Sunteți pe pagina 1din 89

Fotocompozitia - introducere

Multi incepatori in fotografie au impresia ca, daca isi cumpara un aparat fotografic mai
scump si cu mai multe obiective, este suficient pentru a face fotografii bune si care sa fie
apreciate de privitori. Incepatorii in fotografie se intereseaza pe forumui, cauta pe Internet
si isi aleg aparatul cu performantele cele mai ridicate. Aleg apoi unu - doua obiective
scumpe, de calitate ridicata. Citesc in viteza manualul de utilizare al noii lor camere si
trec la fotografiat. Dezamagire! Desigur, capacitatea de a putea regla aparatul in functie
de conditiile particulare de fotografie este necesara, dar nu suficienta!

Aparatul fotografic nu vede la fel ca noi. Acesta vede doar o sectiune din realitate, un
cadru din lumea inconjuratoare, careia ii reda toate detaliile, anuleaza tridimensionalitatea
mediului si culege doar o farama de timp. Noi vedem intreg mediul care ne inconjoara,
inconstient selectam doar aspectele care ne intereseaza si ignoram pe majoritatea,
observam lumea in trei dimensiuni si percepem evolutia ei in timp.

Fotografiile apreciate sunt cele care atrag atentia privitorilor prin ceea ce comunica
acestora. Insusirea unor elemente de design visual permite alegerea modului in care
acestea sunt evidentiate in cadru. Cunoasterea modului general in care privitorii
reactioneaza la diverse simboluri de design vizual si la modul in care aceste simboluri
sunt dispuse si interactioneaza in cadrul fotografic este o cale sigura de a obtine fotografii
mai bune. Receptarea mesajelor de catre privitori depinde insa si de educatia vizuala a
acestora; de aceea, deseori, aceeasi fotografie primeste critici dintre cele mai variate.

Modul in care sunt alese, plasate in cadru si modul in care acestea interactioneaza poarta
numele de compozitie sau, pentru ca aici vorbim de fotografie - fotocompozitie.
Fotocompozitia este un set de recomandari care ne ajuta sa selectam doar anumite
elemente in cadru, sa le organizam si sa le combinam intre ele, pentru ca aceasta se se
coreleze intr-un mod armonios.

Fotocompozitia s-a inspirat din regulile de compozitie utilizate de pictori. Pictorii insa, au
totdeauna posibilitatea sa nu picteze un anumit element din cadru, sa introduca altul sau
sa modifice rapoartele dintre ele. Fotograful, insa, nu are acest avantaj ; el trebuie sa
decida ce elemente intra in cadru, sa vada unghiul de abordare cel mai corect, lumina cea
mai favorabila si sa aleaga cea mai buna expunere. Printr-o folosire mestesugita, regulile
fotocompozitiei ne ajuta sa recreem scena originiala, adaugandu-i sau accentuind
formele, profunzimea, spatiul, miscarea, viata, etc. si realizind fotografii cu impact asupra
privitorilor.
Duminica la biserica © Calin-Stefan Ragalie

Fotocompozitia nu poate fi definita precis. Nu exista legi simple care, urmate, sa asigure
un succes garantat. Exista doar unele recomandari care, aplicate cu talent, realizeaza o
fotografie placuta.
Cateva dintre aceste principii sunt insirate mai jos :
- centrul de interes,
- plasarea subiectului,
- simplificarea imaginii,
- punctul de vedere asupra subiectului,
- echilibrul,
- linii si forme,
- modele si repetitii,
- volume,
- lumina,
- texturi,
- contrastul,
- primul plan,
- fundalul,
- perspectiva, etc.

Cum deprindem si aplicam aceste principii?


- privind: fotografiile unor fotografi reputati, lucrari de pictura in muzee, albume de arta,
filme alte lucrari de arta;
- studiind tehnica fotografica si cartea tehnica a aparatului si a accesoriilor, pentru ca in
momentul fotografiei, aspectele tehnice sa nu ne deturneze atentia de la compozitia
cadrului;
- practicind, practicind, practicind!

Principiile fotocompozitiei nu sunt obligatorii. Aplicarea lor in mod mecanic nu va


imbunatati fotografiile pe care le realizati, din contra, fiind previzibile, le va face
plictisitoare. Puteti oricand incalca regulile fotocompozitiei. Dar, pentru a le incalca,
trebuie mai intai sa le cunoasteti. Fotocompozitia - cadrul fotografic.Cadrul fotografic -
spatiul decupat din realitate prin vizor si redat pe film are, de regula, un format
dreptunghiular. Exista rare exceptii: formatul 6 x 6 (cm) care are format patrat; sau
formatul panoramic, in care raportul laturilor este 16:9 sau mai mare. Intre latura mica si
latura mare a cadrului este prestabilit un raport a carui valoare are o lunga istorie...
Phidias a aplicat un raport armonios intre laturile unei constructii cand a proiectat
Partenonul. Se spune ca Pitagora si ucenicii sai au stabilit ca, pentru ca imartirea in doua
parti inegale ale unui segment sa fie intr-o proportie armonioasa, raportul dintre partea
mare si partea intreaga trebuie sa fie egal cu cel dintre partea mare si partea mica.

Aceasta proportie a fost prima data exprimata in scris de Euclid, care a denumit-o
taietura de aur. Calculat matematic, acest raport este 0,617 si 0,383, sau, prin rotunjire,
2/3 si 1/3. Mai tarziu, arhitectul roman Vitruvius studiaza aceasta problema si aplica in
lucrarile sale raportul 2/3. Renascentistii au cercetat intens acest raport, considerat de
inspiratie divina (tratatul "De Divina Proportione" de Luca Pacioli).

Fotografia - ale carei radacini isi trag seva din pictura - a preluat acest raport pentru
formatele sale de negative si pozitive. In ultimii ani, raspandirea fotografiei digitale a
popularizat un nou raport: 3:4.

Existenta formatului de aspect dreptunghiular permite orientarea cu latura lunga pe


verticala sau pe orizontala si impune o prima decizie pentru fotograf: cum incadrez? Pe
lat sau pe inalt?
Deoarece, in pictura, majoritatea artistilor foloseau pentru portrete incadrarea pe verticala
(latura mare a tabloului perpendicular pe sol), iar peisajele erau realizate predominant
intr-o incadrare pe orizontala (latura lunga a lucrarii paralela cu solul), cele doua moduri
de incadrare au primit numele de portret si respectiv peisaj. Psihologic, un cadru cu
desfasurare predominant pe orizontala sugereaza stabilitate, liniste, calm, odihna,
siguranta. Din contra, desfasurarea pe verticala a cadrului denota aspiratie, tensiune,
dinamism, chiar dezechilibru sau instabilitate.De exemplu, peisajele care includ linia
orizontului, sugereaza incadrarea pe orizontala. In schimb, fotografiile unor subiecte cu
ampla dezvoltare pe verticala, se incadreaza predominent pe verticala. Aceste incadrari
realizeaza o mai buna izolare a subiectului. Majoritatea dintre noi, cand fotografiem, de
exemplu, un zgarie-nori, alegem incadrarea verticala.
La Defense © Calin-Stefan Ragalie

Dar, ca intotdeauna in fotocompozitie, aceste recomandari pot fi ignorate daca subiectul


poate fi mai bine pus in valoare printr-o alta incadrare.
Seara de vara © Calin-Stefan Ragalie

Nimic nu ne impiedica sa incadram pe verticala un peisaj, sau pe orizontala - un portret.

La filmari © Calin-Stefan Ragalie

Cum decidem? Incercam incadrarea subiectului in ambele formate si o alegem pe cea mai
potrivita. Un aparat fotografic cu vizor pare cel mai util in luarea deciziei. Cu timpul,
vom dobandi experienta necesara pentru ca alegerea potrivita sa o facem fara ezitare.
Estetica in Fotografie

Partea IV - Cum sa gasesti lumina cea mai buna pentru o anumita imagine

1 - " 'Sa fie lumina!' Si a fost lumina."

Lumina a jucat intotdeauna un rol important in cultura umana si existenta.


In Geneza, Dumnezeu creeaza lumina. In Egiptul antic, faraonii erau responsabili cu
rasaritul Soarelui in fiecare dimineata. Incasii se rugau la Soare iar o eclipsa solara era un
semn apocaliptic. Ei nu puteau intelege ca Soarele poate fi ascuns vederii noastre in plina
zi. Indienii anasazi si pueblo au dezvoltat o intelegere sofisticata a miscarii Soarelui pe
cer. Au folosit aceste cunostinte in agricultura si in ceremoniile religioase. Louis al XIV-
lea, regele Frantei, a fost numit "Regele Soare" ca urmare a influentei "luminoase" pe
care ar fi avut-o asupra tuturor oamenilor si regatului sau. In decursul istoriei numeroase
societati secrete au fost constituite din "luminati" iar revolutii sociale au produs
"iluminarea".

Lumina a fost parte din aspectele cele mai importante ale vietii si a jucat un rol important
in existenta umana. Astazi inca, viata noastra este condusa de lumina si intuneric, asa
cum majoritatea dintre noi se scoala de dimineata si se culca seara. Muncim in timpul
zilei si dormim in timpul noptii.

Fotografii de peisaj se conformeaza acelorasi orare. Urmarim Soarele in timpul rotatiei


Pamintului in timpul unei zile si a unui an. Zilele noastre sint organizate in 24 de ore, iar
calendarul anual urmareste rotatia Pamintului in jurul Soarelui. Soarele, si mai important,
lumina izvorita din el, controleaza viata noastra.

2 - Desenind cu lumina

Fotografia este legata de lumina. Numele acestei discipline implica lumina. Compusa din
doua cuvinte grecesti: photos=lumina si graphos=a desena/a scrie, fotografia se traduce
literal prin "scriere cu lumina". Cind a fost descoperita, fotografia a fost numita
"heliografie" ceea ce se traduce prin "scriind/desenind cu Soarele". La inceput se credea
ca numai folosind lumina Soarelui se poate crea o fotografie, dat fiind ca sensibilitatea
placilor fotografice ale timpului nu permitea o expunere la lumina artificiala. Odata cu
avansul tehnologiei, posibilitatea crearii de suporturi mai sensibile si introducerea
magneziului ca lumina artificiala, termenul de heliografie a fost depasit si inlocuit cu
fotografie.

