Sunteți pe pagina 1din 10

FIZIOLOGIA APARATULUI

RESPIRATOR
1. Transportul sangvin al gazelor respiratorii
2. Respiraia tisular!
". Reglarea respiraiei
Etapele respiraiei
Respiraia e#tern! proces ce asigura schimburile gazoase la nivel
pulmonar,
Respiraia intern! $tisular!% proces ce asigur schimburile gazoase la
nivel tisular.
Etapele respiraiei externe sunt:
1. &entilaia pul'onar! cuprinde mecanismele prin care se asigura schimburile
gazoase dintre aerul atmosferic si plmni
. Per(uzia pul'onar! este asigurat prin circulaia pulmonar sau !funcional"
#. )i(uziunea gazelor respiratorii schimbul gazelor respiratorii, prin gradient
presional, $ntre alveolele pulmonare %i sngele capilarelor pulmonare.
Etapele respiraiei
Etapele respiraiei interne sunt:
1. Etapa *ir*ulatorie cuprinde transpor&
tul oxigenului spre esuturi %i al bioxi&
dului de carbon de la esuturi la alveo&
lele pulmonare pentru eliminare,

. Etapa tisular! reprezint schimbul
de gaze dintre snge %i esuturi
$n urma cruia oxigenul este cedat
esuturilor iar bioxidul de carbon e
preluat de snge pentru eliminare
prin plmani.
1. Transportul sangvin al gazelor respiratorii
'ransportul sangvin al gazelor respiratorii ( %i )( se realizeaz:
sub forma liber, dizolvat $n plasm,
sub form de compu%i chimici.
'ransportul oxigenului sub form de compu%i chimici se realizeaz ca *b (
+oxihemoglobina,, un produs labil.
*emoglobina reprezint transportorul ideal ales de ctre organism deoarece, la
nivel pulmonar, fixeaz rapid oxigenul iar la nivel tisular $l elibereaz rapid %i u%or.
)ombinaia hemoglobinei cu oxigenul cre%te de #- 1-- ori capacitatea de
transport fa de forma dizolvat.
.cela%i transportor, la nivel tisular, capteaz bioxidul de carbon formnd *b )(
+carbohemoglobina,, iar la nivel pulmonar $l elibereaz.
Transportul sanguin al gazelor respiratorii
+e'oglo,ina $+,% are rolul de a fixa %i transporta oxigenul de la plmn la
esuturi %i bioxidul de carbon de la esuturi spre plmni, funcionnd ca un adevrat
/plmn molecular". ( hematie conine #--.--- molecule de hemoglobin.
*emoglobina reprezint 0-&1-2 din rezidul uscat al hematiei %i este o
feroprotein cu structur tetrameric.

*emoglobina poate forma urmtoarele *o',inaii (iziologi*e-
oxihemoglobina ++,O2,,
carbohemoglobina ++,.O2,,
hemoglobina redus ++,R,.
*emoglobina poate forma urmtoarele *o',inaii ne(iziologi*e-
carboxihemoglobina ++,.O,,
methemoglobina +/et+,,.

Transportul sangvin al gazelor respiratorii
3olecula de hemoglobin este format din dou componente:
4 hemul o gruparea prostetic,
4 globina o gruparea proteic.
+e'ul este constituit dintr&un nucleu tetrapirolic, care conine fier +5e6,, %i este
comun tuturor hemoglobinelor.
Glo,ina reprezint 172 din greutatea hemoglobinei %i are o
structur general comun $n toate hemoglobinele: lanuri alfa ce conin 181 de
aminoacizi si lanuri beta ce conin 187 de aminoacizi.
Transportul sangvin al gazelor respiratorii
.portul de ( spre esuturi depinde de:
cantitatea de ( ptruns $n organism prin ventilaie,
eficiena schimbului gazos la nivel pulmonar,
aportul sangvin tisular,
capacitatea sngelui de transport pentru (.
5luxul sanguin tisular depinde la rndul su de vasomotricitatea patului vascular
tisular %i de debitul cardiac.
