Sunteți pe pagina 1din 262

Bibhotec[

Personali
PT.MARIUS
I0ANA
TACUTTATEA
DE TE(}T(}GIE
(}RI(!D(}XA
A UI{ENS]MI
BUOR$II
Preot
Lector
Dr. VASILE
GORDON
PREDICA
OCAZIONALA
(Pareneza)
Considera(ii
teoretice
Si
exemptificdri
rnzA DE DocroRAT
lN. rror,oclE
iNonul,rAroR
$TrrNTrFrc
AL LUCRARTT:
P. C. Pr. Prof. Dr. CONSTANTIN
GALERIU
FACULTAIEA
DE TEOLOGIE
DIN BUCURE$TI
EDITURA
INSTITUTULUI
BIBLIC
$I
DE MISILTNE
AL BISERICII
ORTODOXE
ROMANE
BUCURE$Tr
_
2001
'
;. l.' I
,.':',.-ii'ii
:'i
l:
:il'ii .'.:'.t
-
,:,i'
''t,,ii
:
j
,
:.i:,
t:
Memoriei
pdrintelui Constantin
Voicescu,
,
tatdl soliei mi'le, pentru tot spriiinul
moral
gi material oferit la alcdtuirea
acestei
cdtli'
I
.
t'
. : :! ..'
"
,.
1
0 -2001
::
'
'
rsBN'93"9332-3C6
''
I
i:
\,
H
cuvANT
iNemrp
Rod privilegiat
al cuvAntului,
omiletica sau Elocvenla sacrd,beneficiazd
de o
mare bogdjie de expresie, iar persuasiunea,
unul din principalele
ei scopuri, anga-
jeazd
integral viala, in toate ipostasele gi
manifestadG. I-ocut cuvdntului
"rt.
pi"-
tutindeni, fiind element definitoriu al fiinlei umane. Se inlelege, astfel, de ce
cuvintul are un loc sacru in Sfhnta Liturghie,
caparte integianta, dar nu numai,
misiunea lui fiind mult mai cuprinzrtoare,
u.opirind pro-priu-zis
toate impre-
jurarile
vielii. De aceea sfhtuiegte, inspirat, Sf. Ap.
pavel:',,propovdduieste
cu-
vdntul, stdruieste cu timp
;i /drd
timp, mustrd, ceartd, indeamnd, cu toatd inde-
lunga- rdbdare gi stdruinla" (rI Tim. 4,2). rar in alt loc mErturisegte importanla
qi unicitatea fiecdrei frpturi in iconomia divind, cdreia trebuie s6 i se ofere cuveni-
ta asistenld liturgica gi pastorald:
,,orice /dpturd
a lui Dumnezeu este bund
si
nuyic nu este de lepddat, dacd se ia cu mullumire,. cdci se sftnlegte prin cuvfrn-
tul lui Dumnezeu gi prin rugdciune,, (I Tim. 4, 4_5).
In duhul acestor convingeri
se cuvine s6 remarcdm ca alaturi de Sfhnta Litur-
ghie, preotul
sdv0rgeqte gi alte slujbe in Sfhnta bisericd, pe la casele credincioqilor
qi in alte locuri (jarini,
institulii etc.), cel mai adesea Sfiniele Taine gi Ierurgii, sluj-
be numite indeobgte ocazionale,
la care este d.ator si rosteascd gi ,rr,
"rrart
d"
invdldturi numit, de asemenea,
ocazional. Este revelator s6 observdm c6 la aces-
te slujbe, alaturi de credinciogii practicanfi, participd
un numdr insemnat de
ascultdton care merg foarte rar la bisericd, sau nu merg deloc, totodat6 membrii
altor confesiuni cregtine qi necregtine. Aceqti ascultatori-speciali
au, in general, un
spirit critic deosebit de acut, uneori chiar cu accente rdutilcioase.'in ionsecinla,
intrebarea pe care trebuie sd gi-o pund slujitorul congtiincios este:
,,ce
trebuie sa
fac pentru aceste suflete, cum trebuie s6 vorbesc in prezenla lor?"
Acestei intrebdri, cu addnci responsabilitate
liturgica gi omiletica, incearca sd
rdspundd pirintele
vasile Gordon prin lucrarea de fala care, a$a cum se prezintd
in formd gi confinut, a fost susfinuti ca tezA de doctoiat la Caiedra de Omileticd-
cateheticd a Facultafii de Teologie din Bucureqti, in ziua de 15 iulie r99g, tezd
alcdtuita sub indrumarea
noastr6. comisia de examen, prezidata
de
p.c. pr.
prof.
9.-\""
Moldoveanu,
avind in componenld pe
p.S,
Ep. prof. dr. Laurenfiu sireza,
P.c. Pr. prof. dr. Nicolae Necula gi
p.c. pr.
prof. dr. sebastian
gebu,
a apreciato
ca pe o contribulie ineditd in specialitate,
de mare importanld in contextul
pr op ov dduiii c ontemp orane.
.
in limbaj omiletic pareneza
este o cuvdntare
ocazionald simpld, care tnsoleste
sluibele oficiate la momente
fie
de bucurie,
/ie
de tntristare din via(a parohiei,
tn
general,
Si
a credincioSilor;
in parlicular.
Literatura omileticd romLneascd nu a
avut pdnd
acum un studiu special consacrat parenezei,
ca gen distinct al predicii,
4
aceasta 1ips6 favoriz6nd
persistenfa unor confuzii, prin utilizarea invariabild atet'
menului
-predic6o'pentru
cuvdntari care, potrivit normelor omiletice, se inscriu in
genul par-netic. Lucrarea pdrintelui Vasile Gordon,
prin expunerea teoreticl
qi
pt"r"itur"upracticd a modeleloq aduce clarificdrile necesare, demersul cucemi-
iiei sale urmdnd exemplul altui ucenic al nostru, p6rintele dr. Constantin Dufu,
care a elabo ratrecentteza de doctorat cu subiectul Panegiricul ca
formd
a predicii
in trecut
Si
astdzil, prin care face, o datl cu expunerea de fond, delimitarile
fatd
de celelalte categorii de predici.
Propovdduirea cregtinl trebuie viztttd,se intelege, in orizontul teologic,
qi dis-
tinct gi unitar. Uniciiatea mesajului evanghelic, izvorul unic al propovdduirii,
impreuna cu.sfhnta Tradifie, inspira originar o form6 unic6, sub numele
generic
de cuvdnt de invdldturd, dar in procesul istoric qi interferat cu retorica, inv6titura
cea una imbracl
qi forme, inv[fnturi distincte, ca mesaj
gi stil de transmitere,
comunicare. in acest sens observdm cum pe parcursul celor aproape doud milenii
de slujire invititoreascd cregtin[ s-au conturat, cu deosebire,
patru genuri omileti-
ce, fiecare c,, ii*itel" gi competenlele sale: omilia, predica tematicd,
panegiricul
Si
pareneza. Este adevdrat cd toate poartii, la modul general, titlul de
,predic6",
aai ain punct de vedere
gtiinlific se impun clasific6rile corespunzltoare
confinutu-
lui gi imprejurlrilor in care se rostesc, a$a cum procedeazd, de altfel, toate trata'
tele de specialitate. P6rintele Vasile Gordon dovedeqte, biblic
ai
patristic, pebaza
unei bogate bibliografri, inclusiv prin clarificiri etimologice, cd pareneza este
prezenti intre
foriele
predicii incd de la incepatul
propovdduirii cregtine, chiar
dac6 termenul nu a avut inifial inielesul omiletic actual. Pentru integlarea
9i
pre-
zentarez subiectului in ansamblul slujirii inv5lEtoreqti,
autorul structureazi
lu-
crarea in patru capitole, precedate de introducerea
programativE, intitulati suges-
tiv Propivdduirei cuvAiUfui, dimensiune esen{iald a sluiirii preoleSti: l. Genu-
rile propovdduirii; II. Pareneza,
formd
distinctd a predicii tn trecut
$i
astdzi;
.lll'
categorii de pareneze; LY. Elemente speciale cu privire la eficienla
parenezei.ln
parteafinald a lucrdrii autorul face cuvenitele concluzii,
dup6 care ne este prezen-
Tatd Anexacu modelele analizatein capitolul aI III-lea. Un adaos, deosebit de util
pentru misiunea invitdtoreasca, il conititde Bibliografiabogatd,
cuprinzdnd
lu-
crdri reprezentative din literatura omiletic6 romflneasci
9i
universali'
P6trunz6nd acum in conlinutul lucr[rii, amintim mai intAi ci predica a fost
parte integr antd acultului incd din zin de nagtere a Bisericii,
potrivit mirturiilor
tlUU"" gi patristice. Astfel, spre pild6, Faptele Apostolilorne
incredinteazdcddin'
tru inceput cregtinii
,,stdruiau-tn
tnvdldtura apostolilor, tn comuniune,
frfrn-
g"r"o painii
Ei
rugdciuni"
(2,42). Se inlelege c6
,,st6ruinta"
in_invSJSfura apos-
tolilor insemna tdlcuirea
printr-un cuv6nt rostit, adicl
predic6. Dintre mlrturiile
patristice autorul evoca una din cele mai vechi, a Sf. Justin Martirul
9i
Filosoful:
,,
Iar in aSa-zisa zi a soarelui, se
face
adunarea tuturor celor ce trdiesc la orase
l. Publicatd inortodoxia,nr. l-2qi 3-4119g2,p. l0l-187,respectivp.9?-183 9irrl.
l-211993,
p. 102-162.
5
sau la sate
$i
se citesc memoriile apostolilor sau scrierile
profelilor..Apoi,
intdistdtdtorul
line
un cuvilfi prin care sfituieste
Ei
indeamnd la imitarea aces-
tor
frumoase
tnvd(dturi...
"2.
Propov6duirea a fost, astfel, din ziua cea dint0i a
Bisericii, esenlialS in actul mdntuirii, de lucrarea ei depinz6nd naqterea credinlei
in ascultltor:
,,Credinla
este din duzire, iar auzirea prin cavfrntul lui Hristos"
(Rom. 10, 17). De aceea Sfinlii Pdrinli, urmdnd exemplul Sfinfilor Apostoli, vor
intrebuinfa cuv6ntul cu aceeagi rflvnd gi conqtiinfa sfhnta. Autorul apeleazd, spre
exemplificare, la cel mai mare predicator
,
Sf. Ioan Gurd de Aur, care, in celebrul
tratat Despre Preolie, spune la un moment dat
,,Prin
predicd ridicdm sulletul
dezndddiduit; prin predicd smerim sufletul tngdmfat; prin predicd tdiem ce-i de
prisos; prin predicd lmplinim cele de lipsd; prin predicd lucrdm pe toate celelalte
cdte ne aiutd la insdndtoSirea sufletului...
"3.
Importanla
qi obligativitatea
predicii
va fi stipulata qi in Canoanele Bisericii, dintre care autorul evoc6 dou6: 58
,,apos-
tolic" qi 19 Trulan. in zilele noastre importanla propovaduirii a crescut, datorita
inmullirii implicatiilor de ordin misionar. Protestantismul qi neoprotestantismul
fac din predicd armd prioritard, ajungAndu-se prin unii reprezentanfi contemporani
(Gerd Theissen, de exemplu) sd vorbeascd chiar de o
,,doctrini
a predicdrii'". In
aceasta situafie ortodoxia, departe de a fi pasiv6, va
fine
seamd de exigenlele
omiletice actuale, aga cum, bunSoard, atrage atenlia unul dintre inalfii ierarhi ai
zilelor noastre:
,,Exigenlele
oamenilor
fafi
de preoli au crescut... Vor sd constate
in predicd logicd, desfisurare de idei, stil sobru
Si
ales. Lumea nu se mai mul-
tume$te
cu retorici ieftine
Si floricele..."s.
I. Proced6nd la o privire de ansamhlu asupra genurilor omiletice, pdrintele
V. Gordon precizeazi de fapt competenfele specifice fiecdrei forme a predicii,
plecAnd de la explicaliile etimologice gi evidenfiind confinutul corespunzltor al
.acestora. Pentru o mai largd orientare a problemei, cucernicia sa schileazd
ge-
nurile omiletice qi in celelalte doul mari confesiuni creqtine, catolicl
gi protes-
tant6, folosind tratate reprezentative ale acestora, cum sunt cele semnate de R.P.
Rambaudn (pentru catolici) gi R. B<ihren' ( pentru protestanfi).
II. Numai dupd observarea generalI a genurilor omiletice este posibild stu-
dierea expresd a parenezei, ca formi speciald a propovdduirii in trecut
9i
astdzi.
Pentru o prezentare sistematici a notiunilor introductive, pirintele autor alc6-
tuieqte trei subcapitole'. a. precizdri etimologice; b. scurt excurs istoric; c. scop
Si
utilitate. Etimologic, ni se prezinta mai int6i cuvdntul debazd, din greaca clasic6:
rapaiveot7 care, potrivit diclionarului clasic (Bailly) inseamnd incuraiare, exor-
talie, sfat, tndemn, recomandare etc, dupd care corespondentul acestuia in latind
gi, apoi, in limbile moderne de circulafie. De observat, pentru toate autorul uti-
2. Apobgia l-a, cap. LXVII, MIGNE, P.G., Tom. Yl, cot.429.
3. Cap. 3-: Preotul trebuie si {ie destoinic in predicarea cuv6ntului lui Dumnezeu, invol. Despre
Preotie,,trad. de Pr. dr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblib, BucureEti, 1987, p. 99.
4.Yezi Ri/lexion en vue d'une doctrine de la prddication, in vol. Le dili homilitique, edit. pat
Henry Mottu, Geneve, 1993, p.25-26.
5.
t
Antonie Plamddeald, Mitrop. Ardealului, Vocalie
Si
mbiune in vremea noastrd, Sibiq 1984, p. 163'
6. Traitd moderne de pridication. Lyon-Paris, 1941.
7. Predigtlehre, Miinchen, 1972.
6
lizeazl, cele mai reprezentative diclionare. Sunt amintili apoi termenii sinonimi
folosili in limbile moderne: exhortatie qi alocu{iune, o datdcu alfi doi termeni uti-
lizali de cdtre unii autori de manuale, paregoreza gi predica protrepticd. Pentru
evitarea confuziiloE lucrarea recomandd intrebuintarea termenului de parenezd
pentru toate cuvdntarile ocazionale, sau de circumstanfA. Din punct de vedere
istoric, unele din cuvAntdrile biblice, chiar dacd nu pot fi numite pereneze, in
accepliunea strictd de astlzi, conlin elemente cu un caracter preponderent pare-
netic. Exemple pot fi date at0t din Vechiul Testament ( Cuvdntarea lu! Samuel,l
Regi 12, l-4; Cuvdntarea lui Solomon la sfinlirea templului,III Regi 1, 15-53),
cAt gi dirrNoul Testament, din care pot fi citate indeosebi unele epistole, cum ar
fr: Epistola cdtre Filimon, Epistola II-a
Si
a III-a ale Sf. Ap. Ioan
Si
Epistola
soborniceascd a lui luda*.Dinperioada patristici, alifuri de necrologurile cunos-
cute, care aparfin genului parenetic ( ale Sf, Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de
Nyssa, Sf, Ambrozie etc), trebuie s6-l cit6m din nou pe Sf. Ioan GurI deAur. P6rin-
tele de vrednici pomenire, Mihail Bulacu, apreciazd cd
,,genul
parenetic a
fdcut
pe Sf. Ioan Hrisostom sd strdluceascd
Si
mai mult tn misiunea de predicator"n.
Intre parenezele hrisostomice celebre amintim Cuvdntdrile despre statui, rostite
in Antiohia, in anul 387. in literatura omileticd romAneascd, prima predicd p6s-
trat6 in limba romind este o parenezd, din categoria necrologub,ti: Cuvdntarea lui
Neagoe Basarab la a doua tngropare a oaselor mamei sale Neaga
Si
a copiilor
sdi Petru, Ioan
Si
Anghelina, cu putemice accente panegirice'n, inclusd in Anexa
cu modele a prezentei lucrdri.
fr. Categorii de pareneze prezintl modele din autori diferili, pentru cele trei
forme mai des utilizate: pareneza siypld, pareneze la momente de bucurie
Si
pareneze la momente de intristare. Inaintea prezentlrii modeleor, parintele V.
Gordon face, pentru fiecare gen parenetic, cdte un studiu explicativ, incluzdnd
repere istorice qi ardt6nd, in mare, importanla fiecdruia. Cele mai ample studii le
face asupra a doud din cele mai des intrebuinfate: la cununie gi necrologul. Lista
autorilor citali se intinde din perioada patristicl pdn6 in zilele noastre, iar in
tabelul cu modelele analizate in Anexd, sunt incluse 49 de cuvAntdri, semnate de
predicatori consacrafi, din secolele trecute ca: Antim lvireanul, Petru Maior Mel-
chisedec
$te/dnescu,
Yasile Milrofanovici, Zacharia Boiu; din prima jumltate
a
sec. XX ca: Grigorie ComSa, D. Yoniga, Ioan LupaS;gi, totodatd, dintre cei din a
II-a
jumdtate
a secolului nostru: Vasile Coman, Nicolae Mladin, Nicolae Petres-
cu, Ioan Bunea, Dumitru Cdlugda Alexandru Moisiu, trecufi in vegnicie, al6turi
de predicatori in plina lucrare: Bartolomeu Anania, Laurenliu Streza, Nicolae
Necula, Sebastian
$ebu,
Gheorghe Drdgulin, Teofil Pdrdianu qi alfii. in listd apar
gi nume ale predicatorilor strdini, exponenfi ai altor confesiuni cregtine ca: A.M.
Roguet gi Christian Mriller. O menfiune aparte facem in legdturS cu includerea in
listd a unor pareneze transcrise dupd manuscrisele aflate la Biblioteca Academiei
8. Vezi Pr. prof. N. Petrescu, Omiletica..., Manual pentru Seminarii, Bucuregti, 1977, p. 129.
9. Omilia despre predicd a Sf. ban Gurd de lz4 Bucuregti
,
1946, p. 17 .
10. Publicatd de Nicolae Iorga in Cuvdntdri de inmormdntare
Si
de pomenire, Valenii de Munte,
1909, p.7-17.
7
Rom6ne, cum ar fi doua din cuvint6rile la cununie ( ms. rom. 1439 gi 5307) qi
Cuvdnt la pogribanie ( sec. al XVII lea, ms. nr.279), franscrierea ftcdndu-se dup6
textele originale scrise cu alfabet chirilic,
Tot in acest capitol, pirintele autor procedeazdlaprezentarea
elementelor spe-
ciale de redactare
Ei
prezentare a parenezelor, fiind partea in care iese in evi-
denfi cu precddere contribufia originala a autorului. Astfel, pdrintele Gordon ne
prezintd. propriile modele, in numdr de 12 (precedate
de planuri), dupi ce in pre-
alabil face fiecIrui gen un bineveniJ studiu introductiv, in care expune cu prepon-
derenfi normele de redactare gi prezentare, o datl cu propunerea unui numdr
insemnat de teme inspirate prioritar din cultul divin dar qi din autori consacrali ale
cf,ror lucrdri le citeazd, in notele de subsol. Modelele prezentate sunt scurte, a$a
cum impun, de altfel, slujbele ocazionale, dar minulios redactate. Continutul
const5, in general, din expuneri succinte ale adevirurilor de credinfd, sau explic6ri
liturgice, durpd caz, prezentate intr-un limbaj omiletic ales. Aici se poate constata
experienta acumulatd de autor in cei 15 ani de preofie, in care s-a afirmat ca un
hamic propovdduitor,
experienla fiindu-i imbogatita gi de munca didacticd, desfE-
quratd ca profesor de Omileticd la Seminar (1991-1996), iar in ultimii trei ani la
Facultatea noastr6, ca asistent la aceeagi disciplina. Apreciem cd
fdrrt
aceastd
experienld pastorald gi
didacticd nu ar
fi fost
posibild abordarea acestui subiect
la nivelul exigen(elor contentporane. Modelele propuse au rm pronunlat caructer
actual: ar putea fi rostite intocmai, cerAnd doar o minimi adaptare la imprejur6rile
concrete.
N. Elemente speciale cu privire la eficienla predicii completeazd lucrarea cu
precizdi utile privitoare la: raportul dintre cult
Si
predicd, vdzut interconfesional,
factori
ai reuSitei parenezei, personalitatea celui ce predicd qi ascultdtorii pare-
nezei, inctusiv implicaliile misionare ce
fin
de specificul acestui gen omiletic.
Relalia cult-predicd evidenfieaz6, in special, superioritatea traditiei nesecularizate
a practicii ortodoxe, care vede ?n predicd w act liturgic gi, totodatE, parte inte-
gra*td a cultului divin,
Intre
factorii
reusitei predicii, autorul face observafii asupra limbajului omile-
tic, stilului, gesticii gi materialului ilustrativ. Dintre aceste aspecte cu totul remar-
cabili este stdruinfa asupra limbaiului, plecdnd de la cuvintele cu valoare testa-
mentari ale eruditului arhimandrit Iuliu Scriban, tipdrite intr-un studiu programa-
tiv, Datoria preotului cdtre limba bisericeascd"
Ei
evoc6nd, totodatd aprecierile
unor filologi renumiti ca Sextil Pugcariu,
$t.
Munteanu q.a.
Personalitatea predicatorului este dimensiunea frrd de care rostirea omileticd
nu-qi indeplineqte scopul. Ne amintim, in acest sens, de cuvintele Sf. Ioan Guri
de Aur:
,,Ascultdtorii iudecd
predica nu dupd cuvintele rostite, ci dupa
faima
predicatorului...'u2.ln creionarea notelor distincte ale personalitiifii, autorul insita
indeosebi pe calitSlile morale: sfinlenia vielii, discerndmdntul, discrelia
Si
bunul
siml.
I I . Sibiu, Edit. Revistei Teologice, I 938, 3 I p.
12. Despre Preolie..., cit., p. ll7.
8
iri ceea ce-i privegte pe ascultdtorii parenezei,
aga cum am ardtat mai sus, de
cele mai multe ori sunt diferifi de cei prezergi in bisericd in mod curent in dumi-
nici gi sarbitori. Pentru cdparenezele insofesc in mod obignuit evenimente gi slui-
be cu caracter ocazional, participanfii
au la rdndul lor acelagi statut de circum-
stanf6. De aceea parenezele
trebuie s6 imbrace aproape intotdeauna vegmflnt
misionar.
in concluzie, recomanddm aceasti ,"i^
"uindrumar
omiletic fralilor preofi,
doctoranzilor, studenfilor de la Teologie qi elevilor seminarigti. Consideraliile teo-
retice, bazate pe o riguroas6 cercetare, sunt insolite permanent de exemplificiri
deosebit de utile mai ales predicatorilor
incepdtori, iar lista bibliograficS, insu-
m6nd peste 350 de titluri, constituie un instrument valoros pentru documentarea
celor interesafi in demersul deloc ugor al slujirii omiletice actuale. Pirintele Vasile
Gordon a pus in acest studiu, cu mult6 d6ruire, toat6 experienla sa pastoralI gi
didacticd, realizind astfel o lucrare de exceplie in literatura omileticl romdneascd.
Pr. prof. dr. CONSIANTIN GALERIU
ABREVIERI
ANEXA
= Anexa cu modelele de pareneze
analizate la cap. III.
BAILLY
= Dictionnaire grec - frangais.
B A R = Biblioteca Academiei Romine.
B F T = Biblioteca Facultifii de Teologie.
B PT
=
Biblioteca Pentru Tofi
BO=BisericaOrtodoxi.
B O R = Rev. Bisertca Ortodoxd RomAnd,
Bucureqti.
B R C = Biserica Romano-Catolicl.
B S S =
Biblioteca Sfintului Sinod.
D E X
=
Dicfionarul explicatlv al limbii
rom6ne moderne,
E A = Editura Academiei RomAne
G B
=
Rev. Glusul Bisericii, Bucureqti.
EIBMBOR
=
Edit. Institutului Biblic gi de
Misiune al B. O. R.
I B R
=
Istoria Bisericii Romine
M A = Rev. Mitropolia Ardealului, Sibin.
M B = Rev. Mitropolia Banatalui,Timiqoara.
MIGNE P.G. & P.L.
=
Pdrologia Cursus
Complelus, graeca & latina.
M M S = Rev. Mitropolia Moldovei
Ei
Sucevei,
Ia9i.
M 0
=
Rev. Mitropolia Olteniei, Craiova.
O
=
Rev, Ortodoxia, Bucureqti.
P S B = Pnrinti gi scriitori bisericegti.
R T
=
Revrlrra Teologicd, serie noui, Sibiu.
S T
=
Rev. Studii Teologice, Bucureqti.
T R= Telegraful Romdn,Sibil.
Y O
=
Vestitorul Onodoxiei, Bucuregti.
QUICHERAT =
Dictionnaire latin-frangais.
INTRODUCERE
Propoviduirea
cuv6ntului,
dimensiune esenfialii a slujirii preofeqti
Ne gdsim la sffirgitul celui de-al XX-lea secol de propovf,duire creqtind, c6nd,
la fel ca in ziua de nagtere a Bisericii, la cincizecime, misiunea preoleasca are in
vedere aceleagi dimensiuni debazd ale slujirii: invafitoreascd, sfinlitoare
$i
pas-
toral6, potrivit slujirilor gi poruncii M6ntuitorului nosku Iisus Hristos. Cu toati c6
lucrarea noastri se va ocupa doar de un capitol al slujirii invdlatoreqti
,
pareneza,
subliniem dintru inceput c6, potrivit tradifiei ortodoxe, aceasta slujire nu poate fi
evaluatd decdt in contextul celorlalte dou6, propriu-zis intre ele existdnd o legd-
turd organicE. Nu se poate afirma cd una este mai imporianta, iar celelalte douiar
fi secundare. Despre toate trei se afirmd, insd, cf, sunt esenliale,intrucdt
lin
de
fiinla sau esenJa Bisericii. De aceea nu pot fi evaluate decAt impreuni. Se recu-
noa$te, totugi, o prioritate
cronologicd a slujirii invSlitoregti: este firesc, ca inainte
de botez, spre exemplu, sI se desfEqoare o activitate inv6!6toreas cd, de catehizare,
prioritate consfinlitit in insdgi ponrnca
Mintuitorului:
,,Mergdnd
tnvdlali toate
neamurile, botezdndu-le in numele Tatdlui
Si
al Fiului
Si
al Sfantului Duh, tnvd-
ldndu-le
sd pdzeascd
toate cdte am poruncit
voud..." (Matei 28,19-20).
Predica, modul concret de manifestare al slujirii invalatoregti, este, in acelagi
timp, parte integrantii a cultului divin. Aqa a fost dintru inceputr. Adunarile de
cult, numite in Noul Testament, cdnd
,,oDvaycbyaf
(Iacov 2, 2)2, cdnd
,,irrl,qoiaz"
- (Fapte
12,5)', aveau urmatoarele momente liturgice: fringerea
pdinii, rugdciunea gi lauda adus6lui Dumnezeu, citirile din carfile sfinte, predi-
ca qi cdntdrile religioase, momente unite cu agapele fraJegti, colectele pentru
sSraci qi manifestdrile harismelo/. Mdrruriile din Sfhnta Scripturi, cunoscute
l. Penhu raportul cult-predic6, a se vedea: Pr. dr. Victor N. POPESCU, Predica in cultul crestin,
lycgeS1i,
1944, 78 p (extras din BOR, an. LXII, 1944, nr. 4-6, p. 224-262);
pr.
prof. dr. Ene
BRANI$TE, Cultul divin ca miiktc de prcpovdduire a dreptei credin[e, a dragostei, a pdcii
Si
a
bunei in(elegeri intre oamenl, in sl an. v, 1953, nr. 9-10, p. 626-643; rdem, originea, instituirea
si
dezvoltarea cultului crestin, in sr, an. xV 1963, nr.34, p. l3l-140;
pr.
prof. dr-Nicolae NECU-
LA cultul divin ca miiktc de apdrare adreptei credinle, in GB, an. xxxy 1976, nr. 9-12, p. 901-
906; Pr. dr. Gh. DRAGIJLIN, Propovdduirea cuvdntuilui
si
cultul in Biserica Ortodoxd Romdnd,in
Sl an. XXVII,1975,nr.3-4,p.242-248;
Pr. drd. Nicolae DURA, Cultul Bisericii ortodoxe
Si
pro-
povdduirea invdldturii crestine, in MA, an. XXX, 1985, nr. 9-10, p. 592-605; Pr. drd. vasile GoR-
DAN, Predica
-
parte integrantd a cultului divin,in GB, LI, 1992, an. nr.3-4,p. 42-46.
2.
,,Etiv
yap eioil"Oq eig oovayatyfiv 6pdv dvqp...*,NOVUM TESTAMENTUM GRAECE-
LATINE, Editio XXVII, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1994, p. 590.
.
3. O piv o6v llfrpog icqpeico iv tfi po).arfi; rpoooTti 6i
fii
ircevdE ywp6w7 6rd d6
ErrT4ofag rpdg cdv @edv repi aicoA; Ibidem, p.355.
4. Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE Originea, instituirea
si
dezvoltarea cultului creqtin, in S! an.
XV, 1963, nr.3-4, p. 133.
l0
indeobqte', sunt intregite cu cele din scrierile ult".iou.", dintre care consemnim
mai int6i una aparfin6nd perioaddi parinlilor apostolici:
,,Iar
in aga-zisa zi a soare-
lui, se face adunarea tuturor celor ce trdiesc la orage sau la sate gi se citesc memo-
riile apostolilor sau scrierile profefilor, c0td vreme ingdduie timpul. Apoi, dupd ce
cititorul inceteazd, intdistdtltorul.tine un cuv0nt prin care sfrtuiegte
gi indeamnd
la imitarea acestor frumoase invafaturi (6 rpoeoxitg 6w ),6yov n7v vooQeoiav
rai np6d"r1ow tfiE rdv ra),6v tobraw pryrioeory rotettat). Apoi, ne ridicam
in picioare tofi laolalta gi inallam rugdciuni; dupd care, incetdnd noi rugdciunea,
a$a cum am ardtat mai inainte, se aduce p6ine gi vin qi apd, iar intAistdt6torul inalla
deopotrivd rugdciuni qi mulluimiri, cflt poate mai multe, la care poporul rdspunde
intr-un singur glas, rostind Amin"o.
Cultul cregtin s-a imbogb]it treptatT, iar predica gi-a p6strat locul firesc in
cuprinsul lui. Predica a fost fhrd incetare
,,o
piesi sau element al cultului"'. O
scriere deosebit de valoroasd din secolul al fV-lea, Peregrinatio ad Loca Sancta
(ltinerarium Egeriae), propriu-zis un memorial de calitorie al peregrinei apusene
Egeria, cunoscutd qi sub numele de Silvia, consemneazi ld un moment dat:
,,Aici
(la Ierusalim, n.n.) e obiceiul ca dintre tofi preofii care sunt de faf6, si vorbeascd
toli care doresc, gi, in urma tuturor, predicl episcopul. De aceea, aceste predici se
fin
totdeaunainzile de duminicd, pentru ca totdeauna sd se instruiascd poporul in
Sfintele Scripturi gi in dragostea de Dumnezeu; gi pAnd ce se
fin
aceste predici se
aqteaptl mult, ca sI se facd Liturghia in Biseric6"n. Aqadar, un prim aspect, care
se evidenliazddela sine, il reprezintd faptul c6 dintru inceput cultul a inclus in
5 Spre ex. Fapte., II, 42:
$i
stdruiuu in invdldtura Apostolilor
Si
in comuniune, tn
frdngerea
pdinii
Si
in rugdciuni;9i Fupte XX,l: in ziuu ceu dintdi a sdptdmdnii (duminica,n.n.), adundndu-ne
noi sd
/rdngem
pdinea, Pavel, care avea de gdnd sd plece a doua zi, a inceput sd le vorbeascd
Si
a
prelungit cuvdntul lui pdnd la miezul noplii...
6. Sf. JUSTIN Martirul
9i
Filosoful, Apologia I-a, cap. LXVII, MIGNE, P.G. Tom.VI, col. 429
('Ard.oyia rp6rq {trep
Tptonavdv).
iatd fragmentul: Kai tfi coA
fi).iott
).eyopiw1 ripEpq
trdvcotv'rard r6l.e6
fi
&ypotg pev6vrav ini rd aird ottvt).eoory
Tivera|
rai ta
aropvqpoveripara r6v droot6),av,
ff
cd ottyyptipara rdv npo9rc6v dvaytwboretat
piTptq
iyTapei Efta ravoapivoo roA dvaytvcborovcoq, 6 rpoeoriq 6td ),6yov triv vortkoiav rai
rfid,qotv cffg tdv rcuLdv ro{trcov ptprioeag xorcftat.
'Ererca
dwordpeQa rd.vfi tdvreg,
iai eiTdE n{pnopeu rai o4 npoegippv, raooapdvcov ripdv cfi; eiyff;, dptoq tpooqtpecat
rai ofio[ rai fr6op rai 6 rpoeocriq eiiag ilpoiag rai eiTapoctag, 6oq d{tvapry abtE
dvareprbu rai 6 ladE ircDg4pef .ltyotv rd "Apfiy''. Vezi qi P.S.B., vol. 2 - Apologeli de limbd
greacd, trad. Pr. prof .dr. Olimp CACIULA, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1980, p.71.
"
7. Ase vedei Instituirea
Si-dezvoltarea
cultului creStin. Scurtd expunere istoricd a evoluliei cul'
tului creStin, in general, de la origine pdnd la
/brmarea
sa deplind,la Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE'
Liturgica Generald, Edit. IBMBOR, BucureEti, 1985, p. 80 - 93.
8. Pr. prof. dr. N. NECULA, op. cit., p.904.
9.
,,Hic
(ierusalim n.n.) consuetudo sic est, ut de omnibus presbiteris qui sed.ent, quanti volunt
praedicent, et post ilkts omnes episcopus praedicat; que predicationes propterea semper dominicis
'diebus
sunt ut semper erudiatui populus in Scripturis et in Dei dilectione; que praedic_tiongs
-dum
dicuntur t{ran.lis
moru
lit
ut
fiat
missa ecclesiae... " cf. L.DUCHESNE, Ongrres du culte chritien.
Etrrl, tui lo liturgie lutine avant Charlemagne. Editeur E. de Boccarul,Pais, 1927, p.59, nota l. In
completare la mirturia pelerinei Egeria, L. Duchesne adaugi: L'homilie est touiours prtcidd d'un
salui i l'assistance; on y ripond par I'acclamation
,,Et
avec v6tre isprit"... (lbidem). O prezentare
detaliatd a raportului cult-predicd face Pr. dr. Victor N. POPESCU, op. cit., in special cap. VI,
"Predicarea Evangheliei gi legltura cu cultul", p. 29 - 38.
t1
rdnduiala sa predica, r6nduiald care este respectatA in Biserica noastrd pdnd astazi.
Trebuie si facem menliune asupra faptului cd slujirea didactic6 este un atribut
prin excelenfd al episcopului. Preotul numai cu binecuvtntare de la arhiereu o
exercitA, el fiind un reprezentant al episcopului eparhiot intr-o anumitl parohie.
Aga se explici faptul ca atdt in RasArit cdt gi inApus, intdlnim - in primele veacuri
creqtine - situafii in care unii episcopi nu ingaduiau deloc ca preolii din eparhia
lor sd predice. Cercetltorul Louis Duchesne relateazd", spre exemplu, c6 in Apus,
inainte de Leon cel Mare (t 461),
,preofii
romani nu aveau dreptul si predice gi
papii vedeau cu ochi rdi (d'un mauvais oeil) ca alfi episcopi sd-i lase sd predice
pe ai lor, a$a cum rezultd dintr-o scrisoare a papei Celestin trimisd episcopilor
ProvenJei (anul 381). Sozomen, in a sa Istorie bisericeascd, noteazd ci nimeni nu
predica la Roma in acea vreme. Abia al doilea conciliu de la Vaison din Arles
(529) a dat dreptul ca gi in parohiile rurale sd se predice"'o. Astfel de situafii sunt
confirmate qi de Fericitul Ieronim, care scrie intr-o epistold a sa citre Nepotian:
,,In
unele biserici s-a luat urAtul obicei ca preofii sd nu cuvdnteze in fafa epis-
copilor, ca gi cum acegtia ar figeloqi, sau n-ar voi sd asculte..."". Aceeagi practicd
este confirmati gi in rdslrit. Insuqi Sf. Ioan Gurd de Aur, pe c6nd era preot in
Antiohia, nu predica decdt cu incuviinlarea episcopului Flavian, cu precddere
atunci cdnd lipsea din localitater2. Cu timpul dispoziliile reskictive s-au diminuat,
preotul fiind investit, de fapt, prin hirotonie gi cu puterea invdfdtoreascd, aldturi
de celelalte dou6, sfinlitoare qi pastoral6 (indrumatoare).
De altfel, cultul insuqi are gi o dimensiune didacticd, alIturi de functiile latre-
utica qi harismaticlr3. Faptul cf,
,,in
conceplia ortodoxa, scopul didactic al cultului
este un scop secundar, accesoriu gi subordonatfa\d de cele doud scopuri funda-
mentale
,
cum afirmd pdrintele profesor Ene Braniqte'4, nu trebuie inteles ca o
minimalizare a irnportantei cuvintului in cadrul serviciilor divine, ci aratd speci-
ficitatea ortodoxiei comparativ cu celelalte mari confesiuni, catolici qi protes-
tant6, aspect pe care il vom trata intr-unul din reperele secundare ale lucrdrii noas-
trers.
Slujirea cuvAntului este esenfiali at6t preotiei, cdt qi firii umane inseqi, pentru
cd omul este fiinfa cuvdntdtoare: fiinla care se distinge, se manifestd prin cuvAnt'6.
10. L. DUCHESNE, Op. ciL, p. l8l.
ll. Epistola LII-a cdtre Nepotian, MIGNE, P.L. XX[, coI.534, trad. de G. P. POPESCU-
ZIMNICEA, Bucuregti, 1933, p.28.
12. Pr. Mihail BULACU, Omilia despre predicd a Sf, Ioan Hrisostom, Studiu omiletic compa-
rativ, Bucuregti, 1946, p. 8; Omilia este tradusi de Pr. D. FECIORU qi publicatd in MA, an. XXIII,
1978, nr. l-3, p.58-66.
13. Pr. prof.dr. Ene BRANI$TE, Scopurile sau
funcliile
cultului divin public ortodox, op. cit.,
p.73-78.
14.lbidem,p.77.
I 5. In cap. "Scurti
privire asupra raportului cult-predici, in general, gi cult-parenezi in special",
p.145-156.
16. Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, Preolia ca sluiire a cuvdntului, in O, an. XXXI, 1979,
nr.2, p, 294;ln acelagi context, P.C. Sa afrmd;
,,Lumea
noastrd spirituald
Si
Cuvdntul care o reve-
leazd (lisus Hristos, n.n.) constituie darul, bogdlia, unicitatea no&\trd... Cuvdntul e raza de lumind
t2
Vorbirea este un dar divin dat omului, o cale de comunicare a mesajului divin, ast-
fel cd propovlduirea se manifestd ca vestire qi insugire a invafAturii Bisericii".
Propoviduirea este esentiali in actul mdntuirii. De eficienfa ei depinde nag-
terea credintei in ascultitor'. ...Credinla este din auzire, iar auzirea prin cuvdntul
lui Hristos (Rom. 10,17). De aici rezidd uriaga responsabilitate a celui chemat sd
predice. Evident, pregitirea lui se cere a fi direct proporfionali cu aceastd respon-
sabilitate. Caci marii predicatori, mai vechi qi mai noi, considerd slujirea omile-
ticd o artdts. intrebuinlarea inteligentii a limbajului a constituit o grij6 speciald
chiar la oratorii pag0ni, cu toate ci rostirea lor avea scopuri limitate exclusiv la
relaliile inter-umane, orizontale. Iatd, bun6oar6, opinia lui Cicero, numit gi
,,prin-
ful
oratorilor"re:
,,Nimic
nu mi se pare mai frumos dec6t sd captivezi prin puterea
cuv0ntului atenlia unei adundri, sd incdnfi mintea ascultltorilor gi sI le determini
voinlele intr-un sens sau altul. Aceasta este prin excelenlI arta care a inflorit intot-
deauna la orice popor liber, mai ales in statele a$ezate qi paqnice, qi a predominat
totdeauna. Cdci ce poate fi mai minunat decAt ca, dintr-o mullime nesfrrqiti de
oameni, sd se ridice unul care sA poata face singur, ceea ce natura le-a dat tuturor
putiinla sE facS? Ce este mai pldcut minlii sau auzului decdt o cuvdntare im-
podobita cu idei infelepte gi cuvinte alese, qi glefuitd cu ingrijire? Exist6 oare ceva
mai puternic qi mai m6ref decdt ca un singur om s5 poat6 sd schimbe numai cu
cuvAntul pornirile mullimii, sd zdruncine congtiintele
judecltorilor
Ei
autoritatea
Senatului?o'2('.
Admirator al lui Cicero, socotindu-se discipol al sdu, M. Fabius
Quintilianus
a
redactat la r6ndu-i un alt celebru tratat de retoricd, Institutio oratoria, in care elo-
giazd, arta rostirii infelepte:
,,Un
discurs, spune el, nu alungi oare de multe ori
teama din sufletele inspdimdntate ale ostaqilor?
$i
nu invatd pe cei care au de
Si
iubire care tASne{te din soarele lduntric al Spiritului. Este intrupare
Si
revelalie a universului
gdndirii noastre, a{q cum Dumnezeu-Cuvdntul este revelafia dumnezeirii. Cuvdntul este rdspunsul
,si
mesaiul nostru cdtre Dumnezeu
Si
cdtre lume..." Ibidem, p.295.
17. Pr. lect. Nicolae DURA, Propovdduirea cuvdntului
Si
S/intele Taine. Valoarea lor in
lucrarea de mdntuire, proiect de Tezd de doctorat, rns.dactil., p.l3-81. P. C. Sa susline
,
pebaza argt'
mentelor scripturistice gi patristice, chiar un caracler sacramental
Si
soteriologic al propovdduirii
(p.230-235), fapt care poate frapa pe unii ortodocai
,,rigorigti",
determinAnd poate suspiciuni de
influenfare protestantai. in fapt, autorul susfine caracterul sacramental al cuvintului numai in strdnsi
legiturd cu Sfintele Taine.
18. Spre ex. R.P. RAMBAUD, in Traiti moderne de pridication, Lyon, 1941, premiat de
Academia francezS, are un capitot in care afirma cd,,L'elocvence est l'art de bien parler...", p.12;
Fred B. CRADOCK (S.U.A.), in vol. Preaching, trad. par J. F. REBEUD, Geneve, 1991, sub titlul
Prtcher, vorbegte de
,,Postulats
de base sur I'art de pricher.-",p. 16
$.u;
Pr. I. BUGA, in volumul
de Pu.sbrald, Bucureqti, 1992, afirm6: " Elocinla sacrd, aceastd dumnezeiascd artd, iSi are istoria
ei distinctd
si
strdlucitd..." p. 93. Sublinierile ne apartin.
I 9. Vezi James BLACK, The mystery o/'preaching, London, 1924, p. 98.
20. De orabre, VIII, in vol. Opere alese, trad. C. GUTU, vol. II, Ed. Univers, Bucureqti, 1973,
p.2T.inacelagicapitol,Cicerospunedeasemenea:
,,...Casdnumaitnsirmaimultetlaruriale
ektcven(ei, cdci ele sunt aproape
/drd
de numdr, md voi rezuma: eu sus(in cd de chibzuinla
Si
inplepciunea unui orator desdvdrsit depinde in cea mai mare mdsurd nu numai prestigiul lui, ci mai
ales vaktarea unui
/barte
numdr mare de oameni
Si
a statului tntreg. De aceea, lineri, continuali,
o$a cum
Si faceli, Si
apleca(i-vd stdruitor asupra acestui studiu, spre cinstea voastrd, spre
folosul
prietenilor
Si
spre propdsirea statului..." Ibidem, p.28.
l3
infruntat atdtea primejdii in lupt6 cd gloria este preferabila viefii acesteia? ... De
altefel nu cred cA intemeietorii de oraqe ar fi putut reuqi in alt chip si inchege in
popoare acea mullime rdtlcitoare, daci nu ar fi convins-o vreun glas priceput; nici
tegiuitoril n-ar fi oblinut - fbrd neintrecuta putere a elocinfei - ca oamenii sd se
supuna de bunavoie robiei legilor. Ba, mai mult: insegi preceptele morale, oricAt
sunt de nobile prin natura lor, totugi au mai mare putere in formarea caracterelor
cdnd strilucirea cuvdntului pune in lumina frumusefea fondului..."''. Astfel de
pledoarii (gi ar mai putea fi iitate inca multe altele), explicd influenla pozitiud' a
oratoriei pagine asupra omileticii cregtine, nu in ceea ce priveqte confinutul,_ci
legat de forma sau regulile de expunere. Dupa cum omilia iudaic6, spre exemplu,
a ionstituit sursa de inspirafie pentru omilia creqtind22, schimbdndu-i-se
confi-
nutul, desigur, dar pastrindu-se in mare mdsurd regulile exegtice, tot aqa normele
retoricii pag6ne au-fost utilizate de predicatorii cregtini, frrd ca prin aceasta efi-
cienla propovlduirii sa fi pierdut ceva. Dimpotrivd, utilizind aceste norne, se
venea in iprijinul stimularii receptivitatii noilor convertifi, a cSror ureche era
familiaizaia tu discursul retoric pAgan. Sd ne amintim, de asemenea, c6 mari
Sfin1i Parinli, ca Vasile Cel Mare, Grigorie de Nazianz, sau Ioan Gurd de Aur, au
fost instruiii ln arta oratoricd de retori pdg6ni, unii dinhe ei celebrii'3' Este
adevdrat c[ a existat o mare disonanfd intre mesajul retoricii pagdne qi cel al
cregtinismului, mai ales cd in primele secole dupd Hristos retorica era vehicol de
idei filosofico-religioase
pag6ne, idolatre qi imorale in mare parte. De aici aversi-
unea unor reprezeitanti d-e seama ai creqtinismului fala de o astfel de artd a cuvdn-
tului, fatS de conlinutul ei nociv, de fapt. Prin aceasta, insi, iluqtrii propovlduitori
ai Evangheliei nu excludeau retorica in sine: ei igi dadeau bine seama cI expe-
rienla adumulatd in domeniul oratoriei, principiile
9i
metodele elocventei, nu pot
fi negtijate de slujitorii prin cuv6nt ai religiei creqtine, chiar in acea vreme de con-
21. Arta oratoricd, cap. XVI (Dacd retorica este utild), trad., studiu introductiv
9.a.,
Maria
HETCO, BPT, Ed. Minerva, Bucureqti, 1974, vol. l, p.194. Nu putem incheia aceaste evocare a
retoricii laice din antichitate, {Erd sd amintirn de un alt corifeu al acestei arte, Aristotel. Ceea ce este
specific gfindirii sale oratorice, dezvoltate in a sa Retoricd, este studierea teoriei demonstraliei ora-
torice. lllatrice CROISET, in Maruel d'histoire de la litterature
Srecque,
Paris, f.a., noteazA'.
,,...Aristotel
analizeazd succesiv ideile tle util,
frumos, Si iust,
asupra cdrura tSi concentreazd dis-
cursul oratoric...lar in privinla stilului, la Aristotel gdsim tot ce poate
fi
mai profund
Si
mai precis
tn acest capiktl al oratoriei greceSti...",p.50l-502.
27.Yezi drd. Ioan D. POPA, Caracterizarea omileticd. a predicii profelilor Vachiului Testament,
in GB, an. XXX, 1971, nr.3-4, p.281-293. L. DUCHESNE, in lucrarea mai sus citatii, vorbind
despre originile iudaice ale cultului cregtin, in general, enumer5 gi omilia printre elementele de bazi
ale cultului Bisericii primare: "(Jn exercice moins essentiel, mais tAs pratique, c'etait l'homelie
(,,mitlrasch"), sur une thAme
ftturmi
par les lectures... (En conclusion) ces quatre elements: lectures,
chants, homelies, prieres,
furent
atloptes sans difficulte par les eglises chretiennes...., Origines du
culte chretien....",
p. 49.Ca o confirmare asupra prioritAfii vechimii omiliei in cultul creqtin,
cercetdtorul G. BARDX in a sa Litterature grecque chretienne, Vesontione, 1927
,
noteazi la p. 3 I :
,,L'homelie
est sans tloute rumaine
(sic!) et tlate du milieu du second siAcle: elle est le plus ancien
specimen que nous ayons garde de lu pretlication chretienne... "
(subl. n.).
'
23.
tJn
studiu exceplilonal privitor la raportul dintre retorici
9i
predici a publicat Pr. dr 9-'
DUTU: intilnirea preaiiii
"r"Siirc
cu retoriia greco-romand, in ST, an. XLUI, 1991, nr.2, p. 102
- 161.
t4
fruntare2a. Profesorul Dimitrie Gusti, cunoscut specialist in cdmpul retoricii25, este
foarte trangant cu privire
la deosebirile intre elocinla bisericeasca gi cea laica, afir-
m6nd;
,,Elocvenfa sacr6 sau cea de amvon6, este cea care vorbeqte oameniloi pen-
tru a le imbldnzi gi imbun5tali pasiunile
lor; ea este cu totul contrarie elocvenfei
profane,
1
"-*"i
scop principa[
este de a migca. Elocven]a profand nu poate fi
dezbrdcatl, de toat6 arta; ea cere intorsdturi ingenioase, pregdtiri
agerg cu un
cuvdnt tot ceea ce aratd" cd ea se ingrijegte de puternicia sa qi ci cuvdniul ominesc
nu are in sine tot ceea ce trebuiegte spre a subjuga pasiunile popoarelor.
Elocventa
sacrd, creqtinE, din contra nu cunoagte aceastd ingrijire, aceista temere, pentru cd
puterea sa o are aiurea (in altd parte, la Dumnezeu, n.n.), iard nu in geniul omi-
nesc.
$i
fiindca ea vorbegte in numele lui Dumnezeu, de aceea comanda cu autori-
tate pasiunilor gi,
sau, cd ajunge de a subjuga sau nu, limbajul s6u tot are aceeagi
TStef!
9i
superioritate ce nu se afla in discursurile inspirafe din ideile omineqti.
Aice dar6, se cuvine ca numai adevarul curat s6
^fie
fundamentul acesiei
elocvenfe"2o.
^
D}cF,' oratori pigani, precum
cei citafi mai sus, congtientizau marea rdspundere
fala de cuv6nt, cu toate cd scopul rostirii lor nu deplgea interesele lumii imanen-
te27, cu mult mai addncd trebuie sd fie conEtientizareapropovlduitorilor
Evangheli-
ei, a cdror misiune are drept
tel
mdnhrirea sufletelor. Pentru implinirea acestuiicop,
propovlduitorii
au un izvor de valoare gi autoritate unic6, Dumnezeiasca Scrip-
turd, in fata cdreia scrierile prgdne p6lesc, precum stelele la aparilia soarelui. iu
deosebire, Evanghelia propoviduitd
de Iisui Hristos, tnvdldtorul nostru sypremrr,
24. Pr. lect. Gabriel POPESCU, Omiletica
Si
retorica in pastoralie, in BOR, an. Hristos IV,
1976, nr. 5-6, p. 532. Pdrintele G. Popescu arat6, de asemenea, ci identitatea omileticii se evi-
denfiazi prin urmlitoarele puncte: materia, izvoarele
fundamentale, scopul,
faptul
cd predicatorul
este
si
preot, modelul suprem al predicatorului
este lisus Hristos, responsabilitatea pe verticald (nu
numai pe orizontald) a predicatorului, comuniunea de sluiire (sinergia), Ibidem,p. 533-534.
25. Yezi, spre ex. Retoricd pentru^tinerimea
studioasd, Edit.
$tiinfifici 9i
Enciclopedica,
Bucureqri, 1984, Edifie ingrij. de M. FRANCULESCU,3gI p-
26. Ibidem, p. 332. Textul este reptodus dupn originalul publicat de autorin anul 1875, la Iaqi,
pe care M. Frinculescu l-a redat ftra schimbari esenfiale. Aga se explicd unele arhaisme care apar
in citat gi pe care le-am redat gi noi ftr6 adaptiri lexicale.
27
'
Cu toate acestea, ARISTOTEL, de exemplu, recunoa$te in retoricd
,puterea
de a vedea posi-
bilele cdi de persuasiune a oameniktr cu privire la orice subiect daf' (inclusiv subiecte
"a.e
priresc
transcendentul, n.n., subl. n.), Retorica, 1355b26, apud Sir David RoSS, Aristotel, cap. Retoica
g
poetica, had. de Ioan-Lucian MUNTEAN
9i
Richard RUS, Edit.
,,Humanitas",
Bucuregti, 199g,p.259.
28. A se vedea studiul Pr. prof. dr. C. GALERIIJ, Mdntuitorul lisus Hristos - invdldtorul'nostru
suprem, in o, an. xxxY 1983, nr. l, p. 34-61.
,,Fdcdnd o sintezd a acestei expuneri - afirmi
p.c.
Sa - evidenliem incd odatd cd Domnul nostru llsus Hristos cuprinde in invdldtura Sa existenla in
totalitatea ei: Dumnezeu, lumea, omul qi rdspunde tn chip absolut
Si
mdntuitor la intrebdrile pe care
le pun condilia
Si
vocalia noasfiA umand. Milntuitorul ne vorbeqte despre Dumnezeu ca Fiu al
sdu; in aceastd calitate un-icd. De aceea El este lnvdldtorul nostru saprum,, (subl.n.), p. 60. Iar
Vasile FLORESCU, in remarcabila sintezd Retorica
si
neoretorica, (E. A., Bucuregti, l977j,noteaze
cu privire la predica M6ntuitorului:
,,Hristos
a
fost
un vorbitor cu totul peste nivel, iar p,arabolele
Sale impresioneazd chiar
Si
pe cel mai addnc adversar al creStinismului...", p. 91. Avind in vedere
ci aceste lucruri se scriau in Rom6nia anilor'77, sub egida Academiei, autorul meriti aprecieri
deosebite. Pentru spafiul teologic intereseazi in special cap. VI al lucririi, Teotogii crestini'si reto-
rica, p. 87-116.
l5
este temelia predicii creqtine. Chiar qi in Vechiul Testament, inttlnim modele
admirabile ale grijii fala de rostirea frumoasd (cum sunt Psalmii, scrierile profe-
tilor,
Cdntarea Cdntdrilor g.a.). Isus, fiul lui Sirah, spre exemplu, recomandl vor-
birea aleasi drept criteriu de laudd pentru cineva:
,,Sd
nu lauzi pe nimeni tnainte
de a vorbi cu el, cdci cuvdntul este piatra de incercare a omului..| (27, 7). Dar
limbajul dumnezeiesc al M6ntuitorului avea sd uimeasc6 mullimile ce-L ascultau,
incdt vor exclama la un moment dat:
,,Niciodatd
n-a vorbit un om aga cum
vorbeSte Omul Acesta" (Ioan 7, 46). Mdntuitorul nu a dat doar un exemplu unic
de respect fafd de cuvint, El fiind Dumnezeu-Cuv6ntul intrupat (Ioan 1, l4), ci
ne-a atenlionat cd vom rlspunde in fafa
judecalii
de apoi pentru modul de intrebu-
infare al limbajului:
,,Pentru
orice cuvdnt deSert pe care tl vor rosti oamenii, vor
dasocotealdfnziua
judecd(ii"
(Matei 12,36).
$iiar6gi: ,,Dincuvinteletaleveifi
gDsit drept
Si
din cuvintele tale vei
fi
osdndit" (Matei 12, 37). De aceea Sf. Ap.
Petru indeamnd:
,,Dacd
vorbeSte cineya, cuvintele lui sd
fie
ca ale lui Dumne-
zeu..." (Ep. I, 4, ll).Iar Sf. Ap. Pavel scrie colosenilor:
,,Vorba
voastrd sd
fie
tot-
deauna pldcutd, dreasd cu sare, ca sd
Stifi
cum trebuie sd rdspundeli
fiecdruia"
(4,6).
DacI in vorbirea obiqnuita, cuvintele nu pot fi intrebuinfate la intdmplare, in
predic6 grija rostirii trebuie sd fie maxim6. Pentru a nu gregi, propovIduitorii vor
urma Modelului Suprem, invifdtorul Iisus Hristos, itat in limbaj, cdt gi in
confinut, a$a cum au frcut Sfinlii Apostoli. C6ci in ei s-a intip6rit gi viefuia, in
Duhul Sffint, prezenla lui Iisus Hristos, icoana, cuvdntul Lui".
,,Con1inutul"
este,
de fapt, El insugi, precum scrie inspirat Sf. Ap. Pavel:
,,Cdci
nu ne propovdduim
pe noi tnSine ci pe Hristosl" (II Con 4,5). Cunoscutul teolog Paul Evdochimov
sugereazd o addpostire smerita,
,,o
estompare" a propovlduitorului in umbra
M6ntuitorului, ca El sd vorbeascd:
,,Nu
devii peste noapte propovdduitor. A te
apropia de om, de omul modern, este o artd. Esenfiald este acea putere minunatd
de a te pune in pielea lui, de a privi lumea cu ochii lui gi de a aduce incet la
suprafata ceea ce dormiteazd in el: comuniunea. Esenlial este s6 te estompezi,
pentru a-L l6sa pe Hristos si vorbeasc6".30
Fideli invalaturilor Sfintei Scripturi, Sfinfii Pdrinfi au dovedit un respect
exemplar fati de cuv6nt, predicile lor fiind gi astiizi modele de oratorie cregtind,
atdt in forml cdt gi in mesaj. Sf. Ioan Gurd de Aur, recunoscut unanim ca cel mai
mare predicator din epoca patristic63', in binecunoscutul Tratat despre preolie
(Ilepi iepatotvr1g)3z, vorbegte despre importanla covArgitoare a predicii, in ter-
29. Pr. prof. dr. C. GALERIU, Biblia tn Biserica Ortodoxd, in MB, an. XXXIY 1985, nr. 9-10,
p.592.
30. Paul EVDOCHIMOY, Iubirea nebund a lui Dumnezez, Edit. Anastasia, Bucureqti, 1992, p.
r 80.
3l. Nicolae IORGA vede in scrierile Sf. Ioan Guri de Aur qi cel mai prefios izvor pentru istoria
Bizan{ului din sec. lY-Y:
,,Dacd
n-am avee alt izvor pentru d cunoa{te lumea bizantind din vescul
al lV-lea
Si
al V-lea, am putea recurge cu deplind incredere la Sfantul han Hrisostomul"; vezi Cdrli
reprezentative din viala omenirii (dupi note stenografiate), Editie ingrijite de Mihai GHERMAN,
Edit. Enciclopedici, vol. I, Bucureqti, 1991, p.51.
32. MIGNE, PG. - XLV[], 623-692; SOURCES CHRETIENNES,vol.2T2,Introduction, Texte
critique, Traduction et notes, parA. Marie MALINGREY, Les Edition du Cerf, Paris, 1980,431 p.
16
meni testamentari:
,,in
afari de pilda prin fapt6, preofii n-au decAt un singur
mijloc, o singurl cale de vindecare: invltatura cu cuvdntul, predica. Aceasta e
instrumentul, aceasta e hrana, aceasta e cel mai bun aer; Aceasta
flne
loc de
medicament, aceasta
tine
loc de cauterizare,
fine
loc de bisturiu. DacE preotul tre-
buie sd ardf, sau sd taie, kebuie neaparat s6 se foloseascd de predic6.
Daci
predi-
ca nu-i in stare s6 facd asta, zadamice sunt toate celelalte. Prin predicd ridicdm
sufletul dezndddiduit; prin predicd smerim sufletul fngfunfat; prin predicd tdiem
ce-i de prisos; prin predicd tmplinim cele de lipsd; prin predicd lucrdm pe toate
celelalte cdte ne aiutd la tnsdndtoSirea sufletului..."
13.
Cu aceeaqi congtiinli a
responsabilitAfii fala de importanla cuvAntului, Sf. Ioan Gurd de Aur a rostit, pe
cAnd era preot in Antiohia, Omilia despre predicd (Opil,ia nepi cfig rr7p6{eary)'0,
de care am mai amintit, in care affage atenfia, intre altele, cd predicatorul nu tre-
buie si se asemene doar cu un chirurg care taie partea bolnavd, aqa cum reiese,gi
din citatul mai sus-menfionat, ci are indatorirea sd qi vindece, sI ingrijeascd rdnile
respective:
,,Cel
mai bun mijloc de vindecare nu-i numai tdierea pdrlii bolnave, ci
gi oblojirea rdnilor; iar cea mai minunatd lege de predicare hu-i numai mustrarea,
ci qi sfatul qi mdngiierea. Aga a poruncit qi Pavel:
,,Mustrd,
ceartd, mdngdie" (ll
Tim. 4, 2). Dacd-i mdngdi mereu pe ascultitori, ii faci h0ndavi; daci ii cerfi
numai, ii faci indlrdtnici, c6, neputdnd indura povara undr continui mustrdri, te
pdrSsesc indat6. De aceea felul predicarii trebuie sI fie variat..."35.
Obligativitatea slujirii invdldtoregti este, de altfel, stipulatd qi in Canoanele
Bisericii,incd din perioada apostolicE. Bundoar6, canonul 58
,,apostolic",
prevede
afurisirea qi chiar caterisirea celui neglijent in predicarea cuvintului:
,,Episcopul
sau presbiterul ar6t6nd nepdsare clerului sau poporului gi neinvdf6ndu-i pe aceqtia
dreapta credinfd, si se afuriseascd, iar stiiruind in nepdsare qi in lenevie, sd se
cateriseasc6."3o
Iar canonul 19, fixat la Sinodul Trulan (Constantinopol - 692) reprezintl cea
mai detaliatl reglementare cu privire la predic6, dintre toate celelalte canoane, at6t
apostolice, ale sinoadelor ecumenice qi particulare, c6t gi ale Sfinlilor Parinfi. Din
acest motiv, socotim util sa-l reddm integral:
,,Se
cuvine, ca inaintestdtdtorii
33. Cap. 3, "Preotul trebuie si fie destoinic in predicarea cuvintului lui Dumnezeu", in vol.
Despre preolie, Edit. IBMBOR, trad. Pr. dr. D. FECIORU, Bucureqti, 1987, p. 99.
34. MIGNE, P.G., tom. L, col. 653-662; J. BAREILLE, Oeuvres compbtes de Saint Jean Chry-
sostome, Tom. IY Paris, 1866, p. 405-419. Vezi gi Pr. dr. Mihail BULACU, Omilia despre predicd
a Sf, Ioan Hrisostom, Studiu omiletic, analitic
ai
comparativ cu predica moderni qi contemporani,
Bucuregti, 1946,47 p.
35.
*O6oE
ydp dpocog iaqeiag cp6nog, pr) p6vov ripvetv, d).A.d rai EmDeopetv ta
6).117' o6cog Aaupaotdg 66aord"iag vdpoE, pri p6vov ErrctptQv, dil)"d rai xapara).etv rai
napapu9efo0at O{ica rai IIaA)"og iri)"eooev'
"EX.e$ov,
inttipr1oov, rapard).eoov. Ettv c
ttaparcd.fi ctE 8fi)too, pq9opotdpooE trorci robg arpoacdq6dv re imapQ p6vov, cpaTrtripoog
Eypd(erut' oi yap Dovdpevot rd gopttov tdv Sqverdv il.6y7otv iveyretv, &rorq66otv
ei06ag. Ad
1pa
rorcil"ov ava efvm rdv cffq 66aoral.iaq rp6nov." (J. BAREILLE, op. cit.,p.
405406), trad. rom. Pr. dr. D. FECIORU, in M. A., an XXI[, 1978, nr. l-3, p. 58.
36. Canoanele Bisericii Orktdoxe, Ed. ingrij. de Arhid. prof. dr. Ioarl N. FLOCA, Sibiu, 1992,
p.37. Este util5, credem, gi aceast6 precizare:
"$i in carutnul prezent ca
Si
in alte canoane
(5,29,51,57 Apost.), pedeapsa afurisirii nu are sensul de excomunicare, ci doar pe acela de sus-
pendare din sluibd" (ibidem).
t7
Bisericilor sd invete in fiecare zi, qi cu deosebire in duminici, intregul cler gi
popor, cuvintele dreptei credinfe, culegdnd din Scriptura dumnezeiascl infele-
surile gi judecnfile
adevIrurilor qi si nu treaci hotarele cele ce qi sint puse, sau
predania de Dumnezeu purtiltorilor parinfi. Dar gi dacd s-ar dezbate weun cuvint
din Scripturn, pe acesta sd nuJ tdlcuiasci altfel decdt au arAtat limin6torii gi
dasc6lii Bisericilor prin scrierile lor proprii qi mai vSrtos intru acestea sd se
mulfumeasci, dectt alcdtuind suvantAri proprii, ca nu cumva sE ajrrng6 ca fiind
neiscusili pentru acea$ta, sd se abatii de la ceea ce se cuvine. Pentru cd popoarele
prin invEfatura pomenifilor parinfi au ajuns la cunogtinfa celor wednice gi de dorit,
precum gi a celor nefolositoare gi de lepadat, s6-gi potriveascd viafa spre rnai bine
gi s6 nu fie cupringi de patima neqtiinfei, ci luind aminte la inva!6tur6, se feresc
pe ei ca si nu plteasci ceva riu, qi de frica pedepselor care au s6 vie, igi lucreaz6
Ioru-gi mdntuirea."37
Caracterul punitiv al primului canon citat qi confinutul parenetic al acestuia din
urmd ne aduce aminte de teama irtordtl- dintr-o grij6 ad6nca. a Sf. Ap. Pavel,
exemplu de congtiinfd misionari:
,:,Cdci
dacd vestesc Ettanghelia nu-mi este
laudd,.pentru cd std ctsupra mea datoria. Cdci vai miq dacd nu voi binevesti!"
(l
Cor. 6, 19), qi totodatd de inderrnul frdfesc adresat colosenilor al aceluiaqi:
,,Cuvdntul
lui Hristos sd locuiascd fntru voi, bogat tntru toatd inlelepciunea"
(I
Cor. 3, l6). Trecerea timpului,n-a micgorat gadul de r6spundere al propov6duito-
rilor. DimpotrivS. Rispunderea a crescut odati cu mutafiile multiple pe care
omenirea le-a suferit. Se vorbegte, ins6, nu fhri temei, de o crizd a predicii, atAt
cu privite la forma c6t gi la confinut. Intre cauzele acestei stari de fapt credem c[
prevaleazA lipsa unei temeinice orientiri pastorale". Propov6duitorii contempo-
rani trebuie s6
tind
seama ci ascult5torii trdiesc hic et nunc, iarpredica sd incerce
sa rdspund6 nevoilor qi framantarilor prezente. Predicile Sfinlilor Parinfi consti-
tuie modele gi sursi de inspirafie de valoare perena, dar a le reproduce acum,
aidoma, la amvon, ar constitui un anacronism. Lumea cdrora s-au adresat Sfin1ii
Parinti a apus de mult. De aceea, sfatul parintelui profesor, de vrednicd pomenire,
Sebastian Chilea, unul din cei mai mari predicatori romini ai secolului XX, este
extrem de binevenit:
,,Predicatorii
de astazi hebuie sd plece de la o anume
prezenld,sufleteascd a ascult6torilor, sau de la ceea ce infelegem pt'rn actualitatea
sufleteascd. Sa nu niddjduiascd niciodat6 cd atenlia ascdtAtorilor ii poate urmAri
in orice condifii, dacd au de spus ceva de seama. Este iluzia cea mai frecventd.
Atentia ascultatorilor nu poate sA urmAreasc6 decAt o dezvoltare care pomeqte de
la ceva actual, cunoscut, hait gi de inalh valoare pentnr ei"re. Ca sI-gi implineascd sco-
37. Ibidem, p. ll7. Vezi gi Pr. drd. N. DURA Norme canonice referitoare la tndqtorirea
tnvdldtoreascd
Si
omileticd a preotului, in MA, an. XXXII, 1983, nr. 34, p.
155.169.
38. Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Consideralii omiletice actuale, in O, an. XIX, 1967, nr. l.
,,Criza
actuald a predicii, spune P. C. Sa, nu poate
fi
numai de
formd,
ci mai degrabd de
fond,
o
crizd de substanld, o crizd de orientare pastorald...",p.65.
39. Ibidem, p.72.ln acelagi context, P.C Sa face o analitzA psihologica de o finele remarcabili,
nemaiAntAlnitl in literatura noastrfl omiletici. Red6m un fragment:
,,Nu
se poate pretinde
ascultdtorilor si preluiascd valori pentru cate nu au nici un
fel
de pregdtire
Si
pentru care nu gdsesc
tn cuprinsul sufletului lor nici o punte de legdturd- Cdnd predicatorul preferd un punct de plecare
tntlepdrtat
Si
aind iSi dezvoltd preilica pe un plan necunoscut ascultdtorilor - oricdt de lnalt
ar
fi
el
2
l8
pul, predica trebuie sI rEspundd exigenfelor credinciogilor de az.. . , o..-.c.pLa o
vorbire in limba lor, aveacului in care tr6iesc. Rostirea de la amvon presupune
argumente indubitabile,logicd, ddsfiqurare de idei, stil sobru
Si
ales. Lumea nu
se mai mulfumegte cu retorici ieftine
Si
cu
floricele...{.
Adevlrurile eterne ale
credinfei cregtine vor fi exprimate intr-o form6 adaptati la innoirile prezente.
Slujirea preoleascE autenticd este consecin1a succesiunii neintrerupte a preoliei lui
Hristos, care este niscutd din Inviere - ca o noud creatie, o irtnoire a vielii. Preofia
lui Hristos este slujire a innoirii neincetate a vietii, a creafiei in geirere. Preotia
este astfel slujire a iubirii, a viefii, a tuturor valorilor in slujba viefii, a acelor
innoiri creatoare prin care cre$te mereu calitatea viefiia'. Actualitatea sufleteascd
a ascultdtorilor, de care vorbeam mai sus, este legatd implicit de innoirile care
apar in mod firesc
Ai
spontan in viafa 1or. De aceea, se impune o neinfrerupt2l
actualizare a predicii, mai ales sub aspect misionar. De ce misionar? Atdt ca o
consecinle a responsabilitSrii misiunii invdfitoregti, ln general, cdt gi pentru pre-
venirea gi contracararea prozelitismului de orice fel.o2 Aceste considerente pre-
supun o anumite strategie omileticd, in paralel cu promovarea unei doctrine a
predicdrii.In lumea protestantZi, care profeseazd o slujire prioritari a cuvAntului
(din picate, in detrimentul cultului), se vorbegte tot mai mult de respectarea cu
strictele a acestei doctrine a predicdrifs, demers a'cdrui valoare nu poate fi negat6.
Desigur, nu suntem de acord cu dezechilibrul produs in protestantism intre cult gi
atunci i se cerc ascaltdtorului sd
lbcd
deodatd doud lucruri deopotrivd imposibile: tntdi, sd
facd
un
.ralt de gdndire, sd se rupd de actualitatea sa tufieteascd, ceea ce, evident, este imposibil,
Si,
tn al
doilea rdnd, sd urmdreascd un pmces de gdndire pornit undeva, nu se
Stie
unde, de la o
foarte
incertd periferie a constiinlei spre centrul ei, ceea ce inseamnd a pretinde conStiinlei o activitate
impotriva naturii sale, care totdeauna porneSte de la centru sprc periferie. In asemenea impreiurdri,
prcdicabnrl se aseazd tmpotriva curentului
firesc
al conStiinlei a.vcuhdtorului
Si
urmarea e cunos-
cda: arcultdtorului nu-i mai rdmine decit sd plece...", Ibi.dem:
40.
tDr.
Antonie PLAMADEALA, Mitropolilul Ardealului,
Vocalie
Si
misiune tn vremea noas-
trd, Sibiu, 1984, p. 163. in acelagi loc i.P. Sa afirma:
,,Exigenlele
oamenilor
fa[d
de preoli au ues'
cut. Cultura, care a devenit un bun de masd, a schimbat simlul critic al credincioSilor Se cere la
prcot neapdrat calturl. Nu mai merge iumai cu Ceaslovul gi Molitfelnicul.*
(subl. n.)'
41. Pr. prof. dr. C. GALERIIJ, Preolia, taind
Si
sluiire tn iiala Bisericii, in O, an. XXXIV, 1982,
nr.4, p. 548.
42. A se vedea studiul nostru, Necesilatea actualbdrii predicii sub aspect misionar, in BOR, an.
CIII, 1985, nr. J'6, p. 102-115.
43. Spre ex. Gerd THEISSEN, Rdllexion en vue d'une doctrine de la pridication,hvol. Le difi
homildtique . L'exdgAse au service de la prddication. Textes 6dit6es par Henry MOTTU et Pierre-
Andr6 BETTEX, Geneve, 1993, 321 p. G. Theissen vede conturarea acestei doctine de la prddica-
tion,lulnd in calcul patru dimensiuni ale slujirii omiletice: istorici ("la connaissance d'un certain
nombrc de thAmes
fondambntaux
(bibliques n.n.) peut contribuer au dipassement de la distance
entre le passe et le present..."), teologici ("...Une prddication qui n'est pas une occasion propice A
I'itablissement du contact et du dialogue
qvec
Dieu, n'est qu'un discours quelconque...")' exif-
tenfiatn "(...
Elle annonce i l'tre humain sa valeur infinie en tant qu'etre A image de Dieu, et elle
l'engage a miner une vie tlui corresp,onde A ce statuf...') gi a comunietrrii
("... Le prdicateur.ioue
de maniare significative son r6le de reprdsentant lorsqu'il eyoque et interprcte sa pnoprc vie et sa
conduite A h fumiAre de ces thAmes. Sa subiectivite peut revetir par lA un caraddre de reprisenta-
tiviti, mAme s'il manque eneore de maturiti et s'il doit, d travers des crises, grandir encore dans la
foi"),
Ibidem, p. 25-26.
l9
predic544,
atat ca propo{ii cdt qi ca tematici, dar zelul predicatorial incontestabil,
care'gi propune chiar o doctrind a predicdrii, poate
cohstitui un subiectde refle-
xie pentru propov5duitorii
ortodocgi contempolani. incercdnd sE recupereze pier-
rlerile
spirituale cavzate de Reformfl, protestantismul
accentueaza prioritar dimen-
siunea didactica a slujirii. Aga se explicd abundenfa de manuale gi,tratate de
predic6, cu un apreciabil numdr de pagini, faf6 de siricia in confinut a carfilor cu
caracter liturgic6.
La noi fenomenul este invers: in timp ce Liturgica gi-a umrat drumul firesc,
prin tipdrirea periodicd a manualelor, Omiletica a beneficiat doar de cursuri dac-
tilografiate, e adevdrat foarte bune, dar cu ultimul manual, la nivel universitar,
tiparit acum mai bine de 100 de aniau. De altfel, manualul nu poate fi considerat
dep6git, decit sub aspectul limbii. Regretabil este faptul cd exemplarele sunt
foarte rareaT. Cu regret observ6m, iar6gi, ca predicii i s-a acordat o mai pufind
atenfie decat cultului, cel pufin sub aspectul pe care l-am semnalat. Aceastdlipsd
a fost dublat6 qi de o concepfie gregita care s-a strecurat pe alocuri in gAndirea
unor propovaduitori, potrivit cireia o slujb6 bine frcuti ar face de prisos predicaaE.
Unei astfel de pareri ii rispunde sffilucitul reprezentant al aravonului de la sfhrgitul
sec, al XMI-lea - inceputul sec. al XMtr-lea, Episcopul de cemika gi Kalavrita din
Peloponez, Ilie Miniat, rtspuns, socotim, valabil giizi:
,,Amar
cdndeste tdcere tn
Bisericd, adicd.dacd nu se aude cuvdntul lui. Dumnezeu, dacd pdzitorii staulului,
pdstorii oilor celor cuvdntdtoare, urmasii Apostolilor nu cuvdnteazd, ci sunt
fdrd
de glas,
fie
din neStiinld,
fie
din lenevie. Atunci diavolul ia tndrdzneald, iese
fird
fricd,
intrd tnlduntnt tn turma lui Hristos,
Si
ca un lup mdncdtor de sdnge,
mdndncd sufletele creStinilor ca pe niSte oi
lird
de pazd... Hrana iudeilor tn
pustie a
fost
mana, iar hrana creStinilor este cuvdntul lui Dumnezeu. De ar
fi
lip-
sit mana in pustie, ce s-ar
fi ldcut
ticdloSii iudei?
$i
dacd ar
fi
lipsit cuvdntul lui
44. Pr. prof. dr. Sebastian
$EBU,
Preocupdri
Si
orientdri in predica protestantd contemporand
din Germania apu,seand, priutte din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Romdne, Tez[ de doc-
torat, in MA, an. XXY 1980, nr. 4-6, p.299-498. A se vedea, in special, Partea I: Local acordat
predicii in protestantism
Si
in Biserica Orbdoxd, p. 310-335. Ca o concluzie anticipati avastei
cercetiri, P.C sa afirmi in aceasti primi parte a lucririi:
,,Din
cele expuse rezultd cd in protestantism
propovdduirea
formeazd
caracteristica esenliald a Bisericii
Si
centrul cultului ei divin", p.320.
45.Yezi, de ex. STUDIUM THEOLOGIE;Ein evangelisch-katholisches Literaturzeichnis 18.
Ausgabe. Studienjahr 19941 1995, in special p. ll8-l3l (Praldische Theologie). Nu credem ci in
ultimii ani situalia si se
Ii
modificat substanfial.
46. Prot. dr. Vasile MITROFANOYICI, Omiletica Birericii dreptcredincioase rdsd.ritene,
Cerniuti, 1875,772 p.
47. Yezi Pr. prof. dr. Nicolae NECULA Contribulia pr pruf. dr. Vasile Mitrofanovici la dez-
voltarea disciplinebr teoktgiei practice. ST. an. XL, 1988, nr. 5. Pirintele Necula remarc{ faptul ci
acest manual este
,primul
tratat universitdr
{tiinlifrc Si
sistematic, intocmit in literatura teologicd
romdnea-rcd de specialitate
,,
(p. 103). Eruditul arhim. Iuliu SCRIBAN, scria despre acest tratat, in
anul 1929:
"Omiletica lui Mitmfanovici e ca o piatra de hotar infie omileticile rcmdnegti vechi
Si
noi...Un cuis universitar care a stat apoi la temelia a tot ce s-a scrir la noi dupd aceea in materie
de omile^ticd...". (PriveliSti in cdmpul omileticii, Bucuregti, 1929,p.5, apud Pr. Necula, ibidem).
48. in Evul Mediu predica a cunoscut o astfel de perioadi de umbriri, prin pErerea c6 este sufi-
cient pentru cregtini si se sivArgeascd slujbele cu credinfii gi evlavie, iar viafa de preot sn fie pil-
duitoare. Predica putea lipsi".. Vezi Protos. dr. Vasile VASILACHI, Predica in Evul Mediu,Te,A de
doctorat, Iagi, 1938, p.258.
20
Dumnezan din Bisericd, ce se vor
face
ticdlogii crestini?
u_rgia dumnezeiascd
nu
piiiiiiii" o
foamete'mai
rea decdt ltpsa_cavdnului
lui Dumnezan
din Bisericd'
Pentnt cd dacd ,u ,"- ood" ,uvdntul lui Dumnezan
in Bisericd,
dacd nu se afla
aceasta mand cereasc;:A;;
iiie
ae ot sdminla
propovd&tirii
evanghelice'.
atunci aceasta ,rt" o-
iri",
,hr" a
fdcat
sd moaid nu irupurile,
ci sufletele,
Ei
moartea sufletelor este munca iadului..''qn'
-.
--
C1,i", d;ca preotul este inzesfiat cu toate.calitdtite
unui liturghisitor
desdvirgit
si ale unui indrumatoii;;;6t"ral
admirabil,'f6rd
predica misiunea
lui va fi
l"r"ii6-.,;;;1;tt
Sf. Io:an Gurd de ar4 atrlse a-tentia
"?
n
:*.
ffl fli
"A*irirtrlii
cuiva^sfintele
Taine, dupi ce a fost instruit
9i
a devenit credlnctos,
p."Uf}""
"rte
,,sa
invei-ii *a
""tir"ri,rsti
pe cel necredincios"'0.
Chiar dacd ar fi
cineva fdcdtor
ae *i"iii iis" pout" lipside ajutgrul
predicii.
.,$i
fericitul Pavel
;ffi;firrf"t-o,
degi
"i*""
p" t"t, cu minunite sale", zice in altdparte
acelaqi Sf'
Ioan Guri de AuI"'.
---Una
di, problemele esenliale cu privire la eficienla gredicii
este' aflarea
,noaufitaiG'optime
de comunicare
a-mesajulri
nr9n,s
C: e cuvinte,
este
"""ir*ab
grija speciald
pentru adaptare, limbai,
gesficq
$.a.
qe
aceea ne-am
pro'
;;;;il;#.
iv- al lucrarii noastre sa ne ocupem
in rnod special
de aceste
nofiunis2,
intrucit
pu1"," de convingere
nu are numai mesajul
omiletic
in sine' ci
gi forma in care
"rrc;;;;;;1.
lriart
t.poate zidi,
poate aprolia.
pe-ascultiitori
de Dumnezeu,
dar, prost intrebuinfat,
poate sd-i
9i
indtpfl"':
Parintele
Dumitru
Staniloae
remarca
pui"r"u de influenfare a cuvintului,
in riu sau in bine,
dupd
felul cum este inrebuiil; ;6artul'zide9te,
dar
poate qi dnrflma in ordinea
spi-
;1.,u1; ; viegii, deoarici,
p.ih cuvdqt omui devine subiect
plin de
putere asupra
;;;";1 Cui.'*"f"
"o$iiii
-"*"
darema:' sunt extrem
de periculoase,
mai ales
atunci c6nd
"*pri-*"u
J"i"iiiia este insoJit2i
qi degdnduri
a:cunse,
viclene' Intr-o
formulare
ae-a Areptui
"ini"a,
fuff"nara'Petigo.dlprelat
qi om oolitic fra,,cez'.,
avea s6 spun6 in
"".;i
;;;;Lc;;dl
i-a fosi fiat omului
ci sa-gi ascund6-gindi-
rea..rr. De fapt, up*up"io *eiaqi sens se exeprimase
qi Euripidesu,
cu mai bine de
49. invdldturi
pentru sfAntu patnnecime, Venefia, 1859'
p' 231 sq'
(Text reprodus dupl Pr' dr'
Petre PROCbPOvICIU,
Introducere
tn omileticd,Iaqi,
1946,
p'16-17)'
50. Hom. 6,1j la t crr,-^ii lrhim. Veniamin'utcl-r,)
ootoria
preotulu.i de a propovddui
cuvdntul lui Dumnezeu,in
'indrumetorul
bisericesc", Cluj-Napo91,-19-81'
p' 161'
51. Despre
preotn,*i.ir.D.
FECIORU, in SOn, an:I-XiY.llszay,l0.'-r'
971' Melchisedec
$TEFANESCU,
Episcop i"-n"."n, a editat un votum de predici ale Sf. IOAN GURA DE AUR,
intitulat
$asedeci si
patru cuvinte siu predice...,Bucurergtt,
1883,557 P.,-Propriu-zis
o traducere
Irpa r rigrelE iin riiuiie;r. i" oririri"a dup6 Botezul Domnului,
sf.
pan
Gur6 de Aur spune
la un moment dat (redem traducerea in varianta din 1883): ,$i
prc9un scd.nteea, aprindind
odatd
lemnul, din acesta face
o
llacdrd
noud mai mare
si
pritori*ipnra,
iardsi
pe.altele, aga se tntdm-
pld cu voruava
"r,
*r"rrii, seu predica"'"'
p' :ko' Minunati
zicere' excep;ionle
traducere!
52. Elemente speciale.... Factorii reugitei
parenezei: nofiuni de limbaj, stil gestic6, material
ilus-
trativ etc.,
P.
156-170.
53. Iisa.s Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943'
p'219'
ii. tjtfl,. Jrll3r.,ra*",
r"r, narut tnletepciunii,
Fdit. uniunii Scriitorilor,
chiqineu'
le95'
p's94'
56. Euripide,
poet tragic grec, 480-406 i'Hr'
2t
2000 de,ani in urm6:
,Ah!
Ce p6cat,
spune el, c6lucrurile nu au glas, pentru ca
vorbele megtegugite s6 nu aib6 nici o putere.
pe
cflnd aga, prin elocverila lor, ei
(vorbitorii,
n.n) ascrmd lucrurile cele mai invederate, astfel incdt nu crgdem ce ffe-
buie crezut"...5'
Cuvanful este ziditor, insd, atunci cflnd se imbina armonios: confinutul mdnfu-
itor al mesajului, acuratelea limbii, o formi cucemica de prezentare gi urmarirea
unui scop nobil al vorbirii. De aceea, se impune incercarea unei definilii a
predicii, care sd puncteze succint elementele enumerate anterior, Dac[ pentru ora-
torii prg6ni, elocinfa urmdrea doar asigurarea unui succes imediat, in coordo-
natele limitate ale imanentului (Quintilian,
de pild6, spune cd
,,Eloeinla
este
Stiinla
de a vorbi bine"s', iar Gorgias,e cd
,,este forla
de a convinge prin cu-
vdnt"@), scopul principal
al vorbitorilor fiind cdgtigarea bunlvoinfei
judecitorilor
in tribunale, pentru predicatorii
creqtini scopul propovdduirii este fiinlial legat de
mintuirea ascult6torilor. lntre obiectivele prioritare ale predicii se numiri gi refa-
cerea ordinii religios-morale surpatd de pdcrtul stramogesc
,,restatirdnd
omul in
integriatea lui primordialE.
Cdderea a frcut ca fEptura uman6 s6 apar6 ca un vas
spart in mii de cioburi. Readucerea p6rticelelor risipite, inh-o noul unitate, este o
lucrare pe care Dumnezeu o s6virgegte progresiv, incepdnd cu reconstituirea
cuvdntului sru scris in Scriptura"6r. De aceea, din orice unghi ar fi privitI predi-
ca, trebuie mai intii sd se aibd in vedere scopul ei principal, fapt care se reflectd
gi in definifiile date . Pentru exemplificare optim pentru cea propusd de Dimitrie
Gusti, in a sa Ritoricd pentru tinerimea romdnd, care ni se pare, deodatii, plasticd,
sugestivd gi completii:
,,Predicafiunea
este publicarea gi declarafiunea voinfei lui
Dumnezeu frcutI oamenilor, prin acela ce acolo este legiuit trimis, pentru ca s5-i
lumineze gi sa-i migte de a servi mdrirea dumnezeiascE pe lumea aceasta, pentru
ca sd-i mdntuiascd pe cealalta!"u'.
*
Am incercat prin aceste considerafii preliminarii si evidenfiem importanfa
mdntuitoare a predicii, in contextul celorlalte slujiri din Biserica. Nu am vorbit
decAt tangenfial despre personalitatea propovdduitorului, pentru c6 o vom face in
finalul lucririi, la pct. 3 al cap. IV, p. 170-176. Plecdnd la drum, ins6, cu
creionarea unor elemente esenliale ale predic6rii, nu putem sd nu anticip6m cd una
din cerinfele sine qua non ale reugitei este concordanfa inhe invdfnturile
propovdduite gi viafa, trdirea, celui chemat sa implineascd aceasti slujire. Predica
trebuie sd se realizez-e in perspectiva vegniciei, fiind orientati permanent spre
57. Th. SIMENSCHI op. cit.,p.162.
58. Arta orabricd..., p. l9l
59.
t
485 i.Hr.
60. La
Quintilian,
Arta oraturicd..., p. l9l.
6l . Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvdntul lui Dumnezeu in Scripturd
Si
Tradilie, in MMS, an.
LXV, 1989, nr.3, p.25.
62. Op. cit., p.333. Aceasti definilie a preluat-o, precum insugi m6rturisegte, de la Frangois de
Sales, Episcop de Geneva (1567-1622).
22
Dumrtezeu. Parintele prof,. Nicolae Balc663 evaltrcazl predica autenticd din per-
spectivI teotropicd
;i
teocentricd, izvorul nev6zut dar adAnc.gi inepuizabil al
propoviduirii fiind rug[ciunea, cale unica de comunicare cu Dumnezeu. Ceea ce
inseamni, in esenf6, ci predica poate fi actualE numai in mdsura in care ea se ali-
menteazE, ca substantE, din imuabila gi eterna descoperire a Bisericii Mitoare in
veac, Propoviduitorul, cu o viefuire 0ucemicd potrivit unei.puternice eredinfe in
Dumnezeu, va face
,sluiba
evanghelistului, deplin" (II Tim. 4,3-5), manifestdnd
o neprmuritE.dragoste fafn de sufletele incredinfate spre p6storire. Deci
,,theolro-
pismin interpretarea doctrinei, dar qi antropocentrism in aplicarea ei. Dincolo de
toxt gi de tem6, predicatorul trebuie sd vad6, sus, pe verticali, adicE pe verticala
crucii, a inalfarii la cer gi a celei de-a doua veniri a Domnului, gi, in acelagi timp,
pe odzontala existenfei planetare a omului. Numai in aceste,condilii predica va
realiza cele doul imperative fundamentale: al acordului cu vegnicia qi al confor-
mit+fii cu actualitatea"s.
, in perspectiva unei atari abordari, at6t plstorul c0t gi p6storifii vor congtienti-
za cE propov6duirea cuv&ntului este o dimensiune liturgicl esenfiala a slujirii
preolegti.
63. Titular al catedrei de Omiletici-Catehetica a Facultllii de Teologie din Bucuregti, intre anii
1952-1978; Cuqs de omileticd, dactil., Fasc. IV, BFT, cota 19367, f.a. p. 456.
64. Ibiden.
GENURILE
PRoPovAournrr
Pentru analizarea specificului gicompetenlnlor
parenezei,
se impune mai int6i
o privire de ansamblu as.unrq
ernielor
gineraie
ae priacare;6rdAil*G;;;
lturilgr
cuvdntdrii biser.icbsti. Evident,-inreprinOeriiiiiii
Oi-"is
pentru
a vedea
Iocul gi rolul parenezei
in ahsamblul miiloaciioi d;fi.die omiietlca o*-ri *il
tru a atrage atenfia, o datd in pl]rs, cd nu se poate utilizi oricin( invariiUii, ic[tagi
gen.de
cuvh,ntare. Unde se clde in asemenea greseali.
sau
_-."hi
s.av
_
s6 inced"
predica
frrd a se stabiti in preatabil
ce gen aiprbaiiii;; r" GiiI"rbfia;-;i;
intdmplare,.ascultatorii
pot fi derutali to%I. n"'ucJ"u, cun,;;$i#; specificitiitii, a
comp.etenfelor gi limitelor fiecarui g6n
in parte
este una din rdsoH"iii*;;tadA;
slurlnr rhvdfatoreqti.
Autorii manualelor gi cursurilor de omiletica.nu fac p pre_
zentzre identici a acestor genuri,
i-nhe ei existind diferenle J"
f*".,
asupra unora
din ele. De aceea facem-$i noi'dintru i.nceput preciziia ca'ieia'fiiir;a;
ansamblu nu are un-caracter
exhaustiv
9i
niii exbtusiviit. CLmparend iursele bi-
bllogratlce pe care le-am avut la indemdnaus, cu realitatea lituieica din Biserica
19,.1s!r.a,=r9cung3st9ry
urmitoarete g.elur
distiircte anate in ui: oriiin,ii"itiii
prru;7s(,ln1ryrtl^Si
sinteticd), panegiricul, parenezo gi conferinla rclfgio(;str.
umuru.\optl.tq--.
cuvantare; optl6o: a cuvdnta; flpil"og= mullime, adu_
lare),
ar.9la rdndul ei doud-modqr de. aplicare, omilia exdgeticid, numiia gi
,,omi-
lie mica".gi omilie temgt!9d; numita qi
,,omilie'mare.., saul,ii;ieii;e,;a;;;;'t(;;,i,
:
a pune la un loc, a alc6tui, a conceirtra;.
65. Prot. dr. v. MITRoFANOVICI,
omiletica...;Arhid. dr. N. BALCA, curs de omileticd...;pt.
prof' dr. c. GALERru, curs de omileticd, dactil., an. univ. l9g0-gl;
pr.
prof. dr. D. BELU, curs de omi-
leticd,dactrl.,ms. 485, Biblioteca Mitropoliei Sibiului, f.a.,4o5 p.;
pr.
prof N.
pETREsiu,
omiletica,
Manual penhu seminariile teologice, Bucuregti, 1978;
pr.
*. c.puTu, ran egiricut:ca
fon*
a pedicii
in trecat
si
u"rtdzi. Actualitea.lui pa-ttaraki-
Teza de doctorat, in o, an. xl.ry, 1992, * l-2-34 gi o, *.
XLV1993,nr. l-2;PenhucomparafiecusituafiadinBRC,vezih.dr.Nicolae
BRANZBV,Sendnatorut.
omiletica modernd, Tom. II, Lugoj, 1944; R.p RAMBAUD, op.cit., iar cu cea din protestantism, G.
THEISSEN (& Alfii), Ie defi homilhtitlue. L'exigAse ut service di la prdrlication,Genive, lqqi3.
66 Ec. Nicolae IANCU, in teza de licenfi cu subiectul Cuvdntarea bisericeascd
si felurile ei,
susfinute in anul 1902, in fala unei comisii al cdrei pregedinte a fost Dr, Badca CIRE$ANU, evi-
denfiazE doar trei feluri sau genuri de cuv6ntiri bisiriclgti:
,jn
raport cu
forma,
omiielii cei mai
renumili din intreaga creStindtate au.slipulat peiltru cuvAnturea bisericeascd, mai alec eceste trei
/eluri:
predica propria-zis4
omilia qi pareneza"..., p.75. Recent, lect. dr. Ioan ToADER, intr-un
interesant indrumar omiletic, Mgnde noi in prectici omileticd, Edit. Arhidiecezani, Cluj-ilapoca,
1997' simplifici lucrurile, menfiondnd doar doui mari genuri omiletice: omilia (exegetiifl qi pre-
dica teuaticd (in care intri: predici dogmatice, moralel fiturgice, pareneza gi paneg-iricul)
,'p.'
26.
Totodatd, autorul exclude conlbrinlele religioase din r6ndul gJnurilor omiletice.
24
Omilia micd, sauexegetica, ari drept obiectiv. bxplicarea
pericoperor biblice
verset cu verset, frctnd propriu-zis ixegeza textelor, a fiecirui verset, iar la
nevoie a fiecarui cuvdnt in p-arte. Din aclst motiv, acest
gen de omilie se mai
numeqte si omilie onotitici
lavcrl,tol
:
a dezlega, a desfacel a analiza). in tragiga
ortodoxa, aceasti formd de'predicd a fost cea mai:uzltatL, incePdnd cu omiliile
binecunoscute din
perioada
iratriitica
gi continuind cu explicaliile
evangheliilor
din Cazaniile de mai tirziu. Avantajul omiliei exegetice teziddin faptufci explici
textele biblice pe inlelesul poporului, ferindu-l irracelaqi timp-pi
pe predicator de
a se pierde in cbnsideralii
pLrionale riscante. Acest gen_de predicd este, aqadar, nu
n .ui deosebit de eficient, ci extrem de actualu'. O observalie se impune, ins6:
Pdrintele profesor Grigore Cristescu6s, atrage atenfia, intr-u1 studiu documentat,
caracterisiic rigurozitalii
qtiinJifice a P.c. sale, c6 termenul de omilie micd este
imfropriu, el trlbuind u frintoiuit cu termenul omilie exegeticd,_intntclt
primu] ar
.rg*d o piesupusaimportanln minord a actului omiletic,
pe cdnd al doilea exprimd
lucrarea real6 care se face: exegezatextuluf'.
:
'tO*tlta
mare (tematicd sattrinteticd),frateaza o singurd tem6, aleasa di!
P"T-
copa zllei, de obicei a Sfintei Evanghelii, dar un99ri
9i
dinApostolul
rdnduit.in
acieaqi ziio. Fiind vorba deci de om{lie, nu se va fabe o prediga tematicd
prqp-n}l-
,ira, ii tot o analizd, exegezd, a unui fragment anumit, coroborat insl cu ideile
coniiderate secundare fuF O" versetul sau cuvdntul
principal.
$i
in legdturd cu
acest'termen, ," re"omandi folosirea expresiei omilii tetnaticd, in loc de omilie
mare".
ln afard de omilia exegeticd gi cea tematic[, amintim un alt gen de omilie,
numit6 cateheticd,.*",
dula cum sugereaz6 denumirea,
igi propune traterea.unui
adevar dogmatic,
precii formutat in Simbolul de credinfa
9i
cuprins in pericopa
apostolicisau evanghelica expliqata". intrucdt existii riscul iminent de a se face
confuzie infte acest ultim gen de omilie
gi catehezl, recomandam
- pentru simpli-
ficare
qi eficienf6 - sa sd-apel eze in mod clar
qi distinct, fie la omilia clasic6,
exegetic6 sau tematica, fie la cateheza
propriu-zis6, peltru a nu se crea dubii in
rinJul ascultiitorilor. i,vident, la amvon,-se vor desfEqura
9i
celelalte
genuri
6'7.YeziPr. drd. N. DURA, omilia biblicd
qi actualitatea ei, ln S! an. XXXV, 1983, nr' l-2, ln
special p.3440, care cuprinde
9i
o prezentare a omiliei biblice in Biserica OrtodoxE Rom0n6'
'
OS. iitular ai catedrei de Orniietici-Catehetice la Facultatea de Teologie din Bucure$i' infie ani.
i !946-
1955; vezi Pr.prof: dr. Mirca PACURARII.J, Diclionarul talogilor runriii
!y:rt
Sti,
1996' p. 136'
(g,.yr.prof.
dr. Grigore CRISTESCU, Omilie ,,mare" i
omilie ,,micd",
sau omilie
,,tematicd"
Si
omilie
,,exegeticA"?,7n
MMS, an. XXXY 1958, nr. l'2,p' 46'58'
'
11.iezi
p-r.
prof. N.
pETRESCU
,
Explicarea apostolelo| duninicule.
Manual pentru seminari-
ile teologice. Ed. IBMBOR, Bucuregti, 1975' 351 p.
71. ir. prof. dr. Gr. CRISTESCU,Ibidem.
72. Pr. pro{. N. PETRESCU
,
Omiletica..., p. ll2.
,,Deosebirile
dintre catghezele
yrtpriu-zise
s-i
omiliile caiehetice, spune P.C. {a, sunt: catehezele constitue,o serie de cuvdntd.ri de invdldturd'de
,riain1a,
prrurtateie preot, de reguld la sfi1rSitul slintelor sluibe, cu scopul bine precizat de a'i
invdla: pe' credinciosi aievdruile ioctrinare elementare, sau a-i intdri tn credtnla ortodoxd
si
a-i
/eri'ie'ratdciri,
pe cdnd omiliile catehetice se desfdsoard in cadrul cultului divin public, strdns
legate de pericopa scripturisticd zilnicd, nu au continaitatea catehezelor
Si
nici momentele logico'
pihoktgice dupd care'se desfd$oard catehezele, care sunt propriu-zis leclii de religie", Ibiden'
25
omiletice, dupd iaz, predica propriu-zisE (sintetic6), panegiricul etc, despre care
vom vorbi in cele ce urmeaz6, iar cdnd situalia o impune chiar parenez-a (aici cea
simpld), care poate inlocui uneori cu succes celelalte genuri omiletice, precum
vom vedea.
Predica propriu-zisd (sintetic6),
este genul de predici ce are specific unitatea
materiei, tratdnd doar o singura inv6faturd gi sistematizarea in prezentareaacestor
invdldturi singulare'3. Clasificarea predicilor sintetice se face dupd confinut: bi-
blice, dogmatice, morale, liturgice,ipologetice (misionare), gi istorice.
Predicile biblice, precum le aratd, denumirea, au in obiectiv inv6fituri din
Sf*anta Scriptur6, care pot ft prezentate ciclic, infr-un interval de timp bine deter-
minat (spre exemplu, in Postul Mare), pentru a facilita ascult6torilor familia-
iz-area cu textele scripturistice qi a le dezvolta gustul pentru lecturl biblica par-
ticulara.
Predicile dogmatice, igi propun ca temd cdte un adevdr dogmatic, care va fi
infEfigat conform invapturii Bisericii drept-m6ritoare, potrivit Scripturii gi
Sfinfilor Parinfi. Scopul principal al acestor predici este de a-i ajuta pe credinciogi
sd cunoasc6 doctrina ortodoxd.
Predicile morale, au in vedere influenfarea voinfei ascult6torilor pentru practi-
carea virttrtilor cregtine. Prin indemnurile practice pe care le confin, aceste predici
se aseamdnd cel mai mult cu paranezele. DupE cum se va vedea la momentul
respectiv, parenezele, in marea lor majoritate confin sfaturi morale, ceea ce a dus
uneori la confuzii inhe aceste dou6 genuri omiletice. De pildd Meyers Lexikon'n,
la termenul Parcinese d6 urmdtoarea explicafie: scriere cu confinut moral (Schrif-
ten mit moralischen Inhalt). Trebuie si precizim cE este o explicafie extrem de
su**a,
,,de
dictionar", care ,r, ucop"rA decdt parfial noliunla, aga cum vom
demonstra chiar in capitolul urmdtor al lucrarii noastre. Confuzia apare pentru cei
neavizali, datoritd elementului moralizator comrm ambelor genuri. Diclionarul de
73. Prot. dr. V. MITROFANOVICI, face urmitoarele precizari privitoare le delimitiirile ce se
impun intre predicd gi omilie:
,,Predica...
este o propunere in sine tncheiatd, bine legatd a materiei
omiletice, cu privire la
linta
dregdtoriei omiletice, ca doud caracteristici pincipale: unitatea
materiei
Si forma
ei sistematicd...(op. cit., p. 493-494)... Omilia este o propunere tn sine incheiatd,
care explicd o tdieturd (pericopi, n.n.), a Sfintei Scripturi, cuprivire la
linta
dregdtoriei omiletice,
cu doud caracteristici principale: omilia care explicd
,,tdietura"
verset cu verset
Si
omilio care
explicd anumile pArli, la alegerea predicatorului...", Ibidem, p. 589-590.
Precizili utile face, de asemenea, Pr. prof. dr. M. BULACU'. "Omilia, ca tennen, este prcluatd de
la templul iudaic, intilnit in SfrAnta Scripturd,
folosil
de pdrintele apostolic lgnatie ddnd sfaturi lui
Policarp pentru tntocmirea unei omilii, putem s-o vedem dervoltatd aqa de mult sub rd,wn marclui
dascdl
Si
pedagog creStin Origen, supranumit
,f,drintele
Omlliei", iar de Sf. Ioan Hrisostom o vedem'
dusdlaapogeu...".(op.cit.,p.l6)'...lartermenulpredicdafostpopularizatdeLactanliu,supranu-
mit
$i ,,Cicercnele
creStin"
,
nu ca practicd ci ca denumire. La noi s-a inw termenul latin
,predicd",
nu pentru atitudine ostild omiliei, ci pentru latinitatea limbii noastre..." (lbidem,p.20).
74. Leipzig, 1940, Ed. VIII-a, p. 885. Aceeagi opinie exprimi
9i
Pr. dr. Nicolae BRANZEU, in
Semdndtorul. Omiletica Modernd:
,tredicile
parenetice sunt acelea la cere se propune o idee
mo;rdld, un scop, in
iural
cdraia se grupeazd tndemnurile practice. Astfel, ea se identificd cu pne-
dica morald...
",
Tom. II, Lugoj, 1944,p. 127
26
neologisme tipirit sub egida Editurii Academiei", spune de exemplu cd,pareneza
(s.f., rar), este un discurs care preamdreSte virtutea", limithndu-se la unul din
obiectivele ei, ignor6ndu-le pe celelalte.