3 - Trei reguli privind lumina

Trei reguli principale guverneaza aparenta si manifestarea luminii pentru scopuri


fotografice. Aceste reguli sint cunostinte de baza pentru fotografi. Mai jos in articol vom
descrie cum influenteaza aceste reguli crearea peisajelor fotografice.
A - Calitatea luminii:
Cu cit sursa de lumina este mai mare, cu atit lumina este mai moale. Pentru a schimba
calitatea luminii trebuie ca suprafata sursei sa se schimbe in marime, culoare, reflectanta
ori o combinatie a doua dintre aceste elemente. In practica, si pentru peisaje fotografice,
acest principiu devine relevant cind Soarele lumineaza direct subiectul, producind o
lumina dura, contrasta. Spre deosebire, lumina Soarelui filtrata de nori ori data numai de
reflectanta cerului albastru, va produce o lumina moale. O sursa de lumina mica cum este
Soarele in raport cu Pamintul produce o lumina dura, cu umbre adinci si parti luminoase
fara detalii. O sursa de lumina foarte mare, cum este cerul innorat produce in schimb o
lumina difuza, moale, egala, cu umbre transparente si detalii suficiente in partile
luminoase ale subiectului.

B - Lumina reflectata:
Daca lumina este reflectata, ea va imprumuta culoarea reflectorului. Acest lucru se
intimpla de exemplu in regiunile cu canioane din sud-vestul Statelor Unite. Intr-un astfel
de canion format de ape de-a lungul mileniilor, lumina reflectata de peretii canionului se
rasfringe spre peretii opusi din acelasi canion. In timp ce lumina naturala este in principiu
neutra, lumina reflectata din peretii canionului va deveni colorata, imprumutind culoarea
peretilor de pe care se reflecta. Aceasta lumina devine in general rosiatica ori portocalie
si coloreaza corespunzator peretii neexpusi direct la Soare. Rezultatul este ca peretele
care primeste lumina reflectata va fi mult mai rosu ori portocaliu decit peretele pe care
cade lumina directa a Soarelui.

C - Intensitatea luminii:
Intensitatea luminii pe orice suprafata scade invers proportional cu patratul distantei de la
sursa de lumina la subiect. Dublarea distantei de la sursa la subiect este echivalenta cu
reducerea cantitatii de lumina cu 1/4 din iluminarea initiala. Aceasta lege este foarte
importanta in fotografia de studio unde lumina artificiala poate fi astfel modelata. In
natura insa, in situatie de lumina naturala, nu putem sa mutam Soarele, norii ori subiectul
fotografiat. Oricum, cunoasterea acestei legi fizice este importanta pentru orice fotograf
si de aceea o amintim in acest articol.

4 - Cum poti gasi lumina cea mai favorabila pentru peisaj?

In fotografie nu este suficienta lumina. Avem nevoie de lumina "de calitate". Dar ce
"calitate" de lumina ne trebuie pentru fotografia de peisaj?
Ansel Adams spunea "Dumnezeu a creat lumina si a impartit-o in zece zone.". Declaratia
un pic hazlie a lui Adams arata ca lumina nu este suficienta pen-
tru fotografie. Ca fotografi avem nevoie de un anumit tip de lumina. Lumina care are
caracteristici artistice, lumina pe care daca nu o putem controla direct, o putem controla
macar prin modalitati fotografice.

Calitatea luminii pentru fiecare dintre noi este determinata de subiectul pe care dorim sa-l
fotografiem. In mod traditional si cind fotografiem peisaje largi, panoramice, lumina cea
mai buna o gasim la rasarit sau la apus. Ca sa profiti de aceasta lumina trebuie sa fii la
locul fotografierii inainte de rasarit si apus. Echipamentul trebuie instalat si pregatit de
fotografiere inainte de aceste evenimente zilnice. Este de-asemenea recomandabil ca sa
vizitezi locul de fotografiere in avans, astfel incit sa gasesti o compozitie care sa merite o
deplasare la momentul cel mai favorabil al zilei.
Prezenta la locul fotografierii in avans iti da posibilitatea surprinderii subiectului in
diverse lumini pe masura ce Soarele urca ori coboara pe cer. Cum lumina se schimba
foarte repede in aceste momente ale zilei, este recomandabil sa fii pregatit din timp si sa
expui o serie de imagini, lasind pentru mai tirziu momentul alegerii celei mai bune
imagini din serie. Repetind acest mod de lucru, vei capata experienta si in viitor va fi mai
simplu sa alegi timpul zilei cel mai potrivit pentru o anumita imagine si subiect.
Fotografierea cu 30 de minute inainte de rasarit si 30 de minute dupa apus da imaginilor o
culoare saturata si lipsita de umbre. Chiar daca ochiul nu inregistreaza aceste nuante,
filmul in mod sigur le va inregistra, in special daca folositi film cu saturatie mare cum ar
fi Fuji Velvia. Atentie la cer, care va fi inca foarte iluminat in raport cu peisajul si va
necesita probabil o filtrare gradata cu un filtru neutru.

5 - De ce este lumina la rasarit si apus cea mai indicata pentru peisaje?

Pe scurt, lumina la rasarit si apus este cea mai buna pentru ca este aproape orizontala,
paralela cu orizontul. In aceste momente lumina atinge subiectul orizontal, dindu-i un
aspect tridimensional atit de necesar in redarea plana.
Dat fiind ca Soarele este putin deasupra orizontului la rasarit ori apus, lumina este filtrata
de straturile de praf atmosferic, picla si poluare, inainte de a atinge subiectul. In timpul
acestui proces, marea reducere a intensitatii si difuzia radiatiei produc o lumina moale.
Aceasta filtrare produce si eliminarea razelor verzi si albastre din spectru, lasind mai mult
razele rosii. Ca rezultat, imaginile la rasarit si apus sint calde, cu nuante rozalii, rosii ori
portocalii. Aceasta combinatie de filtrare si difuzie a luminii produce cea mai buna
lumina pentru fotografia de peisaj, lasind o impresie placuta ochiului. Deasemenea,
perceptia umana este influentata de portretistica si de intrebuintarea unei iluminari
laterale a subiectului, fiind astfel mai placut impresionata decit de o lumina perpediculara
pe subiect venita de deasupra. Intrebuintarea unei lumini laterale creeaza parti luminoase
si umbrite pe figura umana, care dau adincime, tridimensionalitate subiectului. Acelasi
principiu se aplica si fotografiei de peisaj cu rezultate la fel de placute.
Lumina Soarelui la amiaza si rasarit: acest desen al Monument Valley arata pozitia
Soarelui la amiaza si la rasarit. La amiaza Soarele este pozitionat direct deasupra
formatiunii stincoase producind umbre mici la baza ei. La rasarit Soarele este la nivelul
orizontului producind o iluminare laterala cu umbre lungi pe marginea stincii.

6 - Exista alte tipuri de lumina buna pentru fotografia de peisaj?

Da, exista. In timp ce lumina la rasarit ori apus este foarte buna, se pot crea imagini
interesante si in restul zilei. Mai departe voi analiza diferite tipuri de iluminare intilnita in
natura. Voi descrie pentru fiecare tip de lumina calitatea, culoarea, contrastul si umbrele
generate. Voi da si recomandari de expunere pentru film si digital.

7 - Tipuri diferite de lumina naturala

A - Lumina reflectata - lumina difuzata


Descriere: acest tip de lumina este creata prin incidenta luminii solare pe o suprafata si
reflectarea ei pe subiect. De exemplu regiunea de canioane descrisa mai sus este orientata
Nord-Sud, fiind iluminata direct de Soare pe un perete, celalalt perete fiind iluminat prin
reflexie. Lumina reflectata va prezenta un contrast redus si va prelua din culoarea
peretelui pe care cade. Ca rezultat, umbrele vor avea un aspect moale, cald, cu o tenta
rosiatica. Cu cit canionul devine mai ingust, si efectul de reflexie va fi mai pregnant.
Calitate: moale si uniforma. Reflexia multipla diminueaza contrastul.
Culoarea: tente de culoare. Cu cit suprafata reflectanta este mai saturata, cu atit si lumina
reflectata va fi mai colorata.
Umbre: lipsa aproape totala.
Contrast: foarte scazut.
Schema de alaturi reprezinta o situatie tipica in aceste canioane. Lumina naturala cade pe
partea stinga a canionului si este reflectata pe peretele din dreapta. Alte tipuri de lumina
sint prezente in acest cadru. Apar umbre date de formatiunile stincoase, suprafete
iluminate direct ca si formatiuni iluminate din spate. Posibilitatile de imagine intr-o astfel
de situatie sint numeroase si merita investigate.
Antelope Wall of Light: aceasta imagine a Antelope Canyon in Arizona este numai
despre lumina si forma. De notat ca nu exista nici o sursa de lumina directa in imagine, in
ciuda prezentei de zone luminoase in partea stinga a cadrului. Diversele niveluri de
iluminare de la straluciri la intuneric sint create numai de lumina difuza care ajunge in
adincul canionului. Cu cit lumina ajunge mai departe, cu atit devine mai moale si
colorata.

B - Cer innorat
Descriere: in zilele cu cer innorat, acest tip de lumina este moale si albastruie in culoare.
Provine din intregul cer care actioneaza ca un difuzor urias al luminii solare.
Calitate: moale, difuza. Peisajul este invaluit in umbra. Umbrele, care au o tenta
albastruie naturala, sint responsabile pentru tenta albastra a imaginilor in aceste ocazii.
Chiar daca aceasta tenta nu este perceputa de om, ea apare clar pe film.
Culoare: tente de culoare albastruie
Umbre: moi ori inexistente
Contrast: foarte scazut
Film recomandat pentru modelarea contrastului: un film de contrast ridicat si cu saturare
mare a culorilor, de exemplu Fuji Velvia. Daca fotografiati digital, puteti adauga o curba
de ajustare a contrastului [S-curver] la fisierul de imagine.
C - Umbre deschise
Descriere: un subiect se gaseste intr-o situatie cu umbre deschise cind este localizat intr-o
arie umbrita intr-o zi insorita. Astfel de situatii se traduc prin expuneri pentru zona de
umbre, rezultind supraexpuneri in zonele insorite. Un exemplu clasic de imagine in zona
umbrita deschisa este un portret in umbra, dar cu zone insorite in fundal. In aceste situatii
este recomandabila folosirea unui flash frontal care sa deschida umbrele si sa micsoreze
contrastul intre umbre si partile luminoase din cadru. Cum in peisaj nu se intrebuinteaza
flashul in mod uzual, incadrarea se face in asa fel incit sa nu apara zone insorite in cadru.
Calitate: moale si difuza
Culoare: lumina cu tenta albastruie
Umbre: lipsa totala de umbre
Contrst: scazut
Film recomandat ori ajustare de contrast: film de contrast marit si saturatie marita gen
Fuji Velvia. Digital, ajustarea contrastului printr-o curba de contrast.
Umbrele deschise difera de lumina de cer innorat prin lipsa sursei de iluminare din cadru.
Lumina este mai calda decit sub un cer innorat si nu prezinta umbre. Una dintre luminile
cele mai interesante pentru fotografie.