)antitatea de ( din snge +dizolvat %i combinat cu *b, depinde de presiunea
partiala din sngele arterial +9(,.
For'a solvit! a o#igenului sangvin $1 0 "1%-
)antitatea dizolvat este direct proporional cu 9(:
in sngele arterial, corespunztor 9( de 1-- mm*g, cantitatea de ( solvit
este de -,1 ml:dl,
$n sngele venos, corespunztor 9( de 8- mm*g, cantitatea de ( solvit este
de -,1 ml:dl.
;e%i cantitatea de ( solvit este redus, este foarte important funcional, fiind
$n schimb direct cu lichidul interstiial %i, prin acesta, cu celulele.
Transportul sangvin al gazelor respiratorii
For'a *o',inat! a o#igenului *u 2e'oglo,in! $34 0 331%
5uncia de transportator a hemoglobinei se datore%te 5e6 & forma feroas fiind
singura capabil s fixeze labil (, prin procesul de oxigenare.
5ixarea oxigenului molecular +(, are loc pe una din cele 7 valene coordinative
sau covalente ale fierului din hem.
5ixarea ( pe molecula de *b, pentru cei 8 atomi de fier ai moleculei are loc
succesiv, nu simultan, %i poate fi redat $n forma:
+,5 6 O2 7 +,5O2 $281%
+,5O2 6 O2 7 +,5O5 $891%
+,5O5 6 O2 7 +,5O: $481%
+,5O: 6 O2 7 +,5O; $341%
Transportul sangvin al gazelor respiratorii
.apa*itatea <e o#igenare a s=ngelui $.O% reprezint volumul maxim de ( ce
poate fi fixat de 1 g *b.
<&a constatat c 1 mol *b poate fixa 8 moli (, respectiv 1 g *b pur poate fixa
1,#1 ml (.
)orespunztor cantitii de 1= g *b:dl +coninutul mediu de *b din snge,,
capacitatea de oxigenare este de -,0= ml (:dl.
Saturaia *u o#igen a s=ngelui +SO2, exprim raportul $ntre cantitatea de (
combinat cu hemoglobina +*b(, %i capacitatea de oxigenare a sngelui +)(, %i are o
valoare de 1=&1>2 $n sngele arterial %i >=2 $n sngele venos.
9entru saturaia de 1>,=2 a *b $n sngele arterial, corespunztor 9( de 1>
mm*g, cantitatea de ( combinat cu *b este de 11,= ml:dl, iar cea solvit este de -,1
ml:dl.
?n sngele venos, pentru saturaia de >=2 a *b, corespunztor 9( de 8- mm*g,
cantitatea de ( combinat cu *b este de 1=,1 ml:dl, iar cea solvit este de -,1 ml:dl.
Transportul sanguin al o#igenului
.ur,a <e <iso*iere a +,O2
)urba de disociere a *b( exprim afinitatea *b pentru (.
@elaia dintre 9( %i ( combinat cu *b are aspectul unei curbe sigmoide numit
curba de disociere a *b.
5orma sigmoid de < italic a curbei se explic prin fixarea succesiv a ( pe cei 8
atomi de 5e6.
5actorul principal care influeneaz disocierea *b( la nivel tisular este 9(.
Transportul sangvin al o#igenului
)urba de disociere a *b( deviaz spre dreapta $n esuturi prin:
4 cre%terea concentraiei ,# difosfo&gliceratului+,#;9A,
intraeritrocitarB
4 cre%terea temperaturii,
4 cre%terea concentraiei ionilor de +*6,B
4 cre%terea concentraiei )(
)urba de disociere a *b( deviaz spre stnga la nivel pulmonar prin:
4 scderi ale ,# ;9Aului intraeritrocitar, a ionilor de hidrogen, a temperaturii %i
a concentraiei de bioxid de carbon.
)eplasarea spre <reapta (avorizeaz! eli,erarea o#igenului la nivelul esuturilor> iar
<eplasarea spre st=nga (avorizeaz! (i#area ?i sto*area o#igenului.