Predicile liturgice, vizeazd explicarea serviciului divin public al Bisericii
Ortodoxe, in special. cu privire la locurile, tilnpurile
Si
lucrdrile liturgice. Acest
gen de predicd are implicafii in toate celelalte genuri, p_entru cd in Biserica
Ortodoxa fiecare predic6, indiferent de felul ei se rosteqte in cadrul unei slujbe,
agadar intr-o ambianld liturgicd. Predica tnsdsi, prin structura
gi implicafiil"
"rl-
tice, este un act litrtrgic'6:,,Predica ortodoxi este o pies6liturgicd frra de care cul-
ful nu-gi poate atinge deplin scopul. Din acest motiv, predicii ortodoxe i se poate
atribui, in general, denumirea de predicd liturgicI. A predica
,,lituigio"
inseamnd,
deci, a propovddui cuvdntul lui Dumnezeu in ambianla liturgicl a cultului orto-
dox"". Ca gi in cazul anterior, exist6, ins6, pericolul unor confuzii. Cu toate cE
orice predici are, la modul general, un caracter liturgic, nu toate stnt liturgice,in
sensul omiletic, special, al termenului. Sunt liturgice propriu-zise, cele care se
ocup6 in mod special de o tem6 liturgici, care-qi propun explicarea actelor litur-
gice, explicafii de care s-a simfit nevoia incd din timpul dezvoltarii qi definitivarii
procesului de formare a cultului divin'*.
-
Predicile apologetice (misionare), au in obiectiv dou6 scopuri: 1. Sd combati
atacurile de orice fel
9i
2. Si desf"agoare o acfiune preventiv6, pentru ca aceste
atacuri si fie contracarate din faga. Le spune apologetice
(dtdnyia: apd.ryare,
iustificare;
apologeomai: a se apdra, a pleda pentru sine'n),pentru caracterul lor
defensiv,
qi misionare, pentru ca
fin
de relafiile cu religiile qi fenomenele etero-
doxe. Predica apologeticdvaaveaun caracter afirmativ, defensiv, dar
9i
misionar,
'in
sens kerigmatic
(,,propagahdistic", cum spune pdrintele N. Balcd*"). Fdrd a
75. Bucureqti, 1986, sub ingrij. Fl. MARCU
9i
C. MANECA, p. 791.
76. A se vedea studiul tostru, Predica - act litutgic, in T.R. l-15 sept. 1988, p. 5. Predica este
act lituryic in primul rdnd pentru ci
fine
de atmosfera liturgicd a Bisericii. Predica este a Bisericii,
intnrcit - aga
"u-
subliniazi p6rintele prof. dr llie MOLDOVAN -
,,Cuvdntul
lui Dumnezeu se aude
in Bisericd
Si.numai
in ilXeriia, ,u p"it* cd trebuie sd rdsune undiva fdrd
un anumit motiv, ci pey-
tru cd numai tn Bisericd trdieSte ei. Biserica
/iind
extenlsiunea intrupdrii, Scriptura este cartea Bi-
sericii. ina/'ara ei, citirea Scripturii nu este citirea cuvdntului lui Dumnezeu! Pe temeiul acestui ade-
vdr, preotul ortodox nu trebuie sd considere pe cei care se gdsesc inafara Bisericii, chiar buni cu-
noscdtori ai numentaselor ei texte, ca pe unii care posedd Scriptura A poseda gtalia Scrifiurti nu
inseamnd a a'ea Scripturau ...(subl. n.), Cuvdntul lui Dumnaeu in Scipturd
Si
Traditie..., op. cit., p.27.
77. Gh. V. BURCA, Predica liturgicd, in MMS, an. XLIX, 1973,nt. l-2, p. 81. A se vedea
9i
paragrafele
,Predicarea
tnvd(dturii creStine prin cultul ortodox"
Si ,,lmportanla
propovdduirii
invd(dturii creStine prin cultul ortodox", p. 82-98.
78. Ibiden, p. 102:
,.Nevoia
explicdrii tnsemndtdlii simbolismebr actelor liturgice a apqfit
dupd dezvoharei
Si
de/initiyarea procanului de
fbrmare
a cultului
Si
in timpul apariliilor tndoielilor
de cretlinli tlin cauza tJiferitelor erezii
Si
influenle ale pdgdnismului asupra vielii religioase
creStine".
79.A.BAILLX Dictbnnailegec-francais,M.Hachette,Edition48,
Imprim6enltalie,l996,p.233.
80. P. C. Sa atrage atenfia cI astfel de predici cer o atenfie speciali: ,,...pemonstralia Si
respin-
gerea trebuie
ldcute
clar
$i
cu toatd stringenla bgicd. De esemenea, sd nu prezentdm curnva
adevdrul ca ceve dubios
Si
echivoc. Tbbdatd sd ludm tn considerare numai ceea ce este important
27
intra in detalii ne dim seama cdt sunt d: necesare astfel de predici, in aceste we-
muri cdnd Biserica noasffd se confrunti cu fel de fel de
,,nrisiora.i.,venili
de pe
unde-nrg te agtepfi, considerdnd patria noastrE o terra missionis, un teren
,,ne-e-
vanghelizat", plin de
,;dt6ci1i",
care chipurile trebuie
,,adugi
la i)omnul".
,trruIt
predicatori"
tot mai numerogi (qi
mai dubiogi), impart carf
li
cdrticele, gratuit,
1in
discursuri in parcurile publice,
sun6 pe la uqite iregtiniioi nogtri, serianano nu
cuvdntul Dornnului, cum pretind, ci indoiali, vrajbe, otrava in-sufletele lor, mai
ales a celor incd nedepringi cu tradiliile noashe sfinte.
De aceea, in programul
omiletic al preolilor nogtri trebuie incluse predicile
apologetice, cu mdsur6, bine alcdtuite gi, mai ales, cu informafia necesari la zi.
Predicile istorice, se refer6, concret, la momentele importante din viala Bise-
ricii, cuprinse atdt in istoria universald, c0t gi in cea nalionila.
pot
fi
finute
cu mult
succes, fie sub forma unui ciclu plasat intr-o oarecare perioadd a anului bisericesc,
pentru a se putea realiza o continuitate infre evenimentele prezentate, fie la anu-
rnite.sarbltori cu implicafii istorice
@uminica
ortodoxiei, Duminica a VII-a dup6
Pagti - pomenirea
Sf. Parinfl de la sinodul I ecumenic etc). Se impune, inia,
urmdtoarea observatie: aceste predici nu vor avea doar un conlinut pur istoric,
spre a nu fi transformate in lectii formale de istorie, ci vor avea doua pa4i: prima,
teoreticd, va confine cu precidere
datele istorice respective, iar a doua, iorald,
va avea un caracter parenetic, aplicativ pentru viala credinciogilor.
Pane giricul (nd v -
fiybptE,
eos
:
adunarea
-
poporului,' reuniune pentru o
sdrbdtoare; ruurTyopt(o: a celebra o sdrbdtotare; a pronunld un elogiu public
la o sdrbdtoareu) face parte din categoria predicilor tematice istorice, c-u caracter
aghiografic. La r6ndul lor predicile
aghiografice sunt predici pure
si
de laudd
(encomiastice,
dela Eyxritpto4 oo: elogii, discurs de'laudd).in aceasta ultima
gruq3re
se inscrie
.panegiricule
. Parintele c. Dufu a consacrat acestui gen de
predicd o teza de doctoral de, un nivel gtiinlific
exceptional, fdcind o munc6 de
pionerat in cimpul omiletic. Cu toate ca P. c. Sa incadreazd panegiricul, precum
aq vazu!, in categoria predicilor propriu-zise
,,istorice",
noi locotim mai
-potrivit
a fi nominaliz.atin mod distinct, dat6 fiind importanta lui covdrgitoare, dupe cum
de altfel dinsul a gi dovedit in lucrare. De la sensul restr0ns de cuvdnt db lauda
pentru
eroi, pentru martiri gi ca necrolog al unor cregtini merituoqi, panegiricul -
a$a cum este azi inhebuinfat - este o cuvdntare bisericeascd tn care'se
face
preasldvirea unui adevdr
fundamental de' credinld, cum este S/dnta Treime, al
unui
fapt
deosebit din istoria mdntuirii, ca de exemplu Naqterea Domnului,
Si
semnilicativ din atacuile, negaliile
Si
obiecliile ce se
fac
adevdrului, nu ereziile perimate.
Predicile apoktgetice sunt mai accesibile
Si
mai necesare oamenilor cul1i. Este, insd, de
fokts
sd
scutim amvonul de excesul apobgetic. Excesul dezgustd.
$i
mai ales sd nu tratdm in consecinli pe
orice om de calturd iln sceptic, un agnostic, sau ateu...", Curs dactil..., Fasc. III, p. 310.
81. A. BAILLY, Dictionnaire grec -
/iancais....
p. 1451, col.I. Termanul rdv+ t*yopdt (dyopd
=
pia(d, ktc public), indicat de Pr. prof. N. PETRESCU in manualul de Omileticd, pentru a explica
etimologia cw.
,panegiric"(p. l3l), nu se gese$te caatarcin Diclionarul Bailly,asociat cu termenii
notafi mai sus. Nici Pr. dr. C. DUJU in teza de doctorat consacrati panegiricului, nu-l menfioneazi,
cu toate ce dedicn 6 pagini etimologiei cuv6ntului (op. cit. p. 132-138).
82. Pr. dr. C. DUTU, Panegiricul....,p. 107.
28
invierea etc, a Maicii Domnului gi a Sfinlitorin practica, cele mai dese panegirice
inffebuinlate sunt cele consacrate Maicii Domnului qi Sfinfilor. Ele au drept scop
principal trezirea ln sufletele ascultltorilor a sentimentelor de cinstire qi, totodatii,
de imitare a viefii lor pilduitoare. Cu toate cd au un pronunfat caracter de 1aud6,
encomiastic. panegiricul nu trebuie sd fie sufocat de prea multe epitete, care pot
avea efectul contrar. El va fi structurat, desigur, pe reliefarea virtufilor celui evo-
cat, dar va pastra tonul sobru, necesar de altfel oricErui gen de predic6E'.
Conferinlele religioasersunt cuv6ntiiri bisericegti mai dezvoltate decdt toate
celelalte, citite sau rostite in imprejurd sp6ciale, in fala unui public cu o culfur6
mai mare decdt aceea a mulfimii credinciogilor obignuifi. Ele mai poarti numele
de apologii moderne, fiind numite aga pentru promovarea credinfei ortodoxe, sub
diferite teme, prin discursuri academice. Ele nu po!
fine
niciodatS, ins6, locul
predicii, de aceea nu se pot rosti in bisericd, ci in sdli corespunzdtoare scopului
propus, qi anume acela de a dezbate o anumitd tem6, fie deordin bisericesc intem,
fie de ordin extern, ecumenic. La noi acest gen omiletic a fost supus, in vremea
dictaturii, unui regim de obedienfa total6, in sensul cd orice cuvdntare trebuia mai
inainte de a fi suilinuta sd suporte cenz;ra Departamentului cultelor, in fapt o
anexd a securitdfli statului, de trist6 amintire. Era necesard punerea in lucru a
intreg-talentului omiletic, pentru ca temele, impuse in general'tot
,,de
sus", sd nu
plictiseacE auditoriul, plictisire care rar putea fi evitati. DupI evenimentele din
i989, s-a creat
qansa unor intruniri libere, cu teme liber-alese
gi cu vorbitori
descltugati de teama vreunei opresiuni. S-a ivit, ins6, un alt pericol, anume al
diludrii
Si
bagatelizdrii, in sensul cd s-au infEfigat sd
,,conferenfieze"
qi persoane
neavenite, credndu-se inevitabil chiar o inflafie de conferinle gi conferen(iari .
Aceasta gi din catzd cd forurile responsabile cu organizarea lor
9i
cu fixarea
temelor
(Cancelariile
Eparhiale, Facultalile de Teologie, Seminariile etc), din
dorinta de a evita orice gest diriguitor, au l6sat o prea mare libertate in
desfhqurarea acestora, libertate receptata de unii drept libertinajul de a spune orice
qi oricum. intre timp publicul a devenit tot mai avizat,prin sporirea posibilitElilor
de informare, incdf existii gansa imbuqatalirii.situafiei in sensul unei decantdri
firegti, fEcindu-se distincfie infte valoare qi non-valoare, Conferinlele religioase
sunt extrem de binevenite, datoriti oportunitiifii de comunicare a unor probleme
intr-un cadru larg qi la un nivel academic, dar numai cu respectareatrror citnii aca'
demice de selectare a
temelor,
in funcfie de problematica actuala,
9i,
totodat6, de
selectare riguroasd a vorbitorilor de cdte forurile indreptiifite s-o facd, pomenite deja.
83. PErintele prof. N. BALCA noteazl in aceastE privinfa un exemplu negativ, pe cdt de
amuzant pe at6t de instructiv:
"Ni
se spune despre un predicator panegirist, care se nevoiq aprig sd
instaleze pe Sf. Iosif tn rai
Si,
deci, sd - i gdseascd un loc mai demn de persoatw sa, cd dupd ce a
asudat cdt sd schimbe patru cdmdsi,
fdrd
a-i
fi
gdsit loc nici intre Serafimi, nici intre Heruvini, nici
tntre Apostoli, nici intre Mucenici, un om din popor, care era desigur mai istovit decdt predicatorul,
l-a intrerupt zicdndu-i:
,,Pdrinte,
pune-l aici, tn strana mea, cd eu plec!
,,...
Curs-.., op- cit.,Fasc.
III, p. 322, nota l.
29
Cu cele tratate mai sus nu socotim cd am epuizat descrierea genurilor omile-
tice. Aqa cum spuneam la inceputul capitolului, manualele prenntd diferit num6-
rul gi chiar denumirile formelor de cuvdntare bisericeascE*. De aceea ne-am limi-
tat doar la enumerarea gi descrierea celor pe care le socotim intrebuinfate cel inai
des. Despre parenez,d nu am spus nimic inca, intrucdt - fiind subiectul nostru prin-
cipal - o vom face separat, incepdnd cu capitolul urmdtor. Se cuvin, ins6, cdteva
considerafii cu privire la genurile de predic6 din celelalte doua mari confesiuni
religiase, catolicd si protestanti.
Pentru confesiunea catolicd ne ghiddm in demersul nostru dup6, Tratatul de
predicd a lui R.P. Rarnbaud", unul din cele mai complete din romano-catolicism.
Facem mai int6i enumerarea, aga cum o prezinlA autorul sus menlionat, dupi care
vom da bxplicafiile necesare celor care difer6 de practica ortodoxd.
Agadar avem: predica (propriu-zisd); predica de circumstanld
Si
aloculiunile;
cuvdntul pentru cununie; panegiricul; cuvdntul la intrarea fn monahism; predica
la tnmormdntare; conferinla religioasd; omilia; predica duminicald; exhortalia
de pietate; dialogul catehetic; glosa. Aldtvi de acestea, autbrul consemneazi
acele cuv0nt6ri care se incadreaz6 in aqa-numita serie (cicluri) de predici: carsuri
sistematice; predici pentru posturile Crdciunului qi Pastilor; predici misionare;
predici tn cinstea Maicii Domnului; predici tn serii:
,,novene", ,,octave", ,,tridi-
tt/n:ttri"E6. Dupd cum am vdzttt, avem .de-a fpce cu o ifrparfire practici a cuvin-
tarilor, pe categorii bine definite, unele dinke ele asemdnindu-se cu cele orto-
doxe, in formulare qi scop. Citeva precizirt', se impun, ins6, in legdturl ct predi-
ca propriu-zisd (,Sermon"), predica duminicald (,,Pr1ne")
Ei ,glosa".
Termenul
seftnon se aplicd acelor cuvintlri care igi propun
,,expunerea
metodicd a unui
adevdr cre$tin, un subiect din dogmaticd sau morald, orice discurs asupra unei
solemnitd(i catolice,
in
afard de cazurile cdnd se aduce laudd unui sfhnt
@nnegi-
ric)"*'. Termerful
,prdng"
include
,,instrucliunile familiare
date de preot tntr-o
84. Este remarcabila clasificarea genurilor predicii pe care o face Pr. prof. D. BELU: dupn
formd (omilia
Si
predica tematicd), dupi confinut
Qtredici
dogmatice, morale, de mdngdiere,
apologetice, lituryice, sociale, istorice
Si
catehetice) gi dupn scop
Qtanegiricll,
pareneza
Si
necto-
logy[), Curs..., p. 186-262. Interesant este faptul cd plrintele Belu trateazd necrulogul ifir-ttn ctpi-
tol separat de parenezE. Face acest lucru deoarece necrologul este cel mai uzitat gen de
parenezi,uneori
fi
mai extins dec6t alte genuri. insi pdrintele Belu nu scoate prin aceasta necrologul
din categoria
parenezelor. Dovada o avem la pag. 258: "in sfera mai largd a parenezelor intrd
Si
cuvdntdrile numite ocazionale precum cuvdntdri la botez, la cununii, lainmormAntdri.... "
(subl. n.).
85. Traiti moderne de prddication..., p. 61-94; Vezi, de asemenea, Paul GUERIN & Terence
SUTCLIFFE, Guide du prdicateur, Centurion, Paris,'1994,210 p.
86.
,rSuite
de priAres, d'actes de devotion poursuivis pendant neuf, huit ou trois
ipurs,
en vue
d'obtenir une grace particufiAre (Larousse, Dicf. Encyklopedique, Paris, 1995, p. 697, col.I).
Evident, la aceste popasuri de rugiciune se rostegte gi un cuvAnt, in fapt o parenezA, in legituri cu
sirbitoarea ce wmeazA acestor zile premergitoare (Sdrbdtoarea
,$fintei
Inimi", a
,,Rozariului",
a
,,lmaculatei
Conceplii" etc) .
87. Trait moderne de prddication.., p. 63.RAMBAUD s-a ghidat, la rindul siu, dupit M.
HAMON, cu al siu Traiti de la prddication, Paris, 1887, care consemneazii urmitoarele l0 genuri
ale predicii: l. la prddication solennelle; 2. le cours suivi d'instructiones sur la doctrine chritienne;
3. l'homdlie; 4. le pr6ne; 5. les avis; 6. les confdrences; 7. les allocations; 8.les lectures publiques;
9. les missions ou retraites; 10. le catichisme,p.367.
30
parohie,
fn cursul liturghiei, in duminici gi
sdrbdtori. Acest gen de predicd se dis-
tlnq9 d"
,sermon" fiind
mai liber tn ceea ce privegte reguliie retorice,
si
de
,,omi-
lie" pentru cd nu se leagd neapdrat de un text biilic'r."
,,Glosa"
este un foarte scurt expozeu (5 min.), despre un adevdr religios, sau o
datorie moral6. Acest gen de cuvdntare se intrebuinleazi in special in tlmpul mi-
siunilor'.
Dupd cum se vede aceasti categorisire este destul de complicata, dar trebuie
apreciatii preocuparea
de a se folosi toate prilejurile pentru propovaduire. Din
punctul
de vedere al clasificirii ortodoxe, fbcute la inceputul capitolului, cele mai
multe dinhe genurile
enumerate se incadreazi in genul parenitic.
Simplificind,
asadar, in Biserica catolicd ies in eviden|6 aceleagi genuri omiletice, ca gi in
Biserica ortodoxI: predica propriu-zis6,
omilia, panJgiricul, parcrrcza gi ton-
ferinfa religioasS, evident cu diferenlierile rezultate Oin ranauietile cultice confe-
sionale.
In Bisericile protestante,
detin un loc prioritar predicile biblicer. Sola Scrip-
htra, ca unic izvor revelaflonal in protestantism,
se rasfrdnge implicit in spaliul
omiletic' Acest fapt a creat o unilateralitate nefasti, in prezent accentudndu-se o
tot mai aculd cizd a predicii.
Teologi germani
ca Rudolf Otto, Friederich Heiler,
spre exemplu, vdd aceast6 crizi gi ca o consecintd a unui cult religios sdrac, lipsit
de forme concrete gi adecvate de inchinarer'. cat priveqte
formele
concretJ de
qezel?re
a predicii,
nu s-ar putea spune cii ele diferE esenfial de practica
Bisericilor ortodoxd gi catolica. Diferenfa fundamentald consta in conlinutul lor
exclusiv-biblic
Ai
in concepfia despre locul predicii in iconomia mdntuirii. Pentru
protestanfi, predica,
in accepliunea ei de cuvAnt al lui Dumnezeu, este aceea care
comunicd harul credinlei, care - coroborat cu sola
fide
- insearnnd totul pentru
mdntuire, in sensul cd sinqrrd credinfa in Iisus Hristos gi Evanghelia sa asigurd
mdntuirea credinciogilor. In consecinfr, Tainele nu ar fi dec6t
,,cuv6ntui
lui
Dumnezeu in formi materiali, care nu oferd mai mult har dec6t predica.,e2. Cu alte
cuvinte, predica singurd este suficientl pentru mintuirea credinciogilor. Nu intram
acum in detaliile implicafiilor acestei conceptii gregite,r, dar avem cel putin un
punct orientativ, in demersul nostru de a depista genurile de predicd iele mai
frecvente in protestantism.
88. Ibidem, p.78.
89. Ibiden, p. 83.
90. Pr. prof. dr. S.
$EBU,
Preocupdri
si
orientdri..., op. cit.,
partea
II-a, cap. ll. l-orientarea
evanghelicd. Predica biblicA, p. 356-379.
91. Ibidem, p.346.
92. Ibidem, p. 461.
93' Preciz6ri cu privire Ia aceste aspecte vom face in cap. IV al lucririi noastre, la pct. l: "Scwtd
privire
axtpra raportului cult-predicd, in general
si
cult-parenezd in special. Implicalii interconfe-
sionale", p. 145-156.
3l
Textele scnpturistice. fiind izvor unic recunoscut, determind o preponderenfd a
omiliei. Acest fapt nu_ exclude total, totugi, predica tematicd. H.-firielicke, spre
exemplu, preferd predica
tematicE, pe care o gdsegte
mai adecvatd pentru preai-
catorul zilelor noastre, intrucdt ascultdtorii de azi doresc s6 asculte t"*e pieze.r-
tate logic, care sd aiba legatura cu problemele
vietii contemporane*. Consultflnd
cdteva tratate omiletice protestante
de aparilie relativ recentiles am identificat,
aptul de omilie qi predica tematic[, o gam6 variatd de cuvAntiri pe care, pokivit
clasificaliei noashe, le-am putea incadra in genul parenetic: cuiantan la botez
(Confirmare),
la cununie, la tnmormdntare, acestea fiind numite cu titlul general
de
,predici
cazttare"%. De asemenea, se disting predicire catehetice, piedicite
morale, predici speciale pentru
anumite sdrbdtori g.a. Dietrich Bonhoeffer, in
cursul de omiletici
linut
la Seminarul din Finkenwalde, fiadus gi prezentat de
Henry Mottu sub titlul cuvdntul predicdrifl,la
cap. Formele propoidduirii, pro-
pune trei ramuri debazd ale actului omiletic: doctrinard, edifiana
si
de co,iver-
siune (evanghelizare).
La aceastd calasificare, Bonhoeffer pleaca de la cele trei
desiderate ale cuvintirii pe care le evocd Fericitul Augustin in a sa De doctrina
christianaes, preluate din Retorica lui Cicero: a invdla (docere),
a pldcea (delec-
tare) qi a misca (flectere)".Acestor
trei dimensiuni, Bonhoeffer asociazd genurile
doctrinar, edifiant qi de conversiune. Doctrinar, in sensul cr
,,fiecare
texi (scrip-
turistic, n.n.) are continutul sdu doctrinar, de invdliturd"t,n. edifianr, avdndu-se in
vedere cd,
,genus
delectandi este
justificat
prin dreptul auditoriului de a descoperi
m9r9u bucuria in slujirea Evangheliei. Acest gen face parte din domeniul sanAhfii
spirituale in cult qi manifestarea evlaviei. Desigur, predica edifiantd pur6 pune
pldcerea in locul adevSrului, indllarea sufleteasci in locul deciziei..."rui; De-con-
versiune:convertire (evanghelizaro),
adrcd de a indupleca voinfa ascultatorului
spre a lua decizia intoarcerii, convertirii, sale spre Evanghelie gi aplicarea pre-
ceptelor ei in viala proprie.
Flectere victoriae presupune, agadar, un act volifional
ferm, in vederea biruinfei (victoriae),
adic6 a mdntuirii,u2.
94. Pr. prof. dr. S.
gEBU,
op.cit., p. 377. t
95. Spre ex. R. BOHREN:
predigtlehre,
Miinchen, 1972;D. BONHOEFER La parole de la
pridication, trad. par. Henry MorrU, Geneve, 1992;F. cRADDocK,
precher,
trad. par. J.B.
REBEUD, Geneve, l99l; L. FEND, Homilerr&, Berlin, 1970; ch. MOLLER, seelsorlich predigen
(Die parackletische Dimension von Predigt, Seelsorgeund Gemanide),2 Auflage, Gcittingen, 1990.
96.vezi L.FENDT, op.cit,p. ll6-128(cap.c.14: DieBesondeheitenderKasualpredigt).
97 . Lc parole de la pridication,
Geneva, 1992,99
b.
98. Cartea lY-a, 12-27.
99. Docere necesitatis, delectare suavitatis,
flectere
victoriae!
100. D. BONHOEFFER, op. cit.,p.7l.
l0l. Ibidem, p.71.
102. Ibiden. Bonhoeffer atrage atentia, insf,, ci actrril anvertirii nu este un act omenesc, ci
apa4ine lui Dumnezeu:
,,Aici
apare con/uzitt pericttbasd dupd care eu, chipurile, fitnt cel carc
cliem spre convertire, cdnd de
/'apt
Dumnezeu singur o
/ttce
prin cuvdntul Sdu.Iextnl (scripturistic,
n.n.) este cel care clomind qi nu determinarea mea: acum eu sunt cel care chem spre cdinld
Si
con-
vertire. Atunci cdnd eu convertesc, o
fac
spre un ideal oarecare. Doar Dwnnezeu conyerte$te spte
32
in consecinlA, acestor trei dimensiuni corespund acele
genuri de
predici care
conJin elemente specifice
preponderente: in cadrul predicilor doctrinare vor intra
preiicile dogmatice, de o<emplu, in cadrul celot edifianle anumite
predici festive
(ca de,exemplu la Cr6ciun, Pa$ti, Cincizecimeto'), i- in girul c,elor de convertiro,
predicile misionare'.
Aga cum recunoaSte
gi autorul pe care'l-am evocat, cele trei elemente: doctri-
nu, .iifi"uteu
gi apellrl la convertire, trebuie si fie prezente in fiecare act omile-
tic, nu dor ca trei pe4i distincte inh-un
program anumit. Atunci, ?ns6, c6nd pre-
dicatorul aplica regulile spcifice ale unui anumit gen, unul din eele trei elemente
va fi dominant.
Dumnezeu...", Ibidem,p.Tl-72.Suntem
gi noi de acord ctr lucrarea lui Dumnezeu este prioritao
9i
hottrratoare in actul convertirii. Dar nu numai. Potrivit doctrinei ortodo;re, orice ac1 este sinergic,
iucluzind, allturi de lucrarea lui Dumnezeu, contribufia liberd a omului,
prin actul stru de voinF'
concrctizat in fapele sale. De fapt, precizarea lui Bonhoefier se inscrie
pe linia specific
plotestanil
a lui sola
fide
in acnil mintuirii.
lO3. Ibidem, p.70.
II
PARENEZA,
FORMA OTSTTNCTA
A PREDICII CRE$TII\TE,
iN rnrcur
$r
asrAzr
1. Preciziri
etimologice
Dup6 cum am observat.in paragraful.precedent,
pareneTaeste
int6lnit6 ca gen
al predicii
in toate cele trei rn.ari confesiuni cregtine,
""ia*t
tu ,pri"ri. atf#a;
potrivit
specificului doctrinar gi cultic. in accepfrun"u
nourt a i";;ari,-p;;;;;;;
este o cuvdntare bisericeascd
simpld ce se rosiiste la momente trtuwil
i;";i;i;,
lie
de bucurie (botez,
cununie, sfin(irea Bisericii, i"rtiiirio piiit"T*
in'parohil
s.a.), lie
de intristare (1nm2rmQry.aie,
parastase,
calamitdli iit"rite q.a),*.
pentru
a pdtrunde
in competenfele gi limiteie de formd
9i
de iond iti p*"n ei, sunt
necesare,
mgi
intii,
precizdrile
de ordin etimologii.
Termenul ca atare se g6se$te
at6t in vocabularul limbilor
clasice, c6t gi al celir modeme. ir"uui", insajacrita
precizarea
din capul locului, ce pareneza,
in accepliun"u tir"tito, modeme de
sorginte latind are dou6 sinonimi, inhebuinlate
mii des dec6t termenul clasic,
anu.rye,^qloc.uyiune
si
exhortalie,
termeni de cire ne vom ocupa dupr ce vom trece
mai intdi prin conotafiile
cuvdntului cheie. Astfel, in greaca clasica intdlnim ver-
bll tapatvdco-o)
:
a s/dtui, a ayertiza, a tncuraii,."rp".ii,
substantivul ,i
nupaiveotg,
eary: tncuraiare,
exhortalie, aviz, sfai, recoiandareros. Atet verbui
c0t gi substantivul
sunt compuse din prepozilia
ripa (de la, l6nga, din partea,
de..') gi verbul aiviat-ro:
alauda,
g ipr6oa a se resemna, a recoilanda, ,lrpe"-
tiv substantivul aiveor76, ecDr: rauddt*.
$i
g."acu
modemr a pastrat
verbul
rapaivat: a sfdtui, a povdlui,
a indemna, o'i*$o\4;rot.I.
M. Funduli, spre
"r"--
plu, intrebuinleazd
termgnr{ parenezd,
in tratatul s6u de omiletici, la cap.
,,fleptotcxtr.rd rd1po7pu" (predici
oca,zionale),0'. Dicfionarele limbii iutin" il-
104' George ARAMA, in lucrarea Elemente de omileticd speciald, de o definifie mai largn, din care
notam'. "Parenqa este o cuvdntare mai mult de ciranwtanld, dar
forma
ei e mai sinptdledt a cu-
vdntdrilor ocazionale, apoi este scurtd
si
miscdbate
si, folosindu-se
pnaxrto*t i" ciircTtfistanld, scoate
din ea remedii potrivite pentruvindecarea
defectelor'morale
ale asitnaibr adica scoate dii imprciu-
rarea ocazianald' una sau mai mylte tnvdldturi religioase ori morale, pe carc cdnd e tet"nli U iipii"a,
alteoi le dovedeste oi motiveazd
si
termind ca o intremnare cdldwoasd a leurma, sau
si
cu i apliciliune,
iar indemnarea rdndne la urmd...". Edifie ingrij. de Arhim. Iuliu sGRIBAN, su;etl, 1930,'p. I13.
105. BAILLY Dictionnaire grec-francaii..., p. 1463, col. I.
-
!0p.-lbid3m,
q. a5, co! Il. Yezr qi LEXIK)N
iso"-*sru),
ab,riged from Lidder and scotts Greec-
English Lexilan. oxford, 19_89, care indici pentru aiuaar gi irnr*ite
j"
, ,pr*, i permite, a rrcomanda,
a
fi
mullumit cu... p.20, col.I.
^
l^0T Lambros PETINIS, Dicliltnar grec-romin,Edit. gtiinflfica
gi Enciclopedici, Bucuregti, 1976,
p. 318, col. trI.
108. Icoavvou M. ooyNToy ttH, opil.qary', 0eoocrl.ovrrl, l9g5:
"
opoteE c6),og trpocpdneE
rai rapaiveoeq, e(vu Evfiederyp|vo
va eioa7bAv...., p. l3g.
3
34
clud qi ele termenul paraenesis, eos
:
avertisment, prescriplietw. Limbile mo-
deme de larga circulafie, engleza, franceza qi german, avpareneza in lexic, dic-
tionarele
preciz6nd originea clasic6 a cuvdntului. Astfel, The Oxford - English
D ic tio nary, prezintd substantivul p araen es ir ex hortali e, av ertis ment, c o ns o I ali e
;
compozilie hortativd gi adverbul paraenetic: legat de natura parenezei; horta-
tivtto.
in limba francezd doar dicfionarele marirrr includ termenul clasic parenezd,
celelalte mai mici mention0nd doar sinonimele de care am amintit mai sus,
aloculiune
Si
exhortalie.
Pentru limba germand, Parrinese inseamnl
,f,rmahnung":
sfat, indemn; de
asemenea, este inclusi in dictionar expresia Parrinetische Schriften: Schriften
mit moralischen Inhalt (scriere cu continut moral)r'2. Limba rusE foloseqte adjec-
tivturl parenetic, d:
{
(nrawciteli -nti: inu morald)"', ceea ce ne aminteqte de
intelesul strict moral pe care il dau unii parenezei. Dar ca substantiv, apare doar
echivalentul sinonimului aloca[iune = cratcoe slovo
:
cuvdntare scurtd (crat:
scurt)"4.
lnainte de a da explicafiile cuvenite pentru termenii sinonimi moderni, trebuie
si precizdm ci limbile clasice mai au dou6 cuvinte din aceeagi familie cu pa-
renezA'. paregoreza gi predica protrepticd.
,,Paregoreza"
este preferat ca termen,
de exemplu, de pnrintele prof. Nicolae Balc6, in cursul de omiletici al P.C' Sale:
,,Predica
paregoreticd are drept scop sd detrmine pe ascultdtori sd ia o anumitd
hotdrdre morald, vorbitorul utilizdttd o expunere clard a anutnitor idei
Si
motive,
pentru trezirea unor sentimente spontane'ttts. Termenul
paregorezd deriv6 din
substantivul tapqyopia(verbul oapqyopeat-at): adresare, exhortalie,
persuasi'
une, consolarerro. Cuvintul este compus din rapd
(vezi mai sus) qi dyope6ot:
discurs, aloanliune, cavdntare, luare de cuvdnt, expunere,
pledoariett' . Se observi
ridicina comunl cu substantivg,l dyopd: adunare, piald publicd qi cu verbul
tityogfi(at= a te afla intr-o piald publicd, a lua parte la disculii tntr-o pialn publicd
g.arf
s.
Latina a preluat termenul paregoria in mod identic din punct de vedere lexi-
109. Vezi L.
QUICHERAT
etA. DAVELUY, Dictionnaire latin-frangais, Hachette, Paris, 1910,
p. 962, col.ll.
ll0. 1LANENDON PRESS OXFORD, 1989 (XX volume), Second Edition, prepared by J. A.
SIMPSON
and E.S.C. WEINER, vol. XI, p. 186, col. I[
I I l. De exemplu, LAROUSSE DE XX-e SIECLE, En six volumes, Ed. par PAUL ANGE, Paris,
I 932, termenul parenese este explicat prin: dkcourc moral, exhofiation 3 la verlu, Tom. V, p. 375.
ll2. MEYERS LEXICON,Leipzig,1940, Edilia 8-a, vol. V[I, p. 885.
ll3. Diclionar rus-rumdn, Moscova, 1954, p. 6l8,col. II, respectiv 475, col II.
ll4. Dicliona rcmdn - rus, Moscova, 1953, p. 33 col. L
ll5. Cuis tlactil. Fasc. III, p. 312;
9i
adaugi, in pagina urmitoare: "in
paregorezd scopul vor-
bitorului nu este sd instruiascd, sd convingd prin lux de argumentr dognatice, ci numai sd cdstige
voinla ascultdtorilor pentru o anumitd deciziune eticd..."
llO. OXfOnO LEXIKON... p. 582, col. II. Termenul figureazii identic
ai
in greaca moderni.
Yezi DicSionar grec-rumdn, L. PEJINIS, p. 322.
ll7 . Ibidem, p. 17. Tot aici, explicalia verbului dyopeitat: a
fine
un discurs, a lua cuvintul, a
vorbi in public;
juridic
:
a pleda.
ll8. BAILLY.... p. 14, col. III, respectiv p. 15, col. I.
35
cal, dar
9y
un inleles ufol diferit: paregoria,
ae: tt$urare, alinarets,sau,
dup6
cum explicd dicfionarul
Quicherat,
soulagemert
d'un maladerz,, in acelagi sens,
deci, de a produce
o alinare cuiva vorbindi-i.
Expres ia piiica protrepticdigi
are
originea in rpotpdrut:.
a tmpinge,
a proyoca,
a'exhorn
lrpor)ercrbg
_
q - ov
:
cel care poate
stimula, exhorta),,t.
Agadar, predica pritieptica
este cuv6ntarea
prin
care vorbitorul
indeamnd,
convinge,
sfttuiegte. Acelagi inleGs at pareneza gi
paregoreza
,
. .Termenii
alocuriune qi
exhortarie,
cum spuneam mai sus, sunt de origine
latin6, cu infeles, dac6 nu in totalitaie identic, fou.t. ufropiut
",
p areneza. Etimo-
logic, alocuJiunea are.la baza vb..artoquor
:
a vorbi) aZonsoli, a exhorta (sib-
stantivul allocutio-onrs
avdnd mai mulie infelesuri, i"tr" ca.e
ii
iuvdntare de con-
solare; iar
^alloquium
= cuvdnt de consolar'e, e*hoita1i"1,;.
tinirtoyi", termen pe
care l-am intdlnit de cdtwa o.1rery acum, ca sinonim
f""tro
toli c6itarg termeni
t:1"rt1, 11i
sus,.Rrovine
din exhortor; aris, ants sum: a iniuraia,. (substan_
avnt exhortatio-onis
= incuraiare)
r23.
Foarte apropiatd de exhortafi e' este persua_
siunea, cuvdnt ce se intdlneqte
destul de des, mii aies sub forma aa;ectivutiri,pei-
suasiv"
:,,conving6tor"r24.
Fdcind acum o recapitulare
a termenilor prezentafr,
menfiondm faptul cd ei
sunt considerafi in lexicul limbii romine caneologismi,cutoite
cdparenezafrgg-
reazdin limbajul omiletic de mai bine de 100 de ani, desemnat ca gen distincide
predicl
in manualul
de Omileticd al Pdrintelui
V. Mitrofanovicir2i. Sla recurs, insA,
la incadrarea lor in corpul neologismelor,
credem, datorita filierei franceze prin
care au intrat in vocabularul
nostru. intr-adev6r, dacd pareneza
apare ca termen
uzitat in limbajul
omiletic din sec. al XD(-lea (sau
chiar mai dewime), termenii
aloculiune
-qi
exhortalie
sunt mai recenfi. Diilionarul
de neologisme al limbii
romdne'zo
dd urmdtoarele
explicafii: pareneza,
subst. f. (rar):
diicurs care prea_
mdreste virtutea; parenetic,
adj.(rar)
:
care tndeamnd ia virtute, moralizatort2l.
Aloculiinea,
l. discurs
linut
ostasilor de un comandanr militati rege sau tmpdrat;
2. cuvdntare ocazionald
scurtdt2r.
--
l19, G. GUTU, Diclionar latin-romdn, Edit. gtiinfifici
qi Enciclopedictr, Bucuregii, 19g3, p.
360, col. II.
120. Uqurarea, alinarea.unui
bolnau
?UICHERAT,p.964,col. I. Tot aici, paregoricus
_
a
_
um
= remAde azodin (inofensiv).
12l. BAILLY... p. 1685, col. II.
122' L'
QUICHERAT & A. DAVELLry.. p. 63, Col. lIl. Allocatiopare a fi produsul combinafiei
dintre alius ('a-um)
= altul, un altul gi vb. cincii (concieo-es-civi-citum)
= a asambla, aduna, a
excita, a produce,
a cauzd etc. Ibidem, p. 2g7 cot. IL
173. Ilidem, p. 505, col. I-gi rL Dupe cum lesne se poate vedea, exhortor se compune din prep.
,,ex"
(: de, de la din etc)
Si
vb. hortor-ari
= a tncuraii, a anima.
.
lz4.Yezi DEX, p. 608, col. l: persuasiv-d,
adj., = care urmdreSte sd convingd; convingdtoti
insistent, stdruitor.
125. p. 605
9.u.
126. Editura Academiei Rom6ne, sub ingrijirea lui Fr. MARCU
li
c. MANECA, Bucuregti,
I 986.
127 . Ibtulem, p. 791.
128. Ibidem, p. 49. Aceeagi explicafie giin DEX, p.26.
36
Exortalie:
(iv.) - cuvdntare, discurs
prin care se urmdreste
stdrnirea
unor sen-
timente, dezldnfuirea
uio, inyiuni etc; incuraiare,
t7deyf
imbold'
,tnfld'::::'i':
i" rimua;ul omiletic romanesc, foarte rar vom intdlni termenul
exortalte'
n
,"t i.U, i"t,[fnim ceva mai des aioculiunea,
cdnd se fac *Ylti" reportaje
sau
cronici in pres6,
"orrr"-narrdo-se
despre o anumitA
personalitate
ci
"a
rostit o
alocutiune".
Ne-am o""put, to.a, de'eti,mologia
acestor
d:-i-]-:t*""i'
atAt din
;;f,rrt de clarificar", ;aiiairt
t haptut ca ei relprezint6
corespondentul
parenezei
ir'ii-Uif"
francez1;i;fiG;.
Bun6oar6, Larousse
du XX-e siqcle, exemplifica
pentru exhortation""
*-8itut ain ffictriei dit tt-9 p-redilA]a inmorrrantare: ,,"'Sa
mort est pour nous uniixio,rtationibienviwe"r30.-Iar
Oxford English
Dictbnary'
;;"G;lr;
iutioniri#""ii1"
p*lice ate?apei, interventii
care,
potrivit clasi-
ficariinoastre,
se inscriu in rindul
parenezelor"''
^--
Dffipg11ft"
fimU"i"f il;, ;;;"ii aloculiune
qi exorta[ie
pot fi intrebuin]ati
f5;fi.riri;uior",
i"ii*Uuiuio*if"iit
ei poi crea contuzii'
De aceea, unul din-
tre obiectivele
lucrerii oo"it.u este de a iemonstra
ci terment!
Parenezd'
este
cel mai indicat
pentru toate cuva.,ntirile
de circumstan{i'32'
Cu alte cuvinte,
;;;t
"
;oJe cuvalntarile
ocazionale, care se leagi
$e
un act iiturgic, fie din biseri-
beqte de celelalte
g"r*i--*i ui" predicii, o*iliu,
piedica propriu-zisl
qi panegiri-
cul, prin faptul ci i" ti*p-;;;."ti"u
t"
ti"
numai'fn biseriia,la
slujbele
din interi-
orul Sf. l6caq, paren"ru""
tin"
at6t igauntru cdt-qi in afar6, evident legat6 de un
act liturgic, cum am
-""fi"""i
deja. Precizdm ,,ligatd
de
?.n
ac! liturgic"'
pentru
c6 in lumea
protestanti
(9i neoprotestan!6),
"ir#1*it".
din afara lScaquri-lor
de
cult, nu se leag6 n"upliiO"
*:"* tg*iciu
relogios,
ci se considerd
predici cu
caracter evanghelizatiigi
apologetic.
De exemplu]qastorul
David Buttrick,
profg-
sor de omiletica
ra oidniii s'.t
""i
v*a"tuitt univers'ity,
recunoscut
ca o mare autori-
|29.Ibidem,p.423.DEX...p.314.observarnceexortalieeste-redatfe.i.h"THEoXFoRD
ENGLISH Dlcrtouen{-.,iiJ".ura
r,-rri, interiorul cuvintului'
Pentru exhort' menfioneazi:
"v'
trans. ??r admonish earnestly; to urge by stimulatingTircls
to conduct
regarded as laudable'
Said'
also of circumstances,
etc.",iar substantiwl
exhortatio'neste
explicataSfel:,",i'
The action or
prccess of
exhorting,
of earnestly aimonishing
or urging to *"tii a"i*"a hudable
conduct: an instance of
this; Z. A set speech deti;;;;;i;;;;iz iurprTr"irS
"rt
orting; a dlrcours;
a
formal
adress in the course
of religious obsemance,
iiidi""iiiiitrry
or rite,,,i*i. v
p. 538, col.III, respectiv
p. 539, col I'
Sensul de cuvintare ;Gig;; ;J; m"nlionat de acest ai.gonr. 9i
pentru alocufiune: "allogy-
tion =
t. A
formal
d**';;';;i;;Lnn
uy o'g"r"roilo hi, soldiers;
hinie in
r.c
ch.
(sicl), A public
adress by the Pope to his clergv, or k1!!e-Q!yr9! wieraly'l'.Tomr^l*t'j40'col'
I' Vezi
9i
C'
DAICOVICIU ,
eXCtCt OiOO'U ROMANi,Vol.
Iu,3ibiu,
iOO+, p. 528"Parenesa=
exortatiune'
agrdire, cuvdntare ,o"ra, oiirota
poporului cregtin, ori persoanelor
singuratice,
cu dnumite
oca-
siuni mai solemne".
l30.TomVp.36a.seinfelege,aiciexhortationaresensuldeindemn,pildi,exemplu.
13 t. Vezi mai sus,
".i'lii,
p Zs. De altfel, poiiiit torouuutui
du Xi-e siacle"'cit" ,,L'
allo'
cution franqaise
c'est le speech anglais",
Tom' I, p' 157'
l3Z. CircumstaAa =-{^iriiu,rir", fupt,
lucru, i_are insoleSte o acliune sau un fenomen,
sou care
se petrcce in acelasi ti*p'"i i'ti'""ru,'ObX...p.148,
.;i. ii. i; inleles
titurgic
,
circumstan(d=sluibd
ocazionald.Termenul ,,.i."rio."f'este
intrebuinlat,in
literatura
omiletici
francezl
pentru pareneze'
De ex:
,,La
pridication or"'irl*rrU",,,
la P. GiJERIN & T. SUTCLIFFE,
Guide du
pridication,
Centurion,
Paris, 1994'
P.
131-155'
37
tate in domeniur3r, fbcdnd_distincfia
inke
,,preaching in church'. gi
,pieaching
out
Church", spune c6....predicarea
in biserica se face pentru cei carl au fost boftzafi
in frristos, iar cea din afara sf. l6cag are un caracter evanghelic gi apologetic,.,i.
DupE cum lesne se poate observa, este o diferenfi notabi'ia intre acist p'unct de
vedere qi practica ortodoxi. in timp ce in protestantism,,out
- church sieaking.,
vizeazd scopuri de evanghelizare, propriu-iis
un prozelitism mascat, in ortodox'ie
orice parenezi
rostit6 in afara Sf. lacaq de cult se incadreazi intr-un anumit servi-
ciu religios, o Taind sau o Ierurgie, la care participi
cu preponderenfE membrii ai
Risericii, lq care se pot adduga, in mod normal, gi persoine
de alte confesiuni, sau
chiar atei, la o inmormdntare
de exemplu.
preotul
va rosti pateneza, potrivit cu
felul slujbei respective, cu locul gi celelalte date ale situalieijfEra weo intenfie de
prozelitism,
ci pentru
scopuri bine determinate, despre care vom vorbi mai
yos.
Es.te.adevdrat cI preotul are posibilitatea
sd foloseaica in mod inteligent aceste
prilejuri, la care gi neortodoc$ii sI audd invdfiturile credinlei celei neichimbate.
A nu rosti un cuvdnt la slujbele din afara bisericii, la careparticipa gi ingi care
poate nu trec niciodata pragul
Sf. lrcag, inseamnd a greqi de doua ori: o data fap
de datoria in sine de a predica;
al doiiea fafa de aslulfatori, care sunt lipsili <ie
binefacerile propoviduirii,
inclusiv cei reci in credinf[, care ar putea fi c'aEigafi
pentru Bisericd. Sf. vasile cel Mare se pronunti
cu asprime fale de cei care hegti-
jeazd
misiunea invdtitoreascE:
,pac6
ielui caruia i i-a incredinlat sarcina dE a
propovrdui
cuvantul va neglija sa qi-o
implineasca, e socotit ca un ucigag de
oameni, precum este scris"r3s.
2. Surse originare ale parenezei. Scurt excurs istoric
I,storia parenezei
coincide cu istoria predicii in general, incepAnd cu formele
omiletice din Vechiul Testament, continu0nd cu cele din Noul Testament, perioa-
da patristicl g.a., pdni in zilele noastre. in literatura noastrl omileticd, incd nu
avem un studiu care si se ocupe in mod special de parenezI in ansamblu, nici
mdcar la nivelul unei lucrdri de seminar. Doar necrologul, ca gen pareneti cutilizat
mai frecvent decat altele, beneficiazi de cdteva sfudii, care ne-au fost gi noud de
mare ajutor"o. in ce privegte
sursele originare ale
-parenezei,
nu se pot face
aprecieri prea multe la inodul general, ci numai atunci cflnd ne vom referi sepa-
133. Avem la indemani tratatul sau, Homiletic. Moves and structures, London, l9B7
,
497 p.
134.
,,There
is in-church speaking b the
faithful
who have been baptized tn Christ, and there is
out-church speaking wich is evangelistic and apologetic in character" (p.225). Vezi intreg cap. 14
"Preaching in Church and out", p.225-238.
l35.Regulaebrevistractate,xLYP.G.3l,col.ll12.,,...precumestescris"sereferilacap.33
din Iezechiel, in care se vorbegte despre datoriile profeyilor.
I 36. De ex. Pr. prof. dr. Dumitru BELIJ, Cu privire la necrolog, in MA, an. X, I 965, nr. 4-6, p.
348-370; Pr. dr. Gh. LlllU, Necroktgul. Studiu, in BOR, an. XCVI, 197g, nr. 9,p. 1124-1134;pr.
drd. Constantin GRIGORA$, Structura
Si
importanla necrologului in secolul de aur al predicii,in
ST, an. XCVIII, 1980, nr. l-2,p. 166-178; Pr.dr. Simion RADIJ Pentru o tematicd ueStind a necro-
loguribr, in MA, an. XV[, 1972,nr.7-8,p.572-594;
pr.
STANESCU Florian, Despre cuvdntdrile
filnebre,
in MB, an. XIII, 1964, nr. l-3, p. 60-64.
38
rat, pe categorii de pareneze. Aici ne rezumdm la cdteva constatiiri globale,.cu
aplicalie generald. Cionologic, cele mai vechi parenezepotfi socotite cele biblice
vLtero-teJtamentare. Este adevarat cA nu pot fi catalogate ca pareneze pure, in
accepfiunea actual6,
tindnd
cont de cerinlele de confinut
gi tehnicE ale acestui
gen
omiliiic. Dar corespund in mare mdsuri cu elementele definitorii: sunt cuvintiiri
ocazionale, scurte, iu caracter indemn6tor g.a. De exernplu: Cuvdntarea lui Sa-
muel de la I Regi, 12, l-25; Plfungerea lui David la moartea lui lonatan,II Regi,
l, lg-27, o anticipare a necrologului creqtin; Cuvdntarea de mustrare a lui Natan
p'entru David,II Regi, 12,l-4; Cuvdntarea lui Solomon la sfinlirea tempului,fll
Regi, 8, l5-53, g.a. Pentru Noul Testament, sunt socotite parenezepropriu-zi_se ,,
in
seiiut strict al cavdnhilui'\31' Epistota cdtre Filimon, Epistolele a II-a
qi a III'a ale
sf. Ap. Ioan,
si
Epistola soborniceascd a sf. Ap. Iuda. De altfel multe din cuvin-
tarile Mentuiforuiui
qi ale SfinfilorApostoli, dacd nu in intregime, cel pulin parftal
au continut parenetic, in sensul acceptat astdzi. Cele mai multe dintre acestea au
caracter ocazional sau de circumstanli, deosebindu-se de omiliile care erau rosti-
te de obicei in Sinagogi. Este greu, insd a se face o delimitare stricti pentru cu-
vdnt6rile parenetice din ansamblul predicii Mantuitorului
gi a le incadra in categg-
riile propuse de noi in capitolul II al lucrarii. De aceea nu recurgem la exemplifi-
cari, pentru a nu risca catalogari simpliste. Predica Mintuitorului este unicd. Fie
in parabole, fie in celelalte forme de exprimare, Mdntuitorul imbjnd armonios ele-
mentele omiliei cu ale parenezei qi predicii propri-zise, rezultdnd genul unic
-9i
inconfundabil, datorit6 iaracterului sdu dumnezeiesc. in ce priveqte, ins6, predi-
cile SfinfilorApostoli,
putem afirma cd majoritatea se incadreazd in genul parene-
tic, cu piecizareaca au un pronuntat caracter misionar. Edificatoare in acest sens
swt: iuvdntarea lui Petru-din ziua Cincizecimii
(Fapte2,14-36); Cuvdntarea lui
Pavel in areopagul din Atena (Fapte 17, 22-31)
Si
Cuvdntarea
lui Pavel cdtre
preoli la Mtlit (Fapte 20, 18-35)"*. Dintre scrierile Pdrinfilor Apostolici, multe
137. Pr. prof. N. PETRESCU, Omiletica...,p. l29.,,Chiar Epistolele.Noului kstamnet, in
numdr de 2 I
,
sunt scrieri parenetice, adicd scrieri ocazionale, nurnai cd cele mai multe din ele au
devenit tratate sau prelegeri dognatice-morale, datoritd nevoii de a
fixa
bine doctrina divind in
Bisericile noi tnfiinlate, cdrora le sunt adresate". Ibidem.
Pr. prof. Dumitiu BELU, in studiull Predica apostolicd, in MA, an. XI, 1966, nr. l-3, f6ra s6
menlioneze caracterul parenetic al vreunei epistole neo-testamentare,'face
cdteva aprecieri-extrem
de binevenite cu privire la raportul epistold - pretlicrt;
,,5-a
spus cd inseS_i s.crisorile
(epistolele, n.n.)
Sfinlitor Apostoli nu sunt altceva decit predici. S-a afirmat
$i
punctul de velere opus' anume ca
ipiiolele nu sunt predici. Dobvada? Ar
fi
suficient sd. se ia tn considerare Epistola ciitre romani in
iare domind de la inceput pdnd la sfdrSit stilul epistolar, pentru a se vedea cdt de strdine sunt scrie-
rile apostoliktr de ceea ie se cheamd predicd (vezi M. SCHIAN, Geschichte der christlichen
Predigt, in: Realenzyklopadie fiir
protesiant Theologie, XY Ed. III Leipzig, 1904, p' 628).-!otupi'
nu se'poate nega cd e)Xtoteie la care ne refertm-rdsfrdng insuSi conlinutul
predicilor_Sfinlilo.r
Apostoli
Si
tntio oarecare mdsurd, insdsi
forma
tn care i1
Prttpovadui.au
tnvd(dtura. Scrisori\
A).postolilor sunt o imbinare a stilului episiolar intlirect, o imbinare a stilului scris cu cel de tip oral,
iirect at predicii. Ele sunt menite sd
fie
citite tn
fala
credinciosilor... se poate spune, deci, cd,.in.
general, ipi*ilele Sf, Apostoli sunt predici de citit
Si
clA tendinla lor este sd-i tntdreascd pe crcdincioSi...*
p. 102 - 103.
138. Pareneza bibtic6 a Vechiului Testament este foarte pufin prezente in cultul nosku. Consi-
derim interesantii urmetoarea sugestie de restructurare a pericopelor biblice: "(sd
se urmdreascd) o
39
sunt pareneze propi\-zise. intre acestea, Epistola II-a cdtre corinteni, pusi pe
seama Sf. Clement Romanul, dar al clrei autor rdmine necunoscutr3e, considerat6
eea mai veche cavdntare creStind ajunsa pAna la noir{, este - din punctul noshu de
vedere - o parenezd mai extinsd, nu omilie cum se apreciazd in general"t. Afir-
mim aceasta, penku ci in conlinut se remarc6 mai preponderent caracteristicile
parenezei decit ale omiliei. Aproape toate capitolele incep cu indemnuri proprii
parenezelor:
,,Frafilor,
aga frebuie sd gindim de Iisus Hristos, ca de Dumnezeu...
(cap. l); ...Sd nu ne mlrginim a-L numi numai Domn... (a); SA facem voia Celui
ce ne-a chemat... (5); SA luptlim, deci, frafii mei, gtiind ci lupta ne sta in faJa... (7);
Sd ne pocdim... (8); Noi, agadar, sd slujim lui Dumnezeu... (11)" q.a.m.d. Iar ulti-
mul capitol, 20, concluzioneazd cele susfinute anterior tot prin cuvinte exhorta-
tive:
,,Sd
nu se tulbure, ins6, mintea voastril...S6 avem credinf5 frafilor gi surori-
lor! SI ducem lupta de incercare a Dumnezeului Celui viu; si ne exercitim
(trudim, n.n.), in viata aceasta ca sd fim incununafi in cea viitoare..."'a'. Ce scrie-
rea aceasta nu este o epistold, ci o cuvintare, ne mAfturiseqte insugi anonimul au-
to1, care in capitolul.l9 spune:
,,Deci,
frafilor gi surorilor, dupd cuvdntul Dumne-
zeului adevdrului, v6 citesc aceasti cuvdntare, ca sd fifi cu luare aminte..." (subl. n.)tar.
In veacul de aur al cregtinismului, Sf. Ioan Guri de Aur este un model qi al
cuvtntdrilorparenetice. Estg revelator si lu6m ca exemplu cuvflntdrile Despre sta-
tuita, predici de circumstadla prin excelenfi. Pdrintele Mihail Bulacu, in'studiul
consacrat Omiliei despre predicd al Sf. Ioan Gurd de Aur,noteaz.d c6,,genul pare-
netic a frcut pe Sf. Ioan Hrisostom sd strdluceasci gi mai mult in misiunea de
predicator, apreciindu-se nu numai exegetul biblic pe inlelesul poporului, dar qi
tehnica specificd marelui orator bisericesc"ra'. In afara de parenezele propriu-zise
mui bogatd
Si
variatd distribuire a pericopelor evanghelice din duminici gi sdrbdtori, pentru a nu
repeta aceleasi lecturi biblice
Si
pentru a gd.ti teme noi de predici apelfud gi la Vechiul Testamenf'
(subl. n.), Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, Cultul lilurgic
fald
de nevoile
Si
crizele spirituale ale tim-
pului nostru, in BOR, an. CIX, 1991, nr.l0-12, p. 109.
139. Pr. prof. dr. D. FECIORU, Introducere,inPSB,vol. l,Bucure9ti, 1979,p.92.
140. Ibidem, p. 91. Vezi qi NEI{ CATHOLIC ENCYCLOPEDIA, in care se spune despre Episola
II c6tre Corinteni cd
,deserves
mention as the oldest extant christian seflnon,,, vol. VII, cap.
"Preaching", Washington, 1967, p.684, col. II.
l4l. Yezi DICTIONNAIRE DE THEOLOGIE CATHOLIQUE, vol. III, l, col. 54,
9i
Drd.
Sebastian
$EBU,
Forma
Si
conlinutul predicii creStine in primele trciveacari,in ST, an. XIX, 1967,
nr. 3-4:
,r{ceasta
epistolA, cu autenticitate at6t de controversate, pare sd fi fost inifial o omilie, care,
ulterior, a fost amplificati... av6nd tendinle parenetice" (subl. n), p. 215.
. 142. Ibidem, p. 103.
143. lbidem.
l44.Yezi trad. rom. Prcdicd despre statui, Partea I, had.
$l
BEZDECHI, Rm. Valcii, 1937;
Asceste pareneze au fost
finute
la Antiohia in anul 387, an in care din cauza miririi excesive a
impozitelor, antiohienii au dir6mat statuile implrfltegti, fapt care le-ar fi putut atrage rtrzbunarea
suveranului. In timp ce episcopul Flavian era plecat la Constantinopol spre a cere, in numele
poporului, iertare impiratului, Sf. Ioan GurI de Aur a
tinut
aceste pareneze, prin care incurajeazi
9i
consoleazl poporul. Impnratul a pronunfat iertarea, la succesul lui Flavian contribuind gi Sf. Ioan
prin incurajarea poporului cu aceste cuvintdri; vezi Pr. prof. dr. Ioan G. COMAN, Patrologie,
Manual pentru Institutele Teologice, Edit. IBMBOR, Bucureqti, 1956, p. 200.
145. Op. cit., p. 17-18; De fapt, Plrintele M. BULACU, susfine aceasttr afirmafie
9i
pe baza
cercetirilor dr. Leopold ACKERMANN, din lucrarea Die Beredsaml<eit des heil Johsnnes
40
Despre stahti, elemente deosebit de valoroase pentru parenere speciale la cununie
gi inmormflntare pot fi exfrase din Omilia asupra cdsdtorieita6, respectiv din Omi-
lia despre invierea morqilor'n'. Nu intrdm acum in am6nunte legate de contribufia
celorlalli mari Sfinfi Parinfr la dezvoltarea genului parenetic, intruc6t o vom face
atunci c6nd vom analiza separat categoriile de pareneze. Urmnrind in continuare
intenfia de a puncta succint prezenla parenezei in cursul istoriei creqtinismului,
amintim cd ea nu lipsegte nici in Evul Mediuro', cu toate cd in aceast2i perioad6
predica a cunoscut o anumite stagnare. Pentru Evul Mediu literatura omiletic6
romdneascl beneficiazi de o tezA de doctorat in care este menlionati
9i
prezenfa
parcnezei,yAJtd mare categorie de predici sunt acelea caretrateazd felurite impre-
juriri
vesele sau triste din viafa omului. Astfel avem cuvintiri la nunfi, la botezuri
chiar, apoi predicile funebre. La fiecare, predicatorul este dator sd-gi aleagd doar
tema de vorbit, ip legaturl cu evenimentul qi cu atmosfera de bucurie sufleteascl
ori.de intristare. In ceea ce priveqte normele omiletice de tratare sunt cam aceleagi,
numai in ceea ce privegte lungimea vorbirii de obicei se cerea sd fie mai scurtd'orae.
in ceea ce privegte exemplific6rile pentru pareneze, autorul evocd necrologurile
alcdtuite de Jacques de Vitry pe categorii de profesii: boieri, prelali, cavaleii,
oameni de rind
q.a.r"'.
in Biserica noast6, istoria parenezei nu beneficiazd de mdrturii scrise dec6t
din secolul al XVI-lea. Este ntindoielnic cd de la ?nceputul cregtinismului
pe
pamdntul patriei noastre parenezava fi fost intrebuinfatii al6turi de celelalte genuri
Chrisosbmus,Wurzburg, 1889, p. 9l.
,,In
eben diesen trat Redner eigentlich ers in seine Rechte ein;
hier in der Paranese (subl.n.), zeigte sich die ganze rednersche Natur des Heiligen in ihrem wun-
derbaren Glanze und ihrer unwiderstehlichen Kraft. Hierin liegt die Starke, von hier dadiert die
Grosse und Be.ruhmtheit der Beredsamkcit unseres hl. Kircenvaters..." Ibidem, p. 18, nota 39.
146. Homelie sur le mariage,la J. BAREILLE, Oeuvres compbtes de S. Jean Chrisostome,text
grec-francez, tom. V, p. 3ll-338.
147 . Trad. Pr. D. FECIORI)
,
in lzvoarele Ortodoxiei, nr. 5, Bucuregti, I 942.
148. in Europa, Evul Mediu se consideri perioada intre anii 476 (cdderea Imperiului
rym1n {e
apus) qi 1453 (clderea Constantinopolului) - vezi LE PETIT LAROUSSE, I 995, p. 68 I
,
col.I-II; din
punct de vedere bisericesc, Evul Mediu este cuprins inke veacul al IX-lea (inceputul perioadei post
- patristice), pAnd in secolul al XV-lea - vezi Protos. Vasile VASILACHI, Predica tn Evul Mediu...,
p.24.
149. Ibidem, p. 150. Din c6te gtim noi, aceastli tezi de doctorat este prima in literatura omileti-
ci romingasci. Pirintele V. VASILACHI, niiscut in anul 1909, din familie de preot, este incl in
viata, indeplinind slujirea de vicar al Arhiepiscopiei misionare ortodoxe romine din America. Inhe
anii 1959-1964 a fost de{inut politic, impreunii cu fratele P. Cuv. Sale, Pirintele Haralambie
Vasilache (fost stare{ de Cernica gi Pasirea), decedat in inchisoare la Gherla (Pr. prof. dr. M.
PACURARIU
,
Diclionarul teologilor romdni, Bucuregti, 1996, p. 472, col. II). A se vedea
9i
Pr. dr.
V. VASILACHI, Another workl - lulemories
liom
communists prisons, New - York, 1987' 97 p. (qi
Pr. V. GORDON, recenzie la aceasti carte, in BOR, an. CIX, 1991, nr. l-3, p. 186-188). Teza de
doctorat a Pdrintelui V. VASIT ACHE, insumAnd 278 p., este structuratl in 4 mari capitole: I. Wala
lumii medievale (p.25-79); IL Problemele tratate de predicatori tn Evul Mediu (p.81-136); III. Arta
de a alcatui
Si
rosti predici in Evul Mediu (p. 137-164); IV Studiul cdtorva figuri
reprezentative ale
predicii Evului Mediu: Francisc de Assisi, Bernard d.e Clairvaux, Grigore Palama
Si
Mitropolitul
G rigo re
f
am b I ur: (p. 227 -2a1.
150. Vezi LECOY DE LA MARCHE, La chaire
frangaise
au moyen age, spicialement au XIII'e
siAck,Pais, 1886, p.279,apud Protos. V. VASILACHI, op. cit.,p. 150.
Bibilotecd
Personall
PT.MARIUS IOANA
4t
omiletice. Din pdcate despre mdrturii scrise se vorbegte abia din secolul al XV-lea,
iar prima predicd scrisfi tn limba rom&nd, care s-a pdstrat efecttv este
,rCu-
vAntul lui Neagoe Basarab la a doua ingropare a oaselor mamei sale Neaga gi
a copiilor sd/ Petra, Ioan,
Si
Anghelina", la M-rea. Argeg, aproximativ in anul
I 5 l9'5'. Remarcdm, a$adar, c6 prima predicd pisffatI este, de fapt, o parenezE, din
categoria necrologului. C0t despre secolul al XV-lea, de care am pomenit mai sus,
avem mirturii cu privire la predica lui Grigore
famblac,
preot al Patriarhiei de
Constantinopol, trimis la curtea lui Alexandru cel Bun, ?n anul 1401. Episcopul
Melchisedec
$tefrnescu,
in Wala
Si
scrierile lui Grigore
famblac,
cititl la gedin-
leleAcademiei
Rom6ne, din27 ian. gi l7 feb. 1883, face la un moment dat aceastl
afirmalie:
,,De
la Grigore
Jamblacu
au rdmasu posteritdtii mai multe predice gi
panegirice, unor persoane iubite gi stimate de dinsulu...Toate in limba sdr-
beascd"r52.
Nu este exclus, ins6, ca Grigore
]amblac
sd fi rostit'unele predici in ro-
mdnegte. Episcopul Melchisedec
$tefdnescu
vorbeqte, in acelagi document, de
,,familia
romdneascd qi locul naqterii lui
[amblac"rs].
Pentru genul parenetic, se
face pomenire de Cuvdnailu lui
famblacu linutu
la Moscova la mormdntulu
unchiului sdu Kiprianrsa, agadar tot un necrolog.
Daci pdna in secolul al XVI-lea dovezile scrise privitoare la predic6 sunt
pufine gi sporadice, din acest secol inainte activitatea predicatorialS este consem-
natd cu regularitate, in toate provinciile romineEti. In ceea ce privegte pareneza,
se vor p6stra cu preponderenfi necrologurile, precum vom vedea la paragraful
respectiv (IIL 3. a). Tot din secolul aI XVI-lea, istoria literaturii romdne consem-
neazd, in categoria literaturii antlice"', expresia literatura pareneticd, grupare in
care sunt incluse Invdldturile lui Neagoe Basarab cdtre
fiul
sdu Teodosie, scriere
l5 I . Publicat5 de Nicolae IORGA, in Cuvdntdri de inmormdntare qi de pomenire (din veacul al
XVI-lea pdnA la 18i?),Ydlenii de Munte, 1909, p. 7-17 (vezi Anexa,p. 190-192).
152. Melchisedec
$TEFANESCIJ,
Wala
si
scrierile lui Grigorie
lamblac,
Bucuregti, 1883, p.
79. Pdrintele prof. M. PACURARIU, face aceasti menflune: "Grigore
lamblac
a scris
Si
a rostit la
Suceava - in limba slavd - un numdr insemnat de predici (dupd unii 2j, dupd allii numai 5)', IBR,
Bucuregti, I 980, vol. L, p. 401 . Diac. dr. Gh. COM$A, in Istoria predicii la romdni, Bucuregti, l92l
,
303 p., noteaza'ci de la Grigore
Jamblac
rim6n 8 predici. N. CARTOJAN zice ci 17; vezi Istoria
literaturii romdne vecil, Bucureqti, 1980, p.47: despre Sf. Taine; despre rdposali; viala monahald;
despre ldsatul sec de brdnzd; Nasterea Sf. Iaan Botezdtorul; Sf, Ap. Petru qi Pavel; Preacinstirea
Maicii Domnului; laudd cektr trei tineri
Si
pruontcului David, p.9.
153. Viala
Si
scrierile..., p. 2; insuqi numele
lamblac,
derivd - dupi afirmafiile episcopului aca-
demician - din
fim-blacu:
Semi-vlachu;
,,a$a
il numesc scriitorii ruSi,
,,fimblachu",
ibidem.
Melchisedec
$teftnescu
admite gi posibilitatea ca Gr.
Jamblac
si fie inmormantat la Ministirea
Neamfu, dupi voin(a sa, ceea ce ar intiri ipoteza originii sale rom6negti:
,,Tradilia
pdstratd la
Mdndstirea Neamlu despre moartea lui
famblacu
tn acea mdndstire
Si
inmormdntarea lui acolo, are
toutd probabilitatea de adevdr istoric",Ibiden, p. 107. N . CARTOJAN, este insi de alti pirere:
,,era
bulgar",, op.cit. p.47, considerAnd, totodata, cd,studiul lui Melchisedec este depdsit...",p.48.
154. Ibidem, p.80.
155.
,,Literaturd
aulicd": literaturi de nivel universitar, aulic (de la auli = sala universitari);
,,auld",
mai inseamni qi curte mare, domneascd, impdrdteascd; agadar,literaturd aulicd: literaturi
ce
{ine
de curtea domneascd,, DEX.,.p.54.
42
parenetica prin excelent5'56. Este cea mai veche cuvintare, clreia i se asociazl
denumirea de parenezd, sau de piesd a literaturii parenetice. Trebuie, 1ns6, si
facem precizarea cE genul parenetic este mai s6rac reprezentat in bibliografia
omiletiia romineascd. intr-un studiu omiletic reprezentativ
pentru istoria predicii
noastre, Pdrintele Gabriel Popescur", atrage atenlia cd predica ocazionald, la
botez, cununie, inmormintare
gi diferite alte ierurgii, ne-a ldsat mai pufine m6r-
turii in trecut, tocmai pentru caracterul ei intdrnpldtor, adesea personal pentru care
a fost rostit6.
3. Scopul
gi utilitatea
parenezei
in general, pareneza are acelagi acop cu al celorlalte
genuri omiletice, formu-
tat asftl: lumiiarea minlii, tncdlzirea inimii qi tnduplecareavoinlei
(pokivit celor
trei mari functiuni ale sufletului). Toate acestea in vederea unei tot mai mari
apropieri a credinciosului de Bisericd, spre mintuire. Pril specificul lor, parene-
zite
1i,
mai mult, ins6, de latura volifionald a persoanei. Indetnnurile, caracteris-
tice acestui gen omiletic urmdresc influenlarea voinlei ascultAtorului spre sdvdr-
qirea faptelor virtuoase. Aceasta nu inseamnl, ins6, cdpareneza nu se adreseazd
deopotrivd gi minlii (sau rafiunii) qi inimii (sau sentimentului), intrucdt funcfiile
sufletegti se intrepltrund, nelucrdnd niciodat6 separat. Exist6, totugi, o prepol-
derentd a angajdrii funcliunilor sufletegi, corespunzdtor
cu imprejuririle, genulr
tema, scopui predicii respective. Omilia, spre exemplu, va angaia mai mult
rafiunea aicultatorului; o predicd morala, despre iubire sE zicem, se va adresa.cu
precldere inimii; iar o pJrenezdla o inmorm6ntare - fbr6 sd neglijeze inskuirea
ieligioasi qi inc6lzirea inimilor - va urmlri cu preponderenfE induplecareavoinfei
celor de fat5, spre fapte virtuoase.
Scopul-particutar, sau special, al parenezei este si extindd binefacerile
propovaduirii qi la alte momente liturgice, in afar6 de Sfhnta Liturghie, la care se
preai"a in mod curent, cum aI fi sivirgirea Sfintelor Taine
9i
a Ierurgiilor, fie in
l56.Yezi Crestomalie de literaturd romind veche,vol.I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1984, in
special studiul Catelinei VELCULESCI), Literatura aulicd (lY) - l. Literatura pareneticd, p. 145
g.u., in care se face o analizd a lucrdrii de cipetenie a lui Neagoe Basarab, inclusiv a Pldngerii la
mormintul lui Petru (p. laQ. Pareneza abunda de indemnuri pdrinteqti, dar impresioneaz6
qi pro-
funda credinf6 in Dumnezeu'a domnitorului: ,,...
Iar mai vdrtos sd te rogi lui Dumnezeu ca sd-li
/ie
tocmirea
Si
ordnduiala ta tle la Ddnsul. Pentru aceea sd-li ridici gdndul
Si
mintea la cer sd4i
pogoare
Si
sd-li
fie
Dumnezeu tn aiutor.." Ibidem,p. 150.
A se vedea qi edifia recentil a invdldturilor..., Versiune originala
(text original fotografiat), tra-n-
scriere, traduceie
gi siudiu introductiv de G. MIHAILA, Edit. Roza v6nturilor, BucureEti, 1996,430
p., in care se face qi o analizx detaliata a mult - controversatei
p.oble]Ire a paternitnfii.
157. Pretlicd
s'i
predicator in Biserica Ortodoxd Romdnd, in BOR, an.LXXXIX, 1971, w. l-2,
p. 96-120.
pr.
C.'pOppSCU este doctor in Teologie, la disciplina Omileticd, cu subiectul
Mitrupolitul
(Jngrovlahiei
Antim ivireanul, cdrmuitor bisericasc
Si
propttvdduitor al Evangheliei,in
ST, an. XXI, 19-69, nr. l-2 (qi extras), in care analizeazd
9i
predicile ce
{in
de genul parenetic dintre
care am inclus qi noi cAteva (vezi Anexa).
43
bisericd, fie la casele credinciogilor, sau in alt loc. Parenezele pot sd produca mari
efecte, ba adeseori mai mari decdt in cazul celorlalte forme ale predicii, din cauza
scurtimii gi a zborului mai inalt retoric ce-i este propriu, intrucdt creqtinii o asculti
cu mai mult6 pldcere gi cu o mai mare atenfie. Scurtirnea ii
foce
pe ascultdtori sd
nu uite cele cuvdntate
Si
sd-Si aminteascd de multe ori preceptele legate de viala
lor
familialdr".
Biserica vine in intflmpinarea credinciogilor nu numai cu Liturghia
din dumninici gi slrbatori, ci cu toate celelalte daruri liturgice, aceasta pentru cd
credinciosul insugi
,,doreqte
s6 intrelind un dialog continuu cu Dumnezeu, o
legdturd mereu improspdtatii prin rugdciune gi implinirea cererilor adresate Lui. El
nu poate a$tepta ca harul Tainelor primite sd se punl in miqcare de la sine...""'.
De aceea apeleazd gi la ierurgii, ocazii care il obliga pe preot la asistenfi core-
spunzitoare, prin ceremonial gi cuvAnt. In scopul de a sprijini slujitorii in demer-
sul necesar alcatuirii gi rostirii parenezelor, s-a simfit nevoia tiparirii unor cdrf de
predici speciale. Este adevdrat c6 sporadic
Ai
nu in condifii optime din punct de
vedere calitativ qi cantitativ. La noi, spre exemplu, in ultiniii 20 de ani doar
doudrn', gi nu pentru toate tipurile de pareneze, ceea ce atatJ', din pdcate, o slabd
preocupare pentru acest gen omiletic, gen care poate avea un impact extraordinar
in pastorafie. Profesorul de vrednicd amintire, Teodor M. Popescu, atrdgea atenfia
cL
,,tntdmpldrile
mai deosebite din viala credincioSilori nenorociri sau bucurii,
apropie pe preot mai mult de sufietul credincioSilor
Si-l
edificd asupra temelor
Si
datoriilor lui de predicator, oferindu-i mult qi prelios material pentru predici,
dacd preotul pune interesul cuvenit pentru gdsirea lui, dacd pune la inimd cauza
s lui irii
S
i mdntuirii credinc iog ilor..."'ut .
Importanfa parenezelor se va observa mai bine dupi ce le vom analiza,pe cate-
gorii, at6t sub aspect teoretic, c6t qi practic, prin studierea cdtorva modele pentru
fiecare. De aceea am plasat la concluzii evidenfierea utilitatii lor pastorale, evi-
denfiere care va reegi de la sine, in urma analizei de care am vorbit. In acest
moment am urmirit s6 facem doar o legatura de principiu intre scop qi utilitate,
pentru
justificarea
temei lucririi noastre. Dac6 pAnE acum, parerrcza nu s-a bucu-
rat la noi de atenlia ce i se cuvenea, dovadd publicistica extrem de redus6, de
acum - in condifiile in care Biserica Ortodoxd se confrunti cu un numAr tot mai
mare de,,predicatori", de provenienlI tot mai dubioasd, ar ft un act sinucigag si
se continue slaba preocupare pentru acest gen omiletic. Nu numai cd nu trebuie
158. Ec. N. IANCU, Cuvdntarea bisericeascd...,p. l2T.inacelaqi sens se pronunfii
9i
Parintele
prof. dr. D. BELU:
,,CuvAntdrile
ocazionale au menirea de a valorifica din punct de vedere al
credinlei creStine eyenimentele mai importante privintl un grup restrins, o
familie
sau chiar un sin-
gur credincios...", Cu privire la necrolog,invol. Culegerc de predici (cuvdntdri la cununii
Si
tnmor-
mhilaril, alcetuite sub indrumarea I.P.S. Mihopolit dr. Nicolae CORNEAN{J, Timigoara, 1974, p.
219.
159. Pr. prof. dr. Liviu STREZA, S/intele Taine
Si
ierurgiile in via(a Bisercii
Si
a uedincioSilor,
in R.T. 3/1993, p. 8.
lffi. Culegere.... Timiqoara, op. cit.,336 p. qi Pr. prof. Ioan BUNEA, Cuvinte de invdldturd la
botez, cununie
Si
inmormdntare, Cluj-Napoca, 1986,352 p.
l6l. Teodor M. POPESCU, Predica - o mdrturisire a preotului, in GB, an. XIII, 1954, nr. 1l-12,
p.643-649.
44
pierdut nici un prilej pentu a vesti cuv0ntul Domnului, dar se impune gi tiptuirea
de modele de astfel de cuvdntirir62, pentu toate momentele zise ocazionale,la
care participi o mai mare diversitate de ascultEtori decdt la predicile duminieale
sau din,sdrb6tori. Numai a$a vom aplica sfatul Sf. Ap. Pavel adresat lui Timotei
(gi prin el noui tuturor slujitorilor):'
,trcpovdduieSte
cuvdtttul, stdruieqte cu timp
Si ldrd
timp... " (II Tim. 4,2),
Si,
pulin mai departe,
,,Fd
lucrul evanghelistului,
Sluiba ta
/d-o
deplin!" (vers. 5).
162. in Fra4a, de exemplu, un abate pe nume Guillesnin JOSEPH, aduna la sfirgitul secolului
trecut discursuri gi alocufiuni de circumstantl ale celor mai cunoscufi predicatori, numai pentru
cununii pe aproape 1200 de pagini, mnrturisind ci a purces la acest demers, intruc6t
,,vdntul
necrcdinlei, al sceplicismului sutld ct tdrie,,gi constatiiad ci
,,in
multe inimi
flacdra
credinlei
fumegd,
dacd nu cumva e chiar stinsd..." - Introductionla Choix de discours et allocutions de
mariage des plis celebrcs orateurs, Paris, 1890, p. 3. in acela5i context, face o splendid[ pledoarie
pentru utilizarea cuvAntului in orice imprejurare:
,Le
prAfie doit donc tre i l'affut de tous les occa-
sions qui lui permelterunt de rallumer dans les consciences h mache qui
furne
encore on d'y
faire
iaillir
un rayom evangdlique de lumiAre et grace..." Ibidem.
III
CATEGORII DE PARENEZE
Preliminarii
Pentru o evaluare cdt mai obiectiv6 a parenezelor alcdtuite de autori consacrafi,
pe care le vom prezenta in continuare pe categorii, dar qi pentru a incerca noi
ingine sd compunem astfel de cuvdntdri, se impune creionarea cttorva principii
generale. Aceste principii au, in mare, aplicabilitate generald pentru toate genurile
de predic6, de aceea nu vom insista prea mult asupra lor, urmdnd sI ne ocupdm
mai indeaproape de principiile speciale, pentru fiecare categorie de parenezi in
parte.
Predica = act teandric. Demersul alcdtuirii gi rostirii predicii trgbuie s6
tini
cont de cdteva etape obligatorii pentru implinirea scopului propus. Inainte, ins6,
de a p6gi pe treptele sau etapele ostenelii oratorice, slujitorul trebuie s6 aib6 din-
tru inceput conqtiinfa cd nu este singur, sau, mai exact, cd predica nu este doar un
act al sdu, nurnai al sdu. Predica este un actteandric, sinergic, rezultat din con-
lucrareu sluiitorului cu Dumnezeu. Sd luim aminte cd insuqi Mdntuitorul, dupl
ce a dat ucenicilor porunca propovdduirii
,,Merghnd
fuvdldli toate neamurile...o
(Matei 28, l9), a addugat imediat
,,...iatd
Eu sunt cu voi tn toate zilele,
p&td h
sfirEitul veaculul.." (vers. 20). Avind aceast6 congtiin!6, propoviduitorul va
incepe demersul (gi va proceda la fel pe intreg traseul omiletic) cu o smeriti
rugaciune, ca Dumnezeu sd pund inceput bun lucrului. Pdrintele profesor Dumitru
Belu, afirmd acest fapt intr-un mod cu totul personal:
,,[n
timpul efortului de docu-
mentare, preotul si aibd o atitudine asemdndtoare cu cealin timpul rugdciunii.
Precum la rugdciune nu te auzi pe tine, ci pe Dumnezet, ala gi in munca de pre-
cizare a temei se cuvine sd auzi pe Dumnezeu gi s6 auzi lucrurile care, in numele
Siu, mdrturisesc intr-un chip sau altul, adev[ru1."'u3. Rostirea insa$i a predicii tre-
buie fhcut6 in duhul rugEciunii. Cu aceeagi gurd cu care rostim rugEciunile, ros-
tim gi cuvintele de invdfaturd. Aceasti compatibilitate trebuie vdzstd gi sub aspect
etimologic; aceeagi rdddcini a cuvintelor rugdciune (oratio) gi oratorie
(oro-orare,
insemdnd atAt acliunea de a vorbi cAt gi de rugaciune'"). Sinergismul actului
omiletic este evidenflat chiar gi de predicatori protestanli, unii dintre ei celebri, ca
de pilda Karl Barh, care spune intr-unul din studiile sale omiletice:
,,Predica
este
o acliune omeneascd, adic6 pasibil6 de greqeli, dar este, in acelaqi timp, rAnduiti
gi binecuvAntatd de Dumnezeu, adicd insofita de o fbgdduinlil*'o'. De asemenea,
Reymond Bernard, in studiul omiletic Les d6/is de l'oralitit*,ptezintdintr-un
mod
163. Pr. prof. dr. D. BELU, Curs..., p. 146.
164. L.QUICHERAT & A. DAVELUY, Dictinnaire latin-francais, p. 940, col. II; p. 945' col I.
165. Karl BARTH, La proclamation tle l'Evangile,trad.9i redactare de A. Roulin, Neuchdtel,
1961, p. 42.
166. in vol. Le ddfi homilitique,Geneva,1993, p. 227-235.
46
cu totul original etapele elaborlrii predicii. El propune patru faze: dcouteri lire,
ecrire
Si
dirg (: comuniquer). Ultimele trei sunt accesibile inlelegerii prin inseqi
enunfurile. In legitura cu prima, dcouter, autorul atrage atenlia ci nu este vorba
doar de a asculta (tainic,
se infelege) glasurile credinciogilor, ci de a infelege
mesajul divin al invdtaturii pe care o va dezvolta in cuvdntul sdur6', de a inlelege
c6t mai bine ceea ce Dumnezeu voieqte sd transmitd credinciogilor.
Etapele clasice ale elahordriipredicii suntpreluate dinretorica anticd,in spe-
cial din cea roman6, de la
Quintilian,
cel mai strdlucit reprezentant al ei'u': 1.
gdsirea materialului (Inventio);2.
aranjarea ideilor selectate (dispositio);3. pre-
ocuparea pentru o expunere corecti din punct de vedere al stilului (elocutio);4.
memorizarea cuvinUrii, penfru a fi rostit6 llber (memoria); 5. rostirea propriu-zis6,
insofit6 de gesturile corespunzitoare etc. (actio)'un. Aceste etape sunt valabile gi
astilzi, unele
finind
de pregdtirea tndepdrtatd, altele de cea apropiald a predicii.
Pregdtirea tndepdrtatd a predicii presupune o concentrare timpurie a preo-
cupirilor viitorului predicator, inci din clipa c6nd s-a decis pentru aceastd slujire.
Tanarul in cauzd trebuie s6-gi orienteze cu perseverenfd, in direcfia aceasta, inffea-
ga sa pregdtire: lectura, gdndirea, simlirea, voinfa, atitudinea generalE fafa de
lucruri qi oameni,
finuta,
intreaga sa viaJi. O asemenea asidui munc6 cu sine
insugi, nu va putea sd nu dea la vremea sa roade bunero. ln cadrul pregitirii
tndepdrtate, trebuie vizate anumite elemente concrete:
formarea
unei gdndiri
logice (suntem
ceea ce gdndim, spune filosoful american Sweet Mardent"); culti-
varea unei memorii
fidele
qi durabile (Memoria thesaurus mentis - Cicero);
ant renere a c o nde iu lu it'z
;
I ectur d inte I i ge n tdtl' g. a. m. d.
Pregdtirea apropiatd vizeazd concentrarea predicatorului asupra intocmirii
planului, documentdrii imediate, selecflonirii materialului, aranjarea lui conform
167.
,Le
pridicateur et la communautd manifestement quelque chose du texte qui servira de
base A h prtdication. Or cette attente est essentiellement
faite
d'un besoin d'entendere dans ce texte
ou A tavers lui une voix ou une parcle qui leur soit effectivement dile - une parole qui les touche
dans leur intdrioritd ...", Ibidem, p.233.
168. Cu lucrarea lnstitutio oratoria,vezi supra, nota 21, p.8.
169. h. prof. N. PETRESCU, Omiletica..., p. 170-171. Yezi
$
NEW CATHOLIC ENCYCLA-
PEDIA, Washington, 1967, vol. l'. "Invention
(This tract deals with
finding
what is to be preached),
arrangernent (This tract on aruangement is concerned with putting into the most effective sequence
the thought that the preacher has chosen
for
expression), style (The tract on style concerns the prin-
ciples by wich the actual words, phrases, and sentences are to be chosen
for
expressing the ideas
already discovered and arranged), rrremory (n these days, when discourses are commonly much
shorter than ancien times, the discussion of memory is limited almost entirely to a consideration of
the comparative mertts of preaching
fiom
manutcript, or
fiom
memory...), delivery (The tract of
delivery includes consideration of vocal variety and bodily action) ",
p. I I 2- I I 3.
170. Pr. prof. dr. D. BELU, Curs..., op. cit, p. 136.
lTl.Yezi Puterea cugeldrii, Bucureqti, f.a., 107 p.
172.
,,Este
necesar ca viitorul preot sd se deprindd a se sluii bine de condei, dacd vrea sd aiungd
a se sluji bine de cuvdnt", Pr. D BELU, op. cit., p. l4l.
173. Trebuie avut in vedere discernlmintul in lectur6, altfel efectele pot fi adverse. Abuzul de
lecturi priveazi spiritul de elasticitate, spune Schopenhate4"esa precum o greutate anuleazd elas-
ticitatea unui resort uind apa.td tnereu asupra lui. A-li bdga capul in carte de indatd ce ai un
moment liber este cel mai bun miiloc de a nu mai aiunge sd ai idei personale...",la Femand COR-
COS, L'art de parler en public, Paris, 1932, p. 57.
47
planului, memorizarea predicii respective, antrenarea vocii, a gesturilor, a mimicii
q.a. (elemente
ce
fin
de
,,actio").
Planul elimina riscul imprdqtierii,
obligdnd pe predicator s6-9i valorifice
mijloacele in directie precisd. cu ajutorul planului, vorbitorul poate urmdri cu
uqurinf-a scopul predicii respective, ferindu-fde digresiuni qi devi-eri neavenite. in
general, pentru toate genurile
de predic6, planul are urmatoarele momente i textul
(numit gi
,,motto"), formula
de adresare, introducerea, tratarea
si
incheierea.
Aceste momente pot fi urmarite indeaproape doar in modele concrete, ca cele pe
care le vom analiza gi cele pe cere le vom propune noi ingine in continuare. o
prolfepa_
lPecial6
ridica utilitatea (sau lipsa de utilitate) a textului din fruntea
predicii. Multi dintre autorii de tratate omiletice sunt de parere, aga cum o do-
vedegte, de altfel, practica predicatoriald.,
c6, textul este deosebit de uiit',. [n epoca
apostolioci
9i
postapostolicE,
textul era alc6tuit din parfi scripturistice intinse,
luate atit din vechiul cdt gi din Noul Testamentr,'. Avantajele textului sunt de
ordi_n pr1c1i9: atrage atenlia dintru inceput ascultiitorilor cE piedica va fi tdlcuirea
cuvdntului dumnezeiesc, nu a uneia omeneqti; ajuta preotului lb strAngerea mate-
rialului, la intocmirea planului gi, totodatd, sd nu se depdrteze de Scriptura in dez-
voltarea predicii'?6.
Tema (sau tematica), fixatd de predicatoq
este firuIro$u care vacdlil;ziinftea-
ga acfiune, spre atingerea limanului dorit. Socotim ca este contraindicat s6 dim ca
titlu. unei. pre1lci
,,Predicd
ce poate
fi
rostitd oricand"t.., intrucflt fiecare predici
are individualitatea ei, un scop precis, un anumit auditoriu etc.
Jh.M.
charland, in volumul sdu de teorie a predicii, Artes praedicandi,
aratd
cd in primele- secole ale cregtinismului pdrinfli Bisericii nu se preocupau in chip
deosebit de fixarea unei_teme precise, nici si-gi rostuiasca griirea dripa un plair
anume. Ei se l6sau invoia inspiraliei sfdntului Duh givorbeiu in cons6cinp, pre-
cum duhul le dadea lor. Dar cand aceastd inspiralie s-a impufinat (vint i man-
quer), pe misurd ce sfinlenia nu mai eraatdt de putemic resimfitd (ddsertait le
camp des pridicateurs),
s-a simtit nevoia pregdtiiii predicii pe baza unor teme
anume, plntru evitarea confuziilor gi eventualei dezavuiri din partea
ascultitorilor'".
l74.Yezi de ex. Christian MOLLER, Der biblische Text als
Quelle
und lfiiderstand der Predigt
(Textul biblic, ca izwr
si
sus(inere a prcdicii),invol. seelsorlich predigen...,p. 18-22; Fred B.
cRADDocK, choisir le texte,invol. Prcher...,p. lo2-107; D. BoNHOEFFE& La prddication
et le texte,itvol. La parcle de la pridication..., p. 63-68. Facem menfiunea cd in practica occiden-
tali, prin
,,text"
se infelege at6t motto-ul din fruntea predicii, c6t gi pericopa aleasf, pentru tilcuire.
Noi ne referim doar la primul infeles.
175. Pr. prof. dr. q. BELU, Curs..., op. cit., p. l60.Yeii acelasi, Cu privire la textul predicii,in
MA, an. lX, 1964, nr. l l-12, p. 877-898.
I 76. Idem, Curs..., op. cit., p. I 6 1; pentru eficien{i, in alegerea textului trebuie respectate, insa,
nigte reguli: textele si fie luate qi din Vechiul, nu numai din Noul Testament; si fie in total6 armonie
cu tema predicii; sa fie citate intreg, nu hunchiat; sd fie luate din ediliile oficiale ale Sf. Sinod, Ibidem.
177. Protos. Vasile VASILACHI, Dumnezeu este lumind. Predici, Neamf, 1939, p. 303-312. Ne
surprinde acest titlu, cate cteeazd nedumerire gi confuzie, in contradic(ie cu valoarea realli a celor-
lalte predici cuprinse in volum.
178. p. I l0; Th. M. CHARLAND,-membru al Institutului de studii medievale din Ottawa; volu-
mul apirut la Paris gi Ottawa, 1936. in privinta necesitiifii actuale a fixerii ternei
9i
a conitruirii
predicii, Charland spnne:
,,Tboreticienii
artei predicatoriale insistd asupra rolului primordial ce-l
48
Tematica trebuie s6 fie in consonanf6 cu mesajul cenfral al predicii M6ntui-
torului Iisus Hristos'. vestirea fmpdrdliei lui Dumnezeu concomitent ct chemarea
la pocdinld (,,Pocdili-vd
Si
crede(i tn Evanghelie!",MaroJ 1, 15)'". Acest mesaj
este inceputul qi sfkrSitul pentru care trebuie sd se concentreze predicatorul. Totul
trebuie sd
fie
subordonat ideii
finale,
spune pdrintele profesor BalcEIe. Tbt ceea
ce serve$te temei trebuie sd
linteascd
spre ea. Cum trebuie sd
fie
terna, a$a tTe-
buie sd
/ie $i fraza finald;
iar in predica pareneticd, tema
Si
ideea
finald
sunt, ade-
sea, identicettt.
Tematica se va orienta cu precidere spre subiecte de interes major, prin care
propovdduitorul sE poatii convinge la practicarea virtulilor pe ascultdtori, mai intii
fiind el insugi convins de adevdrurile pe care le predic6.
,,56
nu predici decdt ceea
ce crezi tu mai intAi", spune predicatorul englez James Blackt".
$i
tot el reco-
mandd sd se insiste asupra propovaduirii virtulilor, ca exemple pozitive, nu asupra
pacatelor, nereugitelor etc, care pot demoralizape ascultdtori
9i
le pot servi drept
sugestii negative:
,,Predica
rezultatele tale, reuqitele experienfei duhovnicegti, nu
egecurile...""'.
Sursele predicii (sa:u izvoarele). Alaturi de izvoarele debazd, Sfiinta Scriptura
gi Sfhnta Tradifie, predicatorul este liber sd utilizeze orice informalie care poate
iontribui la atingerea scopului propus. lntotdeauna
predicatorul va fi atent la
starea sufleteasc6 a celor clrora le vorbeqte, la g6ndurile, opiniile, emofiile, vir-
tulile qi chiar slabiciunile lor. Pentru pareneze, valorificarea actelor liturgice con-
stituie o surs6 prioritard, de acuti necesitate in vremurile noastre. "Intensificarea
catehezei mistagogice (am spune
Si
a parenezei mistagogice), de explicare
Ei
interpretare a cultului divin public, evidenliindu-se sensurile
Si
simbolismul teo-
logic
Si
doctrinar al cultului este de mare necesitate. Trebuie sd mdrturisim cd,
ditorita lipsei de catehizare, credincioSii, tn special tinerii, nu sunt iniliali in
cunoasteria tezaurului doctrinar pe care tl cuprinde cultul. El trebuie sd rdmdnd
o
Scoala
a invdldturii creStine, un bogat
Si
nepreluit tezaur de doctrind, o cate-
hezd vie la tndemdna oricui
Ei
pe tnlelesul tuturor'n*.
are tema tn raport cu restul discursului sacru. Ei
ydd.
tn temd baza care susline intreg edificiul,
;i-i
garanteazd solitlitatea. Ei aseamrtnd ansamblul unei predici cu un arbore: tema = rdddcina; pro-
tema= trunchiul; pdrlile diviziunilor principale - ramurile gnoase; pdrlile diviziunilor secundare =
rdmurelele; dezvoltaiea = frunzi$ul;'Tema
este o
yocabuld
greceascd pe care leoreticienii o traduc
prin,,maferie". Se poate spune tlespre temd ceea ce s-a spw despre propozilie: discursul nu este
'rlecdt
o propozilie dezvoltatd, iar propozilia este un discurs prescurtat (,, en abrigi")...",
p.ll3.
179.
,,Pocdin[a
tnseamnd, mai ales, trezire
Si
schimbare a minlii, a voinlei, a vielii dintr'un ffe-
cut pe care acum credinciosul il regretd, il refuzd, il leapd.dd... Iar credinla ti deschide spiritul tn
nddeitle spre o noud condilie de existenld, care pdnd atunci ti era necanoscutd, de netnleles, imposi-
bild,
Si
care iSi descoperd un temei intr-o persoani vrednicd de a
fi
crezutd, in Hristos
Si
Care ii dd
certiiudinea idevaruiui..
"
Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, Mdntuitorul lisus Hristos..,.,
p. 47.
180. Curs..., op. cit., Fasc. III, p. 313.
l8l. Ibidem.
182. Mistery of'preaching..., p. 46.
183. Ibidem, p.5'2.
184. Pr. prof. dr. N. D. NECUL A, Cultul liturgic
fald
de nevoile
Si
crizele spirituale ale tinpu-
lui nostru (referat prezentat in cadrul seminarului ortodox cu privire la innoirea in cult, Bucureqti,
49
.
O atenfie aparte trebuie avuta.faldde
sursele eterodoxe. A folosi informafii din
ele la predicd,
rara un sever spirit iclectic, constituie
un risc major. Mikopolitul
cdrturarAndrei
$aguna
se adresa astfel preofilor
de sub ascultarea sa:
,,preohd
sa
citeascd cu diligenlia neintrerupta gi cu atenliune neadormiti c6rlile bisericegti,
octoih, Minee, Triodul,
penticostarur,
psaltirea...
se intelege ca Ll poate citi gi
predicile
scriitorilor
de- alt6 religie, dar din cauza cd nu lunt intocmite dupa
invilaturile
noastre, s6 le inkebuinleze
cu precaufie,
ca nu cumva spundndu-ie
poporului
nostru acelea, sd dovedeasci
ci-el nu-pricepe invafaturiie Bisericii
noastre gi lasd a se am6gi de invdfiturile
altei shaine Biserici....'cum
s-a int6m-
plat cu acel preot de religia noastrd carele cartea Despre
Sapte
virtuli, tradus6 din
limba germand
intr-a noastr6, gi in incheierea
cuvdnierii de la Duminica I-a din
Postul Mare,
,,despre umilinfa
,,,
au fost expusii de cdte acel autor str6in:
,,...numai a$a vom serba cu vrednicie inalta saibatoare a invierii, gi s6lt0nd vom
c0ntaAliluia!..."
EI, haducdtorul,
a imitat pe cel strdin cuvAnt cu cuv6nt, ca gi cum
in bisericile noastre s-ar canta la
pagti
,,Aliluia.., ceea ce se c6nta numai lamorfi
gi in Postul Mare..."rts.
in cadr$ acel-eiagi problemafici,
a selectiirii temelor pentru predic6,
trebuie
avut in vedere
9i
faptul c6 vor fi evitate anumite subiecte nepotrivite.
p6rintele
D.
Voniga enumeri c6teva dintre ele:
"Orice tnvdldturd care cintrazice descoperirea
dumnezeiascd;
orice tnvdldturd
care contravine
bunelor morawri; poiemicile
subiective, sau rdfuielile
cu persoane
dusmdnoase; cauzele
,de
partid,, etc'*u.
Predicile trebuie scrise sau nu? Este o inhebare oarecum ietorica, mai ales
pentru
incepitori (gi cine se poate crede
,,avansaf'?).
pirintele
profesor D. Belu
este categoric in aceastd privinla:
,,predica trebuie scrisd in intregime. sunt
obligafi la aceasta in primul
r6nd incepdtorii"r8z.
De altfel, marea riajoritate a
predicatorilor
recomandi
scrierea prealabili
a predicilor,
ca principiu
obliga-
toriu al redactirii, dupd care trmeizd., desigur, efortul de memorizare. AstIel,
2l-23 0ct.l99l), in BoR, an. clx, l9gr, nr. 10-12, p. l0g. vezi
9i
studiul
pr.
Gh. BURC A,
predica
lituryicd, cap'" Predicarea invdfiturii cregtine prin cuttut ortodox
9i
Cultul ca obiect al predicii", in
MMS, an. XLIX, 1973, nr. l-2, p. 8l-l13.
185.
t
Andrei
$AGUNA,
Manualu de studiulu pastoralu,
Sibiu, lg7g, p.29-30.
186' in vol. omiletica sau studiul oratoriei biiericesti,origtie,
1906, p. 9l..,,cdci oratorul -
spune mai departe autorul - ca inger de pace, nu se poate viri pi sine ca interpret al acelora, care
tntre sine se ceartd pentru deosebitele vetleri qi principii...Cdci
oratorul bisericesc care in locul
adevdrurtbr sublime ale religiei va propune de pe Amvon cestiuni de politicd profand
si
militantd,
singur el tSi va tdict creanga de sub picioare. Ca cetdlean
si
preotul isi poate ayea convingerile sale
politice, pe care la loc cuvenit
si
le poate manifesta libe4 dar in oficiul siu niciodatd!", fbldem, p. 97 .
187. curs...., op. cit., p- 160.
"Dupd cum un marinar, spune
p.
c. sa, abia intrat tn serviciu nu
se avdntd clintr-o datd tn larg, ci numai dupd ce a invdldt sd navigheze pe ldngd coastd, la
fel Si
predicatorul
tncepdbr nu se avdntd, nu trebuie sd se avdnte hf,ropovaduire, increzdndu-se tn
inspiralia
si
improvizclia de moment. Pdnd sd aiungd in situalia de a'predica impruvizdnd, el are
de p-arcurs un tlrum lung, drumul lung
si
grcu ol pr"tlicilo,
s"ise tn iniregime
si
bine memorizate",
ibidem.
4
50
R. P. Rambaud considera obligatorie rsrislsa
predicilor in primul r.&nd pentru trei
categorii de predicatori: cei care au dificultali de limbaj, cei care au carenfe in
cunoagterea doctrinei
gi cei emotivir". Karl Barth, de asemenea, considerd
scrierea
predicii printre primele reguli ale redactdrii: ,,Redactarea
ffebuie sE
respecte mai multe reguli. Mai int0i predicatorul igi va scrie
predica, pentru cE ea
trebuie pregititd gi diAmuitA cuvAnt cu cuvdnt""'. in sfhr$it, Fred B. Craddock
(S.U.A.i, intr-un vblum consacrat teoriei predicii'm, include un capitol special aces'
tei probleme, intitulat ASternerea conlinutului
pe hArtie'nt.
Predicile'vor
ft
cititi sau rostite liber? - este, iar69i, o intrebare retoricd, suge;
rutu d. precedenta. Ar fi inutit sd insist6m asupra dezavantajelor
pe c4re le implicE
"iiir"u
fredicii.
Practica de toate zilele ne arita cao predica rostitd liber este mult.
-ui
Ui". primita decdt una citit6, chiar
qi atunci cAnd nu exceleazd in oonfinut.
predica
rostit6 liber permite o comunicare directii cu ascult6torii, iar citirea
predicii interpune un'anumit obstacol in calea comunicirii'
Belnard Reymond
ioteazaintr-rin studiu dedicat oralitdfii
(Le d6fis de l'oralititw): ,rLa
communica-
iion otut" est un acte a dimension cornrnunautaire"
(subl' aut'). In acelaqi sens al
predicdrii libere se exprimd qi F. Cradock, cel care - in principiu - s-a pronunlat
*ui ru. pentru agtemerea
predicii pe hdrtie:
,,Va
ft o greqeal6 sd credem c6 scopul
osteneliide alcituire a p.edicii consU in a obline o predicd scris6.(care apoi
9.?^I'"
cititS, n.n.). Scopul este a predica, scrierea fiind ulauxiliar,
nimic mai mult"r"'
Dupd aceste consideratii
preliminare, prezentim acum cele mai uzitate cate-
go.il a!pureneze. Cahuzindu-ne dupd principiul qui.bene distinguit, bene docet,
iom ince.ca sE impdrfim formele
pareiezei,6viaenliin{
pe cele.mai cunoscute
9i
urmAnd sa anafizam
practic p.nt., fiecare in parte 6ateyq modele ale unor autori
consacrali,
pe care le-am apreciatcareptezentative.
Evident, nune
propungm sl
"piiiai'nifz
formele poribil" ale acestui gen omiletic,
9i
p. cele mai des intre-
buinlate. Plecand dela pareneza simpld, vom analiza apoi parenezele cu caracter
fiitii,
i" bucurie
(a borcz,
"un
nir, ifinlt
"o
bisericii, instalarea
preotului tn
'porohi",
vizite canonice etc),.iar la trmd parenezele d:-mdngdiere,
Ia diferite
'tntcercdri
ale vielii (tnmoridntare, paras'tase, calamitdli
naturale, caruri de
boald, alte momente triste).