D - Lumina din spate (contre-jour)


Descriere: un subiect este iluminat de Soare din spate, iar aparatul este indreptat spre
Soare. Intr-o imagine tipica, subiectul este in umbra, cu o aura de lumina in jurul lui.
Soarele ca sursa de lumina poate ori nu sa fie prezent in cadru, in functie de pozitia
aparatului.
Calitate: aura de lumina la marginea subiectului. Soarele apare ca o stea daca este in
cadru si diafragma este inchisa la f16.
Culoare: lumina este neutra. Culorile sint slabe si contrastul scazut.
Umbre: sint prezente si sint orientate spre aparat.
Contrast: contrast general foarte mare.
Film recomandat si ajustarea contrastului: film de contrast moderat, gen Fuji Provia ori
negativ color. Digital, nu este necesara accentuarea contrastului.
Lumina din spate creeaza o aura in jurul obiectelor din prim-plan. In aceasta instanta,
lumina trece partial prin zapada de pe crengi, creind un efect de aura. Imaginea a fost
realizata la citeva minute dupa rasarit, lumina calda combinindu-se cu nuantele de
albastru din partile umbrite ale peisajului, creind un amestec de lumina complementara.
De notat absenta altor culori decit albastru. Compara culoarea din aceasta imagine cu cea
din imaginea urmatoare.

E - Lumina directa
Descriere: lumina naturala directa, aproximativ 1 ora dupa rasarit ori inainte de apus.
Lumina nu este difuzata ori filtrata de nici un element natural. Lumina este intensa si
directa, dind contrast marit si umbre puternice. Este de evitat in fotografia color, dar
poate da rezultate interesante in alb/negru.
Calitate: intensa si dura. Un filtru de polarizare este necesar in multe ocazii, daca unghiul
de fotografiere este la 90 grade de pozitia Soarelui.
Culoare: culori neutre. Culorile sint desaturate in cadru.
Umbre: prezente si puternice.
Contrast: puternic.
Film recomandat si ajustare digitala: film de contrast redus gen Fuji Provia ori negativ
color. Digital nu este nevoie de curbe de ajustare a contrastului.

F - Lumina orizontala de dimineata ori seara


Descriere: lumina moale, orizontala. Soarele este putin peste orizont, razele de lumina
fiind laterale. Excelenta pentru fotografia de peisaj avind contrast scazut si tenta calda de
culoare.
Calitate: moale, invaluitoare. Placuta la privire. Capabila sa scoata in evidenta detaliile
peisajului, retinind un pic misterul umbrelor din cadru. O lumina de tranzitie, intre rasarit
si apus. Se schimba rapid ceea ce necesita expuneri multiple la fiecare 5-10 minute.
Culoare: culoare cu tente calde de rosu-portocaliu.
Umbre: prezente. Moi la rasarit si apus, transparente la inceput, devin mai scurte si dure
odata cu schimbarea pozitiei Soarelui pe cer.
Contrast: contrast moale cind Soarele este desupra orizontului, creste odata cu ridicarea
Soarelui pe cer.
Film recomandat ori ajustare digitala: film de contrast si saturatie ridicata gen Fuji
Velvia. Digital, se poate adauga o curba de ajustare a contrastului.

Creata la inceputul diminetii dupa o furtuna de zapada, imaginea prezinta o varietate de


tipuri de iluminare: lumina de rasarit, lumina directa, reflectata si cu umbre deschise. De
notat cum zapada in zonele umbrite este albastra in timp ce in zonele cu lumina directa
este alba. Lumina reflectata de peretii canionului deshide umbrele pe peretii opusi,
reducind contrastul general al imaginii. Zapada actioneaza si ea ca un reflector, dind o
tenta luminoasa intregii imagini.

8 - Exercitii de fotografiere

A - Fotografiaza in timpul celor 6 tipuri de lumina descrisa in acest articol.


Se pot folosi diverse tipuri de subiecte, fiind dificil de a fotografia un singur subiect in
toate situatiile. Recomandat este insa sa poti fotografia acelasi subiect in toate tipurile de
lumina. Compara contrastul si calitatea luminii in aceste imprejurari. Poti scrie
caracteristicile de iluminare dupa modelul de mai sus. Ce iti place si ce nu iti place despre
fiecare tip de lumina? Care este lumina preferata? Care este lumina pe care ai vrea sa o
intrebuintezi mai departe pentru a crea o serie de imagini cu un singur tip de lumina?
Care este lumina cea mai defavorabila si cu care nu vrei sa lucrezi alta data?

B - Fotografiaza acelasi subiect inainte de rasarit pina dupa apus.


Mergi la un loc preferat si fotografiaza acelasi subiect fara sa schimbi locatia aparatului.
Scopul exercitiului este de a observa cum variaza lumina in timpul zilei si efetul ei asupra
compozitiei.

C - Construieste si foloseste un Nigrometru.


Nigrometru: un dispozitiv pentru observarea culorilor din cadru. Este in esenta un tub de
culoare inchisa cu o deschidere mica la ambele capete
pentru observatie. Observind numai o mica parte din cadru, se poate distinge culoarea
acelor portiuni mult mai usor decit daca privesti tot cadrul.
Cum sa construiesti un nigrometru? Se poate folosi un tub de carton, de 4-5cm diametru
si 20-25cm lungime. Acopera capetele cu capace de plastic ori cu carton. Se gauresc
capacele cu o deschidere de circa 0.5cm la ambele capete. Odata instalate aceste capace,
nigrometrul esta gata! Pentru maxima utilitate, se poate vopsi in interior tubul in negru.
Cum sa il folosesti? Orienteaza tubul spre partea din subiect pe care vrei sa o studiezi.
Gaseste o portiune partial in umbra si lumina. Priveste la portiunea in umbra si alternativ
la cea luminata. Vei observa culorile din umbra adinci si saturate, in timp ce in lumina,
acestea sint desaturate si slabe. Foloseste acelasi procedeu pentru alte zone.
Avantajul folosiri unui astfel de dispozitiv consta in observarea culorilor in diverse
momente, fara influentarea ochiului de culorile alaturate unor detalii.
In lipsa unui nigrometru, se poate folosi si palma inchisa, lasind o mica deschidere la
ambele capete.

D - Citeste cartea "Light and Colors In the Outdoors" de M.G.J.Minnaert.


Aceasta carte explica multe fenomene vizuale naturale. Explica lumina inclusiv culoarea
cerului, norii, miraje si halouri, efectele de curcubeu si gheata in atmosfera. Incurajeaza
explorarea personala a acestor fenomene, unde si cind sa le observi, care sint cauzele si
de ce unele sint foarte rare iar altele comune.

9 - Seminare de exercitiu al ideilor expuse in articol


Vezi lista curenta de seminare si ateliere pe care le ofera A.Briot.

10 - Concluzii
Succesul nostru in domeniul peisajului fotografic depinde de capacitatea
de a alege lumina cea mai buna la fotografiere. Natura este cel mai bun educator si nu
exista o alternativa pentru studiul si experimentarea alegerii luminii favorabile. Devenind
un maestru al luminii va veti desavirsi ca fotograf de arta.

Despre diafragma

Diafragma este un subansamblu al obiectivului aparatului de fotografiat, destinat dozarii


debitului fluxului luminos ce patrunde in camera obscura. Terminologia anglo-saxona
foloseste termenul "aperture" care deriva din latinescul "apertus" (gaura, deschizatura).
Primele modele de aparate de fotografiat utilizau o paleta in care erau practicate orificii
de diferite diametre; culisarea paletei permitea utilizarea unui orificiu sau al altuia, in
functie de luminozitatea subiectului.

Modelele ulterioare de aparate de fotografiat au recurs la un disc excentric fata de axul


optic al obiectivului, disc in care erau practicate orificii de diferite diametre. Deoarece se
asemana ca montaj butoiasului de la prisoale, a fost denumita "diafragma revolver". La
periferia discului se afla un palpator ce patrundea intr-o incizura de pe circumferinta
discului, in scopul de a asigura coaxialitatea orificiului si a obiectivului si care, totodata,
impiedica deplasarea accidentala, de unde si termenul de "stop".

Modelele de obiective construite incepind cu secolul XX utilizeaza o diafragma realizata


din mai multe lamele metalice (in forma de menisc) si care se suprapun partial la
periferie, in scopul de a lasa un orificiu in centru. Printr-un sistem de parghii si articulatii,
diametrul orificiului liber poate fi marit sau micsorat prin manevrarea unui inel exterior,
aflat pe obiectiv si, de aceea, denumit "inel al diafragmelor".
Intrucat acest tip de diafragma se comporta in mod asemanator irisului ochiului uman,
acest tip constructiv este numit si "diafragma iris".
Pentru a micsora distorsiunile in perna sau in butoi ale sistemului optic, diafragma se
aseaza intre lentilele obiectivului, ideal in centrul optic. Acest deziderat este irealizabil la
obiectivele zoom, la care distanta focala momentana variaza si, o data cu ea, si centrul
optic.
Spre deosebire de diafragma revolver, diafragma iris se poate inchide la orice valoare
cuprinsa intre cea maxima si minima, motiv pentru care termenul "stop" a fost inlocuit cu
"full stop".

Functiile diafragmei
1. Rolul major al diafragmei este de a regla debitul fluxului luminos care patrunde prin
obiectiv in camera obscura si impresioneaza substratul fotosensibil in perioada de timp
cat obturatorul este deschis.
Diafragma, impreuna cu timpul de expunere definesc complet expunerea necesara
pentru a impresiona corect un substrat de o sensibilitate data.

Intrucat aparatele fotografice utilizeaza obiective de diferite distante focale, pentru a


usura determinarea parametrilor de expunere, s-a introdus parametrul "indice de
diafragma" si care reprezinta raportul dintre distanta focala (f) a obiectivului si
diametrul irisului (D) si care se noteaza "f/D".

De ce s-a introdus acest parametru?