Transportul sangvin al ,io#i<ului <e *ar,on
.O2 este principalul catabolit rezultat din oxidrile celulare, *)(# format prin
hidratarea sa este metabolitul acid principal al organismului, iar sistemul tampon
*)(#:Ca*)(# este principalul tampon extracelular al aciditii.
Dioxidul de carbon este prezent $n snge sub form de:
4 )( dizolvat,
4 forma hidratat *)(#,
4 bicarbonai,
4 )( legat cu *b *b)(.
For'a solvit! a .O2

?n cantiti reduse )( se dizolv $n plasm, unde se gse%te $n cantiti de ,7
ml:dl $n sngele arterial, corespunztor 9)( de 8- mm*g %i ,10 ml:dl $n sngele
venos, corespunztor 9)( de 87 mm*g.
Transportul sangvin al ,io#i<ului <e *ar,on
For'a 2i<ratat! a .O2
*idratarea )( se produce spontan %i lent, $n plasm sau rapid $n hematii.
;in )( solvit $n plasm, -,1= ml:dl se hidrateaz spontan, transformndu&se $n
*)(#.

*)(# *)(#& 6 *6
)antitatea de )( hidratat este de cca >-- de ori mai mic dect forma solvit
gazoas.
)( difuzeaz rapid $n hematii, a cror membran este permeabil pentru acest
gaz.
;in cantitatea difuzat +1-2, o mare parte se hidrateaz rapid +7=2, datorit
prezenei anhidrazei carbonice, care accelereaz procesul de cca --&#-- de ori.
Transportul sangvin al ,io#i<ului <e *ar,on
For'a 2i<ratat! a .O2
*idratarea se produce $n fraciuni de secund %i este urmat de disocierea
spontan, instantanee, a *)(# $n *6 %i *)(#&:
4 *6 6 *b E *b* +hemoglobina redusa,,
4 1-2 din *)(#& se combina cu F6 din hematii si rezulta F*)(#,
4 1-2 din *)(#& trece $n plasm, reaciona cu Ca6 provenit din disocierea
Ca)l si rezulta Ca*)(#.
*)(# format reprezint componenta acid a sistemelor tampon de bicarbonai,
respectiv *)(#:Ca*)(# din plasm %i *)(#:F*)(# din hematii.
9uterea de tampon a sngelui depinde de sinteza bicarbonatului, de concentraia
de *b %i gradul de desaturare a *b(.
)antitatea de Ca*)(# din plasm reprezint rezerva al*alin! $RA%.
Transportul sangvin al ,io#i<ului <e *ar,on
For'a *o',inat! *u proteine
( parte a )( se fixeaz pe gruprile aminice ale *b, iar o alta pe cele ale
proteinelor plasmatice.
)u ct *b este mai desaturat, cu att cantitatea de *b)( este mai mare ceea ce
asigur transportul cuplat al )( %i (: desaturarea *b, cu eliberarea (, favorizeaz
fixarea )(, iar eliberarea )( din *b)(, favorizeaz fixarea (.
5ormarea *ar,a'ailor este $nsoit de eliberarea unei cantiti de *6 +1,= mmoli
*6:l mmol )( fixat,.
<inteza carbamailor este direct proporional cu p*&ul %i gradul de desaturare a
*b, fiind independent de 9)(.
;in cantitatea total 81,- ml:dl a )( din sngele arterial ,7 ml:dl se gsesc $n
form dizolvat %i 87,8 ml:dl sub form combinat.
?n sngele venos, din cantitatea total de =,70 ml:dl, ,10 ml:dl se gsesc $n
form dizolvat %i 81,> ml:dl sub form combinat.
@aportul )( combinat:)( dizolvat este de 1>,>- pentru sngele arterial %i de
17,71, pentru sngele venos.
Transportul sangvin al ,io#i<ului <e *ar,on
.ur,a <e <iso*iere a .O2
)urba de disociere a )( exprim corelaia dintre )( total din snge %i 9)( %i
reprezint rezultanta curbelor tuturor formelor de transport a )(.
)antitatea total de )( transportat de snge depinde $n principal de 9)(
9e msur ce cre%te 9)(, cre%te %i cantitatea de )( transportat.