188.
,,Doivent
obligatoirerlent icrire ceux qui ne possAdent qu'imparfbitement leur frangais
(evident,
ii
alte limbi ii
"ur"
s" p.eaici, n.n.) ou n'oni gu4re de
facilit1-de
.parole-...boiveit
obli-
l",niii*t
dcrire ceux dont lei connaisances doctrinales sont plut6t
faibles,
a^ssez nuageuses""
boivent encore obligatoirement dcrire ceux qui, timides par nature,
pe.rde7t grandement de leurs
moyens das qu'ils a[ergoivent beaucoup de ionde, ne rdussissent A se dominer quqid ils se sentent
le point tte iire de'touie I'a.tsisiance...'",in
Traiti,moderne de prddication..
p. 176.
189. La proclamation de t'Evangile....'
p. 85.
190.
pieaching
Atlanta-Ceor*Ta
USi),
1985, trad. in fr. de Jean-Frangois
REBEAUD'
Geneva, 1991,229 p.
l9l. p. 192-196.
192. lnvol. Letldfihomiletique,coordonatdeTheissenGERD&Alii,GenCve'
1993'p'231'
193. Op. cit., p. 192.
51
III. 1. PARENEZA
SIMPLA
^^
!l Tu-ite
sdrbdtori mari, cum sunt de pild5
Tdierea imprejur (cu pomenirea
Sf. Vasile c.elMa19
9i
sarbatorireaAnului
N^ou), Botezur oomnriiui, ntiruiil"
"tc,
cu un serviciu religios^bogaf
timpul nu ingaduie desfdgurarea unei predici sau
omilii mai dezvoltate, intrucdt s-ar pune la o prea mare incercare rdbdarea cre-
dinciogilor.
chiar la hramul.bisericii,
c6nd stuiua
_este
mai tunga c^a de obicei,
credinciogii sunt mai pufin
dispuqi s6 asculte o predicE prea bogita. in asemenea
situafii, o parenezd
simqld esti mult mai bine-venita. itecurgJrea la o astfel de
cuvdntare scurtri are nnultiple'efecte
benefice: il ajut6 pe preot sd"seincadrezeint-un
timp optim, pentru
a implini din punct de vedere iitdrgic toate cele r6nduite, ii
scuteqte pe credinciogi de un efort suplimentar gi,
mai iles, prin scurtimea ei, se
favoizeazd
relinerea cu uqurinfd a indemnuriloiqi
invafaturiior rostite. De alifel,
practica
aceasta este aproape generalizatd.
Pariniele Vasite Mitrofanovici o con-
semneazd ca atare in tratatul sdu de omileticr:
,,...Se
pot face pareneze gi in
duminici qi sdrbitori, in care preotul - din cauza lungimii ispravit6r fiturgice sau
3 to.
ocupaliuni in pistoria
sufleteascd - nu poate giie predici .ui r*gi,"pi..r-
la Pogordrea Duhului Sfhnt, la Botezul Domnului
$.
a.,i*.
-
Pentru a-qiatinge
scopul, aceste parenezetrebuie
sd fie alcdtuite cu grijd gi sd
fie rostite cu dinamism gi c6ldurd.
propriu-zis,
trebuie s6 fie o deplina arminie
intre invdfitura scurt6 evocati qi sfafurili practice care se vor da, totodata, rostirea
sr fie plini de vibralie sufletescd, pentru
a-i sensibiliza pe ascultatori. un model
in aceastd privinJi_
il constitue cuvdntul sf. Ioan curi de Aur ce se citeste fn
noaptea sf, Pastit%: scurt, dinamic, pitruns
de iubire fafn de toli cei ce doresc sa
se impdrt5geascd
de bucuria slEvitei invieri. Slujitorii care citesc acest cuv6n! la
momentul respectiv din noaptea invierii
1de
altfel, tofi preotii ar trebui ia-l
citesci), qtiu ce efect.putemic
are asupra celor prezenii.
iuvantut se distinge prin
urmdtoarele caracteristici:
a) urmdregte hansmiterea unui mesai precis; Staritu
inviere esteun prilej
de bucurie p"ni* toji"redincioqii;
Dumnezeu, in marea sa
bundtate, primegte
la masa ospdlului, chiar qi pe cei mai pulin vrednici, nu ca o
iyculajarg a indolenlei,.
ci ca un pogorrmdni
in vederea unei mai mari congtien-
tizdi a cinstirii acestui pramic;
b) - argumentalia este gtadatdn dinamica gi pe
deplin convingdtoare;
c) - limbajul ales, caracteristic mare'iui predicator,
da o noia
de noblele acestei exhortafii,
care poate fi considerata o perla hrisostomicd.
Alaturi de efectele omiletice
cu totul deosebite, rostirea u""rtoi cuvAnt reprezintd
gi un moment de inviorare in cadrul srujbei sfintei invieri. Este ca o drpirrti;
194. omiletica...., p. 605-606. in acelagi sens se pronunfa
9i
G. ARAMA
,in
Elemente de omile-
ticd speciald:
,,...Pareneze se pot (ine
Si
tn duminici
sau sdrbdtori in cazul cdnd timpul scurt, ori
alte impreiurdri ar
iustifica linerea
ktr in locul predicilor.mai
lungi. Paranezele pot produce efect
adeseori mai mare decdt alte predici.
Motivul lor de reguld deschide inimile ascultdirilor caie le
olcultd cu atenliune
si
pldcere...", p. 2a0. vezi, de asemenea,
pr.
prof. D. BELU, curs de omtile-
ticd.. .:
,,Asemenea situalii survin
fie
din pricina prea marii extensiuii a serviciului divin,
fie
din alte
pricini
,.,
p.256.
195.
,,De
este cineva binecredincios
si
iubitor de Damnezeu, sd se bucure de acest praznic
fru-
mos
si
luminat...,Yezi
de ex. vol. sluiba invierii, Editura Episcopiei de Alba Iulia, 199), p. 5l-53.
52
binevenitf, in urcugul liturgic al ceremonialului, care este,
pentru unii din partici-
panp, gi un mic examen d6 rabdare
gi integrare in atmosfera
pascal6. Se intdmpla
intotdeauna ca la aceasti slujbe sa participe anumili cre{incioqi care nu au mai
ra*t niciodat6 dup6 ceremonialul de afara. Vor rimine ad6nc impresionafi
qi de
mesajul acestui cuvant pe care ei nu l-au mai auzit niciodatii
9i
despre care vo.I
rp*.
ii
celor din familie care nu-l cunosc. IatE de ce socotim cd niciodati
preotii
nu trebuie sd renunfe la citirea lui.
Pentru o mai buna edificare cu privire la oportunitatea
parenezei simple, la
*rr*it" s6rb6tori,
precum am aminiit mai sus, propuney.spri studiu incl
patru
*oa"t", l. invdliiura,
pe scart, despre Sfdntui Bbtez'nu,(fgntru
6 ianuarie)
2.
ioririra
finutd
dupd'sfin1irea
apei ia Ardtarea Domnului
(tot 6 ianuarie)"';
3'
Gdnd.uri
pertn Anul Nou'b'
Si
4. Ctapotele in cultul crestintq'
a. Invdldtura despre boteZ inchxdin Proloage,
Pentrg
zit Lit de 6 ianuarie, este
o put*rd
" "-"i
tottit" se desfEqoara-pe
parcrirsui a cel mult 7 minute' Mesajul
principal este anuntat chiar din prim-a iazi:
,,O
datd cu Botezul Domnului,
prdz-
iii* ottart,
fraliloi $i
sdrbAb;rea botezului nostru, al
fiecdruia
dintre noi. Eram
niste prunci nestiutort, cdnd am primit sfantul Botez. sd fnlelegem acum,-cdnd
suntem mari, ceea ce atunci nu puteam fnplege
Si
sd
primim, priny-o alegere
liOiii, drumul credinlei,
pe care, tncd din pruncie, Biserica l-a deschis tnaintea
tiitatiii noastre...".'in continuare, se
puncteazi citeva elemente despre invS-
titsiid
.r""tlale in fegatura cu aceast1
&irra,
ar6tindu+e
pe. scurt
qi greqeala
celor care .ru re"rrrro*Jbotezul
pruncilor, incheind cu indemnul
ca la acest mare
piu^i" al Bobotezei fiecare s6-qi poarte gindul la ziua propriului botez.
Am semnalat acest cuvint pdni, a da-un exempludin
parenezele-model,
care
."
;er;
dil abundentd in Proloagg Se.cunos-c
ai
ie fructificd in general Sinaxa-
i"f[ ai" Minee, se citesc uneori in Duminici Cazaniile, dar credem ci se cunosc
pi"" p"tir"""rt. .urantrri scurte, dar deosebit de valoroase
,
din Proloage STbi-
iorild cri data fix6 beneirciaza aici de astfel de crrvtntdri-pareneze,
care constituie
un sprijin
prelios pen$u
Preoli2'.
196. Din Proloage,Editura Mitropoliei olteniei, Craiova, 1991, vol. I' p.
111
(Anexa...p. |86).
l97.LaPr. V. MITROFANOVICi,
Omileticat..,
p.678-680
(Anexd"', p' 187)'
198. Pr. C. GALERIU, in GB, an. XXIII, 1964, ir' l'Z,p' 16-19
(lnexa"'p' 187-189)'
199. Autor: Pr. N. NECULA, in vol. Bisericd
Si
cult pe tnlelesul tuturur. Edit' Europartner'
Bucurc'ti, f.a., p. 68-69
g,ir*...i.iSS-l SO). in
"..it
volum, ca de altfel
l-i
i1 Tradilie
si
innoire tn
iiuiioi nurgtia, Edit. Episc;iA CaUliutui
9i
Dun6rii de Jos, Galafi, 1996, apa(in6$ a99tyia9l
"uior,
gerim"un numer i.pi.iion"rt de medalioane liturgice explicative,
care, cu adaptirile de
;;;; pot deveni .*."f.-rit.
f"."n.r..
pln
experienfa lit-urgica
practic6, observim cA astfel de
cuv|ntiri simple, r.u.t",.onfiriend sfahiri practice, sunt preferate fafi.de predicile mai lungi' sau
"-iiifi
mai gieu a" u..arlt. Nu r."* ta
"fi*e-
prin aciasta ci trebuie si inlocuim omilia
9i
pre-
dica cu pareneza,ci ci o anumiti altarnanfA este benefici,
pextru a da posibilitatea credinciogilor
ur"i
"r,i1nit"
,,respiralii",
to"."i p"nt- a li se menline receptivitatea
pentru predici
9i
omilie'
""'zu;.':j;
i;l;;;;i"'ii/ita
A"ii^tiv
cu cele anterioare, n.n.), s-au adaos
ei
Cuvinte foarte
folositoare Si
cuprinzdtoao, i" i" Sinfii PArinli
;i
dascdli: Vasile cel Mare, Ioan Gurd de Aur
$i
Grigore Bogoskl, ai,
pot"iii,-ii-eii'ghriroiti
lblrap"yL'c..:
aface ccva bun, folositor, n'n'),din
Limonariu, de la Efrem $*i: ;; la Teidor Studitul
St'allii;
Cuvinle alese
Si
potrivite
Si
unele din
aceste cuvinte alcdtuite
si
vorbite de sfinlii arhierci
si
dascdli, dupd cum s-a zis caprinzdtoare,
53
p. Plr_eneqa
linuti
dapd sfinlirea apei la Ardtarea Domnului, publicata de
pdrintele
vasile Mitrofanovicimr, este un cuvdnt dinamic care, in partd de inceput,
pleacd de la relatarea biblicl a Botezului Domnului, iar in partei a doua cup*inae
cdteva indemnuri vii:
,,...^sd
ddm, crestinilor tnchindciunZ gi mulyumita iretmti
ce.lei preq sfinte... Sd ne aducem aminte cu bund nddeide de
iaptele'cele
minunate
ale lui Dumnezeu... "
etc. Spre final, intalnim un indemn similar cu cel din
parcneza anterioard, extrasd din Proloagei
,,Sd
ne aducem aminte in ziua aceasta
qi de acea tntdmplare minunatd care ne duce la Dumnezeu gi
care este cheia la
tmpdrdlia cereascd, adicd la botezul nosta...
"
Aceastd similitudine parenetic6 ne
determind sd credem cE pdrintele Mikofanovici cunogtea pareneza &n
proloage,
pe care am citat-o mai sus2o,.
c. Gfrnduri pentru Anul Nou, reprezintzi un model de parenezE recomandat
pelqp shljba de 1 ianuarie, cdnd - se gtie - credinciogii sunt mai obosili ca de obi-
cei, datoritd odihnei mai reduse din noaptea precedenui.
Evident, nu se va recurge
in fiecare an la cuvdntul parenetic. Prin alternanfa, vom vorbi, o'datii, despre sem-
nificafia Tdierii fmpreiuri alt6dat6 despre viafa gi slujiriea Sf. vasile cel Mare,
altadatd despre semnificafia cregtind a pagirii in noul an. Se poate vorbi pe scurt
chiar despre toate trei, acordind aproximativ 5 minute fiecirui evenimeni. Reve-
nind- la pareneza pe care o propunem
ca model, subliniem cdteva aspecte remar-
cabile: evidenfierea importanfei timpului, ca dar divin in vederea mantuirii:
,,Minunatd
este rdnduiala timpului... rimpul, ca gi aproapele nostru, este unul din
tovardEii de dnm ai vielii... un timp trdit in plinul gi
in curdlia lui, poate depagi
vdrstele, poate realiza mai curdnd, dupd spusele Sfinlilor'Pdrinli, o
fiinld ,,ci
inimd de copil neprihdnit
si
minte de bdrbat desdv,irsit.-."203; nddejdea intr-un an
mai bun, ce respir6 din confinutul armonios al cuvdntarii,
fesut
pe citate elocvente
din Scripturd qi Sfinfli P6rinfi, autorul ddnd argumentatiei qi
o forma literara
pldcutd:
,,Ce
grai addnc, ce tnlelesuri pentru noi cuprinde aceastd netncetatd pri-
menire, innoire a timpului. Acest ritm viu
si
necurmat,.aceastd succesiune de
momente
Si
vremi, de zile
Ei
nopyi, sdptdmdni
Si
luni, anotimpuri gi ani, de muncd
si
odihnd, realizdri
si
sdrbdtoriri, care ne
line
fn necontdnitd stare de constimld
qi veghe...
$i
nu numai vdrstele poartd in ele
frumuselea
innoirii, ci
Ei
viala qi
toatd
/dptura;
toate se nasc din nou...",t
;
in sfhrgit, confinutul acestei paxeneze
potrivite
si fitktsitoare Si
monahiktr
si
mirenilor..", Mitropolit Nestor VORNICESCU, Studiu intro-
ductiv, vol. l, p. 25. Limbajul Proloagelor a beneficiat, in aceasttr ultimi fianscriere, de competenp
gi osteneala ribditoare a smeritului cdrturar Arhim. dr. Benedict GHIU$, care a lucrat, in linigtea
chiliei de la Cemica, mulli ani la diortosirea lor (p6nn in anul 1990, cAnd a trecut la cele vegnice).
A fost ajutat indeaproape, la corectarea textului, de fiul siu duhovnicesc, plrintele Constantin
VOICESCU, fost corector la Redacfia Institutului Biblic
ai
de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romine.
20l.Yezi supra, nota 197.
202.
,,Proloagele
rom6negti de la Neamfu au inceput a se tipiri la 13 fetruarie 1854 gi s-au ter-
minat dupd l3 ianuarie 1855, cu binecuvdntarea inifiatorului, distinsul ierarh Sofronie Miclescu,
Mitropolitul Moldovei...", la Mitrop. Nestor vORNICESCU, studiu introductiv....p.34. cum se
gtie, manualul ptrrintelui Mitrofanovici apare ulterior Proloagelor, respectiv in 1875.
203. Pr. prof. dr. C. GALERIU, op. cit. p. 16.
204. Ibidem, p. 17.
54
invita pe ascultiitori la un bilanf personal pentru anul care a trecut, indemndnd dis-
cret la autodepEqire:
,,Orice
hotar de an vechi
Ei
nou, sileSte pe
fiecare
sd medi'
teze;.ce roade am adus? Sd privim tn urmd clipele, zilele, poate anii pierduli,
deqerli,
/drd
rod,
Si
sd cugetdm... Fiecare ceas
Si fiecare
zi sd
fie
plind de rodul
muncii, al crea(iei;
fiecare
an nou sd
fie
un plus de lumind in viala noastrd, o
tnnoire, un suiS...
"Ns.
AscultAnd un astfel de cuvdnt, credincioqii au gansa unui bun gi nou inceput, din
prima zi a anului. inderrnul pedagogic
,,tn fiecare
zi din nou, de la tnceput!
"
,
poate
^fi
aplicat aici sub o form6 ulor s-trimUatd:
,,in fiecare
an, din nou de la-nceput!"
d. Clopotele tn cultul creqtin, este un cuvant explicativ care poate fi utilizat,
cu adaptdrile corespunzdtoare, ca parenezd simpla la anumite duminici in care
preotufnu dispune de timpul necesar pentru o predicl propriu-zisd. Pentru a nu
incheia; totusi, slujba fEra cuvint, preotul poate rosti mai intdi o frazd de leg6tur6,
ca de exemplu:
,,lubili
credincioSi, mullumim lui Dumnezan cd ne-a inwednicil sd
ludm parte:la Sfdnta LiUrghie de astdzi
Si
sd ne bucurdm de darurile ei. La che-
marea clopotelor bisericii ali venit gi acum tn numdr mare, ca de obicei,
fapt
pen-
tru care vd apreciem in chip deosebit. intrucdt ctsupra Evangheliei
de astdzi am
zdbovit pe tndelete tn anii precedenli, totodatd din cauzd cd anumite obligalii
pas-
torale irgente nu ne pennit sd rostim un cuvdnt mai bogat, vom vorbi mai pe
scurt, iniercdnd sd rdspundem la o singurd intrebare: care este rostul
Si
9r9ve;
nieng7 clopotelor in cuitul cre$tin?
"
Dupa aceast5 introducere
(care poate fi desi-
gur uaaptita la condiliile specifice), preotul poate utiliza cuv6ntul explicativ
pe
iare il propunem ca rnodel. Socotim cd credinciogii vor primi
9u
intereq acoste
explicaiii, hai ales cd sunt scurte gi concrete, spaliul prezentdrii lor nedepdqind 5
*irrute. S" va recurge apoi la o incheiere potrivita, de genul:
,,Sd
rdspundem-Ei d-e
acum inainte chemdrii pe care ne-o
face
Sfanm bisericd
prin glasul clopotelof tn
fiecare
duminicd qi sArbdtoare. ASa sd ne aiute Dumnezeu. Amin." Credem cd
credincioqii vor pleca de la biserica mu$umi1i qi in ziua respectiv6.
Elemente speciale de redactare a parenezei simple
Din modelele prezentate mai sus se poate observa cd pareneza simpl6, deqi
scurtd,
presupune un efort special de g0ndire, selectare a ideilor, redactare, rostire
g.a. Doiim sa subliniem ci nu este uqor a face o astfel de cuv0ntare. Ar fi o
gregealS de infelegere dac6 s-ar confunda simplitatea ct simplismuW. Este mai
lreu
uneori sd utilizezi parerreza decdt un alt gen de predicS. Aceasta
pentru. ci
irebuie in putine cuvinte s5 surprinzi mesajul piopus, in aga fel incflt auditoriul sa
fie mulfumit. Nu este suficienta doar transmiterea informafiei. Este necesard o
anumita spontaneitate
gi un acut spirit de observafie, din cauzL cd - in general -
conlinutu[
parenezei este determinat de doui componente
principale: expunerea
205. Ibidem, p. 19.
206. Excelenti medalioane siz ple dar de o mare profunzime ne prezint6 Ernest BERNEA in vol
fntlemn la simplitute, Bucuregti, 1995,125 p.
55
unui adevdr de credinld, in datele lui esenfiale
, Si
valorificarea elementelor de cir-
cumstantd. Reugita presupune, desigur, nu numai conqtiinciozitate gi efort, ci gi o
oarecare experienfi. De aceea, este total conhaindicatd practica improvizirii, cum
se intflmpld adesea, mai ales in ceea ce-i privegte pe incepdtori, incit se aud gi
recomanddri de genul cd cei ce nu sunt pregdtili
si
tncepdtorii mai bine sd nu vor-
beascd2'. Cum experienla nu se poate obfine decit vorbind, lncepatorii nu trebuie
sd abandoneze eforlul de a redacta gi rosti astfel de cuvdntIri, chiar dac6 o,weme
vor vorbi mai scurt dec6t ar cere situafia, Nimeni nu se va supdra pentru aceastd
scurtime. Dimpotrivd, cele mai dese cauze ale egecului unor predici renddtocmai
in lungimea lof08. Petru Hrisologul, Episgop de Ravena (sec. V), mare predicator
de limbd latin6, exagera uneori prin scurtimea cuvdnt6rilor. C6teva dinfre ele
(Sermo XXXW, CXruI, CXXWL - P.L. - Lil), se desftgoard pe parcursul a 5 mi-
nute. Dupd cum insugi mirturisea, chiar gi cele scurte geneteazd, oboseala,
nemaivorbind de cele lungi:
,,Et
dicenti, et audienti, semper generatlassitudo
fas-
tidium"2ue.
Cu aceste preliminarii,
trecem la partea aplicativa persodald. Vom prezenta
planuri gi, consecutiv, pareneze simple dezvoltate, pentru urmdtoarele sdrbEtori:
Sfintele PaSti, Anul Nou qi Boterul Domnului.
a. Parenezd simpld pentra Sftntele Paga Propunem aceastii cuvdntare pentru
a fi rostitd dupl inceputul slujbei invierii, afar6, inainte de a se intra in biserica.
$tim
din experienld c6 cei mai mulfi dintre participanfii la slujba invierii se
mdrginesc la ceremonialul scurt de afard, nu mai inh6 in bisericd pentru Smnta
Liturghie, ci se duc qi se culcd, sau - mai grav - benchetuiesc cu mancare, b6utur6
gi muzicS, am6gindu-se cd
,,prdzntiesc"
Pagtile. O parenezd rostitd in acest
moment, care sd includd gi o invitafie, iscusit alcituitd, fEcut6 celor prezenfi, de a
intra in biserici pentru a se bucura de intreaga slujb6, nu numai de o infimd parte
a ei, poate aved ca efect convingerea unui anumit numdr de credinciogi, care,
inifial, n-au fost hotardfi si rdmdn62r('. Iar cei care pleaci totuqi, primesc ceteva
invdfituri, care pot intra addnc in sufletele lor, gtiut fiind faptul cd solemnitatea
slujbei invierii creeazdo atmosferd unic6, determindnd o receptivitate maximd din
partea participanlilor. Nici un alt moment liturgic nu se bucuri de o asemenea
solemnitate. Ar fi pdcat ca cel mai prielnic moment omiletic sE fie trecut cu ve-
derea. Cuvdntul nu trebuie sd dep6geasc6, ins6, 10 minute (impul optim ar fi de
5-7 min). Lungirea cuvtntdrii ai n o iniprudi:n1a cu conseciile c6ntrare celor
agteptate. Menfiondm, totodata, convingetea cfr o parenezfr reusitd va determina,
ad-hoc, hotdrdrea multor participanli de a nu pleca acasfi, ci de a rdmrtne
Ei
la
207. R. P . RAMBAUD, op. cit.,p. 69:
,,Ces
sermons exigent chez le pridicateur une spiciale
mdtrise de la parole et qu'il ne
/'aut
point les accepter si I'on ne se sent l'dtoffe nicessairc. La mddi-
ocriti appardtrait aktrs en plein lumiere...", (subl. n.). De aceeagi perere este gi I. M. FOUN-
TOULIS, in tratatul sdu,Omiletiki:
,,..."il.)"cog
efvat rpottpoctpo va pr) yt6wat...",p. 137.
2A8.
,,Durie
exagirle: la plus
frdquente
cawte d'dchec!, P. RAMBAUD, op. cit., p.383.
209. Sermo 122, apud
f
Dr. Nicolae CORNEANU, Mitrop. Banatului, Studii patristice,
Tirniqoara, 1984, p. 172.
210. Din propria noastrl experien{i, am constatat ci unii dintre ei aduc preotului, la sfErqitul
Sfintei Liturghii, mullumiri pentru invitafia {hcut6, recunoscdnd chiar c6 n-ar fi rtrmas dacd nu ar fi
fost indemnafi atet de stAruitor.
s6
Sffrnta Liturghie, intre temble poslbile, pare vor alterna de la an la an, enu-
merim: E^timologia cuvdntului
,paSte";
Invierea Domnului, nddeide a tnvierii
noastre; Invierea Domnului, temei al redeSteptdrii virtulilor neamului romdnesc;
Ce este
,paEtele"
care se tmparte la fnviere,
qi cum se consumd? etc. Fiecare din-
tre aceste subiecte va fi, desigur, insofit de indemnurile corespunzdtoare, care
fin,
de altfel, de specificitateaparenezei. Pentru exemplificare,
propunem prima tem6,
cu incadrarea conjuncturald necesari.
PLANULCWANTARII
(Slujba invierii de afari se incheie cu rostirea solernni, de trei ori, a salutului pascal,t{istos a
inviat!", la care poporul rispunde,
,t4devdrat
a inviat"!", dupi care se cdnttr Troparul invierii de
trei ori. in acest mod se creazd o atmosfertr de maximd emofie, un teren intru-totul favorabil pentru
cuvintul parenetic).
'
Textt
,Aceasta
este ziua pe care a
/dcut<t
Domnul, sd ne bucurdm
Si
sd ne veselim intr-tnsa!"
Formula de adresare: Iubili credinciosi, cinstitori ai invierii Domnului!
Introducere: Exprimarea mu[umirii c6tre Dumnezeu pentru invrednicirea de a prlznui Sfintele
Pagti, cu pace gi cu bucurie.
Tratare: - scurti retrospectivil liturgice a slptiminii Sf. Patimi;
- semnificalia cuvdntului
,pa{te".
lncheiere: invitalie pentru cei prezenfi de a nu pleca acasi inaintea de a se bucura de Sf.
Liturghie gi a lua Sf. Pa;ti.
(Se va rosti iariqi, de trei ori, salutul pascal, dup5 care, in sunet de toacl, clopote
9i
cintlindu-se,
in mod repetat, Troparul Invigrii, se va intra in l[caq).
PARENEZA DEZVOUTATA
uAceasta
este ziua
pe care a
frcut-o
Domnul, sd ne bucurdm
$i
sd ile vese'
lim tntr-tnsa!"
Iubili credinciogi, cinstitori ai invierii Domnului,
Ca in fiecare an, am rostit
$i
am cantat impreund Hristos a inviat!9i in aceastii
noapte smntii a Pagtelui... (se va preciza anul). P,"in aceast6 rostire mirturisim,
deodat6, doud lucruri: credinla in invierea noastr6, a$a precum Domnul nostru
Iisus Hristos a inviat, totodat?i n5dejdea cd, odatd cu acest Paqte, vom pi.gi spre o
viali mai bun6, mai demn6, atAt sub aspect moral, cdt gi material.
36-I mulfumim, aqadar, Domnului ci ne-a ajutat sa ne invredincim de partici-
parea la aceastd preafrumoasE gi sfhnta slujb6, ci la aceasta orA liturgicA suntem
linga o Smnta biserica.
Iubili credincioSi,
Am urcat, incepdnd din Dumninica Floriilor, spre Ierusalimul cel dohovnicesc,
treptele Deniilor din serile sdptaminii Patimilor. Am fost din nou martorii
suferinlelor Mintuitorutui nostru: vinderea, batjocorirea, incununarea cu spini,
ristignirea, moartea gi punerea in mormAnt. Am trecut
9i
noi pe sub Sffintul Epitaf,
mdrturisind tainic c6 vrem sd ne ingropdm pdcatele gi noi cu Iisus, care S-a l6sat
57
ingropat spre a ingropa pdcatele omenirii, apoi am sdrutat Sfhnta cruce, infele-
gind ca numai printr-o viafi
jertfelnicd
putem n6d6jdui c6 vom invia gi noi, pre-
cum El a inviat in urma
jertfei
gi mo(ii pe cruce. invierea Lui ne umple acum
sufletele de bucurie, Pagtile fiind cel mai luminos pramic din calendarul cregtin.
Dar ce inseamni, oare, cuvintul,paste", rostit atit de des?
Acum 3500 de ani, in valea Nilului din Egipt, poprul eweu se gEsea intr-o grea
robie, de peste 400 de ani. Prin voia Domnului ei au iegit din aceasti robie gi, la
plecare, au luat, intre multe altele, gi un cuvAnt care - nu benuiau atunci - va primi
o consacrare deosebiti. Cuv0ntul minune erapasah
9i
desemna in limba egipteani
slrbitoarea solstifiului de primdvarI, cAnd soarele trecea din emisfera aushala in
cea boreal6. Propriu-zis pasah insemna trecere gi semnifica biruinta luminii
asupra intunericului. Cu oarecare transfomare, evreii i-au zis pesah, tot cu infele-
sul de trecere, adicd trecerea lor prin Marea Rogie, de la robia egipteand la liber-
tatea
f,Erii
Fdgaduinfei. Adici trecerea de sub
jugul
robiei la bucuria libertdfii.
Grecii au preluat cuvdntul minune, zicdndu-i pasha; aproape la fel i-au zis gi lati-
nii: pascha - pascae. De aici il are gi limba romdnd., pasti sa:u pa;te, cuvdt sino-
nim cu inviere, adicd trecere de la moarte la viafi, de la robia plcatului - prin jert-
fa qi invierea Domnului - la bucuria viefii intru virtute.
Iubili credincioSi,
in fiecare an, in cea mai emofionanti noapte liturgica retr6im sensul addnc al
acestei treceri, cdnd Hristos Cel inviat ne reaprinde sperantele de trecere de la
pdcat la virhrte gi la o viat6 mai buni pentru noi
Ei
familiile noashe. Aceast6 slujb6
impresionantd ce s-a ftcut aici, afar6, este doar inceputul prazricului. Va chemdm
acum sd intrafi cu noi in Sfhntul l6cag, sd fi}i pArta$i la Sfiinta Liturghie, apoi sd
primifi paEtele, p6inea binecuvdntatii, qi
sf, aveli bucuria slujbei intregi. Chiar
daci trupul vd cheam6, poate, spre sorrn sau mdncare, dafi ascultare sufletului,
care v6 indeamnd sa rdm6nefi. Facefi bucurie sufletului! Pentru c6, iubifi credin-
ciogi, cinstitori ai sldvitei invieri, aceasta este ziua pe care a
facat-o
Domnul, sd
ne bucurdm
Si
sd ne veselim tntr-tnsa! Amin. Hristos a inviat!
b. Parenezd pentru Anul Noa. Cu toate cE nu se incadreazd in duhul
cregtinesc, ziua de Anul Nou este marcatri, gtim cu tofii, de oboseala revelionului.
Slujba incepe uneori mai tdrziu ca de obicei, din cauzi cd, efectiv, credincioqii vin
cu intdrziere la bisericd. Slujba este, apoi, pulin mai lung6, datorita faptului cE se
sdv6rqegte SfEnta Liturghie a Sf. Vasile, a cdrei Anafora este mai denoltati,iarla
urmd se citesc Molitfele aceluiagi, care mai adaugd timpului liturgic 10 minute. in
aceste condifii, socotim cd in locul unui panegiric, sau altui gen de predici dez-
voltat, o parenezd, scurtl prin nafura ei, va fi mai bine primita de ascultatori.
Temele pot varia, desigur, de la an la an: Paraleld intre Tdierea impreiur
Si
Botezul creStin; intreita semnifica(ie a praznicului; Anul nou civil
Si
Anul bise-
ricesc; Atitudinea creStinilor
fala
de revelion etc. in cele ce urmeaz6 propunem o
variantd pe care noi ingine am experimentat-o, care
fine
seaml de intreita sem-
nificafie a prazricului.
58
PLANULCWANTARII
Text:
,Pune,
Doamne, inceput bun mdntuirii noastre!"
Formula de adresare: Iubili credincioSi!
Introducere: - mulpmire ctrtre Dumnezeu pentu bucuria prezen{ei in Biserici, in prima zi a anului.
- care este atitudinea cregtinilor fap de ,,revelion'?
Tratare: - tntreila semnificalie a praznicului.
a - scurt5 referire la praznicul Tiierii imprejur a Domnului, cu indemnul dat creqtinilor de
a lectura cap.2 al Evangheliei dupd Luia gi cartea Levitic cap.12.
b - c6teva cuvinte despre personalitatea Sf. Vasile cel Mare.
c - anul nou, prilej de bilanf sufletesc
Ai
de reinoire a hotararii de a p69i pa calea credinlei
gi a faptelor bune.
lncheiere - uriri cregtinegti penfiu cei prezenfi, penhu Amiliile lor gi pentu integ neamul rom&resc.
PARENEZA DEZVOLTATA
,,Pune,
Doamne, tnceput bun mdntuirii noastre!"
Iubili credincioSi,
Se cuvine, mai inainte de orice cuvant, sd aducem mulfumiri din adicul
sufletelor noastre lui Dumnezeu cA ne-a ajutat sa p6gim cu pace in noul an
$i,
mai
ales, sd fim in biserica la acest ceas de Liturghie. Mdrturisim prin aceastii
prezeni1d,, dragostea noastra de a incepe cu rugAciune prima zi a anului, chiar dac6
acum suntem, poate, mai obosili ca de obicei. in componenfa vielii modeme a
infrat, cu sau fbrA voia noastr6, un eveniment devenit tradilional, necre$tin prin
implicaliile lui, dar care nu poate fi negat ca realitate: revelionul. Suntem gi noi
trditori ai viefii moderne, dar in duh creqtin. La miezul nopfii frecute, cand
orologiul a marcat trecerea din vechiul in noul an, noi, impreunl cu familiile noas-
tre am rostit mai iut6i o rugdciune pentru ca Dumnezeu sd ne ajute intru innoirea
rdvnei pe calea mdntuirii, cer6nd de la El Ltn nou tnceput bun, apoi, desigur, am
inchinat un pahar cu vin, ca tot romdnul. Dar n-am mai z6bovit mult, ci ne-am
rekas spre odihn6, pentru a fi treji la ora venirii la Sffinta bisericE. Noi
qtim ca
insugi cuvAntll revelion poate fi inleles in sens cre$tin: r|veiller (de la care vine
romhnescul revelion) in francezl inseamn6 a trezi, a se deStepta din somn.Iati-ne,
a$adar, aici, in casa Domnului, unde toti'cei care se numesc cregtini ar hebui sE
fie la aceasta o16.
Iubifi frali de credinfi,
Calendarul nostru menfioneaza,
precum gtiti, trei sarbdtori
pentru zir.n de azi:
Tdierea fmpreiur a Domnului, Sf. Vosile cel Mare gi Anul Nou. Despre fiecare vom
face, in cele ce urmeazd) c6teva scurte referiri.
Tdierea tmpreiur a pruncului liszs s-a fEcut a optan dupl naqtere,_pregym
citim in sfhnta evanghelie dupd Luca (2,21-24), cAnd l-au pus
$i
numele, dupa
rinduiala veche conslmnat6 de Moise in Levitic cap. 12. Pentru a afla mai pe larg
despre acest sfhnt eveniment, vd indemndm sA citili acasA din Scripturi, c1n{vefi
dispune de un ceas de linigte, atdtla Luca, cap. 2, cdt
Si
la Levitic, cap. 12. Dacd
ar intreba cineva de ce astdzi noi, cregtinii, nu mai tdiem pruncii inrprejur, rdspun-
dem: tdierii imprejur din Vechiul Testament i-a luat locul Botezul creqtin in Noul
59
Testament. Acum spunem gi noi, o datd cu Sf. Ap. Pavel:
,,Tdiereatmpreiur
este
aceea a inimii, tn duh, nu tn literd" (Rom. 2,29).
Sfdntul Vasile cel Mare, tr5;itor in veacul al fV-lea, a c6rui pomenire astEzi
sdvdrgim, ne este cunoscut prin cdteva fapte cu totul remarcabile: este autorul unei
Sfinte Liturghii, numitd in cdrtile noastre Linrghia Sf. Vasile cel Mare, ce se s6-
v6rgegte de zece ori pe an, inclusiv,astdzi; este autorul unui insemuat numir de
lucrlri teologice, omilii, epistole etc, dup6 care invdfim qi astdzi, minundndu-ne
de inalfimea cugetiirii sale; a rdmas in istorie ca ctitor al unui aqezdmdnt social de
binefacere, intitulat Vasiliada, dupd care s-au inspirat pdnd in nua de astdzi
nenumirate centre de caritate. Nu in ultimul rdnd, s-a remarcat printr-o viafa de
sfinfenie exemplard. Om al rugdciunii, ne-a l6sat gi Molitfele, cunoscute sub nu-
mele s6u, pe care le-am rostit gi noi astdzi in genunchi. S-a dovedit biruitor peste
patimi, dup6 cum insuqi numele lui sugereazfl. Cdci Vasile vine de la grecescul
Basileos, care inseamnd tmpdrat. Citim, de pildd, despre rtn caz asemdnator, in
Patericul egiptean, cum Awa Iosif a spus odatd ucenicilor:'
,Eu
sunt tmpdrat
astdzi, cd am tmpdrdlit peste patimi!" (adicd,le-am biruit!). Aga gi Sf. Vasile, s-a
dovedit biruitor peste cele lumegti, dobdndind sdlag in ceruri, unde gi astiizi se
roagi pentru noi.
Cu privire la marcarea Anului Nou, noi trebuie sd vedem cregtinegte acest prag:
sd ne facem un bilanf sufletesc a ceea ce am rcalizat sau nu in anul precedent, cdt
am lucrat la mAntuirea noasfrd gi a aproapelui, totodatA sd cerem ajutor de sus pen-
tru un nou gi bun inceput in calea m6ntuirii. Sd nu ne mire acest cuvint
,,tnceput
bun". Chiar daci suntem mai inaintati in vdrst6, in cele ce privesc mdntuirea tre-
buie sd ne considerSm mereu tncepdtori. CAci spune un proverb sugestiv: ln
fiecare
zi, din nou, de la inceput! Sau cum citim in acelagi Pateric egiptean:
,,Odatd
Awa Arsenie a
fost
auzit de cdtre ucenici, care stdteau afard, strigdnd din
chilie: Dumnezanle, nu md pdrdsi! Nimic bun n-am
fdcut
fnaintea Ta, dar dd-mi
dupd bundtatea Ta sd pun inceput!
"211.
Iubili credinciogi,
Mullumind lui Dumnezeu pentru binefacerile care au fost asupra noastr6 in
anul care a trecut, p6qim cu nidejde in noul an, in dorinta de a fi mai buni, mai
iertdtori, mai harnici, mai aprinqi de dragoste pentru Sfrnta Biseric6. Vd apreciem
in chip deosebit pe tofi care afi dovedit gi astazi dragoste fatf, de legea noastri
cregtind gi ati venit aici. Tuturor vd dorim sdndtate
Si
ani multri intru Domnul! Ctt
deosebire, celor care purtali numele Sf. Vasile, vd adresdm binecuv6ntiirile noas-
2ll . Patericul, tiparit la lagi, 1913, p. 19. De va ingidui timpul, se poate da inci un exemplu cu
privire la tnceputul bun:
,,Se
spunea pentru Awa Sisoe, cd atunci vrea sd se sdvdrSeascd,
Sezdnd
pdrin(ii ldngd ddnsul, a strdlucit
fala
lui ca soarele.
$i
le-a zis lor:
,,Iatd,
Avva Antonie a venit".
$i
dupd pulin, a zis:
,,latd
ceata proorocilor a venit".
$i
iardSi
fala
lui mai mult a strdlucit.
$i
a zis:
,,ldd
ceatu Apostolibr a venit".
$i
s-a indoit
fala
lui iardsi.
$i
se pdrea ca gi catn el ar
fi
vorbit cu
oarecare
si
i s-au rugat lui bdtrdnii, zicdnd:
,,Cu
cine vorbeSti, pdrinte?" Iar el le-a zis:
,,latd
ingeii au venit sit md ia, qi rog ca sd
fiu
ldsat sd md pocdiesc p4in
,,. $i
i-au zis lui bAtdnii: ,,Nu
ai trebuinld sa tu pocAe$fi, pdrinte".
$i
le-a zis lor bdtninul:
,,Cu
adevdrat, nu md
Stiu
pe mine sd
fi
pus tnceput".
$i
au cunoscut toli cd este desdvdrSit..." Ibidem, p.217.
60
fie pdrinteqi de tot binele, felicitindu-vd
pentru faptul cd afi inceput ziua onomas-
tic6 in biserica.
Aceleaqi gdnduri cregtinegti pentru famillile dumneavoash6
9i,
in comuniune
cu fretiile vo-astre, penku intreg neamul nostru rominesc. La mulli
Si
buni ani tn
ogorul DomnuluilAmin.
c. Parenezd pentru Boboteazd- Programul liturgic din ziua Bobotezei este,
credem, cel mai bogat comparativ cu
-al
celorlalte
praznice impdritegti,
prin
adlugarea rdnduielii Sfinlirii celei Mari a apei. De aceea se recomand6
qi aici o
pareiezd,,care sA fie rositd imediat dupd stuiba sftnlirii
9O9i
Cand sfinfirea apei
are loc afar6, mai ales la un rtu, atmosfera este deosebit de prielnicd pentru un
scurt cuvdnt de invafitura. De fapt, crearea unei atmosfere lituryice corespun-
zdtoare face parte din tehnica reugitei oricdrei predici. Slujbele in sine sunt gel-
eratoare de atmosferd haricS, dar siujitorul are un rol deosebit in aceasta: prin felul
de a sluji, poate m6ri sau micgora predispozifia suleteasci a participanlilor.in-ve-
derea ascuit6rii cuvdntului de invdlaturA-in cazul Sfinfirii celei Mari a apei, dacd
slujba s-a fScut cu ddruirea necesard, credinciogii sunt proi.rnd impresionafi,-iar
"rrrant
t parenetic dispune de un teren deosebit de favorabil.lnttetemele yosibile
pentru acist moment enumerdm: Folosul
Si
modul de intrebuinlare al Agheasmei
Mari; Explicarea termenilor
folosili
pentru praznicul zilei: Botezul Domnului,
nobwia, Ardtarea Domnului, Ardiarea Prea Sfintei Treimi; Datoria omului
fald,delume,
creatd
Si
sfinlitd de Dumnezeu etc.2t2 Pentru exemplificare alegem
prima temd din cele enunfate mai6ius.
.PLANUL
CWANTARII
Text;
,,l1are
eSti, Doamne,
Si
minunate sunt lucrurile Tale,
Si
nici un cuvdnt nu este de aiuns
.spre lauda minunibr Tale!"
Formula de adresare: Iubili credincioqi.
Introducere: - prezenlain numdr atat de mare a cregtinilor la aceastii slujba se datoreazd,
pe de
o parte, mirimii prainicului in sine, iar pe de alta, dorinfei de a duce pe la casele lorAgheasmi Mare'
Tratare: -
folousele
Agheasmei Mari; modul de intrebuinfure Si
pdstrarc;
- sn ne ferim de a profana Agheasma, prin inhdbuinlare spre alte scopuri decit cele binecu-
vintate (pentru anumite
,,rqete"
recomandate de penoane dubioase, in diverse scopuri eterodoxe).
-i;;ili.;.;
- iit
"Uuintu..a
Agheasmei presupune grije pentru o viafi virtuoasi. In aceaste
n6dejde, ne rug[m Domnuiui ca apa sfinfitn sii fie de folos pentru cregtinii ce o vor lua cu evlavie'
pentru case,
tarini
g.a.
PARENEZA DEZVOLTATA
,,Mare
eSti, Doamne,
Si
minunate sunt lucrurile Tale,
Si
nici un cuvdnt nu este
de aiuns spre lauda minunilor Thle!"
Iubili credincioSi,
Aceste preafrumoase cuvinte le-am auzit acum cdteva minute
9i
fac parte- din
marea rugiciune de sfinlire a apei, alc6tuitd de Sfhntul Sofronie,
patriarh al
212. Cuvintirile vor {i rostite, desigur, cu adaosurile parenetice corespunzitoare'
6l
Ierusalimului, trditor in veacul al vll-lea''r. Suntem ad6nc migcafl de mdrefia
aceste slujbe de sfinfire a apei celei mari, care se face o singurE datti pe an,
aducAndu-ne aminte de Botezul Domnului, cdnd Mintuitorul nostru Iisus Hristos
a sfinfit apele prin intrarea in Iordan cu preacuratele Sale picioare. Vedem cu ochii
sufletului, o dat6 cu Ioan Botezitorul, Duhul Sffint pogordndu-se
ca un porumbel,
deasupra capului Mdntuitorului; auzim gi noi, cu acelagi Sf6nt Botezdtor, glasul
din cer al lui Dumnezeu Tatdl. Minunatd ardtare a Prea Sfintei Treimi ta rdal
Iordan! Prezenla dumneavoastrd aici, in num6r atdt de mare, este un semn al
mdreliei acestui pramic, pe de o parte, iar pe de alta al dorinlei de a duce acasd,
in vase curate, sfhnta qi Marea Agheasmd, pentru evlavioasd inhebuintare.
Drep t -m dr itor i creq tini,
Socotim potrivit ca in aceste momente de in6$are sufleteascE, s6 vE aducem
aminte, pe scurt, despre foloasele Agheasmei Mari gi modul de intrebuinfare
li
pdstrare. In acest scop, reamintim un fragment ldmuritor din Rug6ciunea de sfin-
fire
a apei, pe care ati auzit-o cu tofii. citim, iatd, din cartea dup6 care s-a fEcut
slujba2'a:
,,... S-i
dE ei dar de vindecare gi binecuvtntarea Iordanului. F6-o izvor
de nestricdciune, dar de sfinfenie, dezlegare de p6cate, vindecare de boli, diavo-
lilor pieire, de puterile cele potrivnice neajunsa, plina de putere ingereasca. Ca tofi
cei ce se vor stropi gi vor gusta dintr-insa, sf, le fie spre curdfirea sufletelor gi a
trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinlire a caseloE spre tot folosul de tre-
buinfd..."
In privinla modului de intrebuinfare, amintim mai intdi cd s-a indatinat obi-
ceiul de a se consuma, pe nemdncate desigur, timp de nou6 zile, incep0nd cu
ajunul sarbatorii Bobotezei, pdn6 la odovania (sfnrgitul) praznicului. Mai poate fi
consumati in zile de post gi ajunare, sau la sarbatori mari, fie inainte, fie dup6
biseric62''. O precizare se impune, insi: cAnd lu6m Agheasmd Mare gi anafurd,
intai luim agheasma, apoi anafura. 56 gtim,
apoi, c6 Agheasma Mare este intre-
buinlat6 de preot penku a skopi casele dumneavoastrI, in zilele ce preced
pramicul Bobotezei; tot cu Agheasmd Mare se sfinfesc icoanele, crucile,
vegmintele preoteqti, vasele liturgice (potir, disc
A.a.);
de asemenea, credinciogii
ingiqi obiqnuiesc sd stropeasci ogrdzile,livezile, viile, holdel,
$.o.,
un lucru bun,
avdnd in vedere cd toatli firea inconjurdtoare are nevoie de sfinfire.
213.
I
644, pomenit in calendar la ll madie; vezi Pr. Grigore POPESCU, Calendar cu toli
Sfinlii din an prdznuili in Biserica ortodoxd a rdsdritului, intocmit dupi Viefile Slinfilor scrise de
Arhiepiscopul Dimitrie al Rostovului, dupi Minee gi alte lucriri, in BOR, an. LXXIV, 1956,nr. l-2,
p.188.
214. Mineiul pe ianuarie, sa:u Molitfelnic. Frafii preofi gtiu efectul deosebit pe care il are uti-
lizarea acestor ci(i in cadrul predicilor: este efectul
4ztoritdlii.
Credinciogii vid ci preotul nu spune
de la el adevdrurile respective, ci dintr-o carte s/iintd, la fel cum se intAmpli mai ales in cazul intre-
buinprii Sfintei Scripturi. A se vedea, in aceasti privinp gi studiul nostru Cunoasterea temeinicd a
Sfintei Scripturi
Si folosirea
ei in predicd, in BOR, an. CIV, 1986, nr. 5-6, p. 533-543.
215. Pr. prof. dr. Ene BRANIgTE, Lilurgica Speciald..., p. 463. A se vedea
9i
studiul Pr. prof.
dr. Nicolae NECULA, Care este intrebuin(area Agheazmei Mari
si
cum se pdstreaza?,invol.
Tradilie
Si
innoire...., p. 298-300.
62
De aceea, kebuie sI avem un respect deosebit fafa de^ acest dar dumnezeiesc:
Agheasma se p6streazd cu atenfie, ferind-o de intinare. In acest scop, ea trebuie
linutd
inff-un loc deosebit in locuinfd, inE-una din incdperile destinate pentru
activitati mai pioase, gi nu la un loc cu toate celelalte obiecte de uz casnic, in
bucltarii sau cdm6ri, alaturi de sticle cu alt confinut. Dacd de la un an la altul
Agheasma prisosegte, cea veche, degi rru este stricatii gi nu se stric6 niciodat5, se
varsd in locuri curate, ferite de intinare, de regul6, in pamdqt, la flori, la rddicinile
pomilot''".
Mai amintim, iubili credinciogi, c[ kebuie s6 ne ferim ca de foc de orice inke-
buinfare strdini cu duhul orotodoxiei.
$tim
c6, din pdcate, s-a inmulfit in ultima
vreme numdrul
,,dezlegdtoarelor", ,,desc6ntdtoarelor",
sau altora asemenea, care -
profitind de necazurile oamenilor, dar qi de ignoranla lor - recomanda fel de fel
de
,"refete",
pentru aqa-zisele dezlegdi de farmece etc, refete in care includ une-
ori gi agheasmi, mare sau mic6. Si nu cumva sE le dafi ascultare, drept-mdritori
cregtini, ci facefi lucru diavolesc, nu cregtinesc! Nici nu vi
Se
rezolvd necazul, gi
s6vflrqiti gi un mare pdcat. Canoanele Sfinfilor Parinfi opresc de la impartSganie
pe cei ce apeleazd la astfel de wdjitori"T. Pentru buna cinltire a sfintei agheasme,
v6 mai facem acum o recomandare. La sfErgitul Sfintei Liturghii, cdnd vefi primi
in vase apa sfinfitii, si pastrafi buna rdnduiali, aqteptind sa vi ie distribuie agheas-
ma cu rdbdare
ryi
buna-cuviintd, aga cum se cade intr-o astfel de sfanta zi.
Iubili credincioSi,
Nadajduim cd aceste cdteva lucruri vd vor ajuta penku folosirea cu evlavia
cuvenit6 a Agheasmei Mari. Sd avem grij6, iarigi, cd nu este suficientd
gustarea
din agheasm6 spre sfinlirea noastr6, a caselor, a
farinilor
noastre, ci gi de o viafn
virtuoasd, in credinfd gi fapte bune. Penku aceasta, sI ne
finem
mereu strdnqi in
jurul
Maicii noastre Biserici, ca astiizi! De incheiere, rugim pe bunul Dumnezeu
sE vE implineasc6 toate cererile cele spre mdntuire prin gustarea gi stropirea cu
aceastd apd sfinfita. Amin.
III. 2. PARENEZE CU CARACTER FESTIV DE BUCURIE:
LA BOTEZ, CUNUNIE, SFINTIREA BISERICII,
INSTALAREA PREOTULUI iN PAROHIE,
SFINTIREA CASEI
$.A..
La evenimentele pomenite mai sus, clrora se pot ad6uga qi altele, bucuria
sfhnta se degaj6 din insugi actul liturgic care se sivdrgegte, cu condilia sine qua
non ca slujba si fie sdvdrgitii cu toatii cuviinla, conform normelor liturgice. Astfel,
in urma actului eultic care a creat o atmosferd haricl deosebitii, un scurt cuvdnt
este extrem de binevenit. Credincioqii sunt sensibilizali sufleteqte gi pregatili din
216. Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, op. cit., p.299.
2l7.De ex. 6l Trulan; 65
Si72
ale Sf. Vasile cdl Mare. Yezi Pidalion..., p. 280-281.
63
punct de vedere al receptivitdfii pentru a asculta o inv6fitur6 care sd incheie in
mod fericit ceremonialul respectiv. c0nd slujba s-a s6v6rgit in chip liturgic (res-
p!!tar9a tipicului, dicfie gi gesturi
corespunzEtoare etc.), participanfii pot urmari
qi infelege ugor actul desfEgurat ?n prezenfa lor. cultul tnsusi, sdvdrsit dupd cuvi-
inld, este o predicd vie. De aceea, reugita unei pareneze la astfel de momente, este
favoizatd (sau nu), de atmosfera liturgica creata. Trebuie sd facem, totodatii, pre-
cizarea c6 o parenezi nereugitd (nepregdtitd gi nerostiti corespunzItor), va dete-
riora ambianta liturgica creatd anterior. Dar acolo unde, in urma sdvdrgirii cu da-
ruire a slujbei respective, se va rosti o parenezd pe m6surd, credincioqii vor gusta
din plin roadele unui act liturgic complet. Desigur, din punct de vedere al efectelor
harice, orice slujbd este completd gi fEra predici. Dar predica este cea care va face
inteligibile actele liturgice, prin explicarea simbolismelor gi prin sfaturile practice
care se pot da gi care sunt a$teptate cu mare interes de participanti. in practici, nu
la toate slujbele cirora se poate asocia pareneza se vorbeqte. Mai ales acolo unde
programul liturgic al preotului este foarte incdrcat, existE tendinfa de a nu se
cuv6nta deloc, sau aproape deloc, la botezuri, cununii, sfinfiri de case etc. O ast-
fel de atitudine nu este corectd. oricat de incdrcat ar fi programul preotului, 5
minute, cel pufin, pot fi rezervate unui cuvant parenetic. Practica preofilor cu
experienld dovedegte c6 se poate, iar efectul pozitiv al parenezei, fie gi scurt6, este
incontestabil. In cele ce urmeazd vom urmdri c6teva modele de pareneze cu carac-
ter festiv, care confirmd cele afirmate mai sus gi pot fi, in acelagi timp, surse de
inspiralie pentru propovIduitori.
Ilt.2. a. PARENEZA LA BOTEZ
Taina Botezului a fost insolitd, de la inceputul creqtinismului, de o bogatd
activitate predicatoriala, in special pe linie catehetica,
"""u ""
a fost firesc
Ai
nJce-
sar mai ales in perioada de rdspdndire a cregtinismului. indeosebi din perioada
catehumenatului, care a durat pind cdtre sftrgitul veacului al V-lea2rE, ne-au r6mas
cateheze de valoare unic6, rostite atAt in fala catehumenilor, cdt gi a neofifilor,t',
acestea din urmd purtdnd numele de cateheze mistagogice. Catehezele mistago-
gice pot fi considerate primele modele de cuv6nttui parenetice penku botez. Se
mai numesc
Si
cateheze postbaptismale, intrucdt au fost rostite dup6 s5vdrqirea
Tainei Botezului. Aga sunt de pilde ultimele cinci din cele doudzeci
gi
trei ale Sf.
218. Pr. prof dr. D. CALUGA& Catehetica, Manual penfiu Institutele Teologice, Editura IBMBOR,
Bucureqti, 1976, p. 32; Arhim. Veniamin MICLE, Importanln catehqei tn Bberica ododoxd dnpd
tnvdldtura qi practica pimekr veaatri oe4tine,invol. Iniliei catehetice, Rm. Vabii, l993, p. 8-9.
2 I 9. Cele mai cunoscute cateheze din aceastl perioadi sunt cele Dou dzeci
Si
trei de cateheze ale
Sf. Chiril al lerusalimului, P. G. XXXUI, col. 1097-1128, traduse de Pr. D. FECIORU, in colecfia
Izvoarele Ortodoxiei, Partea I gi II, Bucuregti, 1943, respectiv, 1945; amintimapoi cele Opt cate-
heze ale Sf. Ioan Gurd de Aur, descoperite in anul 1955 intr-un manuscris din Muntele Athos
$
pu-
blicate de Antoine WENGER in col. Sources chrdtiennes, vol. 50, Paris, 1957, 284 p.Yezi
9i
studi-
ul Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE Explicarca botezului tn
,,Catehezele
baptismale" ale Sf. Ioan Gurd
de Aur, in S! an. XXII, 1970, nr. 7-8, p. 509-527. in sfirgit, meriti a fi amintite cele
$asesprezece
Omilii catehetice ale lui Teodor de Mopsuestia (t 428), descoperite tot in secolul XX intr-o tradu-
cere siriand (V. Micle, op.cit., p. 9).
64
Chiril al lerusalimului, ultimele gase din cele opt ale Sf. Ioan Gurd de Aur gi ulti-
mele cinci din cele
$asesprezece
ale lui Teodor de Mopsuestta. Catehezele mista-
gogice explicd neofifilor Sfintele Taine, avdnd scopul de a-i conqtientiza asupra
darurilor primite gi asupra datoriilor ce le revin. Nu toate catehezele mistagogice
amintite mai sus se ocupd exclusiv de Taina Botezului, unele dintre ele explicind
Taina Sfintei Euharistii, ca de pilda ultimele doud ale Sf. Chiril al Ierusalimului22o,
sau ultimele cinci ale Sf. Ioan Gurd de Aur, care nu sunt de fapt cateheze mista-
gogice propriu-zise, ci au mai mult caracter de omilii, mijlocind neofililor un
invdfdmdnt moral, un fel de leclii de indrumare in viaJa cregtin622r. Referitor la
Botez, autorii mai sus menfionafi explicd pe larg ritualul sivirqit, adaugdnd sfa-
turile morale corespunzitoare perioadei istorice respective. Lungimea apreciabila
a acestor cuv6ntdri ne determinl si nu le reproducem ca model pentru parenezele
scurte de astSzi, dar confinutul lor poate fi considerat in mare masurd sursd de
inspirafie'22. Literatura teologicd romdneascd beneficiazi de un mare numdr de
studii care le este consacrat, in special pentru Catehezele'Sf. Chiril al Ierusali-
mului223. Tot ca sursi reprezentativi de inspirafie amintim
gi capitolul Rostul
Sfilt tului Botez in viafu duhowticeascd, din lucrarea Despre viala tn Hristos, ahi
Nicolae Cabasila22o, in care vom g[si o admirabili descriere a darurilor
primite
prin cele trei Taine de inifiere, totodatd subiecte concrete
pentru parenezele de la
220. Arhim. V. MICLE, op. cit., p. 17.
221. Pr. prof. dr. Ene BRANIgTE, op. cit., p. 525. O inenfiune aparte face pirintele profesorin
leg6tur6 cu a treia catehezda Sf. Ioan Guri deAur, despre care spune cii este
,,un
panegiric de cir-
cumstanle dupd botez"-, Ibidem.
Credem ci este impropriu, insf,, termenul de,,panegiric" per-ansamblu. Aceastf catehezi mista-
gogic6, are intr-adevirile.mente panegirice in prima parte, dar in a doua parte predomini elementele
[u.-.n"ii"" 9i
dogmatice. Si exemplifiiim: Cuvintul incepe prin a-i compara peneofili cu stelele noi
aparute pe-,p"ruI" cregtinismului: Ei).oy7toE 6 @eoE' i6oit rai dtxd
7fi5
dotfipoE gaivottotv
,*o#peE t6v oipav6:v gadpdcepot. Etri
7fi5
dodpeg 6d dv^$ oipavdv int
7ff5
gdvew-?'
oir'iri yffq 6ifu6vov,*ortprE, a)Jd rai Cv riptpq docipeg...inSources chrdtiennes... vol.50,
p. 15 t . ln continuare, Sf. Ioan Gure de Aur infrligeazi multiplele daruri ale Botezului
(lbidem' p.
iSf-f SS), indeamntr la lupt6 impotriva diavolului (aici evidentiindu-se elementul parenetic): O piu
ydp rfi cofroo
1p1vog'rataiocpa
rai y,pv&otov
fiv
rai ouyywbpqv etTe td rrbpaaa'dxd
6i'dZ onpepo,
ipep"E
td oad1ov t*v4aryev, 6 dytbv Gp6oqre, d 06atpov dvot r&qqtat.,,
Ibide'i, p.'t5S; Iui ca eiement dogmatico-liturgic, intiilnim mtrrturisirea ci Biserica a izvordt din
coasta lui Hristos: BotlLa paileti rai idpaiev aoA a{patog roittott r1v ioTiv; B.Xite r6cev
tppeooe ct1v titpTrlv rai r60ev rttv ntftlv Eogev, dvatkv dtrd coA otaopoA, &xd riS il.ertpdg
tfiq 6eoroexie... Ibidem,p. 160.
'222.lnaceiagi
context se inscrie gi Cuvdntul de tndemn pentru Sfantul Botez,al Sf. Vasile cel
Mare (MIGNE, P.G. 31, col. 424444), izvor prefios pentru parenezele la Botez, dar care astizi
lu
mai poate fi reprodus intocmai. Un fragment din acest cuvint, tradus de Pr. prof. dr C. C!^\-
NITESCU in G.b, an. X)C-.XV[, 1978, ni. 5-6,p.497498, este reprodus denoiinAnem,
p. 194-195.
223. Pnntre cele mai recente amintim: drd. Marcel SABAU, Importanla actuald a catehezelor
Sf. Chiril al lerusalimului, in S! an. XXXVI, 1984, nr. l-2, p. 110-126: Arhim. Grigore BABIJ$,
i)pera cateheticA a Sf Chirit al lerusalimului qi actualitatea ei,inO, an. XXXVII, 1986, nr. 3, p.
ljS-t+S; Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE Explicarea Sf, Tainc de iniliere in literqtura creStind,
Bucuregti, 1990, 180 p.
224. Trad. de Pr. prof. dr. Teodor BODOGAE, Sibiu, 1946, p. 26 - 75, Cartea a doua.
65
!9tez'12s.
Menliondm
de asemenea capitolul
urm6tor, intitulat Roadele sfidntului
Mir tn viala cea duhowiceascd,
pebiza
cdruiase pot alcatui excelente parcneze
despre Taina Sfrntului
Mir"6, taina mai pulin sesizabila de participanfi
in cadrul
ceremonialului.
.
in situalia actuali, la sfrrgit de secol XX, c0nd o caracteristicd aproape gene-
rald a semenilor este graba,
este riscant ca preotul
s6 incerce rostiria *"i
-p"r"-
neze la botez care sd depdgeascd
5-7 minute. Iar in cazul ca pruncul
nou-botezat
este. agitat gi pl6nge,
se recomandd
incheierea
ceremonialului
doar cu urarile
tradifionale,
insofite de
,,Mulfi ani hdiasci", incheiere .u uu fi apreciata mai bine
de participanfi,
decdt un.cuvdnt
oarenetic, oricdt de bine ar fi alcdtuit qi rostit.
Participanfii
vor fi atenfi.la plinsul
copilului si vor privi chiar cu ostentalie incer-
carea preotului
de a le
fine
predici...
Dar atunci cdnd copilul este linigiit (gi nu
pufine
sunt asemenea
situalii c6nd copilul chiar doarme dupd-,,bdifa.:
""'i
,-"
frcut), un cuv6nt scurt, precis,
bine roitit, va fi apreciat ca ail.de
iarticipanli.
cuvdntul.se.llrqe
pg
g"
9
parte pentru
a conqtientiza pe cei p.r.nli
de impor-
tanla actului liturgic s6v6rgit, iar pe de alt6 parte pentru
a-i edihca m6car in cdte_
va elemente esenfiale ale docrinei ortodoxe refe*ou.e
la aceasta taina, de care se
leag6 o sumedenie de invrtaturi.!l_se
rysqandite
de ,""i*i, sur-pr"r"nte in viafa
credinciogilor
sub forma superstiliilof".
be altfel gi la celelalie'mari confesiuni
greq-tine
parefueza
la botez este prezentd
in schema rdnduielii, plasat6 in general
la sfhrgitul ceremonialului"*.
Jindnd
cont de faptul c6, i, g"r"ii, ribdarea ascul-
tdtorilor este scurtE (gi nu se recomandd
a fi puia la incerJare), vom prezenta mai
jos
c6teva modele de. pareneze
scurte gi,
credem, ,"pr"i"ntutive.
brdinea pre-
zentdii este cronologicd.
Facem gi
aici observafia ca modelele pe care le vom
-.
225' Spre exemplu: in p. 27 a traducerii mai-sus amintite ni se sugereaza ca titlu de parenez1
,t{u
o taind, ci trei: Botezul, Mirungerea
si
Euharistia",
desprinsi din-urmatoarea explicafie a lui
N' Cabasila:
,,Botezul tnseam.nd tocmai o nastere, Mirul un izior de tdrie
si
iu"ioo, iar pdinea vielii
si
paharul
binecuvdntdrii
euharistice sunt titr-adevdr mdncare
si
bautuia.... Botezul impacd pe im
cu Dumnezeu, S/bntul Mir impdrtdqeste multe daruri minunaie, iar puterea mesei euharistice ii
aduc^e-sufletului
tnsuSi Trupul
Si
Sdngele lui Hristos...*, Ibiden.
.
226.lntr-un paragraf
al aceluiaqi capitol, intitulat
"Urmarile ungerii cu Sf. Mir", sugerat ca titlu
de pareneza,
avem elementele concreteiare, cu pufind
adaptare, pot fi reproduse aproape in totali-
tate, ca de exemplu:
"Ceea ce.Sf. Mir tmpdrtdseste la toli inst*it de totcleauna gi'dinirice
vreme
sunt darurile cele atdt de
folositoare sufletelor: darui evlaiiei
si
al rugdciunii, al'dragostei
si
inlelepciunii, precum
si
altele, cu t9-ate cd mulli crestini nu-si diu r"r-i d" aceasta, iai allii iu
cunosc lucrarea tainei acesteia...,,, Ibidem, p, 7 5.
227 Cu privire la nenumiratele forme ale superstifiilor, este edilicatoare lucrarea
pr.
Simion
Florea MARIAN Nasterea l_a roy!1i, Bucuregti,
-tg92--
Edilia I,
9i
Bucuregti, lgg5 - Edifia II-a,
ingrijite de Teofil TEAHA, Ioan gERB
9i
Ioan ILIgIU,2Tg p:.,care descrie eiemente de folclor dar
qi numeroase superstilii prezente gi astizi in viafa credinciogilor nogtri.
228.Pt. asist. Liviu STREZA, Botezul in diferite rituri tinrgice'crestine,Tezd,
dedoctorat, in O,
an XXXVI, 1985, nr. 2, pag.325,in
Schema noii r,induiei catoliie abotuzului copiiloi, cap'.
'Riturile postbaptismple" prevede
,,Alocaliune adresatd pdrinlilor
si
nasilor,,; p. 326, in sinema
nindu-ielii b-otezului cttpiilor.in Biserica Anglicand, este menlionat un,icurt cuidnt catehetic',; p.
327, in Schema rdnduielii botezului in Biierica Evangheliia-Lrt"rond,
se menfioneaze
,,Scuin
exhortalie adresatd pdrinlilor
si
nasibr"; p.323,in
Sciema rtinduielii botezului fn Biserici copta,
dupi impirtiiganie, este prevezut un,,Cuyint adresat naSilor..,,
5-
66
prezenta vor trebui adaptate la condifiile
particulare fi991yi botez, legate de
iamilia respectivI, de perioada liturgicE, de timpul disponibil
g'a.
a. Parenezd la botezul unui
fiu"',
este un cuvdnt
prin care se exprima-mai
intAi bucuria intrlrii in lume gi-in Bisericd a noului botezat, care'-
pe^ldnga
ocrotirea fireasci a pirinlilor - are de acum
9i
ocrotirea lui Dumnezeu Insu$l,
,,...Care,
cu puterea O"tutiri Siu cel Sfhnt a aprins in cel ndscut scinteiaviefii,
iar
in inima parinfilor a sadit simtamdntul iubirii
9i
nadejdeaAucuriilor
viitoare'.."
Pareneza-este scuftA, plin6 de baldura, incheindu-se in acelaqi ton al nddejdii in
ajutorul lui Dumnezeu:
,,Dumnezeu
sf,-l inwedniceascl9i
sd-i ajute ca s6 creascE
cu trupul gi cu inlelepciunea, ca qi printr-insul sd se laude
9i
s.6 se preamlreasci
,ru*rl"
""t
rmot
gi iiratt al lui Dilmnezeu
gi ca sd aibd bucurie
gi mdngiiere de
dansut tofi cei
"ar!
it iubesc pe el, care iubesc infelepciunea
9i
virtutea
9i
iubesc
pe Dumnezeu. Amin".
b. Predicd la botezul unui pranc, chiar tn cerc mai resfiAns, adicd
ftrd
asis'
tenla de al(i creqtinPtu, apa4ine unui erudit autor, deosebit de prolific in cdmpul
o-il"ti"iirri, caruia ii dator6m
gi singura Istorie a predicii la rorndni"'
4
Autorul frxeazd w text
(sau
moito), care va ghida intreaga
patenezd'.
,,In
ce
v-afi botezal|"
(Fapte 19, 3). inceputuleste
qocant, ex abrupto., eficient in trezirea
reciptivitafii asiul'tatorilor:',Aleiandru
cel Mare in tinerefele sale cdnd aducea
jertfr
zeilor. nu crula nicidecum aromatele. invalapnlt sau ?l indrumd s6 nu risi-
ir"ut.a
aromatele, chci inca n-a ocupat Arabia, unde ele se gdseau din abundenf5'
iutu t-u gdsit cineva si facd observalii chiar marelui impdratAlexandru
cel Mare!
b* nu se va gasi nimeni sI poat6 fice observalie creqtinilor de azi c6 rdsplitesc
lria
mult lui bumnez"u
p"rrt o toate cdte le-a dat lor! Iatd gi pe parinfii acestui
'p*""
i-u invrednicit
"u
uri sd aiba pruncul botezat, deci fhra de pacate in casa
ior...,, Rispunsul la intrebarea,in cei-aYi botezat?
",
este legat apoi de viala
prun-
cului care std in centrul ateniiei,
pentru care autorul
precizeazd:
,,Aq
dori. ca
fufif" lul *a-1 uad.u."a frind'botezat in Hristos. Aceasta depinde de parinfi
9i
nigi!" subliniaza apoi:
,,Mare
raspundere au decip6rinfii!",
ind9ln6nd in cuvinte
ie*" fa atenlie asupra'acestei responsabilitafi: ,,P6rinJii
ynt
datori a da creqtere
bund acestui
frunc...
Parin]ii de azi caretrdiesc
rau in familie sa-gi dea bine seama
ce fac. Pilda lor rea ar fi sE fie pentru prunci o dovadd cd iubirea de'Hristos e o
por"rt" frra rost iar pentru societate un- dezastru, c6ci pruncii rau crescuti-nu
v9r
cr0de in nimic...". La sfhrqit p21rerreza include ur[rile tradilionale,
intr-o frazd in
care se subliniazi mai intdi temelia acestora:
,,Suntem
deci pe temelia veqnici-a
adevarului
qi pe aceastd temelie stAnd, dorim noului botezat viata lungd in
Hristos!"233.
229. Autor: Pr. D. VONIGA, in vol. cuvdntdri ocasionale-Si funebrale,
vol. I, oragtie, 1908, p'
26-27 (vezi Anexa, p. 1 90-19 l).
230. Autor: Or. brigorie C1. COUqe, Episcopul Aradului, in vol. De la leagdn pdnd la moarte,
kad, 1927, p. l5-16 (vezi Anexa,p. l9l).
231. Alaturi de lucrarea menlionata la nota precedenti, amintim: Predici la toate duminicile
anului bisericesc, Arad, 1926; Brazde tn ogorul irtodoxiei. Cuydntdri ocazitinale,Arad,
1932'
232. Bucureqti, 1921,303
P.
i:S. irtt"*tri integrai din inexd, exprimarea a fost redatii conform originalului din 1927
,
ctJpar-
ticularitalile limbii de atunci. De aceea apar diferenfe in citatele prezentate mal sus'
67
c. CuvAfi h sdvfrrqirea
Tuinei Sfhatului Botez: Botezul autentic
,,cu
apd qi
cu Duh Sfdnt'a34.
^
Facem precizarea
din capul locului
c6 aceastd parenezdnu
poate fi rostiti in
intregime,
datorita lungimii-ei,_deqi
este publicata-mai
rp.""p"'6" zilele noastre.
Am inclus-o totuqi in lista modeleior
din Anexd, intrucaicloiinutul
ei r"priziiie
interes pentru
acest gen
omiletic,
^h
.u gdsim'elem"ri"
oiri .ure se vor putea
alcatui aproximativ
2-3 pareneze..
o reproldu""* qi p.;i*
aptrr ca reprezilnta-o
mostrd dintr-una din pufinele
cdrfi cu pareneze
laLotezp"
rui" f. avem in litera-
tura noastrd omiletic6235.
Cartea are o valoare incontestabili,
nu numai pentru
sin-
gularitatea
ei, ci pentru
meticulozitatea
cu care a fost alcdtuitii fiecare cuvantare
in parte,
cu fundamentare-biblicd
qi patristicd.
Trebuie ;t;;;;i;- insa, ca, dupa
pdrerea
noastrd, nici una din aceste cuvdntari nu mai pot fi
linute
astazi intocmai,
cuvant cu cuv6nt' datoritd dimensiunilor
apreciabile, care arcr"a arrim ozit1liinae
vorbitor qi ascultdtori. Darpot
constitui o iursa de inspiralie prin materialuibogat
pe care il conlin.
cuvdntarea la botez pe care
9
supunem
ltenfiei,
abunda de citate biblice (peste
?9]:.,1"=ri:T:Ti
este bo.sat6 in invalaturi
morale,
"ihild;
;tile pentru*via1a
cre$una.-ln
iorma
prezentd,
cuvdntarea
seamand mai mult cu o cateheza despie
Taina sfhntului Botez. Am redat-o, ins6, pentru
a semnala cartea p6rint"rri
gu"'eu,
profesor
de seminar, de vrednicd po-"nire,
care a ostenit cu'mutta d6ruire in
c6mpul omileticiir3u.
.
d ce
.rol
au nagii la-Botez?23',
este un model de cuvantare explicativa, scurtr
gi dinamicr., cu privire
la im.portanfa gi rdspundereu
nugiloiia-riotez. in esenla,
autorul
9videnfiazd
cd.,,Naqul-nu
este un simplu personaj,
sau elernent de decor in
cadrul slujbei Botezului,
ci indeplinegte
unul di, rd";;ii.po.t*t. roluri. El
este cel care inso{egte pruncul
care se boteazi, cel care exprima, t,
"r*li.
rri,
lepddarea
de satana
$1un1ea
cu Hristos, marturiseqte iruulrto.i de credinla a
Bisericii, concentrata
in.crez, pe care ei trebuie .a-t .o.t"as"a, il primeqt; pe
prunc
din baia Botezului, rdspunde la formula
de insemnare cu Sfbntul Mir gi'il
prezintd'
sd primeascd
sfrnta impartdganie.
De aceea, nagul este considerat parin-
tele sufletesc al noului botezat..j'.
in continuare, sunt prezentatecondiliiletano-
nice pe care nagii trebuie sa le indeplineascd.
Finalui acestui medalion trebuie
adaptat, ins6, lasituafiile.-concrete
gi completat cu formularea urdrilor tradilionaie.
^
e. cuvayt al sf. vasile cel Mare de indemn pentru
sffintul Botezrr",Lste un
fragment dintr-o cuvdntare
mai ampl6 prin care Sm"tut Vasile cel Mare se adre-
seazi adullilor care nu imbrdfigasera
inca creqtinismul. Desigur, situafia de acum
-
234. Autor: Pr. prof. Ioan BUNEA, in vol. cuvdnt de invdldturd la Botez, cununie
si
tnmor-
minta_re, Elitura Arhiepiscopiei
clujurui, cluj-Napoca,l 9g6, p.26-30 (Anexa, p.l9l-193).
?11 Ph
jltormaliile ce te.definem
este, de ait, utiima, ca data Oe'apariliel
.
-
236.In ultima parte a vie{ii a fost profesor
de bmiletica Ia Seminarui Teologic din Cluj (1972-
l98l), pdna la pensionare.
in afard de cartea semnalatii mai sus, a publicat gi volumul Cuvinte de
invdldtura. Predici la duminici
Si
sdrbdtori, Cluj, 19g3, 370 p.
_
-2)],Autor:
Pr.prof.dr.N.D.NECULA,invol.B'isericdsicult...,p.
130_l3l (veziAnexa,p.
193-194).
^ ^218'M]9NE,
P. c' 31, col.424-444 (fragment),
had.
pr.
prof. dr. constanrin CORNITESCU,
in G.B. an XXXVII, 1978, nr. 5_6,p.497 (vii,Aniia,p.
194_195).
7
68
este radical schimbata: nu mai avem la slujbele obiqnuite catehumeni,
care sd
uqt"pt" sau s6 amine botezul, ca cei cdrora se adreseazA Sf. Vasile, dar sunt cu si-
gura"ta prin parohii semeni de-ai noqtri care, dintr-un moliy saq.{tul incd nu s-au
6otezat.
preotul
nu va putea folosi in bisericd argumentaliile
utilizate inpateneza
de fa!d, dar o va putea face in discutiile particulare, sau tangential chiar la anu-
-ii"
i"i*gii s6vArqite in afara Sf. l5ca9, li care participd uneol
9i
nebotezatii
(ca
de ex. inniormdntdri, anumite sfinfiri etc.). in acest scop socotim
potrivit a reprg-
Ar"" f.ug-"ntul respectiv, in caresunt evocate c$tevalexte scripturistice
semni-
ir.uiiu"
f1""1.3,!-Z;DeIit.32,Z9;Matei2,5-6;Ps.
33,6;Matei
11,28 etc')
$icq"
este constnrit
pe o argumentare logica qi convingdtoqre.
in special
partea fina16
ui"
"i"-""t"
pur"rr"til" evidente: lttt" itii
ce-li ia gduce.ziua
de mdine", spttne
Sf. Vasile, celbr care tot aminau botezul pentru un ipotetic
,,miine"'
,,Sd
nu pro--
ifp ,""o'ce nu depinde de tine. Te cheamd laviald om-yle". De_c-e
.evili
chemarea?
ir'*r* pdrtas al'lucrurilor De ce dispreluieSti darul? Impdldlia lui Dumnezeu
i-o a"t"ir*, iir Cel ce cheamd nu minie. brumul este u$ar...De ce tntdrzii?"'"'
f.
Intrarea tn comunitatea'creStind23e,
este un model de parenezd din cultul
romano-catolic,
pe care il supunem atenfiei pentru a facilita posibilitatea com-
p;r4i"i
""
p*"""r"1e ortodoie descrise mai ius. Autorul a propus un text biblic
i" pi""ur. (practica generalizatdatdtin catolicism, cdt
9i
in protestantism):
-Clci
p;;;;;'ff;iul unul\ste,
qi are,mddulare
multe, iar toate mddularele
trupului,
'multe
fiind,,stnt
un trup,'a'{,a
Si
Hristos. Pentru cd intr-un Duh ne-am botezat
noi
to1t,
"i
sa
iim
un singu'r'tip,'fie
iudei,
fie
elini,
fie
robi,
fie
liberi,
qi toli la
"ry
ryh
ii-oi oiipat"
(t C"oi. 12,'l'i-13). Preiudnd mesajul acestor versete, autorul sub-
t:"iin impticaliite comunitare ale Botezului, in cuvinte bine. alese
9i
convin-
;;d;;.i;..-Brti
A. a-ii .u insdgi comunitatea s6 fie pe deplin repr-ezentat6
la
Fr""*" Uot"z.
$i
dac6, numaidecdi, vor bate clopotele, este.pentru
a le face cunos-
"ut, "hi*
qi ceior care au rdmas acas6, aceastd noutate imbucurdtoare:
,,comunitatea
noastrd tocmai se mdreste! Ea mai numdrd tncd un copil al lui
Dumnezeu, tncd un creStin!
"...
in ansamblu, cuvflntul
este bine structurat,
scurt,
;;""p;;il rpi" u fi iostit intocmai. Pe alocuri sufer6, totuqi,
-de
anumite
prelibzitali, un anumit exces de erudilie, care nu cadreazd cu simplitatea
^ce
s_e
i-p,rrr" la asemenea i"iii.De exemplu, ni se pareprea complicatd
aceastdfrazd:
,pi
(t
op"f, n.n.) nu va
fi
un tot, o unitate, deZdt dacd aceste mddulare,
care nu
sunt numai numeroase, dar
Ei
diferite,
Stiu
sd accepte
diferenlele lor ca pe nt$te
toiatii complementare,
iar' nu ca pe nisre
.anta'gonisme-
(e.gglozie-(sic!)"'"
b;"r6;,;#-u-tfu""
o analiz6seveia
a textului am mai
gasi
9i
alte sc6deri. Dar
nu uJ"riu este obiectiwi nostru. in general, cuv6ntul este acceptabil,
prin faptul ca
;;;;;d" din vedere
-"*ui"r
princTpal pe cafe
9i
!a
pr,ogrls
qi respira o anumita
"atiu.a
in continut,
""." ".i
se potriveqt6 cu atmosfera-s6rbdtoreasca
de la Botez'
g. Botezul ca tmplinire u unui vis de libertate2no,
este un scurt studiu cu
privire
U
fiurenen
la botez din practica protestant6, in care autorul atrage mai intdi
239. Autor: A. M. ROGUE! in vol. Homilies
pour le mariage et pour baptme, Ed' salvator
-
Mulhouse, Paris, 1975, p.132 (Anexd, p. 195-196)'
240. Autor: Christian ft4-O-f.iii, dm vot. Seel.sortich
predigen,Gtittingen,
2 Aufl', 1990, p' 143
(Anexd, p.196).
69
u!*Fu
Ss.ypra-
dreqtului la viala gi la ocrotire pe care il are fiecare pnmc, aratand
cd serviciile de asistenfd socia{d au lansat qtiiea
ca cele mai multe malhatari de
cop.ii (peste
100.000,.in fiecare an), au locia acei copii care nu au fost dorifi de
qarinfri 1or... Autorul propune
spre dezvoltare urmitorul enunf:
,,Nu
te teme,
Dumnezeu te-a dorit, Dumnezeu te-a strigat pe numele tdu
si li-a
ddruit cu aceas-
ta o demnitate inconfundabild.
Tu esti al iui Dumnezeu-ni al omuluil"24r. Nu
putem sI nu observim influenfa doctrinei protestante
cu privire la aporlul exclu-
siv al lui Dumnezeu la acfirl m0ntuirii, reflectat in ultima part" u u""itui enun1. in
ansamblu acest mic studiu este meritoriu, atdt pentru faptul ca pune problema une
pareneze
labotez (,,interven(ii"
:
Fiirsprache):
,,...De aceea iste bine ca la botez
acest spaliu de iubire dumnezeiascd sd
fie
ardtat pentru copil
si
pentru parini,lti
sdi, printr-o
intervenlie concretd, tn acelasi timp nasul sd
fie
imediat tncuraiat
prin aceeasi intervenlie...ca
acest copil sd respire apoi in acest spaliu al
dragostei...
"2a2.
Elemente speciale de redactare a parenezei
la Botez
DyRa cum am observat mai sus, reugita unei parenezeraBotez
depinde, in
principal,
de trei elemente: o tematicd adecvatd, crearea aftnosferei psihologibe
favorabile gi o forml convingdtoare a prezentdrii.
-
.Tematica,
este sugeratr, in general, de confinutul liturgic bogat al evenimentu-
lui: trei Taine se s6vdrgesc, nu una. Se poate vorbi de legitura duhovniceasca din-
tre ele, se poate evidenlia momentul pricipal al uneia dintre ele, sau caracterul
alsgfut obtgatoriu pentru mantuire al lor. Evident, qi celelalte p6(i componente
ale Tainei Botezului pot constitui tot atAtea subiecte. Dar nu numai cele imintite
pAnd acum. Subiecte potrivite pentru
un astfel de cuvdnt pot fi alese gi dintre cele
care se ocupd educalia religios-morald a copiilor, in general.
Atmosfera psihologicd
favorabild unui cuvAnt laBotezeste hotlrdtoare penku
efectul scontat. Nu se poate vorbi dacd, de exemplu, copilul pldnge fbra inrcru-
pere. in asemenea situalii ne vom rezama la urarile traagonate. De asemenea,
este contraindicat sd vorbim atunci cdnd familia dd semne de grab6, agitalie, ner-
vozitate, Dar atunci cand, dup6 sEvirgirea celor trei raine, cei prezenJi arata a fr
pitrungi de emolie gi bucurie (gi in cele mai multe cazttt', aga se int6mpl6, mai ales
in urma sdv6rgirii conqtiincioase a slujbei), iar copilul este linigtit, cuvdntul va fi
ascultat cu aceeagi evlavie cu care s-a urmdrit qi slujba.
Forma de prezentare corespunzdtoare presupune limbaj ales, diclie ingrijit6,
gestic*discretd.
Totodatd, o incadrare strictl in timp.
rntre temele posibile,
cu impact pozitiv asupra participantilor
la Botez, enu-
mer5m:
,,Astdzi s-au sdvdrSit trei Taine, nu una";
,,Roadele
Botezului tn viala
241.
{Filrchte
dich nicht, Gott hat dich gewiinscht, Gott hat dich bei deinem Namen gerufen und
dir damit eine unverweschselbare lliirde gegeben. Du bist Gottes unt nicht di Menchen
Eigentum...
).,
Ibidem.
242. Ibidem; Autorul intreabi, apoi, retoric:
,,Cui
ti este valabild, deci, intervenlia (= pareneza),
la botez? Chiar pruncului, care este adus pentru a
fi
botezat
si
care nu poate articula diait cdteva
sunete, dar care a primit nume
Si
este asteptat cu ardoare in sdnul
/'amiliei Si
al neamului"; Ibidem.
70
duhovniceascdt'za3' ,,Roadele
Sf. Mir tn viala duhovnicescd''oo', ,,De
ce tmpdrtd-
Sim
copiii la Botez?";
,,Rostul
nasilor la Botez";
,,Explicarea
cint6rii C61i in
Hristos v-afi botezat";
,,Etimologia
cuvdntului botez
Si
semnificalia afunddrii"2as;
,,Ce
tnseamnd nasterea din apd
Si
din duh?
"zae
; ,,C
asteaptd
pdrinlii de la copii
qi copiii de la pdrintri?"20';
,,Formarea
caracterului religios moral, scop principal
al educa(iei copiilor"}or
q.a.
Pentru exemplificare, dezvoltdm prima tem6.
Planul parenezei cu tema:
,,Astizi
s-au sivirqit trei Taine"
Text:
"Binecuydntat
este Dumnezeu, Care voieSte ca to(i oamenii sd se mdntuiascd
Si
la
cono;tinta adevdrului sd vind!"
Formula de adresare: Cinsti{i nuni qi parinfi, drept-mdritori creqtini.
lntroducere: - exprimarea bucuriei cd Biserica Ortodoxd are urr nou membru;
243. Pentiu acest subiect vezi Nicolae CABASILA, Despre viala in Hristos, trad. de Pr. prof.
dr. T. BODOGAE, Sibiu, lg46,Carteaadoua, cap. "Rostul
Sliintului Botez in viata duhovniceascii",
p.26-70.
244.Idem, Cartea a treia, cap. "Roadele Sf. Mir in via{a duhovniceasca",
p.7l-75
'
245.De rimarcat faptul ci gi p.intr. romano-catolici se aud voci care agreeazd botezul prin
afundare. De exemplu a. U. RO'CUB! spune intr-o parenezi labotez'. ,,...in
zitele noastre botezul
se administreazd numai cu
foarte
pulina ipd, tnsd pe vremuri botezul consta tntr-o adevdratd baie.
Biserica orientald (ortodoxa,n.n.i
filoseSie
botezul prin cufundare. Nu ar
fi
rdu sd reludm
Si
noi
aceastd metodd. Cuvdntul
,Scdlddtoare"
ne
face
sd ne gdndim la un bazin de tnnot, care pentru
creStinii primelor veacuri se numea'baptister...", dinvol. Omilii pentru cununii
Si
botez, trad' rom
de Pr. L BALAN, Bacau, 1986, p. 143.
246.YeziPr. prof. dr. consiuntin GALERIU, Mdntuitorul lisus Hristos....,p.45: ,,A
te naste din
duh, inseamnd a-te naste din Acelasi Duh de la Care S-a intrapat
Si
botezat El. inseamnd a te zi.di
intru ,,asemdnarea"
cu E1..."
Zil.Veziqi prof. dr. C. PAVEL, Probleme morale cu privire la casdtorie
Si familie,
in BOR, an.
LXXXY 196i,-m. l-2, in special p. 138-139:
,,Copiii
exercitd asupra pdrinlilor o puternicd;i
binefdcitoare influenfi,'
fiini Si
ei, ti rdndul br educabri ai pdrinlilor. Astfel, chiar inainte de a se
naSie, tn vederea primirii lor in condilii optime, mintea
Si
inima pdrinlilor se pregdtesc, vem-/icLn'
du-se
$i
transfigurdndu-^se..."
$i,
maideparte, dJ profesor face o analizi remarcabili a rela{iilor
pnrinfi-copii, analizd util6 pentru o parcnezi cu tema de mai sus.
248. Pentru aceastf, tema, deoaslbit de elocvente sunt omiliile Pentru cre;terea copiilor,l.!ill,
Si
pentru
ce
fel
de clironomii trebuie sd ldsdm copiilor noStri,lipdrite
ultjTa-o{e la Editura Buna-
vestire, Baceu, 1995, invol. Pulul
si
impdr(irea de g$u, p. 410-431. vezi, de asemenea, Soeur
MAGIiALEN ,
Riflexions sur les enfants- dans l;Eglisi orthodoxe auiourd'hui, Monastere
S.J.'Baptiste, Essex, Angleterre, 1988, 77 p. Este deosebit de interesant sA constatem ci o viefuitoare
dintr-o m6nSstire, scrie o carte despre educalia copiilor gi a tinerilor
pdnd la virsta cisitoriei. Astfel,
p. p"*rirrf a t0 p., prezinta cele mai impo.tanti laturi ale educafiei copiilor, in capitole cu titluri
sugestive, din cari ielectam:
"sensul eduialiei ueStine; WaYa copilului inainte de nastere; Atmo-
sfira unui cdmin creStin; Formarea caractirului; Sd ai urechi pentru-copii; Participarea copiilor
Io cultul Bisericii; Cipiii
si
televizorul.... Problemele sunt prezentate intr-un mod elevat, teologic,
dar in acelagi timp lipsit d'e preliozitate. Exemplificim; ,,A-i
educa pe copii.creStineSte,
inseamnd-
a-i aiuta sa'cdstige i""o
""
35. Ap. Pau"l numiste chipul lui Dumnezeu._In limba greacd termenul.
pentru erlucalii it" popg.oiE (foymare, in chiiut). Sf. Ap. Pavel scrie
filipenilor: ,,Dumnezeu fiind
'in
chip, a tuat chipui unii ,oi..." (II, 6-7). Asa cum au
formulat
Pdrinlii (incepAnd cu Atanasie cel
Mare, n.n.), Dumnezeu S-a
ficut
om, pentru ca omul sd devind Dumnezeu. Aici apare rela[ia intre
fbrmarea
iopiilor noStri
Si
planul lui Dumnezeu pentru mdntuirea omului"'", p' 5
'
7l
Tratare: - importanfa covdrgitoare a evenimentului: s-au savdrsit trei Taine, nu una.
- momentul principal al Botezului;
- momentul principal al Mirungerii;
- momentul culminant al Slujbei: Taina Euharistiei;
- citat din Nicolae Cabasila, care exprima legltura dintre cele trei Taine;
lncheiere: - uririle tradilionale, cu deoiebire pentnr pruncul botezat, spre a-qi pdzi haina
botezului
Si
logodirea duhului neintinatd
Si fdrd
prihand... (Ectenia Mare din Slujba Botezului):
PARENEZA DEZVOLTATA
"Binecuvdntat este Dumnezeu, Care voie$te ca toli oamenii sd se mdntuiascd
Si
la cunoStin(a adevdrului sd vind!'
Cinstili nuni
$i
pdrinli, drept-mdrilori creStini,
Cu buni-werea Dornnului, din acest moment Biserica noastra ortodox6 are
incd un vl6star, fapt care ne bucurA in chip deosebit. La intoarcerea acas6 veti
purta pe brafe un micuf cregtin, curat ca un inger, care vA va umpie casa de lUmind
sfhnt6. Am implinit gi astizi, la cererea dumneavoastrd, porunca Mdntuitorului
nostru Iisus Hristos:
,,lrlergdnd
invd(a[i toate neamurile, botuzfundu-le tn nan ele
Tatdlui
Ei
al Fiului qi al Sftirtului Duh..." (Matei 28, l9).
Iubilii no;tri,
Aqa cum ativdnfi, s-au sevar$it de fapt trei Taine, nu una: Botezul, Mirungerea
.c
$t
tmparta$anru.
Botezul, la care momentul principal a fost afundarea de trei ori in ap6, cdnd
am rostit
,,Se
boteazd robul lui Dumnezeu.., in numele Tatdlui (amin)
Si
al Fiului
(amin)
Si
al Sfdntutui Duh (amin)". lnsuqi cuv0ntul
,,botez"
inseamni
,,scufun-
dare" (de la verbul grecesc
Bami{co:
a scufunda).
Mirungerea, care s-a fbcut prin rostirea repetatA a formulei Pecetea darului
S/kniului Duh, o datd cu ungerea cu Sf. Mir, special pregltit de episcopii Bisericii
in Joia Mare a fiecdrui an gi care se mai folosegte doar la sfinfirea bisericii noi
zidite.
impirtiqania, ce i s-a dat pruncului la urm6, ca hrana cea mai prerioasa pen-
tru intdrire qi creqtere trupeascd gi duhovniceasc6.
Aceste trei Taine se mai numesc qi Taine de ini(iere gi sunt absolut obligatorii
pentru mdntuirea omului. Pdrintele Bisericii, Nicolae Cabasila, tr6itor in veacul al
XIV-lea scrie astfel in lucrarea sa Despre viafu tn Hristos:
,,Botezul
impacd pe om
cu Dumnezeu, Sfdntul Mir ti tmpdrtdsegte multe daruri minunate, iar puterea
mesei euharistice ti aduce sufletului tnsuSi Trupul
Si
Sdngele lui Hristos"ue.
Iubili credincioSi,
In aceastd atmosferd, de negrditd bucurie, facem acum ur6rile tradifionale:
- pentru pruncul nou botezat ne rugdm Domnului s6-i dea sdndtate, spre a-gi
implini chemarea pe p6mAnt, sd-Si pdzeascd haina Botezului
Si
logodirea Duhului
neintinatd
Si fird
prihand, a;a cum ne-am rugat qi la inceputul slujbei, sd fie
249. Op. cit. p.27.
72
bucurie parintilor, nagilor, tuturor celor din
jur, qi sA trdiascd intru mulfi gi fericifi
ant. Mulli ani trdiascd!
- naqilor, care ii vor fi parinli spirituali gi sfbtuitori apropiali, s6 le dea
Dumnezeu sdndtate, cu spor gi binecuvdntare in casa dflnqilor, s6 se bucure de
acest fin pe care-l
fin
acum in brale gi si trdiasca intru mulfi
9i
fericiti ani. Mulli
ani trdiascd!
- pdrinfilor acestui prunc
Ai
tuturor celor care ali fost de fa!6 la aceastii mare
9i
sfhnte buiurie, le dorim s6ndtate, cu spor gi binecuv6ntare in casa fieciruia. 36
traiti cu tofii, intru mulfi gi fericiti ani. Mulli ani trdiascd!
III.2. b. PARENEZA LA CUNT.JNIE
P6rintele profesor Ene Branigte, in tratatul de Liturgicd Speciald2'u,laptezen'
tarea rinduielii Tainei Cununiei, face menfiuneac6,,acum
- adicd dupd cele doud
.rugdciuni finale de binecuvdntare a mirilor - sau tnainte de o@ust, preotul poate
(iie cuvdntarea ocazionald, cdnd e cazul'.2". Aceastd afirmafie s-ar p6rea cE limi-
leaz6 rostirea cuv6ntului de invd{itur6 doar la anumite cazuri. Credem cE pdrin-
tele Branigte n-a avut aceastii inten(ie, ci a exprimat numai o realitate concretE,
gtiindu-se programul aglomerat al cununiilor la unele biserici de orag, c6nd in-
fr-adevar, fn unele zile abia dac6 se face fatd ceremonialului
propriu-zis, ne mai
rdm6n0nd loc
Ai
pentru parenez*'2. Experienfa liturgicf,, chiar mgi modestd, ne
arat6, totugi, cA un cuvAnt la cununie eite intotdeaunabitevenit,
fie c6t de scurt,
care sA fie coroborat cu uririle hadifionale, ur6ri frrd de care nu se poate concepe
ritualul nunfii2".
Liturgistul
dr. Badea Ciregeanu, in al sdu Tezaur Liturgic, primul fratat com-
plet in liieratura
noastrl
de specialitate2sa, afirmd in acest sens: ,,Mare
nevoie au
iinerii cdsdtorili
Si
de o parenezd (subl. autorub,i), adicd de o predicdmicd,
[inutd
de preot mirilon'in care sd vorbeascd de datoriile lor sd-i povd(uiascd tn numele
Biiericii, ca sd se iubeascd cu sfinlenie unul pe altul tn toatd viala, sd creadd tn
nevoi
Si
fn nenorociri unul alruia
Ei
sd se mul(umeascd cu orice le va trimite
Dumnbzeu asupra lon Sd-i tmbdrbdteze, in
/ine,
tn aceastd cale noud
Si
sd'i
felicite
pentru sfdnta legdfiird
"2ss.
250. Editura IBMBOR, Bucuregti, 1980, 510 p., cel mai bun
9i
complet tratat din literatura litur-
gici rom6neasci.
251. p.409.
252. Paintele profesor Branigte insugi, ca slujitor de mare congiinti, intr-un studiu cu valoare de
testament, intitulatiugestiv Cuvdntul unui preot citre
fralii
sdi de preolie (in BOR, an. XC[, 1974,m'
7-8) pledeaze pentru o propovlduire conqtiincioasS:
,Nu
uita nici sfrnta datoie de a propovddui cuvdn-
tul'lii Dumnizeu. PregdteSte-li cu griid qi din vreme predica sau cuvdntul de tnvdldturd, cate nu tre'
buie sd lipseancd de lt nici una din stuibele pe cate le sdv0ryim
(subl.n')' p' 974'
253.
'Spre
a face loc parenezei, preolii trebuie sii facl proglamiri pentru cununii la cel pufin o
ora intervai una de alta, ,u lu
ju*at i. de o16, cum se intiimpli din nefericire pe aJocuri, mutiliindu-se
in chip grosolan ritualul sliini al tainei, at6t de frumos
9i
de bogat in semnificafii.
ZSiirrl volume, Bucuregti, l9l0-1912;vezi Pr. E. BRANI$TE, Liturgica Generald, Bucuregti,
1985, p. 44.
25'S. Tom III, Bucuregti, 1912,p.330. in aceeaqi pag1n6, la nota 1, autorul atrage atenfia asupra
nenorocirii provocate de ruperea caiatoriilor, vrdnd parci sa arate ce aceasti nenorocire
poate fi pre-
73
Pentru aface un mic excurs istoric al parenezei la cununie, kebuie sd amintim
cd in Biserica primari Taina se sdvdrgea in cadrul Sfintei Liturghii, la care parti-
cipau qi se impdrtigeau gi mirii. O reminiscenfd a acestei practici o reprezinta
momentul gustarii din paharul cu vin, din ritualul de aziz'u. Evident, in vechime
singura predic6 ce se
|inea
era cea de la Sfrnta Liturghie, la care nu este exclus sd
se fi frcut gi mentiuni speciale pentru cununia respectivd. Din acest motiv credem
cd L. Duchesne, cunoscut cercetitor liturgist, in lucrarea Origines du culte chr6-
tien251, la descrierea ritualului nunfii, nu face nici o menfiune cu privire la rostirea
unui cuvdnt special pentru miri258. Nici Dictionnaire d'archeologie chretienne et
de liturgidsn, cu toate cd acordd termenului
,)tlariage"
un spafiu considerabil (138
de coloane), avdnd chiar un capitol special, Rites et prieres liturgiques2n, nu
menfioneazd existenfa parenezei, probabil din aceeaqi cauzd a includerii iniliale a
ceremonialului nunlii in cadrul Sfintei Liturghii. De altfel gi astdzi se recomandd
ca mirii sa participe la Sfhnta Liturghie in ziua in care se cununi gi la care, evi-
dent, se pot impartdgi, dupd ce in prealabil, cu o zi sau doul inainte, s-au spove-
dit. Cununia se poate savArqi in aceeagi zi, dupd, Sftnta Liturghie. In practicl se
intdmplS, din picate, foarte rar acest lucru. Dar bunul obicei al impdrtiiqirii mirilor
cu ocazia nunfli se mai pdstreazd gi azi in unele eparhii, mai ales inArdeal gi in
Bucovina2or, dar gi-n alte pirti unde preotul
fine
str0ns rinduielile gi face cate-
hizare corespunzdtoare. Regula a devenit, din nefericire, excepfie, dar lucrurilq
pot reveni la normal printr-o reconsiderare a practicilor morale hadifionale.
venitii inci de la oficierea nunfii qi printr-un cuv6nt bine alcituit, in care, intre altele sii se vorbeascl
despre normele canonice cu privire la cisitorie:
,,ll,Iare
nenorocire este asupra naliunii noastre
romdne cu desfacerea cdsdtoriilor atdt de usor Wna esle atdt a bdrbalilor cdt
Si
a
femeilor; Si
unii
Si
allii nu au rdbdarea
Si
statornicia in aceastd sfdntd legdturd. Pidalionul zice cd
,desfacerea
sd
nu
fie
nici chiar atunci cdnd este la miiloc curyie... " Nu se menfioneaZ edilia Pidalionului
9i
nici
vreun canon anume. BSnuim ci poate fi vorba de canoanele 9 gi 2 I ale Sf. Vasile cel Mare, pria care
- in principal - se spune cii femeia poate ierta pe barbatul care a gregit:
,,...Chiar {i
de bdrbat
necredincios
femeia
nu se poate despdrli, ci trebuie a-l ingddui pentru ne;tiinla
sf6rSitului...(canonul 9 al Sf. Vasile cel Mare, Yezi Pidalion, edit. de Arhim. Zosima TARAIA
9i
Pr. Haralambie POPESCU, Bucuregti, 1933, p. 127).Dacn la inceputul secolului XX un b6rbat al
Bisericii era ingrijorat de flagelul divodurilor, ce sa mai spunem noi astizi, la sfirgit de secol XX,
c6nd nu numai ci aceaste anormalitate a luat proportii de mas6, mai ales in
farile
occidentale, dar a
fdcut posibilE aparifia, tot in occident, a unor clirfi de predici pentru divorf (!), de genul Scfr eiden tut
weh: Predigten und Ansprachen (Divorlul doare: predici
Si
aloculiuni), hrsg. von SVENDE ME-
RIAN, Gutersloher Verl.-Haus, Gutersloh, I 995.
256.Pr. Ene BRANI$TE, Liturgica speciald..., p.413; comp. Pr. Ilie MOLDOYAN Ad*drul
Si
frumuselea
cd-sdtoriei, kologia iubirii, Alba lulia, 1996, cap. 5,
"Rapofirl
Cas5toriei cu Taina
Euharistiei", p. 3148; vezi menfiunea de la p. 36:
,jn
Biserica primard, nu mai pulin in cea patristicd,
nu a
fost
cunoscut in ceremonial religios particular al Nun[ii, care sd aibd loc ca un serviciu religtos
de sine
Si
pentru sine" (nota 38, cit. A. SCHMEMANN, Pour la vie du monde, Descl6e, p. 1080).
257 . Pais, 1925.
258. Autorul mem{ioneazi doar trei momente principale: l. La cdlibration de la Messe, devant
les epoux, qui prennent part a l'offrande et i la comunion; 2. La binidiction prononce pendant que
I'on etend un voile sur leurs Etes; 3. Le couronnemet, a la sortie de l'Eglise..., p. 450.
259. F. CABROL & H. LECLERQ, Paris, l9l3-1925.
260. Tom X, II-6me partie, col. 1843
26l.Yezi Pr. prof. dr. E. BRANI$TE, Liturgica Speciald...,p.4l3,nota29.
