecare etapă, de a reduce
dimensiunile violenţelor sau de a le elimina cu totul şi de a ţinti
cooperarea şi soluţiile prin negociere.

2
În acest sens, o evaluare sensibilă şi realistă a conflictului este la
fel de importantă ca şi planificarea conştientă a propriilor paşi.

Escaladarea conflictelor este periculoasă, pentru că:

astfel, conflictele pot scăpa de sub control;

din ce în ce mai puţine variante de acţiune stau la dispoziţie;

violenţa este folosită din ce în ce mai mult;

în prim-plan nu mai stau soluţiile comune, ci victoria sau înfrângerea


adversarului;

are loc o personificare a conflictului;

emoţiile devin mai importante decât raţiunea;

distrugerea devine scopul principal al acţiunii.

Dinamica conflictelor a fost comparată de multe ori cu un aisberg.


Modelul 'aisbergului' ne dă de înţeles că doar o mică parte a conflictelor
este vizibilă la suprafaţă. Şase şeptimi dintr-un aisberg se află sub apă,
invizibile – ele sunt cele care determină însă dimensiunea şi
comportamentul aisbergului. Modelul 'aisbergului' este folosit de multe ori
pentru a arăta că doar o parte din cele ce se întâmplă în cadrul unui conflict
şi din dinamica conflictului este accesibilă în mod direct. Celelalte părţi ale
acestei dinamici trebuie mai mult ghicite. Conflictele au loc mereu la două
nivele: la nivel obiectual şi la nivel psihosocial. Este important să
cunoaştem ambele nivele, să recunoaştem felul în care aceste nivele se
influenţează reciproc, dar şi să le diferenţiem.

Nivelul obiectual: temele formulate, comportamentul sesizabil, faptele -


acesta reprezinta cel mai adesea vârful “obiectual” al aisbergului.

Nivelul psihosocial: temeri, nesiguranţe, dorinţe, sentimente, tabuuri etc. -


toate acestea nu pot fi observate în mod direct, cu toate că sunt prezente
masiv. De cele mai multe ori, toate acestea rămân nespuse, acţionând
astfel în 'zona ascunsă'.

3
Deseori, nivelul psihosocial domină acţiunile conflictuale. Cu cât
escaladează un conflict mai mult, pe atât creşte şi importanţa acestui nivel.
De aceea este foarte important, ca pentru a înţelege un conflict pe de-a
întregul, să înţelegem şi dinamica nivelului psihosocial. Conştientizarea
nivelului psihosocial, a dinamicii 'ascunse', înseamnă aducerea în prim-plan
a adevăratului obiect al conflictului şi, implicit, deschiderea căilor de
negociere în vederea aplanării acestuia.

ANALIZA CONFLICTULUI

Pentru a rezolva în mod constructiv un conflict, trebuie mai întâi să îl


şi înţelegem. Conflictul trebuie să transpară nu doar în dinamica sa, cu forma
şi efectele sale, ci şi în comportamentele, interesele şi nevoile părţilor
implicate în el. În acest sens este foarte important să vedem la ce nivel al
realităţii se raportează informaţiile şi modurile de acţiune. Tilman Grammes
şi Agnes Tandler deosebesc între următoarele nivele ale realităţii:

Realitatea documentelor: Urmele orale şi scrise lăsate de un anumit


eveniment: discursuri, protocoale, notiţe, formulare, manifeste etc.

Realitatea presei: Prezentarea evenimentului în mass-media: articole de


ziar, emisiuni de radio şi televiziune, anunţurile făcute de agenţiile de
presă, comentarii, scrisori de la cititori etc.

Realitatea reflecţiei: Rapoarte şi concluzii, analize, studii ştiinţifice etc.

Realitatea didactică: Manuale, materiale educative etc.

Alta decât aceste nivele ale realităţii este percepţia subiectivă a


participanţilor la conflict. Într-un conflict, diversele interese şi nevoi
concurează cu diferitele nivele ale realităţii şi cu diferitele posibilităţi de a se
face auzit şi de a exercita influenţă (putere).
Analiza conflictelor nu are ca scop să adune tot felul de informaţii, ci
să interpreteze şi să evalueze aceste informaţii. Şi pentru că comunicarea în
toate formele sale (orală, simbolică, non-orală) poate fi înţeleasă ca o cheie
pentru manevrarea constructivă a conflictelor, analizei premiselor unei
comunicări de succes îi revine o importanţă deosebită. Socio-psihologii au

4
susţinut mereu că oamenii nu pot recunoaşte un lucru decât atunci când
există termeni care să definească acest lucru şi că oamenii nu pot înţelege
ceva decât atunci când există modele de analiză. Analiza conflictului are
aşadar de-a face cu sistematizarea percepţiei şi cu oferta de materiale
ajutătoare.Din toate acestea mai reiese şi că nu există o singură metodă
"corectă" de analiză a conflictelor, ci mai multe, a căror utilizare eficientă
depinde însă de situaţia în cauză.

OBIECTUL CONFLICTULUI

conflict de interese
conflict de necesităţi
conflict de valori
conflict de identitate
conflict ideologic
conflict de credinţe
conflict de evaluare

Grupuri cu

conflicte în cadrul grupului


conflicte între grupuri

Organizaţii cu

conflicte iîn interiorul organizaţiei


conflicte între organizaţii

Societate cu

conflicte inter-personale
conflicte în interiorul societăţii

Sistem imternaţional cu

conflicte internaţionale între state


conflicte între ONG-uri
conflicte între organizaţiile internaţionale şi state sau societăţi de state

5
Modul în care este perceput
conflictul, de ex.

conflict încins (manifest)


conflict rece (latent)

Relaţiile dintre părţile implicate în


conflict, de ex.

conflict simetric
conflict asimetric

Nivele conflictuale, de ex.

Individ cu

conflicte intra-personale

Descrierea conflictului:

Care este tema conflictului?


Care este conţinutul conflictului?
Este vorba aici despre un micro-conflict sau despre un macro-conflict?
Despre ce nivel de analiză este vorba?

2. Istoria conflictului:

Care sunt cauzele structurale ale conflictului concret?


Care este istoria acestui conflict?
Care sunt cauzele concrete ale conflictului actual?
Ce etape de escaladare au existat şi există în cursul conflictului?

3. Contextul conflictului:

Ce legături există între cauzele structurale şi conflictul actual?

6
Ce rol joacă persoanele individuale sau grupele?

4. Părţile conflictuale:

Care sunt părţile implicate în conflict cu influenţă decisivă asupra cursului


conflictului?
Cât de mult sunt ele afectate şi la ce rezultat se aşteaptă?

5. Orientarea conflictului:

Despre ce fel de conflict este vorba?


Este vorba de un conflict de conţinut?
Este vorba de un conflict iraţional, în cadrul căruia motivele psihice,
subconştiente, joacă un rol principal?

6. Dinamica conflictului:

Interacţiune între cauzele structurale şi cele actuale ale conflictului?


Analiza fiecărei etape de escaladare în raport cu influenţa exercitată de
fiecare actor?

7. Aplanarea conflictelor - practici:

Cum este aplanat conflictul?


Ce reglementări au fost găsite?