Sa facem urmatoarea experienta: intr-un carton in format A5, decupam un orificiu, in
centru, de aproximativ 50 mm. Ducem la ochi acest carton, in asa fel incat sa privim prin
orificiul practicat si departam si apropiem cartonul de ochi, intr-un interval de 15 - 30 cm.
Ce observam? Cand cartonul perforat este mai apropiat de ochi, campul vizibil prin
degajarea practicata este mai mare, si invers, cand este indepartat de ochi, campul vizibil
este mai mic. Daca vom evalua acest experiment luind in considerare doar o celula
fotosensbila de la nivelul retinei, constatam ca se poate descrie un con, cu baza la nivelul
orificiului decupat in carton si cu varful in celula fotosensibila. Daca deplasam cartonul
aproape de ochi, conul va fi mai larg, iar iluminarea celulei fotosensibile va fi mai mare.
In schimb, daca incepartam cartonul de ochi, conul va fi mai subtire iar iluminarea unei
celule fotosensibile va fi mai redusa.
Revenind la fotografie, sa consideram urmatoarele doua obiective: obiectivul A, cu f =
200 mm si a carui diafragma este deschisa la 50 mm (in rosu in schema de mai jos), si
obiectivul B, cu f = 100 mm si cu diafragma deschisa tot la 50 mm (in albastru).
In cazul obiectivului A, indicele de diafragma va fi 200/50 = 4 si se noteaza "f:4"
(deoarece, in acest caz, f = 200 mm); in cazul B, indicele de diafragma va fi 100/50 = 2 si
care se noteaza "f:2" (deoarece, in acest caz f = 100 mm). Pentru ca debitele luminoase sa
fie identice, la obiectivul B va trebui inchisa diafragma pana la 25 mm, caz in care
indicele de diafragma va deveni 100/25 = f:4. Prin utilizarea aceluiasi indice de
diafragma, in conditii identice de iluminare, prin obiectiv trece un debit egal de lumina,
indiferent de distanta focala a obiectivului folosit.

Valorile standardizate ale diafragmei


Dupa cum mentionam mai sus, rolul esential al diafragmei este de a doza debitul fluxului
luminos ce traverseaza obiectivul si ajunge la receptorul fotosensibil. Se considera ca
modificari ca dublarea sau injumatatirea debitului luminos servesc suficient de bine
scopurile fotoografului. Tinind cont de faptul ca diafragma are o deschidere circulara si
ca debitul luminos care o traverseaza depinde de suprafata orificiului diafragmei, rezulta
ca dublarea debitului este proportionala cu o ratie de 1,4 aplicata diametrului deschiderii.
Invers, injumatatirea debitului luminos este rezultatul micsorarii diametrului diafragmei
cu 1/1,4
In lumina acestei dovezi matematice, se utilizeaza un sir de trepte de diafragme, care nu
respecta riguros progresia de 1,4 dar care s-au impus in practica si sunt universal folosite:

F:1; 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 45; 64 etc.

Nu exista nici un obiectiv care sa posede intregul sir de diafragme de mai sus. Imaginati-
va un teleobiectiv de f = 300 mm, care, pentru a avea indicele de diafragma f:1 ar trebui
sa aiba o lentila frontala cu diametrul de 300 mm! Sau un obiectiv al unui aparat digital,
cu f=8 mm care, pentru a avea o diafragma de f:64, trebuie sa poata inchide lamele
diafragmei pana la un orificiu de numai 125 microni! Tehnic, aceste performante sunt
realizabile, dar comercial lucrurile sunt privite altfel.
La o privire superficiala, unii ar putea spune ca indicii mai mari ai diafragmelor ar
corespunde unor diafragme mai deschise. Gresit! Pentru a putea include cifrele necesare
pe inelul de diafragme, producatorii de obiective renunta la inscriptionarea numaratorului
fractiei, asa incat in loc de "f:8" scriu doar "8". Daca insa scriem corect si comparam f/8
cu f/16, devine evident care valoare este mai mare si care este mai mica.

Diafragma maxima pe care o poate realiza un anumit obiectiv poarta numele de


luminozitate si, impreuna cu distanta focala intra in "eticheta" de prezentare, de exemplu
Tamron f=90 mm f:2,8. Pentru obiectivele zoom se specifica luminozitatea la capetele
intervalului focal, de exemplu: Canon EF-S 18-55 mm f:3,5-5,6. Daca este notata o
singura cifra, de exemplu: Canon EF 70 - 200 mm f:2,8 inseamna ca luminozitatea este
constanta pe intregul interval focal.

2. Diafragma si profunzimea de camp Teoretic, pe o fotografie va fi reprodus perfect


clar doar acea regiune a subiectului aflata in planul de focalizare. Zonele aflate mai
aproape sau mai departe de planul de focalizare vor fi reproduse mai mult sau mai putin
difuz, in fuctie de pozitionarea lor in raport cu planul de focalizare. Practic insa, deoarece
capacitatea discriminativa a ochiului uman este relativ limitata, vom percepe ca fiind
suficient de clar reproduse in fotografie si obiectele situate putin in fata planului de
maxima claritate cat si pe cele situate putin in spatele planului.
Profunzimea de camp reprezinta distanta dintre un plan apropiat si un plan indepartat, de
la nivelul subiectului fotografiat, interval in care reproducerea pe copia pozitiva a
diverselor detalii este acceptabil de clara.

Profunzimea de camp depinde de o serie de factori:


a) limita considerata acceptabila a petei de difuziune; pentru formatul 135 am aratat ca
aceasta este, pe negativ, de 0,025 - 0,03 mm, iar pentru formatul lat (120), pata de
difuziune acceptabila este considerata 0,05 mm; dimensiunea petei de difuzie este direct
proportionala cu profunzimea de camp;
b) distanta focala a obiectivului folosit - aflata in relatie invers proportionala cu
profunzimea de camp;
c) distanta de fotografiere - aflata in relatie direct proportionala cu profunzimea de
camp;
d) indicele de diafragma utilizat - aflata in relatie invers proportionala cu profunzimea
de camp; la deschideri mari ale diafragmei, profunzimea de camp este redusa iar, pe
masura ce se inchide diafragma, profunzimea de camp creste; caracterul ondulator al
luminii determina insa aparitia difractiei la trecerea prin diafragme foarte inchise, fapt
care afecteaza reproducerea clara a subiectelor. De aceea, utilizarea de diafragme foarte
inchise altereaza claritatea detaliilor.

Obtinerea diafragmei de lucru


Pentru aparatele cu vizor lateral, inchiderea diafragmei la valoarea de lucru se poate
efectua in orice moment premergator declansarii.
Pentru aparatele cu vizare prin obiectiv (SLR) insa, inchiderea diafragmei inainte de
reglara claritatii pe subiectul ales, determina ca in vizor sa apara o imagine intunecoasa,
ale carei detalii sunt foarte greu observabile. Fotograful trebuia sa regleze claritatea, sa ia
aparatul de la ochi pentru a inchide diafragma la valoarea de lucru si apoi sa vizeze din
nou. Un subiect in miscare rapida era de mult pierdut! De aceea a fost nevoie de eforturi
de proiectare a unor modele de diafragme automate.
O prima incercare de automatizare folosea doua inele pentru diafragma: primul inel, care
deplasa un opritor, se ajusta inainte de reglarea claritatii. Fotograful ducea aparatul la
ochi si regla focalizarea observind o imagine luminoasa, data de obiectiv la deschiderea
maxima. In momentul in care focalizarea era cea dorita, se rotea "orb" un al doilea inel,
care inchidea efectiv diafragma pana la opritorul potrivit din timp. Intrucat utilizatorul
facea in prima faza o "preselectare" a diafragmei, acest model a fost numit "diafragma
cu preselectie".

Modelele ulterioare au inaintat cu un pas pe calea automatizarii. Inchiderea diafragmei se


realizeaza prin actionarea unei parghii prin intermediul butonului declansator al
aparatului; aceasta parghie apasa o tija ce aduce diafragma la valoarea de lucru cu doar
cateva fractiuni de secunda inainte de deschiderea obturatorului, dupa care un resort
deschide din nou diafragma la valoarea maxima. Aceste modele poarta numele de
"diafragma automata".

O data cu perfectionarea aparatelor fotografice si cu inglobarea exponometrului TTL in


aparat, deoarece diafragma era complet deschisa pana imediat inainte de declansare, s-au
aplicat metode de comunicare intre obiectiv si aparat. Diafragma electrica este o
diafragma automata care, in plus, transmitea corpului aparatului fotografic valoarea
aleasa de utilizator, pentru a se putea calcula timpul de expunere adecvat subiectului
vizat. Acest model de obiective se recunoaste dupa aparitia unor contacte electrice aurite
situate pe montura posterioara a obiectivului, care - desigur -, corespund unor contacte
similare din montura pentru obiectiv a corpului aparatului.
In ultimii ani, in obiectiv au fost incluse micromotoare de actionare a diafragmei la
valoarea de lucru, iar recent, unele modele de obiective au renuntat la inelul de
diafragme! Alegerea unei diafragme se face automat sau cu ajutorul unui selector de pe
corpul camerei iar valoarea se afiseaza pe un afisor electronic si/sau in vizor.

Despre obturator

Cuprins:
1. Introducere
2. Obturatorul central
3. Obturatorul focal

Obturatorul este un subansamblu mecano-electronic care controleaza trecerea luminii de


la obiectiv spre suportul fotosensibil, pentru o perioada bine determinata. Perioada de
timp cat obturatorul este deschis poarta numele de timp de expunere si poate fi ajustat
de fotograf (sau de camera fotografica in modurile automate).

La primele aparate de fotografiat, obturatorul era un capac ce se punea pe obiectiv.


Fotograful il scotea cu mana, numara secundele: "…o-mie-unu…o-mie-doi…o-mie-
trei…" in timp ce trasa cercuri prin aer, dupa care il punea la loc pe obiectiv.
Cresterea sensibilitatii negativelor a impus realizarea de obturatoare capabile de timpi de
expunere scurti, de ordinul fractiunilor de secunda si foarte bine determinati. S-a realizat
un obturator inclus in obiectiv, localizat in apropierea centrului optic al obiectivului (de
aceea numit si obturator central), constituit din mai multe lamele pivotante care, in
repaus, se acopera partial una pe alta si inchid complet orificiul de trecere. In momentul
declansarii lamelele pivoteaza si se indeparteaza rapid si complet de axa optica, raman in
aceasta pozitie un timp determinat dupa care efectueaza cursa inversa, de inchidere.
Aparitia aparatelor fotografice cu obiective interschimbabile aducea in fata proiectantilor
doua dificultati: a) fiecare obiectiv trebuia dotat cu obturator, ceea ce le facea scumpe si
b) filmul neexpus trebuia protejat de lumina ce patrundea in timpul schimbarii
obiectivelor, adica inca un obturator! Asa s-a ajuns la mutarea obturatorului din obiectiv
in corpul camerei, imediat inaintea planului focal (a filmului) si de aceea denumit
obturator focal.