74
Se impune o alti menfiune legat6 de precizarea ce se glsegte in ultimele editii
ale Molitfelnicelor romAneqti, anume cd atunci cdnd nu se predici si se citeascd
acea scurt6 povdfuire (,,Iatd
fiilor
duhovniceSti...
"). Textul acestei povdfuiri este
infelept alcatuit, dar el nu poate suplini cuvAntul care se cere de fapt la sfhrqitul
slujbei. Vechile Molitfelnice de tip rusesc au in cuprinsul-.slujbei Cununiei o
interesantd invdldturd cdtre miri362, pe care, datoritd unicitafii
gi conlinutului su-
gestiv, am inclus-o in lista noastr6 de modele drn Anexd. Cu aceastd inv6!6tura
vom incepe, de fapt, girul modelelor pe care le propunem pentru studiu, nu numai
din pricina ineditului ei, ci gi pentru faptul ci seamdn6 foarte mult, mai ales la
inceput, cu pareneza
finuta
de Mitropolitul Petru Movill la cds6toria domnilei
Maria, fricalui Vasile Lupu, cu lituanul Janusz Radziwil. Cuvintarea a fost pu-
blicati de cercet6torul G. Mihaila'?o3,
fiind
cea mai veche parenezd la Cununie
pdstratd fn literatura noastrd. Rostiti parte in limba polon6, parte in,.limba
iomin6, a fost tiparitii mai int0i de insuqi Mikopolitul Petru Movi16, la Kiev, in
limba polon[, qi trimisd domnitorului Vasile Lupu, la cererea acestuia2*.
262.Yezi Molitfelnic, Chiginiu, 1820, p. 68-71, carte care se giseqte la Biblioteca Academiei
Romine, la sectorul CVR (Carte Veche Romdneascd), cola 1077. Molitfelnicul este tipirit in
rom6negte, dar cu litere chirilice, ca majoritatea carfilor pdnd la domnitorul A. I. Cuza. Textul'se
pestreaz6 in condi{ii excelente, uqor de lecturat. Aceasti edilie a Molitfelnicului lipsegte, insI, din
Libhotecile de la Facultatea de Teologie
9i
de.la Sf. Sinod (Mt. Antim). De aceea, pentru o mai
ugoari reperare a lui de cdtre eventualii cercetfltori, redim explicafiile de titlu, de pe prima
$i
a doua
pagina: iitru slava s/intei celei de o
fiintd
de via(d
ficatoarei Si
nedespdrlitei TROIIE, a Tatdlui
qi
o Fiutri
Si
a S. Duh. Cu porunca prea blagocestivului singurului stdpdndnitorului Marelui nostru
impdratului ALEXANDRU PAVLOWCI a toatd Rusia; tn
fiinla
soliei sale a prea blagocestivei
Doamne impdrdtesei ELISABETA ALEXIEVICI,
si
a Maicii lui, prea blagocestivei Doamne
impdrdtesei MARIEI TEODOROVICI; qi in
fiinla
binecredinciosului domn
TESAROVICI Si
a
Marelui Cneaz CANSTANTIN PAVLOWCI;
Si
a binecretlinciosului Domn Marelui cneaz NICOLAE
PAVLOWCI
Si
a so(iei sale bineoedincioasei Doamne Marei Cneaghine ALEXANDRA TEODO-
ROVICI;
Si
a bineuedinciosului Domn Mare Cneaz ALEXANDRU NICOLAEVIU
Si
a bineuedin'
ciosului bomn Mare Cneaz MIHAIL PAVLOWU,
Si
a binecredincioasei Doamne marei Cneaghine
MARTA PAVLOVICI
Si
a solului ei. Iard cu blagoslovenia Prea sfin(itului Gaviil exarh Mitropolit
Chisindului
Si
Hotinului, carea aceastd ce sd numeSte MOLITVENIC, dupd asdzarea Molitfenicalui
sloienesc ce sd tntrebuinzd tn Prayoslavnicile Biserici, in tmpdrdlia Rusiei, indreptatd
Si
adaosd ne
asemdnat mai mult decdt cel ce au eSit mainainte tn lagi, s-au tipdrit in exarhiceasca Tipografie a
Basarabiei ce sd afld tn Sfanta Mitropolie a ChiSindului
Si
a Hotinului in Chiqindu. La anul de la
facerea
tumii 7328, iard de la Nasterea cea dupd trup a lui Dumnezeu Cuvdntul, 1820, indictul 8,
in luna lui august (vezi pareneza in Anexd, p. 196-197).
263.G.fvUHAif,a, ContribuliilaistoriaculturiiSiliteranriirominevechi,Bnclxeqti,l9T2,p.
214 - 227 . Lungimea apreciabili a acestei cuvintiri ne determinii si nu o reproducem in anexa noas-
tri, mai ales c-6 unele'pasaje sunt redate gi in polon6, fapt ce dep5geqte posibilita{ile noastre de
redactare.
264.Precizare ficuta de Dan Horia MAZILU, in Vocalia europeand a literaturii romdne vechi,
Bucureqti, 1991, p. 201; (vezi gi Dic(ionarul literaturii rutmdne de la origini pdnd la 1900,
Bucureqti, 1979i
,,Cuvdntarea
lui M. rostitd tn limba romind
(cea mai mare parte a discarsului)
Si
polond, la nunta oficiatd de el, la IaSi, s-a tipdrit tn polond, in Cuvdnt duhovnicesc
- Kiev, 1645"'
p. 591. Asemlnarea izbitoare dintre cele doud cuvintiiri, in partea de inceput, ne face se presupunem
ca autorii Molitfelnicului citat mai sus (vezi supra, nola 262), cunoqteau textul cuvAntirii mitropol-
itului, sau gi unii
9i
al{ii au folosit un text oarecum comun, aflat probabil in uz in practica liturgicl
a Tainei Cununiei.
75
a. Invdldturd cdtre miri, din Molitfelnicul tiparit la ChiEindu in anul 1820,
poarti de fapt, in original, enunful urmitor:
,,$i
preotul
face
invd(dturd celor de
nou cununa(i"2u5. Lur gimea cuvdntSrii este acceptabild, rostirea ei incadr0ndu-se
in aproximativ 20 de minute. Partea de inceput, care seamdnd mult cu cea rostitd
de Petru Movi[6 in imprejurarile ardtate mai sus, infr]iqeaz6 cele trei condifii ale
existenlei persoanei: fecioria, vlduvia gi cisdtoria. Sub influenf6 monasticS,
binuim, fecioria este consideratd.partea care aduce roade fnsutite, spre deosebire
de vdduvie care aduce
,,roduri Easezdci",
iar cdsitoria
,,rodeqte
holda in
treizdci"... Cu toate cd incepe cu aceastd apreciere discriminatorie (inkucdt noi
socotim cE in oricare din aceste condifii, daci se tr6iegte in virtute, se pot aduce
roade insutite), autorul nu intdrzie sd afirme cd
,,cinstitd
este nunta, cu a cdrei
leage voi acum v-ali tmpreunat"z66. Amintegte apoi de datoriile sofilor, unul cdtre
celdlalt, d6nd exemplul suprem al legaturii dintre Hristos gi Bisericd, afirmatd in
pericopa Apostolului din slujba Cununiei. Alte cAteva expresii, formulate ca sfa-
turi pentru miri, sunt preluate din rugaciunile slujbei, ca de exemplu in partea
finalE a cuvdntdrii:
,,$i
preste toate acestea va da voud a privi rodul pdntecelui
vostru, ca pe niqte tinere odrasle da.mdslin, tmpreiurul mesei voastre,
Si
a vedea
qi pre
fiit fiilor
voStri..."zet.in ansamblul ei, cuv0ntarea este sobri, dar plini de
cildur6 gi incurajatoare pentru miri, clrora se adreseazd cu
prec6dere.
b. Omilie la Cununie, reprezint6 confinutul unei pareneze transcrisd dupi un
manuscris redactat in chirilica aflat la BibliotecaAcademiei Rom6ne, datat in sec.
al XVII-lea, al cdrei autor nu se cunoaqte2u*. Prima
jumitate
a cuv6ntlrii repre-
zintl un elogiu la adresa lui Dumnezeu-Creatorul, Care, frcAnd cerul qi pAmentul,
a zidtt pe om gi i-a dat cunoscuta porunc5 a creSterii
Si
inmullirii (Fac. 1
,
28). A
doua parte cuprinde un interesant indemn la iertare, pe care mirii o cer de la
parinli gi socrii, stdnd in genunchi (l):
,,...AceSti
doi tineri se roagd dumneavostrd,
(care) plecat-au genunchile la pdmdnt...de ce dumneavoastrd sd-i iertali
Si
sd-i
blagoslovi(i, precum a blagoslovit Dumnezeu pe Avraam cu Sara, pre Isaac cu
Reveca..." etc26e. Se inlelege ca mirii stlteau in genunchi la slujba Cununiei, sau
cel pulin la un anumit moment, fapt care astdzi nu se mai int6mpl6.
Finalul parenezei este scurt gi surprinz6tor de abrupt:
,,...(Mirii)
sd trdiascd
pdnd la addnci bdtrtneli qi sd se veseleascd
Ei
sd se bucure, cum s-a bucurat
Aaron proorocul cdnd au tnverzit toiagul fn mdnd, aqa sd se veseleascd
Si
aceSti
tineri, care-i
Si
bucuria
Si
aceia veselie au
fost
in Cana Galileii, cdnd au bla-
goslovit
Si
s-au
/dcut
apa vin
Si fiind
aceea blagoslovenie tn casele lor qi dum-
265. p.68.
266. p. 68-v (verso).
267. p.70-v.
268. Manuscrisul poart[ numirul 1439 qi este semnalat de Gabriel
$TREMPEL,
in Catalogul
manuscrisektr romdneSti, Editura
$tiin{ifica
qi Enciclopedicd, Bucureqti, 1978, p.331; fbce parte
dintr-un Miscelaneu Tboktgic, fiind plasat Ia foile 172-173. insemnarea de la f. 158, al aceluiaqi
Miscelaneu, Nicolae Grama ot Zlatna, qi de la f. 194-v,
$i
o am scris eu Nicolae Grama Leat de la
Hristos 1758, ne indic6 un posibil autor in persoana acestuia (Anexd, p. 198).
269. Foaia I 72-verso.
76
neavoastrd sd rdmdneli cu dragostea lui Dumnezeu. Aminra,,. Probab'l c5 alte
urdri kadifionale ce se vor fi intrebuinfat n-au mai fost trecute in manuscris.
c. Predicd la Cununie, este un alt exemplu, tot din secolul al XVI[-lea, mult
asemEndtor ce precedentul, aflat de asemenea in manuscris in aceeaqi bibliotec6"'.
Aseminarea izbitoare, ne indicd o posibila variantd comun6, de larg6 circulafie,
probabil chiar tipiritd in vreo carte de cult. Ni se infbfigeazd acelagi tablou al
creafiei, doar cd in momentul in care se vorbeqte despre insofirea protopdrinfilor,
autorul pune greqit in gura Evei cuvintele Scripturii
,,...va
ldse omul pre tatd-sdu
qi pre mumd-sa ...", prin precizarea
,,...drepl
aceea zise Eva...", ca gi cum Evei i-ar
apartine aceste cuvinte2'2. Intilnim, apoi, acelaqi indemn la
,,iert6ciune
in ge-
nunchi", pentru a primi binecuvintare de la pdrinli, precum au fost binecuvAntate
perechile de patriarhi. Finalul folosegte parcd o expresie de Pateric:
,,Sd
rdmdneli
in dragostea Lui, Amin."
d. Parenezd
linutd
la Cununie, aparfine secolului al XD(Jea, termenul de
parenezd fiind intrebuinfat chiar de autof". Cuvdntul este bine structurat, atdt in
forma cdt gi in confinut. Ar putea fi rostit intocmai, frrd nici o adaptare. Dupa o
mici introducere, in care puncteazd, trei momente importante ale viefii omului,
nagterea, cununia gi moartea, autorul face legltura cu cei pentru care se rostegte,
de fapt, cuvintarea:
,,Aceast6
zi a cdsdtoriei a sosit qi pentru voi, iubililor!" Pentru
a intrefine atenfia ascult6torilor cu infrligarea datoriilor ce revin mirilor, autorul
subliniazd mai intti datoria lui insuqi de a grii despre aceste datorii:
,,Pentru
aceea, pokivit chemdrii mele de pdstor sufletesc, voi sd v6 expun acum datoriile
cele mai insemnate ale cdsdtoriei, pentru ca pururea sd le aveti inaintea ochilor in
viata voastr6..."27a. Bine gtiind ca tinerii miri aspir6 dupa fericire gi pace in
cdminul lor, autorul nu uitd sd atragi atenfia asupra izvorului autentic al acestor
bunatali:
,,Ins6
fiindci izvorul fericirii este Dumnezeq apoi sd pdstrafi intru toate
frica lui Dumnezeu. CIci cum ar putea sI facf, un om pe altul fericit, ba cum ar
putea sa fie el insugi fericit, dac6 n-ar cunoaqte qi n-ar cinsti pe Dumnezeu, izvorul
fericirii?"2".
e. Parenezd la cununia a doi tineri intelectuall2Tu P6gind in secolul XX, vom
prezenta in continuare cdteva modele, alcdtuite de predicatori reprezentativi2?7.
Ordinea va fi cronologici, ca gi in cazul parenezelor laBotez. Prima dintre aces-
tea se adreseazd, precum vedem in titlu, unor tineri intelectuali. De aceea vom
observa un limbaj mai elevat, cu expresii mai pufin obiqnuite, de genul
,sanctu-
270.F.172-173r.
271. Menfionatin Catabgul... lui G.
$TREMPEL,
vol. 4, BucureEti, 1992, cu nr. 5307, cuprins
in foile 25-v - 26, intr-un Miscelaneu cunoscut sub titlul de Cartea de picturd a lui Radu Zugravul.
Ca datare se indici a II-a
jumitate
a secolului al XV[I-lea (Anexd, p. 198).
272. De fapt, cuvintele apartin lui Adam, v. Facere,Il,24.
273.Pr. dr. V. MITROFANOVICI, in Omiletica..., p. 682-685. Menfionarea numelui parenezd
se gase$te chiar la inceput, p.682;Yezi Anexa...p.198-199.
274. Ibidem, p. 683
275. Ibidem, p. 685.
276. Autor: Pr. D. VONIGA, Cuvdntdri ocasionale..., p.32-35 (ezi Anexa, p. 199-201).
277. Socotim potrivit sd prezentEm mai multe modele, atAt pentru o mai largi analizd,, cAt gi pen-
tru a oferi mai mult material selectat, ca posibili sursd de inspirafie pentru frafii preofi.
77
arul vostru
familial",
sa:u
,doresc
sd vd ardt prin cdteva cuvinte condiliile cardi-
nale...
"etc.
Cu totul remarcabild este parteade mijloc a cuvdntdrii, in care se face
conqtientizarea asupra greutdfilor c6sniciei, dar gi solufia optimI penku hecerea
lor cu demnitate:
,,...Cdrdrile
vielii sunt pline de spini, fntocmai ca ramurile chiar
Si
ale celor mai
frumoqi Si
parfumali trandafiri. Binele
Si
rdul se schimbd... Dar
sd nu disperali! Credinla tare in Dumnezeu, respectul qi supunerea fn
fala
voinlei
qi sfaturilor Sale, tncrederea tare in al Lui dar
Si
a Sa bundtate, sunt izvorul cel
pururea viu, din care
Si
voi puteli absorbi acea putere morald
Ei
sufleteascd, ca
in starea de
fericire
sd nu vd prea incredefi, iar tn nefericire sd nu disperali...".
Trebuie si observdm, irisd, existenla unor expresii nepotrivite cu limbajul orto-
dox, chiar potrivnice din punct de vedere doctrinar, ca de pildi
,soarta
se
ioacd
'cu
omul...
"
(in ortodoxie nu se acceptd termenul de soartd, destin), sau
,,...implor
asupra voastrd darul
Si
binecuvdntarea lui Dumnezeu...
"
(termenul a implora,
este, de asemenea, nepotrivit). Dincolo, insd, de aceste mici inadvertenle, socotim
acest model reprezentativ pentru inceputul de secol XX.
f. ,rBucurali-vd!"
(Cuvdnt la Cununie)"', se potrivegte in chip fericit cu atrnos-
fera de bucurie specificd actului nupfial. Cuvdntul
,,bucurali-vd"
se repetd de
citeva ori, in fraze desprinse parcd dintr-un imn-Acatist:
,,Bucurali-vd,
dragi
miri, cd aceasta este ziua pe care v-a ddruit-o Domnul! ... Bucurali-vd., cd auro-
ra vielii voastre se aratd
Si
de aici inainte soarele vd surdde intr-o via{d noud! ...
Bucura(i-vd cd astdzi ali
fost
tncununa[i cu cununi impdrdteSti!... ". Se remarc6,
apoi, urmdtoarea comparalte:
,,Creatorul
l-a voit pe om impdrat al naturii. Dar
regatul cel dintdi tn care omul avea sd sd-qi exercite puterile lui spirituale
Si fizi-
'ce,
regatul tn care el a
fost
chemat sd conducd, sd se
fericeascd,
sd-l apere gi sd
creeze, este
familia.
Familia este cea dintdi
Si
cea mai perfectd tmpdrd(ie: legea
ei de viald este iubirea; hotarul ei este
/idelitatea;
pavdza ei este rugdciunea; iar
prinlii
Si
prin{esele ei sunt copiii...
".
In partea a doua, autorul se adreseazl direct
mirilor, cu indemnuri practice pentru fiecare:
,,Por(i,
cinstite mire, o haind care
este simbolul multor virtuli pe care de azi tnainte eSti chemat sd le trdieqti tn viala
familiald...
ili revine, cinstiid mireasd, rolul de a
fi
pdzitoarea unui cdmin, de a
/i
<<vestala>27e care sd tngriieSti sd nu se stingd de pe vatra lui
focul
sacru al iubirii
qi al credinpi tn Dumnezeu gi tn tot ceea ce El
li-a
rdnduit...
"
Un ultim aspect pe
care dorim s6-l evidenliem in aceasti parcnezd, este atenlionarea discretii asupra
datoriilor sofilor fafa de neam, prin enunfuri de genul
,,Patria
este al doilea nume
care vd leagd..."sau
,,Numai
astfel
familia
va
fi
o qcoald tn care se pregdtesc ge-
neralii pentru Patrie
Si
Dumnezeu...".
278. Autor: Prot. Vasile COMAN, Hristos in
familie,
Braqov, 1945,p. 135 (vezi Anexa, p.201-
202). Acest volum, publicat de cel care s-a invrednicit mai apoi de slujirea arhiereascd, a viizut lumi-
na tiparului pe cind autorul avea misiunea de preot qi protopop la Bragov. Medalioanele cuprinse in
aceasti carte sunt rodul osterelilor sale pistoregti, cu totul remarcabile. Cu o minimi adaptare, ele
se pot ugor constitui in pareneze-model pentru cununii.
279. Yestalele sunt fecioarele-preotese in religia pngina romane, care aveau inffe indatoriri gi pe
aceea de a veghea si nu se stingi focul
,,sacru"
de la templu. Prin extensie, fiecare femeie romani
avea aceeagi obligafie vis- a - vis de
,,focul
sacru" din ciminul familial. Despre Vesta
Si
vestale, vezi
Mircea ELIADE, Istoria credinlelor
Si
ideilor religioase, Editura
$tiin{ifice,
Bucureqti, 1992,vol.
II, p. ll3-117.
18
g.
,,O
inimd qi
un gdnd@", este o parenezd" scurtri gi dinamicd,
lesutd
in prima
parte pe un text scripturistic (int0lnit qi la o parenezl, menfionatd mai sus"'), din
Epistola Sf. Ap. Iacov:
,,Toatii
dare cea bund
Si
tot darul desdvfrrgit de sus este,
pogorilnd de la Tine Pdrintele luminilon.." (1, 17). Evidenliind educalia exem-
plard pe care pdrinfii au dat-o fiilor care astlzi sunt miri, autorul apeleazd la un alt
citat biblic, folosind prilejul nunfii pentru a face cunoscut un aspect important al
moralei creqtine, anume ascultarea de parinfi:
,y4scultd, fiule,
tnvd(dtura pdrin-
tufui fiu
Si
nu pdrdsi ce te-a tnvdlat ,rrarna ta Cdci cunand pldcutd vor
ft
ele
pentru capul tdu
Si
lanl pregios in
iurul
gfrtului tiiu" (Proverbele lui Solomon, 1,
8-9). Autorul puncteazl apoi, intr-un mod plastic qi expresiv, sim{Smintele firegti
de fericire ale celor doi miri:
,,Simlindu-vd
cu totul
ferici{i Si
tnconiurali de
dragostea unanimd, vd puteli explica acum de ce albastrul cerului este aqa de
aproape cdnd tl priveEti ca tineri logodili. Astdzi este ziua
fericirii
voastre celei
mai tnalte!...
"
Se remarcd, de asemenea, fermitatea unor observalii de conduita
familialE:
,,O familie
nu trebuie sd se tntemeieze doar pe simple capricii, pe pofte
trecdtoare
Si
pe interese materiale egoiste. Cine pdcdtuieqte impotriva bazelor
familiei,
prin imoralitate, prin nesinceritate, prin abandonarea cinstei, acela pd-
cdtuieSte tmpotriva vie[ii, a datinelor slrdmoSeSti
Si
a lui Dumnezeu!" Spre final,
intdlnim citeva aprecieri rostite cu tact pedagogic, care - adaptate corespunzitor
- se recomandd a fi utilizate c6t mai des, pentru influenlarea unui comportament
social qi profesional, conform cu normele cregtine:
,,Apreciind
dupd
faptul
cd
pdnd acum v-a(i distins tn profesiunea aleasd, apreciind dupd tinere(ea chipurilor
Ei
a dragostei cu care sunteli tnconiurali, noi credem cd veli
Sti
sd rdmdneli tot-
deauna o inimd
Si
un gdnd pe calea vielii
Si
a cinstei...".
h.
,rlntr-unul,
doi'orz, este o cuvdntare ce se dezvoltd pe un citat scripturistic
extras din pericopa Apostolului de la Cununie:
,rDe
aceea vs ldsa omul pe tatdl
sd.u qi pe mama sa
Si
se va lipi de
femeiu
sa qi vor
fi
amdndoi un trup" (Efes. 5,
31). Construcfia cuvdntErii poate fi considerati
,,clasici",
pdnd la momentul in
care autorul explicd de ce a fost luat trupul drept chip al unirii, explicalie pe care
o socotim ineditd:
,,N-a fost
luat intdmpldtor trupul drept
,,chip
al unirii" dintre
soli, ci aceasta s-a
fdcut
cu bun rost, de vreme ce tn trup sunt mai multe lucrdri
care se tnfdptuiesc de cdte doud organe. Astfel, de pildd, tn trup avem doi ochi
Si
o singurd vedere; avem doud urechi qi un singur auz; avem doud ndri
Si
un sin-
gur miros; doud mdini avem, pentru un singur pipdit
Ei
o singurd lucrare; avem
doud picioare
Si
numai un mers. ASa trebuie sd
fie
unili sotii, tntr-o singurd gdn-
dire
Si
lucrare, dupd cum cei doi sunt unili tntr-un singur vdz, cele doud urechi
tntr-un singur auz, cele doud mdini tntr-o singura lucrare qi cele doud picioare
tntr-un singur mers..."
$i
finalul meritd o atenlie deosebitS: ,,Dumnezeu
sd vd
aiute sd
fi1i
una. Maica Domnului sd vd ocroteascd. Toli Sfin(ii sd
fie
aiutdtori ai
unirii voastre cea tntru Domnul".
280. Autor: Pr. dr. Gheorghe DRAGULIN, in vol. Culegere de predici... Timiqoara..., p.24-25
(Anexa, p.202-203).
281 . Modelul nr. 6, p. 77 .
282. Autor: Ierodiacon Teofil PARAIAN, invol. Culegere de predici...Timigoara, p. 29-30 (vezr
Anexa, p.203-204).
79
i. Semniftcagia riturilor Cununiettr',este un material concentrat, care, printr-o
P$oarA
adaptare poate deveni o parenezd potrivitii pentru toate categoriile de miri.
In aproximativ 5-7 minute, mirii, dimpreuni cu toti cei de fa!d, pot face cunoqtinfd
cu semnificatiile principalelor momente ale slujbei logodnei gi ale Tainei
Cununiei. Astfel, se explicd pe scurt simbolismul pentru verighete, pentru
cununii, pentru paharul cu vin gi pentru c6ntarile de inconjurare a mesei. Desigur,
explicaliile sunt limitate la strictul necesar. Avem, ins6, in anexa acestei lucr6ri,
un fragment din care se poate constata cd in pufine cuvinte se cuprind, totugi, sufi-
ciente elemente pentru a mulfumi un auditoriu pufin dispus sd asculte cuvdntdri
prea lungi.
i.
Cdsdtoria
Ei
pacea cdminului creqtin2u, este o cuv6ntare inclusi intr-un
volum de predici destinate Tainei Cununiei qi Botezului din practica liturgici a
Bisericii Romano-Catolice. Dimensiunea ei presupune un spafiu de rostire de cel
pulin 25 minute, spafiu contraindicat pentru asemenea eveniment, din motivele pe
care le-am mai menfionat. Avflnd in vedere faptul ca la catoli0i Taina Cununiei se
sdvdrgegte in cadrul Missei, gi se rostegte o singurd predicd la sfhrgit, pareneza de
fa[6 poate fi consideratS, totugi, acceptabilS, cu un plus de rdbdare din partea par-
ticipanfilor. Am selectat-o pentru tema delicatd pe care autorul o abordeazd: 1 -
cum sI infelegem recomandarea ca femeile sd fie supuse btubalilor lor? qi 2 - cum
sd urmeze barbalii indemnul scripturistic de a le tn[elege pe sofiile 1or... incercarea
de rdspuns pleacd intAi de la textul petrin
,,...Femeilor,
supunegi-vd hdrbafilor
vogtri, aEa tncfrt chiar dacd sunt unii care nu se pleacd cuvfrntului, sd
fte
cA dgali,
ftrd.
propovdduire prin purtarea
femeilor
lon.." (l Pt. 3, l), utilizdn-
du-se, apoi, qi versetele urmatoare in construirea argumentafielPebaza acestor
texte, autorul alcdtuiegte fraze remarcabile de genul
,,...Femeia
poate
fi
apostol
pentru solul ei nu prin discursuri, care ar risca sd-l pund
Si
mai tare tn dilemd, ci
prin strdlucirea irezistibild a conduitei sale, prin atiiudinea sa castd
Si
plind de
respect2's...", sa:u
,,...Este
o lege generald prin care cineva influenleazd mai mult
prin ceea ce
face
decdt prin ceea ce spune,
Si
tncd mai mult prin ceea ce este tn
addncul sufl etului
"2Eo.
Referitor la atitudinea corectii a birbalilor faf6 de soliile lor, autorul utilizeazl,
tot invalaturile Sf. Ap. Petru (I Pt.3,7), pe care le actualizeazd intr-un mod adec-
vat:
,,...ceea
ce Sf. (Ap.) Petru cere de la solul creStin nu este o indefinitd condes-
cenden(d protectoare, paternd, ca in
fatra
unei minore... Femeile sunt
fiinle
mai
delicate, dar asta nu tnseamnd cd sunt debile sau inferioare"T'. Spre finalul
283. Autor: Pr. prof. dr. N. NECULA, in vol. Bisericd
si
cult.., p. 162-163 (vezi Anexa p.204).
284. Autor: A. M. ROGUEI in vol. Homilies pour mariage et baptme ..., p. 60-63 (vezi Anexa
p.205-206).
285. (...La
/bmme
pourua dtre l'apdtre de son mari pas par des discours qui risqueraient de le
buter encore davantage, mais par le rayonnemet irrisistible de sa conduite, par son attitude pure et
pleine de respect...), p. 61.
286. (... C'est une loi gdndrale tlue l'on influence bien plus par ce que I'on
fait
que par ce que
l'on dit, et bien pl*s enare par ce que I'on est profonddment...) Ibidem.
281 . Ibidem, p. 62.
80
cuvantarii, autorul explica pe scurt termenul
,,ciimin" Voyer),
insistdnd s6 nu se
infeleagd numai confortul material, ci mai ales un loc atrdgdtor qi deschis spre
alfii2".
inainte de a inchide capitolul exemplificlrilor socotim util si evocdm dou6
repere patristice in legdturl cu Taina Cas6toriei, Este vorba de lucrlri de referinfd
in subiect: l. Omilia despre cdsdtorie a Sf. Ioan Gur6 deAurr", gi2. Despre binele
(Tainei) cdsdtoriei a Fericitului Augustin2m. Dupi cum se observd din extensiunea
acestor scrieri, ele nu sunt pareneze,
ci tratate teologice propriu-zise, care pot con-
stitui, insd, o veritabila sursd de inspirafie pentru predicatorii de an. Astfel, Sf.
Ioan Gurd de Aur insistii asupra cdtorva probleme care pot fi luate gi astiizi teme
pentru parcneze la Cununie, ca de pild6: a) indisolubilitatea cdsdtoriei. Pronun-
findu-se
impotriva divorfului, spune:
,,Dacd
acesta (divorful n.n.) ar
/i fost
un lu-
cru bun, Dumnezeu nu ar
fi fdcut
o singurd
femeie,
la
fel
ca un singur bdrbat; alt-
fel,
dupd ce i-a dat lui
fiinld,
El ar
fi
creat doud
femei,
ca Adam sd poatd repudia
pe una
Si
s-o ia pe cealaltd... Dar nu, lumea tnsdsi avea tncd de la crealie legea
despre care amvorbit (mai sus). Care este aceostd lege? Iat-o:
fiecare
sd pdstreze
pentru totodeauna
femeiq
pe care qi-a
ales-o dintru inceput...'2''. Accentu0nd
obligafia birbatului de a-gi p6stra sofia aleasd, afrage atenlia asupra respectiirii nu
doar a legilor omeneqti, ci mai ales a celor care vin de la Dumnezeu (poryeia
d),toreoflat rara cooE coA @eoA v6poug"'). Femeia trebuie prefuit6, pentru c6
este urmaqa Evei, care - la r6ndul ei - este prefigurarea Bisericii:
,,Precum
Eva a
ieSit din coasta lui Adam, aSa
Ei
noi de asemenea am ieSit din coasta lui Hristos.
Cdci aceasta fnseamnd
,din
carnea sa
Si
din oasele sale't2e3 (Fac.2,2l). Dupa ce
da sfaturile cuvenite bdrbatului, o partp insemnatd a cuvAntdrii se ocupd de com-
portamentul corespunzdtor al femeii. lntre altele, mamele trebuie s5-gi educe cu
atenlie fiicele in vederea cdsatoriei. Atenfionarea se potriveqte de minune cu
situalia din zilele noastre:
,,...
Departe de voi rdsetele nebuneSti
Si
dansurile
deSdnlate, cuvintele de ruEine
Si
zongdnitul infernal al instrumentelori tntreg acest
288. "C'est iustement
ce que signifie le mot de
,,foyer":
non pds un couple, une
famille
refer-
mie sur elle-mAme, mais un centre ouvert et attirant...", Ibidem, p. 63.
289.La J. BAREILLE,op. cit.,Tom.Y p. 330 - 367 (text bilingv grec-francez).
290. in vol. Oeuvres completes de Saint Aigusfln, text bilingv latin-francez, editat de PERONNE,
VINCENT & comp., Paris, 1869, vol. XXI, cap. De bono coniugali,p.479-510.
291.
,,Ei
xa)"6v toAco
fiv,
gtoiv, oir dv {va dvdpa iroirToe rai ptav yovatra, dL.X.d tva
notfioag dv A6ap, 66o &v *trolqoe tdg yovairaE, ei ye ipotil.erc rfiv piv irfld"etv cnv 6i
eioayayefv' vOv 6t 6w rc6 tfuroo tfu Dqprcopyiag cdv v6pov eiofiyaye4 6v 6yrb
7p&ga
vAv.
Ilotov 6r) coAtov; Td cfiv d"qpaQeioav i( dpyffg ytvaTm, ca6o7v ETetv 6wraw$",Ibidem,
p. 330.
292. Ibidem, p.341.
293, Ka0drcp yap ri E6a, qoiv, dil cffg ileopdE rcA A6dp ytvove4 oteat rai rlpetg ir
tfiq il.eopdg rcA Xpwro0. ToAco ydp lonv, Er tfi6 ooprdg atlsoO, rcri Br tdv 6ot6arv cr,'irtoO,
Ibidem, p.345.
8l
arsenal mundan care transformd
nunlile voastre in sdrbdtori ale diavolului; nu
tncltali sd vd rugali lui Dumnezeu ca el sd vd pdzeascd
in tot ce
facelip%,,.
2. Lucrarea Fericitului_Augustin,
De bono coniugali, demonskeazd cd viala
conjugalE este onorabila din toate punctele
de vederi. dl numegte unirea dintre
barbat gi femeie prima
alian(d a iocietdlii (,prima
itaque naiuralis humanae
societatis copula vir et uxor est"'n'). La fel ca sfhntul Ioan Guri de Aur, Fericitul
Augustin combate cu vehemenfd divorful:
,,usque adeo
fedus
illud initum nup-
tiale cuiusdam sacramenti res est, ut nec ipsa'separatio,ne initum
fiat:
quando
quidem vivente viro, et a quo relicta est, mechatu4 si alteri nupseriti et ilte huius
mali causa est qui reliquit...
r'.2e6.
Pentru buna conviefuire a sblilor, autorul pro-
povlduiegte
91ela1ie
total sincer6, de strdnsd prietenie,
admifdnd c6 prin insugirile
firii barbatului ii revine conducerea, iar 6meii supunere a (attirius
ogintit,
alterius obsequentisl,
-nu
abuziv, ins6, ci
,,in
Domnul'i aqa
"un
se exprima"Ei Sf.
Ap Pavel (Efes.
5, 22). Fericitul Augustin vede concretizatebineficerile iasa-
toriei in trei elemente^_de bazd: copiil, fidelitatea (castitatea
conjugala) gi aju-
torarea spre m6ntuire2e,.
Alaturi de aceste dou6 repere pabistice,
merita semnalatI gi o lucrare din
peloafl
p.ost-patristicS,:
Pentru cinitita Nuntd, a Sf. Simeon Arhiepiscopul resa-
lonicului (f 429)"8. Lucararea este importanta atat pentru u **ari evolulia in
timp a ceremonialului, cdt gi pentru
simbolismele explicate. De pilda, la vrLmea
cand autorul a scris-o (sec.
al XV-lea), imprrtdqirea mirilor in cadrul'sluibei era
incr in uz:
,,Drept aceea trebuie ca cei ceie tmpreund nunlii sa
fie
vrediici a se
cumineca... Celor ce nu suntwednici de cuminecdturd, preium sunt cei la a doua
nuntd
si
cei asemenea lor, nu li se dau dumnezeieEtile Daruri, ci numai din
paharul
cel de obEte, spre oarecare sfinfire...'.2se.
Aceste cAteva exemplificdri
din cele trei lucrdri prezentate sunt de fapt sem-
naliri ale conlinutului exceplional, recomandabil a ir fructificat pentru pareneza
la Cununie,
Elemente speciale de redactare a parenezei la Cununie
Fdrd indoiald, rostirea unui scurt cuvdnt la Cununie este primita cu deosebit6
bucurig de cei prezen[i. DupE sdvdrqirea slujbei cu solemnifatea cuvenitd, mirii,
parinlii lor, nagii, cu toli cei de faf6, se vor iimli onorafi de rostirea unui cuvant
-
294....xopeiag piv rai yt)"avcaE
rai
lfipara
aioTpd, rai oiptyyag xai ai)"oig, rai rr)v
SwBd.wriv gavcaoiav,
rai rq d))"a rdwa rd rctaota Eopi(oroE, rdv @edv 6i dei
rapara).oavceg peoiol v yev6o0m cdv xputcop|vcov titrd vta u.. Ibidem, p. 366.
295 . Op. cit., p. 479, col. ll
296. O da16 inceputii, acea legdturtr conjugala este un lucru atflt de sfiint incAt nu se zddArnicegte
nici chiar prin divort; intr-adeviir, atunci c6nd barbatul de care a fost p6r6sit6 traiegte, femeia
sivirqegte adulter, dacd s-a cesatorit cu altul; gi acela care a pirisit-o este cauza acestui r'iu; Op. cit.,
p. 485
297. Haec omnia bona sunt, propter quae nuptiae bonae sunt, proles,
fides,
sacaromentum,
Ibidem, p. 508.
298. in vol. Tracatat asupra tuturur dogmelor credinlei no&ttre ortodoxe, trad. de Toma
TEODORESCU, Bucuregti, 1865, p. 179-183.
299. cap.282,p. 182.
6.
82
din partea preotului, adecvat atmosferei momentului. inainte de a propune un
model propriu-zis de parenezi, subliniem faptul c6 reugita unei astfel de cuvAntiri
depindi, in principal, de aoi factori: tematicd potrivitd
Si
tehnicd inteligentd in
redactare qi rostire.
Tematica se va inspira in primul r6nd din confinutul slujbei, avind ca obiectiv
principal explicarea anumitof simboluri ritualistice. Dar nu numai. Doctrina, etica
^gi
tegiitalia
^privitoare
la c6s6torie oferl un nesfhrgit num6r de subiecte. Alaturi de
u..rl"u, p.eotut poate fructifica elemente concrete din viala tinerilor respectivi, cu
privire li profesiunea lor, de pilda. De aceea este bine ca preotul s6-i cunoasci
pe
^tineri,
stand de vorbd cu ei, mdcar in ziua programdrii pentru cununie. Desigur, in
parohiile de oraq acest lucru este mai anevoios. La tatd, ins6,. preotul ii
.poate
funoagte mai bine, pe mulfi dinhe ei chiar de la Taina Spovedaniei.
In cazul unor
tineri virtuoqi, la slujba Cununiei li se pot evidenlia anumite calitiiti,.atlt pen!3
stimularea lor, cdt si pentru a fi dafi ci exemplu
pentru ceilalli tineri de fala la
ceremonial. Exista unbu, obicei, in diferite pdrfi ale
firii,
c.u precidere in Ardeal,
ca viitorii miri sd apelezela preot pentru Taina Spovedaniei, cu cdteva zile inainte
de Cununie, prilej deosebit de favorabil pentru a li se da indrumirile necesare, dar
gi pentru a culege anumite date personale, care s6 fie apoi fruclificate inpatenezd
(eicluzdnd,
bininleles, pe cele iare
lin
de secretul mAfturisirii). Chiar
qi la oraq
iste posibii acest lucru. Atunci cind iinerii vin pentru
programarea Cununiei,
pot
n invitali s6 vind la Taina Spovedaniei
(spu indemnafi sd meargd la duhovnicul
lor, daca il au). Din practicabbservlm ci cei mai mu[i dintre ei raspund acestei
invitafii. Chiai gi numai in disculia de la programare putem afla-profegia
lor qi a
naliloi ,pr" u nL orienta la ce niv-el vom rostiiuvintarea
qi care din teme ar fi mai
apiopiata de preocuparile 1or. in general, tinerii sunt foarte cooperanli
!n 1c9s.t
dil-
tog. Nu puline sunt cazurile cdna ei apeleazd
Pentry
oficierea slujbei-chiar
la
duiovnicut'lor, cazuri fericite qi din punctul de vedere omiletic. Dialogul cu
viitorii miri esie absolut obligatoriu, ins6, in cazul unor implicafii canonice' Se
gtie, este necesara respectareidublei legislalii: civile gibisericeqti. Prima este de
iompetenla Primariei, desigUr, dar este bine ca qi preotul s6 fie.informats*.
Pentru
legisialia 6isericeasca ur"ri lu indemAnd colecfiile canonice, dar qi studii de spe-
ciflitate'". Respectarea rdnduielilor canonice tn
familia
cregtind, poate constitui
chiar un subiect de parenezd la Cununie.
eq" cum am afiimat mai sus, tematica se va inspira cu prioritate din conti-
nutul liturgic al Tainei. in acest sens, mergind
pe firu| cronologic al ceremonia-
300. vezi, de ex., codul
familiei,Edit.
Lumina lex, Bucuregti, 1995,_183
p., in special p. 3-3-8:
"up.-l
- inii"i"r"a cdsdtoriei(p. 3); cap. ttl - Elbctele cdsdtoriei
(p.7); Ob_ligaliile fald
de copii
(p'
25) etc. Men{ionim ce acest coa ri Uai"aza
9i
pe modificarile aduse
prin legea nr. 59 / 1993, pub-
licaE in Monikrul Oficial nr. l77l 26 iulie 1993.
301. De ex. Pr. prof. dr. Ilie MoLDOVAN, Aplicarea pastorald a sfintelor canoane in via(a
f'amiliei
creStine de izi,in R.T. nr. 4llgg4, p. 30-39. Autorul atrage atenfia cd
,,in
vederea proteidrii
/hmiliei Si
a remetlierii situaliei grave in iir", tn genere, se afld, suntem obligali sd apeldm la sfin-
'tele
canoane" (p. 3l). Se propuie o incadrare a vielii de familie in ritmul liturgic
(p. 33)'
lar
at11-
cicindaparp.obl"r*tegateae
adulterina$tereadeprunci,divorluletc,serecomanddrealismulin
aprecier"u granilei dinriJ acrivie gi iconomie
(p. 37), a;a cum de altfel au procedat tot timpul Sfintii
Pirinfi.
83
lului, enumerim urmdtoarele teme posibile: Semnificalia inelelor ce se pun la lo-
godnd; semnificalia lumdndrilor pe care le
lin
naqii la logodnd
si
cununie; Rostul
nasilor tn cadrul sluibei
Si
tn relaliile ulterioare cu
finii;
Care sunt momentele
centrale ale logodnei
si
cununiei? (semnificalia
lor); Tdlcuirea expresiei
,,in
Hyistos
si
tn Bisericd" din pericopa Apostolului3,'1; semnificalia participdrii
Mdntuitorului la nunta din Cana Galileii; Explicarea momentului
,,Paharul
mdn-
tuirii"; Explicarea tnconiurdrii mesei
si
a celor trei tropare care se cdntd; Im-
portanlq
iurdmdntului
sdvdrsit de miri pe sf. Evanghelie
si
sf. cruce; Explicarea
expresiei
,,primeSte cununile lor intru Impdrdlia Ta..."; Semnifica(ia rugdciunii
din a opta zi dupd Cununie. Evident, din ritualul nunfii se mai pot formula qi
multe alte subiecte3"3.
in demersul de fixare a temei trebuie
finut
seama de profesiunea mirilor, de
nivelul lor intelectual. Impactul parenezelor
va fi mult mai eficient atunci cdnd
mirii se regasesc in conlinutul aloculiunii respective. Lardone Giovanni propune,
spre exemplu, o listr de pareneze pe profesii: agricultori, muncitori, intelectuali
g.a3'x. De asemenea, de mare ajutor in olientarea pentru alegerea temelor sunt
studiile teologice legate de Taina Nunfii. in acest sens, semlalIm cdteva teme cu
302. La acest subiect vezi
Si
Episktla II-a cdtre corinteni a Sf. CLEMENT ROMANUL, despre
care se gtie ci este cea mai veche omilie de acest gen, cu pronunlate tendinle parenetice (drd.
Sebastian
$EBU,
Predica crestind in primele trei veacuri, in s! an. XIX, nr. 3-4/1967,p. 215):
,,...
Nu cred cd nu
Stili
cd Biserica vie este trupul lui Hristos. Cdci spune Scriptura: A
ficut
Dumnezea
pe om bdrbat
Ei femeie.
Bdrbatul este Hristos;
femeia
este Biseica; cd tncd
Si
cdrlile profelilor g
apostolii invald cd Biserica nu este din timpul de acum, ci de mai inainte; cd era duhovniceascd, ca
Iisusul rutstru, dar s-a ardtat in zilele din urmd, ca sd ne mintuiascd..." vol. I PSB, Scrierile
pdrinlibr apostolici, trad. Pr. dr. D. FECIORU, cap. XIV, p. 100.
303. Pdrintele profesor Nicolae PETRESCU, in studiul Cdsdtoria creStind; povdluiri cdtre miri,
in MO, an. XXVI, 1974, nr.ll-|Z, propune urmdtoarele teme: l.Dezvoltarea expresiei biblice
,,Ceea
ce a unit Damne?,eu, omul sd nu despafid" (cf. Matei XIX, 6); Z.Consimlirea solilor de a se aiuta
reciproc (cf. Facere II, 18: Nu este bine sd
lie
omul singar pe pdmdnt); 3. Datoria solibr de a
na$te
$i
cereste copii; 4.Familia = vatrd a virtuliktr crestine; 5. ospdlul nunlii sd
fie
un ospdl plin
de veselie, dar cu caracter creslin (,,Ospdlul acesra - spune autorul - trebuie sd
fie
o masa a bucuriei
Si
a dragostei creStine reciproce, plind de demnitate, bund-cuviinld tn vorbire, in cdntece
Si
iocuri...
'),
p. 980 - 983.
Este sugestivi, de asemenea, cartea pdrintelui Tiberiu Gh. DARLEA Cdsdtoria
Si
viala misticd,
Edit. Lumina, Bucuregti, 1995, 190 p., care dezvolti teme ce pot fi preluate pentru pareneze la cu-
nunie: l.Rugdciunea comund a solibr tn
/'amilie;
2. Grija pentru sfinlirea casei (sfeqtania); i.Griia
pentru a infi,umusela casa cu podoabe creStine: cruci, icoane, candeli etc; 4. Lectura cdr(ilor sfinte
tn comun (tn special Sf. Scripturd); 5. Primirea strdinilor ca manifbstare creStind a'familiei; 6.
Indemnul reciprcc de a merge la Bisericd, a se spovedi
Si
a se tmpdrtdsi (vezi p.85-138).
Marius LAZURCA, in recentul volum Invenlia trupului, Edit. Anastasia, Bucuregti, 1996, la
cap. "Teme ale hermeneuticii creqtine; a. Noul Testament", afirmd ci
,,Predicalia
matrimoniald a
Noului Testament cuprinde doud teme principale. l. idealul cdsdtoriei, ca uniune totald intre so(i,
in armonie
Si fidelitate,
in timpul vielii intregi qi chiar dincolo de ea (sicl)
SiZ.
Femeia trebuie sd
fie
swpusd solului ei, idee permanent nuanlatd de tndemnurile la griid
Si
tandre[e adresate
so(ului..." p. ll2. Evident, cele doui teme sunt prioritare in Noul Testament, dar nu sunt singurele.
Trebuie, de asemenea, sd atragem atenfia cii fidelitatea este obligatorie pind la mormint, dupl aceea
soful rirnas in viafd put6ndu-se recisitori.
304. In vol. Nuptialia. Alktcuzioni matrimoniali., vol. II, Torino, 1934; de ex.: Per il matrimo-
nitt di agricolktri (p. 135); Per il matrimonio tli un produtbre di vino (p. 158); Per il matrimonio di
84
profund caracter teologic: Pecetea S/intei T?eimi in Taina Nunlii3os; Jertfelnicia
ieciprocd a solilor, principiu de bazd al cdsniciei crestine36; Dimensiunea sacra-
mentald a viilit ciniugale"; Fidelitatea coniugald sau accesul la absolut"r;
Cdsdtoria, taiia a daiirit
Si
desdvdrgirii persoanei3o; Aten(ie la duSmanii vielii
Si
ai
famittei!1to;
Sensurile'cuvdntului ,,iubire"(eros,
agapi
gi
filia);
explicarea
lof't; Fericirea tn cdsdtorie3t2.
Un impact fericit il au gi temele inspirate din tradifiile locale. O carte suges-
tivi in acist sens, unicd in felul ei, esie Nunta la romdni, aparfinind
preotului
un
ferroviere
(p. l7l); Per il matrimonio di un aviatore {8. n$; Per il matrimonio di un lavoratore
intellettuale
1p.
t}j; eer il matrimonio di un medico (p. l9l)
9.a.
Tot el propune pareneze pentru
nuntile de argint, aur qi diamant.'. p.228'234.
:OS. V.ripr. prof. dr. DumitruSTANILOAE, Teologia Dogmaticd Ort9dgxa, Bucureqti, 1978,
vol. l:
,lubirea
riciprocd tntre oameni, implicd
si
ea mii multi persoane, in baza unei
fiinle
a lori
in oarecare mdsurd comund. Dar aceastd iubiie nedesdvd.rSitd tntre no-i, presupune iubirea desd-
vdrsitd tntre Persoanele diyine cu o
fiin(d
comund. Iubirea noastrd se explicd din crearea noastrd
dupa chiput St'intei Treimi, originea iuiirii noastre" (subl. n.), p. 283; v.ezi, de asemenea, Pr. drd.
Constantin GALERIU Taina iunlii, S.T, an. XII, 196b, nt.7-8'.',,Privind
pe semenul meu, nu-l vdd
nicigdatd singur, ci cu chipul lui'Dumni;ezeu intr-insul...Astfel, tn nuntd, al treilea, intre bdrbat
Si
femeie,
este 6u*n"r"u, esie Hristos, iar noi trebuie sd-L avem mereu ca icoand a dragostei, adic-d
'sitd
ne'iubim a;a cum El ne-a iubit, cu iubire dumnezeiascd. O veche picturd din cdacombe
inldtiSAil taiia nunlii, ni-L reprezintd pe Htistos in miilocut mirilor, cu mainile pe cteqtetal
liecdruia
dintre ei, binecuvAntfrndu'i
qi unindu'i" (subl. n.)-p' 486;
306.
pr.
prof. dr. C. GALERIU, J;rtfr
Si
rdscumpdrare,leze de doctorat, in GB, an. XXXII,
1973, nr. l-2, in special p.7l-72,in care se evidenfiazi faptul c5
,,ierfa
este expresia fideld
a chi-
pului divin in noi".
307. Pr. prbf. dr. Ilie MOLDOVAN, Adevdrul
si frumuselea
cdsdtoriei"",
p' 19-24'
308. Ibidem, p. 142-146.
309.
pr.
dr. Visile RAOUCA, Cdsdtoria, taind a ddruirii
Si
desdvdrSirii
persoanei, in ST' an'
XLIY 1992, nr. 3-4, p. 130-138, in care autorul aprofundeazi scopurile casatoriei. Intraiutorarea
reciprucdnu o vede'doar ca un sprijin material qi spiritual cotidian, ci in perspectiva mintuirii'
310. Vezi
prof.
dr. C. PAVEi, brobleme *orr["
"u
privire la cdsdtorie
{i familie,
in BOR, an'
LXXXV 1967, m. l-2, p. 126-144. Sunt semnalate
(9i combatute): malthusianismal
(Malthus:
Jtugar englez, 1766-fii4,sustinea c6 in condilii normale, oamenii se inmullesc mult mai repede
A"rai
-iifi'u""ie
de intrelinere.'..); neomalthusianismul
(ai c6rui adepfi.recomandn
frauda sexuali'
-*op"r"
anticonceplionale, avornrl, celibatul, iar ca mijloace
prev-ntive: castrarea
prin operafie'
sterilizarea chimice,iiolarea femeilor de berbaii pine la o anumita virstit etc.); eugenismul
(susfi,,e
aberafia ca perpetuarea neamului omenesc sa fie dirijata de stat
qi supusi unei selecfii asemindtoare
celei
'introdusi
de zootehnicieni in cresciitoriile de animale...); euthanasia
(suprimarea.pe cii
nedureroase a celor socotifi lovifi de boli incurabile, ori chinuitoare),-pp.
112-133' Cu privire la
statutul
familiei
creStine,u'r. u"il.u gi studiul Pr. T. Gh. TILEA, Probleme fundamentale
in opera
moral sociald a sf. Ioan Gurd tle Aur, curtea de Argeg, lg47,lll. Familia crestind: cap' 2, So{ii
crestini
(p.
2-8); cap.3. CreSterea copiilor
(p' 8-17)'
'' "'ii'i.'f"ri
6iiri'Ii cltrtasNi, iip*t
^irtii
si
il slavei,Edit' Christiana, trad' monahia Eugenia
VLAD, Bucuregti, 1996,
P.
63'72.
312. E. A. OEOATTPOY, Aorfioery ird'7onoari7
prcoprcriE
/
6pd"r1ctrf6 AOHNA' 1978'.p'
234-237.Autorul atrage atenlia, in a6easta cuvAntare l-a'cununie,-ce ,,existd
cdsdtorii fericite,
dar
numai tn cadru creStii. Caiaiorio crestind transformd familia
intr-o bucatd de paradis pe pdmdnt'
Trebuie, deci, atdt tinerii care-$i
fac
vi,se pentru viitorul lor, dar
si
pdrinlii care nutresc
fericirea
copi-
iktr lor sd se lumineze t, aia
fil
inc1t sd'simtd cd Hristos este singural creator al
fertciii
desdvdrsite
in cdsdto,rie"
(6 Xptorog Ewat 6 pdvog nr|prcApfog
fr
cle?aE eittqiag ocd
ydpo)' p' 237
'
85
Simion Florea Marian, membru al Academiei Romdne, unul din cei mai mari
etnografi rom6ni3r3. Rdsfoind-o, observdm tradifii de nunt6 din toate
finuturile
fdrii,
dintre care cele mai multe s-au pdstrat. Astfel, pot fi dezvoltate teme precum:
Simbolismul bradului de nuntd3ta, Rostul iertdciunii luate de miri de la pdrinli3ts,
Care este cea mai importantd zestre a miresii?316 etc. Utilizflnd in parenezd ele-
mente ale traditiilor locale, preotul poate contribui la conservarea acelora cu influ-
enti beneficI.
Tehnica redactdrii gi rostirii oricdrei predici este factor determinant in atin-
gerea scopului propus. Pareneza de la cununie cere, ins6, o atenlie sporit6.
Nuntaqii sunt gribifi in general sd ajungd cflt mai repede la masa osplfului, nefi-
ind prea dispuqi la
,,intdrziei3r7.
Preotul trebuie sd fac6 un efort suplimentar, fa[6
de alte genuri omiletice, pentru a le capta atenfia, R. P. Rambaud sesizeazd con-
cis gi realist datele problemei:
,,Il
s'agit de dire ce qu'il convient de dire et rien
autre. Une seule expression malheureuse suffirait a
froisser
ceux-ci ou ceux-
1a..."31E. De aceea, parerreza se va orienta spre o temd precis5, incadratd in for-
mulele uzuale de politele. Cei prezenfi agteaptd anumite complimente, iar preotul
nu va ignora acest fapt, frra sa abuzeze, ins6. Laudele excesive, ca gi mustrdrile
t6ioase, produc efecte negative imprevizibile.
La orice temi abordatS, preotul va adduga indemnurile morale cuvenite, cu
mdsurd gi intr-un limbaj adecvat nivelului lor intelectual, indemnuri din care nu
va lipsi mentionarea indatoririlor ce le revin, unul fafn de altul qi amdndorura fafa
de Dumnezeu qi semeni. Tonul vocii va fi cald, apropiat, intru totul natural. ln ulti-
ma vreme, majoritatea slujbelor de cununie sunt filmate, inclusiv pareneza ce se
rostegte. Este evident faptul cd inregistrarea va fi urmlritd ulterior acas6, nu numai
de mirii respectivi, ci qi de rudenii, cunoqtinfe etc. Slujba
qi predica au, agadar,
implicalii misionare. Prin reugita lor pot fi atraqi spre Biserici unii cregtini, dupd
313. TipArita intiia oard in anul 1890, retipdriti in 1995, la Editura Grai
9i
suflet-cultura
nationali, edilie critici de Teofil TEAHA, Ioan
$ERB 9i
Ioan ILI$IU, 606 p. Una din pareneze se
poate dezvolta pe simpla prezentare a cerfii (o spunem din propria experienfi), fapt ce creazi o
impresie deosebita. Astfel, se poate citi, de exemplu, un fragment din primul capitol, intitulat
"Scopul ciisiitoriei".'
,$copul
cdsdtoriei la rumdni, dupd cum rezultd din unele versuri ale oraliilor
ce se vor reproduce tn decursul acestui studiu, apoi din unele balade
Si
d.oine poporane, precum
Si
din unele poveSti, este: intd,i: de a avea o consoartd spre aiutorare
Si
petrecere, spre mdngdiere
Si
alinarea durerilor in caz de nefbricire
$i
suferinld, mai pe scurt spre impdrtdsirea binelui
Si
rdului,
a bucuriei
Si
intristdrii tn decursul intregii vieli; Al'doilea: de a avea urmasi legitimi, care sd
pdstreze numele de
fomilie,
ca sdngele
Si
seminlia lor sd nu se stingd niciodatd, apoi ca sd aibd cine
moSteni averea pdrinteascd, ca aceasta sa nu treacd in mdini strdine, mai departe sd aibd cine se
tngriii de ddnsii
Si
a-i sprijini la bdtrdnele, iard dupd moarte sd aibd cine a-i
ieli Si
inmormdnta
cre$tine$te, a-i pomeni
Si
a le da de pomand
Si
a se ruga pentru iertarea pdcatelor sale.. ",
p. 15.
314. Ibiden, p.264.
315. Ibidem, p. 228, 405, 551.
316. Plecdnd de la tradiliile in legituri cu zestrea, p. 109.
317. R.P. Rambaud recomande limitarea gi adaptarea vorbitorului la ceea ce este propriu
parenezei de la cununie:
,,Qu'il
ne diginare cependant pas en longue et abstraite thdse de thiolo-
gie: les invitts de la noce sont gdniralement bien peu disposis a prter une oreille attentive a des
considlrations spdculatives...",inTraiti moderne de pridication...,p.73.
318. Ibidem, p.72.
86
cum pot fi indepirtafi, dacd ele nu corespund. De aceea pateneza de la cununie
trebuie pregdtita temeinic, scrisi in inkegime3re (mai ales de incepdtori), memo-
izatd ct atenfie gi rostiti dupd toate normele omiletice.
Tot o problemS de tehnic6 considerlm qi dimensiunea parenezei. Optiim, fhrd
rezerve, pentru cuvdntiiri scurte, care sd nu pund la incercare ribdarea nuntaqilor.
Cele doud exffeme (pe de o parte cd nu se
fin
predici la cununii, iar pe de alta cE se
fin
predici lungi) pe care le intdnim din nefericire pe alocuri, trebuie inl6turate
categoric. in concluzie, recomanddm a se vorbi de
fiecare
datd,5-7 minute, maxi-
mum 10.
inainte de a trece la exemplificafe, se impune menfionat faptul cd uneori preo-
tul este solicitat sd oficieze taina cdsdtoriei la domiciliul mirilor. Preotul va accep-
ta, desigur, dupd ce a epuizattoate incercdrile de a-i convinge si se cunune Ia bise-
rica. Eiista c6teodati motive acceptabile pentru cununia acas6, cum ar fi unele
probleme de sdnitate, Sivdrgind slujba acas6 preotul nu va renunfa 19 o_par^enezd.
corespunzdtoare, Care va aduce un Spor de bucurie evenimentului. Profesorul
Evanghelu Theodoru, in tratatul sdu de omiletic5, evocd in acest sens un fapt
emofi6nant:
,,Un
preot evlavios a fost chemat odatd la o cununie ce avea loc intr-o
casi de oameni instarifi. Acolo s-au expus, pe rdnd, bogatele daruri ce le aduse-
serd invitafii. Numai preotul nu a adus nimic, deoarece, orice avea el, impdrfea
s6racilor. De aceea, spre a se scuza, a zis:
,,Aur
qi argint nu am, dar vd dau ceea
ce am..."
$i
a inceput cu cuvinte simple gi convingdtoare sA elogieze cls6toria
cregtind. Ochii ascultdtorilor se umplurd de lacrimi. Mulli ani mai tdrziu, sofii
acegtia, care puseserd cuvintele preotului la inimd, ziceau c,6 el, in acea zi, le-a
ftcut darul c-el mai valoros dintre toate celelalte..."r2". Astfel de daruri sunt la
indemAna tuturor preofilor, iar creqtinii le primesc cu mare bucurie.
Mqdel de parenezd cu tema: Semnificalia expresiei
,,PrimeSte
cununile lor
tntru Impard{ia Ta!"
PLANULCWANTARII
Textz
,,PrimeSte
cununile lor intru impdrdlia Ta, pdzindu-i curali,
fdrd
prihand
Si
neasuprili, tn
vecii vecilor! "
Formula de adresare: Iubiti miri, cinsti(i nuni, cinstili nuntasi!
Introducere: - exprimarea bucuriei prilejute de evenimentul nun{ii;
- atenfionare asupra frumusefii ceremonialului
9i
bogEfiei lui in semnificafii'
Tratare: - expresia
,prime$te
cununile litr intru impdrdlia Ia...
"
din penultima rugiciune a sluj-
bei,.,, in strdnsi legitura cu punerea pe cap a cununiilor qi cu
jurdmAntul mirilor pe Sf. Evanghelie
gi pe Sf. Cruce;
- mirii vor purta cununile toata viata, in mod nevizut (citat din Pr. D. Stiniloaer'??);
319.
,,Ce
sortes de discours, si dilicats, ne supportent point les risques de l'improvisation. On
les ,!crit, et on les lit. D'ailleurs, les epoux aimeront souvent a en possider le texte", ibidem, p.73.
De acord cu scrierea prealabili a cuv6ntirii, nu subscriem la citirea ei. Rostirea libertr are avantaje
covirgitoare fat[ de citirea textului.
liO.
,,...An
aicdE Ereiwl rffv rip4pa mag irape 66po ttA.oootadpo drd 6).a ra ilJ'd"'',
in Aorqoe?g irrl.r1oruonrcig
fnop*r6
/
6ptlqnrr)9..., p.234.
321. Aghiazmatar..., p. 92.
322. Teobgia Dogmaticd Ortodoxit, Bucuregti, 1978, vol. III, p. 200
87
- cununile vor fi primite in ceruri, dac6 vor fi purtate cu vrednicie;
lncheiere: urdri tradi{ionale pentru miri, nuni, nuntaqi, insofite de cflntarea,,Mulli ani trdiasci!"
(de trei ori).
PARENEZA DEZVOUIAIA
,,PrimeSte
cununile lor intru impdrd(ia Ta, pdzindu-i curali,
/drd
prihand
Si
neasupri(i, in vecii vecilor !
"
Iubitri miri, cinstili nuni, cinsti(i nunta$i!
Catre sfrrqitul prea-frumoasei slujbe a cununiei ce s-a sdvarqit, ali auzit cuvin-
tele pe care le-am evocat acum c0teva clipe, cuvinte in
jurul
cdrora vom
fese
cite-
va gdnduri. Intdi de toate, ne exprimlm bucuria cI incd doi tineri au trecut pragul
sfintei noastre biserici qi
s-au cununat dupl rdnduiala creqtind, astfel cd numirul
familiilor ortodoxe a mai crescut cu una! Ali remarcat, iubdii noqtri, cdt de fru-
moasd este aceastd slujb6: rugdciuni intelept alcdtuite de Sfin{ii Parinfi qi cdntdri
armonioase care exprimi bucuria nemirginitl a nunfii... Dar, hebuie si qtifi ca
fiecare moment, fiecare gest, fiecare ruglciune are o anumitd semnificafie.
Timpul nu ne ingdduie, desigur, sE le explicdm acum pe toate, incdt ne vom opri
doar la un singur moment.
Iubili miri,
Spre finalul slujbei, a[i atzitcuvintele:
,frimeSte
cununile lor intru impdrdlia
Th..." Cine sI le primeascE? Dumnezeu, se inlelege. Care cununi? Cununile ce
v-au fost puse pe cap de c[tre preot impreund cu nagii. Spre a infelege semnifi-
cafia acestor cuvinte, trebuie si gtim mai int6i ce simbolizeaz6 punerea cununilor.
Pe scurt, gtim cE in vechime purtau coroane impirafii gi invingdtorii in r6zboaie"'.
Aqadar, cei care se remarcau printr-o anumitii wednicie. Astdzi, c6nd vi s-au pus
cununile pe cap, dragi miri, ali fost considerati gi voi vrednici de a fi sof gi sofie.
Biserica va recunoa$te aceastii vrednicie prin preofii slujitori, prin nagii gi parinlii
dumneavoastrd, prin toli cei de fata. Aceste cununi ce vi s-au pus, iar mai apoi v-au
fost ridicate, le ve(i purta fn chip nevdzut toatd viala. Este o mare taind in aceastd
lucrare, prin voia Domnului! in acest sens se exprimd cel mai mare teolog romdn
al secolului XX, pdrintele Dumitru Stdniloae:
,,Ei
(mirii, n.n.) vor purta in chip
nevdzut toati viala cununile lor de vor trdi in iubire adevdratd, in curilia fidelitalii
pi
in rlspundere qi respect reciproc. Cu aceste cununi ei vor merge chiar in
Impar6tia Ceruri1or..."'2'. Noi nddajduim, aqadar, ca vefi purta cu demnitate aces-
te cununi, a$a cum afi
jurat
pe Sfhnta Evanghelie qi pe Sfhnta Cruce, in fala
Sfhntului altar, fideli unul altuia gi amdndoi lui Dumnezeu, binegtiind cd solii
/ideli
sunt aceia care se tngriiesc unul de altul ca de niste bunuri veSnice ale sufle-
tului lof'zs. Facind aqa, cununile vi vor fi primite, la sfhrgitul vietii, in Impardlia
Cerurilor...
323.Dacd imprejurdrile ingiduie, explicafiile pot fi qi mai detaliate. Material explicativ la Pr.
prof. dr. Ene BRANI$TE, Lituryica Speciald.., p. 412.
324. Op. cit., p.200.
325 . Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Adevdral
Si frumuselea
cdsdtoriei...,Il, p. 145.
88
Iubilii noStri,
In aceastd nddejde, facem acum urdrile tradifionale: - mirilor..., sd le dea
Dumnezeu sindtate, cdsnicie rodnic6, ani mulji cu spor gi binecuvtntare! 56 hditi
intru mulfi qi fericiti ani! (Mulli ani traiasc6!);
- naqilor..., care in urma acestei sfinte slujbe au devenit parinlr spirituali ai
mirilor, sd le dea Dumnezeu s6n6tate, cu spor gi binecuvAntare in casa dAngilor, sd
se bucure de aceqti fini pe care i-au cununat ?mpreun6 cu noi, qi sd h6iascd intru
mulfi qi fericifi ani! (Mulli ani trdiascd!);
- pdrinfilor acestor miri, care i-au ndscut, i-au crescut
gi educat cu multe sacri-
ficii, precum qi tuturor nuntaqilor care sunt de fafd la aceast6 sfhnta bucurie, sI le
dea Dumnezeu slndtate, bucurii de pe urma mirilor, mul{i gi fericiti ani! (MuUi ani
trliasci!).
III,2. C. PARENEZE LA SFINTIREA BISERICII
Sfinlirea bisericii reprezintduna din cele mai mari bucurii din viafa unei comu-
nitdfi, daci nu cumva cea mai mare. Participarea este numeroasd
9i
cuprinde cre-
dincioqi din toate categoriile sociale, de toate vdrstele. La o asemenea slujb6 se
tin,
de obicei, mai multe cuvdntiri, toate fEcdnd parte din genul parenetic, intrucAt
toate au caracter ocazional. Ordinea vorbitorilor o stabilegte arhiereul prezent (sau
cind lipsegte acesta, protoiereul326), gi este, de obicei, crescltoare, in funcfie de
rang, vechime in preotie etc. Cel mai mare, arhiereul sau delegatul acestuia, va
vorbi la urm6. Fiecare vorbitor va include in intervenfia sa date concrete legate de
localitatea respectivE, de credinciogii ei, de eforturile ce s-au fhcut pentru zidrea
Sf. 16cag, dar se va face gi o legdtura cu docffina, morala
9i
cultul Bisericii drept
mdritoare. Este dificil sI prezentdm modele de astfel de pareneze, intrucdt
condiliile concrete difera di la o comunitate la alta. De fapt, izvoare care sd
cuprindd astfel de cuvAntiiri sunt foarte puline gi se referd mai mult la pareneze
roitite de arhierei, cuv6ntarile preofilor fiind trecute cu vederea, sau amintite doar
in treacdt, sub forml de reportaj3". De aceea ne limitdm la prezentarea doar a doud
astfel de modele integrale, pe care le-am cataloga drept
,,clasice",
aparfindnd la
doi autori cu nume de rezonanli in c6mpul omileticii romineqti: dr. Grigorie
Comga, fost episcop de Arad gi dr. Nicolae Mladin, fost mitropolit al Ardealului.
1. Predici la sfin{irea bisericii din
$imand'2*
Aceastd cuv0ntare, rostitd in anul 1926, este actual6, atAt in formd cdt gi in
continut. Ca extensie, nu depEgeqte 25 de minute, spaliu acceptabil
findnd
cont de
insemndtatea momentului. Pareneza este structuratd astfel: o micl introducere, in
care este exprimata bucuria roadelor unei munci impresionante, aceea de inallare
a unui nou lacag dumnezeiesc; apoi, rdspunzdnd la intrebarea
,,Care
este rostul c6
326. Sunt cazuri de re-sfin{iri, de pild5, unde nu intotdeauna participd arhiereul.
327. Spre finalul acestui capitol vom propune noi ingine un model de parenezl la sfinfirea bise-
ricii, rostiti de preotul locului.
128. lutor:tOr. Grigorie COM$A, Episcopul Aradului, in vol. De la leagdn pdnd la moarte,
Arad, 1927,p.97-101 (veziAnexa,p.206-207). Predicaafostrostitaladatade 5dec. 1926.
89
se zidesc biserici pentru suflete?", autorul prezint6.,,Trei pricini binecuvdntate":
l. Privirea gi infelegerea Sfintei Cruci, in sens material qi spiritual; 2. Ascultarea
cuv6ntului Domnului, rostit de slujitori la amvoane;
$i
3. Necesitatea Sfintelor
Taine pentru mdntuirea credinciogilor. Aceste trei repere sunt dezvoltate in mod
echilibrat gi cu fundamentarea biblica de rigoare. Dup6 aceste explicafii, autorul
incheie scurt dar solemn:
,,Md
bucur, iubifii mei fii sufleteqti, cd voi infelegefi
lucrul acesta. Voi vd apropiali de ceea ce trebuie sd fie un cregtin adevirat, c6ci afi
jertfit
zidind aceasti biserica gi astfel m6ngdiat plec de aici lisand un popor brav,
intreg la minte gi bun la inimd. Va impdrtiigesc tuturor binecuvdntarea mea
arhiereascd qi vd doresc vial6lunga. Amin."
2. Biserica, locaE de tnchinare32o, este o cuvdntare cu o extensie mai mare
decdt precedenta, necesitdnd un spafiu de rostire de cel pufin o
jum6tate
de ord.
Confinutul este
,,clasic"
unor astfel de imprejuriri: bucuria slujirii la acest eveni-
ment; mulfumirile ce se cuvin lui Dumnezeu pentru implinirea acestei prea-fru-
moase lucrdri; importanfa licagului de cult in viala credinciogilor (,,...a te ruga
acasd singur, nu este tot una cu a te ruga tn bisericd...33\; aprecieri aduse credin-
ciogilor pentru jertfelnicia
depusa intru zidirea Sf. L5caq etc. O menfiune aparte
meritA paragraful in care I.P.S. Mitropolit evocl gi memoria inaintagilor, con-
tribufia lor la flurirea statului nalional unitar qi ridicarea prestigiului Bisericii
strdmogegti33r.
3. Predicl la sfinfirea bisericii (plan dezvoltat)332.
Text;
,,Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: in casa Domnului voi merge!" (Ps. l2l, l)
A. Partea panegirici
1. a) Se dd slavl Bunului Dumnezeu, pentru cI a ajutat intregii obgti cregtine sii termine de zidit
slEntul locag, sii-l picteze
9i
s5-l inzestreze cu tot ceea ce trebuie pentru s6v6rgirea Sfintei Liturghii.
Se arati cdzilua aceea este cel mai sdrbitoresc praznic pentru credincioqii din aceasti parohie,
ca gi pentru credincioqii din parohiile vecine, mulfi din ei prezenli acolo.Pentru tofi credinciogii
prezenfi, cat
$i
pentru credinciogii care din binecuvintate pricini nu sunt aici, se potrivesc cuvintele
profetice ale psalmistului David, rostite mai sus:
,,Veselitu-m-am
de cei ce mi-au zis mie: in casa
Domnului
yom
merge".
b) Se aratE bucuria sporiE a oedinciogilor, pentru prezenla Chiriarhului locului (sau a delega-
tului siu), ca si sfinfeasctr biserica qi ca si aduci cuvintul arhieresc, ziditor de suflete.
Bucuria credinciogilor este deplin5, pentru ctr se vid alaturi de ei
9i
autoritilile civile de stat,
impirtdgindu-se din bucuria duhovniceasci obqteascS.
. B. Partea didactico - pareneticii
2. Despre biserica creStind, locas de rugdciune.
a) Biserica este locagul sffint, pentru tofi credinciogii, in care se preamiregte Dumenzeu, se
sivdrgeqte Taina Sfintei Jertfe a lui Hristos gi.in care se aduni credincioqii spre a se impirtiqi din
darurile gi adevirurile m6nturii, prin slujirile rinduite de Domnul Hristos. De aceea biserica poarti
329. Autor:
f
Dr. Nicolae MLADIN, MitropolitulArdealului, Iisus Hristos viala noastrd,Sibiu,
1973, text reprodus de Pr. prof dr. D. BELU, in Curs de omileticd...,p.395-399.Yen Anexa,p.208-210.
330. Ibidem. p. 396; vezi gi rispunsul la intrebarea De ce in bisericd puterea lui Dumnezeu este
mai mare, mai deplind?, Ibidem, p. 396-397 .
331. Ibidem, p. 398.
332. Autor: Pr. prof. N. PETRESCU, op. cit., p. 146-147.
90
numele de: casa lui Dumnezeu, locaq sfiint, casi de rugiciune pe pimdnt, in care locuieqte Cel ce
este mai presus de ceq Dumnezeu,
--
lo.u$ care inchipuie rasiignirea, ingroparea qi invierea lui
Hristos.
b) Sfinlii Apostoli gi cei dintii creqtini se adunau la inceput si sivirgeasci Taina Sfintei Jertfe a
lui Hristos, in iasa unuia dintre ei, iar mai tdrziu it biserici anume zidite (cf. Fapte 2, 46 q.a;Matei
26,26;Fapte l, 13; Fapte 20,6-9; Rom. 16,5; Col.4, l5; Fil. 1,2 etc).
c) Pe m6surd ce credinla cre$tina se rispAndea, se ridicau qi biserici anume zidite (Fapte I l, 26).
in veacul al doilea se zidesc biserici mai pretutindeni qi Sf. Iustin Martirul (t 163) m[rturisegte cd
in aceste locaquri se adunau cregtinii duminica, dimineafa. Bisericile se zideau la mormintele
sfinfilor mucenici, iar unde nu se aflau mucenici gi morminte se a$ezau pirticele din sfinte moaqte
in piciorul Sfintei Mese din altarul bisericii, ca qi azi .
d) Zidind acest locag de rugiciune, credinciogii au implinit doui porunci divine: una, de a
pr"asiari pe Dumenzeu, prin slujbe divine, care au gi inceput de azi
9i
altl porunci, de a sluji pacea
intre popoare, aga cd altaiul cregiin este pe drept numit gi altarul pdcii, unde se invafd poruncile pncii
divini pe p6rn6nt, dupd cuvintele Sfintei Scripturi, cu privire la
,,Casa
Domnului". Aici se spun
cuvintele:
,,Rugali-vd
pentru pacea lerusalimului
$i
pentru indestularea cektr 9e
te iubesc pe tine. Sd
fie
pace in intdriturile tale qi indestulare in turnurile tale. Pentru
fralii
mei
Si
pentru vecinii mei
grdiam, despre tine, pace. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune
lie"
(Ps.
tzt, 6-9).
3. aj Porunca I a Bisericii: si ascultam cu evlavie Sfiinta Liturghie in fiecare duminicd
9i
slrbltoare.
b) Mullumiri adresate tuturor: Chiriarhului, autoritiililor de stat
9i
credincioqilor donatori pen-
tru zidirea s{hntului locag.
Elemente speciale pentru redactarea parenezei la sfinfirea bisericii
Din modelele analizate mai sus, observAm cdparcneza la sfinfirea bisericii este
mai dificil de conceput frrd datele concrete ce
tin
de un anumit loc gi timp.-Totuqi,
utiliz6nd pa4ral planul dezvoltat propus de plrintele profesor N.-Petrescu3'3, vom
alcitui uri crivnnt orientativ, in care-vom urmari cu precadere forma
$i
tehnica,
conlinutul urmand a fi adaptat la conditiile concrete. Se
qtie cA la asemenea ocazii
se
fin
mai multe cuvAntari, incheiate de obicei de cel mai mare, arhiereul locului.
Noi vom alcltui un model spre a fi rostit de preotul parohiei respective. Parti-
ciparea credincioqilor la sfrntlrile de biserici este foarte numeroasa, fiind de faji
inilusiv membrii iltor culte, iecte etc. Parenezava include, a$adar, qi elemente de
ordin misionar, evident, cu discrefia necesara. Accentul
principal va cAdea, ins6,
pe mu[umirile aduse lui Dumnezeu pentru ajutorul trimis_de sus, totodata credin-
ciogiloi care au contribuit la lucrarei respectivA. Cuvdntul va fi minufios
pregatit
din vreme, scris gi memorizat integral. Vi fi rostit liber. Preotul va avea asupra lui
cel mult o notilA din care va citi la nevoie anumite date concrete, legate de sumele
cheltuite
gi numele unor donatori de seam5. Dacd ridicarea ldcaqului, pictarea etc.,
reprezint;
pentru paroh un examen la capitolul administrativ,pareneza
rostifii co-
respunz6to? ii va da un calificativ
pe mtsura din punctul de vedere al slujirii in-
vafatoreqti. Pregatirile adminishative
pentru acest eveniment, care necesite timp
qi efort AeoseUil, nu trebuie sI ducd la neglijarea pregAtirii acestui cuvant. O sla-
LA prezentare din punct de vedere omiletic va fi o proasta carte de vizitd pentru
333.lbidem.
9t
vorbitor, ba chiar o ofensi adusd efortului depus de enoriagi pentru lucrarea
respectivd.
PARENEZA DEZVOLTATA
,,Veselitu-m-am
de cei ce mi-au zis mie: fn casa Domnului voi merge!"
@s.
121, 1).
Prea Sfinlite Pdrinte Episcop,
Prea Cucernice Pdrinte Protopop,
Prea Cucernici Pdrinli -
frali,
Iubili credincioSi,
Cuvintele psalmistului
David exprimd in chip fericit bucuria sffintd ce ne
coplegegte inimile, astdzi, cind - cu ajutorul Domnului - suntem impreund pentru
cel mai mare eveniment al parohiei din ultimii ani: sfintirea lacagului de cult.
Atmosfera cu totul slrbdtoreascl ne aduce aminte de un eveni'ment similar petre-
cut in Ierusalim, acum aproximativ 1000 de ani: sfintirea templului lui Solomon.
La fel ca atunci, primul nostru gand din aceastii prea-frumoasa zi este sa inaljam
rugdciune de mulfumire cdtre Dumnezeu, Care ne-a binecuv6ntat cu aceaqta mare
bucurie, Acdnd, o data cu Solomon impdratul:
,rDoamne
Dumnezeul lui Israel!
Nu este Dumnezeu asemenes
fie,
nici tn cer sus, nici pe pdmAnt
ios;
Tu pdzeSti
legdmfrntal qi ai mild de robii Tdi care umbld cu toatd inima lor tnaintea Ta!"
(III
Regi, 8,23).
Bucuria noastrA este sporitd de prezen[a dumneavoastrd, a tuturor, fapt pentru
care vd mullumim din toatd inima. in chip deosebit ne bucurd prezenli Prea
Sfintitului Episcop..., intdistdtiitorul eparhiei noastre, care abinevoit sd coboare in
mijlocul nostru gi si oficieze slujba de sfinlire a bisericii. Prezenld, P.S. Sale ne
amintegte de cuvintele Sf. Ignatie Teoforul, trditor in
jurul
anului 100:
,*A.colo
unde apare episcopul, acolo este qi comunitatea, dupl cum acolo unde este Iisus
Hristos, acolo este qi Biserica universal6,... Ceea ce incuviinleazd episcopul este
bineplScut lui Dumnezeu, ca tot ce se sdvdrqeqte sI fie sigur qi intemeiat"3r4. Prea
Sfintia Sa, inconjurat de soborul de preoli a slvirgit slujba de sfinfire a noului
l6cag, rostind minunatele rugdciuni rdnduite. Intre acestea un ecou deosebit in
sufletele noastre il are inc6 Rugdciunea de sfinlire a Prestolulul, masa din altar,
din care amintim un fragmenti
,,...StdpAne,
mult milostive, umple de slavd, de
s/inlire qi de dar
iertfelnicul
acesta, ca sd se prefacd
iertfele
cele
/drd
de sdnge ce
fie
se aduc pe el, tn Preacuratul Trup
Si
cinstitul sdnge al Marelui Dumnezeu
Si
Mdntuitorului nostru lisus Hristo,s...
"t".
Ne bucur6, de asemenea,prezenfa.pdrin-
telui protoiereu, aldturi de ceilalli confrafi preofi, care au sporit prin rugdciune
lucrarea harului in aceastii sf[nt6 zi. Mulfumim respectuos qi celorlalti distinqi
oaspeli, reprezentanfi ai instituliilor oficiale. Nu ?n ultimul rdnd, tuturor credin-
ciogilor care qi-au manifestat dragostea fafi de sfhnta bisericd
qi sunt prezenfi aici
qi pe ale cdror fete se poate citi emofia sfhntd izttordta- din sfinfenia slujbei, de
334. Epistola cdtre Smirneni,Ylil, 2, in trad. Pr. D. FECIORU, vol. I, PSB, Bucuregti
,1979,p.
184.
335. Arhieraticon, Editura IBMBOR, Bucureqti, 1993, p. 176-177.
92
parcd, ar vrea sA rosteascd frumoasele cuvinte ale cunoscutei rugEciuni:
,,in
Biserica slavei tale stdnd, in cer ni se p:lre a sta, Ndscdtoare de Duninezeu...".
Iubili credincioSi,
Din ziua Pogordrii Sfdntului Duh, zi de naqtere a Bisericii cregtine, pdnl
astilzi, sufletele evlavioase n-au incetat sd se adune, in locuri consacrate,
pentru
sfintele slujbe. Dintru inceput, Biserica a fost socotitd
,,Stdlp Si
temelie a
adevdrului" (I Tim. 3, 15), cum inspirat glasuieqte Sf. Ap. Pavel. Adunirile de
cult au avut loc mai intdi in anumite case, unde cregtinii se intdlneau la inceput pe
ascuns, de
frica
iudeilor (Ioan 20, l9), apoi in biserici special construite, din ce in
ce mai mari gi mai frumos impodobite, mai ales dupd libertatea religioasd acor-
datd de cel intre sfinti imparatul Constantin cel Mare, la anul313. Fdcind un arc
peste timp, privim acum cu negrditd bucurie spre acest Licag al nostru, a c6rui
sfinfire s-a fEcut astj;zi. Noi qtim, ins5, ci bisericd nu inseamnd doar clIdirea
zidita, ci
Si
comunitatea credincioSilor dimpreuni cu slujitorii ei. Credincioqii
alc6tuiesc
,,Biserica
cea vie, Trupul lui Hristos" (Efes. l, 23).La fiecare Sfanta
Liturghie, credinciogii rostesc impreund Simbolul de credinld, sat Crezul, in care
mdrturisec credinla lor in Biserica cea una, sfdntd, soborniceascd
Si
apostoleascd.
(Jna,pentru
c[ Unul este Trupul lui Hristos. Doar cei ce au pdrlsit Biserica cea
una, fralii noqtri rltdcifi in credinle greqite, socot cd Hristos poate fi imparfit.
,,Oare
S-a impdrlit Hristos?
",
intreabd retoric Sf. Ap. Pavel (I
Cor.
l, l3)'
Sfdntd,
pentru ci sfhnt este Duhul, Care slldqluiegte
9i
lucreazd in ea.
Soborniceascd, pentru cd igi intemeiazd invdldtltra pe cele 7 soboare, sau
Sinoade ecumenice, la care Sfinfii PArinli au luat hotardri de valoare universald.
Apostoleascd, pentru cd episcopii, preolii gi diaconii ei, au pdstrat neintrerupt
rdnduieile l6sate de Mdntuitorul Iisus Hristos prin Sfinfii Apostoli.
Iat6, iubifi credincioqi, cd Dumnezeu ne-a ajutat sE inillam un nou qi prea fru-
mos l6cag, in care sd ne botezim pruncii in sflnta noastrd credintd ortodoxI, sd ne
spovedim, sE ne imp6rtdqim la Sfintele Liturghii, s6 vedem in ea cunun0ndu-se
tinerii; tot aici, cu vrerea Domnului, sa-i slujim pe cei care trec in veqnicie
qi apoi
sd le facem soroacele inddtinate. Biserica, Maica noastr6 a tuturor, ne aqteaptii
qi
ne primegte gi la momente de bucurie qi la cele de tristele. De cdte ori, in necanti,
nu primim intdrire in Sffintul l6ca9, prin rugiciunile slujitorilor rdnduili? De cdte
ori nu infrdm in biserici triqti, aproape dezridajduili
9i
ieqim intilrifi, plini de
nddejde, cu felele senine. Iat6, in acest sens, o frumoas6 pilda din Pateric:
,,Fericitul
Awa Pavel, ucenicul sfrntului Antonie, a povestit pdrinlilor un lucru
ca acesta: odatd mergdnd la o mdndstire pentru cercetqrea
Si folosul frafilof
au
intrat fn sfdnta bisericd ca sd sdvdrSeascd slknta sliibd, iar
fericitul
Pavel lua
seama la
fiecare
din cei ce intrau in-bisericd, ca sa vadd cu ce
fel'de
suflet intra
la stuibd, cd avea
Si
acest dar dat lui de la Dumnezeu, ca sd vadd pe
fiecare
cum
este la sufiet, precum vedem noi obrazele unii altora.
$i
intrdnd toli cu
fala
lumi-
natd
Si
cu obraz vesel
Si
vdzdnd pe tngerul
fiecdruia
bucurdndu-se de ddnsul, pe
unul l-a vdzut negru
Si
intunecat la tot trupul
Si
dracii
lindnduJ
de amdndoud
pdrfile, iar pe sfdntul lui inger departe mergdnd dupd ddnsul, posomordt
Si
trist.
Iar Pavel ldcrimdnd
Si
bdtdndu-Si cu mdna pieptul, gedea tnaintea bisericii,
pldngdnd
foarte
pe cel ce i se ardtase aSa... Dupd ce s-a isprdvit sluiba, iardsi lua
93
aminte Pavel la
fe(ele
celor ce ieseau
/in
sfdntul ldcas. Deci vede pe bdrbatul care
mai tnainte intrase tntunecat la
fala,
cd iese luminat, alb la trup, iar pe fngerul
sdu aproape de ddnsul, bucurdndu-se
foarte.
Iar Pavel l-a rugat pe omul cu pric-
ina sd-i spund cum i-a ddruit Dumnezeu aceastd schimbare. Iar omul vddit
fiind
de Pavel, tnaintea tuturor a povestit
fdrd
sfiald cele pentru sine, zicdnd:
,,Eu
sunt
un om pdcdtos
Ei
de multd vreme vieluiam tn grele pdcate pdna acum. Dar intrdnd
tn sfdntul ldcaE, am auzit cuvintele lui Isaia proorocul:
,,Spdlafi-vd
gi vd card(ili,
scoateli viclequgurile din inimile voastre..." (Is. l, 16 q.a.); Iar eu, nevrednicul,
de cuvintele proorocului umilindu-md
Si
suspindnd, am zis cdtre Domnul:
fie,
Dumnezeule, Care ai venit tn lume sd mdntuieSti pe cei pdcdtoSi, md
figdduiesc
sd lepdd toate
/drddelegile Si-fi
voi sluii cu curatd
Stiinld!...
Cu aceste
fdgdduinle
am ieSit mai tnainte din bisericd..."33o.latd,, iubili credincioqi, ce dumnezeiascd bi-
nefacere, de care se poate bucura orice cregtin care se hotiirlqte sincer sE se indrepte.
Iar acum, mullumindu-vd inci o dat6 tuturor celor care v-ati ostenit si ne
sporili bucuria sfhnta din aceastd zi, ne rugdm Domnului s6 p6zeascd Sffint lacagul
nostru, pentru slava Lui gi mdntuirea noastr6. Amin.
III. 2. d. PARENEZE LA INSTALAREA PREOTULUI iN PANOTTM
a-
Inceputul misiunii unui preot ?n parohie, este o bucurie comun6, a enoriaqilor
qi a preotului insugi. Instalarea o face ierarhul locului, sau, cu delegafie de la aces-
ta, protoiereul. Se vor rosti, agadar, doud cuvdntiri: prima din partea ierarhului
(sau protoiereului), a doua din partea preotului instalat. In cele ce urmeaz6 ne vom
ocupa numai de a doua cuvdntare, intrucdt la acest capitol este mai mare nevoie
de modele gi de prezentarea unei tehnici a genului, dat fiind c6 cei interesali in
subiect sunt, in general, incepdtori (exceptdnd cazurile de transfer). lnainte de a
trece la exemplificdri, socotim potivit sI prezentdm mai int6i un fragment dintr-o
cuvdntare a Sf. Vasile cel Mare adresatd noilor hirotonili, cuprinz0nd invSfituri pe
care le rostesc de obicei arhiereii, dar din care se pot inspira gi preofii inqigi pen-
tru pastorafie. Fragmentul se intituleazd, Cuvdnt pentru instalarea preo[ilof31.
Acest cuvdnt infEfiqeaza intr-o formd concentratd datoriile debazd, ale preotului,
atit din punct de vedere canonic, cit gi cultic. Cele mai multe indemnuri se dau
in legdturd cu Sflnta Impartdganie, atdt pentru preotul insuqi, cdt qi pentru credin-
cioqi. Pareneza acesta se constituie intr-o micd predanie, despre care autorul sfrnt
spune:
,,Dacd
vei respecta aceastd predanie, o preotule, te vei mdntui qi pe tine
Si
pe aceia pe care eqti pe punctul de a-i tnvdla!",
Cuvtntul acesta se inscrie pe linia tratatelor Despre preolie ale Sf. Grigorie de
Nazianz gi Sf. Ioan Guri de Aur33E, at6t de folositoare pentru orientarea pastoralE.
336. Pateric..., p.209-210. Din motive de adaptare, am redus relatarea la strictul necesar.
337. Traducere: Pr. prof. Nicolae PETRESCU, in MO, an. XIX, 1967,nr.5-6,p.468-469; Anexa,
p.249
338. Al Sf. GRIGORIE de NAZIANZ: MIGNE P.G. 35, col. 408-517; al Sf. IOAN GURA Oe
AUR: MIGNE, P. G. 48, col. 623-692; ambele traduse de Pr. dr. D. FECIORU, ir vol. Despre
preolie, Editura IBMBOR, Bucuregti, 1987, p. 155-224, respectiv p.2l-154.
94
1.
"Parenezn finuti
la introducerea unui preot
(nou hirotonit) intr-o
*::fi1ff;;1",1:f::,",
din partea preotului
Parenezapropusi de pirintele Mitrofanovici acum mai bine de o sut6 de ani,
are un conlinut Care se pieteazd a fi rostit intocmai gi astazi; cu foarte mici inter-
venlii de limbaj gi cu o miniml adaptare la situalia concretii. Acest model are, intdi
de toate doua calitali: conline elementele debazd necesare unei astfel de impre-
jurari qi este, in acelagi timp, scurti, redus6 la strictul necesar. Schema cuvdntirii
cuprinde elementele clasice: mulfumirile aduse lui Dumnezeu, recunoaqterea
daioriilor
gi responsabilitafi ce-i revin, invocarea ajutorului dumnezeiesc_pentru
o lucrare iodniia, solicitarea sprijinului
gi increderii enoriagilor
pentru eficienla
lucrlrii, chemarea lor de a fi, impreund cu copiii, nelipsifi de la bisericd etc.
Limbajul este ales, frazele se ingiruie armonios, mesajele sunt pline de cllduri
qi
sensibilitate. Acest mod de chemare adresat credincioqilor,
plin de simtire, devine
irezistibil pentru ascultf,tori: ,,...imi
este absolut necesar ca^ dumneavoastrd, iubili
credincioqi, sd ave1i tncredere
Si
alpecare
fiascd,
ca gi cdtre prietenul
Si
pdrintele
dumneavoastrd; pentru cd unde lipseSte tncrederea, acolo nici cea mai mare oste-
neald nu va
fi
tn stare ca sd aducd liniStea cugetului
Si
mdntuirea sufletului..."
2. Predici la instalarea unui
preot de curffnd hirotonitil)
Cuvtntarea de fala poarta pecetea erudiliei qi personalitEtii unuia din cei mai
prolifici ostenitori in ogorul Omileticii, Episcopul de Arad Grigorie Comqa. Cu
ioate ca era un bun cunoscdtor al regulilor de redactare a predicii, pentru a spori
efectul unor cuvdntlri iese uneori din tipare
qi intrefine receptivitatea ascultiito-
rilor prin mijloace inedite. Aceasta este, credem, cea mai mare calitate aparcnezei
seleciate de noi dintre predicile marelui orator. Sd exemplificlm: inceputul este ex
abrupto,
$ocant,
in sensul bun al cuvflntului:
,,Sf.
Ioan Guri de Aur zice intr-d
scriere a sa cd Dumnezeu a dat omului limba spre a grdi totdeauna adev6rul...";
,,Dialogheazil"
cu ascultdtorii, pun6nd intrebdri retorice, la care r6spunde, apoi,
exe*piur,
,,Dar
cum? Cdnd pentru intAia oard vd vorbesc ca preot, sd md arlt slab
qi neputincios, iar nicidecum plin de indrdzneald? Nu v6 mirati de aceasta, iubilii
mei..." sau
,,...ce
voi zice eu dac6 un prooroc mare
(Isaia,n.n.) a grdit in chipul
acesta?...";
Vorbitorul se dezvdluie ca predicator sistematic, structurdndu-qi
intervenfia
pe
puncte, dupl ce face mai int6io ptecizare de o frumusefe retoric6 deosebiti:
,,Nu
voiesc a mi asemAna norului qi vantului neurmate de ploaie prin fEgdduinti neim-
plinite...". Prezinta, apoi, in patru puncte insugirile ce i se par mai semnificative
ia un bun pdstor de suflete: l. Sd intre prin uEd tn staulul oilor; 2. Sd meargd
tnaintea oilor adicd sd
fie
pildd turmei; 3. Sd nu lase a intra fn turmd lupi
339. Autor: Pr. prof. dr. vasile MITROFANOVICI, in Omiletica...
p. 680-682
(Anexa, p' 210).
Termenul de parenezd este utilizat de autorul insqi, Ibidem, p. 680.
340. Autor:
f
Dr. Grigorie COM$A, Episcopul Aradului, in vol. De la leagdn pdnd la moarte..',
p. 109-l l3 (vezi Anexa, p. 2ll-212).
95
rdpitori; 4. Sd alerge dupd oaia pierdutd... Cdt de actuale sunt aceste deziderate!
Pareneza este cu totul remarcabild, din toate punctele de vedere, intre care nu
lipsegte, precum amvdzlttt, nici aspectul estetic, atdt de rar intdlnit din pacate in
predicile publicate prin carfile gi revistele noastre. Spre final, autorul convinge
incd o data de aceastd rard calitate:
,,De
aceste daruri (enumerate pufin mai sus)
avefi nevoie precum are nevoie cdldtorul de apa izvorului ca sd poatl ajunge la
linta
doritd dupd setea primita prinh-o pustie lung6, fhrd ape..,"
Elemente speciale de redactare a parenezei
Ia instalarea preotului in parohie
Modelele de mai sus ne atenlioneazd, cd nta instaldrii noului preot este un
eveniment cu totul deosebit pentru viala parohiei. La Sfhnta Liturghie din acea zi
vor fi de fala gi credincioqi care in mod curent nu frecventeazdbiseica, care acum
sunt prezenli din simpla curiozitate. Se spune adesea, nu frrd temei, cd prima
impresie conteazd
foarte
mult.
$i
in cazul acesta, prima impresie are importanji
aparte. La frumuselea slujbei, imbogafitd gi de prezenla protoiereului gi a altor
parinli slujitori, la rostirile ce se fac in mod obignuit, noul preot va trebui sd ros-
teascd la rdndu-i un cuvdnt bine cumpdnit
Si
pregdtit in cele mai mici amdnunte.
il va rosti liber. O eventuald citire a cuvAntului va diminua considerabil efectul
dorit de vorbitor qi aqteptat de ascultatori. Avdnd in vedere cd noul preot este
incepdtor, in cele mai multe cazui (exceptAnd situafiile cdnd instalarea se face in
urma unui transfer), cuvAntul va fi redus la strictul necesar. Cdnd vorbeEti pulin
greSeEti pu(in, cdnd vorbeEti mult greSeSti mult. Aceastd sentinfd o socotim vala-
bila pentru orice nivel, intrucdt cuvdntul rostit relativizeazdin mod inevitabil gAn-
durile gi simf6mintele, cdt de bogate ar fi ele. Cuvdntul omului este supus gregelii,
ca toate acliunile pamdnteqti. Noul preot nu va fi
judecat
aspru dacd va vorbi mai
pulin, dar legat gi convingdtor. Va crea, ins6, o prima impresie negativd, dac6 va
depdqi lungimea fireascd, pierzdndu-se in considerafiuni riscante
Ei
generalitifi. El
trebuie sd ia in calcul gi propria incdrcdturd emofionald, in mare mdsurl defavora-
bild rostirii, totodat6 faptul ca are in faf6 un auditoriu necunoscut, care indreaptl
asupr6-i priviri curioase, uneori reci, ba chiar dezaprobatoare, in cantl cd numirea
in parohie era aqteptatd pentru un alt candidat... Aceste lucruri (gi altele asemenea,
care
jin
de realitatea concretd), trebuie sd-l atenlioneze pe noul preot sd-gi rezerve
timp qi energie pentru alcituirea unui cuvdnt bine inchegat, din toate punctele de
vedere. Modelele prezentate it Anexa de la finalul lucr6rii noastre3ar sunt folosi-
toare in mdsura in care ele vor fi adaptate la situafiile concrete, actuale. Noi pro-
punem mai
jos
un model care va utiliza parfial planul alcdtuit de parintele N.
Petrescu, intrucdt il considerim mai aproape de realitafile din zilele noastres2:
341. Yezi Anexa, p. 210-217
342. Pr. prof. N. Petrescu, Omiletica, Manual pentru Seminariile Teologice, Bucureqti, 1977
,
p.
t4l-142.
96
pLAN
DEzvoLTAT LA INSTALAREA
pREoruLUI
iN
plnogrr
Cuv6ntarea de instalare rostitii de noul preot care se prezinti in parohie cuprinde urmitoarele idei:
a) - Mulfumire gi slavi lui Dumnezeu, pentru ci l-a inwednicit qi pe el de a se numi
,,trimis
al
Domnului" (cf. Matei 10, l; Luca 10, l);
- Mulfumire gi cinstire pirinfilor trupegti gi sufletegti (profesorii), care l-au aiutat cu munca lor,
si-qi implineascd gindul sfiint, de a deveni slujitor al Domnului gi al oamenilor (cf. Efes. 6, l-3; Gal.
6,6; Efes.4, ll);
- Mu[umire fap de episcop gi protoiereu;
b) - infelesul tainei preofiei gi aritarea zelului gi abnegafiei cu care iqi va desfiigura intreita acti-
vitate preofeasci: didactici (profetici), sfinfitoare gi conduc6toare (Matei 28, 19-20) in mijlocul
pdstorifilor;
- Hotiir6rea de a se autoperfecfiona in pastorafie, de a dobdndi de la credinciogii incredinfafi
numele de
,,pistorul
cel bun", cu celelalte trei insuqiri: cunoa$terea oilor,
jertfirea pentru ele qi
intoarcerea lor de pe calea cea rea (Ioan l0) spre Cel ce este,
,,Calea,
Adevdrul
Si
l0ala" (loan 14,6);
- indatorirea ci va fi intotdeauna un propoviduitor al picii (Matei 5, 9); Rugimintea foarte
decent6, adresatl tuturor credinciogilor, precum gi organelor locale de a-l sprijini in toati activitatea
sa de slujitor al Bisericii gi al patriei.
c) - Mullumirea adresatti tuturor celor prezenli, care s-au ostenit sd vini in bisericii, sI vadi
9i
si asculte toate cele in legdturd cu acest eveniment din viata parohiei.
- O ruglciune de cerere a harului lui Dumnezeu, spre implinirea a toate cele bune gi de folos lui
9i
tuturor plstorifilor sdi.
PARENEZA DEZVOUTATA
,,Luali
Duh S/bnt; cdrora veli ierta pacatele, le vor
fi
iertate
Si
cdrora le veli
line, linute
vor
fi!"
(Ioan 20, 22-23).
Prea Cucernice Pdrinte Protoiereu,
Prea Cuc ernic i P drinli-frali,
Iubili credincioSi,
Cuvintele pe care le-am evocat au fost rostite de Mdntuitorul Iisus Hristos
cdtre a/ostolii aleqi de El, dupd ce mai inainte le poruncise
,rPrecum
M'a trimk
pe Mine Tatdl, vd trimit
$i
Eu pe voi!" (loan 20,21). Dupd cum se
$tie,
Sfinfii
Apostoli,/la rdndul lor, au randuit episcopi, preofi gi diaconi in cetalile in care au
propov4duit. Slujirea apostoleasc6 deplina a fost continuatd, apoi, pdna in zilele
noastre, de cinstitii episcopi, care, dupa cuvenita cercetare, hirotonesc
$i
trimit
preofi in parohii spre implinirea intreitei misiuni de invdfdtor, sfinfitor
$i
con-
ducltor pe calea mantuirii.
Aqa s-au petrecut lucrurile, cu voia Domnului, qi in parohia ..., iubifi credin-
ciogi, in care mi s-a dAruit bucuria sd vd fiu trimis p6stor. Mi-au ramas incd vii in
suflet rugaciunile de hirotonire rostite de Prea Sfinfitul...:
,,Dumnezeiescul
har, cel
ce totdeauna pe cele neputincioase le vindeca qi pe cele de lipsa le plineqte, rAn-
duieqte pe prea cucemicul diacon... in preot. 56 ne rug6m, dar, pentru aceasta, ca
sd vind peste el harul Sfhntului Duh3o"', intiirindu-md, apoi, qi cu puterea de a
sdv0rgi Sfarrta Tain6 a Spovedaniei:
,,...insuli Si
acum pe robul Tdu acesta....care
343. Arhieraticon, Editura IBMBOR, Bucuregti, 1993, p.79
97
s-a ales de cd,tre mine, deplin
fiind
tntru tot hqrul, aratd-l pe ddnsul vrednic de
apostoleasca
Si
duhovniceasca Th sluiire, prin a noastrd smerenie, de a lega gi a
dezlega greEealele celor nevrednici...*",pe temeiul poruncii date de Mdntuitorul:
,,Oricdte
veli lega pe pdmhn6 vor
fi
legate
Si
in ceruri,
Si
oricfuu veli dezlega pe
pdm&nt, vor
ft
dezlegate qi tn cerurf'(Matei 18, 18). M6 simt copleqit de greaua
rdspundere ce mi s-a incredinfat, dar gi de bucuria ad0ncd pe care o kliesc din
clipa hirotoniei. Dau slav[ qi mulfumire lui Dumnezeu pentru darurile revirsate
asupra mea gi md rog Lui sd-mi ajute a-mi implini misiunea dupa cuviinfd.
Cuvdntul meu de mulfumire se indreaptii, apoi, cdtre toti cei alegi de Dumnezeu
sd-mi indrume paqii spre aceastd sfhntl slujire, Mai intdi citre iubifii mei pdrinfi,
aici de fa!5, care prin
jertfelnicia
lor m-au crescut gi m-au indemnat sd urmez
teologia qi pe care ii rog ca qi de acum inainte s6-mi fie aldturi cu rugdciunile lor.