)urba de disociere a )( se caracterizeaz prin lipsa platoului ?i a saturaiei.
9e curb nu poate fi precizat un /punct de saturaie total", ast(el *oninutul
sanguin al .O2 nu poate (i <at @n pro*ente (a! <e saturaie.
2. Respiraia tisular!
@espiraia tisular +intern, const $n schimburile gazoase ce au loc la nivel
celular $n timpul degradrilor oxidative ale nutrimentelor, cu participarea oxigenului
molecular.
@espiraia tisular +intern, reprezint etapa final a funciei respiratorii, etap ce
cuprinde:
1. schimburile gazoase la nivel tisular +pro*ese (izi*e, B
. respiraia celular propriu&zis +pro*ese *2i'i*e,.
Respiraia tisular!
1. S*2i',urile gazoase la nivel tisular
9rocesele fizice de difuziune a gazelor respiratorii sunt determinate de
gra<ientele <e presiune pariala din sectoarele capilar, interstiial %i celular.
9rocesele fizice constau $n difuziunea gazelor respiratorii pe baza diferenelor de
presiune parial a acestora %i se realizeaz $ntre snge %i celule prin intermediul
lichidului interstiial.
<chimburile gazoase la nivel tisular au loc la nivelul capilarelor tisulare, unde
sngele arterial cedeaz oxigenul necesar activitilor necesare %i preia bioxidul de carbon
rezultat din metabolismul celular.
Dioxidul de carbon este transportat prin sistemul venos al circulaiei sanguine
sistemice spre inim, de unde prin artera pulmonar aGunge la plmni $n vederea
eliminrii sale.
Respiraia tisular!
<chimburile gazoase la nivel tisular, $ntre snge %i celule, se desf%oar prin
peretele capilar, lichidul interstiial %i membrana celular.
<unt asemntoare schimburilor gazoase de la nivel pulmonar, constnd $n procese
fizice de difuziune a gazelor respiratorii, determinate de gradientele de presiune pariale
dintre sectoarele traversate.

.ara*tertisti*ile s*2i',urilor gazoase pentru O2 ?i .O2 la nivel tisular
Respiraia tisular!
;ifuziunea oxigenului din capilarul tisular la celule
<chimbul gazos pentru ( depinde de viteza de transport a ( din snge spre
esuturi %i de intensitatea proceselor chimice de utilizare a acestuia.
;iferena de 9( mare de == 7- mm*g $ntre snge %i celule determin
difuziunea rapid a (.
<chimbul gazos pentru )( se realizeaz exploziv datorit marii sale
difuzibiliti, de%i diferena de 9)( dintre interstiiu %i capilar este de numai = 7
mm*g.
9)( depinde de valoarea fluxului sanguin %i de intensitatea proceselor
metabolice tisulare.
9)( cre%te dac debitul cardiac scade %i intensitatea proceselor metabolice
cre%te %i invers.
Respiraia tisular!
2. Respiraia *elular! propriuAzis!
@espiraia celular propriu&zis const $n totalitatea proceselor chimice, care au
loc intracelular $n vederea arderilor substanelor nutritive %i a eliberrii de energie
necesar diferitelor activiti celulare.
9rocesele chimice ale respiraiei celulare sunt reprezentate de reacii de
oxidoreducere cuplate cu cele de fosforilare oxidativ.
<ubstratul energetic al acestor procese este reprezentat de monozaharide, acizi
gra%i %i aminoacizi.
@andamentul energetic maxim al oxidrilor biologice poate fi asigurat att de
concentraiile optime de substrat, ct %i de concentraia optim de oxigen la nivel celular.
Respiraia tisular!
Etapele respiraiei *elulare
1. /eta,olis'ul anaero, are loc $n lipsa oxigenului, deficitul de oxigen putnd
fi suplinit $n maGoritatea celulelor de ctre rezervele energetice de .'9 %i )9 sau de ctre
glicoliza anaerob.
3etabolizarea anaerob a substanelor nutritive necesit cantiti crescute de
rezerve energetice +substane energogenetice, %i de substane furnizoare de energie, $n
special glucoz +substane energetice,.