Obturatorul focal este constituit din doua perdele care se deplaseaza pe rand in fata
cadrului, descoperind si apoi acoperind cadrul filmului.

Se afla in studii de laborator un obturator electronic, constituit dintr-o lama de cristale


lichide. In repaus, cristalele sunt dispuse aleator si blocheaza complet trecerea luminii.
Sub actiunea unui curent electric, cristalele se aliniaza instantaneu pe directia axei optice
iar lumina patrunde pana la suportul fotosensibil. Intreruperea curentului electric readuce
cristalele in "dezordine" iar obturatorul devine opac.

Fiecare dintre cele doua tipuri de obturatoare aflate in prezent in uz, au avantaje si
dezavantaje care vor fi discutate in continuare.
Aparatele mai recente cupleaza printr-o singura parghie transportul filmului si armarea
obturatorului.

In literatura anglo-saxona circula termenul "shutter speed" si care a fost preluat si de


fotografii incepatori din Romania, localizindu-l cu sintagma "viteza de expunere". Dupa
cum vom arata in continuare, lamelele si respectiv perdelele obturatoarelor au aceeasi
viteza de miscare indiferent de timpul de expunere utilizat, asa incat expresia "viteza
[mica sau mare] de expunere" nu are nici o legatura cu timpul [scurt sau lung] de
expunere, este gresita si ar trebui abandonata.

Obturatorul central

2. Obturatorul central
Obturatorul central, situat in imediata vecinatate a centrului optic al obiectivului, este
construit dintr-un set de 3 pana la 5 lamele de forma aproximativ semicerc si care, in
repaus se acopera una pe alta si toate impreuna obtureaza complet tubul obiectivului.

Printr-un sistem de pargii si arcuri, sub actiunea butonului declansator, lamelele


pivoteaza in jurul unui ax aflat pe circumferinta tubului obiectivului si deschid complet
calea de trecere a luminii. Lamelele stau in aceasta pozitie un timp presetat de utilizator si
care este determinat printr-un mecanism de orologerie. Dupa scurgerea timpului necesar,
lamelele parcurg drumul invers si inchid drumul luminii.

Aparatele ieftine folosesc obturatorul si pe post de diafragma; la acestea lamelele


obturatorului nu se deschid complet ci doar partial, lasind un orificiu calibrat automat in
functie de gradul de iluminare al subiectului.
Un model celebru de obturator central este cel produs de compania germana Deckel sub
numele de "Compur". Primele modele au aparut in 1912 iar in 1928 au fost puse pe piata
modele cu autodeclansator. In 1935 a aparut modelul Compur-Rapid, care putea expune
la 1/500 sec., iar dupa Al Doilea Razboi Mondial a aparut modelul Synchro-Compur,
care permitea deschiderea sincronizata cu blitzurile (MXV)

Randamentul obturatorului central.


Un obturator teoretic se deschide instantaneu, sta deschis o perioada de timp si se inchide
instantaneu.
In realitate este imposibil ca lamelele obturatorului sa se deplaseze instantaneu din pozitia
complet inchis in pozitia complet deschis si invers, deoarece acceleratiile ar fi extrem de
mari. Lamelele se deschid in aproximativ 1 milisecunda (1/1000 sec) si se inchid in
aprox. 1,5 milisecunde (1/750 sec).
De aceea, in mod inevitabil, iluminarea filmului in timpul expunerii t aleasa, se face in
trei faze:
a) faza de deschidere a obturatorului - iluminarea cadrului creste treptat pana la valoarea
maxima
b) o perioada de iluminare in platou, cand obturatorul este complet deschis
c) faza de inchidere a obturatorului, in care iluminarea scade treptat pana la inchidere
completa.

Existenta fazelor a) si c) demonstreaza ca obturatorul are un randament mai mic decat cel
teoretic. La timpi relativ lungi de expunere, ponderea fazelor a si c in timpul total (a+b+c)
este relativ mica, asa incat randamentul obturatorului este mare (peste 80%).
Deschiderea si respectiv inchiderea lamelelor obturatorului se produc cu aceeasi viteza,
indiferent de timpul de expunere ales. Ca urmare, doar timpul cat obturatorul este
complet deschis (faza b) este cea care se modifica. Asadar, cat timpul de expunere ales
este mai scurt, cu atat ponderea fazelor a si c devine relativ mai importanta si deci
randamentul scade.

Sincronizarea cu blitzul a obturatorului central.


Sincronizarea cu blitzul a obturatorului central este posibila la orice timp de expunere,
deoarece obturatorul central este deschis complet aproape pe toata durata stabilita.

Primele surse artificale portabile de lumina foloseau becuri cu magneziu sau cu filament
fuzibil (acum scoase din uz) si utilizau contactul sau setarea "M".
Blitzurile electronice se folosesc in contactul sau cu setarea "X".

Avantajele obturatorului central:


- constructie simpla
- sincronizare cu blitzul la orice timp de expunere
- poate fi folosit la aparatele fotografice de format mediu si mare.
Dezavantajele obturatorului central:
- randament variabil, in functie de timpul de expunere utilizat;
- pentru a beneficia de posibilitatea schimbarii obiectivului este necesar de a avea si un
obturator in planul focal;
- gama timpilor de expunere nu coboara sub 1/500 sec.

3. Obturatorul focal
Pentru a putea schimba obiectivele de pe aparat, s-a impus necesitatea de a renunta la
obturatorul din obiectiv si de a-l muta imediat in fata filmului.
Primele obturatoare focale erau construite din doua perdele de panza cauciucata si opaca
la lumina. Fiecare perdea putea culisa pe orizontala, prin fata cadrului, sub actiunea unui
resort. In faza initiala, prima perdea este complet desfasurata si acopera cadrul de
expunere, in timp ce a doua perdea este complet rulata pe tamburul ei.

Expunerea cu obturatorul focal parcurge patru faze de functionare:


a) defilarea primei perdele - sub actiunea butonului declansator, prima perdea este trasa
si se infasoara pe tamburul receptor; sensul de deplasare este de regula de la dreapta la
stanga (de la mosorul receptor al filmului catre cel debitor);
b) expunerea cadrului pentru timpul t ales;
c) defilarea celei de-a doua perdea - dupa scurgerea timpului t masurat de la punerea in
miscare a primei perdele, se pune in miscare si a doua perdea; a doua perdea se deruleaza
si calatoreste in acelasi sens cu prima, adica tot de la dreapta la stanga. Controlul acestei
faze se face prin mecanisme de orologerie sau electronic, cu cristale de cuart. Expunerea
s-a incheiat.

d) armarea obturatorului consta din deplasarea simultana, fara nici un decalaj temporal,
a celor doua perdele, de aceasta data de la stanga la dreapta, pentru o noua expunere.

Viteza de deplasare a perdelelor in timpul expunerii este fixa si constanta: 1 - 4 m/sec.


Pentru a obtine diferiti timpi de expunere s-a luat in considerare timpul de expunere
pentru o granula de bromura de argint si nu pentru intregul cadru, ca la obturatorul
central. Acest nou concept a determinat o solutie simpla: nu se modifica viteza de
deplasare a perdelelor ci doar timpul dupa care a doua perdea incepe obturarea cadrului.
Asa se face ca, la timpi de expunere mai lungi decat cel necesar derularii complete a unei
perdele, exista o fractiune de secunda in care cadrul este complet descoperit. In aceasta
fractiune de secunda se poate delansa blitzul, pentru a avea o expunere corecta.
Timpul minim de expunere in care cadrul este, la un moment dat al ciclului, complet
descoperit poarta numele de timp de sincronizare (cu blitzul).

Pentru timpi de expunere mai scurti decat cel de sincronizare, cadrul nu este expus in
totalitate ci pe fasii, deoarece a doua perdea incepe cursa ei inainte ca prima perdea sa o fi
terminat. Intre marginile celor doua perdele se deschide astfel o fanta, o fasie, prin care
lumina trece spre film.
Cu cat timpul de expunere setat este mai mic, cu atat fanta dintre cele doua perdele este
mai ingusta. In aceasta imprejurare, o singura descarcare de blitz, oricand ar fi produsa
aceasta, ar permite expunerea doar a unei portiuni din cadru, prin fanta din momentul
descarcarii.
Obturatoarele moderne au perdele construite din mai multe lame metalice iar calatoria
acestora se face pe verticala. Noul tip constructiv a permis viteze sporite de defilare a
perdelelor (pana la 10 m/sec) si obtinerea unor timpi si mai scurti de sincronizare (1/250
sec). De asemenea au fost atinsi timpi foarte scurti de expunere.

Randamentul obturatoarelor este foarte bun, pentru orice timp de expunere.In anumite
imprejurari, obturatorul focal este vinovat de introducerea unor deformari ale obiectelor
in miscare. Sa luam in considerare urmatoarea ocazie foto: un vehicul se deplaseaza
perpendicular pe axa optica a aparatului (cadrul 1); imaginea proiectata de obiectiv se va
deplasa in sens invers. Pentru a reda clar un subiect in miscare, fotograful alege un timp
scurt de expunere. Dupa cum aratam mai sus, timpii scurti se obtin prin expunerea
filmului printr-o fanta care se deplaseaza in fata filmului. Avem de a face cu doi vectori
de miscare: unul al imaginii subiectului, cel de-al doilea al fantei obturatorului.
Daca cei doi vectori au sens opus, imaginea pe film va apare mai scurta decat in realitate
(cadrul 2).
Daca cei doi vectori de miscare au acelasi sens, imaginea rezultata pe film va apare
alungita in comparatie cu originalul (cadrul 3). Daca perdelele obturatorului se
deplaseaza pe verticala, imaginea inregistrata pe film va fi deformata in paralelogram.

Avantajele obturatorului focal:


- poate fi folosit la toate aparatele fotografice, inclusiv la cele cu vizare prin obiectiv
- gama larga a timpilor de expunere, pana la 1/4.000 sec (sau chiar mai scurt).