In acelagi timp datorez mullumiri pdrinfilor mei sufletegti, profesorii de la Se-
minar gi de la Facultate, care -
"cu timp
Si fard
timp" - mi-au sidit in suflet sfin-
tele invalaturi gi deprinderi teologice, spre a le pune in slujba dumneavoasffd,
iubifi credinciogi. In chip deosebit adresez recunogtinla mea Prea Sfinfitului
Pdrinte Episcop (x), care m-a hirotonit gi mi-a dat bindtuvdntarea sI fiu preotul
dumneavoastri. Totodatd, mulfumesc din toatd inima plrintelui protoiereu (x),
care a avut qi dragostea sE vind aici, spre a da mdrturie asupra inaltei hotirdri de
a fi numit in aceastd parohie. Ii mullumesc, de asemenea, pentru cuvintele calde
qi incurajatoare rostite cu acest prilej3o'. ingaduifi-mi acum sE mullumesc qi celor-
lalfi oaspefi, aici de fafd, pentru gestul prietenesc de a fi alaturi de noi in aceasti
binecuv6ntati zi.
Iubili credincioSi ai parohiei....,
Dumneavoastrd v[ mul]umesc in chip aparte, pentru cdldura sufleteasc6 ce
mi-afi ardtat-o din clipa in care am sosit aici. Cu ajutorul Domnului, vom lucra de
acum impreund in ogorul Lui. Ne vom ruga impreuni, in aceast6 prea frumoasd
bisericd qi pe la casele fiecdruia. Dar vom fi aldturi qi in ostenelile gospodareqti, mai
ales in cele ce
fin
de buna rdnduiala a sflntului lacaq, a cimitirului, a troi]elor
q.a.
De aceea vd rog dintru inceput sa fili ldnga mine, cU rugdciunile, cu sfaturile
gi cu celelalte osteneli, pentru cd frrd sprijin nu voi putea implini
jurim0ntul pe
care l-am rostit la hirotonie, in fafa Sfhntului altar. Am
jurat
intre altele cd in mi-
siunea mea,,nu am in vedere decdt a lucra cu osdrdie pentru mdntuireasufleteasc6
a turmei duhovniceqti mie incredinlat5..."
Slujirea preotului are in vedere, aSa cum am pomenit la inceput, trei laturi:
invitdtoreascI, sfinlitoare gi pastorala. Ca tnvd(dtor md voi strddui si plinesc
angajamnetul rostit in cadrul aceluiagi
jurdmdnt,
cd
,,voi
conforma neincetat viala
mea cu tnvdldtura Sfintei Evanghelii, a Sfinlilor Apostoli,
Si
cu toate canoanele
Si
tnvdldturile Sfinfilor Pdrin(i ai Bisericii Ortodoxe".In misiunea sfinfitoare sunt
conqtient cd nu se poate sluji frrd o neincetatd strdduinli de a avea eu ?nsumi o
via!6 cucemic6, dupd indemnul dat de Sf. Ap. Pavel, indemn inclus in textul
344.lbidem, p.107.
345. in mod obigniut, preotul instalat vorbeqte la urma tuturor. Se presupune, deci, ci protoiereul
finuse
pareneza inainte.
7.
98
jurlmhntului
,,Nu
voi uita niciodatd cuvintele Sf. Ap. Pavel, care cere ca preotul
sd
fie fard
prihand, bdrbat al unei singure
femei,
privighetori treaz, cumpAtut,
ospitalieri tnvd[dtor, nu beliv, nu bdtduS, nerdvnitor la caqtig urdt, ci bldnd,
paqnic, nelacom, bine chivernisindu-Si casa sa...
"
(I Tim. 3,2-4).
Am rostit qi in fata dumneavoastrd aceste cuvinte de
jurdmdnt,
cu rug6mintea
sa ma sprijiniti cu rugdciunile qi sfaturile dumneavoasffS, spre a le respecta intoc-
mai.
Iubili credincioSi,
Evocdnd aceste fragmente din
juramintul pe care l-am depus in ziua hiro-
toniei, imi dau seama incd o datd cdt de inalta qi infricoqatd este rlspunderea
preofeascd. Cunoaqtem Sfinfi Parinli care au fugit de preotie, nu spre a se eschiva
de slujire, ci din aceasta congtiint[ a inaltei raspunderi. In cele din urm6 au con-
simfit, numai dupd indelungi insistenle ale celor din
jur,
9i
vazind cdtl nevoie au
cregtinii de p6stori. Aga s-a int6mplat, spre exemplu cu Sf. Grigorie de Nazianz,
trditor in secolul al IV-lea, de la care ne-au rdmas astfel de mirlurii intr-un tratat
Despre preo(ie'ou. Grija de a nu greqi, framdntarile
qi g6ndurile asupla infrico$atei
rdspunderi, l-au ficut sI fac6 mdrturisiri care se potrivesc intocmai
qi nou6,
preofilor de azi:
,,Cu
aceste gdnduri, spunea Sf. Grigorie, trdiesc ziua
Si
noaptea.
Acestea-mi topesc mdduva, acestea-mi macind trupul
Si
nu md lasd sd
fiu
tn-
drdznel
Si
sd privesc tn sus. Aceastea-mi smeresc sufletul, tmi ingenuncheazd min-
tea, tmi pun lan( timbii... Trebuie mai intdi sd
fiu
eu mai fntdi curat
Si
apoi sd
curd{ pe at(ii; sd
fiu
eu lumind, ca sd luminez pe altrii; sd
fiu
eu sfiint, ca sd sfinlesc
pe allii; sd
fiu
eu aproape de Dumnezeu, ca sd apropii pe allii; sd
fiu
eu s/dnt, ca
sd s/intesc pe al1ii..."
'n'.
Cucernicd asistenld,
Cu aceastl conqtiinfd gi responsabilitate a Sfinlilor Pdrinfi, pe care ii avem
prelioase modele, inchei cuvdntul meu, mulfumindu-vd
incl o datd, tuturor, pen-
iru dragostea de a fi alaturi de mine. Socot pokivit ca acum, la inceput de drum,
s6 rostesc impreuni cu dumneavoastrd Rugdciunea
la tnceperea lucrului:
,,Doamne
Iisise Hristoase, Fiule, [Jnule-Ndscit al Tatalui celui
fdrd
de
inceput, Tu egti Cel ce prin gura proorocului Tdu David ai Zis:
ieEi-va omul la
lucrul sdu gi la lucrarea sa pilna seara. Tu ai zis
Si
prin gura
fericitului
Pavel
apostolul: <Cel ce nu vrea sd lucreze, nici sd nu mdndncu)
$i
iardgi Tu ai zis
cu preacuratd gura Ta: <<Fdrd de Mine nu putefi
face
nimic.> Doamne,
Doamne, ascult din tot sufletul
Si
din toatd inimu dumnezeieStile
Thle cuvinte
Ei
cu umilinld alerg la bundtatea Th: aiutd-mi mie, pdcdtosului, cu darul Tdu, sd
sdvilrqesc lucrul ce tncep acum. Amin."v*
346. Trad. de Pr. D. FECIORU, invol. Despre preolie,Edit.IBMBOR, Bucureqti, 1987, p. 158-
222,cap. LXXI, p. 199.
347. Ibidem, p. 199.
348. Carte di rugdciuni,tip. de Edit. Arhidiecezani Cluj, 1995 diortosita ae i.p.S. Bartolomeu
ANANIA, p.67.
99
III. 2. e. PARENEZE LA INSTALAREA DE IERARHI
Socotim obligatoriu sE incheiem acest paragraf prin mentionarea faptului c6 in
categoria parenezelor
intri gi cuvdntirile rostite de ierarhi lainstalarea in Eparhie.
Literatura noastrr omiletici
beneficiazd de numeroase exemple, dinhe care repro-
ducem integral cuvdnt la instalarea ca mitropolit a lui ant[m lvireanupas, o perl6
a frumusetii rostirii de la amvon. Recomandam, de asemenea, a fi studiate gi alte
doud pareneze din aceeagi categorie: Cuvdntare la instalarea ca mitropolit a i.pS.
Daniel al Moldovei
si
Bucovineit'n
$i
Cuvdnt la instalarea ca arhiepiscop al
vadului, Feleacului
si
cluiului a i.ps. Bartolomeu Anania3st.
pastorala
trimiia in
parohiile qi m6ndstirile din cuprinsul Episcopiei Caransebegului de P. S. Laurenfiu
Streza, indatd dupd instalarels2, reprezintI un model aparte, pe care il supunem
atenfiei penku modul original de abordare a mesajului arhieresc. Am ales aceste
cuv6nt6ri at6t pentru continutul bogat, convingdtor, pentru frumuselea exprimirii,
c6t gi pentru caracterul lor programativ,
in acord cu exigenlele pastoraliei con-
temporane. Totodata pentru
faptul c6, fiind rostite dupa dec. '89, iutorii n-au fost
nevoili sd includa ineptele formule de
,,apreciere" la adresa conduciitorilor iubifi,
cum obliga Departamentul Cultelor inainte.
349. Rostiti in ziua de 22 febr. I 708, in catedrala mitropolitantr din Bucuregti; text reprodus din
vol. Antim lvireanul, Didahii, Editura Minerva, Bucuregti, 1983,p. 1-ll(vezi Anexa,p.'zl3-zl5).
Cunoscutul specialist in istoria literaturii romdne vechi, Nicoiae Cartojan, consideri uce"sti
cuvflntare
,,un
model tle umilinld creStineascd" (vezi Istoria literaturii romdne vecll, Bucuregti,
I
?S9,
q
40 I
);
iar pentru aJ caracteiza pe mitropolit, acelaqi cercetator reproduce marturia unui dis-
cipol al lui Antim in ale tiparnifei, Mihail
$tefanovici,
care spune despre il ca este,,...,r17 mdrgditar
scump, legatu cu aur intruvindere, oarecdnd
fiind
preluit,
Si
din
lari
ta scos,
Si
in partea loiurilor
noastre adus
si
nemerit, strdlucit-ai ca o razd luminoasd..." (ibiden, p. al4). Din punct de vedere
omiletic, socotim ctr una din cele mai frumoase gi obiective caracteriieri omiletice o face Nicolae
Cartojan insugi:
,,Nz
se mullumea numai sd rdscoleascd sufietele prin cuvinte bine gdndite
Si
miScdktr spuse, ci grdia cu acea rdvnd pe care o gdsim numai la acei ce trdiesc adtinc in sulletul
br credinla pe care o propovdduie,sc,
cu acea deplfua consecvenld intte vorbd
si faptd...",lbidem,
p. 403. Instr, cea mai complettr lucrare omiletica, cu privire la mitropolitul Antim ivircanul, a pu-
blicat-o, ca Tezd de doct-orat, Pr. Gabriel Popiscu,'sub titlul Uitiipiiit"i lJngrovlahiei Antim
Ivireanul, cdrmuibr bisericesc
si
propovdduitor al Evangheliei, in S! an. nr. l-2llb69 (9i in extras).
Tot in categoria parenezelor rimase de la Antim Ivireanul, putem include
Si
S/dntile creStine-
politice cdtrc prea pittsul
Si
prea indllatul domn a toatd Ungru-Ylahia, Domnul Domn loan
$tefan
Cantacazin Voevod, publicate in volumul cu acelagi titlu de Constantin ERBICEANU, care le-a
tradus din limba greaci, in Bucuregti, la Tipografia Cirlilor Bisericegti, I 890, p. 5- 14. Aceste indem-
nuri,.atiit de calde gi cregtineqti, dar gi de o practicitate deosebita, ar putea fi, cu mult folos, gi in
atenfia cArmuitorilor politici de astizi.
350. Rosti6 in ziua de I iulie 1990, in catedrala mitrop. din Iagi; in BoR, an. cv[! 1990, nr.
1-10, p. 17-22.
35 I . Rostiti in ziua de 7 febr. I 993, in catedrala din cluj-Napoca; in BoR, an. cXL 1993, nr. I -3,
p.3l-36.
352. Text publicat de Foaia Diecezand, Periodic de culturi qi spiritualitate ortodoxi, Editat de
Episcopia caransebegului, An. II (seria noutr), nr. 8, August I 996, p. l-2 (vezi Anexa, p. 215-zl7).
Considerim deosebit de inspirat gestul de a trimite o pastorala-/uturor
/iilor
duhivnicesti din
Eparhie, indat6 dupi instalare, intruc6t la evenimentul propriu-zis n-a putut, desigur, participa dec6t
un numiir limitat dintre acegtia.
100
Apropiate de acest gen de pareneze sunt gi Pastoralele c_hiriarhale, trimise de
Chirirhul locului p*oihiilot tufragurr", la Nagterea Domnului
9i
la Sfintele Paqti.
Ele exprimd dragoitea
9i
purtarea de g'J1i-a aEpiscopului
fafa de pastorifii sdi din
eparhie, dar conitituie
gi modele de predici (in cazul nostru, pareneze), pentru
preoli.
III, 2, f. PARENEZE LA ALTE MOMENTE DE BUCURIE
Exemplifrc6rile de la paragrafele a-e) tv eptlze2zlt qamS
parenezelgt la
momentele de bucurie din-via1a liturgica a credinciogilor.
Desigur, nu le putem
""pri"a"
pe toate aici, dar trebuie sa mai amintim cdteva: sfintirea casei, a
farinii,
a rinei Troile, la festivititi qcolare g.a. Se sivdrqegte o ierurgie, s.luiba agheazmei
ii"i,lu
"*"'t"
adaugi rugaciuni ipecifice momentului respectiv' Uneori aceste
*o*""te sunt prilejiri ofonune
pintru rostirea unei
pareneze, scurte evident'
preotul
trebuie sa evidentieze adeiarulcd nu numai viata oamenilor, in diversele
ei ipostaze, este un dar divin, dar qi natura inconjurdtoare.es-te.,,-o
ofrandd divind,.
,r'rrrro*"nt...",'1.
Preotul tiebuie s6 fie sensibii la datoria lui da a sluji pazirii
9i
sfinfirii creafiei, in puritatea originard
9i
in vocatia ei transfigUratoare
spte ,,un
cer
nou
si
un pdmdnt'nou" (Apoi 21, l)"0. in astfel de ceasuri de pastorafig prin
ierurgii, rugdciunea snnleqie
9i
invafa totodatfl; viafa credinciosului
realizeazd
atunc"i un c6ntact direct qi lri,
"r,
cuvfntul Evangheliei, sau cu mesajul.celui.care
o iaf*a""qte. Sfaturile scurte, ocazionale, desprinse din Cartea Carfilor
9i-
din
inlet"pcirrrr"a de fiecare zi, pe care cregtinul le primeqte cu bldndele
9i
incredere,
echivaleazd cu acea evanglielizar", atAt de necisara, ,,cu
timp
$i fdrd
tiryp".(ll
fim. +, 2),la care indemia odinioard Ap. Pave1355. Iatd de ce aceste
prilejuri nu
trebuie-trecute cu vederea. Valorificarea lor gi din punct de vedere omiletic-cate-
hetic este deosebit de favorabild
pastoratiei"d. Exemplificdm
cu o meditafie
linut6
studenlilor teologi la Paraclisul Facultafii, de cdtre unul din cei mai distinqi
pro-
i".o.i, tp""ialistln Istoria Religiilor, dar, dupa cqm
y9m
99t9lu
din exemplul de
mai
jos,^totodat6, in arta cuv6ntirii,
pdrintele dr. Emilian Vasilescu' De asemenea,
pr"rLnia^ qi o parenez6 la inceput'I anului
gcolar, propus6 de noi, cuvantare
ce
se incadreazI tot in cele de bucurie.
MediUlie (inutd studen(ilor de la Institutul Teologic din.B-ucureStf",
anin-
te$e ae o
itu"ti"a
frumoasa
9i
util6, anume aceea caprofesorii
de teologie sd
fin6,
dupa un program prestabilii, meditalii duhovniceqti
elevilor seminarigti
qi stu-
a.itifo., in pa.aclisul unde ie desfrqoara
practica lor liturgicd' Dialogul dinhe
353' Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, Preo|ia, Taind
si
sluiire tn viafu Bisericii, in o, an.
XXXIV 1982, nr. 4,P.549.
354. Ibidem.
iii. i;.. ar-Ct. DRAGULIN ,
Propovdduirea cuvdntului
qi cultul tn Biserica Ortodoxd, inST,
an. XXVII, 1975, nr.3-4,P.248.
356. Vezi Pr. drd. V. GORDON, Rolul catehetic'misionar
al ierurgiilor, in ST, an' XXXVU,
1986, nr. 5, p. I l4-125.
357. Auior: Diac. prof. dr. Emilian VASILESCU, in GB, an' XVI, 1957, m' 6-7' p' 368-371;
Anexa, p.246-249.
101
profesor qi ucenici se muti din sala de curs in SfEntul licag, unde atmosfera haricd
sporegte comuniunea, apropiind sufletele. In ideea evidenfierii acestei practici
odinioarl la mare cinste, aducem la vedere cuvdntul pdrintelui profesor
Emilian
Vasilescu care, in pofida extensiunii, captiveazd atenfia in chip deosebit, datorita
confinutului cald qi elevat. Aceastd cuvdntare poate fi socotitd parenezI prin
caracterul ei ocazional qi exhortativ. lndemnurile concrete pe ca?e le con11ne,
prezentate intr-o formd academicd, dau cuvdntdrii o notd programativS, studentii,
cdrora le-a fost rostita, primind o propunere concretd de conduitd in raport cu mi-
siunea pe care o vor imbrdfiga. Mai mult, vorbitorul atacd unul din subiectele cele
mai delicate: incearcd s6 rlspundd celor care au indoieli, atAt in ceea ce privegte
credinta in Dumnezeu qi, totodata, in misiunea preofeascl:
,,Imi
dau seama de
gingdEia problemei pe care o pun - spune pdrintele profesor - dar nu cred cd ne
este ingdduit noud, profesorilor; sd ocolim la infinit o astfel de problemd. Noi sun-
tem datori sd ne interesdm de sdndtatea trupeascd
Si
sufleteascd a studenlilor
noStri
Si
nu trebuie sd-i ldsdm sd se epuizeze in zbucium... Acelora, deci, dintre
voi care, din diferite pricini, trdiesc momente de zbucium sufletesc, de nesigu-
ran[e
Si
tndoieli, acelora md adresez astd-seard
Si
rog pe Dumnezan sd-mi
fie
tn
aiutor pentru a le putea
fi
de vreun
folos...
"
Mai departe, dascdlul vorbegte ca un
pdrinte, apropiat qi inlelegator, dar cu fermitate. Aceastd meditalie, unicd in litera-
tura noastrl didacticI, este o perl6 a exprimlrii dragostei pErinteqti, intr-o formd
oratoricd admirabilS:
,,Nu
este suficient, tnsd, iubiyi studenli, sd
fi
plecat odatd, in
treacdt, urechea la chemdrile transcedente din addncul sufletului vostru, pentru
ca apoi totul sd meargd de la sine, tulburdrile sd se risipeascd, certitudinile sd
apard, linistea, pacea, sd se fnscduneze fn sufletul vostru
Si
toatd existenla sd
prindd inlelesuri mai tnalte pentru voi. Este nevoie sd mergeli tntru tntdmpinarea
acelei exigenle morale personalizatoare, pe care a(i simlit-o odatd in addncul
sufletului vostru...
"
findnd
cont de vremea in care a fost rostit cuv6ntul (anul
79571), putem considera pareneza aceaita ca un act magistral de educatie, dublat
de curajul exemplar al mdrturisirii.
Aga cum anunfam mai sus,
,r"r"n)*acum
un model propriu de parenezd,
care se leagd de activitatea qcolar6, respectiv la inceput de an. Evident, ea va nece-
sita adaptarile ce se impun, potrivit cu locul, nivelul gi specificul gcolii respective.
F6rd a intra in detaliile normelor de redactare gi rostire, care sunt - in general -
comune cu ale parenezelor precedente, atragem atenlia ci la astfel de evenimente
auclitoriul este mai select decAt in alte imprejurari. Ne referim in special la
prezenta corpului profesoral. Sunt de faf6, de asemenea, unii din parinfii elevilor
(studenfilor), dintre care mulli cu o preg6tire intelectuald superioari. Nu in ulti-
mul rdnd, trebuie sI realizdm ca ingiqi elevii sau studenfii se constituie intr-un
auditoriu pretenfios, care nu poate fi mufumit cu
,,retorici
ieftine gi floricele",
vorba i.P.S. Antonie al Ardealuluis'8. Prestafia oratoricd a preotului se va proiecta,
direct proporfional, pozitiv sau negativ, asupra Bisericii pe care o reprezintd. De
358. Vocalie
Si
misiune in vremea noastrd, Sibiu, 1984, p. 163.
102
aceea, in asemenea situafii, preotul va redacta pateneza in cele mai mici
amAnunte. Dac6 in alte situalii improvizafiile pot fi acceptate, aici ele pot avea
consecinle negative imprevizibile, intre care cea mai rea 6edem a fr crearea tn
mintea tineriior a urZi imagini deformate asupra Bisericii drept-midritoare.
Modelul pe care il propunem mai
jos
incearcd sd r6spund6 exigenfelor de care am
vorbit, dar valoarea lui este diminuatd prin caraterul absfract. Adaptat, ins6, la o
situafie concretd
(gcoala a c6rui profil gi nivel este binecunoscut), cuvdntul va
primi pecetea limpezimii, pe care numai datele cunoscute i-o pot conferi.
Parenezape care o prezentdm poate oferi, deocamdatA, o cale de abordare, toto-
datd un material scripturistic,
patristic qi pedagogic
Parenezi la inceputul anului qcolar
PLANUL CWANTARII
Tex1.
,jn@lepciunea
este mai bund decdt pietrele prelioase
Si
nici lucrurile cele mai scumpe nu
au valoarea ei "(Pilde, 8, I I
).
Formula de adresare: Onorafi profesori, iubili elevi (studenfi), iubifi p6rinfi.
Introducere: - multumire adusii lui Dumnezeu la acest inceput de an gcolar.
- atmosfera emofionant6 a momentului.
Tratare: - despre scopul educafiei;
- invifituri din Scriptura, Perinfii Bisericii
9i
marii pedagogi despre studiu;
- importania invitimdntului in plan nagional, familial qi personal;
lncheiere: - scurte indemnuri, sau o rugdciune scurt6, potrivita acestui moment.
PARENEZA DEZVOLTATA
,jntrelepciunea
este mai bund decdt pietrele pre(ioase
Si
nici lucrurile cele mai
scumpe nu au valoarea ei"(P1lde, 8, 11).
Onora(i
profes ori, iub itri elevi (s tudenli), iubifi p Arinli,
Se cuvine, int6i de toate, s6-I multumim Domnului cd ne-a prilejuit aceast6
bucurie de a fi impreunS, elevi, profesori qi parinfi, la un nou ?nceput de an gcolar.
Drept mu[umire-am savdrgit o sfhntd slujba35e, prin care ne-am rugat ca Dum-
nez;u sA binecuvinteze acest inceput de drum pe car6rile
gtiinfei qi ale infelepciu-
nii. Suntem cu totii ad6nc emofionafi. Emofia izvordqte din bucuria momentului
reintdlnirii, dar esie sporitA
qi de harul sfhnt pogordt in sufletele noastre
prin sluj-
ba ce s-a savArgit. Acestei slujbe ii adaugdm un foarte scurt cuvant'*, in care vom
incerca sA evocam cAteva lucruri legate de educafie, vilzute din punct de vedere
creqtin.
359. De obicei se s6v|rgegte sfinlirea apei celei mici, la care se adaugd rugiiciunile
pentru
inceputul anului
gcolar qi Te-Deumul.
iOO. a. introdus intenfionat precizarea
foarte
scurt cuvdnt, pentru eficienfa receptiviti{ii din
partea auditoriului, rnai alej a tineiilor, foarte pu{in dispugi la cuvdnt6ri lungi, fie ele c6t de reuqite.
Lvident, aceaste
piomisiune
,,fbarte
scurt..." unt ebui respectatd intocmai. Timpul optim al unei
astfel de pareneze: 5-7 minute.
103
lubilii no$tri,
Si ne amintim, mai intai, cr nofiunea a educa provine dintr-un verb latin,
educo, care inseamnS, originar,
,,e
scoate din...",
,,a
ridica... "36r, in procesul inv6-
fimdntului
inlelegOnd prin aceasta a-l scoate pe copil din starea ignoranlei
si
aJ
cdlduzi pe cdrdrile
stiin(ei si
ale bunelor purtdri. Amintim, totodat6, cd scopul
creqtin al educafiei este
formarea
caracterului religios-moraPo2. Pentru atingerea
acestui scop este nevoie, desigur, de ostenealE pe m6sur6. Nici o
jertfr,
ofrandl,
sau osteneala nu va rdmAne, ins6, frri rod'o'. Sffinta Scripturd, Cartea noastrd de
c[p6t6i, ne invitf, sd rdvnim dobdndirea infelepciunii, cdci
,,tnlelepciunea
- spune
sfhnta carte - este mai bund decdt pietrele prelioase" (Pilde, 8, 11). De aceea, la
slujba care s-a fhcut mai inainte alt auzit,la un moment dat:
,,Ne
rugdm Domnului
Dumnezeului nostru, ca sd caute cu milostivire asupra gcolarilor acestora, sd le
trimitd in inimi, minte
si
grai, duhulinlelepciunii, al gtiinlei, al evlaviei
Ei
al
fricii
Sale...
"3*.
$tim,
apoi, cd Mdntuitorul Iisus Hristos s-a ardtat in lume, nu numai ca
Arhiereu qi impdrat, ci qi ca lnvdfdtof65. Pildele qi sfaturile Lui sunt de o fru-
musefe inefabilE, pe care voi, dragi tineri, le cunoagteti, datoritd faptului c6 acum
se face religie in qcoald. Urmdnd acestor sfaturi, PArinfii Bisericii drept-mdritoare
au evidenliat la r0ndul lor importanta capitald a studiului:
,,indeletniceSte-(i
min-
tea cu invdldtura, cq sd nu gdndeascd la lucruri rele...", spunea Sf. Chiril al Ieru-
salimului intr-una din catahezele sale'uo. Iar Sfhntul Ioan, pakiarh al Constan-
tinopolului, cel numit
,,Guri
de Aur" pentru vorbirea lui frumoasd, a spus cd
I
--
,,Invdldtura, cu cdt se rdspdndeqte mai mult, cu atit
face
mai puternice sufletele
pe care acestea o primesc"3u'.
in aufrU invatiturilor scripturistice qi patristice, marii dascdli ai neamului rom6-
nesc s-au pronunlat, de la catedr6 sau prin scris, penffu ridicarea culturala a poporu-
lui, ca unic6 gansl de progres gi civilizafie. Dintre aceqtia, am da un singur exemplu:
profesorul academician Simion Mehedinli (1869-1962), unul din cei mai mari peda-
gogi romAni, ignorat qi marginalizat - datoriti puternicelor sale convingeri nafional-
creqtine - de regimul comunist, de tristA amintire. Profesorul Simion Mehedinfi pro-
pune, ca prim pas al culturii nalionale, tnsuSirea
Si folosirea
corectii a limbii romdne:
,,Cel
dintdi semn vddit al pdtrunderii tn caltura romdneascd, spune el, este
cunoa$terea qi stdpdnirea deplind a limbii romdneSti. Limba e haina sufletulul
361. Prep,,e"
t
vb.,,duco-ere"; vezi Dic{.
IUICHERAT...,
p.451, col. II
9i
III.
362.Pr. prof. dr. Dumitru CALUGAR, Catehetica, Manual pentru Institutele teologice, Edit.
IBMBOR, Bucureqti, 1976, p. 80.
363. Pr. prof. dr. C. GALERIU, Mdntuitorul lisus Hristos, invdldtorul nostru suprem..., p. 61.
364. Molitfblnic..., p. 484
365. Pentru situafii c6nd timpul ingdduie un cuvint mai dezvoltat, pot fi fructificate elemente
din studiul Pr. prof. C. GALERIU, citat la nota 363.
366. Procateheza, 16; vezi trad. Pr. D. FECIORU, vol. 6 din Imoarele Ortodoxiei, Sf. Chiril al
Ierusalimului, Catehezele, Partea I, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1943,p.54.
367. Apud N. MOLDOVEANU, r.rp. cit., p.281
104
Dupd timbd se poete vedea repede, dacd cinevu e din stfrnca de miiloc a poporului,
sau este o biati (drdnd mdrginaqd,
frdmdntatd
sub picioarele strdinilon.."3uE.
Stdp6nind bine limba, orice t6ndr are gansa asimillrii corecte a invlf6turilor, cu
ajutorul cdrora va putea contribui la prosperitatealfuii, a familiei pe care o va inte-
meia gi a lui personald.
Iubili elevi (studenli),
Stradaniile voastre nu vor
linti
doar obfinerea unor note mari, ca o legitimare
a apartenenfei voastre la o qcoal6.
,rNon
scholae discimus, sed vitae", a spus
inspirat filosoful Senecasu'. Noi cu tolii invafam pentru viald, cea de aici gi in per-
spectiva celei viitoare. Sd refinem, agadar, iubifii noqtri, cd scopul suprem al
educafiei este
formarea
caracterului moral creEtin. SE devenili, adicd, oameni de
caracter Cuvdntul
,,caracter",
vine de la grecescul
,,2goporrd1p",
care inseamnd
tncrustdturd, addnciturd sculptatd,
formd
ddltuitd...37o, intr-un cuv6nt amprenta
imprimata in firea omului prin educafie.
Sa ajute Dumnezeu ca profesorii
vogtri sE va dlltuiascd in suflete cele mai fru-
moase gi sfinte inv6fituri, spre m6ntuirea voastrd qi a poporului rom0n! Amin.
M. 3. PAREM ZEDE,MAXCAMNT LA DTFERITE ft'tCTNCAru ALE VIEftr:
TNUONUANTARI, PARASTAsE, CALAMITATI NATURALE,
CAZURI DE BOALA
$IAITE
MOMENTE TRISTE
Schimbind registrul stlrilor sufletegti ale omului, de la momentele de bucurie
la cele triste, ne aducem aminte de cuvintetele parenetice ale Sf. Ap. Pavel:
,,Bucuragi-vd
cu cei ce se bucurd
Si
phnge(i cu cei ce plAng" (Rom. 12, 1 5). Prin
sufletul preotului aukntic trec qi se resimt atdt bucuriile, cdt gi necazurile
p6storililor. Preotul este neincetat aleturi de pdstorili, identificdndu-se sufleteqte
cu st6rile lor de bucurie sau de tristefe. AcelaEi Sfhnt Apostol ne-a l6sat un alt
cuvdnt exemplificator in acest sens:
,,Cdci
deSi sunt liber
fald
de toli, m-am
ftcut
rob tuturor, ca pe m4l1i sd dobilndesc" (I Cor. 9, 19) qi, pufin mai departe:
,,Tttturor
toate m-sm
ficut,
cain orice chip, sd mdntuiesc pe unii" (lCol9,22).
Dac6la evenimentele de bucurie, insolite de actul liturgic corespunzltor, preotul
va spori indllarea sufleteascf, printr-un cuvdnt adecvat, la evenimentele triste cu
atdt mai necesard este rostirea unui cuvdnt de mdngdiere) care s6-i ajute pe cei
intristati sd dep6geascd mai ugor incercarea respectivd. Cea mai grea incercare din
viala oamenilor este moartea celor dragi. De aceea vom acorda necrologului un
spaliu mai mare decdt altor evenimente triste, cum ar fi parastasul, calamitlfile
naturale, cazui de boald etc.
368. Simion MEHEDINTI, Poporul (Cuvinte cdtre studen(i), Edifia a II-a, Edit.. Viala
romineasci, Bucuregti, 19ll, p. I95.
369. Epistulae,86, apud Vasile D. DIACONU gi Maria MARINESCU-HIMU, Proverbe
Si
cugetdri latine,Edit. Albatros, Bucuregti, 1976,p.108, nr. cr.888.
370.
,,Xaparoip,
qpog,": amprenti pe o monedi; figuri gravati pe lemn, piatri sau metal;
semn distinctiv etc, BAILLY..., p.2122, col. III.
105
III.3. a. NECROLOGUL
'
Preliminarii
Etimologic, necrologul este alcdtuit din doi temeni verp6g (: mort) qi ),6yoE
(= cuvdnt)"'. Diclionarele limbii grecegti clasice nu au cuvintul in aceastd form6
combinat6. Abia cele de neo-greacl il inc1ud372, ceea ce ne arata cI terrnenul a
apErut mai tdrziu. Pentru discursul funebru s-au intrebuinfat inifial termenii de
imrdgru (eil: pe; uipoE: mormdnt)"'9i cel de ),6yoE raveyrytr6E (cuvdnt
panegiric, de laudd), acesta din urmd datoritd faptului cI discursul funebru era
mai mult un cuv0nt de laudd, rostit la morm6ntul celui trecut in veqnicie. Dimitrie
Gusti, in Ritoricd pentru tinerimea studioasd, spune in acest sens:
,,Cuvdntul
de
mort este un fel de panegiric consacrat spre amintirea rlposafilor. El dateazdincd
din timpurile cele mai sklvechi: in Egipt, Grecia, Roma, Scandinavia gi insSgi
America... In Grecia era consacrat gloriei comune a cetdtenilorce au pierit in lupte
apardnd libertatea patriei. Aqa este funeralul rostit de Pericles in onoarea
luptdtorilor cdngi la Samos"37a. Facem precizarea cd nu trebuie fbcuti confuzie
intre necrolog qi panegiric, nici astizi, nici pentru trecut, cu toate cd, in general,
a$a cum vom vedea mai departe, necrologul confine gi o parte panegiricS, enco-
miasticd. Termenul A6yoq raveVprcdg a fost intrebuintat intiia oarl de un.
comandant al corintenilor, pe wemea razboiului peloponesiac, Isocrate (436-
338). Termenul se asociazd unui discurs scris in cinstea cetafiiAtena, lacare a
lucrat 15 ani qi pe care l-a publicat in anul 380"'.
371. A. BAILLY, Dictionnaire grec-francais..., p. 1317, col. II, respectiv, p. 1200, col. I;
372. De ex. L. PEJINIS Dic(ionar grec-romin, consemneazA termenul nelmtlogia: discurs
funebru, necrolog.
373.
,,La
locul de inmomdnlare
folositori
creStindtdlii, se
lineau
d.iscursuri
funebre
numite de
greci epitajia, intru lauda acestor incetali din viald tn Domnul, pentru a-i da pildd
Si
akora din cei
vii,
Si
spre a ardta tntristarea pentru adormirea lor. ASa, Eusebiu (de Cezarcea n.n.) la inmor-
mdntarea lui Constantin cel Mare, Ambrozie la a impdra(iolor Teodosie cel Mare
Si
Valentinian
5.a.m.d.",
Dr. Badea CIRE$EANU, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creStine ortodoxe de risdrit,
Bucuregti, Tom III, p. 375.
374. D. GUSTI, Ritoricd...., Sec(iunea lY, Elocvenla sacrd, p. 334-335. Pericle = conducitor
atenian, 495-429 i.d.Hr.; ,Sanos
:
insuli greceasca in Marea Egee (vezi LAROUSSE cit., p. 1586,
col. III, respectiv p. 1660, col. III) de asemenea, a se vedea qi preciznrile lhcute de V. FLORESCU:
,,Dupd
o mdrturie a lui Tucidide
1in
lucrarea Rdzboiul peloponesiac,n.n.), tn anul 341 s-a stabilit
prin lege ca
funeraliile
publice ale soldalikr cdzu(i tn rdzboi, sd se incheie printr-un discurs solemn
rostit de cdtre cel mai bun orator al vremii. Alegerea oratorului era obiectul multor deliberdri ofi-
ciale, iar publicul larg era
foarte
interesat in eceastd privjnld
,,,
Retorica
Si
neoretorica, Bucureqti,
1913, p. 63.Yezi, de asemenea, menfiunea Pr. dr. N. BRANZEU:
,,Predicile
la morli sunt de orig-
ine veche. Se
lineau
cuvdntdri
litnebrale
la egipteni, greci, romani;.a....",invol. Semdndtorul. II.
Omiletica modernd, tom .II, Lugoj, 1944, p. 140.
375. Aminunte, la Pr. dr. C. DUJU, Panegiricul ca
formd
a predicii tn trecut
Si
astdzi.
Actualitatea lui pasbrald, Tezi de doctorat, in Ortodoxia, an. XLIV, 1992, nr. l-2, p. I 12 sq.
Raportul intre predica encomiasticd (panegiricul)
9i
predica funebr6 se vede qi in schema prczentatd
de acelaqi: predica encomiastici (de laudd), se imparte, o dat5, in doui ramuri, celestd (= transcen'
dentd)
$i
terestrd (=imanentd); prima se ramifici, la r6ndul ei,in adorativd
Si
venerativd, iar a doua
t06
Cel mai cunoscut panegiric-necrolog
din istoria antichitalii este cel pomenit
deja, rostit de Pericle in cinstea eroilor de la Samos. Pentru celebritatea gi.ni"i-
tatea sa recomandim
a fi citit, mai ales cd beneficiem de traducere romdneasc63?6.
Scopul rostirii lui nu este numai de a-i elogia pe luptdtori, ci gi de a le fi urmat
exemplu de urmagi:
,,Imitali, dar, pe acesti bravi cetdleni, cugetali la exemplul
lo4 cugetali cd
fericirea std in libertate
Ei
cd libertatea std ti mdrimea sufletu-
lui". Este indemnul pe care il putem include gi in necrologul cregtin, la inmor-
m6ntdrile celor virtuogi.
Necrologul crEtin, ca form6 consacratd a predicii, igi are paternitatea la sf.
Grigorie de Nazianz, in Rrs6rit, gi la Sf. Ambrozie, in Apus. Asupra lor qi asupra
altor Sfinli Pdrinfi, care ne-au l6sat astfel de pareneze, vom face mai
jos
evocarile
necesare. Cum va fi fost cuvantarea funebrd mai devreme, in creEtinismul primar,
este greu de precizat. P6rintele dr. Ioan Zugrav, care aconsacrat un studiuipecial
cultului morlilor, face doar urmitoarea menliune:
,,R6nduiala
inmormfintirii la
primii creqtini trebuie sd fi fost simpl6. Pe lAnga unele din obiceiurile ramase de
la ewei, respectiv de la popoarele qi religiile la care aparfinuserd inainte, se vor fi
addugat gi altele nu curat cregtine. Ritul inmormantarii va fi fost compus din cele
patru elemente ale cultului: citiri, cdntari, predica gi rugdciuni.,3,,.
Necrologul in perioada patristici qi post-patristici
Prrerile unanime converg asupra faptului ca Sf. Grigorie de Nazian z este
,,cre-
atorul acestui gen literar tn literatura patristicd"3l'.
Dela el ne-au rdmas cele mai
multe necrologuri, dintre care unele pot fi uqor confundate cu panegiricul, dato-
rit6 preponderenlei
aspectului encomiastic. Astfel, a rostit discursuri funebre in
lauda fratelui sdu cezarie3T', a surorii Gorgonia38,, a tatdlui sdu Grigorie (numit qi
cel batranyEl gi in cinstea Sf. vasile cel Mare382.
precum
se vede, trei dintre ele
sunt rostite pentru membrii familiei, obicei mult rdsp6ndit in vechime. De altfel,
in pruttttco_lard gi ebgios-t'ilnebrd (ibidem,p.
l4l); in aceastl ramur6, ektgios-funebrd, se inscrie
necrologul, aga cum este cunoscut el in epoca patristicd.
376. Yezi THUCYDIDES, Rdzboiul pektponesiac, Cartea a II-a, Edit.
gtiinfifice,
Bucuregti,
1966, p. 254-262. De asemenea, precizdrite frcute de M. WILLEMAIN, in Es.sal.sur I'oraison
fuie-
bre, asupra faptului ci discursul lui Pericle este cel mai vechi
fragment
de necrolog, in vol.
Massillon, Fldchier Mascaron, Oraisons funebres,
paris,
1875, p. VIII.
37'l . Pr. dr. L ZUGRAV, Cultul morSiktr, Cern6u{i, 1937
,
p. il.
378. Pr. prof. dr. Ioan Gh. COMAN, Patrologie, Manual pintru Institutele Teologice, Bucuregti,
1956, p. 180.
379. Funebris in laudem Caesarii
/ratris
oratio, superstitibus adhuc parentibus,MlcNE, P. G.,
tom. XXXV, col. 755-788.
380. Funebris oratio in laudem sontris Gorgoniae, MIGNE,
p.G.,
tom. xxxy col. 7g9-glg.
381. Funebris oratio in patrem, praesente Basilio,MIGNE,
p.G.
tom. xxxy col. 9g5-1044.
382. MIGNE, P.G., 36, col. 493-608, trad. rom. de
pr.
prof. Nicorae DoNos, in vor. Apologia
si
ektgiul sf. vasile, HuqL l93l.Yezi gi PSB, vol. 17, Introducere,in care
pr.
prof. dr. D. FEaI9RU
reproduce multe pasaje din acest elogiu, in demersul reconstituirii viefii Sf. Vasile cel Mare, p. 8-33.
r07
pdrintele Ioan Coman atrage atenlia ca Sf. Grigorie de Nazianz s-a inspirat in dis-
cursurile funebre din literaturapdgilnd,la fel ca qi ceilalfi pionieri ai genului'*'.
Pdnd acum, in limba rom6nd s-au tradus numai necrologul in cinstea Sf. Vasile,
elogiul funebru al lui Cezarie'*
qi fragmente din necrologul rostit pentru tat61
sdu3ss. Dar qi numai acestea ne pot da o imagihe vie, totuqi, asupra geniului
Sfhrrtului Parinte qi la acest capitol. Necrologurile Sf. Grigorie au dubla calitate a
confinutului qi formei. Conflnut teologic, care
linteqte
permanent spre cdmpiile
veqniciei gi forma literard de o frumusele unic6:
,,Ele
r6mdn, fbrd indoiald, perle
de compozifie in literatura cregtin6. Eliberate, ins6, de tuqul poetic, uneori destul
de puternic, glsim evocate fapte istorice gi chipuri reale... Sf. Grigorie s-a condus
dupd un qablon: cuv6ntul prin care cinstegte amintirea mamei se aseamlnl cu
acela adresat memoriei Sfintei Gorgonia, iar necrologul
pentru batrAnul episcop
9i
mai ales cel adresat fratelui s6u Cezarie, se aseamdnd in terminologie cu acela
adresat Sf. Vasile. Cu toate acestea, Sf. Grigorie nu inventeazd fapte, ci numai
scoate in evidenld partile pozitive ale personajelor, evitand pe cele negative"3e.
DupE cum Sf. Grigorie de Nazianz s-a remarcat in privinla necrologului in
Rdsarit, aqa Sf. Ambrozie in Apus. De la el ne-au rdmas trei cuvdnt6ri mai cunos-
383.
,,...Motlelele
sale (ale Sf. Grigorie, n.n.) au
fost
laudele-encomia tn literatura pdgdnd ..;',
Patrologie..., p. 180. PArintele arhim. Veniamin MICLE, remarcabil ostenitor in cAmpul omileticii
rominefti, *ite
"a
,,pentru
a tlobdndi o imagine cdt mai cuprinzdtoare a sluiirii invdldtoreSi a Sf.
Grigorie tle Nazianz se recomandd studierea
Si
celorlalte genuri pe care le-a abordat: predici dog'
maice, iruleosebi cele cinci cuvdntdri teologice, predici sociale, ca cele despre pace
Si
cele despre
iubirea de sdraci, predici apologetice, cu deosebire CuvAntul de aplrare, sza Despre fugd, din care
se desprinde cd succesul tleoseiit pe care l-a cdqtigat Sf. Grigorie Teologul in activitatea sa predi-
catoriald, tlecurge din urmdtoarele tnsuSiri personale: cunoasterea aprofondatd a Sfintei Scripturi,
canostinle vaste asupra realitdlilor vie(ii credincioSilor
Si
sfinlenia vielii sale..." in Trepte spre
amvon, Rm. V6lcii, 1993, p. 58.
384. Trad. de Petru PAiTADOPOL, la Rm. V6lcea, 1939, cu titlul Ektgiul
funebru
al lui Cezarie
Si
despre Macubei.
'
:AS. Alegem doui fragmente pentru ilustrare: 1. Din necrologul pentru Vasile:
,,...
Zdcea Vasile,
aproape sA-Si dea cea din urmd suflare; era a:Steptat sd
fie
luat in primire de corul ceresc, cdtre care
multd'vremi iSi alintise privirile. impreiurul lui era adunat tot orasul, care nu se putea deprinde cu
ideea acestei pieideri; blestema moartea ca pe un tiran, voind parcd sd-i apere sufletul, ca
Si
cum,
fie
cu mdinile,
fie
cu puterea rugdciunilorl ar
fi
putut sd-i constrdngd sulletul sd rdmind tn trup....
'La
urmd s-au vdzut b,iruifi, ca tiebuia sd se arate cd
Si
el nu-i tlecdt un om;
Si
Vasile, rostind cuvin-
tele: in miinile Tale tmi dau sufletul",
Si-a
dat sufletul tn mdinile tngerilor care aveau sd-l ducd la
cer; rlar aceasta dupd ce mai tntii a tlat celor prezenli invd[dturi asupra cre_dinlei
Si
prin sfoturile
lui i-a
fdcut
si aiungd mai buni..:"trad. pr. N. DONOS, op. cit.,p. 200, apud pr. D. FECIORU' op.
cit., p.3l .2. Din n'ecrologul rostit pentru tatal siu:
,,Pe
tata l-am putea asemdna cu un mdslin
saltitic, schimbat prin altiire tn chip tlesdvirqit in mdslin roditor Atdt de bine s-a pdtruns de ro/i-
rea mdslinului celui bun, incit i-au
lbst
incretlinlate pentru altoi
Si
i s-au dat pentru cultivarea sufle-
tului, sufietele altora. Ajuns la treapta cea mai tnaltd de pdstor, ca un al doilea Aron sau Moise, a
fost
socotit sd se apmpie de Dumnezeu
Si
sd impartd cuvdntul dumnezeiesc celor ce se
lin
departe
tle credinla noastiit. nnna,
fira
mdnie, cu infiliSare senind, cu suflet infidcdrat, bogat in tot ceea,
ce apare privirii, tlar mai bogat tn ceasuri lduntrice...", P.G. XXXY col. 760 A, apud magistrand
C. iOnNfTeSCrJ, Slfintul drigorie de Nazianz despre
f'amilia
sa, in ST, an. XVI, 1964,nr.5-6,
p. 353.
386. Caracterizare IEcutii de magistr. C. CORNITESCU, op. cit. p.366'
108
cute: la moartea fratelui s6u Satirus3*' qi la moartea impiralilor Valentinian"' gi
Teodosie'*'. Dintre acestea, prima parte a primului necrolog beneficiazd de o fru-
moasd ffaducere in limba romdn6, datorat6 Pr. conf. dr. Alexandru I. Stan's, tra-
ducere care ne ajuti sE ne facem o imagine mdcar parliald a inaltei cugetari qi
exprimdri a sffintului pdrinte apusean3er.
Revenind in Rdsirit, notdm trei din cele mai cunoscute necrologuri rdmase de
la Sf. Grigorie de Nyssa"2: pentru fratele sdu, Sf. Vasile cel Mares'3, la moartea
Pulcheriei"o gi pentru impdr6teasa Placillases. Nici unul dintre ele, insI, nu este
tradus in limba romdnf,.
$i
alfi Sfinli Pdrinli ai veacului d6 aur ne-au l6sat scrieri apropiate de
conlinutul necrologului, chiar daci nu avem de la ei cuvAntdri funebre propriu-
387. De excessu
fratris
sui Satyri. Libri dao, MIGNE, P.L., tom. XVI, col. 1345 A - 1372 C
(partea I)
9i
col. 1372 D - l4I4 B (partea II-a).
388. De obitu Valentiniani consolatio, P.L. tom. XVI, col. 1418-1444.
389. De obitu Theodosii oratio, P.L., tom. XVI, col. 1447-1468.
390. Con(inutul teoktgic al cuvdntdrii Sf. Ambrozie, la trecerea din viald a
fratelui
sdu Satyras
(sec. IV), in G.B. an. XLVIII 1989, nr.2-3 (comentariu gi traducere). Pirintele conf. dr. Al. STAN,
evidenfiazd in introducerea consacrati acestei traduceri, gindirea teologicd a s{hntului pirinte
asupra morfii, grija pentru combaterea unor credin(e gregite, dar qi preocuparea pentru viafa sociald
a contemporanilor:
,,Dacd
se pare uneori cd Sf. Ambrozie se pierde in amdnunte, mdrind conside-
rabil cuvdntarea sa, trebuie spus cd el procedeazd antfel tocmai pentru a-i
face
pe ascultdtori gi citi-
tori sd intre intr4 alfi atmosferd decdl aceea apdsdtoare a doliului.
$i
reuSeqte. Cdtre s/brSit,
indeosebi, Sf.Ambrozie - dupa ce a epuizat argu.mentarea sa in
favoarea
sau pentru suslinerea
credin[ei creStine tn tnviere - nu se sfiieSte sd arate netemeinicia unor credinle transmigralioniste
care circulau destul de mult tn antichitatea cre$tind printre pdgdni. Astfel, stilul personal, de con-
fbsiune
a unei dureri, se transformd
Si
devine, treptat, stilul unei mdrtuisiri teologice, de credinld,
pusd in sluiba Cuvdntului lui Dumnezeu
Si
a sluiirii bisericeSti..." p. 65.
391. Pentru exemplilicare, am selectat paragraful 3l:
,,Eu,
insd,
frate,
ca
Si
in
/loarea
vdrstei, te
socotesc
fericit
intru liniStea mor[ii. Cd nu noud ne-ai
fost
rdpit, ci primeidiilor Nu te-ai lipsit de
viald, ci ai
fost
scutit de gruaza amdrdciunilor ce stau sd ndvdleascd.. Cdci milostivire a sufletului
s/iinmt erai tu
/'a1a
de ai tdi, dacd ai qti acum cdt este de ameninlatd halia de duSmanul afiat atdt
de aproape, ai suspina indelung
Si li-ai
construi din lemnele dobordte un zdbranic sfiiciunii, vdzdnd
ce dureri se pregdtesc pentru siguran(a noastrd pe crestele Alpilor Prin aceastd loviturd, cu
firea
ta simlitoare te-ai mdhni cd ai tdi sunt tmpresurali de amdndoud pdrlile de duSman, de un dugman
spurcat (,impura", n.trad.), qi crud, care nu cruld nici'sdndtatea, nici ruSinea...", Trad. cit., p. 16.
ObservIm, deodati, gindirea teologicd asupra morfii, dar qi preocuparea pentru viala social6,
ameninfatl atunci de agresiune striin6.
O remarcabild caracteizare a necrologurilor Sf. Ambrozie ne-a lisat Ren6 PICHON, tn a sa
Histoire de la littdraturc latine,Pais, 1928, p.842. R. Pichon observi cE atunci c6nd Sf. Ambrozie
lauda pe cei cdrora le rostegte necrologul (de ex. impira{ii Valentinian gi Teodosie), are in vedere
calitalle lor politice, dar mai ales devotamentul lor faf6 de creqtinism, prin
,,ortodoxia"
lor, pietatea
lor etc., sacrificiul lor pentru republicS, aceastii republicl pe care bunii imperatori au considerat-o
inaintea pirinfilor qi a fiilor lor: republica quam boni imperatores et parentibus et
/iliis
prae-
tulerunt" (vezi qi comentariul la discursul funebru al lui Tacitus,
,,Viala
lui Agricola", ibidem).
392. Amdnunte despre viafa gi opera Sf. GRIGORIE DE NYSSA, in P.S.B. vol.29, SF. GRI-
GORIE DE NYSSA, Scrieri, Partea I-a, Trad. Pr. prof. D. STANILOAE gi Pr. Ioan BUGA,
Bucuregti, 1982, p. 5-18.
393. In laude Basilii
fi,atris,
MIGNE, P.G. XXXM col.787-818.
394. In
litnere
Pulcheriae, MIGNE, P. G., XXXry, col. 863-892.
395. Oratio
funebris
de Placilla, MIGNE, P.G., XXXIV col.878-892.
Bibhotecd
Personali
PT.MAHIUS IOANA
109
zise. Cit6m in acest sens c0teva dintre ele: Omilie despre tnvierea morlilor a Sf.
Ioan Gurd de Aur, tradusl de parintele D. Fecioru"u; Cuvdnt de moarte3e' a Sf.
Vasile cel Mare; Despre griia pentru morli, a Fericitului Augustin"'.
Cdt privegte epoca post-iratristic6, pdnd la Bossuet (1627-1704), necrologul nu
gi-a mai gisit un loc reprezentativ in literatura omileticd, precum in veacul de aur.
De altfel, predica, in general, cunoagte o anumiti decldere. In privinla necro-
logului pot fi menfionafi doar urmdtorii: Teodor Studitul (t 826) cu Cathechesis
funebris
ad matrem suam; Petros, episcop de Argos (f dupA 920), cu o cuvdntare
funebri la Atanasie, episcop de Methona, Mihail Psellos, cu un necrolog la
moartea lui Ioan Xifilinos (2 a:ug. 1075)3". In Evul Mediu se constatd aceeagi
sdricie a necrologului, Istoricul francez Philippe Ari6s''', intr-o carte de dimensi-
uni apreciablle, Omul tn
fala
mor(iiaot, in care a inclus capitole precum Serviciile
la inmormdntare; sluiba la bisericd in ziua tnmormdntdrii; sluibele
funerare
tn
cursul zilelor de dupd inmormdntardu2, nu pomenegte nimic de existenla necro-
logului. Mai mult, sunt evidenfiate opliunile acelora care preferau
,,funeralii
extrem de discrete'qu3, intrucdt devenise aproape o mod6 prin sebolul al XVIII lea
sd se exprime prin testament dorinla ca ceremoniile sd se fac6 iqtr-un mod cit mai
simplu, fErI pompda''. Necrologul a cunoscut, ins6, un secol de glorie fbrd prece-
dent, al XVII-lea, in Franfa, prin reprezentanfi deja celebri in literatura omileticd
universalS: Bossuet Jacques Bdnigne (t627-1707), Bourdaloue Louis (1632-
1704), Flichier Esprit (1632-1760), Mascaron Jules (1634-1703)
Si
Massillon
Jean Baptiste (1663-1742)"o. Dintre acegtia s-a remarcat in chip deosebit J. B.
Bossuet, episcop de Meaux, care a creat un putemic stil personal
,
caracteizatpin
396. in colec{ia lzvoarele Ortotloxiei, nr. 5, Bucuregti,1942.
397. MIGNE, P.G.,XXX[, col. 1245-1256, trad. de Pr. SAMUIL MICU CLAIN, in vol.
Propovedunie sau invdlaturd la tngropdcunea oamneilor morli,Blaj,1784,p.74-103.
398. De cura gerenda pro mortuis.Yezi Oeuvres comphtes de Saint Augastin, trad. par Peronne,
Vincent & comp., Paris, 1870, vol. XXII, p. 144-166.
399.Yezi K. KRUMBCHER, Geschichte der byzantinischen Literatur, Miinchen, 1897,p. 161
,
l7l, apud
tNicolae
CORNEANU, Mihop. Banatului,Culegere de predici...,TimrSoara, p. 325, nota 5.
400. Philippe ARIES, I 9 14- I 984, are inci doui lucrdri mai cunoscute Histoire des populations
franqaises
et leurs attitudes devant la vie depuis le XVIII-e siecle (1948)
9i
L'enfant et la vie
fami-
liale sous l'Ancien Rdgime (1960).
401. Trad. qi note Andrei NICULESCU, Edit. Meridiane, Bucuregti, 1996, vol. I (a20 p')
9i
II
(a60 p.).
402. Vol. l,p. l9l-243.
403. Titlu de capitol, vol. II, p.386-389.
404.Yezi cap. O simplitate voitd a
funeraliilor Si
a tdstamentulul, vol. II, p. 41.
405. Comentarii pertinente asupra unora din acegti predicatori, vezi la R.P. RAMBAUD, Traitd
moclerne de la prddication..., cap. "Les
maitres de la pr6dication", p. 45 a 66; Pentru Bossttet, sep-
arat, a se vedea volumele Oraison
funAbres,
Paris, 1876; Sermons choisis, publi6 par Alaed
R(belliau, IX-e 6dition, Paris, 1909; Vezi, de asemenea, Daniela BORDEA, Eldments de christolo-.
gie dans i", ,"r^orc de Jacques Binigne Bossubt,Tezd de licenfd, Bucureqti, 1996, in special para-
graful 4.8. "L'Eternit6 de J6sus-Christ et le caractere 6ph6mGre de l'homme", p.35-38, in care este
analizatApredica Sur la Mort,rostitlla Louvru h 1662 (ibidem, nota 62); pentru ceilalfi predicatori
mcnfionafi, a se vedea volumele: Massilbn, Fldchiet Mascaron, Oraisons funebres,
pricides de
I'essai sur I'oraison
funebre
par VILLEMAIIy', Paris, 1875; Bourdaloue, Fldchier Massillon,
Sermons oraisons
funebres,
Choix, f.a.,l8l p.
ll0
fastuozitate pi
pompa, cunoscut in tratatele omiletice sub numele de stil
,,a
la
Bossuet'q*. In privinfa necrologurilor, se evidenttaz[, un element comun tuturor
predicatorilor enumerali mai sus: cuvAntdrile sunt excesiv de lungi. Acesta este
unul din motivele pentru care nu includem in Anexd nici una din ele, pentru cA ar
depaqi cadrul lucririi noastre gi, in acelagi timp, nici nu ar constitui modele
actuale de pareneze. De exemplu, o singurd cuvintare funebrd, cu pronunfat ca-
racter panegiric, Oraison
funebre
de Marie-Thdrese d'Autriche (1638-1683), se
intinde pe aproape 40 de pagini tipf,riteao?.
Necrologul in Biserica Ortodoxi Rom6,n[
MenfionSm dintru inceput cd din categoria necrologului face parte cea mai
veche predic5 pdstratd in limba rom6n6: Cuvdntarea lui Neagoe-Vodd Basarab la
a doua ingropare a oaselor mamei sale Neaga
Si
copiilor sdi Petru, Ioan
Si
Anghelina la mdndstirea din Argeq, publicatd pentru prima oarl de Nicolae Iorga,
alituri de alte cAteva cuvdntdri funebreo"*.
Predica dateazd din prima jumdtate
a secolului al XVI-lea,
,dupd
anul I519",
cum se menfioneazi intr-o cunoscutl istorie a predicii la romdnio*. Cuvintarea
406. R. P. RAMBAUD,op.cit,p.74.
407. in vol. Oraisons
lunebres
it pantgyriques, Paris, 1870, pp. 65-103. Evident, o lucrare spe-
cial6 acordatl necrologului, din punct de vedere istorico-filologic, ru va putea face abstracfie de
pozilia prioritari a acestui gen omiletic dobindita de predicatorii francezi citali. Dincolo de carac-
terul pronunlat panegiric-personal, necrologurile acestor predicatori confin numeroase elemente de
doctrini, moral6, etc, valabile gi astlzi, expuse intr-o formd literar[ aleas6. Pentru o scurtd exem-
plificare, reproducem un fragment din Bossuet, extras din Oraison FunAbre de Marie Thdrese
d'Autriche:
,,Quelle
as.sembli I'ap6tre saint Jean
fait
parattre! (A\uie la motto-ul carc prefaleazd
cuvAntarea, din Apocalipsn, XN,5: ,,Ei sunt
fdrd
vind tnaintea tronului lui Dumnezeu!"). Ce grand
prophAte nous ouvre le ciel, et notre
foi
y dicouvre
,*sur
la .sainte montagne de Sion", dans la par-
tie la plus
'llevie
de la Jerusalem bienheureuse, l'Agneau qui 6te le pdchd du monde, avec une com-
pagnie digne de lui. Ce sont ceux dont il dcrit au commencement de L'Apocalypse....., op. cit. p.65-
66. R. P. G. LONHAYE, in remarcabilul volum consacrat criticii predicii clasice, La prddication.
Grands maitres et grand lois, Pais, 1927,renarci la Bossuet urmitoarele caracteristici:
,,1'ampleur
patiente, lumineusse, progressive, qui nait de la rilexion achevie et porte aux esprits la lumiere
f'acile;
- la viritd abstraite sans cesse reyetue d'images exactes et voyantes, prefiant cors et
figure
pae un perpdtuel rapprochement avec le monde sensible et les obiets d'expdrience quotidienne; - le
sentiment continuu et souple animant toutes choses, mais d'ailleurs montant au descendant au grd
des obiets...", Ibidem, p.204.
408. N. IORGA, Cuvdntdri de inmormdntare qi pomenire (din veacul al XVI-lea pdnd la i,850),
Vdlenii de Munte, 1909, p. 7-17 (vezi Anexa,p.217.-220). Dintre cuvintiirile incluse de N. Iorga in
acest volum, Cuvdntul de ingrutpdciune pentru Ste/'an cel Mare, allat gi in manuscris la BAR, cu nr.
1667 (vezi vol. ll, CataloguL.. lui G.
$trempel)
este dovedit a fi un fals din secolul al XIXJea. In
acelaqi an, cdnd apirea culegerea lui Iorga, Ovid Densuqianu a publicat in Viala noud, Y,1909, nr.
13-14, p. 278-285, un studiu intitulat O
/blsificare
literard: Panegiricul lui
$tefan
cel Mare.
409. Gh. COM$A, Istoria predicii la romdni..., p. 15; cu privire la prioritatea cronologicd,
autorul acestei istorii menfioneazd:
,,Cea
mai veche urmd sub raportul predicei o gdsim in veacul al
XVI-lea, pe timpul lui Neagoe Basarab....Despre Neagoe se poate spune cd a trdit in pace nu nwnai
ca domnitor, ci
Si
in calitate de creStin adevdrat. CreStarea bund primitd de la muma sa Neaga o
vedem ilustratd tn o cuvdntare care poartd titlul: Cuvdntarea lui Neagoe...., p.14.
lll
este deosebit de valoroasi, nu numai sub aspectul vechimii, ci gi al confinutului gi
limbajului. Asupra ei vom reveni, in cadrul analizelor de modele ce vor urma.
Prezen[a necrologului -se
semnaleazd constant de acum incolo, nu numai in
carfile tipirite, ci gi in numeroasele manuscrise pastrate, dintre care cele mai
multe sunt catalogate la Biblioteca Academiei Romdnea'.. Cel mai reprezentativ
volum de predici din veacul al XVII-lea este cel publicat de preotul Ioan Zoba din
vin! (Alba), numit sicriul de Aut'tt. Filologul Gheorghe ceaugescu ii consacrd un
studiu special in vol. crestomalie de literaturd romdnd vechd", consider0nd
lucrarea ca prim text,,in literatura romdnd originala omileticd'qr3. Propovedaniile
tiplrite de preotul roan zoba, sunt nu doar cuv0nt6ri de mangdiere pentru cei
intristati de pierderea cuiva drag, ci qi lecfii de morald cregtind, cu
fintire
spre
viala veqnicS:
,,Nice
un bine nu sI agoniseqte cu munc6, cu osteneald gi cu grija
mai mare ca sprsenia de vecie a sufletelor... int6iu. oca iaste aceasta. cd
bunatatile pdmanteqti gi avuliile de multe ori le agonisesc cu strdmbatate; c6 furuI
cu furtigagul, vrdjitoriul cu vrdjitura, ndsdlnicul cu nIsilniciahgoniseqte ceva cu
pagubitura sufletului sdu. Iard spdsenia nime nu-qi poate dobandi, fhra numai prin
poarta strdmtl gi prin calea ingusti, cu truda qi cu grija, numai singur...Auzifi,
creqtinilor, cd cu nice un pref nu s6 poate agonisi spdsenia, fbrd numai cu s0ngele
Domnului Iisus Hristos? De unde putefi lua aminte direptatea inv6!6turii, care
iaste aceasta, cd nice un bine nu sd poate agonisi cu munc6, cu osteneali gi cu grije
mai mare ca spisenia de vecie..."ara.
Secolul al XV[I-lea este dominat, pe tdr0mul propovdduirii, in prima parte, de
geniul lui Antim Ivireanul, nu numai la modul general, ci gi in privinla necro-
logului. Didahiile publicate postum conlin qi cuvdntari funebre, alaturi de cunos-
410. Yezi G.
$TREMPEL,
Catabgul..., vol. I-tV, BAR, Bucure$ti, 1978,1983,1987,1993.
Semnalim faptul cd cel pufin 75Y, din manuscrisele catalogate de G.
$trempel,
au confinut religios;
dintre acestea aproximativ 40% sunt omilii gi predici, iar aproximativ 25% sunt necrologuri.
Prezenla necrologului este mai preponderentl in Ardeal, ca de altfel predica in general.
4l I . Tipdrit in 1683, la tipografia din Sebeg, Alba.
412. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, sub coordonarea I. C. CHITIMIA
9i
Stela TOMA, vol.
II, p. 90-92.
413. Ibidem, p.92.
414. Propovedania a treisprezecea,la Gh. CEAU$ESCU, op. cit., p. 9l. Pentru Sicriul de Aur,
a se vedea
9i
edilia criticd publicatd de Anton GOTIA, Editura Minerva, Bucuregti, 1984. Meritd
refinuti evidenjierea caracterului moralizator al propovedaniilor, pe careA. Gofia o face:
,,Discarsul
literar se dezvoltd pornind de la un pcsai scriptural, prilei pentru o pledoarie morald, comentat si
intregit cu numeroase citate din intregul evantai al cdrtiktr sacre. Comentariile aiung sd trateze
multiple alte probleme diferite de tema centrald,
lunebrd,
cum ar
fi
relaliile intre pdrin(i qi copii,
cdsdbria, viala
fitmiliald.
Sicriul de Aur inseamnd o incercare de transpunere in limbd romdneascd
a unei terminobgii teologice, deci el reprezintd o contribulie demnd de luat tn seamd h consti-
tuirea limbii literare romdneSti. Din punct de vedere literar, pe ldngd plasticitatea unor imagini, se
remarcd utilizarea dialogului, autorul imagindnmdu-Si un interlocutor cate i-ar pune intrebdri..
(Studiu introductiv, p. VIII). Cercetiitorul a sesizat un fapt esenfial in elaborarea gi expunerea
predicii: predica nu este un monoktg, ci un diabg cu credincioSii, in care, desigur, vorbitorul pune
intreblri in numele ascultitorilor
$i
tot el rdspunde potrivit agteptdrilor lor, pe care el trebuie sa le
intuiascd.
rt2
cutele predici pentru duminici
gi sirbdtoria". In a doua
jumitate a secolului se
."*ur"h propoiedaniile la moryi ale pr. Samuil Micu Claino'u, totodata traducerile
funebre ale acestuia din opera Sf. Vasile cel Mare"'. Secolul al XD(-lea este do-
minat tot de reprezentanfi ardeleni, prin zelul de excepfie al ator doi mari corifei,
Petru Maio/'r siZahaia Boiun''.
in secolul )iX predica funebrd beneficiaz6, in prima
jumltate,
de predicatori
cunoscufi, ca episiopul Grigorie- Comqa de Aradn',, pr. Ioan Lupago2r,
Pr'
Mqgl
Iacoborr,'pr.
pairia
Voniganrr*g.a. in a doua
jumatate
a secolului, carfile
$e
n5e$9i
funebre.s'unt destul Oe pIline. Cele mai cunoscute s-au tiparit prin sdrguinlul
P.r^S-
Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului"n
9i
pr. prof. Ioan Bunea de la Clujo"'
Dacd num6rul volumeloriiparit" este redus, in schimb revistele bisericeqti contin
un mare numar de necrologuri, inclusiv studii consacrate acestuiaa26.
Necesitatea
Ei
scopul necrologului
Petru Maior, cdrturarul care qi in privinla necrologultii a ostenit exemplaq
spune intr-unu din propovedaniili salel
,,O,
de cdte ori s-a tntdmplat, cdl cel ce a
ienit sd asculte propovdduirea pentru o zdbovire deqartd, ba aorea
$i
pentru ca-
sd cdrteascd asupra curgerii
graiului propovdduitorului, tndulcindu-se
de rdul
cel ritoricesc au ascultatlu tuare aminie adevdrul cel vecinic, care pdtrunzdndu-
i cele din lduntnt ale inimii lui, cu darul Duhului Sfiint, mai tndreptat s-a intors
acasd..."or. Vorbind de necesitatea necrologului, in paralel trebuie si subliniem
scopul lui. Observafia corifeului
$colii
Aidelene surprinde
pe scurt
qi direct
."oi"f
'
cel ce-l ut"ulta sA se intoircd mai indreptat acas.6'
$tim
ci termenul
ie indreptare este folosit in teologia dogmatic6 drept sinonim
pentru mdit-
415. Spre exemplu, edifia din 1962, sub ingrij. lui G.
$TREMPEL,
include cuvdnt de invdldturd
la pogrebinia ,muiui presi1uit (p.289-290)
$
Cuvant de tnvdldturd iard la prestdvirea omului
(p'
29\ -"2g2).
primul
este reprodus'de noi in Aiexd,la p. 220-221. Pentru aspecte inedite in opera lui
Antim Ivireanul, vezi
9i
Mihai R.IOULESCU, intim lvireanul, invdldto4 suiitot
personai, Edit'
Ramida, Bucuregti, tggl
,tn
special cap. "Rolul
peisajului in dezviluirea
personalitiilii autorului",
p.l5-42
9i
"Cugetiri
comentate din opera lui...", p.43-69.
'
416.'Propiedanie sau invdldturi la tngropdciunea oamenilor morli,Blai,
1784'
4l'T.Cuvdntdespremoarte,'P.G.XXXII,
iZqS-nse,vol.cit.,ProPoveda.niavIII-a,p.74-103'
418. Propovedanii la ingropdciunea oam'nenilor morli, Buda,18-09
qi Didahii, adecd tnvdldtui
pentru' cre;terea fiilor
la ingropdciunea pruncilor mor1i, Buda, 1809'
-
4lg. SLminle in agrul lii Hristos,Tom III: CuvdntAri bisericeSti la intnormdntdri,
parastase
si
alte
/bstivifili funetrile.
Adaos tle texturi biblice pentru cuvdntdrile funebrale,
Sibiu, 1899'
420. De la leagdn pdnd la moarta Arad,1927.
421. Cdzut-a curutnd capului nostru- Cuvdntdri funebrale,
Arad, 1918'
422. Predici la morli, Chti, 1922.
423. Cuvdntdri ocasbnali
Si funebrale
(pentru toate ocasiunile ce obvin tn oficiul pastoral al
preotului), OrIqtie, I 908.
424. Culegere de pretlici. cuvdntdri la cununii
si
inmormdntdrl,
Timiqoara, 1974
(o antologie
cu cei mai cunoscuti predicatori rom6ni contemporani).
425. Cuvinte tli invalatura la botez, cununii
Si
inmormdntare, Cluj-Napoca,
1986.
426.Yezi supra, nota 136,
P.
37.
427. Propovedanii ...,
P.12.
113
tltireazs.Aqadar, rostirea necrologului il poate
ajuta pe ascultdtor s6 se apropie de
Dumnezeu. Parintele profesor
Dumitru Belu, care s-a ocupat de necrolog cil mai
mult in ultimii 30 de ani la noi, creioneazd astfel scopul acestei cat6gorii de
pareneze:
,,Ldsdnd la o parte scopul
final
al necrologulii, care se tncadieazd tn
acela al propovdduirii
tn general, prin cuvdntarea
funebrd
se urmdresc ca sco-
puri apropiate:
- manifestarea pdrerii de rdu pentru pierderea
unuia din membrii organismu-
lui parohial, potrivit
cuvdntului sf, Pavel care zice:
,,Dacd
un mddulir suferd,
toate mddularele suferd tmpreund...
"(I
Cor. 12,26);
- mdngdierea celor indoliafi;
- avertizarea credincioSilor participanli
la inmormdntare de a se lepdda de pdcat,
de a se hotdri pentra o viald noud
Ei
de a merge cu hotdrdre pe calea aceasta;
- tnstruirea atdt a celor indoliali cdt
Ei
a tuhtror celorlalli participanli..."a2e.
ink-un mod cu totul originaf se exprimn Dimitri" dusti, in cunoscuta-i
Riloricd pentru tinerimea romdnd:
,,Scopul cuvintelor
funerale,
ca unele ce astdzi
purced tot din geniul cre;tinismului, este tntdi de a ardta cu admirare,
recunoStinld
Si
emulaliune virtulile
Si
talentele ce au strdlucit tn cele tntdi ranguri
ale societdlii; al doilea de a
face
ca sd cunoascd in orice treaptd a societdyti nimi-
cia mdririlor lumei acestia, in momentul cdnd este de a trece tn cealaltd..."oro.
Astfel de pledoarii, gi altele asemenea, nu au darul, din p6cate, sd-qi grseasci
rdspuns in practica liturgica cea de toate zilele. Se gtie cd rostirea necrologului la
inmormdntiiri, departe de a fi o regul6, a devenit o excepfie. Nu discutim aici
motivele, mai mult sau mai pufin
justificate.
unul sigur nejustificat, este, ins6,
lipsa de rivnd pastorala
a unor slujitori. Pe la mijlocul-secolului nostru, pdrintele
Nicolae Brinzeu fEcea o amard constatare, care nu este departe de zilele noastre:
,,Nu
putem decdt sd regretdm dacd in unele pdr(i preolii nu predicd la morli,
decdt tn cazul cd sunt pldtili!"4r'.
Este adevdrat cI unele manuale de liturgica las6
libertate slujitorilor de a vorbi sau nua32, dar e vorba de libertatea de a predica, nu
,,libertatea ,,de
a fi nepdsdtor fald de cuvdntul Domnului. Un singur caz ar fr,
Si
acesta discutabil, unde predica poate lipsi, intrucdt se interzice sdvdrgirea slujbei:
la inmormdntarea sinucigagilor, a ereticilor etc. Astfel, Pirintele L Floca, in Drep-
tul canonic ortodox, menfioneazd:
,,Este
interzisd tnmormdntarea dupd ritualul
428. Teoktgia Dogmaticd Ortodoxd, Manual pentru
Bucuregti, 1958, vol. II, p. 699 sq.
429. Cu privire la necroktg, in MA, an. X, 1965,
Tirnigoara..., p.221.
Institutele Teologice, Edit. IBMBOR,
nr. 4-6, in vol. Culegere de predici...
430. D. GUSTI, op. cit., p.335.
431. Omiletica..., p. 140.
432. Pr. prof. dr. Ene BRANIgTE, Liturgica Speciald..., p. 481, la Rinduiala sluibei inmor-
mAnfirii, spune:
,,Acum
(dupI apolis, n.n.), de e cazul, se
line
cuvdntarea
funebrd".
Acest
,de
e
cazul", las5, desigur, libertate slujitorului sI aprecieze dacd sunt condilii pentru rostirea unui
necrolog sau nu, dar nu trebuie infeles ca o abandonare a misiunii i4vitatoregi, in momente cind
sunt de fa(5 oameni din toate categoriile sociale, de toate virstele gi, uneori, participanfi ai altor con-
fesiuni. Vezi in acest sens gi precizirile ftcute de Pr. dr. Ioan MIRCEA, in studiul Cultul mor(ilor in
Biserica ortodoxa, dupd s/hnn scripturd
si
slantu Tradilie, in o, an. xxxvll 1985, nr. 3, p.465495.
I
rt4
bisericesc a necreStinilor ereticilor, schismaticilor a celor aflali sub excomuni-
care sau anatemd, a celor ce refuzd primirea Sfintelor Taine
qi se opun tnmor-
mAfiArii creEtine, precum
Si
a sinucigagilor"at?. Precizarea face kimitere la
canonul 14 al Sf. Timotei al Alexandrieinr. Desigur, fiecare caz este singular
qi
trebuie tratat ca atare. Pe de alti parte, respectarea canoanelor este indiscutabila.
$i
totuqi, in cazul sinucigaqilor, de pild6, atunci cdnd nu se pot cunoaqtg deplin
i-mprejurarile nefericitului evenimenl, c6nd familia respectivului
este atdt de in-
duierita, nu credem cd este bine ca preotul sl nu acorde mScar o minimi asistenli
religioasd, inclusiv sI rosteascd citeva cuvinte de buna-sfrtuire, m6ngdiere
g.anr'.
Exceptdnd, agadar, aceste ultime cazun, discutabile
prin delicatelea loq toate
celelalte imprejurari hebuie onorate cu o parenefr, chiar dacd unele tratate de
predic6 se eiprima oarecum restrictifu. Trebuie, de asemenea, amendatd palelea
greqita care se mai vehicul eazl pe alocuri, c[ predicile la morfi ar fi de origine
firoiestantao".
Unde erau protestanfii, cdnd Parin]ii capadocieni, sau, mai tdtzirt,
Teodor Studiful rosteau cunoscutele necrologuri?
A nu rosti un cuvAnt de ming6iere la slujba inmormintdrii, inseamnS, deodat6,
a-i lipsi pe cei prezenli de un cuvint ziditor
9i
in acelaqi timp
I
abdica de la una
din datoriile fundamentale ale slujirii preoteqti. Totodatd a fi de acord cu pdreri
pdgdne, atee, de genul celei exprimate de Plaut: Nihil iuvat ad sepulcrum
mortuo
narrare logoso".
Exemplificdri de cuvintlri funebre
Facem precizarea cd ordinea prezent6rii este cronologic6,.
nu valoricd. De
asemenea ia in conlinutul unora se vo. gdsi elemete care nu mai corespund astdzi
qi unele exprim6ri mai putin reuqite din punct de vedere stilistic. Le prezentdm,
433. Arhid. prof. dr. I. FLOCA, Drept canonic ortodox, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1990, vol.
"'oo]f,.t
,,,rnn
rlator clericul a
face
deosebire dacd a
fdcat
aceasta
(dacts-a sinucis,n.n.
),
afld.ndu-se
ieSit din iinte, pentru-cd de multe ori rudele aceluia, voind a-l tnvrednici de lituryhie
Si
de rugdciu-
ni'le cuvenite, ipun neadevdrul
Si
zic cd nu era tn toate minlile.
(Jneori
a
ficut
aceasta din perse-
cu(ia oamenilon suu tlin supdrare
Si
nu trebuie a se
face
liturghie pentru el, deaarece s-a
ldcut
siesi
uiigcts. Deci clericul trebuie a cerieta cu amdnuntul, ca sd nu cadd tn pdcat... "
,
Pidalion, sub ingrij.
Arhim. Zosirna fAnAlA gi Pr. Haralambie POPESCU, Bucuregti, 1933' p' 201'
435.Yezi;i studiul Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, Este ingdduit sd sdvdrsim sluiba inmor-
mdntdrii sinuiigaqilor?, in vol. Tradilie
Si
tnnoire..., p.269-271. Autorul face distincfie netii intre
cazurile unde sinuciderile s-au datorat unor tulburdri mintale (,,tn asemenea situalii preotul poate
sdvdrsi tnmormintarea dupd rdnduiala obiSnuitd, dar cu mai multd sobrietate
Si
temperanld, ca un
fbl
di pogordmdnt",p.2Tl),9i cazurile c6nd constatiirile pledeazi pentry o sinircidere cu bunii
Stiinta Eiiu
rnintea intreaga. Aici
,preotul
plate
$i
trebuii sa refuze sdvdrSirea inmormdntdrii",
iii;;*:
p.272. intrucitt urif"l d. caiuri sunt extrem de delicate, se recomanda sfrtuirea cu ierarhul
locului, prezentindu-i acestuia toate datele problemei (lbfulem.).
436.-R. P. RAMBAUD
,in
Traitd modeine de prddication.., afirma: ,,Acest
gen de predicd este
cel mai
putrin
lrecvent Si
nu este indicat a
fi
rostit decdt dacd este absolut necanar.." p.74.
437'. Yezi N. BRANZEU, Omiletica...,
p. 140
9i
concluzia autorului: ,,Este,
deci, o mare
greSeald a spune cd predicile la morli sunt de provenien(Q protestantd", Ibidem..
"
438. Nu aiutd la nimic sd-i :rii minului cuvdnare la mormint, PLAUTUS Titus Maccius (t 184
i.Hr.), Bucchirles,4,7, l8-19, in vol. Pruverbe
qi cugetdri latine,Edit. Albatros, Bucureqti, 1976,p. 129.
ll5
totugr, mtcgral rn Anexd, penl u c6 numai aga pot fi analizate eficient. Selectarea
lor s.-a.frcut pe motiv c6, privite
in ansambiu,^sunt
repreiurtaiive pentru timpul,
locul gi situalia in care auiost rostite.
a. cavdntarea lui Neagoe Basarab ra a doua tngropdciune a oaselor mamei
sale, Neaga, la mdndstirea
lurt9a
de Argega3e. Ace"st necrolog, cu pronunlat
ca-
racter panegiric,
rostit aproximativ in
anul i519, fiind c"u^ii u""'h" pr"di"a i,
limba romtna cunoscutd p{ra
!n
prezent,
impresioneaza
itatp.i, .onlirui"ri
$i
prin.mgdu]
de exprimare. De la un cap.la altol, se evidenliizi o addncd recu-
n9s.ti1F a fiului fal6 de mlma sa, exprimat5 intr-o smerenie totala:
,,o,
maica mea
gi.dulceafa
inimii mele gi roaba Dumnezeului
meu, c6ta dosadd-ai avut pentru
mine, fiind multr weme insdrcinatd cu mine, ziua qi no'aptea, qi inc6 nu numai
ziua gi noaptea, ci in toatl vremea gi in tot ceasul ai fost iniarcinita gi impov6rat6
qu
trupul meu pand lavremea.ce-fi
veni porunca
lui Dumnezeu'sd ma nagti.
Atunci, o, maica mea atdtea griji gi icarbe ai avut, c6te ai avut qi la moarte. Deti,
cu porunca
lui Dumnezeu,.adaose
Sfinfla Sa
fie
viatd gi mie naqtere.
$i
dupa
aceea, incS multe ostenele gi
scdrbe ai petrecut pentru'mine,
c6t stau gi eu ae ma
mir de multimea lor qi
nu pot si socotesc qi
sa num6r osienelele tale cdt te-ai
ostenit pentru
mine.."'Atitudinea
smeritd a vorbitgrului reiese chiar qi din acest
pasaj. Dar gi
mai elocvent din urmatorul:
,,p6rintele
meu, chir Md;";-$i;;;;
egu.rye.ni qi preoli,
9i
alfi fraJi c6ji va aflafl intru Hristos, toli pe
care v-am.rugat gi
mai ininte sd am iert-are qi blagoslovenie
de la voi, ca sa fac pu1in6 rugd catre oase-
le maicii mele. Pentru
aceea, cat am putut pricepe
dintr-o parte oarecare, eu am
zis girn-am
rugat, dar s6 v6 fie fard supIrare ca sa mi rogcdtre Domnul nostru
Iisus Hristos pentru
sufletul maicii meli. ca de ag fi vrut ia md rog mai inainte,
eu n-am indrdznit a grli cuvint cdtre Dumnezeul meu, cd sunt ingrer.inat qi insdrci-
nat de picate,
iar cu ajutorul-qi blagoslovenia
voastra, acum eu v:gi indrdzni a grdi
gi a md ruga lui Dumnezeu, impreuna cu voi, cu toli..." Gdndurile de recunoqtlnla
exprimate atflt de smerit, sunt pilduitoare pentru toli slujitorii cuvdntului. Eie
conlin implicit, la tot pasul, indernnuri
moraje specifite acestui gen de parenezd,.
Domnul cregtin nu uita sd citeze gi Sfbnta Scriptura in sprijinul u.lrm"niarii celor
rostite, alegand versete potrivite
scopului propus,
"i
,iDtn
pimdnt esti
si
tn
pdmdnt
te vei intoarce" (Fac.3,
19), ia:u
,,pi
cel
"e
vine la Mine nu-l vot sioate
afard" (Ioan 6, 37).
b. cuvdnt la pogribanie,
datdad din a doua
jumdtate
a secolului al XV[-lea,
este o parenezd, pdstratd
in manuscris la Biblioteca Academiei Rom6ne, al cdrei
autor nu.se cunoagtea{. o includem in anexd, at6t pentru vechimea lui, c6t gi pen-
tru continutul moralizator.
Ineditul parenezei
se vadegte chiar de'la inceput:
,,Toate
faptele cdtele. pre lume, gi
ceriul gi pamintul, gi ioarele gi luna,
Ei
steiele
pre cer, gi copacii cei sterpi, qi cei roditori pre p6m6nt,
numai cu-cuvdntui au dzis
Dumnezeu sl fie, qi toate den nemicd s-au ftcut...". cuvdntareaprezintdin prima
parte cr6mpeie din capitolul I al Facerii. Ajung0nd cu povestirea la gregeaia lui
439. N. IORGA, cuvdntdri de inmormdntare
si
pomenire...,
valenii de Munte, 1909,p.7-17
(v ezi Anexa, p. 217 -220).
440. Manuscrisul nr. 279, in catabgul.... G.
$TREMPEL,
vol. I, p.79; face parte dintr-un mis-
celaneu de texte bisericegti slavo-rom6ne, foile 32-46 v;yezi Anexa,p.220-221.
116
Adam gi la pedeapsa morfii, moartea, care nu se teme de nimeni
9i
de nimic, este
pii""iutiA
"u
o
"rt"
inevitabila de trecere in
,,a
doua lume", unde fiecare va fi
Zqezatdupa faptele sale. Se dau apoi explicalii cu privire la simbolismul unor ele-
niente ale ingiopaciunii
(camaga alba i md,rrutui, agezarea cu fala spre t?t{t,
lum6narile
I.i.),
explicalii valabile din punct de vedere doctinar
9i
liturgic'.Se
,oiU.li" de'invierel indemndnd pe cei de fala sd nu pldngd cu dezradajduile'
CuvAntul se incheie cu o rugacigne citre Dumnezeu,
pentru.buna odihn6 a celui
rdposat
qi un indemn c6tre cei prezenli pentru iertarea cuveniE'
c. Cuvfrnt de tnvd(dturd la prestdvirea omulai, aparfine lui Antim Ivireanuloor
gi ,eprezinta un model de necrolog
pe care ierarhul il propune la modul
general,
nu pentru vt caz anume. Vedem aiest fapt din fraza urmitoare: ,,$i
acest
felclt
iiliotot,
fratele
nostru
(cutarele, n.a.) s-al dezbrdcat, zic, de trupul acesta"'"' Ca
$i'p;;a;t"l
necrolog, cuvintul este strAbatut de acelaqi suflu optimist
in
ir"rt*"u
de grija a lui Sumnezeu
penku cei sdvdrgili din viala.
_O
mentiune spe-
iiula fu."- In iegaturA cu finalul: invitalia intreitd a autorului c6tre ascult6tori la
iertarea celui pro-hodit, cu motivaliile respective, deosebit de ?nduioqdtoare'
d. Propovedanie la tngropdciunea unui creqtin, estl9 exemplificare
a predi-
cilor la morfi rostite
9i
"publicate
de Petru Maiot'n'. Prima parte a cuvdntirii
contine
precizan cu privire la atitudinea corecta ce se cuvine fajl de moarte,
autorul frcand chemarea
pentru ttezvie
9i
dreapta socotinfd_: ,,ci
desteptali'vd'
creqtinilor, deSteptali-va! ea finerii trebuie sd se gdndeascd la_moarte,
pentru ca
sd nu
fie /drd'de'veste
lovili de ea4, trebuie sd se gdndeascd
$i
bdtrAnii,
pentru ca
sd o astepte
pregdti(iq ireplii,
pentru ca sd se
lind
in darul lui DumnezanS
pdcdtoSii, penrruia ii tn giit"otcd a se pocdi
Si
astfel vedem cd nu este nimeni
pentru care moartea sa iu
fie
un necurmat tndemn
Si
prea puternic bold spre
'lr"ror"o
faptelor
bune
gi vrednice de mdntuire...
".
Imprevizibilitatea
morlii este
inf5ligata'eiotematic,
foiosind exemple biblice concrete,
intr-o succesiune
retoricS
admiiabila: ,,Cine
ar
fi
zis sodomenilor
Si
gomorenilor cd va ploua
foc
din cer
Si-i
va
face
ceniSa? ... Cine ar
fi
zis lui AmanTa va sfhrSi zilele tn
/yryi?
.. ., Cine i-ar
fi
zis lui Far'aon cd, cu toatd oastea lui, va rdmdne tnnecat tn Marea Rosie?
"'"
etc. Petru Maior dovedegte un acut spirit
pedagogic, mai ales atunci cdgd anunfa
gi explicd unele din periiolele pierdeiii harului dumnezeiesc: ,,...Trei
lucruri sunt
cele care ne pot
faci
sd p'rerdem nevinovdlia
Si
darul cel dumnezeiesc:
tntd'i'
pofta
ichilor. A doua,
pofta irupului. A treia, mdndria viefii!" Trebuie sa remarcam,
insa, ca finalul iuvintarii este gindit mai mult spre infricoqarea
ascultdtorilor,
decdt spre alimentarea n6dejdii, igu
"r-
credem ci ar fi fost mai potrivit' Atenfia
"rr"
airiluta, poate involuntar, mai mult spre cruce dec0t spre inviere' Este aici o
reflectaie a'doctrinei catolice, inclinat6 mai mult spre observarea
suferintei,
a
pedepselor, decdt spre ipti*ir*"un6dejdii,
cum se straduiegte
ortodoxia'
Se
gtie,
i" uitf"t, ca autorut a ipa4inut confeiiunii
greco-catolice,- cu o doctrina mult
influentatd de Roma. oricum, aceste accente finale
puse de el pentru ttentea
441. Dirtahii, Bucuregti, 1983, p' 174-175;Yezi Anexa,p'222'
^ ^
442. Propovedanii la-intgrutprtiiunea oaminilor morSi"",buda,
1809, p' 16 (Anexd' p' 222-225)'
tt7
temerii in fala mo(ii qi a
judecdfii,
nu scad valoarea generald a parenezei,care, in
ansamblu, este o mostrd de erudifie teologicd.
e. Cuv&ut
funebru,
rostit de arhim. Melchisedec, ulterior episcop al
Romanului (1879-1892),
este o m6rturie a inaltei elocinle a distinsului ierarh,
membru al Academiei Romdne. Necrologul a rdmas in manuscris, la Biblioteca
Academiei Romdnenar qi are urmltoarea menliune la sfhrqit:
,,Rostit
tn anul 1857
in IaSi, in Biserica Sf, Nicolai din muntenime, la tnmormdntarea Yornicului
Vasilie Pagor"*n. Are ca punct de plecare un fragment din pericopa apostolului de
la slujba inmormintilrii, evidenflind apoi sensul cuvdntului
,,adormire",
fhcdndu-se
o paraleli intre somnul obiqnuit, ca odihnd pentru viala aceasta, gi somnul de veci,
ca odihnl etem6.
,,in
acesi chrp - spune auiorul - d*pa4irea noastrd de cei ador-
mqi va semdna mai mult cu dispdr(irea timpurald de un prietin ce-l petrecim cdnd
purcede intru cdldtorie depdrtatd, mdngdieli cu nedeidea de a ne revidea cdnd-
va...
"
. Extensia necrologului este apreciabili, mare pentru condiliile de astdz| dar
potrivitd, credem, cu atmosfera de acum un secol qi jumdtate,
totodati cu rangul
9i
virfutile celui prohodit.
f.
Parenezd la tnmormdntarea unui tdndr, este un model propus de pirintele
Vasile Mitrofanovici in manualul sf,u de Omileticdo5. Nu este uqor sd vorbegti la
un astfel de caz,la care durerea familiei este copleqitoare. Autorul nu trece cu ve-
derea
jalea
care-i apasd pe cei prezenfl, de aceea inceputul cuvint6rii face grdire
in acest sens. Dar are grijd ca peste cdteva momente sd-i incurajeze pe cei
intristafl:
,,insd,
deSi pdirba noastrd de rdu este tndreptdlitd, deSi avem motive
de a ne tdngui pentru pierderea acestui tdnd4 totuSi nu se cuvine ca noi sd ne
tntristdm ca aceia care nu au nddeide, ci sd ridicdm ochii noStri spre cer
Si
sd
ascultdm de tnvdldturile pe care nu le dd tn astfel de tntdmpldri legea noastrd..."
Arat6, apoi, cd voia Domnului a fost sa-l ia pe acest tin6r mai devreme la Sine,
iar acest fapt sd fie indemn la fapte bune, cdci
,,nici
o vdrstd a vielii nu este scu-
titd de bralul cel puternic al morlii", spune vorbitorul. in final se propune rostirea
cdtorva rugdciuni
,,pentru
mdntuirea sufletului lui: Tatdl nostru, Cred intr-unul
Dumnezeu, Ndscltoare de Dumnezeu. Amin.'o
g. La tnmormdntarea bdffAflei preotese vdduve loana Arsenie din Gurariu,
este o parenezd selectatii din modelele propuse de unul din cei mai prolifici
propovdduitori ardeleni, preotul Zaharia Boiuao. Cuvdntarea este remarcabila din
cdteva puncte de vedere: face o admirabilS comparalie intre rdposata preoteasd, la
vdrsta de 80 de ani, gi Ana proorocila, de care vorbegte Sf. Evanghelist Luca (cap.
2); partea pareneticd este susfinutl de un numlr impresionant de versete biblice,
potrivit selectate; impleteqte in chip exemplar viafa rdposatei cu invdfdturi moral-
creqtineqti, ca pildi de urmat pentru ascultdtori. Partea finalI este tributar[ obi-
443. Nr. 75, foile 7l-81, semnalatin CataktguL...G.
$TREMPEL,
in vol. I, p. 30. Necrologul
este inclus intr-un miscelanet de
,,omilii,
discursuri
fitnebre,
art. etc., unele originale, altele traduse
de Episcopul Melchiseclec al Romanului. Ddruit Academiei romdne in 1892", ibidem (ezi Anexa...,
p.225-228).
444. coincidenJi de numebu al scriitorului V. Pogor (t 1909).
445. Vol. cit., p. 685 (Anexa... p.228-229).
446.CuvintdrilitnebraleSimemoriale, Sibiu, 1889,p. l25sq. (Anexa...,p.229-232).
118
ceiului destul de raspdndit inArdeal de a se face
,,iertdciuni"
fali de cei rdmagi,
dar autorul procedeazd cu tact gi m6sur6, incdt ascultdndu-le nu se produce acea
stdnjenealS pe care, atunci cAnd vorbitorul exagereazd, o incearcd cei prezenli.
Practic, cuvintele de rdmas bun se preschimbi discret in bune-sfrtuiri care pot fi
primite frri nici un efort de voinfl de c6tre cei prezenli.
h. Predicd la tnmormhnturea unui prunc de 4-5 ani, este un model propus de
binecunoscutul predicator Grigorie Comga, episcopul Araduluioo'. Se face remar-
catl dintru inceput iscusinfa autorului de a mingdia, cu ajutorul Sfintei Scripturi,
durerea parinfilor gi a celorlalfi care sunt de fat5, pricinutd de plecarea prea tim-
purie a pnrncului rlposat. Chiar textul-motto
,,Bucurali-vd
cd numele voastre
s-au scris tn ceruri" (Luca 10, 20), incepe girul incurajdrilor
pe care vorbitorul se
simte dator si le facd intr-o atare situafie. Autorul mut6 accenful de la durere,
fireasc6 evident, la increderea in voia sffintd a Domnului, prin care pruncul a fost
scutit de neajunsurile viefii qi primit in sdlagurile bucuriei cereqti. Tehnica acestei
schimbiri de accent, de pe
jale
pe nddejde, nu este deloc complicatii qi se sprijina
la tot pasul pe citate biblice potrivite.
i. Predicd la inmormdntarea unei mamdor, aparfine aceluiali autor, remar-
cdndu-se, de asemenea, prin rttilizarea bogatl a Scripturii in construirea
confinutului panegiric qi parenetic a necrologului. Evidentiazd misiunea nobild a
mamei, compar0nd ispita pldceri,lor trecdtoare, pe care rdposata le-a evitat, cu
rispunderile
grele dar nobile ale familiei, pe care ea le-a imbraliqat:
,,Cdci
lumea
dinafard zicea rdposatei:
,,vino
la mine
gi uitd de datoriile ce le ai ca mamd"...
Iar rdposata rdspundea:
,,tn familie
este bucuria cea adevdratd" sau
,,nu
schimb
bucuria cdsulei mele cu podoaba trecdtoare a lumii; podoaba mea sunt pruncii
pe care trebuie sd-i cresc, soarta lor viitoare este mai scumpd decdt toate
deSertdciunile lumii acesteia...
"
Un astfel de dialog imaginar, dar posibil real, este
aplicabil in multe caz-sri pe care le putem avea in pastoralie. La intrebdrile fireqti,
pe care autorul nu le ocoleqte, care accentueazd tristetea pierderii unei mame
dragi, se gisesc qi raspunsuri ddtdtoare de nidejde, de genul:
,,Biserica
este aceea
care ne spune sd nu ne pierdem tn tntristarel", evidenliindu-se, apoi, caracterul
de mamd al Bisericii,
i.
Hristos nddeidea noastrdon", pleacd de la textul biblic:
,,Dacd
ndddiduim in
Hristos numai tn viala aceasta, suntem mai de pldns decdt toli oamenii"
(I Cor'
15, 19). Autorul se striduiegte s6 mute accentul de la priveligtea morfii, cu
nemiloasa-i angoasS, la
,,lumina
vielii celei adevdrate". Caci
,,in
contrast cu
aceste neguroose constatdri std tnsd adevdrul cel veSnic, care nu are caracter
pdrelnic, ci este
fundamentat
pe revela(ia divind, un adevdr care fnalld conStiinla
noastrd pe piedestalul strdin de preiudecdlile lumeqti, la luminarea noastrd spre
cele veSnice..." Iatd un fragment care ilustreaz[ o g6ndire ortodoxi limpede, un
limbaj ales gi dexteritate in evidenlierea esenlialului. Pareneza este, de fapt,
447. in vol. De la leagdn pdnu la moarte, Arad, 1927
,
p. 127 -129 (Anexa...
,
p. 232-233).
448. Ibidem, p. 175-177; (Anexa-.., p.234-235).
449. Autor: Pr. prof. dr. Durnitru CALUGAR, invol. Culegere de predici...,Timiqoara, 1984, p'
80-82, vezi Anexa..., p. 235-236.
119
creaJia. unui profesor
de teologie, care a ostenit cAfiva ani buni in campul
omileticii. Totodatii, autorul dovedeqte un talent descriptiv deosebit:
,,Moartea^
se
dovedegte furul cel mai grozav;
ea se infiltreazdincei,pe nesimfite, uneori ful-
gerator
in existenla noasfa; bate la porfile viefli noastre. N-am wea sa o primim,
n-am wea sa-i deschidem. Dar lac6t impotriva morfii nu avem cum pune. c6ci
orice lacit am pune, ea il inl6turd..."
k. Podoaba nevegteiitd
a mamelo/"', este un necrolog alcatuit sub forma unui
cald onragiu adus unei mame distinse. Autorul reliefeazi, c6teva dinke calitalile
esenliale pe care o mamd adevdratd trebuie sd le aib6: bundtate, smerenie,
jertfel-
nicie, sobrietate, blindefe, conqtiinld in implinirea datoriilor ei, fatfi de so|, copii,
semeni. Firul principal
dupa care este structurat confinutul este virtutea iubirii:
,,Prin
aceasta (prin neobosita-i
facere
de bine, n.n.), descoperea minunata taina
a iubirii.
$i
cine ne-ar putea demdlui mai luminos, mai viu, mai aievea, semnifi-
ca(ia, definilia iubirii decdt o solie
si
o mamd adevdratd? cdci ce tnseamnd a
iubi? In Hristos, a iubi inseamnd.a trdi viala celuilalt...
"
Iubire gi jertfelnicie.
pe
aceste doud coordonate este conceputi cuvAntarea, invocdndu-se in argumentarea
gradatl
texte semnificative din Sfhnta Scriptura. Cu totul remarcabilfeste partea
finali a parenezei,
in care autorul explici expresia liturgica
,,veqnicd
pomZnire"
(veSnicd,
w veSnica, cum gregit auzim deseori):
,,Psalmodiind'invocarea
,,veSnicd
pomenirea
ei", ne rugdm lui Dumnezeu ca ea sd
fie
fn pomenirea lui cea
veqnicd", iar
finerea
de colivd, simbol al viefiinr,, legafi unul de altul, ca semn al
dragostei, este o mdrflrrisire a credin]ie cd"
,,moartea
nu ne desparte de un
qseme-
nea suflet nobil, luminos".
l. Nu laryle, ci rugdciunfs2, este un titlu care surprinde prin scurtimea gi exac-
titatea lui. Intr-adevdr, laudele excesive aduse unui cregtin decedat contravin
atmosferei de sobiietate care trebuie sd predomine
ceremoniile funebre. Rugdciu-
nile, in schimb, sunt de mare folos sufletului care se petreceo'3. Aqadar, pareneza
propusd de patriarhul Alexei muta accentul de pe latura encomiasticd, pe cea
liturgica-pareneticd, in armonie cu rugdciunile de la slujba inmormdntrrii, dintre
care Slava glasului VI are ecol de testament liturgic al celui mutat la cele veqnice:
450. Autor: Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, invol. Culegere...-,vezi Anexd...p.23G237.
451. Intr-o dltd pxenez6,, Cuvdnt pentru rdnduielile cele de pe urmd, de la sdvdrSirea credin-
ciosului din aceastd victld, ptuintele Galeriu exprirni intr-un mod cu totul personal semnificatia bo-
bului de griu
,,inmormintat"
in brazda pimdntului:
,,La
cdpatdiul celui adormit strdiuieSte coliva.
lldntuitorul
isi aseamdnd viala cea
,dupd
trup", cu bobul de grdu, cdnd zice cu puline zile inainte
de
iert/'a
Sa:
,,Adevdn
adevdr zic voud: bobul de grdu, cdnd cade tn pdmint de nu va muri, rdmdne
singur; iur dacd va muri, multd roadd aduce" (Ioan, XII, 24). Mormdntul bobului de grdu, este
brazda. Dar nu este un mormdnt, ci mai curdnd, este noaptea lui de Paqti.(subl. n.). Cdci bobul de
grdu aruncat in brazdd nu moare, ci se mistuie, se
iertfeqte,
pentru a hrdni
Si
a ldstdri din sine viala
cea noud, mai tmbelsttgatd, a spicului. El trece la o noudiald...",in indrumdnrul Bwdului,l984, p. 33.
452. Autor: Patriarhul Alexei al Moscovei (1945-1971),in Culegere de predici..., Timigoara, p.
I 7 8- I 7 9
;
Anexa, p.237 -238.
453.Yezi Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, Rugdciunile pentru cei adormiSi,in indrumatorul bise-
ricesc, Bu,zdu, 1983, p. 66-69; de asemnea, Pr. drd. Vasile GoRDoN, Rugdciunile pentru cei ador-
mi(i tn expunere cateheticd, in GB, an. XLI[, 1984, nr. l, p. 93-106.
t20
,,Ci
vd rog pe toli
Si
md cacernicesc voyd, sd vd rugali netncetat lui Hristos-
Dumnezei pentru mine, ca sd nu
fiu
rdnduit, dupd pdcatele mele, la locul de
pedeapsd, ii sa ma aEeze unde este lumina vielii"asa.,,Nimeni nu trebuie si se
indoiasca ci rugdciunile Bisericii,
jertfa
cea mtntuitoare
gi milosteniile fdcute
pentru sufletul mo4ilor, nu ajuti foarte mult ca Domnul sd
fie
mai milostiv decdt
meritau ei dupd pdcatele lotA"", afirmi Fericitul Augustin. Iar Sf. Ioan GurI de
Aur spune inir-oomilie: ,,Nu
tn zadar s-a rdnduit prin Apostoli ca sd se
facd
inaintea infrico$atelor taine, pomenirea celor morli; ei au
Stiut
cd de aici imo-
rdste mare
foloi,
mare binefacere
pentru rl"rsc. in acest sens indemnul.parenezei
na'triarhului Alexei este in armonie cu cea mai mare nevoie a sufletului in ceasul
prohodirii:
,,in
clipa de
fatd
- spune autorul - el ne cere numai rugdciunile noas-.