?n condiiile unui aport re<us <e o#igen, glucoza ptruns din circulaia sanguin
$n celule, se descompune printr&o serie de reacii chimice $n a*i< piruvi* ?i apoi @n a*i<
la*ti*, proces numit glicoliz.
9rocesul are un randament redus din punct de vedere energetic. 5aza de glicoliz
anaerob furnizeaz energie pentru refacerea a molecule de )9 %i respectiv pentru
sinteza a molecule de .'9, energia eliberat fiind sub =2 din rezervele energetice ale
celulei.
Alicoliza anaerob are importan deosebit $n mu%chi, unde odat cu producerea
acidului lactic, la $nceputul efortului fizic se contracteaz o datorie de oxigen. ?n hematii,
retin %i cartilaGe, metabolismul este predominant anaerob.
Respiraia tisular!
2. /eta,olis'ul aero, are loc la nivelul mitocondriilor, unde cca 1-2 din
oxigenul consumat de ctre celule este utilizat $n reaciile oxidative celulare eliberatoare
de mari cantiti de energie.
Etapele respiraiei celulare mitocondriale cuprind:
1. ;ecarboxilarea %i oxidarea produ%ilor intermediari ai ciclului Frebs, cu
eliberarea de )(, ap, electroni %i *6B
. Eliberarea unor cantiti mari de energie ca urmare a transferului *6 %i
electronilor $n lanul transportor de electroni pn la ( molecularB
#. <tocarea energiei $n .'9.
@andamentul reaciilor de oxidoreducere, cuplate cu cele de fosforilare oxidativ,
este de #0 molecule de .'9:mol gram de glucoz, energia eliberat dep%ind cca 1=2
din rezervele energetice ale celulelor.
.oe(i*ientul respirator +BR, este dat de raportul dintre )( eliberat %i (
consumat. BR C &.O2D&O2 E --:=- E -,0=
$n care: H@ E coeficient respirator
I)( E consumul de )( $n ml:min
I( E consumul de ( $n ml:min
". Reglarea respiraiei
<chimburile gazoase $ntre organism %i aerul atmosferic asigur concentraia
normal a oxigenului %i bioxidului de carbon din sngele arterial.
.ceasta se datore%te controlului %i adaptrii permanente a ventilaiei pulmonare
la necesitile variabile ale respiraiei prin modificarea frecvenei respiratorii %i
amplitudinii respiratorii, avnd la baz participarea a trei compartimente:
1. senzorii recepioneaz %i transmit informaiile specifice la centrii
reglatori. <unt stimulati preponderent de cresterea nivelului de )(B
. *entrii respiratori integreaz %i elaboreaz reacii adaptative
ventilatoriiB
#. e(e*torii 'us*ulari asigur mi%cri inspiratorii %i expiratorii.
@espiraia pulmonar este o funcie ritmic, cum este %i activitatea cardiac.
;eosebirea esenial:
ritmicitatea cardiac este asigurat de un mecanism local autoexcitabil, controlat
de un mecanism de reglare neurohormonal,
ritmicitatea mi%crilor respiratorii este asigurata de centrii nervo%i.
Reglarea respiraiei
1. .entrii respiratori
Jn centru respirator este compus din cteva grupe de neuroni, localizai bilateral,
la nivelul bulbului %i a punii.
.entrul respirator *uprin<e trei *ategorii 'aEore <e neuroni-
1. un grup respirator <orsal $GR)%> localizat $n poriunea dorsal a bulbului,
care determin inspiraiaB
2. un grup respirator ventral $GR&%> localizat $n poriunea ventrolateral a
bulbului, care poate determina att expiraia, ct %i inspiraia, $n funcie de felul
neuronilor care au fost excitaiB
". un *entru pneu'ota#i*> localizat dorsal $n poriunea superioar a punii, care
controleaz att frecvena, ct %i tipul respiraiei. Jn centru apneustic, localizat $n treimea
inferioar a punii, care are efecte stimulatoare asupra bulbului.