Dezavantajele obturatorului focal:


- mecanism complicat, cu multe piese in miscare si care pot induce miscari parazite in
cutia aparatului
- sincronizarea cu blitzul posibila doar la timpi relativ lungi de expunere
- practic imposibil de folosit la aparatele foto de format mare.

Despre RAW

Cuprins:
1. Ce sunt fisierele RAW. Diferente intre RAW si JPEG
2. Ce sa alegem, Raw sau JPEG?
3. Obtinerea si descarcarea fisierelor RAW
4. Ajustarea balansului de alb, a expunerii, a saturariei culorilor si reducerea
zgomotului
5. Corectarea distorsiunilor optice, ajustarea microcontrastului. Concluzii

1. Introducere
Odinioara, cand se lucra pe film, fotograful avea la dispozitie mai multe puncte decisive
pe parcursul obtinerii fotografiei, in care putea interveni si ajusta unele erori. De
exemplu, filmul negativ putea fi developat mai mult, pentru a suplini absenta unui film
mai sensibil, sau putea folosi revelatoare compensatoare daca subiectul era foarte
contrast, ori, din contra, revelatoare contrast pentru subiectele mai terne. Apoi, la marirea
negativului, putea folosi hartie contrast sau moale, pentru a reproduce in copia finala
subiectul asa cum ar fi dorit fotograful. De asemenea, negativul putea la fel de bine sa fie
prelucrat si marit oriunde, fara a fi nevoie de a respecta riguros un anumit revelator, un
anumit aparat de marit, un anumit sortiment de hartie, etc.

Acum, o data cu trecerea la fotografia digitala, lucrurile s-au mai complicat. Fiecare
producator de aparat foto digital produce un fisier brut de imagine in format proprietar
(RAW) si care trebuie prelucrat cu un software dedicat pentru a putea fi exploatat.
Fisierele RAW produse de aparatele firmei X nu pot fi prelucrate cu programul elaborat
de firma Y! De ce? Pentru ca fiecare producator codifica intr-un mod propriu datele de
imagine, iar schema codificarii nu este totdeauna cunoscuta. Ba chiar si ma mult! Acelasi
producator modifica uneori modul de inscriere al informatiei in fisierul de imagine, prin
lansarea de noi modele. Este de notorietate actiunea firmei Nikon care a refuzat sa faca
publice metodele de decodificare a informatiei din fisierele RAW (NEF) ale modelului
lor D2X; ca rezultat, fisierele acestui model de camera trebuie prelucrate obligatoriu cu
programul elaborat de Nikon.

O prima incercare de a se "vorbi aceeasi limba" a fost elaborata de un grup de experti


fotografi (Joint Photographic Experts Group sau prescurtat JPEG), care au elaborat un set
de norme referitoare la structura fisierelor (norme intitulate JFIF) si la modul de
comprimare al imaginilor (JPEG). Aceste norme au fost facute publice si rapid, toata
lumea a aderat la ele, in sensul ca, pe de o parte, toate camerele foto digitale pot
transforma si comprima imagini in format JPEG, iar, pe de alta parte, toate programele de
prelucrare a imagini sunt compatibile cu formatul JPEG. Principala problema care apare
la compresia JPEG este aceea ca reducerea ponderei fisierului se face cu pierdere de date.
Expertii JPEG au dorit sa reduca cat mai mult posibil dimensiunile fisierelor si au pus la
punct un algoritm care permite eliminarea diferentelor foarte mici intre pixelii invecinati
din fisierul de imagine si pe care marea majoritate a privitorilor nu le percepe. Asadar,
formatul JPEG nu curpinde toate informatiile pe care le poate furniza captatorul camerei
foto digitale. Pentru a putea oferi totusi imagini de calitate, toti producatorii au adaugat
(cel putin la camerele digitale cu oarecari pretentii) si posibilitatea salvarii de fisiere
brute, RAW.

2. Ce este de fapt fisierul RAW?


Spre deosebire de JPEG, RAW nu reprezinta vre-un acronim misterios ci are originea in
cuvantul englezesc "raw" care inseamna "materie prima".

Este binecunoscut faptul ca fotoelementele componente ale captatorului digital nu


inregistreaza decat date de luminanta. Informatiile de crominanta sunt obtinute printr-o
cale mai ocolita: in fata fotoelementului este asezat un filtru colorat (in general rosu,
verde, sau albastru). Filtrul lasa sa treaca doar lumina de culoarea proprie si blocheaza
celelalte culori. Prin urmare, fotoelementul va inregistra intensitatea luminii colorate in
culoarea filtrului suprajacent.

Prin imediata invecinare a fotositurilor cu filtre rosu, verde si albastru, se poate interpola
informatia de culoare in asa fel incat sa se poata aproxima cu o buna precizie, informatia
de cromianta pe intreg spectul si pentru fiecare pixel din imagine. Asezarea filtrelor rosu,
verde si albastru ca si raportul dintre ele respecta (la majoritatea camerelor foto digitale)
standardul propus de Bayer.

Expus la lumina, fiecare fotosit inregistreaza o anumita cantitate de lumina, pe care o


transpune intr-un semnal electric (tensiune). In continuare, convertorul analog-digital
trasforma semnalul analogic intr-un semnal discret, sub forma unui numar, de regula de
pana la 12 biti. Prin urmare, fiecare fotosit al unei camere foto digitale obisnuite poate
genera 2^12 = 4.096 nivele diferite de semnal. Aparatele foto de inalta performanta
convertesc informatia pe 14 biti. Datele sunt apoi asamblate sub forma unui fisiser in care
sunt introduse informatii referitoare la pozitionarea fiecarui fotosit, ca si date referitoare
la parametrii de expunere, modelul camerei folosite, etc.

Acest fisier poate fi transferat pe cartela de memorie sub forma de fisier RAW sau poate
fi prelucrat in continuare, in camera foto digitala. Sunt acum aplicate setarile: balansul de
alb, contrastul, ajustarea acutantei, eventuale filtre digitale, etc. Nivelul de semnal per
pixel este redus la 8 biti. Daca fotocamera permite (si utilizatorul prefera acest format),
imaginea poate fi salvata in acest moment ca fisier TIFF.

In final se face transformarea in fisier JPEG, prin indeprtarea datelor considerate prea
"asemanatoare" in scopul reducerii dimensiunilor fisierului de imagine.

Prelucrari fisier Tip fisier


Semnal captator,
Transformare analog - digital RAW
Populare header fisier
Aplicare setari camera:
- balans de alb
- contrast
- acutanta
TIFF
- saturatia culorilor
- aplicare filtre digitale
- redimensionare la rezolutia presetata
Conversie 12 -> 8 biti
Comprimare JPEG JPEG
Ce este intervalul dinamic?
Notiunea de interval dinamic a fost introdusa in electronica audio si se refera la raportul
dintre cel mai puternic semnal (nedistorsionat) si zgomotul de fond, la un amplificator.
Este exprimat in dB (deciBeli) si are o progresie logaritmica in baza 10.

Ulterior a fost preluat si in fotografie, sub forma raportului dintre densitatea maxima
(Dmax) a unei zone comparativ cu densitatea minima (Dmin deasupra zonei de voal). De
exemplu, daca un film are Dmax = 3,3 iar Dmin = 0,3 intervalul dinamic este 3,3 - 0,3 =
3.

In termeni de expunere, un indice de expunere (IE) echivaleaza cu o crestere a densitatii


de 0,3. Continuind cu exemplul anterior, un interval dinamic de 3 echivaleaza cu 10
trepte de expunere.

Filmele alb-negru uzuale au intervalul dinamic 2,4 - 2,7 (adica 8 - 9 IE), filmul diapozitiv
color in jur de 2 (6 - 7 IE), scannerele de uz casnic 3,6 - 4 (12 - 14 IE) iar ochiul uman 2,1
(echivalent 7 IE, fara modificarea diametrului pupilei). Intervalul dinamic maxim
perceput de ochiul uman este echivalent cu 24 IE!
In cazul imaginilor digitale, intervalul dinamic maxim teoretic al unui fisier pe 8 biti este
de: 2 ^ 8 = 256 biti; log(10) 256 = 2,4 In schimb, un fisier pe 12 biti: 2^12 = 4096;
log(10) 4096 = 3,6

Care ar fi diferentele intre RAW si JPEG?


Fiecare dintre aceste tipuri de fisiere prezinta avantaje si dezavantaje pentru utilizator.
O prima diferenta este data de informatia stocata in fiecare pixel. Fisierul RAW stocheaza
informatia pe 12 biti, ceea ce creeaza o diferenta maxima teoretica de semnal de la 0 la
4095 sau, sub forma de raport: 1 : 4096. In cazul fisierului RAW, intervalul dinamic este
de 3,6 (pentru fisierele pe 12 biti) sau 4,2 (pentru fisierele pe 14 biti). Fisierele JPEG sunt
codificate pe 8 biti/canal de culoare. Intervalul dinamic scade in cazul acestora, neputind
depasi 2,4!

Avantaje JPEG Avantaje RAW


Fisiere de dimensiuni mai mici, Fisierul contine intreaga
mai economice informatie furnizata de captator
Permit modificarea ulterioara a
Sunt manipulate mai rapid in unor parametrii de expunere dar
camera mai ales: temperatura de culoare
si IE
Pot fi imediat imprimate pe Fisierul poate fi convertit in
hartie imagini TIFF de 16 biti/canal
Prelucrarile sunt aplicate doar in
momentul salvarii in format TIFF
sau JPEG si nu afecteaza fisierul
RAW

O a doua diferenta majora intre cele doua tipuri de fisiere este aceea data de standardul
lor: fisierul JPEG utilizeaza un standard deschis si deci imaginea poate fi vizualizata cu
orice progam capabil sa manipuleze imaginile; in schimb, fisierele RAW utilizeaza
standarde proprietare fiecarui producator, ba chiar si mai mult! Acelasi producator
introduce modificari de la un model de camera la altul. De exemplu Canon a schimbat
modul de codificare, o data cu introducere modelului Canon EOS 20D, sau Nikon la
modelul D2X.

Dezvantaje JPEG Dezvantaje RAW


Nu permit decat procesari de Procesarea fisierului este
mica amploare consumatoare de timp
Procesarile si salvarile repetate Nu exista un standard general
altereaza rapid calitatea imaginii valabil. Fiecare producator are
propriul format, unii producatori
chiar mai multe!
Nu exista nici o garantie ca
Calitate uneori nesatisfacatoare
producatorul va pastra pe viitor
pentru imprimari de inalta
compatibilitatea cu vechile
calitate.
formate
Necesita programe dedicate; unii
producatori le vand separat de
camera.