'tre,
deoarece su/litul sdu pdrdsind tntpul tncearcd anevoioasd
vreme a depdsirii
suferin1ei..."
m. Ra.vna pentru cele sftnte
(la inmormintarea unui epitropf", reliefeazd
dragostea de S-fhnta Biserica a celui mai apropiat colaborator al preotului in paro-
hie: epitropul. Dupa o scurtd prezentare a zidirii templului in Vechiul Testament
qi a cdtorva elemente lirurgici legate de lEcaqul de cult in creqtinismul
primar,
autorul aratd cdrdvna pentru casa Domnului izvordgte dintr-o mare iubire pentnt
cele sfinte. Autorul eiemplifica prin prezentarea unor fapte concrete din viala
celui siv6rqit din via!6, a cirui rdvni deosebita numai Dumnezeu o cunoaqte
deplin:
,,Munca
gi stridania acestui confrate, care a
fost
sluiitor sincer
Si
devotat
al'parohiei noasie multri ani de zile, nu o vom putea aprecia noi la adevdrata va-
loire, pentru cd noi nu'putem sd
yedem
decdt pe cele dinafard. Dar
framdntdrile
lui sufleteSti de zi
Si
de noapte izvordte din iubirea
Ei
rdvna pe care le-a awt
fatrd
de casa Domnului, le cunoaste numai Dumnezeu..." Pareneza se caracteizeazd,
prin cursivitate in expunere, simplitate in limbaj, f{a di_vagafii
.prefioase,
itrabatuta de la un
"upat
ta celllalt-de bun-sim! retoric' Bunul simt
9i-respectul
fald de cuvint sunt, de fapt, trasSturile dominante ale acestui necrologo".
Modelele analizatemai sus n"
"onqli"nti
zeaz) asupra faptului cE slujba de
inmormantare adund la un loc creqtini de toate vdrstele
gi categoriile sociale.
qi
religioase. Sunt prezenfi membrii familiei, dar qi prieteni, cuno-scufi, concitadini
etc,"intre
"ut"
t, lipt"sc nici membrii altor culte, venili uneori din atagament fati
de'cel decedat, al^teori din simpla
(sau iscoditoare) curiozitate. Rostirea unui
necrolog este aEteptatl de toat6 iumea. De aceea, subliniem dintru inceput obli-
454. Din "slujba
inmormintiirii mirenilor", Aghiazmatar, Editura IBMBOR, Bucureqti, 1992,
p.220.
455.
,,...ut
cum eis misericorulius agatur a Domine, quam eorum peccata meruterunt",
Sermones, 172, MIGNE, P.L. XXXVIII, 936.
456. Omilia III-a cdtre Filipeni, MIGNE, P.G. LXII, col. 204'
457. Autor: Pr. prof. dr. Sebastian
$EBU,
in vol. culegere de prcdici..., Timigoara, 1984' p. 211216
(Anexa..., p. 238-240).
458. Importanta acestor trAseturi este, de altfel, covirgitoare in predic6, in. general, nu nurnai in
pareneza, in care anumite situalii delicate il oblige pe vorbitor la o atenfie sporitS' A se vedea in acest sens
9i
studiui nostru
,
Despre bunui simg in predicd,lai respectul
fuld
de cuvdnt,in V.O. nov. 11993, p. 5.
t2t
gativitatea actului omiletic, prin care preotul va mdngiia qi incuraja familia indu-
rerat6, dar va evidenfia gi o invnldturi din tezaurul revelafional ortodox. Ca
9i
in
cazul celorlalte pareneze, pentru necrolog se impune o gnja speciald cu privire la
ternaticd
Silamodul
de redactare
Si
rostire. Tematica se va inspira cu precddere din
doctrina ortodoxa, dogmaticd, morald qi liturgice. Dogmaticd, in special invatatura
despre moarte gi inviere; morald,prin evidenfierea normelor de conviefuire cregtini;
lituryicd, prin valorificarea simbolismelor actelor gi obiectelor liturgice care
1in
de
ceremonialul funerar. Abordarea acestor tei dimensiuni
presupune o cunoaqtere
temeinicd a 1or. Orice aproximafie va determina o relativizare a tezaurului ortodox
inaintea ascult5toriloq implicit o pierdere incalculabila a autoritifii pastorale a vor-
bitorului. Consecutiv, o prestalie omileticd palida va arunca inevitabil, o umbri
asupra cultului ortodox, din vina exclusivd a slujitoruluios'. Pentru prevenirea unor
astfel de eqecuri, creiondm c0teva norne de bazA, atit cu privire la materia necro-
logului, cit qi la metodele cele mai eficiente de redactare
9i
rostire.
Tematica sau materia necrologului
Modelele de pareneze analizate la capitolul 3, ne oferd sugestii clare asupra
unor teme posibile in contextul pastoraliei actuale, atdt de la cuvintiirile mai
apropiate de zilele noastre, cdt gi de la cele mai vechi. De aceea considerdm opor-
tund o scurt6 retrospectivI, extrdgdnd din fiecare model tema care ni s-a p6rut
principala. Din ratiuni practice vom preciza acum, fafa de fiecare tem6, qi metoda
priorfiara dupd care s-a cilEuzit oratoruln'*':
'
1 - tema-Cuvdntdrii lui Neagoe Basarab la a doua ingropdciune a oaselor
mamei sale...no': Sfiinta Scripturi, izvor de invifituril
pentru o viefuire creg-
tini exemplarii;
(Metoda:- selectarea cu discern6mint a versetelor biblice,
potrivit cu scopul parenezei);
-
2 - tema euvdntului la pogribanie...ou2: Omul, cununi a creafiei divine;
(Metoda: indemn de
a
nu plinge cu deznadejde);
3 - tema Cuvdntului de invdldturd iard la preasldvirea omului...o61: SivSrgirea
din viafi a omului este in grija tui Dumnezeul
(Metoda: invitafie fbcuti
ascultltorilor de a ierta pe cel rdposat);
459. Prot. dr. Simion RADU, intr-un excelent studiu, Maryinalii la problematica necrobgului
(in vol. Culegere de predici...Timigoara, 1984), dupl ce constafii cd,,,necrologul a devenil in multe
cazuri o cuvdntare tli convenienld;', face remarca trisli cl
,se
alcdtuieSte din cdteva date biografice
culese in grabd, cu aprecieri stereotipe,
fird
contun vagi
$i
incoerente
Si,
cu indulgenld fie
zis, ine--
ficiente.
I"mprovizayii'
fitcile!
Vorbe de ndimit! " p. 251 . Autorul se intreab6 qi apreciazi, apoil.
,$d fie
'necroktgul'o
specie atil tle
f'acitd
incdt sd nu-necesite temeinice pregfrtiri? Sd
fie
ceva ce
line
de
insaSi cindigia umand? Ceva la tndemdna oicui, natural, spontan, ca ciripitul
pdsdrilor ca
fo$netul
/iun)elor?
ilimeni, avtind conStiinla misiunii sale, nu crede in vaktarea cuvdntdii,*spontane".
Predicu tle orice specie, este, ii uliima analizd, un act complex de crealie, care implicd ,dararile"
tnndscute
Si
dobindite, potenlialul de simlire, de vibralie, ie comunicare, fondul
ideatic, rezultat de
acumularca, prin elbrt intlelung
Si
consecvent, a unor cunoqtinle cdt maivariate
Si
cil mai c\arc..." p.252.
460. Ordinea prezentiirii o va respecta pe cea desfigurata in cap. III, p. I I 5-120'
461. Anexd, p.217-220.
462. Anexd, p.220-221.
463. Anexd, p.222.
t22
4 - tema Propovednniei
la tngropdciunea
unui creStin..as: Cugetare asupra
morfii noastrel (Medoda:
erotematicd, intrebdtoare:
,,Cine
ar fi zii c6?...,,);
5 - tema Cuvdntului
funebru...aus:
Sensul cuvintului
,radormire..;
(Metoda:
paralelism intre despdrfirile temporare, pdmdntene, gi marea despdrfire, prin
moarte, in vederea marii intilniri);
6 - tema Parenezei la tnmormdntarea unui tdndy'66.. Moartea nu cauti la
virsta omului; (Metoda:
indemn la rugdciune; rostirea unei rug6ciuni la finele
parcnezel);
7 - tema Cuvdntdrii la tnmormdiltarea bdtAnei preotese...
,ur:
Sfinta
Scriptur[, izvor de modele umane; (Metoda: comparafie intre persoana dece-
data qi un personaj biblic asemanator);
8 - tema Predicii la inmormdntarea unui prunc de 4-5 anial\: Moartea prun-
cilor, imbogi(irea licaqurilor ingereqti; (Metoda: Mutarea accentului de pe
durere pe nddejdea in fericirea veguica);
9 - tema Predicii la tnmormdntarea unei mamdo,: Misiunea mamelor in
lume; (Metoda:
dialog imaginar intre r6posam gi foqtii caSnici, cu replici peda-
gogico-creqtine);
10 - tema Hristos, nddeidea noastrdl,,: Izvorul nndejdii noastrel (Metoda:
paralelism intre efemeritatea viefii pamhntegti gi etemitatea celei viitoare);
ll - tema Podoaba neveSteiitd a mamelo/7': Iubirea, at doilea nume al
mameil (Metoda:
descrierea actelor ce izvordsc din iubire);
12 - tema Nu laude, ci rugdciunl"2: fmportan{a rugilciunilor pentru cei
adormifiaT3l (Metoda: evidenlierea rugdciunii ca singurd cale de comunicare cu
cei adormifi);
13 - tema Rdvna pentru cele sfintdla: Rolul epitropului qi consilierilor ln slu-
jirea
bisericii; (Metoda: evidentierea calitdlilor unui epitrop congtiineios);
Observ6m, agadar, cd toate temele qi metodele semnalate sunt actuale, din toate
punctele de vedere.
464. Anexd, p.222-225.
465. Anexa,p.225-228.
466. Anexd,p.228-229.
467. Anexd,p.229-232.
468. Anexd,p.232-233.
469. Anexd,p.234-235.
470. Anexd, p.235-236.
471. Anexd,p.236-237.
472. Anexd, p. 237-238. in consens cu recomandarea patriarhului ALEXEI, nu laude ci
rugdciuni, se exprimd
9i
predicatorul francez M. HAMON, in al sdu Traiti de prddication (Pais,
I 887):
,,//
(le corps,du discours, n.n.) demande un style noble, plein de dignitd, de
force
et sourtout
de natural, tel qu'il convient u l'oryane de la douleur publique, lequel ne
/'ait
en quelque sorte que
prAtur sa voix au peuple consterni
,,,
p. 366.
473. Aceastii temi apare foarte frecvent in preocupirile liturgice gi omiletice, fapt explicabil
datorit6 duhului ortodox de comuniune intre cei vii gi cei morfi. Semnalim in acest sens studiul Pr.
I. PETREUTA, Rugdciunile pentru morli, extras din Legea romdneascd, m. l6-19, Oradea, 1937,
22 p. Autorul valorifici, intre altele, cercettrrile cu privire la elementele pig6ne rimase in cultul
morfilor, citandu-l pe FOUSTEL DE COULANGE, cu a sa lucrare, Cetatea anticd, trad. de A.G.
ALEXIANU, Bucuregti, 1929.
4'7 4. Anexd, p. 238-240.
123
,i
Ca gi in cazul altor pareneze, un prim izvor al acetui gen de cuvdntare il con-
stituie conlinutul sluibei, al textului liturgic
Ai
obiectelor ce
|iu
de ceremonial, cu
referire expresf, la infelesul (simbolismul)
rugaciuniloE gesturilor gi materialelor
intrebuintate. In acest sens, mergdnd pe firul rdnduielii slujbei, propulem urm6-
toarele teme posibile:
- simbolismul spdldrii mortului
Si
al imbrdcdrii cu haine noi;
- semnificalia
,,stdlpilor"
ce se citesc in serile precedente inmormdntdrif1s;
- semnificalia crucii
Ei
a prapurilor (steagurilor);
- importanla sdvdrSirii sluibei inmormdntdrii tn btsericd, saa tn capele spe-
ciale;
- thlcuirea sedelnei glasului YI,,Cu adevdrat deSertdciune sunt toate"...416.
- dezvoltarea unr,ri cuvint pebaza condacului
,,Cu
Sfinlii odihneSte..."a7'
- tdlcuirea icosului
,,Tu
singur eSti
ldrd
de moarte..."a'8.
- tdlcuirea stihirii glasului 11,
,,Yai
cdtd luptd are sufetul cdnd se desparte de
tntp...'q")
- tdlcuirea
fericirilor,
cu stSruire asupra acelora care corespund virtufilor celui
rdposat;
- tdlcuirea Apostolului (I Tes. 4, 13-17);
- tAlcuirea Evangheliei (Ioan 5,24-30);
- explicarea sintagmei
,Sdrutarea
cea mai de pe urmd..."a$;
-
,,testamentul
rdposatului" sa'u tAlcuirea slavei glasului 6,
,,Vdzdndu-md
zdcdnd...$81
- t6lcuirea c6ntlrii
,,veSnicd
pomenire";
- semnificafia colivei, colacilor, pomilor impodobifi(in unele zone) etc.o"
Tematica semnalati pdnd acum confirmd precizdrile frcute de pdrintele D.
Belun'r, potrivit cdrora materia sau necrologul se cuprinde in urmdtoarele ele-
mente: tezaurul revelalional (in special invlfltura ortodoxl despre moarte gi
inviere: nemuririea sufletului, despre
judecatI,
iertarea pdcatelor, viafa de veci,
depre cruce, despre comuniunea dinhe cei vii cu cei morfi, rugaciunile pentru cei
morti g.a.), persoana credinciosului decedat, referiri la
familia
tndoliatd qi, toto-
dat6, la credincioSii prezenfi (fEc0ndu-se un instructiv
,,memento
morf*
").
Tematica se va inspira, apoi, din problematica 1oca16. Avem in vedere in spe-
cial parohiile unde existl curlte neo-protestante, in care preotul trebuie s6-gi edi-
475. Aceste dou6 teme se recomandl a fi abordate, seara, la citirea stAlpilor.
476. Panihida, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1992, p.26-27.
477.lbidem, p.29.
478. Ibidem..
479. Ibidem, p.32.
480. lbillem, p.40.
481. lbidem, p.42.
482. Alituri de aceste subiecte, din confinutul slujbei pot fi luate qi altele asemenea.
483. Cu privire la necroktg,in Culegere de predici... Timigoara, cit., p.229-230.
484. Expresia
,,memento
mori" aparline filosofului PHOCYLIDES
(t540 i.Hr.); vezi
Sententiae,l04, apud Th. SIMENSCHY, Diclionarul inlelepciunii..,p. 6l'l .
t24
fice credinciogii, cu timp gi flrd timp, asupra punctelor de credinfa conhoversate:
despre Sfdnta Cruce, Maica Domnilui, sfinte1e icoane etcass.
O alt6 sursd de inspirafie a tematicii o constituie carfile consacrate morgii gi
viefii de dincolo de mormdnt:
- comuniunea celor vii cu cei adormiliau;
- taina de dincolo de mormint (parcnezi eshatologicl)a8';
- parenezd despre rai
Si
iadEt;
- combaterea noilor curente care dentteazd pe credincioSii ortodocSi ne-
avizali : reincarnarea sufletelofte,
fatalismula'n
etc.
Trebuie sd facem precizarea cE nu tot ce este eterodox este gi inutil pentru
necrolog. Unii ginditori pagAni au exprimat opinii despre moarte care nu vin in
contradicfie cu doctrina ortodoxd. Aqa de pildd, Cicero, spune despre moarte cI
,,este
sfbrSitul necazului" (,,finis miseriae mors est") sau
,,cd
este slAr$it
firesc
al
vielii, nu o pedeapsd" (,,mors naturae
/inis
est, non poena",)o''. Asemenea cu-
getdri pot fi intilnite gi la alfi g6nditori necreqtini, mai vechi qi mai noi, ceea ce
ne obligd a nu respinge in principio utilizarea unor astfel de surse.
Un izvor inepuizabil pentru tematica necrologului il reprezintd
$i
tradiliile
locale, care se cer explicate. Desigur, cele care nu contravin doctrinei ortodoxe
vor fi promovate, celilalte vor fi combitute gi inldturate, cu tactul necesar. Un
exemplu admirabil de descriere a acestor tradilii locale il constituie cartea pr.
485. Ortodocaii sunt confruntati, pe alocuri, cu invifituri gregite venite gi din partea catolicilor.
Una dintre acestea este problema purgatoriului. in sprijinul susiinerii doctrinei ortodoxe, semnalim
un excelent studiu comparativ, Rugdciunile pentru cei adorm$i in tnvdldtura Bisericii romano-cato-
lice si orktdoxe, semnat de Pr. mgs. L CHIRVASIE, in BOR, an. LXXVII, 1959, nr. 34,p.385-394;
P. C. Sa arati un fapt curios: rugdciunile pentru morti din vechile rdnduieli catolice, nu cuprind ele-
mente care si susfini purgatoriul. Spre exemplu, in cartea de crr/rt Missae in agenda defunctorum,
Roma, 18t3, nu se intAlnesc rugiciuni care si susfini purgatoriul. Abia in c64ile mai noi au fost
introduse rugEciuni de genul:
,,Doamne
Isuse, a Cdrui bundtate este nesfbrSitd, k rog cu toatd
umilinla sd ai mild din sufletele din purgator...", p.391.
486. MITROFAN DE KONEWETS, Wala repausaliktr no,r/rl, Bucuregti, 1933, vol. I, in speci-
al cap. "Despre legitura qi comunicarea lumii pdmdntene cu lumea spirituali in general", p. 77 -81 .
48'1. Idem, vol. II, edilia a II-a, Bucuregti, 1996, cap. l, Viala viitoare, in general, p. ll-34.
Pdrinfii Bisericii nostre sunt foarte re{inufi privitor la viafa sufletelor dupi moarte, intrucit
9i
referir-
ile biblice sunt pufine. Nu este.in spirit ortodox ca predicatorii si se lanseze in considerafii riscante
in acest subiect, respectind caracterul tainic al problemei. Sectarii, de toate nunanfele, dimpotrivd,
fac din neprevizutul eshatologic un subiect preferat, in intenfia cigtigdrii, prin infricoqare, a unui
mai mare numar de adepfi. Aten{i a nu cldea in astfel de gregeli, noi nu vom renunfa total, totu$i, la
propoviduirea a ceea ce se gtie, potrivit Sfintei Scripturi, Sfintilor Parin{i
9i
manualelor (9i altor
scrieri) autorizate de Biserici.
488. Serafirn ROSE, Suletal dupd moarte. trad. C. Jinga, Bucuregli, 1996, cap. "Via1a de din-
colo...", p. l8l-200. Apreciem aceasti carte ca pe o incercare remarcabild de a pune de acord doct-
rina ododoxa a Sfintei Scripturi gi a Sfinfilor Parinfi
9i
gAndirea modernd in acest subiect.
489.Yezi Olivier CLEMENT, Trupul morlii
Si
al slavei, trad. Eugenia VLAD, Edit. Christiana,
Bucuregti, 1996, p. 108-l 13.
490. Adrienne von SPEYR, Misterul morlii,Buatreqti, 1996. AceastE carte, ap6rut6 la Editura
Anastasia, gocheazd prin confuzia pe care o pot crea unele capitole, atit ca titulaturii cat
$i
prin
confinut. Spre ex. cap. "Moartea ca soarti", (p. 12-17)... Cuvintele
,,soartd", ,destin",
des intre-
buinfate in lucrare, nu fac parte din limbajul ortodox.
$tim,
ins6, cE ele sunt intrebuinfate incongtient
de cdtre mulli din cregtinii nogtri. De aceea preotul va combate concepfiile gregite despre via16
9i
moarte, propoviduite involuntar, poate, chiar de edituri care se consider5 ortodoxe.
491. Pro miktne,37, l0l, in Pmverbe
Si
cugetdri latine,Ed.Albatros, Bucuregti, 1976,p. 128
125
Simion Fl. Marian, inmormdntarea la romdniao2. Aici intdlnim prezentate hadilii
locale precum: steagul
Si
bradul, toiagul, pausul, podurile, slobozirea apei etc,
dintre care unele pot constitui elemente pentru parenezA.
O ultimd semnalare pe care o facem cu privire la fixarea temei, o constituie
textul biblic de la care pornegte parefleza. Aici intram oarecum in spafiul tehnicii
redactdrii. intrucat importanfa tZxtului biblic penfiu necrolog o vom evidenfia in
capitolul urmdtor, aici vrem doar sd ardtdm ci in cele mai multe cazuri textul
anticipeaza gi determind tema parenezei. Literatura noastrd omiletici dispune de
mai multe culegeri de texte biblice pentru necrolog, incepAnd cu cea alcdtuita de
plrintele Zahaia Boiuo'3. Cea mai recenti este inclusd in Culegerea de predici
iedactatd la Timigoara in anul 19840*. Dar cea mai bogatii este rodul ostenelii pr.
dr. Simion Radu, publicatl in revista Mitropolia Ardealulufn', insumind peste 400
de versete biblice, distribuite pe virtufile creqtine religios moraleo'6. Din aceastd
culegere pot fi alese texte pentru toate categoriile de teme, virste gi profesii ale
celor decedali. Dam cdteva exemple:
-
,,Ett
sunt tnvierea
Si
viala; cel ce crede tn Mine, de va
Si
muri, viu va
fi"
(Ioan
11,25), pentru tema credintra in Inviere;
-
,,Acum
slobozeste pe robul Tdu, StdpAne..."
(Luca2,29-31), pentru inmor-
m6ntarea unui om foarte vdrstnic;
-
,,Scumpd
este tnaintea Domnului moartea cuvioqilor lui"
(Ps. 115, 6), pentru
necrolog la inmormdntarea unui cregtin virtuos g.a.m.d.
Elemente speciale care vizeazi tehnica redactErii
qi rostirii necrologului
,,Necrologul
kebuie sE fie ca un steag al biruinlei fluturdnd peste rdceala mutd
a mormintel6r", afirma progtamativ plrintele D. Belua'. Scopul dublu al acestui
gen de pxenezdtrebuie urmirit cu mare atenlie: intii, unul apropiat, mdngdiere-a
Zetor tidotiati, al doile4 cu viziune mai largd, instruirea
pdstorifilor cu privire la
invlfaturile debaza legate de moarte gi viala veqnic6. Cu precddere se va urm6ri
accentuarea efectului fimitat al morlii: ea nu este ultimul cuvdnt al vietii, ci un
prag. Sau, cum se exprim6 Hartmut Wenzel, nu moartea, ci Dumnezeu scrie ulti-
ma-pagina a vielii (Wicnt der Tbd, sondern Gott schreibt die letzte Seite im Buch
ursereT Lebens)i"*. Atitudinea preotului trebuie s6 fie caldd
9i
sobrd
(demna) in
492. Studiu etnografic, ed. I - Bucureqti, 1892; ed. a II-a, Bucuregti, 1995 (edifie ingrijite-de
Teofil TEAHA, Ioan
$ERB 9i
Ioan ILIgIU). Trecut in veqnicie la numai 60 de ani (1907), membru
al Academiei Romine la 34 de ani (!), Simion Fl. MARIAN
,,a
fost unul din cei mai de seami fol-
clorigti qi etnografi romini, realiz6nd o operi inci neegalati in literatura noastri de specialitate", Pr.
prof. dr. M. PACURARIIJ Dic(ionarul teobgilor romdni..., p. 248, col' II'
4g3.in Cuvintdri
litnebrale Si
memoriale, Sibiu, 1889, p.207'238.
494. p.306-319.
495. nr. 7 -81 1972, p. 57 6-594.
496. credinfa, nadejdea, dragostea, adevdrul, dreptatea, bunitatea, blindefea, riibdarea,
ingdduinta, pacea, armonia, solidaritatea soteriologic6, sfi nfenia viefii;
497. Cu privire la necrolog,in Culegere de predici..-,p.236.
498. Apud Horst NITSCKE & comp., An Grabe Predigten, Gebete, Predigtanalysen. 2 Auflage,
Ciitersloh, 197 6, p. 61.
126
acelasi timp:
,,...duios Si
sincer, nu encomiast (lduddnd exagerat, n.L.), aur nrct
rdzbundtor pdtimas; cuvdnUl sdu va
fi
dreaptd apreciere a persoanei rdposatu-
lui, mdngdierea in Domnul a celor rdmasi in urmd...'qe. Tot in cadrul reco-
mandlrilor pentru un necrolog eficient, evocdm cdteva din precizdrile fbcute de
R.P. Rambaud, pe care le considerdm intru-totul actuale:
- este contraindicat a se utiliza un to,n solemn, de la tnceput pdnd la s/krgit,
prin adoptarea unei maniere pompoase
,,a
la Bossuet";
- aloculiunea trebuie sd rdmdnd tot timpul naturald, cu un stil simplu, tn aqa
fel
incdt linia generald sd se armonizeze la maximum-posibil cu importanla
Ei
caracterul celui decedat
;
- sd nu se cadd tn laude excesive sau in reticenle care tulburd. Se cere abyinere
atdt de la patetismul dulceag, cdt qi de la exprimarea rece, care contrasteazd cu
starea sufleteascd, de doliu, a celor prezenli;
- dacd persoana decedatd nu a avut nitte calilAfi care sd stdrneascd admi-
ralia, vorbitorul va
face.
referiri nuanlate, care sd tmpace adevdrul cu uzanlele,
in aga
fel
incdt vorbele rostite sd
fie
acceptate in mod
favorabil
de ascaltdtori,
/drd
a provoca reaclii nedorite; tn conclulie, se.cere mdsurd; deltcatele, apro-
piere sufleteascd, cdldard in expunete...t*.
Metodologia redactirii va
fine
seama de momentele logico-psihologice ale
necrologului: textul biblic,
formula
de adresare, introducerea, tratarea
Si
tncheierea.
a. Textul biblic. Parintele dr. Simiom Radu, in studiul consacrat necrologului,
semnalat mai sussor, precizeazd, trei avantaje pe care le prezintd textul biblic in
fruntea necrologului: l. textul zideSte duhovniceqte'o';2. textul obligd la adevdr"";
3. textul dd metoda tratdriistv; Evident, textul va fi ales in funclie de datele con-
crete ale viefii celui decedat. Uzitarea textului biblic o intdlnim qi la unii predica-
tori slasici francezi, c-a de exemplu Massillon"" qi Fl6chief"6. Textul biblic poate
lipsi uneori, desigur. ins6 cei mai mulfi predicatori il recomandS'u'.
b. Formala de adresare. Cea mai frecventi formuld de adresare este:
,,tntris-
tatd (tndoliatd)
familie,
intristali (tndoliali) credincioSi". La cantir mai grave de
deces (mo(i premature de ex.), se inhebuinfeazd formula
,,mult-intristatd fami-
499. Pr. dr. Ioan ZUGRAY Cultul morgilor, studiu liturgic-pastoral, Cemiiufi, 1931
,
p. 46.
500. Traitd moderne de prddication....., p.74-75.
501. Vezi supra,nota459,p. l2l.
502.
,,Cand
necrulogul incepe cu un text biblic, se pare cd se aude un
.tunet
din cer care
cutrimurd inima celor prezenli. Aceqtia se trezesc din deznddeide
Si
prinde a se infiripa tot mai
puternic sentimentul increderii
Si
al nddeidii in Dumnezeu careste de
fald
la durerea
familiei...,
Pentru o temuticd creStind a necrologului..., p.572.
503. Adica il fereqte pe vorbitor a face afirmafii excesiv laudative, sau critice, ibidem, p.573
504. Textul reprezentdnd lirul rogu pe care se structureaze corpul parenezei, ibidem.
505. De ex. textul din Inlelepciunea lui Solomon, VIII, l0-13, la,,Oraison
funAbre
de Franqois-
Louis de Bourbon, vezi vol. Oraisons
funAbres...,
Paris, 1875, p. 66; sau textul din Eclesiast,Ll,20,
la Oruison
{unebre
cle messire de Wllars, ibidem, p.3.
506. Textul de la I Cor. VII, 3 I
,
in Oraison
funebre
de M-me Marie de Wignerad, in Oraisons
funebres...,
p.226.
507.Yezi precizirile Ihcute de Pr. prof. dr. D. BELU, Curs...,p.263-264.
r27
iie... "
Pentru a riu sc accenftla prea tare atmosfera de tristele se poate folosi, in
partea a doua, qi adresarea
,,intristatd familie,
iubili credinciogi". O formulE mai
rar au/rtd, dar cu o incdrcdtura pedagogicd gi stilisticd aparte este adresarea
,,
cucernicd as istenld...
"soE.
c. Introducerea, va fi legata de textul biblic, dar gi de tema necrologului
Si,
evident, de biografia celui decedat'*.
d. Tratarea are in vedere prezentarea unei inv6fdturi de credinfS, in datele
esenfiale, potrivit temei alese de vorbitor gi o scurtd schild biograficd, eviden-
liindu-se
anumite calitili ale defunctului care pot constitui exemple pentru
ascultatori. in Ardeal, necrologul urmeaz6, de obicei, acest6 ordine. ln alte zone
se prezinti intdi viala celui decedat, sub formi encomiasticd, iar. la urmd se
creioneazd, anumite invdfaturi dogmatko-morale, sub formd pareneticd. Credem
cd aceast ultim procedeu este mai indicat qi mai practic. in privinfa invafdturilor
dogmatice, morale etc., structurate pe tema fixatd, nu vedem greutdti prea mari de
intSmpinat. O gnja speciali trebuie avut6, totugi, cu privire la dozarea confinutu-
lui in aceastd parte a tratdrii, in sOnsul de a prezenta strictul necesat intr-o formi
clar6, cu argumente scripturistice, patristice qi din viala cofidiand.
Cu privire la biografia decedatului, preotul va avea o atenfie sporitl pentru a
nu cddea in extreme: laude excesive sau mustrdri tlioase. Pdrintele Simion Radu
recomandd urmltoarele:
,,Biografia
decedatului sd nu umbreascd tema necro-
logului, deoarece u$or putem devia dacd ne ldsdm dusi de tristelea momentului
Si
de
Suvoiul
lacrimilor, dacd nu suntem stdpdni pe noi tnsine, pe
firea
noastrd
emo(ionald
Si,
mai ales, dacd nu suntem temeinic pregdtili la alegerea textului de
la inceput, ca sd qtim precis locul
fiecdrei
idei tn ansamblul subiectului pe care tl
tratdm"sto. i, acest scop, pdrintele Radu propune respectarea unui principiu de
bazjd in prezentarea biografiei:
,,Sd
spunem adevdrul tn cadrul iubirii; sd ne
ardtdttt iubirea tn limitele adevdrului".5t|
e. incheierea va cuprinde indemnuri pentru ca adormitul sa nu fie dat uitdrii,
virtutite 1ui sa fie urmate, iar cei rlmaqi si facd rugiciuni pentru odihna sufletu-
lui sdusr2.
508. Este formula preferati a Pdilntelui prof. C. GALERIU. CuvAntul cucernic are rolul peda-
gogic de a invita pe cei prezenfi la o via{d cucernicd, evlavioasd.
(DEX - ul specifici: cucernic, adi.
,,evlavios,
cuvios, religios, pios, smerit"
,
p. 202, col. II).
509. "lntroducerea
tSi poate scoate cuprin-sul din textul ales; din tmpreiurarea care determind
rostirea cuvdntdrii
funebre;
din intristarea pricinuild de pierderea suferitd de cei indoliali, de paro-
hiu intreagd, de ktcul de muncd unde era angaiat; din constatarea cd toate zilele vielii noastre,
inceputul, desfisurarea
Si
sfiirSitul ktr sunt sub cdrma Atotputernicului Dumnezeu, etc.", Pt. D.
BELU, Curs... p.264.
510. Pentru o tematicd crestind a necrubgului..., p. 574.
5ll. Ibidem, p.575.
512. Poate fi invocat adesea textul slavei gl. Yl Vdzindu-md zdadni
fdrd
glas
Si fird
suflarc..,
a c6rui parte finali sund ca un testament ldsat de cel plecat pentru ca cei rdmagi sI facii rugioiuni
pentru el (vezi Panihida...p.42).
128
Problema
rriertlciunilor"
Una din problemele
spinoase ale necrologului o constituie
,,iertdciunile",
prezente in Ardeal, atdtla orage c6t gi la sate. Cu toate ca mu[i dintre predicatori,
chiar qi ardeleni, se pronun!6 impotriva utilizdrii lor, ele continud sI vieze, in vir-
tutea unei tradilii a cirei vechime nu se poate preciza. Petru Maior o consemneazd
ca atare, acum aproape 200 de ani, propun6nd chiar o imbundtdfire a lor:
,,Sd
iai
sema bine, ca cele ce grdieSti spre lauda mortului sd
lie
adevdrate, cd alminterea
pe tine te vei
face
mincinos
Si
mortului mai mare ocard fi agoniseSti decdt dacd
ai tdcea. Deci, cdnd mortul nu e vrednic de laudd inaintea oamenilori zi numai
Propovedania, de
faptele
mortului nu pomeni nimica. La cdlcdiul propovedaniilor
acestora am adaos iertdciuni, tnsd nu din cele pdnd acum obicinuite, a cdror
roadd se
$terge
odatd cu lacrimile. Ci eu tntru iertdciuni numdr pe scurt
osebitele ale staturilor datorii, ca ascultdtorii sd se deEtepte spre cunoqtinla
osebitelor datorii.."5tt Cake sfhrqitul aceluiagi secol, preotul etnograf acad.
Simion Fl. Marian, va consemna datina,,iertdciunilor" nu numai in prozd ci gi in
versuri:
,,In
vechime (...!?) era datind atdt in Bucovina cdt
Si
tn Transilvania de
a se lua iertdciune in numele celui mort nu numai tn prozd ci
Si
in versuri, care
au se recitau ca un
fel
de oralie, au cd se cdntau de cdtre cantorul bisericesc ori
de cdtre un alt orator sau cdntdrel, care cele mai multe ori le-a compus sin-
gur.."stq. Dd apoi ca exemplu doui
,,iert6ciuni"
versificate, pe care le catalo-
gheazd, drept,populare" in vremea sa"t.
Slujitorii din Ardeal conosc faptul cd
,,ierticiunile"
sunt incd prezente, ba in
unele locuri au clp6tat forme ingrijordtor de complicate, atdtinprozd, cit si in ver-
suri, mai ales la sate. Pdrintele D. Belu face la rdndu-i urmitoarele precizdi:
,,In
unele pdrli e obiceiul ca la sfirSitul necrologului, preotul vorbitor sd ia in numele
mortului
,,iertdciuni"
de la rudele
Ei
prietenii acestuia. Dar tn loc sd aducd weo
mdngdiere, iertdciunile intensificd
Si
mai mult durerea celor indoliali, incdt e mai
recomandabil ca in locul lor sd se insiste asupra obliga(iei pentru rade qi
cunoscugi de a nu-l uita pe cel decedat, de a-l urmain virtalile lui
Ei
de a se rugo
pentu e1""". Dira cele recomandate, se poate observa cd autorul opineazA
pentru
desfiinlarea acestei practici. Ugor de zis, greu de implinit! Cine cunoagte situalia
pe teren, de vivo, iqi dd seama cd
,,iertdciunile"
nu pot fi incd eradicate intru totul,
aqa cum ar fi de dorit'r'. i.p.S. Nicolae al Banatului, se intreab6 retoric:
,,...Cum
sd
renun(i, bundoard, la iertdciunile devenite obligatorii la tnmormdntdri?"srt.
513. P. MAIOR, Prupovetlanii la ingntpdciunea oamenilor morli, Buda, 1809; edilie noui -
Cluj, 1906, p. 15.
514. Simion Fl. MARIAN, inmormintarea la romdni.... cap. XXIII - Pruhodul..., p.201.
515. Citam din prima: "Taica care-a adormit / Prin mine cel umilit / Se roag-acum de iertare /
Cu obidd
Si
cu
iale.
Mai intdi
Si
mai degrabd /La a lui solie dragd / StrigAnd tare
Si
grdind /
$i
din inimd oftdnd: Oh!
Iubita mea cea rlulce / De la tine nu m-ug duce / Dar dacd a rdnduit / Acela ce ne-a zidit / Acum sd ne
despdr[im / Mai mult sd nu ne-ntdlnim.... Cd eu
li-am
greSit md iartd / Ca sd capeli in cer platd...". Ibklem.
516. Curs de omileticd..., p.266.
517. Subsemnatul, ca preot misionar in
jud.
Bistrila-N5s6ud, intre anii 1985-1988, am ficut pe
teren aceaste constatare.
518. Vezi PrefalalaCulegere de predici..., Timigoara..., p.5.
129
Deosebit de realist in abordarea acestei probleme, parintele Simion Radu,
congtient cd preolii ardeleni nu vor renunla degrab la aceasti practicd, propune
urmdtoarele:
,,Ierticiunile
sI fie moderate, scurte
Ei
educative, nicidecum lungi gi
interesate. Sd nu cuprindd un pomelnic nes/iirSit de cunosculi,
fiecare ,,dupa
nu-
mele sdu", cum cer unele
familii,
din dorinla de afisare in
fota
celor prezen(i.
Procedeul acesta trezeste uneori resentimente, invidie
Si
supdrare, care distruge
tot efectul duhovnicesc al necrologului tn unii ascultdtori... El (necrologul, n.n.)
trebuie sd tntdreascd legdtura
frdleascd
in
familie,
fntre rudenii, in parohie, intre
semeni, sd integreze in comunitatea de viald cu Dumnezeu
Si
cu aproapele
Si
aceasta tncepe prin viala in duhul dragostei
fa(d
de toli..."sto.
Care ar fi, agadar, cauzele pentru care
,,iert6ciunile"
sunt incd prezente in
cadrul necrologului? Credem c6, in principal, urmdtoarele:
- tradifia veche, bine inradacinatd in unele zone;
- teama unor slujitori cd neutilizarea lor N atrage suspiciuni gi supirari din
partea familiei indoliate;
- intelegerea gregita asupra scopului necrologului. Astfel, uirii considerd greqit
ci scopul principal este de a provoca lacrimi celor prezentis2o;
- incapacitatea aceloragi slujitori de a redacta qi rosti un necrolog autentic, zidi-
toE structurat pe invdfdturile ortodoxe fundamentale. In
,,compensatie"
recurg la
,,iertdciuni"
pentru a-gi ascunde aceasta neputinld.
- dorinta condamnabili de a culege facil aprecieri, din parteaunui auditoriu nu
intotdeauna avizat, printr-o retoricd ieftind, artificiald, gi, de cele mai multe ori,
ridicol5.
in concluzie, congtienfi cd suntem departe de a fi epuizat in cdteva cuvinte
problematica spinoasd a
,,iertdciunilof',
apreciem cd ele nu pot fi inlaturate ex
abrupto, mai ales in satele ardelenegti unde curiosul obicei s-a impdmdntenit
addnc. Membrii familiei celui riposat se vor simli ofensati dac6la inmormintarea
celui drag al lornu vor auzi
,,iert6ciuni",
a$a cum alauzitin alte zeci, poate sute,
de astfel de imprejur6ri... Vor fi inclinali s6-l suspecteze pe preot cd special o fa-
ce, ca a avut
,,ceva"
cu cel rdposat, sau, poate, cu careva din cei vii ai familiei. In
astfel de situafii, chiar preofl bine pregitili qi cu mare conqtiinciozitate
pastorald,
se v6d nevoifi sd utilizeze, fie gi intr-o formd discret6, acesti practicd. Agadar,
daci uneori
,,iertdciunile"
nu pot fi eradicate total, pot in schimb sd, fre stiliwte,
reduse la strictul necesa\ prin renunlare la.fraze provocatoare de lacrimi, vecine
uneori cu grotescul'2'. In loc de expresii ca
,,Si
acum, sufletul rdposatului tSi cere
iertare, prin mine sluiitorul, de la ..., zicdnd unele ca acestea: dragd...
Etii
cdte
am petrecut fmpreund tn viald..." etc, etc (cuvinte care pot declanga
quvoaie de
519. Op. cit.. p.576.
520. Este adevirat ci la inmormdntiiri cregtinii, mai ales membrii familiei, simt nevoia sd
plingd, plinsul {iind adesea o u$urar a durerii. Dar plinsul trebuie si fie linigtit, in n6dejdea ei cel
plecat a trecut clin moarte la viald.
521. Unii preofi folosesc la iertdciuni persoana a III-a sg (de ex. Rdposatul iSi cere iertare...
Rdposatul vd roagd...), ceea ce, in contextul general din Ardeal, reprezintii un pas inteligent de
,,rezolvare"
al problemei. Nu suficient, insi. Ideal este a se renunfa definitiv la acest mod de
ierticiune, mai ales ci tofi cei de fa1a, prin insigi prezenfa lor, rndrturisesc implicit nu numai cd dau
iertare, dal ci qi cer iertare de la cel riposat.
9
130
lacrimi, deschizdnd mai tare rlnile durerii, in loc sd se puni balsam mAngdietor pe
aceste rdni), preotul poate infEfiqa succint invataturi creqtine care sa evidenfieze
relalii model, demne de urmat, ale celui decedat cu cei rdmaqi"'. Spre exemplu, in
necrologul semnat de pr. prof. C. Galeriu (Podoaba neve;teiitd a mamelor), se
scot in relief relatiile minunate dintre mama care pleacd gi soful dimpreund cu
copiii care rdmdn:
,,Viala
ei a
fost
o continud oferire in sluiire, a solului
Si
a copi-
ilor. Ea a sim(it viu, constient, cum
fiii
ei au rdsdrit, au crescut, s-au tmplinit, din
viala, din carnea
Si
sdngele ei, din osteneala
Si
neodihna ei, din roadele muncii
ei.-.
"521
.
Iar in loc de acel
,,pomelnic"
interminabil al
,,iert6ciunilor",
se poate folosi o
chemare generald, de genul:
,,De
tncheiere, vd indemndm, iubili credincioEi, sd-i
iertali greEelile cu care iubitul nostru confrate, tn viala pdmdnteascd, v-a putut
supdra-
Si
sd rugdm cu to[ii pe Bunul Dumnezeu sd-i rdspldteascd strddaniile.
Amin...524.
Model de necrolog(la inmormdntarea unui creqtin apropiat de BisericS).
PLANUL CUVANTARII
Text
,,Fericili
cei mor(i, cei ce de acum mor intru Domnul!... Otlihneascd-se de ostenelile ktr,
cdci
fhptele
ktr vin cu el" (Apoc. 14, l3).
Formula de adresare:
,,intristatl
familie, cucernicl asistenJ6".
Introducere: - spre deosebire de Vechiul Testament, in cel Nou moartea este un moment fericit
pentru credinciosul virtuos; propriu-zis,
,dreplii
n-au nici o moarte, ci o trecere Ia viafa de veci" (Sf.
Atanasie cel Marett');
- faptele bune ale cregtinului il insofesc la trecerea peste pragul dintre pimint
9i
cer. Ele
sunt aducltoaie de odihni binerneritati pentru cei ce au ostenit cu rAvn6 in ogorul Dornnului, dupi
cuvdntul dumnezeiesc al MAntuitorulfi: ,,Venili
la Mine b(i cei ostenili qi impovdrali
Si
Eu vit voi
odihni pe voi" (Matei I I, 28);
Tratare: a) partea encortiastici
- am siv6rgit slujba inmormint6rii, dupi rinduiala noastrii ortodoxi; am sdvdrSit, adicd
ne-am rugat cu tofii. Slujba n-a fost {hcutii numai de preot qi cintarefi, ci de citre tofi cei prezenfi.
- in centru atenfiei noastre se afl6 credinciosul... a c5rui viafi suntem datori si ne-o re-
amintim acum, mAcar in datele ei importante: obdrSia, copildria, tinerelea,
Scolile,
cdsdtoria,
indeletnicirea, coTtiii, utuSumentul
littd
de Bisericd, relaliile cu semenii.
b) partea parenetici
-
- dintre faptele enurnerate mai sus, pilduitoare pentru noi, dragostea lui fala de S{lnta
Bisericd s-a evidenfiat in chip deosebit, aga cum tofi cei de fap qtiu;
522. Bernhard KLAUS in tratatul s[u pentru predica ocazionali este de pirere cd nu este atit de
important ca predicatorul si infrfigeze in cuv6ntui sau o irnagine obiectivi asupra celui decedat
(deqi
acest fapt nu trebuie neglijat), cdt u prezentu o imagine obiectivit tlintre defilnct
Si
cei rdmasi din
litmilie.Yezi,
Begebnis-Himiletik. TrauerhiUb Glaubenshitlb und Lebenshillb liir
Hinterbliebene uls
Dienst tler Kirche, Claudius Verlag, Mi.inchen, 1975, p.40.
523.Yezi Anexr..., p. .236-237.
524. Pr. prof. dr. Sebastian
$EBU,
Rrivna pentru cele slinte (cwi,nt la inmormAntarea unui
epitrop), in Culegerc tle pretlici..IimiEoara, 1984, p. 214, Anexa, p. 238-240.
-
SiS. apud Nlcolae MOLDOVEANIJ, Comori dezgropate, Dicfionar de infelepciune patristicS,
Edit. Casa
$coalelor,
Bucuregti, 1997, p.339
131
- ce inseamna a fi rnembru viu al Bisericii? inseamni a fi
,,o
mlfulild ruditoare in vila
Hriskts" (loan 15, 5), binegtiindu-se cd,,Bisericc este Trupul lui Hriskts,, (Efes. 1,23);
- rnoartea, pentru cei drept-credincioqi, este doar o trecere a sufletului din Biserica lupti-
toare, piminteascil, de pe cale,in Biserica cereascE. De aceea stnt,Jbricili cei ce mor in Domnul".
Incheierea: - noi cei rimagi avem citeva datorii cregtinegti: s6-i imitim faptele bune sivdrgite;
sd irnplinim cele ce d6nsul n-a mai apucat sd irnplineasci; si ne ruglm pentru sufletul sAu, care se
indreaptii citre
judecata
rAnduiti (aga cum gldsuiegte, ca un testament slava glasului VI); sn-i facem
parastasele inditinate, insofite de milostenii in numele s6u.
NECROLOGUL DEZVOUTAT
,,Fericili cei morli, cei ce de acum mor tntru Domnul!... Odihneascd-se de
ostenelile lor cdci
faptele
lor vin cu ei" (Apoc. 14, 13).
intristatd
familie,
cucernicd as isten(d,
A fost voia Domnului sa-l cheme la Sine pe cre$tinul (x),
ca sd-l rdspldteascd
pentru toate ostenelile din viala sa pimdnteascd.
Cu toate cd credem gi mirturisim
acest lucru, intristarea s-a aqternut peste sufletele noastre, ale tuturor, dar mai ales
ale celor din familie, intristare datoratd despdrfirii care, omenegte vorbind, este
dureroasd. De aceea, pentru mingaiere gi incurajare, am invocat cuvintele
Scripturii Noului Testament, pe care le-ali aunt. Dac6 in vechiul Testament, se
puteau auzi mrrturisiri de genrtl
,roare
morSilor vei
face
minuni, sau cei mo4i se
vor sculfl
Ei
Te vor lduda pe Tine?"(Ps. 87, 1l), a$adar un motiv de tristete pen-
tru moartea cuiva, in Noul Testament avem incredintarea cd cei morli tn Domnul,
adicd cregtineste, sunt
fericili!
Sau, cum mdrturisegte un Sfhnt Plrinte al Bisericii,
Atanasie cel Mare,
,,drepfii
n-au nici o moarte, ci o trecere la viala de vecio'.
Sflntul Pdrinte a grdit aga pentru cd gtia
cuvintele Mdntuitorului:
,,Cel
ce ascultd
cuvdntul Meu gi crede tn cel ce M-a trimis are viald vesnicd
si
la
iudecatd
nu
va veni, ci s-a mutnt din moarte la via(d" (loan 5,24).
Aceasti mutare este spre odihna binemeritata, aga cum ne incredinleazdcuven-
tul auzit la inceput, odihneuscd-se de ostenelile lor, cdci
faptele
lor vin cu ei.
CXci arn auzit cdntarea:
,,DeSertdciuni sunt cele omeneSti. Cdte nu rdmd.n dupd
moarte! Nu merge cu noi bogdlia, nu ne insoleSte mdrirea..." Dar ce ne insolegte,
totuqi, dincolo? Doar faptele bune insotesc sufletul peste pragul dintre cer qi
pdmint. Ele sunt aducltoare de odihnl binemeritatA pentru cei ce au ostenit cu
rdvnd in ogorul Domnului, dupi cuvdntul dumnezeiesc al Mdntuitorului:
,rYeni(i
la Mine to(i cei osteni(i gi tmpovdratri qi Eu vd voi odihni pe voi!', (Matei I 1, 28).
Iubili credincioSi,
Am sf,v6rgit slujba inmormAntdrii, dupl rdnduiala noastra cregtind ortodoxd.
,,Am
sivffrqit", adicd toli ne-am rugat. Slujba n-a fost fbcutd doar de preot qi
cAntdreti, ci de catre toli cei de fap. Prin insdqi prezenla dumneavoastri, prin flo-
rile aduse, prin lumn6rile aprinse, prin lacrimi gi inchindciuni, prin ascultarea cu
aten{ie a rugiciunilor qi cdntdrilor. Prin rostirea din tot sufletul a cregtinescului
,,Dumnezeu
si-l ierte". Prin toate acestea, ali slujit gi dumneavoastrl.
Iat5, avem in mijlocul nostru pe cel care cu putin mai inainte vorbea cu noi, iar
acum se petrece spre intdlnirea cu cei dragi, adormiti intru Domnul. Suntem datori
t32
in aceste clipe sI ne amintim de viala sa pdm6nteascd, mdcar in datele ei mai
importante: bbdrEta, copildria, tinerelea
Si
qcolile prin care a trecut, cdsdtoria,
tnieletnicirile, copiii, atasamentul
fala
de sfanta bisericd, frumoasele
relalii cu
cei din
iurul
sdu. Ne vom cdldulzi, in infhligarea scurtei biografii de un precept
inJelept, care indeamnd:
,,de
mor(i, numai de bine" (,,de._mortuis.nihil nisi bene").
'
Viitiomului se aseam6n6, inir-un fel, cu anotimpurile
anului... Astfel, rdposa-
tul intru Domnul a trecut pnn primdvara copildriei,
prin vara tinerelii,
pira toam-
na maturitd(ii,iar la urma prin iarna bdtrdnelii, a neputintelor, dar qi a intelepciu-
nii. Dvs.
""i
din familie ii iunoagtefi mai bine decAt noi firuI vietii, cu bucuriile
9i
necazurile pe care, ca orice om, i"-i avut. Cu o purtareexemplar6, cu muncd cin-
stita
gi cred^inti tare in Dumnezeu, s-a dovedit biruitor. El a murit nu ca un invins,
ci ca'un invingltor, ridicdndu-se, prin virtute, deasupra
patimilor acestei lumi,
intdrit de cuvdritul MAntuitorulti:
,,In
lume necazuri veli aveal dar tndrdznili, Eu
um biruit lumea!"
(Ioan 16, 33). in contextul acestui cuvdnt ne amintim de un
minunat exemplu, dat de Awa Iosif din Pateric:
,,}-au
adunat
fralii
odatd la Awa
Iosif
Ei Sezdni
ei
Si
tntrebdndu-l se bucura el,
Ei
cu toatd osdrdia le zicea: eu
impArat sunt astdzl Cdci am tmpdrdlit
peste patimi!"s26.
Iubili credincioSi,
ni.,iir}u raposatului intru Domnul
gi-a avut izvor
in dragostea lui
fald
de
Sfdnta Biseriia, fapt constatat de noi toti. Aceasta credem cf, a fost una din
uittrlit" definitorii. Nu numai in duminici gi sarbatori, ci qi in multe alte prilejuri,
ddnsul era nelipsit de la bisericd. Era, cum se spune in limbli teologic,
ry"ryb*
viu al Biserictt. Erao mladil6 roditoare in vila Hristos
(Ioan 15, 5), bine;tiindu-se
cd
,,Biserica
este Trupul lui Hristos"
(Efes. l, 23). Mulli neqtiutori afirmE, sir-
-urii,
,,Eu
nu md duc la bisericd,
pentru cd o am tn suflet"'
"
Sau:
,,Eu
md rog
acasd, de ce trebuie sd md mai deplasez|" Sau: ,,$tiu
atdgia care merg la bise-
ricd, dar se comportd ca niEte neiredincioli...
"
eti. Acestora--le
aducem aminte
cuvintele Sf. Ciprian:
,,in
alara Bisericii na existd mdntuire"sz'
gi
,,Cine
nu are
Biserica de mamd, nu poate avea pe Dumnezeu de tatd"'zr'
-
-1"
u""iuli duh graieEte qi Fericiiul Augustin: ,,in
afara Bisericii
poli avea totul
tnafard de mdntulre. fbp ivea cinstire,
poli deline Evanghelia,
poli avea cr-edilla
qi sa predici tn numele'Sfintei Treimi, clai niciodatd nu vei putel.gds.i rudntuire
decfri tn Bisericd"'20. CAt despre faptul cI
9i
cei ce frecventeazd
biserica se com-
potta un"oti ca cei necrediniiogi, ia oameni supuqi.gf$elii,.:vocdm
cuvintele
cunoscutului teolog Origen: ,,Cbl'mai
rdu membru al Bisericii nu poate
fi
c?m-
pirat cu nimeni itn aiunarile omeneEti'*'n.
Biserica ii cuprinde nu numai
pe
innji,
"i
qi pe cei p6cdtogi, care, oricdi de rdi ar fi, au
qansa de a deveni
- prin
stradania
"*"rpuniatoare
- sfinli. Avem atAtea exemple in istoria Bisericii! Aga-
dar, ferice de ciedinciosul care iubeqte Biserica,
,,stfulp
qi temelie a adevdrului"
526. Pateric..., p. ll8.
527. Scrisoarea 73,2l,apud invd(dtura de cretlinld ortodoxd,Edit.
IBMBOR, Bucuregti' 1952,
p.142
528. De unitate Ecclesiae,6, MIGNE, P.L. vol' IV, col' 502'
529. Apud N. MOLDOVEANU, op' cit.,p.44.
530. Contra lui Ce\s,3,29, MIGNE, P.G', XI, col. 957.
133
(I Tim. 3, 15). Ferice de rdposatul intru Domnul..., care s-a mutat acum in Biserica
iereasca, dupa ce mai int-6i s-a dovedit iubitor al Bisericii pdmintegti. in duhul
acestei realitIli intelegem acum cuvintul scripturistic prin care am inceput ros-
tirea,
,rFericili
cei mor1i, cei ce de acum rnor intru Domnal...".
Iubitri credinciogi,
Sufletul rdposatului intru Domnul ... se cdlEtoregte acum spre sdlaqurile ceregti,
dupd ce mai int6i se va infbtiga, ca tot pdmdnteanul, inaintea Dreptului Judecdtor.
Dupd mdrturiile unor Sfinli Pdrinfi,
judecata
sufletului, numitd
Si
particulard satt
peisonald, va avea loc peste 40 de zile"'. ln acest timp noi avem datoria sd ne
rug6m fierbinte pentru sufletul sdu, s6-i facem parastasele indAtinate, cu deosebire
cel de 4A de zlle, totodatl si facem milostenie in numele siu. Dar nu numai at6t.
Fafa de memoria lui mai avem c6teva datorii: s6-i imitdm faptele bune, s6-i impli-
nim sfaturile date noua mai ales in anii din urmd, cdnd inlelepciunea s-a impletit
cu bogata-i experienld a viefii, sI implinim ceea ce el n-a apucat sd mai incheie.
Toli cei de fa!6, prin prezenla noastrS, m6rturisim regretul cd ne despirfim de el,
totodati, mirturisim cd dorim retntdlnirea cu el. Pentru aceasta este nevoie,
desigur, sd viefuim in aga fel incAt Dumnezeu sI ne g6seascd wednici de o astfel
de reintdlnire, cu el qi cu ceilalfi dragi ai noqtri plecafi in veqnicie.
Suntem aici qi pentru a-i da creqtineasca iertare pentru cele ce in viat6, ca om,
va fi gregit fala de noi, dar
Si
pentru a ne cere noi tnqine iertare de la ddnsul pen'
tru cele ce i-am gregit. De incheiere, socotim potrivit sa evocam un fragment
dintr-o cdntare a slujbei inmormAntarii, fragment ce poate fi socotit testament
sufletesc al rdposatului:
,,Yilzhndu-mi
zdcind fiiri glas
9i
f?irn suflare,
plinge{i tofi pentru mine, frafilor
qi prietenilor, rudelor
qi cunoscu{ilor...
$i
venifi tofi cari mi iubifi
qi ma siruta(i cu s[rutarea cea mai de pe urmi... Ci
vi rog pe tofi qi cu stiruinfi cer voui, sii va ruga{i neincetat lui Hristos-
Dumneieu pentru mine, ca si nu fiu rinduit, dupi picatele meler la locul de
pedeapsi, ci si m[ aqeze unde este lumina viefii""2. Dumnezan sd-l ierte
Ei
sdJ
odihneascd. Amin.
III.3. b. PARENEZA LA PARASTAS
Atat la parastasele de obqte cdt gi la cele individuale, existl situafii c6nd ros-
tirea unui scurt cuv6nt este foarte binevenitd. Este adevlrat c6 la parastase se
vorbeqte foarte rar. Nu, ins6, din cauz6 cE asistenla n-ar dori c6teva cuvinte de
invalaiura gi de mAngdiere, ci din graba gi comoditatea unor slujitori. Nu trebuie
considerat6 pierdere de vreme prelungirea unei slujbe cu 5-7 minute, in care s-ar
putea spune cdteva lucruri de mare folos. Dimpotrivi. La o slujba de citeva ore,
de pildi la sdmbetele morfilor, cdteva minute in plus nu numai cd nu ar derania ge
nimeni, ci ar fi spre cdgtigul sufletesc al celor prezenl| La parastasele individuale
de asemenea: un scurt cuvdnt, cu o temd precisS, armonizatd cu elemente concrete
din viala celui pomenit, constituie un gest de respect pentru familia respectivS, o
531 . Yezi Teobgia tlogmaticd ortodoxii, Manual pentru Institutele Teologice, Edit. IBMBOR'
Bucureqti, 1958, vol. ll, p.943
532. Panihidu..., p. 42-43.
t34
mdnd intinsd spre ei, fapt care ii va sensibiliza gi ii va apropia gi mai mult de
Sfhnta Biserici. Dimensiunea gi conlinutul acestor pareneze-vor fi hotdr6te de
datele concrete ale momentului respectiv. Sunt situalii cind familia este presata
de timp gi atunci preotul poate renunfa la cuvant, rostind doar un
,,Dumneieu
s6-l
ierte!" qi
,,Dumnezeu
sd primeascd!"
Dar sunt alte situafii, gi nu pufine, cAnd se
simte nevoia unui astfel de cuv6nt, iar preotul nu are voie si abdiie de la datoria
propovaduirii. Literatura noastrd omiletic6 nu ne ofer6, din p6cate, prea multe
modele de parenez la parastase, ceea ce dovedeqte raritatea preocuplrilor in acest
sens"t. Totugi, in anexa finald reproducem mdcar un material minim pentru orien-
tarea in acest subiect:
t. invd(dturd cfrnd se
face
parastas, este un cuvdnt ce aparline lui Antim
Ivireanul"o, prin care - cu ajutorul unei pilde din Sffinta Scripturi (II Regi 12,15-
23) - ierarhul crrturar sfrtuiegte pe cei indoliali sa alunge tristetea gi sa-gi puna
nrdejdea in Dumnezeu:
,,cdci
lacrimile
si
tntristdciunile nu dau nici un
folos
morlilori nici pot sd-i intoarcd din viala cea vesnicd nici sd=i scoatd din gropi.
$i
pentru aceia au pus lege dumnezeeStii apostoli, sd nu pldngem pre morli, ci sd-i
pomenim la infricosatele tainici
si
sd
facem
milostenii
si
alte
faceri
de bine pen-
tru ei, cd iaste pldcut tnaintea lui Dumnezeu
si
li se
face
mare
folos si
aduc multd
dobdndd
si
mdntuinld sufletelor.." tndemnurile reprezinti, intr-o formd concisd
qi clard atitudinea ortodoxd fala de un astfel de moment.
2. Cuvdnt la pomenirea eroilor, in
ziua de Indllaret3s, este un fragment dintr-o
predicd rostiti pentru inviere, dar cu un confinut potrivit pentru parastasul consa-
crat eroilor. Acest fragment, precedat de o fraz6 introductivd gi urmat de inche-
ierea corespunzitoare, va avea un efect deosebit intru sensibilizarea celor
prezenfi5"'.
3. Se pot sdvdrgi parastase pentru cei vii?,,'
Rdspunsul la aceastl intrebare, incadrat in formule corespunzitoare de intro-
ducere qi incheiere, se prezintd sub forma unei pareneze binevenite pentru una din
s6mbetele morlilor, cdnd prezenla la biserica este numeroasd, preofii avtnd ocazia
533. Alteori, unele cuvintiri la parastas sunt prea lungi, contraindicate pentru a fi reproduse de
noi. Aga este de exemplu Cuvintare la parastasul celebrat cle Asocia(ia Transilvand pentru
Mitropolitul Anclrei
$agunu,
ca primul ei presedinte, Sibiu,29 iulie/10 august 1876, rostit de Pr.
Zaharia BOIU, care se deslEgoard pe l0 pagini tipdrite; vezi vol. Cuvintdri
fitnebrale Si
memoriale,
Sibiu, 1889, p. 13-23. L-arn rnenfionat, totu$i, pentru valoarea lui generali, pentru confinutul bogat,
posibil6 sursd de inspirafie pentru cei interesafi rnai indeaproape de biografia mitropolitului pomenit
Ei
de activitatea omiletici a celui ce l-a rostit.
'
534. in vol. Didahii,Edit. Minerva, Bucuregti, 1983, p. 150-l5l; Anexa...p.240-241.
^
535. Autor prof. dr. Ioan BRO$U, in vol. Casa de la lerihon, fragment dintr-o predicd la
Invierea Domnului, Arad, 1917, reprodus de Diac. Ch. COM$A, in Istoria predicei la romini,
Bucuregti, 1921, p.241-242; Anexu..., p.241. O frumoasi p renezd pentru pomenirea eroilor (a
celor cdzufi in dec. 1989) a publicat Diac. Ioan CARAZA, sub titlul Inimile vii ale eroilor martiri,
BOR, an. CIX, 1991, nr.l0-12, p.6l-65.
536. Noi ingine am {hcut acest experiment, din 1990 incoace. Reacfiile credinciogilor prezenli
au fost cu totul favorabile.
537. Autor: Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, in vol. Traclilie
Si
tnnoire in sluiirea linrgicd, Edit.
Episcopiei Dunirii de Jos, Galali, 1996, p. 296-297; Anexa... p.241-242.
135
sI aducd limurire asupra unei chestiuni cu care suntem confruntafi adesea.
Desigur, textul necesitd cdteva mici intervenfii qi in conlinut, in sensul adaptirii
la condiJiile concrete.
4. De ce
folosim
colivd, colac
Ei
vin la sluiba parastasului?sr* - intrebare al
cdrei rdspuns, ca qi in precedentul exemplu, poate fi intrebinlat cu mult folos la
pomenirea mo(ilor, mai ales la parastasele de obqte. Evident, cu adaptf,rile ce se
impun.
La sfhrqitul analizeimodelelor r"r""iu,", precizdmacum cdteva date speciale
cu privire la tematicd gi redactare.
Tematicu va fi in consonan!5 cu dublul scop al acestei pareneze, acelaqi cu cel
al necrologulti: mdngdierea celor indoliali
Si
edificarea lor cu privire la doctrina
ortodoxi legatl de slujbele pentru cei adormifi. Mdngdierea qi edificarea se pot
face simultan, in cadrul aceleiagi pareneze, printr-o proporfionare potrivitd a ele-
mentelor componente. in paralel cu tema abordatii, se vor include gi cuvinte
mdng6ietoare, incurajatoare in perspectivd eshatologicd, pentru cei prezenfi.
Intre temele posibile menliondm urmdtoarele:
folosul
rugdciunilor pentru cei
adormilisse; soroacele de pomenire a morlilor; semnificalia cuvdntului
,,paras-
tas"; semnificalia colivei
Ei
a ofrandelo4 tn general; importanla milosteniilor
/d-
cute in numele celor adormili; viala moral-creqtind a urmasilor semn de prelui-
re pentru cei adormili; rdtdcirile sectare cu privire la pomenirile morSilor; vir-
tulile celui rdposat, ca exemple pentru urma$i; despre
iudecata
particulard
Si
uni-
versald a sufletelor; despre rai
$i
iad; despre comuniunea dintre vii
Si
adormili;
Cu privire la redactare mentionim c6, indiferent de tema abordatI, se impune
o pregdtire atenta. Cuvdntul va fi scurt, cuprinz6nd datele esenliale din punct de
vedere doctrinar, la care se vor adduga elementele de circumstanla. Spiritul eclec-
tic, organizatoric
Ai
de adaptare al vorbitorului trebuie valorificat la maximum.
Intrucdt la parastase participd, de obicei, gi cregtini care frecventeazdmai rar bise-
rica (sau deloc!), preotul are prilejul s6-i c0qtige, prinh-un cuv6nt elaborat cu grijl
gi rostit corespunzdtor. CAnd parastasul este individual qi preotul cunoaqte
biografia celui rdposa! in parenezl vor fi evocate acele elemente din viala defunc-
tului care constituie exemple demne de urmat pentru ascultltori. La parastasele de
obSte (sdmbetele morlilor), preotul va aborda teme cu caracter general'a('. Pentru
reugita parenezei se va
tine
seama qi de alegerea momentului oportun pentru ros-
538. Idern, in v ol. B is ericd
s
i cult..., p. 200-20 I
;
A nexa...p. 242-243.
539. Pentru aceastil teme, una din cele mai frecvent abordate, a se vedea unnitoarele studii: Pr.
prof. dr. N. NECULA, Rugdciunile pentru cei ufutrmili, in indrumdtorul bisericesc, Buz6u, 1983,
p.66-69; drd. C. STRUG ARllJ, Griia pentru mor(i tn cultul
Si
spiritualitutea orktdoxd, in BOR, an.
cI, 1983, nr. 9-10, p.679-691; Pr. drd. V. GORDON, Rugdciunile pentru cei adormili in e4tunere
cutehetictl, in G.B, an. XLIII, 1984, nr. l-2, p.93-106.
540. Un rnodel de parenezd pentru sflrnbetele rnorJilor a publicat Pr. D. SOARE, sub titlul la
.sdmbdtu ldsatului sec tle carne, in G.B, an. XXVIII, 1969, nr. l-2,p.28-30, in care expune siste-
rnatic rnirturii scripturistice qi patristice in sprijinul rugiciunilor pentru cei adormili. Materialul este
foarte util pentru astfel de pareneze, dar fonna in care se prezintiA este prea dezvoltatS pentru o sin-
gurd cuvintare, depiigindu-se timpul optim de rostire.
136
tire. in aceastd privinla recomanddm doui inomente, din care se va a]eg9 cel mai
potrivit cu situalia concret6: fie intre Sfhnta Liturghie
qi.parastas, fie in timpul
parastasului, inainte de
,,veqnica
pomenire". Din practicaliturgicA am constatat ci
primut este mai potrivit la parastasele de obqte, al doilea la cele particulare. Dupd
,,vegnica
po*"nir"" crediniiogii sunt deja in migcare, se preg6tesc pentru-imp64it,
iurr't"tn
"
de neribdare, incdi incercarea de a vorbi acum este contraindicatd.
Model de parenezi la
Parastas
PLAN (PENTRU UNA DIN SAMBETELE
MORTILOR)
Textz ,,Cu
Slintii odihne$te Hrisktase, sufletele adormililor robilor Tdi, unde nu este durere, nici
intristare, nici s*spin, ci viald
fdrd
de s/drSit."
Formula de adresare:
,,iubi1i
credincioqi"
(sau,drept-miritori cregtini")'
Introducere: - pentru cei aaormill ne putem ruga in fiecare zi
9i
in orice loc, dar Biserica a r6n-
duit gi zile speciale de pomenire pentrt ei, sdmbetele morlilor, cind rugiciunea ficuta in comun este
mai puternicd, prin sivirgirea Sfintei Liturghii
9i
a parastasului de obqte'
tratare: --parastasui face parte din capitolul liturgic al rugiciunilor
pentru cei adormili, de
importanti mAntuitoare;
- semnificalia cuvdntului parastas
;
lncheiere: - indernnul de a nu-i uita nici pe viitor pe cei plecafi;
- exprimarea nedejdii c6 slujba ce s-a {Ecut va fi primiti inaintea Domnului, at6t din partea
credinciogilor, cat qi din partea sluiitorilor.
PARENEZA DEZVOLTATA
,,cu
sfin(ii odihneste, Hristoase, sufletele adormililor robilor Tdi, unde nu este
durere, nici tntristare, nici suspin, ci viald
fdrd
de sfAr;it"'
Drept-mdritori cre$tini,
Aceste cuvinte lituigice exprimd nadejdea noastrd cd cei adormiE,
Pentnr
car.e
facem astizi pomerirei odihnesc cu Sfiniii, in impardfiaCerurilor.
Pentru morfii
no$tri noi ne putem ruga, de fapt, in orice zi:- aprindem candelele acase, ii
;;"ri;
in rugaciuni, pit"* merge chiar la biseric6, de asemenea
9i
la mormdnt
iu .a
"p.irA"ri
o lumenare. Dar"Sfrnta Bisericd a rflnduit
9i
zile speciale
de
po*"rii", sdmbetele morlilor, c6nd rugdciunea este mai puternice, intrucat se
iace itr comun, prin sav6igirea Sfintei Liturgt ii
$i
a parastasului de obgte-
.De
aceea,ne bucurdm
pentru dumneavoastrd, cei-care astdzi a[i venit in Sfhnta bise-
ric6, ar6tdndu-va iuiirea fat6 de cei plecali, dovedind,
de fapt, cI nu i-ati uitat.
Prin toate acestea, cei pe
"'*"
ii pomenim av astdzi mare m6ng619r9, ain-{afl
Domnului.
,,Cereii
qi ni se na da!'i, aspus Mantuitorul nostru Iisus Hristos
(Matet
7, 7). Noi cerem asidzi, cu credinfa tire, odihnd_pentru
cei dragi ai noqtri plgc-alt
in veqnicie.
$i
nAdAjduim cd Dumnezeu va asculA rug_6ciunile
noastre, spre folo-
sul lor sufletesc. C6ci spune sf. Ioan Gur6 de Aur:
,,Nu
tn zadar s-a rdnduit
prin
iiiiioti
"o
sd se
facd
inaintea tnfricosdtoarelor
taine pomenirea celor morli; ei
au
Stiut
cd de aici izvordste mare
foloi,
mare binefacere
pentru ei"'o'.
541. Omilia III-a cdtre Filipeni, MIGNE, P.G. LXII' col.2M'
137
Iubili credincioSi,
Parastasul este una din formele hadilionale ale rugdciunilor pentru cei ador-
mifi. El este nu numai o manifestare a iubirii fafd de cei plecafi, ci un act liturgic
deosebit de important pentru m6ntuirea lor qi a noastrA. Este un act de comuniune
cu ei, pe care mormintul n-o poate opri. Cdci
,,iubirea
ca moartea e de tare"
(Cdnt. Cdnt. 8, 6) gi, de fapt,
,,mai
tare decdt ea, cdci ea naqte viala qi o mdntu-
ieSts"'oz. Pe noi, care credem in inviere, agadar in reintilnirea cu cei dragi,
moartea nu ne infricoqeazd. Un scriitor francez, Maeterlinck, laureat al premiului
Nobel, vorbegte despre moarte, nu ca despre un egec, ci ca despre un triumf:
,,Moartea
nu este decdt triumful spiritului asupra materiei..."Y3. In aceeaqi
credintd facem gi noi aceste pomeniri.
intrucAt cuv6ntul parastas este foarte des intrebuinfat in rostirea noastri litur-
gica, socotim potrivit s6-l tdlcuim, fdrd a intra, desigur, in amlnunte obositoare.
Este un cuv6nt grecesc, fidpd6td6tE, care inseamnd, intre altele,
,,a
sta aldturi
de..., infdttsare tnaintea cuiva, miilocire"w. Agadar, alaturi de cine stim? Desi-
gur, unii alaturi de allii, in comuniune sffintd de rugiciune, dx aldturi
Si
Qe
sufletele pentru care ne rugdm qi pentru care miilociminaintea lui Dumnezeu. In
fala Lui st6m, cu credin!6 qi nldejde c6 rugiciunile, izvor6te din dragostea noas-
tr6 pentru cei adormili, vor fi bine primite. Cu toate cd nu-i vedem qi nu-i auziry,
ii simfim aproape. in Sfanta Bisericd, cerul se uneqte cu plmintul. Ei, prin voia
Domnului, ne pot vedea qi ne pot auzi. Noi nu trebuie sE socotim c5 intre spafiul
nostru de aici gi salagurile lor ceregti sunt distanle de neparcurs. Dacd Dumnezeu
voiegte, ei pot
fi
prezenli aici, in bisericd, in chip tainic, desigur. Ne pot vedea, ne
pot auzi, pot fi fericifi c6 se roagd impreund cu noi. Sfdnta Liturghie este sluiba la
care noi ne rugdm tmpreuna ca ingerii, cu Sfinlii
Ei
cu cei penttu care
facem
pomeniri. Pe acelagi sfhnt disc, la proscomidie, scoatem pirticele gi pentru vii
9i
pentru adormifi. Acest fapt m6rturisegte comuniunea de iubire dintre noi. De
aceea, repet6m, prin voia Domnului, ei au putut fi prezenti aici, bucurindu-se de
prezen[a noastri qi mingiindu-se de rugdciunile fbcute gi darurile imparfite pen-
tru ei.
Drept-mdritori creS tini,
Vi indemnlm ca gi pe viitor sd arAtali aceeagi dragoste
9i
recunoqtinld pentru
cei plecati din familiile dumneavoastrS, ludnd parte la slujbele consacrate 1or, in
sdmbetele morfilor. Este vorba de citeva ore pe an... Cei plecafi, mai ales parintii
gi bunicii nogtri, c6te ore nu au sacrificat pentru noi, atunci cdnd erau in viat6? In
nddejdea ci aceasti Sfhnta Liturghie gi parastasul pe care-l vom s6virqi peste
c6teva clipe vor fi bine primite inaintea Domnului, pentru cei dragi ai noqtri, sI
rostim cu tofii
,,Dumnezeu
s6-i ierte gi sa-i odihneasc6!" Amin'
542. Pr. prof. dr. C. GALERIU, Cuvdnt pentru rdntluielile celor de pe urmd..., p. 34.
543. MAETERLINCK, Maurice (1S82-1949), Sablier, p. 127, apud T. SIMENSCHY, op. cit',
p.326.
544.YeziDicl. A. BAILLY,p. 1476, col. III:
,,ttction
de placer auprAs..." ou,*t'our les yeux
de..."; ,,action
tle se prdsenter en public" etc. Vezi
9i
Pr. prof. dr. E. BRANI$TE, Lituryica gene-
rald..., p. 494.
138
III. 3. c. PARENEZE iN CeZUnr DE CALAMITATI NATURALE,
SAU ALTE NENOROCIRI
Nenorocirile care se abat asupra unui
linut,
sau unei parohii, nu pot fi trecute
cu vederea din planul propovlduirii. Pe ldngl ruglciunile specifice care se fac in
asemenea situafli, preotii vor rosti qi scurte cuv0ntdri de mdng0iere gi imblrbEtare
pentru cei lovili de o nenorocire sau alta. Avem exemple in acest sens la Sfinfii
Vasile cel Mare qi Ioan Gurd de Aur. Primul ne-a l6sat o cuv6ntare cu prilejul unei
secete, urmatl de foamete. Cuvdntarea este tradusd de Pr. Nicolae Donos gi
tiparita in vol. Modele de cuvdntdri bisericeStiso'. SfEntul Vasile face mai intAi o
analizd a cauzelor grelei incercf,ri care s-a abdtut asupra oamenilor, arit6nd ci
,,Necazurile Si
durerile sunt trimise
Si
cu scopul de a tncerca su/letele, a ispiti
inimile
Si
a scoate la iveald pe cei virtuoSi,
fie
bogali,
/ie
sdraci. in astfel de
impreiurdri nu existd mai bund piatrd de fncercare
Si
pentru unii qi pentru
ceilalli; dupd rdbdare se cunoaste valoarea
fiecdruia,
anume: bogalii sunt oare
darnici
Si
milostivi? Sdracii sunt ei oare inzestrali cu rdbdare, sau, dimpotrivd,
cdrtitori
Si
nerecunoscdtori, ori schimbdndu-se dupd tmpreiurdri, ca niSte trestii
cldtinate de vdnt?
"s4('.
Dar nu uitA sd incurajeze pe cei napastuifi:
,,Nu
te descu-
raia! Cdci descuraiarea peste mdsurd este izvor al pdcatului. descuraiarea
sldbeEte mintea, tulburd sufletul
Si
duce pe om la pdcatul greu al nerecunoStin[ei.
Dimpotrivd, pune(i nddeidea in Dumnezeu. Ce, crezi cd El trece cu vederea
necazul sau lipsa tn care te zbali?
"5a'
Smntul Ioan Gurd de Aur a excelat qi in pareneze la astfel de momente. Dam
ca exemplu Cuvdntdrile despre Statui'or qi Omilia dupd cutremur".inlegdturd cu
primele, amintim c6 ele au fost rostite in urma unei revolte din anul 387 a antio-
hieniloq care au ddrdmat statuile impiratului Teodosie, din pricina miririi unor
taxe. Furia impdratului la auzirea vegtii a fost foarte mare, ameninfand cu exter-
minarea totald a oraqului. in aceste condilii, episcopul Flavian s-a dus la Constan-
tinopol, pentru a cere iertare impiratului, in numele poporului, iar Sf. Ioan Gurd
de Aur a rostit in Antiohia cuvdntdrile despre statui, spre a imbdrb6ta pe loca-
nici"". Mai intdi evidenliaz6 gravitatea evenimentului:
,,Ce
sd spun
Si
ce sd grd-
iesc? Vremea de
fald
e a lacrimilor, nu a vorbelor: a tdnguirilor, nu a cuvdn-
tdrilor; a rugdciunii, nu a discursurilox Mdrimea celor sdvdrSite e aSa de cum-
plitd, rana e atdt de greu de lecuit, meteahna e atdt de ndprasnicd
Si
mai presus
de orice tdmdduire, avdnd nevoie de aiutorul cel de sxls"ssr, iar apoi propune
solutia:
,,Sd
vd tntoarceli la cugetul cel drept
Si
atunci vor tnceta relele ce au
cuprins cetatea. Biserica nu este un teatru, ca sd ascultdm pentru desldtarea
545. Hugi, 1927,p. l-23;vezi gi fragmentul reprodus in MMS, an. XXX, 1954, nr. l-2,p. 19-22.
546. lbidem, p. I l-12.
547. Ibidem, p. 14.
548. Traduse la noi de
$t.
BEZDECHI, in vol. Prcdici la statui, partea I, Rrn. V6lcii, 1937,232 p.
549.La J. BAREIILE, Oeuvres comp0tes de S. J. Chrysostome,
( Opil.ia tdv oeiopov), texl
grec-francez, Tom. IV Paris, 1866, p.495-500; Anexd...,p.243-245.
550. Vezi Pr. prof. dr. L G. COMAN, Patrobgie, p.200.
55 l. La
$t.
BEZDECH| op. cit.,Predica a II-a Despre Stutui, p. 46.
139
noastrd! De aici trebuie sd pleci cu un
folos,
alegdndu-te cu ceea ce este de
prel...""'.
$i
pulin mai incolo adaugd:
,,Bizuindu-ne, deci, pe aceastd credinld, sd-L
chemdm (pe Dumnezan, n.n.) necurmat, sd ne indeletnicim ctt rugdciuni
Si
sd ne ingri-
iim
cu toatd os,irdia de celelalte virtu[i, ca sd scdpdm de primeidia ce bate la uSd,
Si
sd ne
facem
wednici de bunurile viitoare, de care
fie
ca sd avem cu tolii parte'6n.
Omilia dupd un cutremur, a fost rostitii tot in Antiohia, dar nu se qtie cdnd gi
in De imprejurdrissa. Aceasti predici nu este foarte extins6, comparativ cu predi-
cile hrisostomice, in general. Totugi, rostirea ei depEqegte 45 min. ca timp. Dup6
cum reiese din text, Sfintul Ioan era bolnav c6nd a rostit-o. Totuqi face un efort
suplimentar, spre a nu-i ldsa nemdngdiafi pe cei care agteptau cuvdnt de la el. Felul
cum motiveazdacest efort este de-a dreptul
jertfelnic
Ai
genial, totodati:
,,Astfel
o
mamd, chiar bolnavd
/iind,
va prefera ca pruncul sd-i sugd sdnul cu riscal de a o
secdtui, decdt sd-l vadd murind de
foame.
Astfel prefer
Si
eu sd-mi vdd trupul
secdtuit... Cdci cine n-ar
fi fericit
sd-Si verse sdngele pentru voi, care ardeli de
credinfu
Si
ave(i un zel admirabil, manifestdnd sentimente de pocdinld atdt de
impresionan[s2
"sss
Sf]ntul Ioan arati, apoi, cAteva din cauzele pentru care Dum-
nezev a pedepsit cetatea (nemilostenia
bogatilor, viciile de tot felul etc.), dar incu-
raieazd. pe creqtinii care s-au remarcat prin rugiciuni qi privegheri in acele zile de
urgie, numindu-i
,,protectori
Si
salvatori ai cetdlii"ss6.
Asemeni acestor doi mari Sfinfi Parinli, propovlduitorii de astdzi sunt datori
sa mingdie prin cuvdnt pe cregtinii lovifl de necazuri. Un exemplu edificator in
acest sens ne-a lSsat in literatura nostri omiletici neobositul ierarh Grigorie
Comga, intr-o parenezd intitulati Predicd la caz de nenorociri extraordinare
(revdrsdri de ape, secetd mare, etc.), pe care o reproducem in Anex6"'. Cuvdntul
are in fa!6 un text scripturistic, care-i imprima de la inceput o notd incurajatoare:
,,Eu
sunt Dumnezeul tdu, cel ce
lin
dreapta ta, carele zic
lie:
nu te teme!" (Is. 4l,
13). Iata cum motiveazd,, apoi, autorul existenla necazurilor:
,,Dumnezeu
trimite
necazurile, pentru ca omul sd-Si dea seama cd nu pdmdatul este
lara
lui ade-
vdratd. Dumnezeu vede cdnd lucrurile pdmdnteSti pot sd devind o primeidie pen-
tru om
Si
atunci ti trimite nenorociri ca sd se desmeticeascd. Intr-adevdr prin
necazuri tnvald pe om la tdrie. Arborii mari prin
bdtaia vdnturilor se intdresc.
Aurul nu se scoate din topitoare pdnd ce nu s-a curdlit deplin..." Dacd inceputul
parcnezei l-a fEcut printr-un text biblic, ales cu tact pedagogic, tot aga gi sfrrgitul
este reprezentat de un citat deosebit de semnificativ:
,,Nu
sunt vrednice pdtimirile
vremii de acum de a se asemdna cu slava viitoare, care va sd se descopere tntru
zroi
"(Rom.8,
l8).
552. Ibillem, p. 47.
553. Ibidem, p. 65.
554.
,,Quelques
de ses paroles induisent A croirc qu'il pntnoqa ce discuurs hors de la ville, dans
une des eglises pour lesquelles les habitants d'Antioche avaient une dlvotion particahAre. Aucun
rensegnement ne nous ttli/ie sur l'annie ou se produisit ce tremblement de terre(subL n.), la J.
BAREILLE, op. t'it., p.495.
555. Ibidem, p. 496.
556. Ihillem, p. 500.
557. Extrasd din vol. De lu leugan pind la moarte, Arad, 1927, p. 3l-33; Anexa, p.245-24.6.
140
rF
DupI incursiunea pe care am fbcut-o in aceastd categorie de pareneze, prin
analizarea cdtorva modele, addugdm cd Molitfelnicul cuprinde gi rugiciuni la boli
molipsitoare, la weme de secet6, sau de prea multd ploaie, la izbdbirea de cutre-
mure qi la orice fel de nenorociri ce se pot abate asupra unei comunitifi, rugiciuni
care sunt incadrate in anumite rdnduieli, alcdtuite cu scopul de a atrage mila.lui
Dumnezeu qi, totodatS, de a incuraja pe credincioqi in astfel de situafii's*. Aces[ al
doilea scop trebuie intarit qi cu un cuvdnt parenetic, aga cum amvdnfi c6 au pro-
cedat, de exemplu, Sf. Vasile cel Mare qi Ioan Gurd de Aur, in situalii similare"'.
Astfel de pareneze vor include in cuprinsul lor versete biblice (sau chiar pilde
scripturistice) pi"in care se evidentiazd faptul c6 nenorocirile sunt trecitoare,
veqnicd fiind purtarea de grija a lui Dumnezeu. Totodatd, se va face apel la cuvinte
intiritoare ale Sfinfilor Parinfi. Nu vor lipsi, desigur, elemente incurajatoare luate
din viafa cotidianS, respectiv din mediul concret in care vietuiesc ascultltorii, aqa
cum a procedat episcopul Grigorie Comqa ?n pareneza analiz-atd mai sus cu titlul
Predicd la caz de nenorociri extraordinare
(revdrsdri de ape, secetd mare etc)s''.
Tematica acestor pateneze se va conforma cazurilor concrete, dar va
finti
spre
scopul principal enunlat deja: intdrirea nddeidii credincioSilor in Dumnezan.
IntrucAt in
tara
noastrE se abat adesea calamitali naturale, precum cutremurele,
inundafiile, molime, secete g.a. preotul va utiliza acest gen parenetic ori de cdte
ori se vor intdmp^la astfel de nenorociri. In acest mod va aplica principiul actua-
litd(ii omiletice.lntrucit la noi cele mai frecvente calamitiili sunt cele provocate
de inundafii, propunem mai
jos
un model de parenezd la astfel de cazuri.
Model de parenezi in cazuri de inundafii
PLAN
Textul:
,,Eu
sunt Dumnezeul tdu, Eu intdresc dreapta ta
Si
ili zic: <du te teme, cdci eu sunt aiu-
torul tdu.)r" (ls. 4l, l3);
Formula de adresare:
,lubilii
mei
/ii
tluhovnicesti."
Introducere: - via{a oarnenilor este presirati atAt cu bucurii cAt gi cu necazuri;
- peste (inutul nostru s-au abitut inundafii care au provocat o mare intristare;
Tratare: - de ce Dumnezeu ingiduie necazurile?
- cum trebuie s6 primim, din punct de vedere cregtin, necazurile ce vin asupra noastrd;
- intdrirea nndeidii in Dumnezeu, Care va aiuta la ieSirea din necaz.
Incheiere: - indemnuri la strAngerea de ajutoare pentru sinistrafi.
- evocatea unei rugdciuni din slujba speciald lhcut6 pentru incetarea ploilor.
PARENEZA DEZVOLTATA
,,Eu
sunt Dumnezeul tdu, Eu intdresc dreapta ta
Ei
ili zic: <Nu te teme, cdci eu
sunt aiutorul tdu.>
"
(Is. 41, 13);
558. De ex. Molitlizlnicul, edilia 1937, p.343 - 427
559. Vezi supra p. 138-139.
560. Anexi, p.245-246.
t4t
Iubilii mei
fii
duhovniceSti,
Am citit aceste cuvinte din Sf0nta Scripturi, spre a ne aduce aminte de Tatil
nostru Cel ceresc, spre Care ne indrept6m nddejdea, acum, cind peste
finutul
nos-
tru s-au abatut mari inundafii care au provocat, nou6 tuturor, multd intristare. Noi
qtim ca viala omului este presdrata atit cu bucurii, cdt qi cu necazud. De aceea qi
Sf. Ap. Pavel indeamnd:
,,Bucara(i-vd
cu cei ce se bucurd
qi pl6nge(i cu cei ce
plfrng!" (Rom. |2, 15). Acum suntem chemafi sd pldugem cu cei ce pldng, nuin
sensul vdrsarii de lacrimi, ci in scopul de a fi aleturi, spiritual
9i
material, fala de
cei care au suferit mari pagube in urma acestor calamitdfi. De aceea am s6virqit
astizi o slujb[ speciald, prin care ne-am rugat cu genunchii pleca]i, ca Bunul
Dumnezeu sd ne intdreascS, spre a trece creqtinegte peste suferinfele de acum.
Iubili credincioSi,
Ori de cAte ori se abat asupra noastrd necazuri, ca cele de acum, sau de a1t6
natur6, se ridica intrebari de genul
,,de
ce Dumnezeu ingnduie necazurile?
,,Este
greu de dat un rdspuns complet, pentru c6, de fapt, numai El gtie cu adevdrat de
ce se intdmpld aqa. O incercare de rispuns putem avea, totuqi, dacd apelam la
Sffinta Scripturd qi la Sfinlii Parinli. Vom observa, din exemplele pe care le vom
evoca, ci Dumnezeu, fie ne pedepsegte pentru pdcatele noastre, fie ne pune la
incercare credinla, ddrnicia, rdbdarea g.a. Astfel, cuvintele rostite de Domnul prin
profetul Isaia sunt in mare mdsurd actuale:
,rNelegiuirile
voastre au pus despfir-
(ire intre voi
Si
Dumnezeul vostru qi pdcatele voastre L-au
ffrcut
sd-$i ascundd
fa(a...
Pentru crt mfrinile vofrstre sunt tntinate cu shnge
Si
degetele voastre cu
nelegiuiri; buzele voastre grdiesc cuvinte mincinoase
qi limba voastrd strAm-
bdtate... (Is. 59, 2-3). Agadar, putem recunoaqte, frrE a greEi, ci Dumnezeu ne-a
pedepsit pentru pdcatele noastre. Aceasta nu inseamnd cd nu ne iubegte. Cdci zice
dumnezeiasca Scripturi:
,rDomnul
ceartd pe cel pe care il iubeEte
Si
ca un
Pdrinte pedepsegte pe
feciorul
care Ii este drag..."
(Pilde 3, l2). Pe de altd parte,
prin necazuri, ni se incearcd credinta, a$a cum gtim din pilda dreptului Iov, cunos-
cuti noud tuturor. in duhul acestui exemplu biblic, spune Sf. Vasile cel Mare:
,,Necazurile Si
durerile sunt trimise
Si
cu scopul de a incerca sufletele, a ispiti
inimile
Si
a icoate la iveald pe cei virtuoSi,
fie
bogali,
fie
sdraci. in astfel de
imprejurdri, nu existd mai bund piatrd de fncercare
Si
pentru unii
Si
pentnt
ceilalli; dupd rdbdare se cunoaste valoarea
fiecdruia,
anume: bogalii sunt oare
darnici
Si
milostivi? Sdracii sunt ei, oare, tnzesrali cu rdbdare, sau, dimpotrivd,
cdrtitori
Si
nerecunoscdtori? Sau, schimbdndu-se dupd impreiurdri, ca niSte
trestii cldtinate de vdnt..."s6t.
Acestor explicafii le addugim cuvintele unui episcop romtn, de wedincd po-
menire, Grigorie Comqa de Arad (1889-1935):
,,Dumnezeu
trimite necazurile,
.pentru
ca omul sd-Si dea seama cd nu pdmdntul este
lara
lui adevdratd. Dum-
nezeu vede cdnd lucrurile pdmdnteSti pot sd devind o primeidie pentru om
Si
atunci
561. La Pr. N. DONOS, op. cit., p. ll'12.
142
fi trimite nenorociri ca sd se desmeticeascd. intr-adevdr prin necazuri tnvald pe
om la tdrie. Arborii mari, prin bdtaia vdnturilor se tntdresc. Aurul nu se scoate
din topitoare pdnd nu se curdld deplin..."K,2
Care trebuie sa fie atitudinea noastrd fata de nenorocirile ce vin peste noi?
Exemplul cel mai elocvent il avem tot la dreptul Iov, care, dupd ce a pierdut toate
bunurile materiale pe care le avea a rostit cu senindtate:
,,Gol
am iesit din pante-
cele mamei mele
Si
gol md voi tntoarce tn pdmdnt! Domnul a dat, Domnul a
luat;
fte
numele Domnalui binecuvfrntat!*(1,21).
$i
tot el spune, putin mai
departe:
,,Fericit
este omul pe care Dumnezeu tl mustrd! sd nu dispreluiesti cer-
tarea Celui Atotputernic. Cdci El rdneste
si
El leagd rana, El loveste
Ei
mdinile
Lui tdmdduiesc (4, 17-18). Acest exemplu minunat ne intdreqte pe noi acum,
bineqtiind cd Dumnezeu nu ne pdrlseqte, de fapt, niciodati:
,rlatd,
Eu sunt cu voi
tn toute
zilele,
pdnd la sfirqitul veacurilor!" - a spus M6ntuitorul Iisus Hristos
(Matei 28, 20). Sd zicem, agadar, cu Sf. Ap. Pavel:
,,Sd linem
mdrturisires
nddeidii cu neclintire, pentru cd credincios este Cel ce a
figdduit!,,
(Evr. 10, 23).
in acelagi duh, grlieqte
Sf. Vasile cel Mare:
,,Nu
te deicuraja! Cdci descura-
iarea
peste mdsurd este imor al pdcatului, sldbeste mintea, tulburd sufletul
si
duce pe om la pdcatul greu al nerecunostinlei. Dimpotrivd, puneli nddeidea in
Dumnezeu. ce, crezi cd El trece cu vederea necazul sau lipsa in care te zbali?"''3.
Chiar gi cel care a pierdut totul, in urma acestui cataclism, poate, prin credin!6,
nAdejde qi dragoste de munc6, s-o ia de la capdt. Ne amintim, in acest sens, de
indemnul inspirat al unui poet britanic, de origine indiand, Rudyard Kipling, lau-
reat al premiului Nobel, in extraordinara poezie If (Dacil, in care spune, la un
moment dat:
,,De
poli risca deodatd intreaga ta avere /
$i
tot ce-ai stdns tn viald
sd pierzi tntr-un minut /
$i-atuncea, fir-a
scoate o vorbd de durere / Sd-ncepi a.go-
niseala, cu calm, de la-nceput..."5'*.
Ceea ce avem de frcut, practic, ne invald Sf. Ioan GurI de Auq care ne reco-
mandi un comportament cregtin pe care sd-l urmlm neabitut:
,,Sd
vd intoarce(i
la cugetul cel drept
Si
atunci vor inceta relele ce ne-au cuprins. Biserica nu este
un teatru, ca sd ascultdm pentru des/dtarea noastrd! De aici trebuie sd plecdm
cu un
folos,
alegdndu-ne cu ceea ce este mai de prel... Bizuindu-ne pe aceastd
credinld, sd-L chemdm pe Dumnezeu necurmat, sd ne tndeletnicim cu rugdciuni
Si
sd ne tngriiim cu toatd osdrdia de celelalte virtili, ca sd scdpdm de primeidia
ce bate la uSd,
Si
sd ne
facem
vrednici
Si
de bunurile vielii viitoare..."s"s.
562. Predicd lu cozuri de nenorociri..., din vol. De la leagdn pdnd la moarte, Arad, 1927, p. 32
563. La Pr. N. DONOS, op. cit., p. 14.
564. Traducere liberi. Textul original:
,,lf'you
can make one heap of'all your winnings / And risk
it on one turn o/ pitch<tnd-toss / Ancl ktse, und sturt again ut your beginnings / Antl never breathe
u worul ubout your /o.r's", din vol.,Treusury ol'english
yerse
new and old, by A.S. COLLINS,
London, 1934, p.360; Rudyard KIPLING, 1865-1936; (Premiul Nobel - 1907).
565. Pretlicu u II-u Desprc Stutui, apud
$t.
BEZDECHI, op. cit., p. 47,65.
r43
Iubili credincioSi,
Avdnd inaintea inimilor aceste inv6!6turi, vom pleca spre casele noastre cu
nndejdea sporia ci Dumnezeu, ca un P6rinte bun, ne va ocroti qi in aceste zile
grele pentru noi. va trebui, totodatd, s6 depunem partea noastrE de efort, spiritual
gi material. Sr fim alaturi de cei nap6stuifi gi cu rugiciunea gi cu bratele gi aju-
torul concret. in acest sens, socotimia este necesar ia cei ce au posibiiitali-mate-
riale sd contribuie financiar, sau cu obiecte, la colecta pe care o deschidem pentru
cei sinistrafi. Aqteptam cu incredere roadele darniciei dumneavoastr6.
Sa-I mulfumim, agadar, Domnului, c6 ne-a invrednicit sd participim la sfhnta
slujba de astizi, care ne-a int6rit nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu. incheiem
invocind o scurti rugdciune, pe care am auzit-o pulin mai inainte, in timpul sluj-
bei:
,,
Cdtre Tine, Mdntuitorul nostru, Dumnezeule prea veSnice, alergdm noi
pdcdtosii robii Tdi
si
cu lacrimi intru pocdinld cdzdnd strigdm
fie:
iartd, iartd,
indurate, pe poporul cel
fdrd
de rdspuns,
si
sd nu ne pierzi pe noi cu revdrsarea
ploilor celor nemdsurate
Ei
cu reaua prefacere a vdzduhurilor; ci dd senin
si
tnmulyeqte roadele pdmAntuhi,
ca un lubitor de oameni"',,6. Amin.
Tot un moment de intristare
"rr"
.o"J,r,
Ei
plecarea preotului in altd parohie,
eveniment ce se petrece adesea in zilele noastre. intristare mai ales pentru credin-
ciogii care s-au ataqat sufletegte de preotul care i-a pastorit cu wednicie. Desigur,
la un astfel de moment, preotul care pleacd va rosti o parenezdpotrivita cu situalia
dat6: le va mul;umi credinciogilor pentru sprijinul acordat in misiunea desfbguratd
gi ii va incuraja sd aibd nddejde cd Dumnezeu le va rdndui curdnd un alt p6stor, pe
care ii indeamni sa-l sprijine cu toatd solicitudinea, pentru bunul mers al vielii
religioase. Astfel de cuv0ntiri implica o stare emolional6 deosebitd, de ambele
pdrfi, vorbitor qi ascultdtori. Se vor evita, desigur, frazele lacrimogene, dar tonul
general va fi plin de duiogie, ca expresie a dragostei ce s-a creat intre pistor gi
pastoriJi. Se va sublinia faptul ci despdrlirea nu va fi total6: comuniunea creatdva
continua prin rugdciunile pe care preotul le va face penku cei pe care i-ap6storit,
asemenea gi credincioqii pentru fostul slujitor.
O astfel de cuvdntare a rostit Sf. Grigorie Teologul cu ocazia renunldrii la
scaunul arhiepiscopal din Constantinopol, in iunie 381, din care reproducem
urmdtorul fragment:
,,k
las cu bine biserica invierii care-li ai numele din dreap-
ta credin(d; te las cu bine monument al biruinlei...Te las cu bine mare
Si
vestitd
bisericd...Rdmas bun voud tuturor locasurilor sfinte ale credinlei...Rdmdne(i cu
bine Sfinli Apostoli, ceresc sobor, care mi-ali servit ca indrumdtori in luptele
mele; te las cu bine scaun episcopal, cinste invidiatd
Si
plind de pericole... Rdmdi
cit bine sinod al episcopilor, fmpodobit cu virtutea
Si
vdrsta preolilori voi toli slu-
iitorii
Domnului la Sfanta Masd; vd las cu bine cor al nazareilor, armonie a
566. Rugdciune la pktuue multd (Sedeulna gl. a.l S-lea), Molitl'elnic..., p.414.
t44
psalmilori bdtAile pioase,
fecioare
smerite, cete de orfani
Ei
vdduve, oehi ai
sdracilor fndreptali cdtre Dumnezan
Si
cdtre mine; vd las cu bine case ospitaliere,
prieteni ai lui Hristos
Si
aiutoarele newinlelor mele. Bun rdmas voud care,iubili
predicile mele, mullirne ce vd'tmbulzeali tn bisericd. Yd las cu bine impdrali cu
palatele voastre
Si
curtenii voStri, credincioSi,sau nu tmpdratului, dar fn cea mai
mare parte credincioSi lui Dumnezeu. Bun rdrnas eetate suverand
(cdci an voi
mdrturisi adevdrul, chiar dacd rd.vna ta ar
fi
neegald cu
gtiinla) momentul des.
pdrlirii a tndulcit cuvintele mele... Yd las cu bine tngeri pdzttori ai acestei bise-
rici, care ocrotili prezenla mea gi veli ocroti surghiunul maC
Si
Tu, Tleime S/iintd,
cugetul meu gi slava mea...pdzeEte poporul meu..."tr'. Desiggr, motivele perfiru
"aie
u plecat Smntul Grigorie nu se potrivesc cu situaliile din zilele noastre. De
aceea, tomrl
gi tematica se vor adapta conform datelor concrete, individuale. Vor
prevala cuvintele de mulfumire fafa de enoriagi, totodat5 indernnuri
pentru
pastrarea dreptei credinte gi a bunelor moravuri alIturi de noul slujitor care va fi
rinduit.
567. MIGNE, P.G. xxxY Oratio XLIL Supremum vale, col' 490491, apud arhim' V' MICLE'
Trepte spre umvon, Rm. Vilcii, 1993, p. 6l-62.
ry
ELEMENTE
SPECIALE CU PRIVIRE
LA EFICIENTA
PARENEZEI
ry. 1. SCURTA ANALIZA A RAPORTULUI CULT-PREDICA,
iN cBNBneL
$I
cuLT-penrNBzA, iN spncrat.
IMPLICATII
INTERCONFESIONALE
Din analiza prerontatd
in capitolele anterioare s-a putut observa, prin exemple
concrete, locul qi importanla parenezei in cultul Bisericii ortodoxe. Ne-am pio-
pus, totugi, s6 facem gi cdteva precizai
speciale cu privire.la echilibrul ce se
impune intre ceremonialul cultic
Ai
rostirea parenetica, tot din rafiuni practice.
Ayem in vedere, in primul rand, situaliile extreme: cdnd nu se predicd dbloc'n,
si
cdnd se predicd necorespunzdtor (pinabordarea
unor teme incompatibile cu slu-
jba
respectivS, sau cu situalia datd, neincadrarea cuvdntrrii intr-un timp optim,
utilizarea unui limbaj neadecvat etc.). Aceste extreme, ambele periculoasi, piovin
dintr-o ignorare a valenlelor ad6nci, liturgice, pe care le incumbr cultul orodox.
lntruc6t astfel de atitudini greqite au fost gi sunt influenlate gi de unele practici gi
atitudini protestante,
uneori chiar gi catoiice, ne-am propus s6 vedem lucrurile
interconfesional, urm6rind in special modul cum se prezintd raportul cuvdnt -
Taind in lucrarea de mdntuire a Bisericii. Vom vorbi in principiu de raportul cult
- predicd, in general,
raport cdruia se substituie, implicit, gi cel dintre calr -
parenezd,
care ne intereseazE in mod special.
l
Un motiv, la fel de important ca cele invocate mai sus, pentru care abordam
problematica
acestui raport, este evidenlierea rolului rostirii omiletice in actul
mAntuirii. Propriu-zis, cd lucrarea harului mdntuitor este precedatd de lucrarea
harului credinyei, care vine prin sluiirea tnvdldtoreascd, aqacum inspirat scrie Sf.
Ap. Pavel:
,,credinla
este din auzire, iar auzirea prin cuvdnfiil rui Hristos"
568. Persisti pe alocuri falsa convingere ci o slujbi b ine sdvirsitd ar face de prisos predica. Sau
ci Sfintele Taine, de exemplu, igi sunt suliciente in procesul liturgic. Desigur, o sluibd sivhrEiti
canonic este conpkfi
$i frrA
predicd. Dar, includerea predicii in actul liturgic (intruc it predica, act
liturgic, trebuie consicleratd ut
ldcdrul
parte din sluibd),are o irnportanF capitala. Chiar daci preo-
tul este inzestrat cu toate calitifile unui liturghisitor adrnirabil gi ale unui conducitor cu tact pastoral
desivirgit, {hrii predicfl se va lipsi de unul din cele trei atribute debazA ale slujirii, climensiunea
invdldbreuscd Celor rezervafi in aceasti privinfn, le riispunde sf. IOAN GURA DE Al)R:
,,Dacd
ai avea sabia Duhului, incdt sd poli
face
minuni
Si
prin minuni sd inchizi gurile celor nerusina(i,
ei bine, atunci n-ai avea nevoie de aiutorul predicii Dar mai bine zis, nici atanci nu este
ldri
de
folos
predica, ci chiar de neapiratd trebainld"
$i fericitul
Pavel a intrebuitrlat<t deSi uimea pre-
tutindeni cu minunile sale.,.", Despre preolie, trad. de
pr.
D. FECIORU, in BoR, an. LXXV 1957,
nr. 10, p.971.
l0
146
(Rom. 10, 17). Astfel, predica este cea care face inceputul lucrdrii mdntuitnare tn
sufletul credinciosulufo"
, finta
principald a propovdduirii cregtine fiind soteriologicd"'.
a. Specificitatea cultului ortodox. Pentru o infelegere clar6 a problemei se
impune, mai int6i, evidenlierea citorva tr6s5turi de bazd, ale cultului ortodox.