Grupul respirator <orsal @n<epline?te rolul (un<a'ental @n *ontrolul
respiraiei F
1. .entrii respiratori
Jn centru respirator este compus din cteva grupe de neuroni, localizai bilateral,
la nivelul bulbului %i a punii.
)entrul respirator cuprinde trei categorii maGore de neuroni:
1. un grup respirator <orsal $GR)%> localizat $n poriunea dorsal a bulbului,
care determin inspiraiaB
2. un grup respirator ventral $GR&%> localizat $n poriunea ventrolateral a
bulbului, care poate determina att expiraia, ct %i inspiraia, $n funcie de felul
neuronilor care au fost excitaiB
". un *entru pneu'ota#i*> localizat dorsal $n poriunea superioar a punii, care
controleaz att frecvena, ct %i tipul respiraiei. Jn centru apneustic, localizat $n treimea
inferioar a punii, care are efecte stimulatoare asupra bulbului.
Arupul respirator dorsal $ndepline%te rolul fundamental $n controlul respiraiei
@eglarea respiraiei
. @eceptorii %i cile aferente
.ctivitatea centrilor respiratorii este influenat %i reglat, $n afar de interrelaiile
intercentrale, %i de o serie de semnale nervoase provenite de la diferii receptori, precum
%i de variate influene umorale, care acioneaz asupra receptorilor specifici.
)ile de conducere de la diferii receptori +mecanoreceptori, chemoreceptori,
baroreceptori, proprioreceptori, termoreceptori, sunt directe sau reprezint colaterale ale
cilor specifice.
#. )ile eferente
;e la centrul respirator bulbar impulsurile motoare nu pleac direct spre efectori,
ci prin intrmediul nervilor motori spinali care deservesc musculatura respiratorie
respectiv.
Ka nivelul segmentelor cervicale +)# )=, ia na%tere nervul frenic, care
inerveaz diafragmul.
Cervii intercostali provin din segmente '1'>, care inerveaz ali mu%chi
inspiratori, iar din segmentele '>'1, provin nervii musculaturii abdominale ce
intervine $n expiraii forate. 'oi nervii enunai mai sus aparin sistemului nervos
somatic, iar efectorii sunt mu%chii striai.
Reglarea respiraiei
Reglarea *o'porta'ental! ?i voluntar! a respiraiei
@espiraia se afl permanent nu numai sub influena centrilor respiratori
bulbopontini, ci %i a altor formaiuni nervoase supraetaGate care, acionnd, direct sau prin
intermediul centrilor controlului automat asupra motoneuronilor spinali care inerveaz
musculatura respiratorie, integreaz funcia respiratorie $n cadrul diverselor activiti
comportamentale complexe, realiznd un mecanism de reglare supraadugat celui al
necesitilor metabolice.
Kegturile dintre hipotalamus %i centrii respiratori bulbopontini stau la baza
integrrii funciei respiratorii $n diverse activiti vegetative, ca de exemplu, $n cadrul
proceselor de termoreglare.
<istemul limbic, implicat $n special $n strile afectiv&emoionale, influeneaz, de
asemenea, activitatea respiratorie $n diverse stri comportamentale.
;e exemplu, frica intensific, de regul, ventilaia, iar emoia de groaz %i atenie
$ncordat provoac oprirea respiraiei.
.numite arii corticale exercit, de asemenea, influene activatoare sau inhibitoare
asupra respiraiei.
Reglarea respiraiei
9osibilitatea modificrii respiraiei $n mod con%tient, voluntar +$ns pe perioade
scurte de timp hiperpneea %i apneea voluntar,, constituie argumente $n favoarea
reglrii corticale a respiraiei.
Lnfluenarea /modelului respirator" $n mod voluntar deine o importan
fundamental $n realizarea anumitor activiti specifice umane, cum sunt vorbitul,
cntatul vocal %i cu instrumente muzicale de suflat.
?n aceste condiii respiraia nu mai este controlat de centrii respiratori
bulbopontini, ci de scoara cerebral, care prin intermediul cilor piramidale acioneaz
direct asupra motoneuronilor medulari, ce controleaz mu%chii respiratori, ocolind centrii
bulbopontini.