In fine, diferenta cea mai importanta pentru utilizatorul neprofesionist este dat de timpul
consumat pentru pregatirea pentru imprimare (postprocesarea). Daca in cazul fisierelor
JPEG sunt necesare doar putine prelucrari, deci un timp scurt de lucru asupra fisierului de
imagine, in cazul fisierelor RAW timpul consumat este mult mai mare.

Majoritatea camerelor foto digitale cu "pretentii" pot produce fisiere JPEG, RAW si
asocierea RAW+JPEG. Fisierele JPEG au dimensiuni mici astfel incat putem efectua mai
multe fotografii pana cand va fi nevoie sa schimbam cartela sau sa descarcam imaginile.
Fisierele RAW sunt de doua ori pana la de trei ori mai voluminoase, prin urmare numarul
de imagini care poate fi stocat pe o cartela scade drastic. Combinatia RAW+JPEG este,
evident, si mai mare.
Ce sa alegem? Exista cam tot atatea opinii cati fotografi! De ce? Pentru ca fiecare are un
stil propriu de lucru si un anumit domeniu de interes, unde un anumit tip de fisier si un
anumit flux de prelucrare este cel mai potrivit. Nu cred ca in cazul dvs. se poate aplica
vreo formula general valabila.

Ce parametrii putem modifica in faza de prelucrare a imaginilor? Aproape majoritatea


parametrilor de expunere!
Toate programele de procesare a fisierelor RAW permit cel putin modificarea:

Si totusi, ce sa alegem?

Alegeti JPEG daca:


- faceti fotografii de familie, in excursii, etc., a caror valoare esentiala este rememorarea
persoanelor sau locurilor,
- faceti fotografie de presa, caz in care rapiditatea expedierii imaginilor este capitala,

Alegeti RAW daca:


- va place sa prelucrati intensiv fisierele de imagine
- conditiile de iluminare sau contrastul nu au fost in limite acceptabile
- vreti sa obtineti maximum din imaginea initiala
- doriti sa utilizati un anumit set de parametrii de expunere (contrast, temperatura de
culoare, acutanta, etc) iar camera dvs. nu il poseda presetat.

In modul "AUTO" sau "PROGRAM", camerele foto digitale actuale pot efectua
fotografii foarte bune in majoritatea situatiilor. Intr-adevar, in cele mai multe imprejurari:
- subiectul este luminat suficient si aproximativ uniform, cu - un contrast normal, fara a fi
excesiv, - de catre o sursa de lumina suficient de puternica si care permite o sensibilitate
ISO mica, - sursa de lumina este unica si nu apar probleme legate de temperatura de
culoare.

De aceea procesorul camerei digitale se achita onorabil de sarcinile sale: determinarea


expunerii, a sensibilitatii ISO si a balansului de alb. Ce se intampla insa in cazuri
deosebite? Lumini cu temperatura de culoare diferite, lumina in cantitate insuficienta,
subiecte in contralumina, etc?

Indiferent insa de tipul subiectului, fotografierea in modul RAW re-aduce la indemana


fotografului controlul complet asupra procesului de realizare al fotografiei. Pana nu de
mult, majoritatea fotografilor (si mai ales amatorii), puteau decide asupra subiectului
fotografiat, modului de incadrare, momentului optim al declansarii, dupa care filmul
expus era preluat de o masina care efectua totul automat, eventual "corecta" unele
"greseli" ale fotografului in conformitate cu ce se credea a fi o fotografie "frumoasa" si
"colorata". Acum insa, chiar si prelucrarea imaginii revine in sarcina fotografului, care
poate astfel controla intregul proces, de la declansare pana la imprimarea pe hartie. Astfel
fotograful poate ajusta diversi parametrii pe intreg fluxul de lucru, iar imaginea finala sa
reflecte cat mai exact intentia lui.

Fluxul de prelucrare al fisierelor digitale RAW


ETAPE PROCESE
Setarea camerei foto digitale
Descarcarea fisierelor de imagine
Interpolarea color
Aplicarea profilului camerei
Corectarea expunerii
Prelucrarea fisiderelor RAW Ajustarea contrastului si a stralucirii
Ajustarea saturatiei culorilor
Reducerea zgomotului
Decupare, redimensionare
Salvarea imaginilor prelucrate

1. Obtinerea imaginilor in formatul RAW

Majoritatea camerelor foto digitale avansate permit salvarea fisierelor de imagine in mod
RAW, in mod JPEG sau combinat (RAW + JPEG).
Pentru a putea inregistra fisierele in modul RAW se acceseaza meniul camerei, se intra in
pagina dedicata imaginii si se selecteaza modul RAW sau RAW+JPEG.

Daca spatiul de stocare pe cartela nu este o problema, va recomand utilizarea modului


RAW+JPEG. In acest fel puteti beneficia atat de avantajele utilizarii universale a
formatului JPEG dar si de calitatea crescuta a celor RAW.

Camera foto va salva pe cartela doua fisiere de tipul ABC_xxxx unul cu extensia "RAW"
si altul cu extensia "jpeg". Terminologia fisierului RAW depinde de producator si arata
lipsa consensului in privinta formatului.
Deseori, fisierul RAW contine imbricat si un fisier JPEG de mica rezolutie, destinat
exclusiv posibilitatii de vizionare directa cu browserele de imagine.

2. Descarcarea fisierelor de imagine, selectia si marcarea


Imaginile de pe cartela flash pot fi descarcate in computer in doua moduri:

a) fie prin racordarea camerei foto digitale la un port USB si prin utilizarea programelor
dedicate ale modelului de camera

b) fie, mai simplu, prin conectarea cartelei flash intr-un cititor de cartele.
Eu prefer ultima varianta, deoarece nu uzez portul USB al camerei foto si imi permite
citirea tuturor tipurilor de cartele pe care le utilizez.

O data descarcate, pot sa vizualizez imaginile si sa le evaluez. Majoritatea programelor


de conversie RAW poseda un browser de imagini ca si posibilitatea de a ierarhiza, marca
si clasifica imaginile. Cu aceasta ocazie, atasez imaginilor cuvinte cheie, care usureaza
ulterior procesul de selectie si de regasire. Cuvintele cheie sunt inscrise ca meta-date si ar
fi bine sa fie inglobate in EXIF-ul imaginii. . Conversia fisierului RAW

Intrucat in fisierul RAW informatia stocata este cea furnizata de captator, valorile
inregistrate pentru fiecare pixel sunt direct proportionale cu cantitatea de lumina
incidenta. Ochiul uman percepe luminanta in mod diferit, adica este mai sensibil la
variatii mici ale luminozitatii in zonele mai intunecoase si proportional mai putin sensibil
la variatii similare ale intensitatii in zonele luminoase.
Modul in care sunt inregistrate sau percepute variatii ale luminozitatii unui subiect este
definit ca "gamma"; fisierul RAW este inregistrat in mod nativ cu gamma 1, pe cand
ochiul uman are gamma 2,2.
Practic toate converterele RAW lucreaza cu gamma 2,2

Reconstituirea crominantei se efectueaza o data cu deschiderea fisierului RAW. Deoarece


fotositurile sunt acromate, pentru a putea reprezenta culorile, in fata fiecarui fotosit a fost
asezat un filtru de o anumita culoare, ca un mozaic; mozaicul Bayer reproduce
crominanta prin utilizarea de filtre colorate in rosu, verde sau albastru. Pentru ca in
imaginea finala, fiecare pixel sa reproduca toate nuantele de culori, semnalul unui fotosit,
de exemplu verde, este completat prin interpolarea informatiei furnizate de fotositurile
invecinate, colorate in rosu si respectiv albastru. Procesul de interpolare a crominantei
este numit in literatura anglo-saxona: "demozaicare".

2. 1. Stabilirea balansului de alb


Balansul de alb este o functie automata a camerelor foto digitale prin care procesorul
acesteia determina proportia necesara din fiecare culoare fundamentala (rosu, verde si
albastru) in asa fel incat albul subiectului sa fie reprodus tot alb in imagine. Ajustarea
balansului de alb este efectiv realizata doar in cazul conversiei fisierelor brute in JPEG
sau TIFF; in cazul in care fotograful alege salvarea in format RAW, balansul de alb este
doar estimat si inregistrat ca date de intrare in header-ul EXIF al imaginii. Din aceasta
locatie este apoi citit si aplicat imaginii in momentul in care se realizeaza conversia.

De regula nu apar probleme deosebite la redarea culorilor.


In practica apar doua situatii particulare. Prima dintre ele, cel mai frecvent intalnita este
aceea in care fotograful doreste modificarea intentionata a reproducerii corecte a
culorilor, pentru a pastra atmosfera unui apus de soare, de exemplu. Daca fotograful lasa
procesorul camerei sa determine in mod automat balansul de alb, imaginea isi va pierde
practic orice dominanta de culoare iar fotografia orice interes. O solutie posibila ar fi
setarea camerei in modul de fotografiere presetat "apus de soare" sau al balansului de alb
in modul "umbra" (shadow).
O a doua situatie in care reproducera corecta a culorilor este mai dificila, este intalnita in
cazul scenelor iluminate cu multiple surse de lumina, cum ar fi, de exemplu, interioarele
iluminate atat de lumina solara cat si de becuri fluorescente, sau alte combinatii de surse
de lumina cu temperaturi de culoare diferite. In aceasta ultima imprejurare, determinatea
balansului de alb se recomanda a fi facuta inainte de fotografie, prin etalonare pe mostre
gri 18%
Deoarece fisierele RAW nu au aplicat balansul de alb, ele pot fi afisate cu orice mod al
balansului de alb posibil in camera.

Profilul de culoare defineste modul in care sunt reproduse culorile, dupa ce balansul de
alb a fost stabilit. Profilul de culoare este specific fiecarui dispozitiv care intervine in
lantul de captura si reproducere a imaginii, de exemplu: camera foto digitala, monitor,
imprimanta, etc. Un anumit profil de culoare poate reproduce mai multe nuante de culori
decat altul (de exemplu un monitor CRT reproduce mai multe culori comparativ cu o
imprimanta).
Spatiul de culoare este o reprezentare grafica a culorilor si a nuantelor ce poate fi
reprodus de un sistem etalonat.