Atunci c6nd acestea sunt recunoscute qi respectate, predicii i se acordd statutul
firesc de act liturgic, parte integrantd a cultului divln. Spus mai direct, slujitorul
carc ofrciazd cu ddruire qi congtiinciozitate, cunoscdnd semnificafia actelor cultice
pe care le sdvdrqeqte, va fi eficient gi in exercitarea obligaflilor omiletice. Sd nu se
uite c6 ?nsuqi cultul creqtin este un miiloc de pdstorire a sufletelor"'. Cind se
ignord acest fapt, predica nu-gi implinegte scopul bine-cunoscut. Mai grav, aduce
gi prejudicii cultului insugi. Altfel spus, cind o slujba este oficiatd necorespun-
zdtor va atrage nemulfumirea credinciogilor prezen|, fapt care va compromite
gradul lor de receptivitate in momentul predicii: ei vor fi foarte pulin dispuqi sa
asculte rostirea unui slujitor
,,care
qi-a batut
joc
de slujbd", cum din pdcate se
spune uneori. Pe de altl parte, dacd in urma unei slujbe frcute corect, credndu-se
o atmosfera liturgica debsebita, slujitorul va ayea o prestafie omileticd slabd,
impresia finald negativd se va rdsfr0nge gi asupra ceremonialului siv6rgit anterior.
Iar cdnd ambele prestalii, culticd
Si
didacticd, sulnt sub nivel, credinciosul va
fi
martorul indignat al unui dezastru liturgic. Agadar, rdspunderea misionard a
liturghisirii gi catehizirii (in sensul total, al exercitdrii depline a laturii
invdfdtoreqti) este determinant6 pentru angajarea sufleteasc6 a credinciogilor in
actul m1ntuirii. Revenim cu sublinierea faptului cd o congtientizare de cltre sluji-
tor asupra frumuselii qi valorii soteriologice a cultului, va determina o atitudine
responsabili qi asupra obligaliilor omiletice. Parintele prof. Ilie Moldovan atrage
atenlia c6,,semnul distinctiv al cultului ortodox este mirturia Sffintului Duh, care
trdiegte qi lucreazd in BisericS, Drth
,,pe
Care lumea nu poate sd-L primeascd,
pentru cd nu-L vede, nici nu-L aude" (Ioan 14, 17). Ucenicilor Sdi, Mdntuitorul le-a
spus, ins6:
,,Voi
il cunoa$teli, cd rdmdne la voi
Si
tn voi va
/i"
(loan 14, l7).
Agadar, pentru a fi un autentic slujitor al cuvintului, lucrltorul celor sfinte se
569. Pr. prof. dr. Petre REZU$, Principiile ortodoxe ale propovdtluiril, in MO, an. XXI, 1969,
nr. l-2, p. 7. Altfel spus,,Cuvintul tlivin, primit de credincios prin intermendiul predicii, iniliazd
lucrarea, luminind
Si
intdrind credinla necesard acceptdrii S/intektr Taine, iar Slintele Taine
acoruld harul dumnezeiesc necesar mdntuirif'- Arhim V. MICLE, Trepte spre amvon, Rm. VAlcii,
1993, p. 33.
570.
t
Vasile COMAN, Episcopul Oradei, Scrieri de teobgie lituryicd
$i
pal$orald, Orzrder, 1983, p.
303.
571.
,,Persoanele
cure servesc (slujesc, n.n.) trebuie sd
/ie
ele, mai tntii de toate, pdtrunse de
:;finqenia
Si
sublimitateu ucestui cult. De uceeu, clerul trebuie sd lase bald griju ceu lumea.scd
Si
sa
se dezbrace de orice preocupare personald atunci cind tmbracd haina sfinlitd pentru a sdvdrSi cul-
tul creStin. Numai dacd
face
acest lucru va putea sd liturghiseuscd cu demnitate, cu liniqte, cu cltt'
ritate tn expresie, cu clusicism in miscdri
Si
mebdie
Si
cu tuata sfinlenia cerutd de solemnitatea cul-
tului. Celebrarea slujbektr ortodoxe sd nu
fie
pentru nici un cleric o repetare mecanicd a aceluiasi
lucru, o sdvdrSire
ldcutd
cu grabd, cu neutentie, cu necaviin(d, cu nervozitute, cu tngrdmadire de
cuvinte, cu ge.tturi
Si
miscdri nepotrivite, ci cultul sd
fie
penbu tuli prileiul cel mai s/iint prin care
sufletele se inalsd spre Dumnezeu. Preotul trebuie sd liturghiseascd astfel tncdt el insu$i sd aibd in
orice clipd convingerea ca prin slujba pe care o sdvdrSeSle influenteazd tn gradul cel mai inalt
asuprq tituror oaieniktr care participd' la acestd sluibd", vezi la Pr. prof. dr. Spiridon CANDEA,
Cultul creStin ca miiktc de pdstorire a sufletelor, in R.T. l/1937, p. 9.
147
cuvlne sa se numere printre ucenici""2. Pentru o perspectivd de ansamblu asupra
cultglui, creiondm aiii cdteva din trdsdfiJrile lui fundamentales?r: - are importa'nld
vitald,.mdntuilqare, pentru credinciogi; este ierarhic, sdvArgit adic6 de- pemoan"
investite.prin hirotonie; este eclesiolo,grc sau comunitar; esie institulioial, Bise-
rica fiind o institulie divino-uman6;
se caractertzeazd. prin vechime
si
tegdturd
neintreruptd
_cu
trecutul, slujitorii lui avdnd hirotonie de succesiune iposiofica;
este bogat, dezvoltat qi variat, plin de solernnitate qi strdlucire; este mistico-sim-
polic-, pe
{e 9
nar!9 si
realist, pe de alta parte; este p ancosmic, hecdnd de pragul
Imparafiei cerurilor. cu toate ca tadiytonalismul este specific ortodoxiei,
Biserica nu se opune tnnoirii, dar nu in sensul modificirilor (! mutildrilor), spre
care-au permanante
tendinle cultele protestante (qi neo...), de asemenea romano-
catolicismul cu al sdu aggiornamenlo propulsat de Conciiiul Vatican II, ci in sco-
pt;J addncirii,.tnsusirii, integrdrii g.a.In
Biserica ortodoxa nu se poate vorbi de
existenla unei stdri
!9
cnzL in problema acomod6rii cultului la 6erinlele lumii
contemporane,
,,credinciogi!
gi slujitorii fiind foarte atagafi de cultui divin gi
forme-le sale, care, de altfel, tn deceniite de comunism iotatitar, au constituit
qrincloglyl-miilog p a pdstra
credinla strdmto$eascd gi o-i
fine
pe uedinciosi
legali de bisertcd""o.
Innoirea trebuie infeleasd, agadar, ca o necesitate de aface ritualul,,mai trans-
P.arell
prin credinld, astfel incdt credinciogii sa aibi in cadrul cultului conqtiinla
gi evidenla cr kdiesc in Hristos gi se zidesb in El'o". De altfel, cultul nu este numai
memorie, ci eveniment mdntuitor prezents,".
Numai cine cunoaqte diniuntru, prin
trdire, culful ortodox iqi poate da seama, deodatd, de fiumusefea, sublimitatea gi
conlinutul lui mdntuitor.
,,Cultul ortodox - afirmd sergiu Bulgakov - este ceva
unic in creStindtatea tntreagd. El uneSte.calmile inspiraliei creStine cu cea mai
frumoasd
mostenire anticd primitd din Bizanl. Viziu.nea
frumuselii
spirituale se
uneste cu cea a
frumuse(ii
lumii. Este cerul pe pdmdnt, manifestarea lumii spiri-
tuale; este arta ideald, care prin ea tnsdsi ne dd sentimentul dulcefii Bisericii...'$".
572. Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvdntul lui Dumnezeu in Scripturd
Si
Tradilie, in MMS,
an. LXV, 1989, nr. 3,p.17.
573. Utilizam studiul Pr. prof. dr. Ene BRANIgTE, Cultul Bisericii Ortodoxe Romine,
fald
tle
cultul celorlalte confbsiuni crestine
si
al sectelor din
lara
noastrd, in S! an. III, I 95 I
,
nr. l-2, p. 3-25.
574. Pr. prof. dr. N. NECULA, Cultul liturgic
f'a1d
de nevoile
Si
crizele spirituale ale timpului
ro.s/ru, Referat prezentat in cadrul Seminarului ortodox privind innoirea in cult,
finut
la Bucuregti
intre2l-27 oct. 1991, in BoR, an. clX, 1991, nr. 10-12, p. 107.
p.c.
sa face urmrtoarele propuneri
practice, pentru o activare a cultului in sensul exigenfelor contemporane: sdvdrsirea slujbelor cu
toutd responsabililatea; intensificarea catehezei mistagogice; recunoe$tgrea bcului central al
S/intei Lilurghii in via(a liturgicd; reactivarea impdrtdsirii mai dese a credincioSilor; redarea sen-
sului eclesioktgic-comunitar al S/intei Lituryhii, printr<t participare mai activd a credincioSiktr
(cantarca in comun etc); dezvoltarea
Si
cultivarea constiin(ei de enorias a credincioSilor; comba-
terea tuturor
/brmektr
de inovalii liturgice; o mai bogatd
Si
variatd retlistribuire a pericopektr
evanghelice din duminici
Si
sdrbdtori etc, Ibidem, p. I 06- I 09.
575. Pr. prof. dr. L. STREZA, Curacterul dinamic
Si
cel stabrnic al cultului ortodox. Tradilie
:Si innoire, in R.T. nr. 411995, p. 51.
576. Ibillem, p. 50.
577. Sergiu BULGAKOY Ortodoxia, trad. N. GROSU, Sibiu, 1933, p. 162. (Edifia a II-a, Edit.
Paideea, Bucuregti, 1997.215 p.
148
De aceea se poate afirma c6 orice slujbS, sdvirqit6 corespunzdtor, este completl9i
fhr6 nredicd. Doctrina unei Biserici se reflectd cu deosebire in textele liturgice"*'
intreaga rdnduiali a cultului divin ortodox este, de altfel,
qi propovdduire, cate-
hezd.bar nu exhaustivd; nuJ scute$te pe preotul slujitor
{e
predic6, ci-l oblig6.
ASa cum Sfin(ii Apostoli nu doar istoriseau simplu viala Domnului, fn cuvdntul
lof ci o
Si
explicau, o aplicau la situalii specifice, legate de loc, context etnic,
spiritual-elc'i. Frumuseiea oricirei slujbe, indeosebi a celei mai inalte, Sfhnta
Liturghie, este sporiti prin rostirea omileticS, care are qi rolul de a face mai inteli-
gibilJactele liturgice. Astfel, predica are menirea de a fi cdlduzd,
cum minunat se
6xprima un parinte francez, Frangois Graffin, intr-unul din poemele salesE'.
Citauza
pentru credinciogi in parcurgerea itinerariilor liturgice, dar qi pentru
luminarea minlilor, in perspectiva asimilArii doctrinei in vederea m0ntuirii.
b. Cfueva elemente privind raportul cult-predicd,
vdzut interconfesional
lntruc6t continutul cultului il repreiinta doctrina Bisericii5*', tez?\\?^tll in celq
doul izvoare, Smnta Scripturd qi Sfhnta Tradifie, se impurie mai intdi observarea
raportului fllgmd-predica. in eienla, predica are datorii de a transmite inteligibil
qi conving6tor adevErul revelat. in acest sens, predica nu trebuie sd devind o
"*pun"r"lopulard,
o vulgarizare a dogmei, dar nici dogmatica o predicd
,,zidi-
toare de iuf1"1"...'*r. SA nu uitAm c6, degi predica se adreseazfl
p-ublic, ea are un
puterrric accent individual,
personalsnr. in schimb, nu se poate vorbi de vn carac-
ier personal al dogmaticii. Revelafia are un caracter universal, iar dogmatica are,
la rdndul ei, cara-ter de ecumeniiitut". Attf"l, a predica
,dogmatic",
in sensul
peiorativ al cuvdntului, inseamnd a comunica idei
9i
adevdruri
pe care noi ni le-am
578.
pr.
prof. dr. Nicolae D. NECULA a demonstrat aceastA realitate la nivelul unei teze de doc-
torat. Doctrina
Si
viala religbasd a Bisericii Copte rellectate tn textele ei lituryice
(rugd-c-iuni
Si
imne),inO, an. nr. XXVIll,"l976, nr.3-4, p. 4n-6;26;vezi in special
partea a III-a, p. 538-589, unde
,. ur*Ar"ri. doctrina despre Sfiinta Treime, Hristoktgiu, soterioktgia, ecleziologiu etc' Spre exem-
plu la Botez (o slujbl caie, in cazul nostru, perrnitelncluderea
parenezei), una din rugdciuni este
ielevanti din puncide vedere doctrinat, ceea ce constituie, in acelaqi timp, o sursi pentru pareneza:
,.Fd-i
demni, lfiru
pitcut
Si
cura(i, ca sd primeascd lumina, pecetea Hris-tosului Tdu, darurile
Sltintului Tdu Duh tleoliiniA cu Tine; ca sd tlevind veSmdnt lumiruts, ca srt tmbrace haina mdntuirii,
impotrivu cdreiu udversarii sd nu poatd rezista...",lbidem,
p.559'
579. Pr. prof. dr. c. GALERIU, Preo(itt ca sluiirc a cavdntului, in o. an.XXXl, 19'.79, nr. 2, p.
310-3il.
580.
,,AscrultAtori,
pleca(i urechea, luuli aminte la ce spune Evunghelia Domnului. Prin cuvdn-
tul Sdu,
'it
S-o i*brAiut tn'trap; prin cuvdntul Sdu El a zitlit
Si
a mdntuit pe Adam; prin cuvdntul
sdu uu
lbst
zidili
,\i
mintuili oamneii; prin cuvintul meu, o prieteni, ascultali-In
purtali'L tn- inimi-
le voastre, pentru cd pretuiindeni cu.vintul meu vu
li
o cd.ld.uzd pentru voi..." Poemes, publigs
?ar
pere
Franqois GRAdFIN,,,L'Orient Sirien", l0/1965, Paris, p. 307; apud Pr. C. GALERIU, ibidem,
p. 3l l.
58 I .
,,lmnele
Bisericii no(tstre sunt insdsi credinla orbdoxd cintatA", spunea Pr. prof' dr' Petre
VINTILESCU ;
vezi Funclia cateheticir a sfintei Liturghii, in sT, an. I, 1949, nr. L-2, p.21.
582.
pr.
prof. dr. Grigorie CRISTESCU, Revelasii, tlogmd, predici, in Sl an. VI, 1954' nr. 3-
4.p.121.
583.
pnrintele
Cristescu relateazd o situalie in care, in urma unei prediei prea
,dogrnatice",
abstracte, un credincios l-a interpelat pe preot la iegirea din bisericl, zicindu-i: ,,Pdrinte,
uzi nu mi-ai
spus nimic pentru
"'ufletul
meu!",lbidem,
p. 128.
149
asimilat nulnai cerebral gi pe care noi nu le avem, nu le m6rturisim qi nu le tr6im
personaf*. in consecinla,
iredica
are menirea da'a transpune univeisalul in indi-
vidual,.in aga fel incit ceea ce aparline tuturor sd fie perceput ca apa(indnd
fiecIruia dintre ascultltori.
Fdcind un pas mai departe in schilarea raportului de care ne ocupim,
menfiondm cI in conqtiinla Bisericii noastre, predica este consideratd act litur-
grcsEs. Adicd
face
parte din sluibd, preotul
av0nd egal6 responsabilitate, fata de
cuvdnt
$i
fafa de ceremonial. Ca predica a fost dintru inceput integrati cultului o
{ovedesc atdtizvoarele biblice, cdt qi cele patristice,
dintre care am invocat cdte-
va in introducerea lucririi noastrest6. Acestora adiugdm aici o mdrturie deosebit
de elocventa a Sf. ciprian, consemnat6 in scrisoarea a XXXIII-a, adresatd preo-
lilor Si
poporului'*'.
Ni se istorisegte astfel cum s-a desfbqurat hirotonia unui t6ndr
,,foarte
str6lucit" (illustris
adolescens), numit Aurelius, care a fost pus mai int6i
sI facd mlrturisirea credinfei,
sE citeasci din Scripturd, apoi a fost ldsat sE urce pe
amvon. Credinciogii prezenfi
au fost foarte mulfumi]i. Apoi a fost hirotonit.
,,Sunt
foarte interesante aceste amf,nunte, din care se vede cd hirotonia s-a fEcut dup6 ce
candidatul a vorbit qi a plicut mullimii. Acest examen, pe care t6narul Aurelius l-a
trecut in fata credinciogilor, ne aratd c6 unui cleric se cerea sd gtie
sf,
predice.
Faptul cd s-a suit pe amvon, ne aratd c[ era in timpul unei adunf,ri de cult""*.
Un alt aspect al problematicii
il constituie caracterul cultului de obiect al
predicii.
Este vorba, de fapt, de evidenlierea funcliei didactice a cultului, cu
precddere a Sfintei Liturghiist'. I.M. Foundoulis atrage atenfia cd multe dintre tex-
tele didactice de odinioard, utilizate in scopul instruirii catehumenilo4 au intrat tn
rdndu.ielile liturgice, ca elemente componente ale sluibeisq). Bog6lia conlinutului
cultic este un izvor inepuizabil de teme gi materiale omiletice, atat pentru a
rlspunde nevoilor credincioqilor de a cunoagte semnificafiile actelor liturgice qi a
doctrinei evidentiate in imnografie, cdt gi din considerente misionares't. De aceea)
584. Ibtulem, p. 129.
585. A se vedea studiul nostru, Prctlica - act lituryic, in T.R. 33-34
9i
35-36 / 1988, p. 5.
586. Vezi supru, p. 9-10.
587. Ad clerum et plehem, de Aurelio lecktre orulinatin, MIGNE, P.L. IY 325;vezi comentarea
acestui episod la Pr. Victor N. POPESCU, Predica in cultul cre$tin, Bucuregi, 1944, p.38
588. lbidem.
589. Vezi Pr. prof. dr. Petre VINTILESCU, Funclia cuteheticd a S/intei Liturghii, in Sl an. I,
1949, nr. l-2, p. 17-33; Diac. prof. dr. Nicolae BALCA, Importunlu cuteheticd a Sfintei Liturghii,
in BOR, an. LXXVI, 1958, nr. l-2,p.194-213.
590. Aga de exernplu, expresii ca,,botezatule-ai, luminatu-te-ai...",
,,mdrit sd
/ii
mire ca
Avraam, sd te inmulleSti cu lacov...
"
etc, I. M. FOUNDOULIS, Op. cit., p. 136.
591. Vezi, de ex. Pr. prof. D. BELU, Imnele liturgice ca izvor omiletic, in MA, an.
V
1960, nr.
3-4,p.253-271;Arhim. dr. Benedict GHIU$, Faptul riscumpdrdrii in imnogralia Bisericii,inST,
an. XXII, 1970, nr. l-2, p. 10-103; Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE, Cultul divin ca miikrc de
pntpovdtlaire a dreptei credin(e, a dtugostei, a picii
Si
a bunei inlelegeri intre oameni, in Sl an. V,
1953, nr. 9-10, p. 63 I
9.u.;
Pr. asist. dr. N. D. NECULA, Cultul divin ca miiktc de apdrare a tlreptei
cretlin(e, in GB, an. xxxY 1976, nr. 9-12, p.901-907; Pr. drd. v. GoRDoN, Necesitateu actua-
lizdrii pretlicii sub aspect misionur, in BOR, an. CIII, 1985, nr. 5-6, p. 102-l15.
150
intre celelalte calitdti absolut obligatorii pentru o pastorafie rodnic6, se cere ca
slujitorul sI aiba spirit liturgif"2.
in Ortodoxie, intre cult qi predicd este un perfect echilibru
gi o fireascd inter-
dependenta. Nu aga se intdmpld, ins6, in protestantism gi, pe alocuri, in catolicism.
Protestantismul, in special prin promotorul Reformei, a sacrificat cultul in
favoarea predicii, dezvoltAntl o
,Jeologie
a cuvdntului", in defavoarea actelor cul-
tice. in Consecin!6, ei au introdus o astfel de supremafie a cuvintului, incit
intentia de a edifica pe credinciogi a ahofiat trebuinla de a adora pe Dumnezeu.
Obiectivitatea revelatiei, concentrat6 in Sfhnta Scripturd, a impiedicat sistematic
afirmarea pietalii subiective. Totugi, a vorbi este diferit de a adora. Aceasta pen-
tru cI rugdciunea
Si
cdntarea trezesc mai uEor decdt predica sentimentele de
bucurie, umilin(d, speranld
$i
de sfant entuziasm al comunita\ii"'.
Este imperios necesar sI se opereze aceastd,,echilibrare intre teologie
gi viaf6,
pentru ca mdrturia noastrd in lume sd fie eficienta. Omiletica
gi Liturgica, in orien-
iarea misiunii Bisericii astdzi, cele douS discipline care promoveazd proclamarea
cuvdntului in Occident
Si
doxologia in R6sdrit, captrtd in ultima vreme accente
prea exclusive. Ambele sunt necesare, dar sunt incomplete cdnd sunt promgyate
ieparat. A rdmdne doar la nivelul proclamdrii Cuvdntului de care Occidentul face
atita caz astdzi, gi cu care se autocaracteizsazd, sau la nivelul doxologiei care ne
caracteizeazd pe noi, cei din Orient, inseamnd a alege ceea ce este mai ugor..."'*,
adicd mai comod din punct de vedere confesional, ignorindu-se, deliberat sau nu,
echilibrul firesc"'. Accentul occidental exclusivist pus pe proclamarea cuvdntului
are, de fapt, radicini in conceptia exclusivisti cu privir-e la modul de dob6ndire a
harului mdntuitor. in esen!6, pentru protestanfi,
,,predica,
in accepfiunea ei de
cuvint al lui Dumnezeu, este aceea care comunic6 harul credinfei, care, dup6 con-
cepfia <<sola fide>>, inseamn[ totul pentru mintuire, in sensul cd singurS credinla
iniisus Hristos qi Evanghelia Sa asigur6 m6ntuirea credincioqilor... Tainele n-ar fi
altceva decflt cuvdntul lui Dumnezeu in forma materiald, care nu ofer6 mai mult
har decdt predica..."""'.
592. DLd. Petru RADA$ ANLI, Elocven(a in retoricd
Si
omileticd, in ST' an. XXVIU, 1976, m..
7-l0,p.643.D.Saafirmtrfafade,,spiritulliturgic":,,Convingereanestrdmutatdpecareoarepreo-
tul prcdicabr cd sluiba pe care el o
f'ace
in Sf. altar este sublimd
qi divind. A aiea spirit liturgic
inseamnfi ca preotul srt
fie
conStient de cinstea cea
fird
de margini cu care Dumnezeu n-a invre-
dinicit nici pe ingeri...", Ibidem.
593. Pr. prof. dr. Petre VINTILESgU, Cultul
Si
ereziile,Tezdde doctorat, Piteqti, 1926' p.93-94.
594. Dr. Antonie PLAMADEALA, Mitropolitul Ardealului, Yocalie
Si
misiune ueStind in vre-
mea noastrd.. p. 148.
595.
,,Ortodoxia
nu a aiuns niciotlatd la dezechilibrul dintre ritual
Si
lucrarea tainicd a haru'
lui, aSa cd nu a aiuns in cult la dezechilibru tntre prezenla cuvdntului Scripturii
Si
crealia imno-
grat'icd ulterioard. in Occident, tnsd, printr-o reaclie contre unui sacramentalism
masiv, Reforma a
iiuns, volens-nolens, la o exaltare unilaterald a cuvdntului
(preclicii)
Si
tn Bisericile reformate s-a
pierulut adesea tlin vedere legdtura br orgunicd
Si
specificitutea tainei, adicd a lucririi tainice a
Duhului S/Ant prin cult... Numai o sintezd echilibratd intre cuvdnt
Si
Taiia, tntre Scripturd
Si
imnoktgie pot'sd ne apere de clevialiile occidentale" vezi la Pr. asist. dr. v. nApuca, sfinta
Scripturd in cultul Bisericii noostre, in GB, an. Ll, 1992, nr. 3-4, p. 53.
596. Pr. prof. dr. S.
$EBU,
Preocupdri
Si
orientdri tn predica protestantd..., p.461. Autorul
conchide, apoi
,,O
otr*"nea suslinere este consfuleratd de Biserica Orktdoxd drcpt o eruarc!"
,
Ibidem.
151
O altS problemd controversatS, din ce in ce mai spinoasd, este acceptwea
femeilor, in unele Biserici protestante, in r6ndurile clerului, inclusiv pentru oficiul
propov6duirii.
Continuind tradilia pdrinfilor Bisericii, fundamentatd biblic (I Cor.
14,34; I Tim 2, 12 g.a.) gi consemnat6 in canoanele sinodale,,,, din punct de
vedere ortodox femeile nu pot accede la oficiul preofiei, deqi deducem ci au fost
asemenea incercdri gi in trecut. Sf. Ioan GurI de Aur consemneazd,:
,,Legea
dum-
nez,eiascd indepdrteazd, pe femei de la slujba preofiei, dar ele cautd sd inhe cu
sila"serf. Nu intrdm aici in alte am6nunte controversate interconfesional. Precizdm
doar respectarea tradiliei bisericegti in slujirea pastoralS exclusiv a bErbatului:
,,Fiul
lui Dumnezeu
$i-a
asumat integral natura umani din Fecioara Maria, ipo-
static, in chip barbatesc. In acest sens preotul Il reprezintd <<iconic>> pe Hristos, Il
ipostaziazd, ca blrbat gi, in acest fel, anamneza - pomenirea Sa (Luca 22, l9), este
autentic reprezentatd"see.
c. Raportul dintre cuvfrntul omiletic
Ei
Sfintele Tsine.Implicaliile ce decurg
din relatia propovdduire - Sfintele Taine, explicd in modul cel.mai ad6nc relaflile
prinicipiale dintre slujirea didacticd qi cea harismaticd, ?n lucrarea de mdntuire a
Bisericii. De aceea am consacrat un paragraf special acestui subiect. Menfionim
din capul locului cd tema a fost tratatd la nivelul unei teze de doctoraf"', utilizAn-
du-se cele mai elocvente m6rturii scripturistice gi patristice, dar qi ale unor teolo-
gi reprezentativi, ortodocqi, catolici gi protestanti. Lucrarea, de un inalt nivel
gtiinfific, evidenliazd complementaritatea celor dou6 mijloace, predica qi Sfintele
Taine, in procesul mdntuirii. Nu doar predica, a$a cum susline protestantismul
radical, nici Sfintele Taine singure, cum gregit susfin anumite voci pretins orto-
doxe. A,utorul merge pAni acolo incdt sd vorbeascd chiar de un caracter sacra-
mental al propovddurriidx. Afirmalia ar putea sd gocheze pe cineva, dacS s-ar opri
doar la enunful din titlu. Intrucit,,Sfintele Taine sunt unicul izvor al harului m6n-
tuitor"'n'2, ar fi contraindicat sd se vorbeascd de
,,caracterul
sacramental al cuvdn-
tului lui Dumnezeu", gtiindu-se cd notiunile de taind, sacrament, misterium, xtnt
sinonime. Lucrurile nu mai par exagerate, insa, atunci cdnd se susline, de fapt, cd
predica are caracter sacramnental doar in conlucrare cu Sfintele Taine, a$a cum
reiese din concluzia pe care autorul o face la finele capitolului pe care l-am evo-
cat:
,,In
Biserica drept-miritoare, unde credinciogii pregatifi qi curatili prin Taina
597. Canonul 70 Trulan:
,,Nu
e.ste tngdduit
/bmeihr
a vorbi in timpul liturghiei, ci sd tacd, dupd
cum spune Ap. Pavel... " (la I Cor. XIV,34,n.n.), Pidalionul, ed. cil., p.285.
598. Despre Preolie,III, 9, trad. Pr. D. FECIORU, ed. cit., p.66.
599. Pr. prof. dr. C. GALERIU, Coktcviul internalional
,,Femeia Si
preolia - o problemd ecu-
menicd", in BOR, an. CVII, 1989, nr. ll-12,p.23.
600. Pr. lect. Nicolae DURA, Propovdduirea cuvdntului
Si
Sfintele Taine. Vaktarea br in
lucrarea de mintuire a Bisericii, tezi de doctorat, Bucuregti, 1997, ms. computerizat, 267 p (BFT,
cota 23007).
601. Cap. Y.4, Caracterul sacramental
Si
soterioktgic al propovaduirii,p.230-234.
602. Drd. Ierom. Veniamin MICLE, Cuvdntul lui Dumnezeu
Si
Slintele Taine tn Biserica
Ortodoxd, in O, an. XXly, 1972, nr. 4, p. 549. Afirmalia cii harul izvordqte doar prin lucrarea
Sfintelor Taine, eonformi cu doctrina ortodox5, nu trebuie infeleas6 unilateral. De exemplu celelate
slujbe ale Bisericii
9i
diferite rugdciuni lEcute in afara Sfintelor Taine, nu sunt lipsite de prezenfa
9i
impdrtiqirea harului.
152
Spovedaniei
primesc lmpart6Sania euharisticfl, se primeqte
9i
ctminecarea duhov-
niceasca cu iuvintele adevarului spre viafi qi spre mdntuire. Cuvdntul sacramen-
tal al propovaduirii liturgice conduce
pe credinciogi la Sfintele Taine gi-i intdregte
in lucrarea harului, deciii inscrie pe cile mdntuirii
qi a vielii veqnice"'*''. P6rintele
Dumitru Stdniloae aratd cd,prin cuvintul SAu, Domnul nostru Iisus Hristos
provoca tn ascultdtorii.Sdi experienla dumnezeirii Sale,
Si
chiar ast6zi provoacd
aceastd experient6"(o. in acesi sens, se vorbeqte
gi de o fmpdrtdsire
prin cuvdnt,
desigur frra a se pune semnul egal intre aceastd tmpdrtdsire
(luminare a credinlei)
qi .,i1ni.r""u."u
"uhu.itticd'n".
iste absolut necesar sd trecem
peste nivelul infor-
mativ al cuvdntului
si
sa aiungem la nivelul de impartdsire, comuniune*n.
Controversele cu privire li locul
qi implicaliile
predicii in actul mAntuirii au
apf,rut in planul omilitic printr-un transfer inevitabil al disputelor
interconfesio-
nul" di, planul dogmatic, cu privire la condiliile m6ntuirii subiective, declanqate
indeosebi de suslinerea teologiei protestante allui sola
fide.Dacd
prin predic6 se
obline harul credinlei
gi credinla este suficientd
pentru mdntuire, concluzia
,,logi-
ca;
1de
fapt, sofisticaj nu poaie fi decdt c6,
,,predica
este cea prin care se reali-
,"uri, plenar, mantuirea cridinciosului"... De aici
9i
concentrarea
excesivd, une-
ori exciusivistd a protestantismului, asupra actului omiletic, ceremonialul
cultic
avdnd mai mult un caracter ornamental. Sola
fide,
de fapt, este asociat ctt sola
Scriptura. P6rintele Petru Rezug atrage atenfia c6 protestantismul a promovat, de
fapt, o
,,laicizare
maximd a expresiei teologice, a cuvflntului
revelat. Laicizxea a
foit consecinfa directfl a Reformei, care a renuntat la forma externd romano-
catolic6 de invegmdntare a invlfdturii Domnului nostru Iisus Hristos' Biblia a fost
pusd in mdna fiecirui credincios...'*'' A$a se explic6, in consecinti,
incrdcenarea
ii*itali cuvAtului Ia textul biblic"'*. Este adevdrat cd existd voci in protes-
tantismul contemporan care nu subscriu orbeqte acestor concepfii. Karl Barth, de
exemplu, afirmd ca intr" caracteristicile esenfiale ale predicii autentice se numdr6:
603. lbidem, p.234.
604. Iisus Hriskts sau restaurarea omului, Sibiu, 1943, p. 213'
605.
,,Existii Si
o impdrrrtsire prin cuvdnt, intrucdt prupoiAduirea mesaiului divin pune
'l
!9y9lt:
mintuirii cektr ie se impdrriasei" rtin cuvintele mdniuirii...", vezila Pr. prof' dr' Vasile MIHOC'
iirplorarluire, cuvdntului lui bumnezeu in Bisericd
Si
nasterea credinlei,in MA, an. XXVII' 1983'
"t'rfal*'#;r
NorcA. apud pr. Eugen DRAGot
qi
pr.
Ninet
JUGUI ,
celalalt Noica, Edit'
Anastasia, Bucuregti, 1994,
P.
69.
607.
pr.
prof. dr. i.tru nbZU$, invdldturu crcstind tlespre cuvdnt, miiktc de expresie tn cele trei
confbsiuni,in O, an. XI, I 959, nr. i
,
p. 59: ,,
Laicizarea cuvdntului rcvelat, spnne pirintele Rezug, s'a
fitcut ,ri
mai manif'estd atunci ciiid s-au
/bktsit
terminoktgiile tehnice ale
-dilbritelor
curente
'fiktsofice,
cdroru teobgia prutestant| le este - de-u lungul denoltiri.i ei - tributard, adicd senti-
mentalismului schleiermucherian, criticismului kantiai, panteismului spinozist,
panktgismului
hegelian, existenlialismului hefulegerian
Si iasperian
etc",ibfulem,
p' 6l'
608. Parintele prof. dr. Sebaiian CHILEA, observa cu ingrijorare dar
9i
cu o doz6 de umor:
,,...Totul
se limiteaiir in
,,cuvint"
lu textul biblic. Aceastd ipostaziere a textului-ni se pare oarecum
excesivit. Potrivit cu trceasta conceplie, predicatorul protestant ne apare ca intors cu
fula
de la
credincios
qi adbncit doar in textul siiu...u - Recenzie asupra vol' " L. FEND, Homiletik' Berlin'
1970", in O, an. XXIV, 19'72, nr.2, p' 258, col. II'
153
,,conformitatea
cu Revelafia",
,,fidelitatea
doctrinard"
9i ,,fidelitatea
apostolied"dD.
Tot el afirm6 c6 degi predica este actul central al cultului evanghelic, acest acteste
,,in
strdnsd legAturi cu sactamertul"6r0. O recunoagtere implicita a faptului cd slu-
jirea
invltdtoieasce este un atribut al preoliei de succesiune apostolicd, cea care a
part ut, de fapt, fEri intrerupere, tradilia apostolicS, fidelitatea doctrinard, confor-
1nitut"u cu Revelalia
q.a. Dir pozilia altui mare reprezentant
al lumii
protestante,
F. B. Cradock, este de-a dreptul
,,$ocanta",
pentru modul in care el recunoaqte
va-'
loarea Tradiliei in slujirei didactica: ,,Predicatorul,
purcezind la elaborarea
cuvintErii, ,u n in permanenti legdtura cu traditia.'. Prin tradilie eu nu inteleg
numai Sfintele Scripturi, ca.e conitituie
partea normativd, ci intreaga istorie a
poporului lui Dumnezeu. Nici o comunitate creqtind, chiar dacd._o afirmd, nu s-a
critntizat doar pe Bibtie;ea s-a constituit, in mod egal,
Ei
pe liniile celor care s-au
str6duit sa inleleagd a trdi credinta pe care a primit-o ca moqtenire'..
A fi creqtin
inseamna u fi in""o.porat inff-o anumita istorie, care-i dd fiec6rei
persoane qi
comunit6fi o identitajte qi un viitor...""". Sunt semne bune, sperlm
nu doar la nivel
declarativ. **;;;-p;un"t
de vedere ortodox, cuv6ntul_gi Taina sunt inseparabile.
intelegerea
leeaturii dintre ele nu se poate avea d-ecflt prin apropierea de infelegerea
,,iitruparii,,
Cuvintului, care se implinegte in
Limp
si spafig, implinire care este,
li" ?"it, ti"onima cu intemeierea'Bisericii.
Cheia intregi-i
p:oblematici std in
u."uria'fr"r*": ,,Cuvdntul
trup s-a
fdcut"
(Ioan 1, l4). Iar in Faptele Apostolilor
*" .pun. ,,Cuvditut
criStea"
tfapt"
12,24), cu referire la dezvoltarea Bisericii'
pii.igiihrrirtie
noi ajungem .a tui* parte la viata Aceluia Care vine gi rlmine cu
noi in cuvAnt. Separaria cuvintului de Taini aduce cu sine prejudicii qenlu
am6ndou6. Taina fur6 cuvint se depreciazd,
pdna la conc_eperea.el
ca magle, lar
iuuantut fbrd Tain6 este gi el inleles numai ca doctrin6n'2. Cel mai elocvent
exem-
olu biblic al conlucrarii &intr" iuvAnt
9i
Taind este cel din ziua Cincizecimii.
Cei
Iui. u, ascultat
predica Sf. Ap. Petru
,,4u fost
pdtrun^Si_la inimd
Si
au zis cdtre
fii*
Si
ceilalsi'apostoli:
baibayi
frati,
ce sd
facem?
!ar.
Peyru a zis cdtre ei:
poia4i-va qi sa se boteze
fiecare
dintre voi fn numele lui lisus Hristos, spre
'iiiiiea
ptdiatelor voastre
Si
veli primi darul Duhului Sfrnt-. Deci cei ce au-primit
cuvdntul lui s-au botezat
E'i
t" iiio aceea s'au addugat ca.la trei mii.de.suflete"r"
(iapte 2,37-38,41)n". I;ta, agadar, impreun6-lucrarea
gi rezultatul ei firesc. ln
609. Karl BARTH, La proclamutittn tle l'Evangile, NeuchAtel, 1961, p' 15' 31'35'
610. Ibidem,p. 85. Vezi
Ei
observafiile Arhim. V. MICLE cu privire la criza_pedicii
protestante,
in cap.
,'Predicaiorul
Ei
predica cregtini in concepfia lui Karl Barth", din vol. Trepte spre amvon"',
p.188-199.
'
6l l. Fred B. CRADOCK, Op- cit.. p. 159-160
(subl' n')'
612. Pr. prof. dr. Ilie MOLDbVAN; Cuvdntul lui Dumnezeu
' ,
p' 17'
-
.
613. Este adevarat c6 acest text bibiic atAt de expresiv
gi elocvent in relafia de care ne ocupem
a fost-fructificat"
abuziv Oe aArersarii pedobaptismului. ,,hircSte,
secvenla
predicd-credinld-bolez
este tntilnifi tn cea mai iire porte a Lazurilir consemnate ii Nout Testament si
se explicd prin
situalia concrctir tn care se gdsia Biserica atunci, dar aceastfi secvenld nu este u$a de
frecventd
cum.
'rr'triiirrl
il"":rsarii
pedobZptismului. Iskyia convertirii temnicerului tlin Filipi este irlttructivd $i
in acest sens. Ea n" o toii'iiiiiota,l"
o perbadd catehumneali"'"'
vezi la Pr' lect' Dumitru
nnOU, Caructerul ecle:sioligic al S/intebr Tuine
Si
problemu comuniunii,
Tezd de doctorat' in O'
an. XXX, 1978, nr. l-2,
P.
17'313.
154
ortodoxie nq a apirut niciodati vreo competifie intre
,,cuvant"
gi
,,sacrament",
cu
punerea
cuvdntului pe priry}l plan ca in protestantism, unde
,,iuvantul
a devenit
mijloc de eliberare a insului de orice stapdnire. in Ortodoxie cuvdntul creSte din
sacrament, din experienta comunitara a Duhului transcendent, nu din congtiinla
imanent6 a individului ce se vrea autonom, sau din vointa de afimrare a puterii
juridice;
cregte din Duhul sacramentelor gi duce la El"6r4.
Raportul cuvdnt-taind se evidenliazd cu precddere in Sffinta Liturghie, spaliu
privilegiat
al parusiei liturgic-sacramentale a Domnuluf,,. De aceea, Sfhnta Li-
turghie a fost numit6, pe drept cuv6nt,,paradigm6 a unitalii intre cuvAnt gi Sfintele
Taine"n'6, pentru ca dupd ce credinciosul primegte in cadrul ei invIfitura qi cre-
dinla cea adevdratd, primeqte qi paharul mdntuirii. Prin Euharistie noi ajungem
sd luim parte la viala Aceluia Care vine gi ram6ne cu noi in Cuv6nt6'7.
,latd
Eu
sunt cu voi in toate zilele." (Matei 28,20), se referd, deodatd, la r6m6nerea Lui in
Euharistie qi Evanghelie, cuv6ntul S6u, obiect esenfial al propoviduirii.
Din cele expuse pAnd aici, ."i"r" mla echivoc relatia complementara dintre
cuv6nt gi Taine: rolul predicii in mijlocirea harului credinlei6rE gi lucrarea m6ntui-
toare a Sfintelor Taine. Predica nu poate oferi singurd harul mdntuirii, cum mai
pretind incd unii adversari ai Ortodoxiei, dar nici nu este un simplu instrument de
instruire a minlii, cum cred cei care neagi contribufia ei in actul soteriologic. Nu
trebuie sd evitEm realitatea cI mesajul evanghelic, pdstrat cu sfinfenie in Biserica
Dumnezeului Celui viu, reprezinta invildtura sffintd, revelati gi purtdtoare de
hat'"'. in privinla dobdndirii harului credinlei prin predica, se exprima similar qi
teologia romano-catolicE:
,,Efectul
imediat al propovlduirii sacre in urechile
ascultatorilor este credinla, sau addncirea credinlei"62,,.
614. Pr. prof. dr. D. STANILOAE, Din aspectul sacramental al Bisericii, in ST, an. XVI[,
1966, nr. 9-10, p. 559.
615.
t
Dr. Lauren(iu STREZA, Episcopul Caransebegului, Valenle ale misterului cultic in Sfiinta
Liturghie,in Tboktgie, sluiire, ecumeni.rz, Sibiu, 1996, p. I10.
616. Pr. N. DURA, op. cit., p.206-229.
617. Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvintul lui Dumnezeu in Suipturd
Si
Tradi1ie...., p.9.
6l 8. Intregirn rnirturiile invocate anterior cu urmltoarele preciziri:
"pentru Biserica Ortadoxa
predica este aceea care miiktceSte harul credinlei, ca apoi, pe temeiul acesteia sd. primeascd
Slintele Taine, harul mdntuirii, harul unirii cu lisus Hristos
Si
al comuniunii cu Dumnezeu", Pr. prof.
dr. S.
$EBU,
Preocupdri qi orientdri..., p. 462;
"Desigur prin cuvint credinciosul nu poate dobdndi harul mintuitor, transmis numai prin
lucrarea Sfintelor Taine, dar se afid, nttuqi, tn prezenla unei puteri harice, miilocite prin chemarea
misionard", Pr. dr. Gh. DRAGULIN, Pmpovdduirea cuvdntului
Si
cultul in Biserica OrtodoxA, in
ST, an. XXVII, 1975, nr. 3-4,p.242.
619. Pr. prof. dr. S.
$EBU,
Gdnduri despre predicd
Si
orice cuvdnt al preotului, in MA, an.
XXXIV 1989, nr. 3, p. 67.
620. NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA..., p. 699, col. I (,, The immediate elfbct o/'sacred
preaching in the heuw is
f'aith,
or a deepening offitil7 "...). Observim expresia
,*r
acred preaching!',
recunoscindu-se, de fapt, gi un caracter sacramental al actului omiletic. Predica este numiti gi
,nsacred clisarurse", iar mai
jos
se vorbeqte qi de efectul final al sfinfeniei cuvdntului (,,... ef/'ect ol
sacrement of the word"), Ibidem.
155
Cu toate acestea, trebuie sE mention6m, fie qi in treac6t, cd romano-catolicis-
mul se confrunti cu o anumitii criza gi in c6mpul omiletic. Acestd crizd se leag6,
pe de o parte, de propriile-i abateri doctrinare, survenite in cursul istoriei, dar
9i
datorita iupravieluitii, in bund parte, a invdt6m6ntului scolastic"'. Din priqa
cauza enumeratd decurge ceea ce se numegte
,,confesionalizarea
limbii",
prin
folosirea frecyentl a uno,-r expresii tipic sau specific confesionale, ca:
filioque,
pri-
mat, azimd,
purgatoriu, imaculata' concepfie, infailibilitate,
ex cathedra etc622.
toi...rt"u de reiolvare a cizei, pe care teologii romano-catolici
n-au
1eglt-o6r-,
prin acel
,,aggiornamento"
de la
-Conciliul
II Vatican, extins qi
1sypr1
sferei omi-
ietice, u fuiirirut de fapt mai mult o secularizare a funcliei didactice,
poate
9i
datorita cohabitarii cu'mediul
protestant. intr-un comentariu la documentele
Conciliului, dupd ce se menlioneizd cdintre colaboratorii
episcopilor, ca. urmaqi
ai apostolilor,
-preofii
sunt iocotiti
principali" (ceea ce pare a lAsa loc gi pentru
alli,,colaboratori"...-de
ce nu laicatul de tip protestant!?),-se recomandd ca,,pre-
dita Bisericii s6 utilizeze anumite mijloace pe care statul laic le ttilizeazd: mass-
media, cu tehnologia sa moderny'ozr.-pin.olo de o deschidere spre cotidian, care
nu este rea in sinel se simte vdntul seculariz6rii. De altfel, chiar p{vitor la locul
omiliei in cadrul missei, textul documentelor conciliare este neclar. In prima parte
a Constituliei
(,,De Sacra Liturgia"), omilia este consideratd
parte integrantd
a
cultului, in a doua parte omiterei ei este acceptati in anumite cantri speciale, ceea
ce creeazd, desigur, confuziio".
La finele acestei scurte analize a raportului cult-predic6,
vdzttt
qi sub aspect
interconfesional, se evidenliazi, comparativ, superioritatea
tradifiei nesecularizate
a practicii ortodoxe, care considera
predica act liturgic
ai,
totodatd,
parte.inte'
g;;ia o *rltului divin. AnalizafEcuta asupra prediciiin gen91al, ne ofer6 simul-
tan orientarea necesard pentru subiectul noitm, genul parenetic. Pareneza, rostitd
ia sfarqitul slujbelor cabru se integreaza, implinegtg a99-laqi t"l
ry
care qil pro-
pun gi celelalte
genuri omiletice: d6 a face mai inteligibile actele liturgice
qi de a
621. O analizi detaliatii a crizei predicii in Biserica catolica, vea la Arhim V. MICLE'
pruilematica
pre4icii romuno-catolice iaportatd la coordonutele
propovdduirii ortodoxe,in Trepte
spre amvon..., p. 214-225.
622. Pr. prof. dr. P. REZU$, invdldtura despre cuvdnt"
",
p' 58'
623. Chiar L'Osservutore io^onu, ziar oficial al Vaticanului, scria la I ian. l96l :
,,Predica,
tn
sensul ei cllsic, suf'erd. Pustiul material
Si
spiritual lbrmat
in amvoane a
fost
denun(at tlin mai multe
pdr(i...", apud. V. MICLE, op. cit., p.215'
624. CaMMENTAR7'oit
THE'D7CUMENTS oF VATICAN 1/, Edit. by Herbert v9RGRIM-
LER, Freiburg, 1969, Vol- Y., p.326; Reproducem fragmentul cu pricina:
,l
separate
paragraf
serves to make it clear that the'aposties, their suc,cesori
(that is bishops) and the latters'collabo-
rakres (priest are princip,ally miant) tto not base their apostolic activity on secular
power of the.
gospel irough weaknesi ol ihose w1o preach it. Service of the Worul of God must use the ways and
7i,"i6 p*pi tne gospel. in the main
i,,in
pturibus") these diffbr
from
those ofthe state; this indi'
cates tiat'the Chuich's
preaching witl'in
/itct
use some of'the means wich the state eses
for
its pur'
poses,
lbr
exemple in prezenfrliy contliiions, the mass-media wich modern technology has made
"''tPr.
,;.Dumitru COLOTELO, MiScarea lirurgicd in creStinismul apusean,Tezd
dedoctorat,
in
ST, an. XXXVII, 1985, nr. l-2,
P.98.
156
transmite (gi spori) harul credinfei pentru ascultatori. Avdnd in vedere c6 la unele
slujbe ocazionale (nunli,
inmorm6ntiri etc), asistd gi credinciogi care nu frecven-
teazd de reguli Biserica, pareneza, poate face chiar mai mult: s6 le declangeze
dorinta de integrare in viata liturgica, propriu-zis apropierea de Sfintele Taine,
singurele cai prin care se realizeazA, plenar, mAntuirea subiectivI.
IV.2. FACTORI AI REU$ITEI PARENEZEI:
NOTTLTNI DE LIMBAJ, STIL, GESTICA, MATEruAL ILUSTRATIV ETC.
a. Predica de succes"z".Trebuie sd sesizEm realitatea ci sfhrqitul de secol XX
se caracterizeazi pintr-un sprit critic acut gi din partea ascultdtorilor predicii.
Mijloacele de informare in masd au contribuit simfitor la ridicarea nivelului lor
informafional, chiar daci nu toate informaliile receptate sunt ziditoare de suflet.
Se poate lesne observa, mai ales la orage, c6 anumite biserici sunt preferate, pen-
tru cd slujesc in ele preofi care predicd
frumos,
cum se spune indeobste. Cum
reu$esc unii preoli sd vorbeascd frumos, atractiv, conving6torl627 Ce spun ei atdt
de interesant, incit vin s6-i asculte credinciogi de la distanfe kilometrice aprecia-
bile? La aceste intrebdri ar trebui sd incerce sf, rdspunda fiecare slujitor care gi-a
asumat responsabilitatea misiunii sacerdotale. Noi vom semnala aici doar cdteva
din implicafiile multiple care duc la eficienfa actului omiletic, dar vom spune ceva
gi despre piedicile care se opun eficienlei.
Factorii reuqitei predicii trebuie bine determinafi qi respectafi caatare. Pe l6nga
unii de bazd, comuni, indiferent de loc,- timp gi felul slujbeio2*, sunt gi factori spe-
ciali care
tin
de imprejur6ri concrete. Intreprindem acest demers in scopul de a
oferi cdteva elemente de sprijin, care, addugate efortului general de pregltire a
parenezei, pot fi determinante in atingerea scopului slujirii inv6!6toregti. Aceste
elemente pot fi urmarite clar doar atunci cAnd sunt tratate distinct. De aceea ne-am
propus mai multe paragrafe separate: limbaj, stil, gestici etc. inainte, insd, de a
intra in aceste detalii, atenliondm ca pentru reuqita predicii este necesard conqtien-
tizarea unor principii de baza:
- predicatorul vorbegte in numele lui Hristos qi cu puterea Lui, lucrdtoare prin
harul hirotoniei (,,Precum M-a trimis pe Mine Tatdl, vd trimit qi Eu pe voi",loan
20,21\n
";
626. imprumutAm acest titlu din scrisul inspirat al Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Predica de
succes, in MO, an. VI, 1954, nr. l-3, p. 36-38 (o pledoarie splendidl asupra exigenfelor predicii
reugite, fhcut5,de eruditul dasciil, orator de mare talent).
627 . Cicero spune cA a
$fi
ce sd spui
Si
a
Sti
in ce ordine este un lucru de mare importan(d. Dar
a
stii
cum, este de cea mai mare importanld, apud James BLACK, op. cit., p.98.
628. Karl BUHLER enumeri cinci factori distincfi ai comunicirii: vorbitorul
Qlen
Redner),
ascultitorul
Qlen
Hiirer), con{inutul
Qlen
Inhalt),limbajul (sprachliche Zeichen)
Si
situafia concrete
(tlie Situation); apud Peter KOHL, Die Tau/predigt als Intemention. Eine Untersuchung zum
h o mi I e t i s c hen Er t r ug tl es I nt erve ntio ns model I s, W idrnblurg, I 996, p. 22.
629.
,,Vorbind
in nomine Christi, preotul nu emite doar sunete qi nu repeti doar simple cuvinte,
vocabule lipsite de vibrafie cereascd, ci lasi cuvAntul lui Dumnezeu sd vorbeascii prin el. Agadar,
preotul este chemat sd se prefacii el insugi in
,,cuvAnt", spre folosul sufletesc al celor ce-l asculti",
t57
- obiectul propovdduirii este Hristos
Si
Evanghelia Sa, adevirul vegnic, nu o
invdfatura trecdtoare, lumeascd:
,,Nu
ne propovdduim pe noi inSine, ci pe Hristos
Iisus Damnul" (\ Cor. 4,5)03".
,,Predic[-L
pe Hristos, spune prof. David Breed,
nu-i uqor s-o faci!"63r. Utilizarea prioritar6 a Scripturii in predici nu trebuie si
excludd celalalt izvor al Revelatiei, Smnta Tradifie, din care, de altfel face parte
qi Scriptura insagi. Bog5lia scrierilor patristice, bunSoari, este o sursd de m6na
intdi pentru slujitorii amvonului632. Cultul divin de asemenean']. Aqadar,
cunoa$terea Scripturii, a doctrinei Bisericii
Si
actelor cultice sunt condifii slne
'""-llrt'*r/
predicatorului creqtin este Hristos insugi, invdtdtorul supremdo
(,,Zoi
Md numili pe Mine: invdldtorul
Si
Domnul,
Si
bine ziceli, cdci sunt",Ioan 13, l3);
- adresan(ii predicii sunt credincioSii, persoani concrete, nu ascultdtori ima-
ginari, abstracli. La alcdtuirea predicii, slujitorul se va raporta intAi la Dum-
nezeut"t (,,Dacd vorbeSte cineva, cuvintele lui sd
fie
ca ale lui Dumnezea
",
I Petru,
4, ll). Dar orienterea lui pe verticalf,, nu exclude dimensiunea oizontald a
propovaduirii, observarea vietii semenilor qi a nevoilor lot'}n.
,,Nu
existd teologie
pentru teologie, spune pdrintele prof, Grigorie Cristescu. Ar
fi
o aberalie
Si
o
impietate. Tbolagia are misiune soterilogicd... Pe credincios il intereseazd, tn
primul rdnd, dacd i-ai tnleles sulletul 1ui..."0". Agadar, cunoaqterea manifestiirilor
vezi la: Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvintul lui Dumnezeu in Sfdnta Scripturd
Si
Tradilie,in
MMS, an. LXY 1989, nr. 3, p.9.
630.
,,invd6dturu
Mdntuitorului lisus Hriskts vizeazd existenla in totalitatea ei: Dumnezeu,
lume, om,
Si
rdspunde in chip absolut
Si
mintuitor la intrebdrile pe carc le pun condilia
Si
vocu[ia
noostrdumand", Pr. prof. dr. C. GALERII), Mdntuitorul lisus Hristos Invdldbrul nostru suprcm...,
p. 60.
,,Cel
ce propovdduieSte cuvintul - spune teologul ENZO BIANCHI - ar trebui sit-Si
amintean-ci mai des
Si
cu mui mure conStiinld de numele pe care i-l atribuie Scriptura: el upare de
/itpt
ca sluiitor al'Cuvilntufui (Luca I, 2), sluiitor al vederii
Si
mdrtuiei (Fapte XXVI, 26), iconom
al tainelor lui Damnezea (l Cor. IY l)
9i,
mai ales, rob al cuvfunntui
(Fapte VI, l-4). Aceasta
inseamnd cd pentru propovdcluire el nu va putea sA cituascd cuvintul tn grabd
Si
cu atdt mai pulin
sd-l cunoascd clupd ureche din vreun sumar omiletic pentru a-l
face
apoi sd vorbea-scd cu gdselni(e
intelectuale,
psihoktgice
Si
socioktgice...
,,,
Cuvint
Si
rugdciune, trad. Maria Comelia OROS' Edit.
Deisis, Sibiu, 1997, p. 15.
63 I . D. R. BREED, Preparing to preac&, New York, 1930, p. 302, cap.
,,Homiletical
Maximus"'
632.Yezi Pr. prof. dr. Dumitru BELU, Slintii Pdrinli ca izvor omiletic, in MA, an. IV 1959, nr.
ll-12, p.891-901.
633. Supru, p. 145-146.
634.Pr. prof. dr. C. G-ALERIU, op. cit., p.34-61.
.
635. Sf. IOAN GURA DE AUR atenfioneazA:
,,Dumnezeu
sd-i
fie
lui singurul tndreptar
Si
sin-
gura cirlduzi pentru alcdtuirea tlesdvdrSita a prediciktr lui, nu uplauzele, nici laudele...
",
in vol.
Despre preolie, trad. Pr. D. FECIORU, Edit. IBMBOR, Bucureqti, 1987' p. ll9
636.
,,Oratorul
trebuie sd aibd, mai pres*s cle tehnica oraktricd, o sensibilitate
Si
tnlelegere pro-
lundd
cu cate si curutascd inima ascultdktribr incdt orakrul sd
fie,
mai intdi, un interpret ul
simltlmintektr oameniktr A stdpiini oumenii prin cuvint, trebuie mai intii sd pui mdna pe inima ktr
lnittre
la main sur les ceurs, tlupd o expresie
francezd),
Pr. dr. V. N. POPESCU, Predica in cul-
tul creStin..., p. l0-l l.
637. Preiica pentru vremeu /a/, in GB, an. IX, 1950, nr. 7-8, p.47-48.1n acelaqi studiu, P- C.
Sa creioneaza cAteva din cauzele egecului unor predici:
,,Teme
imprecise, neclare, vagi, o dezvoltare
confuzit, huoticit, urticulalii urtificiule suu sclerotice, concluzii lipsite de orice dinamism. Tb, pre-
158
sufletegti ale enoriaqilor este obligatorie pentru predicatorns'. Predica este, de fapt,
w act sinergic. Pe de o parte un act divino-uman,un act de creafie comun6, al lui'
Dumnezeu gi al slujitorului consacrat, pe de altd parte vn act inter-uman, ca rezul-
tat al dialogului tainic, dar real, dintre predicator gi ascultetoriu3'. Predicatorul
ascultd necontenit glasul lui Dumnezeu, revelat in izvoarele cunoscute, dar
ascultd qi intrebdrile credinciogilor, la care trebuie sE rispundE. Astfel, predica
este un dialog permanent, cu Dumnezeu gi cu ascult6torii. Orice dialog, ca sd fie
plicut trebuie sd se incadreze intr-un
,,timp
optim". De aceea consider6m cd una
din cheile reugitei parenezei este nedepdqirea timpului psihologic indicat pentru
predicile ocazionale. In tratatul sdu de omiletici I. M. Fountoulis recomandA sa nu
se depiqeasc6 5 minute'*'. Desigur, la botez gi cununie o parenezA de 5 minute va
fi foarte bineprimitS, dar pentru un necrolog se poate depiqi acest barem, cu atAtea
minute cite vor fi necesare pentru atingerea scopului necrologului, ftri a se
exagera.
Predica de succes este, agadar, cuvAntarea al c6rei confinut se intemeiazd pe
Revelafie, dar qi pe realitElile umane, mai ales prezente. F. B. Cradock, creioneazi
astfel exigenlele unei predici actuale: unitate (inspiralie din Revelafia cea una);
memorie (incadrarea predicii intr-o anumit6 traditie); compatibilitate
Si
identifi-
care (intre rostirea omiletici gi invitatura Bisericii, totodatd gi nevoile credin-
ciogilor); anticipare (predicatorul si prevadd efectele rostirii); intimitate
(apropiere sufleteasci de credincioqi)'{r.
,1.
Pdni aici am vorbit doar de cdile de reuqitS. Socotim oportun si schipm
gi
cdteva din cele mai frecvente cauze ale eqecului. Dupa opinia lui R. P. Rambaud,
care ni se pare concludentd qi pentru vremurile noastre, sunt ftei categorii de
cauze ale nereugitei predicii: 1. raportate la persoana predicatorului; 2, cauze psi-
hologice; 3. cauze ce
fin
de predica ins6gi.
l. aspect exterior respingdtor; vulgaritate in wrbe; preliozitate tn exprimare;
ticuri
fizice Si
verbale; zel intempestiv; naivitate, puerilitate; lipsa prezenlei de
spirit.
2. aluzii supdrdtoare; reproSuri, ameninldri, blesteme; vivacitate deplasatd;
limbai linguS itor
;
expres ii zeflemitoare, ironic e.
dicaktr, eSti izolat de viala din vremea ta.Si prea prezent tn trecutul indepartat..", p.48. Apoi
slhtuiegte tran$ant:
,,Mai
bine nu predica! Sau povdluieSte-li cu bundtate pe enorianii tdi sd
fie
oumeni de omenie
Si
rdnduiald. Sau, lusd a se citi la strand, domol, Cazania din bdffAni, cu tdlcul
ei limpetle
Si
cuminte...".
638. Pr. drd. Gh. BURCA, Importanla cunoasterii manilestdribr sufleteSti ale credincioSilor
pentru predicaror, in ST, an. XXIII, 1971, nr. 5-6, p. 353-362.
639. Lect. dr. I. TOADER numette acest dialog interac(iune:
,,Considerdm
cd acliunea de a
predica este de
f'apt
o interacliune intre partenerii comunicdrii, in cazul nostru inlre preotul care
predicd
Si
ascultatorii prezen(i in bisericd
;i
tn
fblul
in care preotul
Stie
sd-i implice pe ascultdtori,
sd-i considere ca partenei reali qi egali in comunicare", (subl. n.), op. cit., p. 147.
640. Op. cit, p. 137.
641. F. B. CRADOCK, op. cit., p. 169-170.
159
3. gdndire superficiald; subiecte prea elevate
si
limbai complicat; exagerdri
si
erori; subiecte neactuale, demodate; plagieri; angaidri politice deplasate; duratd
exageratd@2.
b,. No(iuni de limbai omiletic. Limbaiut omiletic, parte a limbaiului liturgic.
La 3 oct. 1876, la Iagi, Mihail Eminescu participa la parastasul voievodului
Grigore Ghica, sdvdrgit cu prilejul dezvelirii bustului acestuia. Impresionat de fru-
muselea limbii liturgice, din rugaciunile gi cant[rile slujbei, Eminescu avea s6
noteze plin de admiralie:
,,Aceesta
este dulcea limbd a trecutului!",r3. Eruditul
arhimandrit Iuliu Scriban a publicat in 1938 un studiu-testament pentru tofi sluji-
torii romdni ai altarelor, Datoria preotului cdtre limba bisericeascd*4, in care
spune la un moment dat:
,,Preotul
este om cu carte. Pe el il putem face sd inleleagd
mai bine darul frumos pe care Biserica il are in limba cu care ea a lucrat pdn6
acum in sdnul neamului. De aceea este o intrebare foarte sdnf,toasd qi la locul ei a
sta de vorbd an despre limba Bisericii. Preotul, av0nd a apdry neamul de multe
furiqari strdine in sanul lui, trebuie s6-qi dea seama de unele ca acestea gi s6
priveascr drept sarcind a lui gi pe cea privitoare la
,,limba
vechilor cazarrii"...
Facdnd aga, preotul va fi un luptritor frr6 sabie qi pugcd, dar ap6r6tor deplin gi
adevdrat al acestei duioase moqteniri a trecutului, care este limba noastrd de la
Traian pdnd azi"*'.
Am evocat aceste doui repere bibliografice pentru apreciza din capul locului
ci, limbaiul omiletic este, de fapt, limbaiul liturgic, cultivat gi pastrat in slujbele
Bisericii. Orice indeplrtare de la acesta este ddundtoare slujirii invalatoreEti.
credincioqii, familiarizafi cu muzicalitatea, armonia gi mireasma liturgica a
rugdciunilor gi cdntdrilor cultului divin'6, doresc si audd predici rostite in acelaqi
grai. Prof. Marcu M. Deleanu, doctor in filologie (agadar, un
,,exponent"
al eno-
riaqilor), exprimd o pdrere justd,
general valabild credem:
,,Venind
la slujbd qi pen-
tru a lepdda toatil grija cea lumeascd, enoriaqii simt nevoia sE li se vorbeascd aici
542.R. P. RAMBAUD, op. cit., p. 359-383. Despre,durata exageratd,, Rarnbaud spune ca este
,,lu
plus
lrlquente
cause d'ichec"... Ibidem,, p. 383. Pirintele prof. Sebastian CHILEA, spune in
legdturl cu aceasti ultimS cauzi, frecventi din picate qi in zilele noastre;
,,Predica
este o perma-
nentd convorbirc intre predicator
Si
credincioSi. indatd ce predicaktrul sirnte cd nimeni nu-l mai
intreabd, e bine sd incheie. Cicent vorbeSte de un anumit
,,miros"
al orabrului, cu aiutorul cdruia
el poate sd-Si dea seuma ce gdndesc, ce a$teaptd, ce vor sau ce nu place ascultdtoribr sdi...",
Predica de suc'ces..., p. 58-
643. Apud D. MURARA$U, Na(ionalismul lui Eminescn, Bucuregti, 1932,p. lt8. Vezi
9i
ed. a
II-a, Bucuregti, 1994, Edit. Pacifica, sub ingrij. lui Oliviu TOCACIU, p. 139, nota 40.
644. Sibiu, Edit. Revistei Teologice, 3l p.
645. Ibidem, p. 14,29.
646. Semnalam, totugi, cd in unele ca(i de cult, chiar daci sunt tipirite sub aripa Bisericii, apar
cuvinte gi expresii nepotrivite cu duhul exprimiirii liturgice. Din intentia de a,,actualiza" limba, fdri
insi ca cel care a ftcut-o sI dea dova& gi de pricepere, apare, de exemplu,
,,indeplinind",
in loc de
,,implinind",
sau
,,lsrail
a trecut (Marea Rogie, n.n.) cu picioare repezi
,,,
in loc de,,lsrail a lrrecut cu
picioare vesele"
,
cum atat de poetic (de fapt, lituryic), suni textul in editiile mai vechi etc. Dactr
cineva s-ar apleca asupra tuturor acestor,,actualiziri" din ca4ile de cult, operate mai ales in ultimii
20-30 de ani, ar descoperi multe asemenea abateri de la vocabularul liturgic autentic.
160
altfel decdt la serviciu, pe stradd sau la piald...'n*'.
$i
altfel decit la radio, televi-
zor, sau inziare, am adduga noi'**.
intrucdt limbaiul este Cea mai bund oglindd a spiritului omenesc(Ae, in general,
socotim ci este, in acelagi timp, gi o carte de vizitd a predicatorului. De fapt, a
Bisericii, pe care slujitorul, in
iielica
(gi nu numai), o reprezintd. in acelaqi timp,
sd nu pierdem din vedere ca predicatorii au marea responsabilitate
de a-L
reprez;nta pe Hristos, tn numele Caruia propovdduiesc. Mdntuitorul a innobilat
gruiul o-"nesc cu verbul Siu dumnezeiesc. LUind trup omenesc a luat
9i
graiul
6menesc. A venit sd sfinleascd trupul, dar gi graiul6s".
,,Niciodatd
n'a vorbit vreun
om ca Omul acesta", aveau s6 exclame ascultitorii fascinati ai graiului
Mdntuitorului
(Ioan 7,46). Puterea Sa dumnezeiascd,prin care vindeca, mtngdia,
incuraja etc, s-a manifestat, de fapt, prin cuvdnt, De aceea propovdduitorii trebuie
sA ia seama cd vorbele infelepi rostite pot tdmldui, iar o vorbire incorect6,
nepotrivitd, stricati, poate r6ni, iau mari suferinla.
,,Cuvdntul
zidegte, dar poate qi
dAi6ma!", avertizeazd Plrintele StAniloaeo''. ,,Cuvintele frumoase
sunt^c1-un
fagure
de miere, dulceald pentru suflet^Si tdmdduire
penti
9aseu,
spune Intelep-
tul Solomon in Pildele sale (16, 24).in acest sens cuvdntul este o energie care
curdld, care sfinleSte, care odihneSte
(subl. n.)0". Cuvintele urdte, se infelege, au
efeci contrar''"1 euvintele sunt delicate ca porlelanul, spune un predicator engleT
Cine le rosteSte la tntdmplare, nu
ya
reuSi sd
facd
decdt un zgomot nepldcuf$. Sd.
nu uit6m ca Dumnezeu a creat lumea prin Cuvint. Adic6 prin Fiul Siu, Care este
647. Textul lituryic
Si
limbaiul poetic,,,Foaia diecezan6", Edit. de Episcopia Caransebeiului, an'
1l w.6-711996(serieinoua), p. 2. Autorul demonstreazi fericita apropiere
9i
intrepitrundere intre lim-
bajul liturgic qi cel poetic:
, rstilul
ecleziastic, in varianta sa lituryici, se apropie cel mai mult de
stitul beletristic, ul iiteraturii artistice, numit
Si
limbai poetic sau limba poeticd",lbiclem.
648.,,O predicd nu trebuie sd aibd tonul limbaiului militar sau al comenziktr civile, tonul
Si
lim'
baiut pfu)ingirel al bocitourelor dntice, knul
Si
limbaiut informaliibr tehnice, nicicind un limbai de
atd(are, ni"cicdnd un limbai de cometlie...", vezila Pr. prof. dr. Sebasian CHILEA, Leonharul Fendt,
Homiletik..., p.lll .
649. Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Predicatorul, in MO, an. X, 1958, nr' 3-4, p' 180'
650. Pr. asist. dr. Ilie MOLDOVAN, Biterica Ortotloxi Romdnd
Si
limba nalionald, ca expresie
morald u unitdlii poporului rumdn,in G B, an. XXXVI, 1977, nr. 10-12' p' 860'
65 l. /r.vas Hriskts suu restaurarea omului.'., p.219.
652. Rafael NOICA, op. cit., p.69. Odihnaare sens aicide liniStire, angaiare senind in lucrarca
mdntuirii. Patericul egipean foloiegte aceaste expresie in acest sens: ,fwa
Olimbie cel al chiliibr
u
lbst
luptut ,pr"
"uii,
Si
i-a zis iugetul: tlu-ti, ia
femeie! $i
sculdndu-se a cdlcat lut
$i
a
ldcut
fbmeie.
ji
si-a'zis
lui-$i: latd
lbmeia
ti. Trebuie dar sd lucrezi mult ca sd o hrdneSti.
$i
lucra ostenin'
'clu-se
muli.
$i
tlupA i zi iardsi cdlcdnd lut qi-a
fdcut
lui-Si
/iicd $i
zicea.Sindului sdu: A ndscut
fbmeia
ta. Ai mai'mulfi trebuinld s= lucrezi, ca sA pofi s1-li hrdnegti
Pe
liul
tdu
Si
srt-l ucoperi.
$i
a,la
fitcdncl,
s-a topit pe sine...
$i
u zis cugetului: Dacd nu mui po(i suferi osteneala, nici
/amqie
sd
na iaufi!
$i
vdzin'cl dumnezeu osteneulalui, a ritlicat de la el rdzboiul
si
s-a odihnit...", Edilia Iagi,
1913, p. 168-169.
653.
,,Nu
orice cuvint este rutlnic, zitlitor Existd cuvinte goale, ca pleava,
/bcuri
de arti/icii,
care dispun tle o pronunlatA sonoritate,
lird
a avea tlarul de a lumina
{i
trezi sulletul din intune-
cimea
Si
ldncezeakt lui moruld. Astfbl, sunt cuvintele ipocrite, bombastice, iignibare,
iniositoare,
rostite la mdnie
5.a.,
carc, in ktc sdzfuleascit, otAvesc sufietele
Si
nimicesc solitlaritateaumand",
Pr. prof. I. BUNEA, Cuvinte de invdldturd la duminici
si
sdrbdtori, Sibiu, 1983, p. 152.
654. James BLACK, op. cit, p. 105.
Bibhotecd Personati
PT,MAHIUS IOANA
161
Cuv0ntul Cel dinfu inceput (Ioan l, l-2). Aqadar Cuvdntul este numele lui Dumnezeu
qi, in acelaqi timp, Dumnezeu - Insugi. El
,,se
numeqte Fiu, dar este
qi Cuv0nt al lui
Dumnezeu qi de aceea cuvintul are rddlcini metafizice, adicd nu-i
doar
o gdlagie arbi-
trard,prin care eu pot s5 spun ceva gi voi puteli sa intelegefi gdndirea mea. CuvAnhrl
provine din energiile dumnezeieqti...
,,Cuv6.ntul
este o energie creatoare, o energie care
devine, ins6, periculoasS, mortal6, cdnd este rdu intrebuinlati..." Dar, la modul pozi-
tiv,
,,cuvAntul
este o energie de comuniune, de impdrtdqire'*".
Puterea de influenlare prin cuvdnt.In acelagi context cu cele afirmate anterior,
evidenliem faptul ca vorbirea nu trebuie sI fie ingiruire intAmplitoare de cuvinte.
Vorbirea responsabild este un act de culturd. Astfel, cuvintele devin
,,vegmintul
noliunilor care insuflelesc conlinuturile spirituale ale vielii omului. Cuv6ntul este
un univers, nu de sunete, ci de valori. La r6ndul ei, limba este gi ea un univers, un
intreg armonic, o lume in care se intrupeazd g6ndirea, iar nu o simpld sumi de
cuvinte"""'. De aceea, predicatorul care-gi armonizeazd g0ndirea qi acliunile cu
etica creqtin6, nu va profesa un limbaj in dezacord cu ea. De fapt, insusi limbajul
are gi o funclie etica, alIturi de celelalte valente (comunicativd, social6, culturali
etc)os'. Rostirea unui cuvdnt, bun sau riu, declangeazl consecinte pe misura
incdrclturii conferite. Ecoul unui cuvAnt in universul moral este nelimitat. Prin
viu grai sau prin scris, el trece din suflet in suflet, de la tata la fiu, din generalie
in generalie, de la popor la popor, din veac in veac, zidind sau ddrdmdnd, intdrind
sau sl6bind, infralind sau invrljbind, ca mirturie buna sau rea, dupd cum a fost,
bun sau r6u, omul care l-a rostit''s*. Agadar, puterea de influentare a cuvAntului nu
trebuie subeqtirnatd. De aceea, socotim cd poetul At. Vlahula a fost inspirat cdnd
a scris:
,,Ca-n
basnte-i a cuvdntului putere / El lumi aevea-li
face
din pdreri /
$i
chip etern din umbra care piere /
$i
iardsi azi din ziua cea de ieri"6se. Aceasta pen-
tru ci orice cuvdnt implica relatii concrete, personale. Cuvdntul pleacd de la cine-
va spre altcineva. Omul nu vorbegte in vdnt"'u'. Nu vorbeqte pentru sine, ca sI se
655. Rafael NOICA, op. cit., p.67.Yezi qi Jean KOVALEVSKY, Taina originiktr trad. Dora
MEZDREA, Bucureqti, 1996, in care prezintii creafia lumii ca oper5 a Tatilui savirqitn prin
,.Cuvintul-Logo.tul-Verltul,,
Sau (p. 25-27). Este util si observSm distincfia intre
,dabar",
cuvdntul
prin care Dumnezeu cornunicd poporului Israel masajele Sale qi
,,Logosul"
prin care creeazd lulnea.
Chiar dacd tennenul
,,logos"
este utilizat in filosofia stoicE, nu trebuie si existe relineri in identifi-
calea CuvAntului lui Durnnezeu cu Fiul insugi. Popoarele sernitice, prin congtientizarea sensului
cuvdntului
,,dabal'
(in infelesul de nrijloc de cornunicare din partea lui Dumnezeu), aveau convin-
gerea cd dincokt de cuvdntul exTtrimat existct o
l1tr1u,
gindirea tuinicd, cure cuuzeazd apurilia lui cu
realitate rostitd prin guru celui care il pronun(ii...; vezi Arhirn V. MICLE, Cuvintul lui Dumnezeu..,
p. 544. Pentru conotaliile filosofice ale
,,logosu-lui"
a se vedga: Peters FRANCIS, Tbrmenii
lilosofiei
grecesti, trad. Dragodan STOIANOVICI, Edit. Humanitas, Bucureqti, 1933, p. l6l-163;
Diclionarul hihtic, Edit. Cartea cregtina, Oradea, 1995, p. 313, col. II; pr. dr. Ioan MIRCEA,
Diclbnarul Noului Testument, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1984, p. 104.
656. Pr. asist. dr. Ilie MOLDOVAN, op. cil., p. 861.
657. PL. prof. dr. D. BELU, Gruiul in
lunclia
lui eticzi, in MMS, an. XLVII, 1978, nr. 7-8, p. 453.
658. lltilcm. p. 461 .
659. Alexandru VLAHUJA, Cuvtintul, in
,.Scrieri
alese", Editura pentru litelaturi, Bucureqti,
1962, vol. I., p. 184.
660.
,,Mun
spricht nichts in tlen Wincl, dus nicht aut'gehoben wiire im Unsichtbaren", spune
Rudolf BOHREN, in al sI;u Precligtlehre, Chr. Kaiser Verlag, Miinchen, 1972, p. 302.
lt
t62
asculte, ci si fie ascultat. Cuvdntul nu este proprietatea particular6 a cuiva, ci un
bun obStesc. De aceea, ca orice bun obgtesc, de cuvint te poti folosi doar in anu-
mite limite, cu respectarea anumitor regUli, avAnd permanent conqtiinfa funcfiei
lui normale, aceea de vehicol al binelui qi adev6rului6''
Responsabilitatea
fald
de limbaiul omiletic. Nu ne propunem in mod expres o
prezentare sistematicd a regulilor limbajului omiletic'o', regUli
-ce
sunt expuse
detaliat in tratatele de specialitate, ci atentionarea asupra responsabilitdfii utiliztuii
lui. Graiul este unul din marile daruri frcute de Dumnezeu omului'*3. DacI acest
fapt implica o responsabilitale speciald in fala lui Dumnezeu, cu atit mai mult ros-
tiiea omiletica, intrucdt ea implicd transmiterea mesajului divin' De aceea,
graiul
omiletic se cere imbunatafit cbntinuu, apeldndu-se neincetat la izvorul nesecat al
cuvdntului mintuitor: Sffinta Scripturdoa. Pentru reuqita unei^predici la sfhrqit de_
secol )O(, limbajul amvonului tre-buie si fie, desigur, elevat. In acest sens Rudolf
Bohren vorbeqte, pe buni dreptate, de limbaiul elevat al predicii$s, nivelul elevat
fiind susfinut iocmai prin legatura strinsd a mesajului omiletic cu Scriptura.
Limbajul elevat nu inftamni folosirea unui vocabular
peste nivelul de
inlelegere al ascultatorilor. Chiar dacd slujirea omiletic6 este situatd in rAndul
artelor, prin frumusetea confinutului
9i
a rostirii, nu trebuie vdn$6 ca o artd pen-
tru artd-, ci o artl pusd in slujba mdntuirii credincioqilor Propovdduirea nu este o
artd literard, aga cum este vorbirea laicd, spune autorul Unui modern tratat de
omiletic6t*t'. La amvon, grija pentru o rostire frumoasd, corectS, atrigitoare etc',
nu trebuie impinsd dincolo d-e limitele normelor omiletice. Ascultatorii nu sunt
critici literari, ci, de cele mai multe ori, oameni simpli. Intelectualii
prezenfi.nu se
vor sup6ra niciodatS dacd predicatorul va vorbi simplu, frrd expresii
pretenfioase.
661. Pr. prof. dr. D. BELU, op. cit., p.461.
662. Reipectarea regulilor rostirii omiletice are importanp indiscutabili. Cu toate acestea nu
trebuie si faiern din ele un arsenal care si sufoce gi sd timoreze libertatea predicatorului. Cicero
atrage atenfia, pe bunii dreptate, ci nu elocven{a se na$te din reguli, ci regllile_din elocventi
(,,Nor
eloquentia'ex irtificio, sei artilicium ex ektquentia"), De oratore, trad. G' GUTU, Bucuregti, vol'
II, p.2ll.
'1663.
"intre marile minuni ale acestei lumi, spune savantul filolog Sextil PIJ$CARIU, trebuie
socotit graiul omenesc... Ffrrd el, toate gdndurili pe cdre le rdscoleSte mintea
Si
toate simlurile
pe
care le"cuprinrle ;sufletul nostru ar rdmine tngropate in racld plumbuitd. Raliunea omeneascd ar
fi
,stearpd rlicd n-ar
fi
nutritd
Si
incitatd r""ori"nit printr-un schimb de vederi, iar in sufletul nostru
n-ur'putea tncolli sentimente generoase dacd omul n-ar cunou$te decdt gestul primitiv al cdinelui
care'cld din boatld
je
bucurie,-sau moclulalia vocii prin care pasdrea iSi cdntd iubirea. Numai facul-
tatea de a-Si exterktriza gdndurile
Si
priocupd.riie prin sunete perceptibile - tnlelase
Si
uSol de
reprotlus tle b(i membriilceleiasi iomunitaii sociale -
Si
de a
face
sd rdsane in sufletele altora
coarrle care au vibrat in inimile'noastre, contribuie la tnmullirea cunoStin(elor Si
la innobilarea
sufietelor stArnintl itlei
Si
porniri noi
Si
deschizdntl omului calea
fericirii
pe acest pdmdnL
lchdela
se na$fe prin izbirea amnarului de c)emene; graiul omenesc e intocmit pentru dialog",in Limba
romdnd. vol. II - Rostirea, E. A., Edifia a II-a, Bucureqti, 1994,p.45.
664.Pr.lect. N. DURA
,
Prupovdriuirea cuvfintului...,cap.l.3
- imbundtdlirea cuvintelor,p.2T-29'
665. Die Hochspruchi tlei Predigt etvvus mit tlem Teit zu tun hat; Sie wird zur Hochsprache
detlurch da[,] sie den Text sprichr..., R. BOHREN, op. clL, p. 305.
666.,,Preuching is rutt liteffary art; it is speaking", D. BUTTRICK, H-omiletic. Moves and
structuresi,Vanderb"ilt Univesity, London, 1987, p. 187, cap. "The
language of Preaching"' Oratoria
clasicd p6gind urmarea cu obstinafie atingerea acelui ars tlicentli,pentru a cuceri auditoriul cu orice
163
,,Dacd
nu vom vorbi in felul simplu al lui Hristos gi al sfinfilor Apostoli - spune
harnicul ostenitor in cimpul omileticii rom6n'eEti, p*int"t"'vt*;
roo"."u
J
,,nu
vom avea ascultiitori la predicile
noastre. Limba predicatoriala
sa fie limba
pescarilor!"067.
Samuil Micu Clain, in predoslovia
li cartea de propovedanii,
se
adreseazd in acelaqi sens celor ce o vor utiliza:
,,l,Iai
pe urmd, te'rog sd ierli de k
va sminti cumya curgerea graiului,
cd
fiindcd acestea (propovedaiiile,
n.i.) mai
mulli prosti decdt invd(ali auzitori vor avee, nu se iadia sd
fie
cu maestrie
ri.toriceascd,
nic! cu grai de uorbd inaltd
si
addncd, ci mai de
ios Ei
mai prost, ca
si
cei progti
sd inleleagd
si
sd se
foloseascd, cd acesta e scopul
si
cugitul *"u,
calele sunt pentru tine
si
pentnt
cei morli catre Dumn"r"u iugdtor iu credintri
adevdratd"ffi'. Graiul
li-pl"
este, insf,, cu totul altceva dec6t v-orbire a simplisid,
pe care propoviduitorii
trebuie s-o evite cu gfija. Ca orice limbd creatoare de cul-
tur6, limba romdni are personalitatea
ei*r. in slujirea omiletica respectul fala de
adevir va fi dublat continuu
de respectul
fafi
de cuvdnt.
propriu-zis,
respectul
fatd
de limba romdnd. Oamenii Bisericii au fost dintru incepfi.ctitori de limbd
Ei
culturd romdneascd6'".^
Dac6_.1,1 origine, Biserica, prin slgitorii ei, preoli gi
c.alysari, a pus bazele formirii limbiiromdne literare;r,, este de la sine iirletes ca
slujitorii de astdzi au marea responsabilitate,
aldturi de ceilalfi reprezenianli ai
culturii nafionale, de a- o cultiva gi innobila, at6t prin textele liturgice cdt gi prin
rostirea omileticd. Fagan! comparalie intre contriLulia literaturii li'ice qi cea ieli-
gioasd la dezvoltarea limbii rornane, episcopul Nicoiae Colan spunea, la primirea
sa in Academia Romdnd, in anul 1945:
,,-Ar fi
nedrept, destgur sd nesocotim
insemndtatea literaturii lumeSti pentru dezvoltarea limbi,i noa{tre. Totuqi nu cre-
dem cd aceastd litaraturd ar putea
fi
pusa pe aceeasi treaptd cu literitura reli-
gioasd,
tn^c-eea ce priuegte
contribulia
ei la unitatea limbii'romdneSti. Cronicile,
cronografele sau cdrlile populare
aveau un numdr mare de cititori. Estu adevdrat.
Cdrlile sfinte tnsd aveau
si
un imens numdr de ajcultdtori; tntreaga obste a
poporului
dreptcredincios"(n2.
Acelagi lucru este valabil
Ei
ast6zi. obg'lea toi mai
numeroasd a cregtinilor care frecventeazi Biserica poate ir manora cuitivarii lim-
bii, in dimensiunile ei liturgice, sau, Doamne fereqtl!, martori ai
,,stricirii..
ei prin
ptel:
,,Ektquenfra, spune
Quintilian,
est ars dicendi accommodate ad persuadendum quod honestum
sif' (ln_stitutio
oratoria), apud drd. Petru RADA$ANU, Ektcvenla in retoricd
si
omiliticd,in S! an.
XXVIII, 1976, nr. 7-10, p. 637.
667. I nimd
$i
sufiet; Omiletica vremuriktr noaslre, Bucuresti, 1927, p. 7 5.
668. Pr. SAMUIL CLAIN DE SAD, Propovedanii la ingrcpdciunia oamenilor morli, Sibiu,
I 842, Edifie tip. cu litere latine, Arad, 1907, p. 4.
669. Salutdm demersul inspirat al conf. univ. Mihai DINU, de a-gi intitula astfel una din carfile
dornniei sale: Pesonalitateo-limbii romtine (Edit. Cartea Romineascd, Bucuregti, 1996,367 p.).
670.Yezi
f
Antonie PLAMADEAL A, ilerici ortodocsi ctitori tte limbd
si'cuhurd
romdie'ascd,
Bucuregti,. 1977,69p.
67l.Yezi
$t.
MUNTEANU
si
V.
TIRA,
Istoria limbii romine literare, Bucuregti, 1978,255 p.
Refinem in chip deosebit precizarea lingvistului timiqorean V.
Jira: ,,Cultivarea
limbii romdne in
scris trebuie sd
li
inceput tnainte de elaborarea traduceribr cunoscute ale veacului al XVI-lea
(1re,siery'
n.n.), adicd aproximativ din vremea cdnd s-au inbcmil primele
,,manuale"
bilingve
lbktsite tn
scoli
de tzi care urmau sd devind preoli
si
dieci (slbl. n)
,,,
op. cit., p. 33-34.
672.
t
Nicolae COLAN, Biserica neamului
si
unitatea limbii rcminesti, disCurs rostit la 28 mai
1945 in gedinta publicd solemnd, Bucuregti, 1945,p.21.
164
prestatii sub nivel. Cdci existd numeroase pericole ale degraddrii limbajului'
Pre-
ii"u."u regulata, cu aproape acela$i auditbriu in fata,-poate
fi confruntata
cu o
anumita rutina care conduce la pierderea respectului fala de cuvinte
qi semnifi-
calia lor. Daci preotul nu va lua masuri impotriva
?cellei
eroTiuni
graduale,
piiAi.ur"u va aluneca,
puiin.aG putin, in rutina
9i
insignifianfa-in
acelaqi timp,
ii-Uu1ut este supus unu'i pericol de ieitmentare. Cuvinte care altSdatd erau
-pline,
Logutl, sugestive, evocatoare etc., se uzeazdtreptat,.pierd
din suplele.
gi pot fi apoi
irrtEi"ii"irirepertoriile
artiqtilor comici, care le t$ifizeazd pentru a-i caricaturiza
oe
predicatori. Sunt unele cuvinte care pur
9i
simplu se demo-netizeazd,
schim-
[;r"d;-;;;;rl;;lt"i"
devin vetuste; pe alocuri unele
par a fi chiar vulgare"'3'
,,Ciiqitituclelimbdtnpredicd,spu.,epirinteleD.Belu,
tnseamndlipsdder?spec!
fala
'cte
tnvdldtura
p)opovaduita,
fdp
de ascultdtori
Si fasd
de sine tnsuSi.
'GieSetile
ae imta siad'autoritarea
piedicatorului
Ei
eficienla
predicii' Nu
poate
fi
aiceptat ca fnvdldtor cine nu cunoa$te nici mdcar regulile elementare
ale vor-
'birii
cbrecte"o,n. Piofesorul Fred B. Ciadock
propune cAtev.a sugestii interesante
p"ri* pi.irt6mpinarea pericolelor degradarii limbaiului,
din care spicuim:
-
- con$tientizarea
importanlei
qi puterii cuvintelor;
- stddania de a gdsi expresii imaginative
$i
stimulative;
- a consacra mdcar un'sfert de ira tn
fiecare
zi penltu a citi texte din mari
atttori cle eseuri, por*", romane, chiar piese de teatru
Si
povestiri
(acestea nu in
locul Scripturii
qi al parintilor Bisericii, ci in adaos, n'n'),-
- compunerea scrisoriior
pentru prieteni, pdrinli, rude
S'a'
.Dintre
tocte mii-
loacele de scriere. s"iiortlu
personale sunt cele care se apropie cel mai mult de
stilul vorbit;
-
- a se revedea
predicile anterioare,
pentru a se evita repetarea
excestva a unar
expresii;
_ . ,
- ascnltarea cu atenlie a itiferitritor vorbitori, in tmpreiurdri
diferite,
nu numai
in ocazii culturale elevate, ci
Ei
fn altele;
-
,,clu,dlirea"
prearcit,'dupd reclactare, de idei vagi
qi complicate...
Este abslut
,"rrro, aiest
fait,
attfet'exiia riscul ca ascultdtoriiTd
nu fnleleagd, sau sd-i lase
reci acele expresii confuze. Dupd cum computere-le,
tnain.te de tipdrirea
unui text,
fi"
o,ino oplratrie cle curdlire
"n
r" n *"St-e ,,cleaning"',to.t
astfel se impune
Si
inldturarea din textul
predicii a tot ce este de prisos"". incheiem acest
paragraf cu
precizarea ca responslbilitatea
fafa-de limbajul omiletic,
dincolo de importan]a
;;il;t;
impficaliif,o. o.iiontut",
fala de semeni, trebuie
raportat6
pe verticala,
iu-n"*n"r"r,
in fut" a;;; ;; da socoteale
pentru-fiecare
cuvdnt rostit'
Mintuitorul
u ,pu.-o,
,,Pentru
orice cuvdnt desert pe care-l vor rosti oamenii,
vor
da socoteald ti ziua
iudecd[ii"(Matei
12,36)'
c. Stil,
gesticd, material ilastrativ. Stilul omiletic.
Preliminorii'
Stilul este
rrblutltutlu";;i;g;;;;il""t
ltr"i cuvdntrri
devine atrdgator
qi pl6cut, vdzului
ii
"rrrfrl.
iu upti.u1i"
ginerala, el reprezintd totalitatea
mijloacelor
lingvistice
673. De exernplu, este contraindicat sa se rnai foloseasca expresia
"fiul-cel
curvar",
curn int6l-
nirn in vechile texte vorbindu-se de
,.fiul
cel risipitor..." Vezi
9i
F. CRADOCK; ttp' cit', p'200'201'
674. Curs tle omileticit...,
p. 140 - l4l.
675. F. CRADOCK, op. cit.,p.20l-202.
165
folosite oral sau in scris pentru exprimarea gindirii""'. intrucAt stilul vorbirii se
adapteazd conlinutului (literar, juridic,
medical etc), noi facem referire doar la
stilul bisericesc, cilruia se subordoneazd. stilul omiletic. Se impune dintru inceput
observalia c6 stilul trebuie considerat un auxiliar al mesajului. In acest sens stilul
omiletic reprezintd suma procedeelor lingvistice cu aiutorul cdrora predicatorul
transmite mesaiul omiletic. Fiecare slujitor al amvonului trebuie, indiscutabil, sd
posede notiunile de bazd ale stilului scris gi vorbit. Acest fapt
fine,
evident, de
cunoa$terea limbii, in general. Dar predicatorului i se cere in plus cunoagterea
stilului omiletic, care sn exprime in mod fericit adevdrul evanghelic. Exist6, desi-
gur, diferente evidente intre stilul scriitoricesc laic qi cel bisericesc. Acesta din
urmd s-a plam6dit in viala liturgica a Bisericii, rezultdnd ceea ce Al. Mateevici a
exprimat prin nemuritorul poern Limba noastrd:
,,limba
vechilor cazaiii." in
redactarea predicii, slujitorul amvonului va aborda un stil ce nu se va indepdrta de
la duhul limbii vechilor cazanii, chiar dacf,, obligatoriu, limbajul va fi actualizat.
A;a cum am procedat mai sus, c6nd am prezentat elemente cu privire la limbajul
omiletic, nici aici nu ne propunem detalierea figurilor qi procedeelor stilistice.
Vrem doar sE facem cdteva remarci de principiu in scopul evidenlierii importanlei
stilului adecvat in predic6.
Stil scris - stil verbal. tn general predicatorii, inainte de a-qi.redacta propriile
predici, se inspird din predicile scrise ale altora. Trebuie si observ6m, ins6, cd
foarte putineutilizeazd, un stil direct, apropiat de cel oral. Cele mai multe sunt
compuse in "laborator", cu grijd cafraza scrisd sd fie cit mgi
,,completd".
Aqa se
face cd intdlnim fraze lungi, greoaie, aproape imposibil de memorat gi reprodus
oral. Se intimpla aqa pentru cd existd o diferenld notabild intre stilul propriu
scrisului
Si
cel al oralitdlii. Primul admite propozilii qi fraze lungi. Admite
abstracliile, argumentdri mai complicate, subtile, bine confecfionate. Stilul verbal
cere, insd, propozifli qi fraze mai scurte, directe, pline de vioiciunea convorbirii
de la suflet la suflet''77. De aceea se impune o grija aparte in aceastS privinta. Cind
redactdm predicile vom fi atenli ca propoziliile qi frazele pe care le scriem sf, fie
cAt mai concise, apropiate stilului verbal, spre a le facilita ascultltorilor o cdt mai
uqoari inlelegere gi asimilare. Mijloacele modeme permit acum inregistrarea
predicilor. Este util sI facem comparalie intre predica pe care am scris-o in ajun
gi aceeagi predicd pe care am rostit-o liber in sirbdtoarea respectivd, inregistrata.
Vom constata diferenle mai mari sau mai mici, de la caz la caz. Diferenlierea
con[inutului rostirii orale fa]6 de cel al textului scris a fost cerutd de comunicarea
directd cu ascultdtorii.Ya fi de mare utilitate pentru predicatori, mai ales pentru
incepatori, transcrierea textului rostit liber in fala credinciogilor. Acest text repre-
zintd un exemplu concret al stilului verbal. Studierea lui comparativd cu textul
redactat in ajun va sugera corecturi gi imbunataliri, care-i vor facilita urcarea
cAtorva trepte semnifi cative in autoperfecfionarea efi cienlei omiletice.
676. Etirnologic, cuvdntul
,,stil"
vine din latinescul sfyla.s (sau stilus = tijd, instrument rle scris;
vezi dicf.,
QUICHERAT...p.
1306, col. II), la r6ndul lui provenit din grecescul oct).oE= coktand,
contlei, limbai; vezi dicf., BAlLLy..., p. 1804, col. I, II.
67'7.Pr. prof. dr'. D. BELU, Curs...,p.287.
r66
Stil
Si
doctrind. Stilul, oricdt de ingdjit ar fi, nu hebuie sd subjuge conlinutul.
Din instrument auxiliar nu trebuie sd devin6 scop in sine. Sf. Ioan Gurd de Aur,
unanim recunoscut ca un geniu al frazei omiletice, neintrecut de asemenea in
finefea stilului, afirmS:
,,Nu
cer de la preot nici podoaba cdntatd a cuv0ntdrilor
oratorilor pdgdni qi nici nu m6 intereseazi cum ii este fraza gi stilul! Sd fie preo-
tul s6rac in cuvinte! S6-gi aranjeze simplu gi frra meqtegugire cuvintele in frazd'.
Numai sd nu
fie
neiscusit tn
Stiinld,
sd nu
fie
neiscusit tn precizia dogmelor!"*'
(subl. n.). Afirmatiile sunt inspirate, de fapt, din cuvintele Sf. Ap. Pavel:
,,'li
chiar
dacd sunt neiscusit tn cuvdnt, nu tnsd fn cunoStin{d1'(Il Cor. 11, 6). Evident, Sf.
Ioan Guri de Aur nu vrea si indemne la neglijarea stilului, ci subliniaza doar
statutul acestuia de auxiliar gi nu de scop in sine. CE preotul trebuie s6-gi lucreze
predicile in am6nunt reiese din cele spuse de acelagi Sf. Gura de Aur, in aceeagi
lucrare:
,,Preotul
nu-i scutit de munci sdrg;qincioasd nici cdnd are un deosebif ta-
lent oratoric... Prin urmare, predicatorii mari trebuie sd munceascd rnai mult decAt
predicatorii slabi. Cdci ascultdtorii
iudecdpredica,
nu dupd cuvintele predicii, ci
dupd
faima
predicatorului. Prin urmare, cind un predicator mare intrece pe tofi
ceilalfi predicatori in cuvdnt, atunci mai cu seamd trebuie sa munceascd penku
pregdtirea predicilor mai mult dec6t to1i..."n".
Despre
,rmetalimbai".
Termenul ca atare este de curdnd populaizat, dar tehni-
ca pe care o propune este la fel de veche ca practica omileticd. Etimologic, a intrat
in dicfionarele noastre prin filiern francez66E'. Metalimbajul propune o exprimare
bazatd pe metafore
Si
eufemisme, pin care vorbitorul, voind sd exprime lucruri
mai pulin pldcute ascultatorilor, foloseqte expresii mai delicate, prin care acegtia
sunt menajalio*'. Allan Pease qi Alan Garner, doi experfi americani in domeniul
tehnicilor de conversatie, au publicat relativ recent o interesanti lucrare, in care
sunt prezentate implicaliile tehnicii metalimbajului in comunicarea inter-
umandns2. Dupi opinia autorilor,
,"rnetalimbajul
este un limbaj care codifica altfel
ideile decit limbajul natural. Cu alfe cuvinte, este un limbaj ascuns in interiorul
limbajului"683. Practica menajdrii prin metalimbaj este foarte necesard ast6zi, cu
deosebire in pareneze, unde preotul se adreseazl cu precddere unei anumite
678. SF. IOAN GURA DE AUR, Despre preo(ie, trad. Pr. D. FECIORU, p. 107.
679, Ibidem, p. ll7.
680. METAL)NGAGE ot METITANGUE - l. Langage spicialisi que I'on utilise pour dicrire
une langue naturelle. 2. Langage de description d'un autre langage
formel
ou informatique- - LE
PETITE LAROUSSE, p. 651, col. I.
681. Frate cu acest cuvdnt este gi termenul
,,metacomunicare",
prin care I. TOADER infelege
ceea ce credinciogii recepteazd dincolo (sau in paralel) de ceea ce transmite predicatorul. Sunt acele
elemente refinute bine de credinciogi, pe care preotul foarte discret le atinge doar; veziin Metode
noi in practica omileticd..., p. 163-164.
682. Allan PEASE & Alan GARNER, Taik language - How to Use Conversation
for
Profit and
Pleasure, Simon and Schster Ltd., London, 1 989; in L romAnd, Limbaiul vorbirii. Arta conversaliei,
trad. Ileana BUSUIOC, Edit. Polirnark, edilia II-a, Bucuregti, 1997, 144 p.
683. Ibidem, p. l2; vis - a-vis de aceastii definifie, autorii dau urmitorul exemplu: ,,Cu
tttlii am
:stat la teigheaua unui magazin universal csteptdnd sd
fim
servi[i,
Si
am
/bst
tntdmpinali tloar,cu un
,/ori(i
ceva?" din partea vdnzrtktarei. in metalimbai aceasta se traduce:
,,Este,
oure, cu adevdrat
newie sd md deraniali chiar acum? "...
$i
acesta este
{i
sentimentul pe care, subconStient, tl avem";
lbidem.
t67
familii (gi chiar persoane, individual), ca de exemplu la inmorm6nt6ri, cununii,
botezuri etc. Sf. Ap. Pavel ne-a l6sat un exemplu relevant: la Atena, adresindu-se
locuitorilor disparati in fel de fel de credinte idolatre, nu-i mustri imprudent prin
cuvinte ca,jeunt
foarte
tulburat cd sunteli rdtd)cili, departe de.Dumnezeul Cel
adevdrat, Cdruia abia de i-ali desemnal un locqor de vaga prezenld, printe atdtea
altare idolatre...", ci, cu tactul sdu inspirat, li se adreseazd eufemistic,
folosind
tehnica metalimbaiului:
,,Bdrba(i
atenieni, tn toate vd vdd ca sunteli
foarte
evlavioSi. Cdci strdbdtdnd cetatea voastrd de fnchinnre, am aflat qi un altar pe
care era scris <<Dumnezeului necunoscub)...
" (Fapte L7,22'23).Lafel
poate pro-
ceda preotul zilelor noastre. La o cununie, de exemplu, in fala a doi tineri degnrg
care
$tie
c6 n-au dus o viafi exemplarl pAna atunci, preotul nu va face aluzii
t6ioase, de genul
,,tinerii
din ziua de azi nu mai viefuiesc potrivit virttrlilor de care
au dat dovida strabunii no$tri,..", ci
,,n6d6jduim
cd tinerii care gi-au unit astdzi,
prin binecuvdntarea Domnului, inimile, vor viefui in virtulile
prin care s-au fbcut
vestili strabunii nogtrio' etc.
Eufonie - cacofonie,Un
fdran
a fost intrebat odat6, la ieqirea din Bisericd, cum
a vorbit in acea zi preotul la predic6. Fard s6-gi caute prea mult cuvintele,
tiranul
a rispuns:
,,$tii
cif de frumoi cdnt6 mierla prim6vara? Aga mi s-a p6rut p6rintele
astdzi..."
Eufonia exprim6, agadar, o vorbire pldcuta auzuluioe' Cacofonia exprimd
revsrsul6n5. Vorbim de eufonie sub dublul aspect, al proclam6rii adevdrului revelat
gi al expunerii lui intr-o formd cdt mai placuta. Adevdrurile sfinte au o superiori-
iate ce nu frebuie micgorati prin cuvinte de valoare mai mic6, indoielnice sau
chiar goale de sens. in nici ui caz sd nu fie cuvinte necuviincioase sau vulgqle.
Sextil Pugcariu face urmdtoarea comparalie: dupl cum valoarea aurului
qi a dia-
mantelor ie mdsoard in carate, la fel gi cuvintele.
,,Un
fel de carate au
9i
cuvintele
eufonice. Ele nu pot fi inlocuite cu altele fErd ca armonia sd dispar6. Romdnul are
insi o vorbS foarte adevdratE: nu-i frumos ce-i frumos, ci-i frumos ce-mi place
mie. Ceea ce e eufonic pentru romdn nu trebuie si placi urechii unui ceh, care
preferi ingrdmadiri de consonante, sau unui ungur, cate aSeazd accentul totdeau-
ira pe priira silab6, ca gi cehul... Valoarea caratelor eufonice e variabila de la
Hmba la limba,
$i
tocmai de aceea ele completeazd tabloul a ceea ce este carac-
teristic unei limbi..."o8".
Predicatorul se aseamdna intr-un anume fel cu interpretul muzical. Observ6m
de multe ori cd aceeagi pies6, interpretatd de instrumentigti diferifi, sund altfel, de
la interpret la interprei, ia unii bine, la altii mai pufin. Reuqita unor sunete
pl6cyte,
ur*oniour", venite parca din alt6lume este determinatd, in general, de aceiaqi fac-
tori ca in cantl pr^edlcii, stapdnirea textului, diruire total6, sensibilitate sufle-
teascd, respect fa|6 de ascultdtori etc.
VoiUina de sti[, trebuie sd menfionlm
qi importanfa vocii in reuqita transmiterii
mesajului, Naturalelea este calitatea cea mai prefioasd care se.cere. Demnitatea
amvonului respinge orice abatere de la exigenlele pronuntirii corecte' Vocea
684. iu= bun, bine, in chip
/bricit;
gavi= sunet, cdntec
q.a; vezi dicl., BAILLY,",p' 823,2111'
685. rardg= urdt, rdu, sorulid etc, Ibidem, p. 1004-1005.
