Sunteți pe pagina 1din 2

Vocatia de romancier a lui George Calinescu este aceea de a comenta critic viata, de a deforma

subiectiv lumea obiectiva documentar atestata, opera sa, publicata in 1938, fiind semnificativa in
acest sens si inscriindu-se in categoria romanelor realist obiective de factura balzaciana din perioada
interbelica. Opera prezinta unul dintre cele mai cunoscute cupluri din literatura romana- tanarul Felix
Sima, pasionat de medicina, si Otilia Marculescu, enigmatica fire de artista, caractere in formare,
angrenate intr-o frumoasa poveste de dragoste.
In romanul Enigma Otiliei, conflictul principal este unul exterior,dat de lupta pentru obtinerea
averii lui mos Costache, declansata de familia Tulea impotriva orfanei Otilia. Exista si un conflict
erotic intre tanarul Felix si maturul Pascalopol pentru dragostea Otiliei.
Statutul social si moral al Otiliei este acela de orfana, fiica celei de-a doua sotii a lui mos Costache,
ramas tutorele fetei. Portretul fizic ii evidentiaza frumusetea, tineretea, eleganta, dar si fragilitatea.
Caracter in formare, copil si femeie deopotriva, ii vrajeste pe toti barbatii din jurul ei, starnind invidia
femeilor din clanul Tulea. Pentru Felix este femeia perfecta si sotia dorita, dar ea vede dragostea in
felul aventuror al artistului, cu daruire si libertate totala. Vazand ca viziunea lor asupra iubirii este
diferita si ca poate reprezenta un obstacol in calea carierei lui, il paraseste pe Felix in favoarea lui
Pascalopol, abandonat si el mai tarziu in favoarea unui conte spaniol.
Este dificil de fixat o trasatura principala de caracter a Otiliei, deoarece elementul care ii defineste cel
mai bine personalitatea este misterul feminitatii, dat de inconsecventa in atitudini si in
comportament.
O scena relevanta in acest sens este cea in care, prin intermediul unei scrisori, Felix ii marturiseste
Otiliei ca o iubeste. Pentru ca fata nu reactioneaza in niciun fel, intr-un gest de exaltare nebuneasca,
tanarul fuge de acasa. Cautandu-l peste tot, Otilia il gaseste in parc, stand pe o banca incarcata cu
zapada. In discutie, comportamentul fetei este la fel de neclar si de misterios ca intotdeauna, lasand
in sufletul lui Felix dezamagire si suferinta cand ii spune Ti-am spus eu ca nu te iubesc? Nu ti-a zis
nimeni ca te uraste! .
O alta scena relevanta este cea a intalnirii dintre Felix si Otilia inaintea casatoriei acesteia cu
Pascalopol si a plecarii definitive din tara, scena relevanta pentru intelegerea personalitatilor si a
atitudinilor fata de iubire. Daca Felix este tanarul care viseaza o cariera in medicina si crede ca femeia
este un sprijin in realizarea acesteia, Otilia este cocheta care crede ca rolul femeii este acela de a
placea si, de aceea, trebuie sa isi traiasca anii tineretii din plin. Considerand ca va fi o piedica in calea
carierei lui, Otilia il paraseste pe Felix, preferand siguranta casatoriei cu Pascalopol.
Cateva elemente de structura si de compozitie sunt relevante pentru particularitatile de constructie a
personajului.
Titlul initial trebuia sa fie Parintii Otiliei pentru a scoate in evidenta calitatea de orfana a acesteia si
tendinta celorlalte personaje de a deveni protectorii ei. In forma in care a aparut cu titlul cunoscut,
romanul pune accent pe misterul feminitatii inscris in comportamentul Otiliei. Desi pare a-l iubi
sincer pe Felix, femeia il paraseste in favoarea maturului Pascalopol, abandonat si el mai tarziu.
Actiunea este structurata in 20 de capitole, subiectul fiind construit pe mai multe planuri narative. Un
prim-plan narativ urmareste lupta dusa de familia Tulea pentru obtinerea mostenirii batranului, dupa
inlaturarea Otiliei ca mostenitoare. Un alt plan narativ urmareste viata tanarului Felix Sima, pasionat
de medicina, si care traieste o iubire adolescentina pentru Otilia. Planul-cadru surprinde monografia
societatii burgheze in care tema parvenirii este definitorie, deoarece Stanica Ratiu, un avocat
neinsemnat, iese castigator.
Conflictul principal este unul exterior, de natura economica si morala, bazat pe relatiile dintre doua
familii inrudite si dat de problema mostenirii. Aceasta include doua conflicte: primul este dat de
interesul familiei Tulea in obtinerea mostenirii, iar al doilea destrama familia Tulea datorita
interesului ginerelui, Stanica Ratiu, asupra averii. Exista si un conflict erotic intre tanarul Felix si
maturul Pascalopol pentru dragostea Otiliei, dar si unul interior, psihologic, din sufletul lui Felix, care
se rezolva in mod clasic: triumful ratiunii asupra pasiunii.
Perspectiva narativa este obiectiva, cu viziune dindarat si focalizare zero, nararea evenimentelor la
persoana a III-a fiind facuta de un narator omniscient si omniprezent, detasat, care nu se implica in
viata personajelor. Cu toate acestea, conditia obiectivitatii este incalcata datorita naturii de
comentator specializat a autorului care se ascunde in spatele mastilor sale (personajele), fapt
demonstrat de limbajul uniformizat.
In opinia mea, Otilia Marculescu este un persinaj reprezentativ pentru societatea burgheza
bucuresteana a inceputului de secol XX care confera un nou statut feminitatii. Constructia
personajului se afla in concomitate cu tema principala a mostenirii, cat si cu cele secundare, cum sunt
tema orfanului (mos Costache este tutorele celor doi tineri orfani) si tema paternitatii esuate
(aproape toate celelalte personaje se elijeaza in parinti ai fetei).
In concluzie, George Calinescu realizeaza, prin personajul sau, un tip reprezentativ pentru societatea
burgheza de la inceputul secolului al XX-lea, incluzand misterul feminitatii in comportamentul
acestuia. Otilia ramane unul dintre cele mai complexe personaje din literatura romaneasca, personaj
realist prin amestecul de sensibilitate si maturitate profunda.