686. Limha romdnd, Vol. II, Rosfirea, p.379.
168
impresioneazd a:untl precum gestul impresioneazd vdn;J.
Q
Predica
nu trebuie
,ecttota sa:u cdntatd, ci rostitd, cu un timbru pl6cut, specific dialogului, cOmu-
nic6rii cu ascult6torii.
Concluzii. Dintre calitatile stilului, generale
9i
particulare, cele mai strins
legate de actul omiletic sur*: corectitudinea
(gramaticalS
$i
de
.conJinut),
puri-
tatea,claritatea, precizia, concizia, naturalelea, armonia, fine(e-a"r'.
Stilul omile-
tic
practicl un timbaj adecvat, bisericesc, liturgic, ferit de afectare, bombasti
cisme, preliozitati. in special naturalelea contribuie in gradul cel mai inalt la
claritatea
qi puterea de impresionare a stilului"**.
,,Felul
de a vorbi reprezinti
oglinda sufletului", a spus filosoful Senecat'*'.
Gestica omileticd. Gesticulalia este un auxiliar prefios al acliunii omiletice. La
fel de importante sunt expresia
fetei Si
a ochilo/'"'. Mdinile sunt mai predispuse,
totuqi, la gesturi ex""ntrice. De aceea se cere un control
permanent aSupra lor'
Gesfurile irainilo. trebuie sE fie in armonie cu fetul predicii, confinutul ei, cu tofi
ceilalli factori. Miqcarea mAinilor constituie in sine un mijloc eficient de comuni-
cure.
-Sf.
Grigorie de Nyssa spune:
,,Mdinile
i-au fost date omului ca sd poatd
vorbi""''. Parintele n. Belu expllca asfel aceste cuvinte: ,,Dacd
omul ar
fi
lipsit
de mdini, atunci buzele
Si
limba lui ar
fi
trebuit sd
fie
ca la animale, adicd aqa sd
poatd prinde cu ele iarba
Si
s-o rupd. Trecdnd insd griia procurdrii hranei pe
'seama'mdinilor,
gura a rdtnas sd sluieascd
Si
sd se ocupe cu exprimarea cuvin'
telor...'u'rr. Dincol,o de aceast serviciu pe care miinile il oferd gurii, gestica
l9pr9:
zint6 in sine un anumit limbaj, chiar cu caracter universal.
De aceea
Quintilian
ii
acordd o atentie aparte:
,,Celelalte
parfi ale corpului ajut6 pe vorbilor, spune el,
dar mdinile vorbesc ele insele. Cu ele cerem, promitem, chemdm, concediem,
amenin!6m, implordm, ne exprimim
groaza, teama; prin ele.intrebdm,
negim;
prin ele ne'nanifestam bucuria, intris[area, indoiala, mdrturisirea, regretul,. m6-
iura, cantitatea, numdrul, timpul. Oare nu ele ne inflflcdreazd,nu
ele ne domolesc?
Nu cu mdinile manifestim aprobare, admirare, sfiala? Pentru a desemna locul qi
personajele, nu
Jin
ele locul ahverbelor
gi al pronumelor? De acee.a,in diVersitatea
atAt de mare a vorbirii tuturor neamurilor
9i
popoarelor,
gesturile mdinilor sunt
vorbirea comuni a tuturor oamenilor"('". Calitatea cea mai insemnati a gestului
este cliscre(ia. Oice exagerare este obositoare
9i
deranjantd. Gestul nu ajutd
cuvdntul decat daca il subiiniaza. DacI el il contrazice, il sldbeqte considerabilnq.
6g7.
pr.
prof. N. PETRESCU, o1t. cit., p.223-228. DupaAristotel,
un precursor al stilisticii ora-
toriei gr.eceqii, virtulile fundarnentaie ale stilului sunl cluiitateu
qi utlec'varea la
.subiect.
El adaugi:
..Stitul
nu iebuie sci
lie
nici mediocru nici
ixtmpos",
Retoricu, cap. 12, apud Sir David ROSS' op'
cit., Cap. "Retorica
Ei
poetica", p. 262.
688. Pr. prof. dr. D. BELU, Curs...,p.282.
689.
,,lmugo
unimi seimo est", De moribus, apud V' DIACONU
9i
M' MARINESCU-HIMU'
op. t'it., p. 67.
'
690."'Adese(t pe om il in(elegi din priviri, chiur ducd toce"
(Saelte tucens vocem verbatlue vul-
tus hubet), OVIDIUS, Ars Amuruli, 1,574, Ibidem.
691. De hominis opilickt, MIGNE, P.G. 44' 148.
692. Gruiul in
lunc(itt
lui etic:ii..., p.453.
693. Apud Pr'. N. PETRESCU, op. cit., p.248-249.
694. D7ac. prof. dr. N. BALCA, Carr..., Fasc. III, p. 436.
r69
Materialul ilustrativ - este un alt auxiliar prelios predicii de orice gen, din cel
pulin doua puncte de vedere, realizate simultan: 1. explicativ (oricit de
convingitoare ar fi explicafiile teoretice asupra unui subiect, de multe ori o ilus-
trare potrivitd are efect mai rapid qi mai puternic); 2. odihnitor, adici permite
ascultdtorilor o binevenitd,,respirafie", mai ales in cazul unor subiecte mai grele.
Pirintele profesor Marin C. Ionescu este de pirere cd utilizarea materialului ilus-
trativ este
,,cel
mai fericit mijloc de a da viafa predicilor noastre. Ilustririle poartd
cu sine o putere uimitoare de a clarifica cele mai grele gi cele mai abstracte idei
religioase""'s. Nu intotdeauna este bine (qi nevoie) si se apeleze la exemplificari.
Atunci c6nd conlinutul este limpede gi limbajul ales, elementele ilustrative pot
lipsi. Ceea ce este limpede nu are nevoie s6 fie inc6rcat cu exemple, cdci limpezi-
mea este luminoasa pdn ea insdqin*. De unde prelulm ilustr6rile? Este o intrebare
oarecum retoricd. Izvoarele predicii sunt gi inroare pentru ilustrdri: Sfhnta
ScripturS, scrierile Sfinfilor P6rinfi, literatura universalE qi naJionals etc. Epis-
copul de Arad Grigorie Comga a tiparit la inceputul secolului nostru (in colabo-
rare), un consistent volum de pilde, din care gi astdzi ne putem inspirao'. Mai
aproape de zilele noastre plrintele
$tefan
Slevoacd, a tip6rit, ca adaos la un volum
de predici, aproape 100 de pagini cu ilustrdri pe diferite temen". Printre cele mai
reugite ilustrdri le socotim, ins5, pe cele redate in predicile publicate de I.P,S.
Antonie al Ardealului"'' gi Ierom. Nicolae Steinhardt de Ia Rohia,*'. Numeroase
elemente istorice ilustrative ne oferi, de asemenea, cartea de predici publicatl
recent de pdrintele prof. Petre David'"'. Aceste carfi de predici sunt reuqite in sen-
sul imbinarii fericite intre confinutul propriu-zis, deosebit de elevat, dar pe infele-
sul tuturor, qi ilustrdrile ca atare. O sursd aparte o constituie Vielile sfinlilor gi, mai
ales, Patericul.
,,Apoftegmele"
din Pateric, de o intelepciune qi frumusefe rar6,
sunt deosebit de bine primite de credinciogi, evident cu condilia sd fie bine alese
gi plasate. Un alt izvor prelios il constituie proverbele, pe care le putem prelua din
c[rJile gi dic]ionarele destul de abundente in aceast6 privin]5'"2. Mai ales prover-
695. Inimd
g
suflet. Omileticu vremuriktr nouslre, cit., p. I06. Tot P.C. Sa recornandl
9i
citeva
reguli pentru utilizarea lor: " 1. ,iri nu
fie fultricate
in
t'blul
iskrisiribr morale utilizate in cursul pri-
mur Comunul
Si
*erilul
lbc
din ilustrutii un bulast ucigibr ul precliciktr noastre; 2. Trebuie sd
fie
in uSa
lel
alcdtuite incit sA ingdduie spiritului a.tcultdbriktr o scurtd respiralie de intdrire tspre
zborul ctrkl cutrc Dumnezeu; 3, A se (ine cont de,,spiritul" timpului, cleSi ilustraliile cele mai
f'et'icite
sunt cele clasice, potrivite pentru toate timpurile", Ibiclem, p. 107-108.
696. F. B. CRADOCK, op. cit., p. 199.
697.
f
Grigorie COM$A, O mie de pilde pentru via(u aestind, Arad, 1929,415 p.
698. Pr: dr.
gt.
SLEVOACA, Din tezuurul Orkxkxiei, Edit. Episcopiei Buzaului, 1990, p. 283-377 .
699.
t
Antonie PLAMADEAL A, Tilcuri noi lu texte vechi, Sibiu, 1989, 479 p.
9i
Cuvinte la zile
marl, Sibiu, 1989, 365 p. Mai ales prirnul volurn abundi de pilde
9i
istorioare, extrase mai ales din
Puteric
ai
din literaturi, religioasi gi laicE, deosebit de instructive .
700. Ddruintl vei dobdntli, Cluj-Napoca, 1994.
701 . Cautd
$i
vei aflu. Predici misionar - patriotice la toute sdrbdtorile anului, la slin{i mttri, la
cuvioSi, propovitluitori si mirturi.sitori romini, Curtea de Argeg, I 996, 636 p.
702. Pentru proverbe strdine, de exemplu, recomandiim Dic[ionurul de citute
Si
ktculiuni
sh'dine, ed. revizuit5
Ei
cornpletatd de Eugen
li
Paul MARIAN, Edit. Enciclopedic6, Bucureqti,
1973,338 p.
Si
Diclionurul inplepciunii, edit. Th. SIMENSCHI Editura Uniunii Scriitorilor,
Chiqindu, 1995 (edi{ia III-a), 640 p. Pentru proverbe rom6neEti, dintre cele tnai volurninoase edilii
170
bele rominegti, atdt de pline de infelepciune, sunt la indem0na oric4rui predicator.
in sfhrqit,
folclorul,
reprezintd un izvor de mAna intdi pentru ilustrafii'o'.
,,Crealia
populard, spune pdrintele prof. Pefi'u Rezuq, a suslinut credinla
Si
viala Bisericii
Si
a credincioSilor Pe de o parte Biserica cu doctrina sa revelatd a
fost
propg-
vdduitd, pe de alta parte credincioEii au pus aceasta tnva(dturd
Si
sfaturile
creEtine ivanghelice tn practica vielii lof pe mdsura fnlelegerii lor
Si
a coordo-
naielor persinalitdlii lor""A. La o eventuald intrebare dac6 se pot inventa isto-
rioare pbntru prediii, rSspunde prof. F. Cradock:
,pa,
cdci parabolele lui Iisus
sunt <iitorii inventate>. Mmeni nu L-a intrebat pe Iisus weodat2i la sfhrgitul unei
parabole: <<Acest fapt s-a petrecut cu adev6rat?)"'os. Tot el
propune urmitoarele
principii orientative pentru utilizarea eficientd a ilustrafiilo-r: expunerea ilustrafiei
sa nu ie facd ex-abrupto, ci sl se creeze, mai intii, cadrul familiar corespunzitor;
ilustralia sd fie cit se poate de inteligibilE; sd nu fie nici simplistti, nici stupida; sI
constituie un moment real de respiro pentru auditoriu; predicatorul sa fie conqtient
de potenfialul emotional pe care-l poarta ilustrafia respectivd. Este mai prudent
une-ori sd se renunfe la ea decdt s-o rosteasca gi s6 nu reuqe"ascd a o stdpdni''n'
IV. 3. PERSONALITATEA PROPOVADUITORULUI
NoSiunea de personalitate. Reluind spusele Sf. Ioan Gurd de Aur, cd
,,ascult6torii
judeCa predica nu dup6 cuvintele rostite, ci dup6
faima
predicatoru-
amintim: Apa trece, pietrele rdmdn. Proverbe romdneSti,Ed. ingrij. de George MUNTEAN, Editura
pentru literaturi, Bucuregti, 1966,445 p; Proverbele romdnibr (din Rominia, Basarabia, Bucovina,
'Ungaria,
Istria
$i
Macetlonia), Edit. libr. Socecu & comp.,Bucuresti, 1901, sub ingrij. lui Iuliu A.
ZANE, 739 p., lucrare premiatd de Academia RomdnS.
7O3.Yeii Pr. drd. ioan IOANICESCIJ, Folcktrul religios tn predicd, in BOR, an. HristosVl,
1978, nr. 5-68, p. 574-580. Refinem din acest studiu
9i
etimologia cuv.
,,folclor":
termenul a fost pus
in ciiculalie piima oarA de arlieologul englez William John Thomas, in 1840, in rev.
,,Athenaeum"
- London; Astfel, cuvdntul este compus din
,,folk":
popor
9i ,,lore"
=
$tiinld;
aSadat, the lore of the
people...
iStiinlo'popo*lui)....,
p. 574. Yezi, de asemenea, Pr. drd. Marcel SABAIJ, Literatura reli-
'giyga
poputira in sluiirca pxtpovdduirii Bisericii,TezA de doctorat, ms. dactil. BFI cota 23010,
Eucuregti, lgg7,l64 p., cu'deosebire cap.
,,Dogma
cregtinii oglinditi in literatura populari", p.
66-107.
'704.
invd(dtura tlespre religia subiectivd, din punct de vedere interconfbsional, in ST, an' X'
1958, nr. 5-6 p.375.
105. Op. cit., p.210.
706. Ihklem, p.207 -208. Spre exemplu, ni se pare nepotriviti cu scopul necrologului urmitoarea
ilustrare inclusi intr-o pur"n"i6 la inmormintarC:
,,in [aleria
na(ionald din Berlin se poate vedea
tabktul pictorului Spaienbery, intitulat
,,Der
triumph)ug des Todes"
{rium[ul,
mor(ii). Pe tablou
este gravatd moartea care trice prin miiktcul oamenilor, sunind din clopolel, iar mullimea oame-
niktr" o urmeazfr. Copii mici, avdnd cununi tn mdni, pe care le
ldcusera
in timpul
-iocului
. Clo-.
polelul morlii insd i-u chemat
ii
ei au
fbst
nevoili sd plece. Tineri
Si
bdtrdni, sdraci
Si
bogati, oameni
'tliitinSi
Si
tiameni de rdnd, invdlali
Si
neinvdlali, se vdd pe tablou
9um
yl"orqa fard
incetare pe
urmeie mor1ii... O
f'emeie
bdffAnL, ibositd, neputineioasd, iSi tntinde mdna.dorind moartea, dar
moartea nu o primeSte
Si fbmeia
rdmdne la marginea drumului... Sub acest tablou impresioryary-s-t!
inscrip(ia: ,,f)iunfil
iortii"...,la Pr. Nicolae
fiUpU,
Cuvdnt la inmormdntarq Bucure$ti, 1988,
ms. dactil. Degi este interesantd gi pare a voi congtientizarea creqtinilor asupra preg5tirii pentru
moarte, socotim ca aceaste ilustrarq nu corespundi cu scopul principal al necrologului: intirirea
credin{ei in inviere gi viafa de veci.
17t
lui"'"', vom aborda in cele ce urmeazi cdteva elemente ce vizeazd, personalitatea
celui.chemat si predice. Demnitatea actului omiletic presupune, implict, demni-
tate din partea sdvirgitorului acestui act. Toate tratitele de omileticd reclama
obligativitatea unor calitafi sine qua non, pentacel care-gi asum6 inalta responsa-
bilitate a propov6duirii.
Aceste calitifi sunt imparfite, deregula, in trei categorii:
intelectuale, morale gi fizice"'*. Nu ne propunem
a stdrui asupra lor, ci doar i evi-
denfia care din ele suslin statutul personalitdfii,
care dau acba
faimd
de care am
amintit mai sus. De ce intreprindem acest demers? Pentru cd putere autenticd de
convigere au numai acei predicatori care sunt recunosculi de ascultdtori ca sluji-
tori distingi, cu personalitate.
Pirintele Grigorie Cristescu afirmd categoric, in
acest sens:
,,Aceasta
este esenta persuasiunii,
ca predicatorul s6-qi toarne toatd
personalitatea
lui in ceea ce spune. Sufletul lui trebuie s6 <<ias6> din trup qi s6 se
<rispandeascil> in sufletele ascultatorilor...""'0. Profesorul american william
Evans,_afirmd ci
,personalitatea
este garanlia reugitei predicii,,ro. DupI cum
limba fiecdrui popor, in general, are personalitatea
ei, cuvdntul omiletic este, la
rdndul lui, expresia unei duble personalitafi:
a limbii gi a ielui care o intre-
buinleaz6''r.
Incercarea de definire a personalitiifii,
in general, gi a personalitdyii propo-
vdduitorulul, in special, se lovegte de relativismul cuvintelor, de incapacitatea-lor
de a surprinde in profunzime
trIsiturile psiho-fizice
ale fiintei um-ane. Diclio-
narele se rezumd la enunfuri lapidarelt2, iar manualele, preluand in general defi-
niliile din dicfionare, oferi in completare mai mult un material descriptiv al celor
trei categorii de calitafl amintite, decdt o analizd a componentelor personalitatii.
707. Despre Preo\ie..., p. ll7.
708. Majoritatea manualelor qi cursurilor de omiletici precizazi urmatoarele calitiifi: l.
Intelectuole: culturd generald solfuld, dublatd de culturd speciald teologicd; inteligenld vie; ima-
ginafie creatoare; memorie durabild
;i ficleld;
2. Morale: credinld puternicd; viald in sfintenie;
iultire ne(drmuritd; 3. Fizice: un trup sdndtor
fard
defecte izbitoare; voce pldcutd, curatd, sonord;
/'ayt
prietenoasd, atrdgdtoare;
linutd
vestimentard curatd
Si
lipsitd de excentisme,' vezi de ex. Pr.
prof. N. PETRESCU, Op. cit., p.23-32. R. P. RAMBAUD, in cap. VI al Tratatului s6u de predica
(Traitl moderne de pridication, cir.), intitulat
,,Lu
personne du pridicateur", enumera urmiitoare le
insugiri: dispositbns inndes, intelligence,
iugement, iuste
milieu, loyautd, sensibilitd dilicate, bontd,
apostlique courage, largeur d'esprit, rester soi-mme, vie surnaturelle, santi et hygiene, amour du
travail, prisentation extirieure (pldcutd, n.n.), p. I I 9-l 36; iar Hans KUNG subliniazi, la rdndul siu
unndtoarele calita;i: autoritate, energie, tenacitate, inteligenld, imperturbabilitate; de asemenea,
a{irmii ci
,,un
bun conducator al comunitelii cregtine trebuie sE inspire, sd anime
Si
sd
/ie
priceput
,,moderator";
sd
/ie
o
figurd-simbol a comunitdlii; de asemenea, imaginea lui
lizicd
sd
lie
lumi-
noasd
si
atrdgdtoare"
,
llthy Priests?, translated from the German by John CUMMING (in original
,,Wozn
PriesterT
"),
London and Glasgow, 1972, cap.,,The image of the church leader today", p. 88-91.
709. Pasiunea
Si
emo(ia in predicd, in MO, an. VI, 1954, nr. 4-6, p. 137.
710. William EVANS, Former Teacher at Moody Bible Institute, How to prepare sermons,
Chicago, 1964, p.12.
7ll.
,,ln filnclia
lui normald, afirmi Pr. prof. D. BELU, cuvdntul este expresia personalitdgii
omeneSti insdSi", Graiul tn
funclia
lui eticd, in MMS, an. XLVII, 1971, nr. 7-8, p. 460.
712. DEX-v\ spre exemplu, propune urmiitoarele explicafii:
,,Personalitate:
l. Ceea ce este pro-
priu unei persoane
si
o distinge ca individualitate; ansamblu de trdsdturi moTale sau intelectuqle
prin care se remarcd o persoand. 2. Persoand care
qre
insuSiri deosebite tntr-un anumit domeniu
de activitate...", Dic(. cit., p. 607, col. II.
172
Unele dintre acesteavizeazd exclusiv persoana predicatorului, analizdnd
particu-
laritdlile preocupdrilor intelectuale gi insitdnd pe recomanddri fafa de viala pri-
vatd. Aga este Cazul, de exemplu, tratatului Fundamentals of preaching al lui John
Killinger, care, in capitolul "The
Person Behind the Sermon" analizeazd in aprox-
imativ l5 paragrafe diferite aspecte ale indeletnicirilor predicatorului, inclusiv
pe
linia ingrijirii shnit6fii'''. Parcurgind definilii
gi descrieri, ifi dai seama c6, de fapt,
traseturile definitorii ale personalitalii sunt mai presus de acestea. PentrU o
apropiere cdt mai str0nsd de miezul lucrurilor, trebuie vdzutd mai intii diferenla
dintie persoand qi personalitate. in timp ce primul atribut il au toli indivizii''', cel
de-at doilea doar cei cu anumite insuqiri nu doar native, ca ?n cazul persoanelor
comune, ci cultivate cu ddruire
gi perseverenf6. Cicero are mare dreptate in
aceastd privinla c6nd afirmE:
,,Poeta
nascitur orator fit"'!'. Personalitatea, spre
deosebiie de insul obignuit, inseamnd acea persoand care intruneqte la modul
superlativ insugirile superioare care-l diferenliazd substantial de individul biolo-
gic pur
gi simplu'"'.
-
tnsuSiri speciftce personalitdlii propovfiduitorului. Abordarea acestei
prob-
lematici are
$anse
de reugitd pomind de la indemnul Sf. Ap. Pavel:
,,Luali
aminte
la mai-marii voStri, care v-au grdit voud cuvdntul lui Dumnezeu"(Ew. 13, 7).
A;adar, studiind trdsdturile personalit[fii marilor propovdduitori, se poate_ ajunge,
prin imitarea virtutilor, la formarea propriei personalitSfi. Este metoda abordatS,
de altfel qi in Pedagogie. Aqa procedleazd, de exemplu, G.G.Antonescu,
unul din
cei mai distinqi pedagogi romdni din perioada interbelic6, aborddnd problemele
pedagogiei moderne prin evidenlierea ideilor
qi personalitalii unor pedagogi con-
sacrafi ca J.J. Rousseau, Kant, Schilleq Goethe etc'r7.
Pentru propovdduitorul cregtin modelul personalitdfii_ desav6rqite- este
MAntuitorui Iiius Hristos. El este invdldtorul
prin excelenld: ,,Unul
este
invd{dtorul vostru" (Matei 23, 8\. Este unic, dar
,,nu
in sensul de singular
9i
exclusiv, ci de revelaiot supre* al adev6rului't7r'r. Cei ce I-au urmat cu fidelitate
713. Astfel, sub genericul
,.An
intelect of
tird',
John KILLINGER menlioneazl: l. Human
right.\. 2. Scientilic aid technobgicul udvanc:e. 3. Mettical antl psvchoktgical research. 4. Art,
film'
tieuten music and dunce (!); 5. Fi"tion; 6.Television and moss communication;
T.Trovel and othn>
poktgy; 8. Socioktgy antl ethics; Biblicul and theobgical studies;lar sub genericul
nThe
minister's
'healiii
antt recreiiion", autorul descrie:
,,1.
Estublish a suitable rhythm between work and rela-
xatiotr; 2. Get u proper omoUnr af phisical exercise; 3.Maintein a suitable diet; 4. Get a resonable
amount ol sleep) 5. Ttke
lrequent'vucations;
6. Learn to play every r/ay",
,,FORTRESS
PRESS",
Philadelplria, 1985, p. 187-206.
714. Inilial latinescul personu insemna mascu pe care o purtau uctorii pe scend, in anumile
piese de tetttru. Acesta este, de altfel, prirnul sens pe care-l reda dicl.
QUICHERAT
l. masque
(au
propr. et uu
lig.),
vol. c'it., p. 1008, col. IIf;
715. Tuscilunue Dispututktnes,invol. Proverbe
Si
cugetdri htine, cit., p. 165, nr. 1314.
716. Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Personalitutea prcotului ca patstor sufietesc, in MO, an.
XXVI, 1974, nr. l-2, p. 70. in opinia P. C. Sale, "personalituteu
se remarcd prin inaltu realizure a
culitAlibr sule (nutivi, n.n.), .rau u talentektr pe care bli oamenii or putea sd
Si
le dezvolte...",
Ib'lem.
717. G. G. ANTONESCU, Din problemele pedagogiei motlerne, Edi{ia a II-a, Edit, Cartea
ronr6neasch, Bucureqti, 1924, 303 p.
718. Pr. prof. dr.'C. GALERIj, Mtintuircrul lisus Hriskts, invdldtorul nostru suprem... p' 34.
173
$i-au
cultivat personalitatea, nu numai prin imitarea Lui, ci intarifi permanent de
harul primit de la El: Sfinlii Apostoli qi urmagii lor, Sfintii Parinli
9i
ceilalti sluji-
tori din trecut qi de azi ai Bisericii celei una. In conturarea personalitdfii oratorice,
Sfinlii PArinfi ai veacului de aur au fost receptivi gi la sugestiile unor oratori
pagAni remarcabili, ale clror recomandiri le-au armonizat cu doctrina qi morala
cregtinE.
$i
astazi sunt valabile multe din parerile lor. Bundoara,
Quintilian
afirm6
cd nu poate sd fie cineva orator, decit dacd este bdrbat virtuos (non posse ora-
torem esse, nisi bonum virum)1t". Cicero face chiar portretul oratorului ideal:
,,Oratorul
demn de acest frumos nume este acela care poate sd vorbeascd cu o
bun6 cunoaqtere a subiectului, cu ordine metodicd in idei, cu eleganf6 a formei,
ajutat de o bun6 memorie gi cu demnitate in acfiune... Unui orator trebuie s6-i
pretindem asculimea de minte a logicianului, cugetarea filosofului, exprimarea
poetului, memoria
jurist-consultului,
vocea tragedianului qi, ag zice, gesturile unui
actor ce1ebru...""". Cu,exceplia ultimelor doul recomandiri, care
lin
de vremea de
atunci, celelealte insugiri sunt necesare gi astdzi.
Dar, dacd pentru Cicero gi alli oratori pagdni filosofia era i2vorul fundamental
al inspirafiei, aga cum remarci Ren6 Pichon?2r, pentru predicatorul cregtin sursa de
bazd este Sfhnta Scriptur6, cercetati gi explicatd in s0nul Tradifiei, in duhul Sfin-
tilor
Pdrinli. De aceea, considerdm ci una din notele esenliale ale personalitalii
propovlduitorului creqtin, din punct de vedere intelectual, este cunoa$terea Sfintei
Scripturi gi a scrierilor Sfinlilor Pdrinli. Se qtie cd faima Sf. Ioan GurI de Aur
consta tocmai in cunoaqterea am6nunlita a Sfintei Scripturi qi utilizarea ei cu dex-
teritate in predici. El insuqi atrage atenlia cd
,,necunoaqterea
Sfintei Scripturi este
pricina tuturor relelor""', iar cu alt prilej afirmI:
,,CunoaSterea
Scripturilor
intdreSte duhul, curdld con$tiinla, smulge patimile inrobitoare, seamdnd virtutea,
ne ridicd deasupra sdgelilor diavolului, ne
face
sd locuim aproape de cer, eli'
bereazd sufletul de legaturile trupului, ddndu-i aripi uSoare
Si face
sd intre in
sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune weodatd mai bine;"23. SfEntul
Ambrozie, ld rdndul sau, era foarte supSrat ci preofii din wemea sa neglijau
citirea Scripturii:
,,De
ce nu vd dedicali timpul liber citirii Scripturii? Voi nu mai
vorbiSi cu Hristos? Nu-L mai vizitali, nu-L mai ascultali?...t'124. Enzo Bianchi,
prior al Comunitalii Monastice din Bose (trtalia), face o recomandare cu totul spe-
cial6 celui care propoviduieqte cuvAntul Scripturii:
,,El
(predicatorul, n,n.), va tre-
bui mai intdi sa-l citeascl gi sa-l mediteze pe indelete, va trebui sd se roage acestu'
zi, astfel incit s6-l stdpdneascd gi sa-l faca robul lui. Daci este adevdrat cum spune
Petru (II, 2,19), ci ceea ce te biruieqte aceea te stdp6neqte, atunci propovlduitorul
trebuie sd fie inainte de toate un rob al cuv6ntului: doar astfel va fi un ecou liber,
sincer, neinfricoqat al acestuia, El va proclama cuvAntul, il va re-spune incerc0nd
si nu-l deformeze gi va incerca o mediere spre a-i ajuta pe cei care-l asculta sa
7 19. Ars Oruktric'u, lll, 33.
720. Despre Oruto\ trutl. cif., p.36,51.
721 . Hi.stoire cle la littlrutut'e latine, Paris, 1928, p. 212
722. Omiltu c IX-a la Coktsenl P.G. LXI[, 361.
723. Omilia a X-u, P.C. LXIII, 485.
724. De offit:iis ministrorum, 1,20,28, P.L. XVI, 50 A.
t74
inleleaga insemnatatea textului, leg6ndu-l de contextul biblic global gi comentdnd
astfel Biblia cu Biblia"'2'. Cunoagterea Scripturii, a scrierilor Sfinfilor Parinli gi a
teologiei in general, nu exclude, insd, cultura laic6, o alte notA importantd a per-
sonalitafii. O culturd laici bogatd ii oferd preotului mai multe puncte de contact
cu viala spirituald a omenirii'2.. in special cultura filosofici este necesar6 preotu-
lui nu numai pentru a-gi forma propria sa convingere, ci gi pentru convingerea
altora. Pe omul cult il vom apropia, dac6 noi ingine suntem inarmafi cu o culturd
superioard, pdtrunsI, ins6, de spiritul cregtin'2'. Cele mai dese aprecieri pozitive la
adresa preolilor, mai ales la orage, se raporteazd la cultur6.
,,Cutare
este un preot
admirabil, este un preot cult!". Cultura pe care cregtinii, culfi la rdndul lor, o cer
gi o apreciazi este in primul rdrrd teologicd. Nu-i intereseazd dacd preotul are
cunogtinfe de astro-fizicd, biologie, sau critic5 literar6 (degi le poate avea, nu fhrd
folos). Vor sd constate, in schimb, cd stdpAnegte bine doctrina Bisericii, biblic qi
patristic. La acestea adaugAndu-se, firesc, o bund cunoagtere gi utilizare a limbii,
deodatd cu dovedirea posesiei unei culturi largi generale, insuqitd prin lecturi sis-
tematice, frcute cu un riguros spirit eclectic.
Dintre tnsuSirile morale care lumineazd personalitatea propovdduitorului,
accentulm sfin(enia viegii, smerenia, discrelia, discerndmdntul
Si
bunul siml.
Sunt, de altfel, at6t de legate intre ele incdt nu poli vorbi de una frrd atingere cu
celelalte. Sfinlenia vielii presupune compatibilitate intre cuvintul predicat qi viafa
personald.
,,Yiatp
ta sa-fi fie oratoria ta!", exclamd Fericitul Augustin'2'. Pentru cE
cel care-L predicd pe Dumnezeu, trebuie s6 fie un om al lui Dumnezear'2'. Sf.
Grigorie cel Mare spune in acest sens:
,,Fiecare
preot trebuie sd vorbeascd mai
mult prin via(a sa curatd, decdt sd arate prin cuvinte drumul pe care trebuie sdJ
uruneze. Cdci cocoSul luat de Domnul ca simbol al unui bun propovdduitof atunci
cdnd vrea sd cdnte tSi scuturd aripile
Si
bdtdndu-se pe sine, devine mai sprinten.
Acest lucru vrea sd arate necesitatea ca propovdduitorii sd
fie
treii tn hotdrdrea
de a
fece
binele. Sd nu-i trezeascd pe allii prin predicd, tn timp ce ei insi;i dor-
m{teazd... Sd se loveascd pe et inSiSt cu ar{pi[e gdnduri[or bune, fndreptdltd, cu
un aspru examen de conStiinld, moleSeala cea ddundtoare
Ei
zadarnicd. Inainte
de a rd.suaa cuviatele lor de doiaud",
faptele
vie(ri {or sd
lie
mdrtarii dovedite a
ceea ce vor sd spund at gura'"".
Smerenia este virtutea unanim ldudatS, in toate locurile gi timpurile. Rudolf
Bohren spune cu dreptate ci smerenia este virtutea-criteriu care-l deosebegte pe
725. Op. cit., p. 15-16.
726. Arhim. Iuliu SCRIBAN, Chemarea preotului, Bucuresti, 1921,p.66.
727. G. G. ANTONESCU, Pedagogia generald, Bucuregti, 1944, p.546. Domnia sa este de
pirere ca
,,influenfa
puternici pe care preofii protestanfi qi catolici o au asupra lumii culte din Apus
se datoreazi in cea mai mare parte tocmai acelei pltrunderi filoso{ice a religiei cregtine ", Ibklem.
728.
,,Sit
eius rluasi copia dicendi,
lbrma
viveruli", De doctrina christiana, P.L., XXXIV 4,61.
729.
,,L'orateur
de Dieu doit Atre un homme de Dieu", R. P. G. LONGHAYE, La prAdication.
Grand mattres et grands /oi.s, Paris, 1927
,
p. 436. La cele afirmate mai sus, autorul adaug6:
,,En
mAme tumps, cet homme-ld sera touiours assez l'homme de son temps", Ibidem,p.456.
730. Cartea regulei pastorale, lY,40, trad. rom. de Pr. prof. dr. Al. MOISU, Edit. IBMBOR,
Bucuregti, 1996, p.201 -208.
175
predicatorul elevat de vortitorul obiyruit'r'. MAntuitorul insuqi o evidenfiazd in
propria-I Persoan5:
,tnvdldli-vd
de la Mine cd sunt bl6nd
Si
smerit cu inima"
(Matei 11,29). Dacd din punct de vedere intelectual preotul nu este prea inzestrat,
dar in sufleftrl lui vibreazd puternic lira sacr6 a ruglciunii gi cuvdntul sdu smerit,
incdrcate de mireasma Duhului, el va hr6ni sufletele ascultdtorilor cu pAinea cea
vie, mai substanfial decit cuvintele studiate qi expuse cu megtegug, sau decit
serviciile pompoase, dar din care lipsegte duhul rugdciunii adevirate"2. Sfhntul
Grigorie cel Mare atrage atenlia cd de multe ori reugita unei predici poate deter-
mina o prea mare incredere in sine, odati cu auto-supra-aprecieri deplasate. In
aceste canti,
,,predicatorul
trebuie sd trezeascl in el fringerea de sine qi sd
triiascl cu smerenie sfrnta. Ca nu cumva el, care face sd infloreascd sin6tatea
altora, vindecind rlnile, sE se imboln6veascd el insugi, neingrijindu-se de
s6n6tatea 1ui..."7r3. A fi smerit nu inseamnS, insd, a fi timid gi inert. Predicatorul
trebuie sd, zboare qi sd planeze ca un vultur. De aceea in fafa lui pe amvon este
inchipuit un vultur'34. Smerenia nu este doar o manifestare a inimii. Este, totodati,
o dovadd de inteligenld a minfii. T. S. Eliot afirmd c6,,singura iirfelepciune (auten-
ticd, n.n.) pe care o putem cdgtiga este smerenia; ea nu are sfhrgit"'r'.
Discrelia este o manifestare superioari a smereniei. Discret nu inseamnd doar
a qti sd pdstrezi secretele ce
fi
se incredinfeazd, ci gi a te manifesta cdt mai sim-
plu, natural, cuviincios, miisurat, sobru, cump6tat g.a."t'. Predicatorul discret este
cel care se feregte de orice excentrism, in idei, voce, gesturi. Face totul ca
Si
cum
n-ar
face
el nimic731. Are conqtiinta limpede cE este doar un reprezentanl al lui
Hristos, nlun tnlocuitor al Lui.
$tie
cE slujegte in nomine Christi. DacI are lAngd
el un coslujitor incearcd intotdeauna sI stea cu un pas in urma lui. Da dovadi de
rn
fair-play
total, conkibuind prin aceasta la instaurarea unei armonii at6t de
necesard intre frali73E.
731.
,,Was
dem Sprecher der Hochsprache auszeichnet, ist Demut", op. cit., p. 306.
732.Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Rugdciunea preotului,in MO, an. VII, 1955, nr.3-4,p. 172.
733. Op. cit., p.209.
734.Diac. prof. dr. N. BALCA, Curs de omileticd..., Fasc. IV, p.565.
735.
,,Die
einzige Weisheit, der wir er weben ktinnen, ist die Weisheit der Demut: Demut ist ohne
Ende", apud R. BOHREN, op. cit., p.306.
736. Yezl Dic[ionarul anabgic
Si
de sinonime al limbii rcmdne, Edit.
$tiinlifici 9i
enciclope-
dic6, Bucuregti, 1978, p. 176,
$
368. Ca adjectiv,
,discret"
este menfionat in aceeaqi familie de
cuvinte cu modest, simplu, natural,
firesc,
sobru, mdsurat, cumpdtat, chibzuit, moderat, ponderat,
cuviincios, cuvios (!), decent, politicos, respectuos, plecat.
737. in aceasti privinfa este revelator indemnul Sf. Ap. Pavei adresat corintenilor:
,nli
aceasta
v-o spun
fralilor:
cd vremea s-a scurtat de acum, aSa incdt cei ce au
femei
sd
fie
ca
$i
cum n-ar
avea; cei ce pldng ca qi cum n-ar plinge; cei ce se bucurd ca
Ei
cum nu s-ar bucura... "
(I Cor. VII,
29-30).Adici si faci totul ca gi cum n-ar face, discretl
738. Pagini de o frumusefe rari despre smerenie au ramas de la prof. Teodor M. POPESCU, din
care citAm un fragment tiplrit de curdnd dupi un manuscris:
,,Omul
smerit este s/ios, nu iese din
t'irea
lui, nu strigd, nu cere, este
fdra
preten(ii
Si fird
ambilie, bldnd, paqnic, rdbddtot; sincer,
ingdduibr, curat
Si
drept. Omul smerit nu este tncrezut, nu se laudd singu4 nu cautd nici lauda alto-
ra. Se mullumeSte cu pulin, nu cere
Si
nu primeSte ceea ce nu i se cuvine, std la urma tuturor
Si
chiar
nedreptdlit sau pdgubit, indurd
ldrd
a se plinge
Si
rdzvrdti. Pentru cele ce nu cere, de care se
lipseSte sau de care este :socotit lipsit, el adund tn sufletul sdu comoard de bune gdnduri
Si
r76
Discerndmdntul, sau dreapta
iudecatd,.numitii Si
dreaptd socotinld este vir-
tutea cea mai liudatd de Sfinfii Parinfi. Pentru predicator, discerndmdn arl inseam-
nd orientarea dreapta fa!6 de locul qi timpul liturgic in care-gi va rosti cuvdntarea.
tn funcfie de acesiea va hotiiri genul, tema, confinutul, durata qi nivelul
predicii.
Discerndmdntul este acel
,,juste
milieu" de care vorbeqte R'P. Rambaud:
,,Devant
guider les autres, il n'a pas le droit de les lancer dans des chemins incertains: il a
obligation de leur montrer une vie stre""'. Aceastd calitate
tine,
desigur, nu numai
de inteligenla slujitorului, ci mai ales de simlirea lui, de ceea ce numim indeobqte
bunul sim1 in pridta. De aceea considerdm cd bunul siml este o calitate fhra de
care nu se poate vorbi de personalitatea cuiva. Raportat la slujirea omiletici,
bunul simf i1 ajuta pe predicator in manifestarea unor atitudini esenliale
peltru
reugita predicii: respecffap de cuvdntTa" qi falA de ascultatori, preg6tirea conqtiin-
cioasd i cuv6ntirii, abordarea unei tematici adecvate etc. Bunul sim! ili spune cdnd
trebuie sI vorbegti qi cind trebuie sd taci. Mai ales cdnd trebuie sd te opreSti. El iti
indica mdsura. Unde lipsegte bunul simf igi face loc nesim(irea, unul din pAgat*
care fac din rostirea omileticd un e$ec. Nesimfirea, vecini cu infatuarea
9i
sufi-
.
cienla prezumtioasa, ii determind pe ascultiitori s6-qi
,,astupe"
urechile, chiar dacd
cel care vorbegte spune, uneori, lucruri interesante. Pe cdnd, atunci c0nd constatd
prezenlabunu[ui sim1, credincioqii il ascultd cu maximl receptivitate, cu incredere
gi, mai ales, cu iubire. Caci slujitorul de bun simf este iubit, pentru c5 el insuqi, prin
'buna-cuviintd ce-l caracteizeazi dovedegte iubire
fald
de ascultdtori.
in concluzie.
predicatorul cu personalitate este, deodat6, slujitorul ce dove-
deqte zel apostolic'o' gi purtatorul unei mari qi discrete iubiri: fata de Dumnezeu,
Caie i-a acbrdat misiunia sacra a propovdduirii qi fala de credincioqii incredinlali
spre p6storire., Avind calitalile mai sus amintite, propovlduitorul va fi un om cu
iutoiitate,aceasta decurgAnd atdt din cunoqtinlele inte_lTt-u{e c6t qi din viefuirea
moral6. ln acest t"nt esI" interesant de remarcat ca J. M. Bochenschi face dis-
tinctie intre autoritatea
stiin(ificd,
numitd
si ,,epistematicd"
(de la gr. i\lotqpti
:
Sitirp,
cuno$tinld)
qi'autoritatea
,deonticd"
(de la 66arym: trebuie)'*z'
IV. 4 ASCULTATORTI PARENEZEI. IMPLICATII MISIONARE
Enunful acestui paragraf este incadrat de obicei in tratatele de omileticl la
capitolelL ce vorbesi deJpre adaptare
qi comunicarea cu ascultdtorii. Nu intrl in
;simliminte,
Si
pe ctit se pnre de neirulemdnatic sau sdrac in insu$irile cyre arat! pe oumeni fitktsi,
iste'li
Si
indrizne(i, ldudali de allii sau temuli, pe atdt posetld in sine nebdnui.te insuSiri frumoc.te si
pldcu're de om iuhovnici,esc...". in Meditalii teologice, Editura Sf. Arhiepiscopii a Bucureqtilor,
Bucuregti, 1997, p. 198.
739. Op. cit.,
P.
122.
740.
,,buvintul
preotului sd
lie
tnve$mintat in hainu in(elepciunii,
in.orice fmpreiurure s-ar
ufta",veii la
pr.
prof. dr. S.
$EBU,
Gdruluri tlespre predicd
si
orice cuvdnt al preotului, in MA,
XXXIY 1989, nr.3, p.68.
j4l'. pr.
piof. dr.'sebastian
$EBU,
Din activitatea invaldktreascd a Mitropolitului dr Antonie
Pldmddeald, in
,,Teobgie,
sluiire, ecumenr.rm...
",
Sibiu, 1996' p. 400'
742. l.M. BOCHENSCHI,Ce este autorituteu?, Ed. Hurnanitas, Bucuresti, 1992,p.53, apud
l. TOADER, op. cit., p. 13. Vezi dicl. Builly..., p.775, respectiv 451'
177
obiectivele noashe siprezqntam amdnunfit regulile de adaptare gi comunicare,
cunoscute in general. In schimb ne propunem
s6 evidenfiem din cine este compus
auditoriul parenezelor,
care sunt agteptarile acestuia gi citeva din c6ile practice de
apropiere sufleteasci dintre slujitor
Ei
acest auditoriu. De cele mai muite ori
ascultitorii parenezei^sunt
diferili de cei prezenli in biserica in mod curent in
duminici gi sarbitori. Intruc6tparenezeleinsofesc
ln mod obignuit slujbe cu carac-
ter ocazional, participanfli
au la rdndul lor acelagi stafut de ciicumstanla. La unele
din aceste slujbe (cununii,
inmormdntiiri etc) intdlnim participanfi care nu calc6
niciodati prin bisericd. Dinhe acegtia unii sunt atei, alfii mem6ri ittor confesiuni.
De
19ee_a,
parenezele
trebuie sE imbrace aproape de fiecare dat6 hain6 misionar6.
Auditoriul parenezei
este un amestec rezultat din aunarea la un loc a cregtinilor
obignuiti, care frecventeazd regalat biserica, cunosculi bine de preot qi i unot
9am9ni
venili ocazional, unii dintre ei din alte localitafi, in generll necunosculi.
Primii pot fi incadrafi in ceea ce numim membri comunitdlTi parohiale, cei din
urmi situdndu-se in categoria publicului
largln'. Tema, confilrutul gi modul de
adresare vor trebui si
find
seama gi de unii qi de altii, cu o ugoard atenlie in plus
fala de cei din.urmi, datoritd implicaliilor misionaie. Agadar, o primi iubliniere
pe care o facem este ci elementele de circumstanld sunt hotiirdtoare in actul
omiletic parenetic. Predicatorul se gdsegte in situafia aceasta: are un public pen-
tru o temd, nu o ternd pentru
un public.
Acest fapt il obliga pe predicator s6 se
ad?ptaze publicului
sdu pdn6 la totala contopire sufleteasca cu ef*. Aici intra in
calcul atdt regulile de adaptare cdt gi de comunicare. Sfhntul Grigorie cel Mare
accentueazi in acest sens importanla adaptarii limbajului:
,,Aceleasi
ierburi pen-
tru unele animale sluiesc de hrand, pentru
altele, in schimb, sunt aducdtoare de
moarte. o
fluierdturd
domoald imbldnzeste pe cai, iar pe cdtei ii asmuleste.
Aceeasi medicind, in timp ce vindecd o boald, inrdutdleste pe alta.
pdinea
iltdrgste viala celor mari, iar viala celor mici o ucide. De aceea, cuvdntul
si
lim-
baiul trebuie sd
lind
seama de capacitatea ascultdtorilor.."'n'.
problema
cea mai
grea care se pune aici constd in faptul cd auditoriul parenezelor fiind in mare parte
necunoscut, nu se poate aprecia capacitatea acestuia de receptivitate, decdt cu o
mare aproximafie, in funclie de posibilitatea prelucrlrii elementelor de circum-
stan!5. Chiar daca posibilitdtile
de cunoagtere ale acestora sunt reduse conside-
rabil, comparativ cu cele din sanul comunitafii parohiale, nu sunt reduse total,
totugi. Pentru orice gen de parenezE, preotul poate sa aib6 o imagine oarecare
raportat6 la auditoriul respectiv. Fred B. Cradock, un remarcabil teoretician al
omileticii, propune, alaturi de metodele obiqnuite de cunoaqtere psihologicd a
credincioqilor (metoda
formald,
care
line
de informarea generali-a slujitorului
prin lecturi, viziondri TV, la cinema, teatre, citirea presei etc, toate pantru a simfi
,,pulsul"
cotidian; metoda informald, care presupune culegerea de date concrete
asupra unei familii, grup de credinciogi etc, prin toate mijloacele pastorale: vizite
acas6, vizite la spitale, dialogul cu alfi slujitori
$.&ron),
propune o cale mai pufin
743. Fred. B. CRADOCK, Op. cil, cap.
,,Ascultiitoriri,,: cu subcap. Ascultdtoii ca
,public,
gi
Ascultdktrii ca
,parohieni",
p. 86, 91.
711
p:.prof.
dr. Sebastian CHILEA, Pretlica de succes..., p. 38.
!!5.
C.urtea regulei pastorale..., trad. cil., p. 88-89.
746. Op. cit., p.94-95.
t2
178
descrisd in tratate: metoda imaginaliei emfatice. Prin
,,imaginalie
emfatic6",
Cradock infelege
,,capacitatea
de a atinge un-grad ridicat de intelegere a celuilalt,
fErd sd fi treit dificultafile de viala ale lui"7a'. In aceastd situalie se glseqte de multe
ori slujitorul in cazul evenimentelor triste din viafa credinciogilor. FdrI sd fi ke-
cut neap6rat prin necazurile respective, preotul se va identifica total cu durerile
p6storifilor. Cugetind asupra lor, va include in parenezd elementele pe care le
agteaptd ascultEtorii. Dar nu numai la evenimentele triste. Preotul se identificd,
deopotrivS, qi cu momentele de bucurie ale pdstorifilor, insist6nd in consecinld
pe
elementele concrete de bucurie traite de ascultatorii respectivi. Imaginalia emfa-
ticd poate suplini cu succes lipsa posibilitIfilor de cunoagtere directd a multora
dintre
participanfii la un eveniment sau altul. Mai simplu spus, preotul trebuie sd
se puni in locul ascultdtorilor. Sufletegte, s6 incerce a se vedea in locul celor pen-
tru care vorbegte. Adica sd se numere printre ascultdtori, sau - cum afirmi C.
Mtiller, predicatorul,,si fie primul ascult6tor al predicii sale".'n'
Un alt aspect delicat al problemei, dependent de coeficientul de participare al
,,necunoscutilor"
la slujbele ocazionale, mai ales din r6ndurile ateilor gi sec-
tanlilor, constl in suspiciunea gi chiar ostilitatea prin care se manifestf, unii din-
tre acegtia fafa de preotul predicator. Chiar dac6 nu cu voce tare, cel pufin prin
'priviri
bieziS6
gi uniori prin gesturi dezaprobatoare. intilnim astfel de cazuri mai
ales la cununii gi inmormdntari. Astfel de inqi sunt foarte sensibili la abordarea
unor teme doctrinare controversate. Predicatorul este suspectat de intenlia de
,,manipulare", ,prozelitism",
sau cel pufin de a-i pune inh-o lumin[ defavorabild
comparativ cu cregtinii ortodocai. Desigur, pentru preintimpinarea unor astfel de
suspiciuni, preotul va utiliza la maximum tactul, discrefla
9i
experienla
pas-
tortla'o'. Dai nu se va 16sa niciodatii timorat sau coplegit de rlceala unui auditoriu
infidel. Datoria inviffltoreascd trebuie implinita chiar
qi atunci cflnd auditoriul este
complet
,,surd"
la mesajul omiletic. Sfhntul Ioan Gurd de Aur este at6t de con-
vinghtor in acest sens:
,,Dupd
cum izvoarele curg cdnd nimeni nu vine sI bea din
ele; fhntAnile se umplu chiar cAnd nimeni nu vine si scoatd din ele
9i
rdurile igi
urmeazd cursul chiar dacd nimeni nu vine si soarb6 din ele, tot a$a qi predicatorul
747. Ibidem, p.96.
748.
,,Erste
Hiirer seiner predigt", C. MOLLER, Seelsorglich predigen... p.83
749. Este un aspect asupra clruia Pirintele N. BALCA insisti intr-un mod admirabil: ,,Fii
atent
la ce spui
Si
cum spui ca .rd nu provoci anumite preiudecdli
Si
rezistenle mentale sau morcle in
ascaltdtor Nu atinge punctele
,,netralgice"
tlecdt dacd este neapdrata nevoie. Evitd aluziile qi per-
.sonalizdrile, mai ales cintl cei ce te ascultd nu
Stiu
despre ce este vorba. Dd amploare numai acelor
aspecte ale temei asupra cdntra crezi cd este de acorul
Si
aulitoriul. Vei crea astfel o atmosferd
ptdcutd pentru toli. Did oamenibr a inlelege cd ai totald incretlere tn sufletul lor
Si
in nobilele lui
insuSiri. Pune-te de acord cu ascultdtorii
Si
ei se vor pune de acord cu tine... Considerd pe om nu
cum este ci cum trebuie sd
fie.
Nu divulga pe nimeni, Convinge pe pdcdtoSi nu cd sunt pdcdtoSi, ci
cd ei pot deveni oameni ideali. Vorbeqte de bunele lor tnsuSiri
Si
speranla unei reqbilitdri morale le
va inilori in inimi. O convingere se cacereste, na se propovdduieqte. Dacd inima ta este plind de
foc $i
de rivnrt, o vei putea aprintle
Si
in inimile altora. Elimind orice spirit de controversd. Dacd
izbuteSti sd sterilizezi tn tine duhul de har1d, ai caqtigat o mare vicktrie. Cdnd urci in amvon cu gdn-
dul cd vei intdmpina opozilie, vei avea sigur ceea ce aStepli... Dacd inima ta e tmpdcatd, cuvintele
tale
Si
vocea cu care le rostesti, privirea pe care o roteSti peste credincioSi radiazd liniStea, incre-
tlerea, pacea, vei crea o atmosfbrd tle pace...
,,,
Op. cit., Fasc. IV, p. 578-579.
t79
trebuie s6-qi plineascd calea ce
fine
de misiunea sa chiar dacd nimeni nu vine sd-l
asculte. Aceasta este legea pe care Dumnezeu cel iubitor de oameni ne-a prescris-o
nou6 celor ce am primit
slujba cuvantului: de a nu inceta niciodat?i s6
predicEm,
fie cd ne ascultd cineva, fie cI nu"7'u.
Ce categorii de oarneni alcdtuiesc auditoriul parenezelor? La aceastdintrebare
nimeni nu va putea rispunde cornplet. vorbind de adaptarea la ascultdtori, R.-P.
Rambaud prezinti simultan o clasificare amdnunlita, valabila din pdcate doar din
punct de vedere teoretic:
,,cregtini
cultivafi, muncitori, or6geni,
tfuani,
soldali, pri-
zonieri, bogafi, sfuaci, tineri, bahdni, femei, barbali, calugari etc."r',. La marea
majoritate a slujbelor care implici pareneza, nu vom intAlni doar una dintre cate-
goriile pomenite mai sus, ci cel putin trei-patru. Menliondm incd o dat6 ci la sluj-
bele ocazionale intAlnim cea mai mare diversitate de participanfi. Putem cel mult
s6-i clasificim uneori in ord4eni
si
sdteni, cu aproximarea c6 voi fi majoritari intr-o
situalie sau alta, potrivit locului unde se desfrgoari evenimenful.
Indiferent, ins6, de loc
Ai
preocupdrile
ascultitorilor, pgegtul trebuie s6 cu-
noascd
,,pulsul"
general cu priviro la mpnifest6rile sufletegti ale omului contem-
poran. Receptiv la aceste manifestdri, predicatorul va acfiona in consecintd. O
interesantd arnlizd face recent in acest sens un cdlugdr francez,in virsta de 82 de
ani, pdrintele Am6d6e, membru al ordinului cistercienilor. Dupi opinia sa, omul
modem este marcat de cele trei
,,E-uri": ,,encombrement, dparpillement
Si
dnerve-
ment (supraaglomerarea,
tmprdstierea
Si
enervarea)*,t . Tntr-adev6r, acestea sunt
plAgi falA de care exist6 azi o mare vulnerabilitate, dar nu sunt singurele.
Auditoriul contemporan este alcltuit in mare parte de oameni stresali, demora-
lizafi, victime ale pauperitalii qi incertitudinilor, lipsili de incredere in semeni qi
in institutiile fundamentale ale statului, unii dintre ei in Bisericl chiar. Rapor-
tdndu-ne la situatia din
fara
noash6, de la sfhrgit de secol XX, cind
,,tranzifra"
obligd la privafiuni de tot felul, moralul multor cregtini este extrem de scizut.
Predicatorul trebuie sd fie congtient, astfel, ci acest auditoriu nu este deloc dispus
sd asculte pareteze cdldicele, rostite intr-un vocabular ieftin qi prezentind un
conlinut vag, indoielnic. Argumentafiile trebuie sd fie precise, limbajul distins,
mesajul de substan!6. Efortul actului omiletic trebuie si intilneascd priceperea
vorbitorului cu nSzuinlele ascultltorilor. Pdrintele prof. Petre Rezuq vede astfel
aceast5 conlucrare:
,,Preolii
trebuie sd respecte nivelul religios al adresanlilor,
fondul
lor aperceptiv sufletesc; sd le cultive tnsuSirile lor sufleteSti
Si
sd depund
un efort intens de cdutare qi de aflare a expresioeo religioase cea mai potrivitd cu
scopul urmarit.
$i
tot aSa
Si
din partea credincioSilor Ei trebuie sd urce pdnd la
tndllimea tnvdldturilor; trebuie sd depund un efort de tnlelegere. Efortul pdsto-
rilor de suflete de predare se coniugd, astfel, cu efortul credinciogilor de primire,
avdndu-se tn vedere acelasi rezultat: mdntuirea"lsl.
750. De Lazaro Concio, l, l, apud Pr. prof. dr. D. BELU, Cu privire la predicd in conceplia Sf,
Ioun Gurd de Aut in MA, an. III, 1958, w.34,p.276.
751. Op. cit., cap.XlY,p.268-276.
752.Pr. Amldbe HALLIER & dr. Dominique MEGLE, Le moine et le psychiatre; Entretiens sur
le bonheur Bayard Editions, 1995, p. l8; trad. rom. de Sora Eugenia'VLAD, Edit. Christiana,
Bucuregti, 1997, I80 p.
753. Invdldtura creStind despre cuvdnt, miiktc de expresie..., p.54.
180
Agadar, ascult6torii parenezei sunt contemporanii viefulton hic et nunc, txtii
apropiafi de Biserici, allii mai pulin, alfii rup1i total. PropoVdduitorul sd nu uite,
ins6, cd pentru toli a murit gi inviat Hristos, gi cA fala de tofi are obligafia conqtiin-
ciozititlii pastorale maxime. At6ta timp, ins6, cdt va vorbi in numele lui Hristos,
tot tn numele Lui il ascultd
Si
credincioqii. Hristos-Domnul este prezent tn preo-
tutvorbind
qi este prezent tn credincios ascultdnd
Si
primind. Taina cuvdntului se
descoperd ca adevdr de credinld tn conlucrarea ierarhiei
Si
a mirenilof'+.
,,Ch"i""
problematicii audiioriului ne-o d5, agadar, Hristos insugi, Care se
adresa mulfimilor deloc omogene, qi Care, in ciuda diversitdfii
preocupdrilor,
nivelului de infelegere, simpatiilor gi antipatiilor, au exclamat unanim:
,,Niciodatd
n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta" (loan/,46). Rdspunsul nostru fali de intre-
barea,,cum sd ne rciportdm la ascultdtorii contemporani ai predicii?
",
se giseqte,
frrd indoiali, in intuirea modalit6fii de raportare a M0ntuitorului dac6 ar cobori
azi printre noi.
CONCLUZII:
IMPORTANTA
$I
ACTUALITATEA PASTORALA A PARENEZEI
Dupi ce am reperat, in capitolele I qi II ale lucr6rii noastre, locul
9i
specificul
parenezei in cadrul slujirii invlfitoreqti, in contextul celorlalte genuri omiletice,
importanla ei actuald a fost evidenliati prin exemplificirile date. Mai intdi prin
anilizarea a 49 de pareneze ale diferililor autori, incepind cu Sfin1ii Parinfi
9i
incheind cu predicatori contqmporani, analizA prezentatA in capitolul al III - lea.
La fiecare categorie de parenezd am prezentat intdi cdteva coordonate istorice,
exemplificflnd apoi cu parenezele pentru care am fEcut trimitere la textele inte-
grale in Anexa de la p. 184-249. Am analizat pe scurt fiecare parenezd exemplifi-
cat6, ardtind tematica, ideile principale gi unele procedee stilistice. [n a doua parte
a paragrafului, sub titlul generi c de Elemente speciale de redactare, am creionat
regrrlili debazA ale tehnicii alcatuirii parcnezei respective, propunAnd, totodatd,
un numar insemnat de teme, pentru unele din ele fbcdnd
$i
trimiteri
(la note) la
lucrdri reprezentative in acest subiect. Cum era qi firesc, la sf6rgitul paragrafului
am prezentat planuri qi pareneze dezvoltate proprii, cu teme pe care le-am con-
sideiat semnificative
gi prioritare in contextul propovdduirii actuale. Aici am avut
in vedere, in mod special, tehnica integrdrii parenezelor in actele liturgice,
urmdrind teme speciaie, reguli de redactare a confinutului
9i,
totodati, regUli de
prezentare in fafa ascultiitorilor.
Valoarea pastoralS a parenezei nu poate fi recunoscuta decdt in interiorul vietii
titurgice. Bogdlia cultului ortotox sugereazd teme pentru pareneze, iar pateneza,
la rdndul ei, ire darul si facl mai inteligibile actele liturgice. De aceea am inclus
in cadrul lucrdrii un paragrafspecial privind raportul dintre cult gi predic6, in ge-
neral, raport caruia se substituie cel dintre cult gi parenezj, ceea ce ne-a interesat
in chip deosebit.
754. Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvdntul lui Dumnezeu tn Sfanta Scripturd
qi Tradilie, in
MMS, an. LXV 1989, nr. 3, p. 13.
181
-
Recapituldnd cronologic demersurile lucrdrii noastre, dupd ce am evidenflat
cdteva dintre elementele de bazd ale importanlei slujirii invalatoregti, in geneial,
am incercat sd elimindm o anumita confuzie care planeaza- asupia
'acesiui
gen
omiletic. De aceea am prezentat,
etimologic qi
structural, celelalte genuri ale p,-ro-
povaduirii.
chiar daca uneori ele se intrepatrund?,,, fiind imposibil a se trasa
granrle fixe intre ele, am vdzut cd, fiecare gen omiletic are struitura gi aplicabili-
tate proprie. Numai studiindu-le comparativ pot fi cunoscute distincl. 6 predica
,,bund
pentru orice slujba" nu va fi- bun6 pentru nici una. specificul'slujbei
impqne,
implicit, genul omiletic. in cazul parenezei.,
anariza etimologica gi
istoric6 a termenului ne-a facilitat observarea justa
a locului gi importanfei
[e
care
il ocupa in slujirea omiletico-liturgicd.
Ca practicd omiletici, paieneza'afost uti-
lizatd, de la inceput in cregtinism. Genul parenetic,
indemnator, se incadreaz6 in
recomanddrile fbcute de Sf. Ap. Pavel lui Timotei:
,,propovdduieste
cuvdntul,
stdruieEte cy timp
si fdrd
timp, mustrd, ceartd, fndeamnd, cu toatd tndelunga-
rdbdare
si
tnvdldtura" (II Tim. 4,2). ca termen tehnic, a fost consacrat la ooli,
primul manual gtiinlific
de omileticd al Bisericii Ortodoxe Romtne, al c6rui autor
este eruditul p1 prof. vasile Mitrofanovici?56. Dup6 el, acest gen
omiletic apare
nginferup! gi distinct, cu exemplificarile
de rigoare, in toate manualele gi cursu-
rile de-omileticd, p0nd in zilele noastreTs?. cuvantul parenezd,desemneazd, agadar,
il mod constant, cuvdntlrile ocazionale,
finute
atdt la momente de bucurie cdt gi
de intristare ale Bisericii. Aga procedeazd",
de exemplu, qi pr. dr. D.
procopoviciu,
care formuleazi astfel una din cuvdntarile sale oCazionale:
,"Parenez6
finutii
in
ziua Sfinlilor Trei Ierarhi in biserica seminariald din cern6uli"7i8. La fel pr. dr. D.
voniga in cazul unei cuvdntdri pentru botez:
,,Parenezd,la
botezul unui fiul"". Este
adevdrat cd in limbajul omiletic uzual cuvdntul parenez6 se intrebuinleazd astdzi
mai rar, preferandu-se
numirea directd, predicd la botez, predicd la cununie,
necrolog etc. Nu este intru-toful gregit acest procedeu. Trebuie sf, se gtie, insd, cd
ele aplrliy genului parenetic, conformunor criterii omiletice precise, stipulate in
tratatele de specialitate gi evocate de noi pe parcusul lucrdrii. in cel mai recent
ildrumgr omiletic apErut la noi, autorul, dupd ce desemneazI parenezaca gen dis-
tinct al predicii, ii consacri 27 de pagini, incluzand exemplificIri li botez,
cununie, inmormdntare gi Te-Deum"*'.
755' De exemplu omilia tematice cu cea exegetici; sau elementele panegiricului cu ale necro-
Iogului etc.
756. Publicat la cerniufi, 1975,771p. vezi qi aprecierile Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, in
Contribulia pr. prof . dr Vasile Mitro/'antnici la tlezioltarea tlisciplinelor teologiei practice, in ST,
an. XL, 1988, nr. 5, p. 102-104. P. C. Sa remarcE faptuI ci acest manual ests
,primul
tratat universi-
tar
Stiinlific Si
sistematic, intocmit tn literatura teohgicd rumtineascd de specialitate", Ibidem, p. 103.
757. Referindu-ne doar la doui dintre centrele mari ale inv6famintului teologic, Bucureqti gi
Sibiu, amintim cii la Bucuregti, Prrintele prof. dr. N. BALCA i-a consacrat pag.3l2 - 316 din curs
(Fasc. IIf, iar la Sibiu, Pr. prof. dr. D. BELU, p.255-261 din curs, la ambii adaugdndu-se acestor
pagini
9i
altele cu exemplificiri de pareneze. Amintim, de asemenea ci la nivel de Seminar, manua-
lul de Omiletici al Pr. prof N. PETRESCU,ll:ateazdparenezape
aproximativ 15 pagini (140-155).
758. Candela, 1927, p'. 363;
759. Cuvdntdri ocasionale
Si filnebrale, vol. I, Oragtie, 1908, p. 26-27 (yezi Anexa..., p. 190).
'760.
Lect. dr. Ioan ToADER, op.
-c'it.,
p. 64-91. Parenezele reproduse sunt, insi, inegale ca va-
loare. intre ele exceleazi panegiricul i.P.S.'Bartolorneu ANANIA, Fie (pentru Maica Doimnului, p.
t82
o dat6 stabilite implicafiile etimologice
qi limitele de competenfa,
am trecut la
"*.rnftin.a.i,
in urma caiora ne-am p-utut da seama u$or dq importanla
majora
6#;it$i
misionara a parenezei. Aga.cum am arnat in prima p9+1.a
l":tryi'
I""p"f sp6ciat al pareneiei este sd extindi binefacerile
propovdduirii
qi-la alte
-oi"""ti
liturgice', in afara de Sfhnta Liturghie,.clP
T
fi sSvArqirea-Sfintelor
i;il;i; i".*!iif,ir, in
giserica,
la casele cre?inciogilor,in farine,
sau alte locuri'
Parenezele
pot sa ptoao"a uneori efecte mai mari dbcit in cazul celorlalte
forme
ale piedicii, din cauza-scurti*ii
9i
q
zborului mai inalt retoric care le este
propriu'
!".riii*"u
ior ii face p.
"r"Ain.iogi
s6 le refini mai ugor
qi s1-li aminteasca
fari
;;;t"t. ;;ft"
t"gut" de viafa ior familiil6'nr.
Profesorul
Teodor M' Popescu
ilart"rirJqt"
.^a
,irtI*pfa.it"
1nui deosebite din viata credincio;ilor,
nenorociri
ruo Ul""urii, upropi"
pe preot mai mult de
-sufletul
credincioqilor
qi-l edific6 asupra
t.*"f"r
ii
h.lt"ri'iloilui de predicator, oferindu-i
mult
9i
Pr91i9s
material
pe1tru
;;-,
iu* p.iotof pun" irit"r"tul cuvenitpentru
gasirea 1ui, dacd
puue la inim6
bauza sluiirii
qi mantuirii credincioqilor..."'o''
Conform
pracficii uzuale avem trei categorii de pareneze:
Parenezele simple, care sunt cerute de anumite zile incdrcate
din punct de
u.a.i. fitorgic, cdnd'Jo."ufu
credincioqilor
poate fi menajat6
prin astfel. de
cuvintdri scurte, simpie in forma
9i
confinut
precum am vdnfi in modelele
prezentate.
parenezele
dedicate momentelor de bucurie, din viafa
parohiei sau a credin-
"ioqiioi,
."i" a,, durui-ra sublinieze
prin cuvinte alese,
merelia actelor liturgice
;;;A;it",;ncomitent
cu propovaduiiea unor invalaturi
religios-morale
de strictii
necesitate,
Parenezele
rostite la momentele de intristare, care sunt m6ng6ieri
pSrinteqti
p""tto
""i
irrd,rr"rugi,
"u
*unif"stare a iubirii
pe care
p.Je?h]l trebuie s-o dove-
deasca mai ales la necazurile
pastoritilor,
prin incurijari
intemeiate
biblic
qi
putltiliaitutea
misionar d a parenezei rezidd mai ales in particl,palea. celor.mai
airlir" .utigorii de ;r;$tiri$1;creqtini
1a slujbele ocazional:.
Unii dintre ei vin
ai,
"Lrig"tiJfap
de
"-irr-ita
famiiie, a1|ii din curiozitate.
Trebuie sd conqtien-
tizam faptul cd prin sdvdrSirea
cu toatd
-cuviinla
a sluibei
respective,
totodatd
prin
rostirea ,nri
por"nJi-pl'iiiiiii
i"ir dintre aceqti-participinli
ocazionali
pot fi
"a*iguti
definitiv
p""ir,igir".ica drept-miritoare.
Sau,
printr-o prestafie necores-
il;il;;;p"in'ir"*"AuUif
pig.auU. Petru Maior a iurprins
in chip revelator
acest am6nunt: ,,O,
a"
"at" "ri
t:a intemplat, c6t cel venit sd-ascult"
p-poYiqif-u
o"itu
o zdboviire deSartd, ba aorea
9i
pentru ca sd cirteasc6
asupra
curgeru qralu-
f"i';;.;;;;;;iiildi
inari.inau-.1'de
rflul cel ritoricesc
au ascultat
cu luare
57-63)
qi pareneza P. S. Irineu, Biserica
Si
armata,rostitii
cu prilejul.unui ceremonial
ostigesc
(p'
g9-91).
Aceste.rrantari..f."ii"ii
*"rt* derostiie omileticd: tlmUal distins, mesaj limpede'
timp
optim, avand cele dou6
"ui{ag
rin, qua nonale predicii reugite: frumusele Si
putere de convingere'
76l.Ec. N. IANCU, oP. cit.,
P.
127'
762. Predica - o mdrturisire i preotului,in' GB, ll-l2l 1954'p' 649'
183
aminte adevdrul cel vecinic, care p6trunz6ndu-i
cele din lduntru ale inimii lui, cu
darul Duhului Sfhnt, mai indreptat s-a intors acas6..."ror.
Zelul omiletic fald de avantajele pastoral-misionare
ale parenezei, trebuie ra-
portat gi la activitatea secteloq astdzi de o intensitate fbrd precedent?s. Predicatorii
lor
fin
cuvintdri cu orice prilej, cu Biblia in m6n6, incerCand sr speculeze la ma-
ximum orice deldsare sau incompetenla a slujitorilor ortodocai. Daca nu vom
predica noi, cu timp
si /drd
timp, dup6 indemnul stiiruitor al Marelui Pavel,
prezentdnd creqtinilor invifaturile sdndtoase, vor predica ei in locul nostru,
impragtiind seminfele rdticirilor de tot felul765.
Pentru o propoviduire
eficientd nu este nevoie numai de pregdtire corespun-
zltoare ci gi de adoptarea unei atituduni congtiincioase fafl de cultul ortodox.
Pregatirii didactice gi congticiozitafli liturgice, trebuie si se adauge stipdnirea
limbajului omiletic. Mai presus de toate, propovEduitorul trebuie s6 prezinte
tncredere, sub toate aspectele. El nu este un simplu
,,speaket'',
ci o persoialitate.
De aceea am insitat intr-un paragraf separat asupra acestui
atribut,
fbr6 de care
rostirea omileticd nu va trezi receptivitatea scontatE. El trebuie sd dobdndeasci un
anumit prestigiu, acea
faimd,
dupl care spunea Sf. Ioan Guri de Aur c6 il
judecE
ascultatorii pe predicatorTtr.
.
Din punct de vedereinformafonal, parcneza presupune o documentare minu-
fioasd,
mai ales asupra elementelor de circumstanfd. intructt acest gen omiletic nu
dispune de modele de predici suficiente publicate, se impune incurajarea grabnica
a publicdrii, evident numai cu competenla necesarl. Nu ducem lipsl de predica-
tori cu mare audien!6, dar trebuie sI acorde atenlie publicisticd gi parenezei, nu
doar predicilor la duminici gi sdrbltori. Credincioqii care frecventeazl" bisericile
in mod obiqnuit sunt in mare mdsura cdqtigafi pentru Hristos. intrebarea care
agteaptd rdspuns neintdrziat este ce facem pentru cei care ocazional participd la
slujbe? Acestei intrebari nelinigtitoare, dar incitante pentru osteneala invdfitore-
ascA, am incercat sa-i dam rdspuns in lucrarea pe care o prezentdm catezdde doc-
torat. In final zicem gi noi cu prof. D. G. Buttrick:
,,Pentru
multe inadvertenle,
rugdm ingiduinla; pentru tot ce este foloditor, ddm slavd lui Dumnezeul'(767
7 63. Propovedanii..., p. 12.
764. Unele statistici mai recente vorbesc de existanfa in lume a 6000 (!) de secte qi organizafii
religiase; vezi Diac prof. dr. Pehe L DAVID, Cirlduzd creStind. Sectologie, Edit. Episcopiei
Argeqului, Curtea deArgeg, 1994, p.43. Pentru situatia din
fara
noastri vezi p. 134-186.
765.
,,Lipsa
de catehizare, predicd, cuviatdrt b ocazii liturgice, istorice, neexplicarea cuvdn-
tului evunghelic... mdresc posibilitatea inliltArii sectare", (subl.n.), spune Ptrrintele prof. P. L
David, Ibidem. p. ll.
766. Despre Preolie, trad. cit., p. ll7.
767.
,,For
much nonsens I beg tolerance;
for
anything useful, we give God glory!", Homiletic.
Moyes and structures, Yanderbilt University, London, 1987, p. XIII.
184
ANEXA
-
Tabel cu titlurile parenezelor analizate
-
A. Modele pentru pareneza simpli
l. intru aceasti zi, invdldturd, pe scurt, despre Sliintul Botez. Pareneze pentru Boboteazi
(Proloage, vol I, Craiova, l99l), p.4ll.
2. Parenezd
linutd
la sfinlirea apei, la Ardtarea Domnului (Pr. prof. dr. Vasile Mitrofanovici,
Omiletica Bisericii dreptcredincioase Rdsdritene, Cemiuti, 1875, p. 678-680).
3. Gdnduri pentru Anul Nou (Pr. prof. dr. Constantin N. Galeriu, in GB, an. XXI[, 1964, nr.l-
2, p. l6-19).
4. Clopotele tn cultul creStin (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogmd
si
calt pe inlelesul tuturor
Edit, Europartner, Bucuregti, f.a., p. 68-69).
B. Pareneze la botez
5. Parenezd la botezul unui
liu
(Pr.D.Voniga, Cuvdntdri ocasionale
$i funebrale,vol.I,
Ore$tie,
1948, p.26-27)
6. Predicit la botezul un4i prunc chiar in cerc mai restrdns, adicd
/drd
asistenld de alli creStini
(tDr. Grigorie Comga, Episcopul Aradului, De la leagdn pdnd la moarte, Arad, 1927, p. 15-16).
7. Cuvdnt la sdvdrSirea Tainei Sfdntului Botez: Botezul autentic,
,,ctt
apd
Si
cu Duh Sf,nil" (fu.
prof, Ioan Bunea, Cuvdnt de invd(dturd la Botez, Cununie
$i
innormdntare, Edit. Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului
9i
Clujului, Cluj-Napoca, 1986, p. 26-30).
8. Ce rcl au nasii la Botez? (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogtnd
si
cult pe inlelesul tuturun
Edit. Europartner, Bucure$ti, f.a., p. 130-131.)
9. Cuvdnt de tntlemn pentru Slfrntul Botez (fragment) - (Sf. Vasile cel Mare, Migne,P.G.3l, col.
424-444; trad. Pr. C. Cornilescu, G. B., an XXXVII, nr. 5-6, 1978, p. 497498)
10. Intrarea in comunitatea creStind (l Cor. 12, 12-13) - (A.M. Roguet, Homilies pour le
mariage et peur baptme, Ed. Salvator - Mulhouse, Paris, 1975, p.132-134)
ll. Botezul ca implinire a unui vis de libertate. (Christian Miiller, Seelsorlich
predigen,
G<ittingen, 2 Aufl., 1990, p. 143).
C. Pareneze la cununii
12.
$i
preotul
face
tnvdldtura cebr tle nou cununali (Molilfelnic, ChiginEu, 1820, p. 68-70).
13. Cuvdnt la Cununie (BAR - Ms rom. I4i9;f. 172-173; datat: aproximativlT0z-I758)
14. Cuvint la Cununie
@AR,
Ms. rum. 5307, foile,25v-26.)
15. Parenezd
linuti
la Cununie (Pr. Vasite Mitrofanovici, Omiletica Bisericii dreptcredincioase
Rdsdritene, Cern6uti, I 875, p.682-685)
16. Parenezd la cunun:ia a doi tineri intelectuali. (Pr. D. Voniga, Cuvdntdri ocasionnle
Si fune-
brale,vol. I, Or69tie, 1908, p. 32-33).
17. Cuvdnt la Cununie:
,,Bucurali-vd"
(Pr. Vasile Coman, Hristos in
familie,
Bragov, 1945' p.
r3s-r38)
18. O inimd
Si
un gdnd (Pr. dr. Gheorghe I. Dregulin, Culegere de predici..., Timitoara, 1984' p.
24-2s)
19. Doi intr-unul (Ierodiacon Teofil Pir6ianu
,
Culegere de predici..., p. 29-30.
20. Semnificalia riturilor Cununiei (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogmd
Si
cult pe tnlelesul
tuturor Edit. Europartner, Bucureqti, f. a., p 162-163)
185
21. Cdsdtoria
Si
pacea cdminului creStin (l Petru 3, l-19) - (A.M. Roguet, Homdlies pour le
mariage et pour bapftne, Ed. Salvator - Mulhouse, Paris, 1975, p.60.63)
D. Pareneze la slinfiri de biserici
22. Predicd la sfin(irea bisericilor din llnin
Si
gimand (fDr. Grigorie Comga, Episcopul
Aradului, De la leagdn pdna la moarte,Arad, 1927,p.97-101.)
23. Biserica, bcas de tnchinare (f Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului, Iisus Hristos viala
noastA, Sibiu 1973, reprodusi dupd Pr. prof. D. Belu, Curs universitar de omileticd, Sibiu, f. a, p.
39s-399)
E. Pareneze la instalarea preotului
24. Parenezd
linutd
la intruducerea unui preot nou hinrtonit (din partea preotului celui intro-
dus) - (Pr. Vasile Mitrofanovici, Omiletica Bisericii dreptcredincioase Rdsdritene, Cerniiufi, 1875,
p.680-682).
25. Predicd la instalarea unui preot de curdnd hirotonit (fDr. Grigorie Comga, De la leagd.n
pdnd la moqrte, cit., p. 109-ll3).
26. Plan denoltat la instalarea prcotului in paroftie (Pr. prof. N. Pefrescu, Omiletica...,p. l4l-l42)
27. Antim Ivireanul, Cuvdnt la instalarea ca mitropolit (vol. Didahii,Edit. Minerva, Bucuregti,
1983, p.7-ll).
28. Cuvdnt pastoral (t Laurenfiu, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romine a Caransebegului,
Foia diecezand, nr. 8 / aug 1996, Caransebeg, p. | - 2).
F. Pareneze la inmorm6ntare
29. Cuvdntarea lui Neagte Basarab la a tloua ingropdciune a oaselor mamei sale Neaga, la
Mindttirea Curtea de ArgeS
(n
vol. Cuvdntdri de tnmormdntare
Si
pomenire (din veacul al XYI-lea
pdnd la 1850), retipfirite
Si
inbvdrdgite de note de N. Iorga, V5leniide-Munte, 1909, p.7-17).
30. Cuvdnt la pogribanie (BAR - Ms. rom.279,f.3747; datat mijlocul sec.XVI-lea).
31. Antim Ivireanul, Cuvdnt de invdldturd iard la prestdirea omului (Didahii, Editura Minerva,
Bucuregti, 1983, p. 174-175).
32. Protopop Pehu Maior, Propovedanie la ingropdciunea unui creStin (Propovedanii la
ingrupdciunea oumenilor morli..., duptr edifia din Buda de la 1809, p. 16-24).
33. Arhim. Melchisedec al Romanul, Cuvdnt /itnebnt
(Rostit in anul 1857 in Iagi, in biserica Sf.
Nicolai din muntenime, la inmormdntarea Vomicului Vasilie Pogor. Arhimandrit Melhisedec, atunci
deputat la Divanul Ad-hoc - BAR, Ms. Rom. nr. 75, f. 7l-81).
34. Parenezd la inmormdntarea uruti frndr (W. Vasile Mitrofanovici, Omiletica Bisericii drept-
credincioase Rdsdritene, Cerniufi, I 875, p. 685-688).
35. La inmormdntarea bdbAnei preotese
ydduve
loana Arsenie din Gurariu (Pr. Zaharia Boiu,
Cuvdntdri
funebrale Si
memoriale, Sibiu, 1889, p. 125-135).
36. Prcdicd la inmormintarea unui prunc de 4-5 ani (fDr. Grigorie Comga, De la leagdn pdnd
la mo arte..., p. 127 -129).
37. Predicd la tnmormdntarea unei mame (fDr. Grigorie Comga, De la leagdn pand la
,rro arte...p. l7 5-17 7).
38. Hristos, nddeidea noastrd (Pr. prof. Dr. Dumitru Ciluglr, Culegerc de predici... Timigoara,
1984, p. 80-82).
39. Podoaba nevesteiitd a mamehr (Pr. Prof. dr. C. Galeriu, Ibidem, p. 149-l5l).
40. Nu laude, ci rugdciuni (Patriarh Alexei, Ibidem, p. 178-119.
41. Rd.vna pentnt cele sfinte (La tnmormdntarea unui epitrop) (Pr. prof. dr. Sebastian
$ebu,
Ibidem, p.211-216).
186
G. Pareneze pentru parastase
42. Antim Ivireanul, invd(dturd cdnd se
face
parastas (Didahii, Editura Minerva, Bucuregti,
1983, p.150-l5l).
43. Cuvdnt pentru pomenirea eroilori in ziua de indllare (Ioan Brogu, dr. in teol. a fac. din
Cerniu{i, prof. la Sibiu, din vol. Predici,Arad-1917, citat de diac. Gh. Comga, Istoria predicei la
romdni, Bucuregti, l92l).
M. Se pot sdvdrSi pardstase pentru cei vii? (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Tradilie
Si
innoire
in sluiirea liturgicL, Edit. Episcopiei Dunarii de Jos, Galafi,l996,p.296-297).
45. De ce
foktsim
colivd, colac
Si
vin la slulba parai;tasului? (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula,
Dogmd
si
cult pe tnlelesul tuturon Edit. Europartner, Bucuregti, f.a., p. 200-201).
H. Pareneze la nenorociri extraordinare
46. Sf. Ioan Guri deAur, Omilie dupd cutremur (kad. din J. Bareille, Oeuvres compbtes de S.J.
Chrysostome, Text grec-francez, Tom. IV, Paris, 1866, p. 495-500)
47. Predicd la caz de nenorociri extraordinare (Dr. Grigorie Comga, De la leagdn pdna la
mourte... p. 3l-33).
I. Pareneze la alte momente
48. Meditalie
linutd
studenlilor de la Institutul Teologic din BucureSti (Diac. prof. dr. Emilian
Vasilescu, in GB, an. XVI, 1957, nr.6-7,p.368-371).
49. Adaos: Sf. Vasile Cel Mare Cuvdnt pentnt instalarea preolilor, trad. Pr. N. Petrescu, M.O.,
XlX, 5 -6/ 1967, p. 468-469.
l. Intru acea$A zi, tnvdliturd, pe scurt, despre Sftntul Botez
<O dati cu Botezul Domnului, priznuim astizi frafilor, gi sirbitoarea botezului nostru, al
fieciruia dintre noi. Eram nigte prunci ne$tiutori, cind am primit Sfiintul Botez. SE infelegem acum,
c6nd suntem mari, ceea ce atunci nu puteam infelege gi si primim, printr-o alegere libertr, drumul
credinfei, pe care, lnci din pruncie, Biserica l-a deschis inaintea libertilii noastre.
Taina Botezului, frafilor, este, precum se gtie, cea dintii din cele gapte Taine ale Bisericii. E Taina
fhrl de care nu pofi fi cregtin. M6ntuitorul a rinduit Taina aceasta dupi Invierea Sa, cAnd a zis
Apostolilor Lui
,,Mergdrul,
invdlali toate nettmurile, botezdndu-le in numele Tatdlui
Si
al Fiului
Si
al Sfiintului Duh". (Matei 28, l9), dar, de fapt, El ne-a pregitit aceastii duhovniceasc6 scilditoare
inci din ziua Botezului Siu, de la lordan. Este Taina prin care ne curi(im de ptrcatul strimogesc;
moare, adici omul vechi din noi qi se na$te omul cel nou, prin impirtigirea din harul Sfrntului Duh
al Domnului,put'ind n6dljdui ca, prin credinfl gi fapte bune, si ajungi a dob6ndi m6ntuirea
(Fapte
2, 38). Este lucrarea vizuttr qi nevezute a nagterii din nou a omului
,din
api
9i
din Duh" (Ioan 3, 5).
Sfintul Botez nu poate fi sivirgit decAt de Sfinlii Apostoli
9i
de urmaqii lor, episcopii
9i
preofii.
Numai in caz de primejdie de moarte, il poate s6v6rqi orice mirean botezat, dar gi atunci daci prun-
cul scapi cu viafi-preotul trebuie sii-i citeasci celelalte rugiciuni gi sIJ facl partag
9i
celorlalte
Taine, care stau la poarta de intrare a omului in cregtinism, adicd Taina Sfintei Impirtiganii gi Taina
Ungerii cu Sliintul Mir.
Unii ratacifi de la dreapta credinfd a Bisericii Ortodoxe nu recunosc botezul copiilor. Ei socotesc
cd botezul trebuie {Ecut la o v6rstii mai inaintati (dupa 16 ani). Acegtia nu
fin
seama nici de porun-
cile Sfintei Scripturi (Fapte 14, 14-16,27-34,48; I Cor.l, l6), nici de hotir6rile Sfintelor Sinoade
(de ex. Sinodul din Cartagina, care, prin canonul 124, a hotir.At:
,,Tofi
cei ce nu vor sii primeasci
botezul pruncilor si fie anatema") qi nici de mdrturiile Sfinfilor Parinfi.
Noi ins6, drept credinciogii, la aceastd sflnti priznuire a Bobotezei, ne ducem cu g6ndul la ziua
slEntului nostru botez, fiecare pentru sine qi toli laolalta gi-L rugim pe Dumnezeu, de fiecare dati,
187
se ne spele din nou, duhovnicegte, de toate pornirile firii noastre p6cetoase, omorind pe omul cel
vechi din noi,
$i
se ne diruiasci harul, puterea gi bucuria sE ne simtim gi si fim o feptu6 nou6, cu
adeverat, prin harul gi prin impreuni-lucrarea cu noi a Duhului Domoului nostru Iisus Hristos.
Amin.>
Proloage, vol I, Craiova, 1991, p.4ll
2. Pareaezd
linutd
la sftnlirea apei, la Ardtarca Domnulufo'
<lubililor cregtini,
Sfinfirea sirbiitoreasci a apei la sf,rbitoarea aritirii Domnului, care sirb6toare o petrecem
astiizi, este aducerea-aminte de o fapti prea minunatI a lui Iisus Hristos, umblAnd aici pe pimdnt
9i
lucr6nd m6ntuirea oamgnilor. Domnul cerului gi al pim6ntului,
,,Care
se imbracd cu lumina ca qi
cu o haind, care intinde cerul ca un cort, care umbld pe aripile vdnturilor care
face
pe tngerii Sdi
duhuri
Si
pe robii Sdi pard de
foc" ,
Acelq despre care cdnti Sfinta Biserici: Unul Sllnt, unul Domn
Iisus Hristos, insugi vine la Iordan
9i
cere de la Ioan botezul. Iard Ioan, uimindu-se, zice
,,Mie
mi
se cade sd md botez de la Tine, qi Tu vii la mine?" Cum ai venit la robul Teu, cela ce n-ai
spurciciune, Doamne? intr-al cui nume Te voi boteza? In numele Tat?ilui? Dar pe Acela-L porfi intru
Tine! in numele Fiului? Acela Tu insu{i egti, Cela ce Te-ai intrupat! in numele Duhului Sfiint?
$i
pe
Acesta-L gtii da celor credincioqi! Cum va pune mina robul pe Domnul stru?
Adevirate cuvinte, cu care se dezvinovitegte loan, dar la acestea aga-i rtrspunde Mdntuitorul:
,,Lasd acuma, cd asa se cade noud sd plinim toatd dreptatea". Gonegte frica,
9i
te supune Mie.
Atunci cu fricd ridica Botezdtorul mAna gi implinegte porunca Domnului siu, zicdnd cu inimtr
umilitii: Tu md sfinleSte pe mine, cdci eSti Domnul meu! Cel preaslEnt se boteaz6, pdmAntul se
bucurS, Iirea apei se sfinfegte, cerul se deschide, Duhul SlBnt se pogoari ca un porumbel, qi vine
peste El, iar Tatiil iqi inalp glasul zic6nd:
,,Acesta
este Fiul Meu cel iubit, tntru care am binevoit".
Sn dim, cregtinilor, inchiniciune
9i
mul[umit.ii Treimii celei prea sfinte, de o fiinp
9i
nedes-
pa4ite, care s-a aratat la Iordan; si mulfumim Tattrlui, care ne-a ficut qi ne
fine
pe to(i, Fiului, care
ne-a riscumpirat cu s6ngele SEu cel prea scump,
9i
Sfilntului Duh, care nC ifinfegte cu darurile Sale.
Si ne aducem aminte cu buni nidejde de faptele cele minunate ale lui Dumriezeu; sa nu uittrm, cum
cI Acela care a dus pe israeliteni prin mare ca pe uscat, care le-a dat in pustie api din piatri
9i
de
noi nu va uita niciodatd, precum insugi ne mingAie zicdrrd:,,Au, doard va uita
femeia
de pruncul
sdu, sau nu se va tntlura de
liii
pdntecelui sdu,
Si
dacd va
Si
uita
femeia
de aceStia, dar Eu nu voi
uita de tine. " Si ne aducern aminte in ziua aceasta gi de acea int6mplare minunat6 care ne duce la
Dumnezeu gi care este cheia la impirdfia Cereascd, adicl de botezul nostru, prin care ne-am nescut
din nou la via{a vegnica, prin care ne-am f6cut fii ai lui Dumnezeu, pnrtagi de ImpAr{ia cereascd
qi
midulare ale Bisericii celei sfinte. La S{Entul Botez s-a imbrdcat sufletul nostru cu vegmAntul
luminii. O, de-am infrumusefa vegm6ntul acesta totdeauna cu fapte bune, de am unna totdeauna
MAntuitorului, neuitind cuvintele:
,,Cd(i
tn Hristos v-a1i botezai, in Hristos v-ali tmbrdcat!" ln
aceaste dulce nidejde imi indrept cuvintul citre tofi fiii mei duhovnicegti: Scoatefi aghiazma cu
veselie, frafilor! Cdci tuturor celor care cu credinfi o vor scoate qi vor gusta dintr-insa, se va da darul
Duhului Sfiint de la Hristos, Domnul qi M6ntuitorul nostru. Amin.>
Pr. Vasile Mitrofanovici, in vol. Omiletica Bisericii dreptcredincioase Rdsdritene,
Cerniufi, 1875,
P.
678-680.
3. Gdndari pentru Anul Nou
<Minunatd e rinduiala timpului! in fiecare dimineafd, cu fiecare r6sirit de soare se nalte o noud
zi. Dup6 gapte zile o noud sdpiiimini, dupd treizeci de zile o luni noui
9i
dupi trei sute
9i
ceva de
zile, un an nou bate la poarta viefii.
768. Termenul
"parenez6",
este intrebuinfat chiar de autor.
188
Ce grai ad0nc, ce inlelesuri pentru noi cuprinde aceaste neincetatii primenire, innoire a timpu-
lui. Acest ritm viu qi necurmat, aceasti succesiune de momente gi vremi, de zile qi nopfi, sIpt6m0ni
gi luni, anotimpuri gi ani, de munce qi odihne, realizlri
$i
slrbetoriri, care ne
fine
in neconteniE stare
de conqtienfi gi veghe, care ne pune mereu inainte hotare gi
feluri
citre care si nizuim.gi nizuind
si cregtem din,,viafn in mai multi viafi", p6nd la plinatate.
Timpul, ca gi aproapele nostru, este unul din tovarigii de drum ai viefii. Mafa se
fese
deodatd cu
el. Stim la sfat qi cregtem mflni in m6ni gi cu semenul nostru, gi cu timpul nostru.
$i
cu unul gi cu
celilalt ne misurim mereu viafa. Sufletul nostru cre$te sau scade, se inalle sau cade, cu fiecare clipE,
plini sau goal6, vie sau moarta. 0 datl cu ceasurile gi zilele, lunile gi anii, noi ne schimbdm gi
devenim pe rind copii, tineri, bf,rbafi, betnini!
Insi nu se schimba numai anii, ci gi belgugul lor. Un timp triit in plinul gi in curilia lui, poate
depiSi vdrstele, poate realiza mai curind, dupispusele Sfinliior Parin;i, o fiinp,,cu inim, diiopil
neprihinit gi minte de birbat des5vtrgit''.
Un tinir african care se intorcea dintr-o celetorie a fost primit de bahanii tribului cu aceste
cuvinte:
,,Tinere, fi
se spune acum bitrAn, tu egti mai batrdn dicit noi; ai umblat mai departe gi ai
vizut mai multe, ai trecut mdrile. Povestegte-ne ce-ai vizut in drumul tEu. Dar ia seami sa nu ne
inqeli. Dupa ce l-au ascultat, un bdtr6n i-a shigat: Tinere, daci ce spui e adevirat, tu egti btrtntn, tu
ai vizut multe; noi nu suntem decdt niqte copii.
$i
geful hibului a incheiat: i1i mulgumim, tinere, pen-
tru cele ce ne-ai istorisit. Tu ne-ai frcut mai batxeni decat eram; dar tu egti gi mai bitr6n, caci tu ai
vtrzut cu ochii ceea ce noi doar am auzit cu urechile" (Cf. Leo Simmons. The role ofthe aged in
primitive society).
,,BAtilnelile
nu sunt numai cele de mulli ani" zice
9i
Scriptura.
Dar insiigi varsta betranefii are fermecul ei
9i
rostul ei.
,,Tinnrul
e frumos, batr6nul e mare",
zicem noi de obicei. Betnenul hu e cum se crede, ceva invechit qi vrednic doar de lepf,dat. Bitrinefea
e numai o fa[i, un aspect al vArstelor, o treapti pe scara vietii, spre v6rful ei gi ea cuprinde in sine
toate celelalte vdrste, toati bogefia lor agonisiti de-a lungul vremurilor. Trecutul e in noi atlit de viu
gi plin ca o cemare, ca o visterie din care se hrinegte preientul cu toate infelepciunea lui. De aceea
pentru multi bAffdnelea e anotimpul roadelor.
Suntem batrani in ochii copiilor nogtri. Dar fiecare dintre noi a fost odattr pentru al1ii, la vremea
lui, qi prunc
Ai
tinir, pi nou qi frumos. Ba, mai mult, in noi le purtiim pe toate: gi copilirie gi tinerefe
9i
b6rb6{ie, cu tot farmecul gi specificul lor.
$i,
aduninduJe pe toate in aceeagi congtii{n le privim,
le infelegem, le prefuim gi judecnm
acum cu alli ochi, cu altl minte.
$i
nu numai v6rstele poarttr in ele frumusefea innoirii, ci gi viafa qi fiptura toat5; toate se nasc
din nou. Aqa cum dupi porunca Ziditorului innoim mereu viafa prin urmagii nogtri,
9i
vArstnici fiind
nagtem prunci, {trpturi noi care abia incep o viaf6, noi sdvirgim acelagi luiru admirabil qi cu intrea-
ga frptur5; prin miinile omului, din pietre vechi ca lumea, se inalfli oraqe noi
9i
tinere, cdci fiecare
inceput e o tinerefe; pimdnturi uscate gi pleguve, se prefac in gridini gi vii; r6uri care curg de veacuri
prin desiguri neumblate qi silbatice, se impodobesc cu salbe de poduri
9i
hidrocentrale.
,,Stam
odati gi priveam atent gridina, zice episcopul lgnatie Breanceaninov. Pe neagteptate a
cizut perdeaua de pe ochii sufletului meu; inaintea lor s-a deschis cartea firii. AceasB carte date spre
citire lui Adam cel dint6i
9i
urmagilor lui, cuprinde' in ea cuvintele Duhului, asemenea Sfintei
Scripturi.
$i
ce fel de invEftrturd am citit in gradind? invllitura despre lnvierea celor adormifi -
despre innoirea tuturor" (Grddina in timpul iernii).
Asemenea tAlcuri adinci
9i
pline de har citim gi noi credinciogii la taiuele firii; tilcuri pe care le
putem exprima gi mai cuprinz6tori in cuvintele aiestea: creatie neincetatd qi innoire.
$i
ce bucurie adAnctr, plinn, simfim c6nd acelagi grai, acelagi infeles se intdmpind de la un cap
la altul gi in Sfintele Scripturi.
Cea dint6i carte care deschide Vechiul Testament e cartea Facerii, a creafiei; gi apoi acelagi
indemn la creafie, rodire, strtrbate intreg Vechiul Testament,iar Noul Testament incepe iu na$terea
Iui Adam cel Nou, Domnul rtostru Iisus Hristos.
*
Tirnpul e un dar al lui Dumnezeu, mtrrturisim noi credincioqii
,,Stiipine
Doamne, Dumnezeul
nostru, Izvorule al vie{ii gi al nemuririi, Ficitorule a toat6 faptura vizuti gi nevEzutii, Care ai pus
189
vremile gi anii intru a Ta stipinire gi indreptezi toate cu chivernisirea Th cea cereasci gi intru tot
buni", zice rugiciunea Bisericii la fiecare inceput de an. De asemenea, Scripturile ne spun ca, Drun-
nezeu
,,a despdrlil intre lumind
$i
tntuneric, tntre zi qi noapte... " (Fac. l, S).
,,Cil va dura pdmdn-
tul, vard
si
iarnd, zi qi noapte nu vor inceta", rcpeta iar69i Domnul dupr potop (Fac .8,22),gi iar69i,
impreuni cu celelalte lbpturi Il lauda pe El
,,soarele
Si
luna..., stelele
Si
lumina', (ps. 148, 3).
Fiecare inceput aduce cu sine farmecul lui
,,prima
oard" gi un neincetat suig.
,,Cel
ce urcA, nu se
opregte niciodatii, mergAnd din inceputuri in inceputuri, prin inceputuri care n-au niciodatii sflrgit"'
(SIiintul Grigorie de Nissa). Cnci insigi vegnicia gi cregterea noastri in ea nu pot Ii mtrrginite de nici
un hotar; totul e schimbare,din slavit in slav6" (lI Cor. 3, l8) dup6 cuv6ntul Sf. Pavel.
Noi nu credem in riul timpului, ci in valoarea lui. Nu credem in acea zicale tristii
,Jreci
zi,treci
noapte, apropie-te moarte". Pentru noi insiqi moartea e lepidare de vechituri gi innoire,
,,cdci Stim
cd chiar dacd se stricd cortul nosffu cel dinafard, cel dinduntru se innoieSte din zi tn zi", incdt
,,ce
este muritor, sd
fie
inghilil de viald". (ll Cor. 4, 16
9i
5,4). Din timp, ca dintr-o stofi, ne
lesem
fapte
bune vegminte de viafi vegnic6.
Nu credem in mitul Cronos, - acel chip hidos al mitologiei care-gi devora pruncii. Nu, Cronos,
timpul, nu poate fi un tiran care ne sfiqie zilele, iar noi nigte plpuqi in mina lui, in voiasoartei.
,,Fiul
omului e Domn
si
al sabatului" (Matei 12, 8),
9i
al timpului, zice Domnul.
,,Lucreazd cu timp
Si
/drd
timp" (II Tim. 4,2),
,,apucd
viala veSnicd" (I Tim. 6, l2), poruncegte Sliintul Pavel lui Timotei.
Noi stdp6nim timpul; noi il triim mai intens sau mai pufin intens,mai bogat sau mai siirac, mai plin
sau mai degert.
*
Cum am spus, timpul nu se mdsoard numai cu anii, ci mai ales cu ntadele.
,,SfdrSidu-se
curdnd,
au plinit ani tndelungali", zice inteleptul (ing. Sol. 4, l3).
Orice hotar de an vechi gi nou, gilegte pe fiecare sa mediteze; ce roade am adus? Sn privim in
unnd clipele, zilele, poate anii pierduli. depedaf, frrd rod, qi s6 cugetim: aceste goluri a$a vor
riimine pe veci; ca ni$te pete negre in viafa noastri, gi care se adAncesc mereu in congtii{n, pe
misura cregterii cu vdrsta gi cu inlelepciunea.
Dar, degi goale le putem rascumpiira de aici inainte. Aceasta a una din lecfiile timpului: fiecare
ceas gi fiecare zi si fie plind de rodul muncii, al creafiei; fiecare an nou sii fie.un plus de lumini in
viala noastr6, o innoire, un suig.
in crealie, innoire qi in bucuria roadelor, surprindem noi ingine, sensul viefii noastre.
Iar toate acestea nu se pot fiuri decit intr-o lume a p6cii,
,,in
timpuri de pace" pentru care ne
rugim lui Dumnezeu fierbinte, intrucAt le dorim din toat6 inima
9i
in toat6 lumea.>>
Pr.prof. dr. Constantin N. Galeriu,
G.B.l-211964. p. 16-19
4. Clopotele tn cultul cregtin
<Alaturi de toaci, cu diversele ei forme, in cultul creqtin se mai intrebuinfeazd, ca instrument de
inqtiinfare a inceputului slujbelor sau de marcare a unor momente importante din cadrul lor, gi
ckryotele. Spre deosebire de toac6, ele au intrat mai tlirziu in intrebuinfarea liturgicE, mai intdi in
apus, apoi in risirit. Clopotele simbolizeazi vocea sau chemarea lui Dumnezeu pi deci indemnul de
a participa la slujbele sfinte sivdrgite in bisericS.
Dupn hadifie, inventatorul clopotului este socotit Paulin de Nola din Campania, la sfiirgitul seco-
lului al IV-lea, de unde se trage qi denumirea apuseanA de
,,campane"
dat6 clopotelor.
in Biserica de Riis6rit, primele clopote au fost trimise in dar impiiratului bizantin Mihail al III-lea
(842-867), in anul 852 de ctrtre Ursus Patricianus, dogele Venefiei. Generalizarea lor in tot risiritul
cregtin s-a des6vdrgit abia in secolul al XII-lea. Dupi cucerirea Constantinopolului de cAtre turci,
clopotele au fost interzise de noii stapenitori, ceea ce a {bcut ca in multe perfi, se se revine la toac6.
190
Clopotele se intrebuinfeazd in toate Bisericile cregtine. Ele sunt numeroase in liicagurile de cult
din Biserica Rusl,unde existi adevirate game de clopote sunate dupi o tehnici asemanlitoare cen-
tatului la orgi.
Fiind socotit un obiect de cult foarte important, clopotul se sfinfegte ori se stopegte cu ap6
sfintit.ii dupi o orflnduiali speciali. Clopotele se bat la diverse momente din timpul unei zile litur-
gice, fie in combinafie cu toaca
9i
de reguli dupi baterea acesteia, fie singure. Betutul clopotelor se
face, ca gi toaca la inceputul slujbelor importante gi la unele momente de seami din cadrul acesto-
ra, la slujba de seard, la miezul nopfii, de dimineati, la inceputul Sfintei Liturghii, ca
9i
la unele
ierugii. Clopotele se mai intrebuinfeazi gi pentru a marca anumite evenimente sau intimplari din
via(a credinciogilor sau a obgtii creqtine: incetarea din via16 a unui enoriag (cind ele sund prelung,
rar gi t6nguios), in caz de incendii, razboaie sau revolufii ori alte evenimente deosebite, calamit?ifi,
inundatii, grindini q.a. (cAnd ele bat precipitat qi alarmant).
Clopotele se toarnd dintr-un aliaj special, in care predomini alma, care-i determini
9i
sonori-
tatea. in Patriarhia Rominii ele se toarnd la Mtrndstirea Plumbuita.
Pentru adapostirea clopotelor gi a toacei s-au zidit clopotni;ele ortodoxe sau campanilele
apusene. Ele sunt construcfii in form6 de tum, fie separate de bisericl, fie in unul din turnurile sau
turlele bisericii.
La majoritatea bisericilor din
fara
noastri, clopotnifele sunt separate de biserici, degi existi
des