In practica sunt utilizate mai frecvent doua spatii de culoare:


a) sRGB - util in prezentarea imaginii pe display-urile calculatoarelor si in imprimarea cu
ajutorul imprimantelor uzuale cu jet sau laser si
b) Adobe RGB - un spatiu mai larg, ce il include pe precedentul si care este utilizat in
prelucarea si tiparirea imaginilor in mediul industrial.
O data stabilit blanasul corect de alb si utilizind profilul specific de culoare, toate culorile
subiectului vor fi reproduse in mod corect in imagine, inclusv sub aspectul saturatiei
(intensitatii). Totusi fotograful poate modifica saturatia culorilor, prin amplificare sau
prin reducere, pana la cazul extrem - fotografie alb-negru.

Prima prelucrare pe care o efectuez se adreseaza stabilirii punctului de alb. In mod


implicit, majoritatea convertoarelor citesc setarea din camera si o propun utilizatorului,
care o poate accepta sau poate alege alta setare.
Pentru o etalonare precisa, se recomanda utilizarea unui etalon alb sau gri 18% In lipsa
unui astfel de etalon, putem estima balansul de alb cu ajutorul pipetei, prin preluarea unui
esantion dintr-o zona despre care stim sigur ca a fost alba in scena fotografiata.

2.2. Corectarea expunerii


In functie de subiectul fotografiat, de multe ori este nevoie de modificarea expunerii, in
scopul de a pune mai bine in evidenta zona de interes din imagine.
Convertoarele RAW permit corectarea cu pana la + / - 2 indici de expunere, desi rareori
este nevoie de mai mult de 1 IE in plus sau in minus, cel mai frecvent doar fractiuni de
unitate. Reducerea expunerii intr-o fotografie supraexpusa va duce la pierderea detaliilor
in lumini, iar amplificarea expunerii la o imagine subexpusa va atrage dupa sine sporirea
zgomotului in umbre.

Contrastul
In practica, nivelul curentului inregistrat de fiecare fotosit, in mod proportional cu lumina
incidenta, este transpus in imagine sub forma unui punt mai luminos sau mai intunecos.
Deoarece ochiul uman nu percepe in mod linear variatiile de intensitate luminosa ci pe o
scala logaritmica, a fost necesara introducerea unei functii de conversie neliniara tensiune
- luminozitate si care poarta numele de gamma (discutat mai sus).

Calculatoarele tip PC folosesc un gamma de 2,2 iar cele de tip Mac de 1,8. In absenta
acestei corectii, imaginile provenite din fisiere RAW vor fi foarte intunecoase, aparent
puternic subexpuse.

Contrastul imaginii reprezinta distanta dintre zonele cele mai intunecoase ale imaginii si
cele mai luminoase, cu toate nuantele intermediare. O imagine cu alb pur, negru profund
si numeroase nuante intermediare reprezinta o imagine cu contrast normal. Daca numarul
de nuante de gri este redus, imaginea are un contrast mare. Daca numarul de nuante de gri
este suficient de mare dar nu exista alb pur si negru profund, contrastul imaginii este mic.
Reprezentarea grafica a intensitatii si a ponderei diferitelor nivele de luminozitate poarta
numele de histograma.

Pentru modificarea contrastului, convertorul RAW pune la dispozitia utilizatorului mai


multe cai si mijloace.

O prima cale ar fi modificarea globala a contrastului prin comanda omonima. Daca


modificarea contrastului se face prin comanda "Levels", fotograful poate modifica intr-o
masura grosolana contrastul in zonele intunecoase, ale griului mijlociu sau in zona de
lumini.
Curbe
Un pas mai departe in ajustarea fina a contrastului este reprezentat de comanda "Curbe"
(Curves), prin care pot fi ajustate nivelele pe domenii mult mai inguste. Aceasta permite
recuperarea detaliilor in Umbre si in Lumini. Utilizind ajustarea pe curbe extindem
intervalul dinamic reprodus in imagine.
Modelarea curbei de expunere poate ameliora zgomotul in zonele intunecoase ale
imaginii.

2.3. Reducerea zgomotului


Zgomotul din imaginea digitala apare datorita imperfectiunilor circuitelor electronice si
este echivalentul granulatiei din fotografia argentica. Cresterea sensibilitatii la lumina a
captatorilor este realizata de fapt prin amplificarea mai puternica a semnalului furnizat; o
data cu semnalul util este amplificat si zgomotul, ceea ce se traduce prin sporirea
granularitatii imaginii.
Reducerea zgomotului din imagine poate fi realizata prin aplicarea de filtre dedicate in
programele de prelucrare a imaginii sau prin utilizarea de programe specializate anti-
zgomot.

4. Ajustarea saturatiei culorilor


De multe ori, mai ales daca fotografiile urmeaza a fi expuse pe WEB, este nevoie de
accentuarea saturatiei culorilor, dar aceasta operatiune trebuie facuta cu moderatie.
Accentuarea cu 15 - 20 % este suficienta in majoritatea cazurilor.
In cazul in care in imagine apar si persoane, cresterea saturatiei culorilor poate duce la
culori prea puternice ale pielii asa incat este nevoie de multa atentie.
Tot acum se poate face conversia in alb-negru daca aceasta este intentia fotografului.

.4. Corectarea distorsiunilor optice


Majoritatea obiectivelor zoom deformeaza "in butoi" la capatul superangular si "in perna"
la capatul teleobiectiv.
Vignetarea (scaderea intensitatii luminii transmise prin obiectiv de la centrul cadrului
spre periferie) este mai evidenta la diafragmele larg deschise si la superangulare.
Aberatiile cromatice sunt determinate de proprietatile luminii: capacitatea de refractie
este dependenta, printre altele si de lungimea de unda a luminii incidente. Asa se face ca
in planul de proiectie, razele luminoase de culoare albastra sunt focalizate intr-un plan
situat mai aproape de centrul optic in comparatie cu radiatia rosie, altfel spus, o sursa de
lumina va fi reprodusa ca o pata alba inconjurata de un halou rosiatic spre periferia
cadrului si unul de culoare albastra spre centrul cadrului.
Converterul RAW trebuie sa posede subrutine prin care sa se corecteze si aceste aberatii
optice.

2.5. Ajustarea microcontrastului


Sporirea microcontrastului se poate realiza prin exploatarea capacitatii ochiului uman de
a fi foarte sensibil la diferentele de contrast ce apar la limita dintre doua suprafete.

In principiu, aceste filtre sporesc densitatea de gri pe o latime de 1 - 2 pixeli in zonele


mai intunecoase si cresc luminozitatea in cele mai luminoase, realizind un efect similar
cu cel de "margine" de care sunt capabile unele revelatoare ale filmelor argentice.
Sporirea microcontrastului poate duce la cresterea zgomotului in imagine.
Se recomanda a fi ultima prelucrare aplicata fisierului de imagine. Programele de
conversie RAW permit doar ajustarea globala, in schimb, programele de prelucrare a
fotografiilor pot ajusta microcontrastul pe zone selectate in prealabil.

2.6. Decuparea imaginii si salvarea fisierului


Daca este nevoie, se poate decupa din fotografie zona sau zonele care nu contribuie la
mesajul fotografiei si se alege locatia pentru fisierul de imagine prelucrat.
Fisierul RAW inmagazineaza informatia pe 12 biti (unele modele de camere foto digitale
pot furniza informatia pe 14 biti) ceea ce permite reproducerea a peste 4.000 nuante.
Dupa reconstituirea crominantei, fisierul poate fi salvat in format TIFF cu 8 sau cu 16 biti
/ culoare. Desi nu toate programele pot prelucra fisiere cu 16 biti / culoare, acestea
poseda suficienta informatie, atat in umbre cat si in lumini, pentru a putea fi supuse la
prelucrari intensive, fara alterarea calitatii imaginii (posterizare). In schimb, fisierele care
stocheaza informatia de culoare doar pe 8 biti / canal se altereaza vizibil daca sufera
modificari de amploare.

3. Prelucrarea pe loturi
Daca au fost luate mai multe imagini in aceeasi locatie, ajustarile efectuate asupra unei
imagini pot fi salvate si aplicate asupra unui intreg lot.

Prelucrarea imaginilor pe loturi este foarte utila daca avem de prelucrat mai multe
fotografii efectuate in aceleasi conditii (de exemplu o sesiune de fotografii in studio).

Concluzii
Prelucrarile fisierelor in convertoarele RAW sunt aplicate doar in momentul convesiei in
fisierul JPEG sau TIFF, de aceea este recomandabil de a efectua cat mai multe ajustari in
aceasta etapa si a lasa pentru prelucrare in Photoshop, de exemplu, doar ajustarile zonale,
filtraje, etc.

Efectuarea ajustarilor asupra fisierului RAW permite interventii multiple si precise. De


cele mai multe ori, convertoarele dispun atat de cursoare, pentru ajustari ample si rapide,
dar si de casete numerice, in care se pot face modificari de finete.
Pentru a obtine rezultate optime si repetabile, este obligatorie etalonarea hardware a
intregului lant care intervine in preluarea, prelucrarea si imprimarea imaginilor.

Care sunt caracteristicile esentiale ale unui convertor RAW?


- interfata simpla si intuitiva
- suport pentru profile de culoare ale camerei foto si monitorului
- afisarea histogramei fisierului rezultat
- preview al principalelor functiuni: corectie balans de alb, expunere, etc.
- posibilitatea de a salva si reutiliza setari
- posibilitate de a prelucra fisiere in loturi
- posibilitatea de a salva fisiere TIFF pe 16 biti

Despre sensibilitatea ISO

Stratul fotosensibil al filmului fotografic contine cristale de bromura de argint dispersate


intr-o masa de gelatina. La nivelul unui de cristal de bromura lovit de un foton are loc un
transfer de electroni care are ca efect aparitia unui atom liber de argint. Atomul de argint
liber serveste drept catalizator in reactia redox in timpul developarii. Pentru a reduce
intregul cristal in argint metalic, sunt suficienti 2 - 4 atomi liberi de argint.

Cu cat cristalul are un volum mai mare, cu atat cresc sansele ca, in timpul expunerii la
lumina, sa fie lovit de un foton. Cu alte cuvinte, un cristal de mari dimensiuni va dobandi
mai rapid un atom de argint metalic, comparativ cu unul mai mic, daca ambele sunt
supuse la actiunea aceluiasi flux de fotoni. Ca atare, un film fotografic in care se afla
granule de mari dimensiuni va fi impresionat mai rapid dacat filmul in carui structura se
afla cristale de dimensiuni mai mici. Deci filmul cu cristale mai mari va avea nevoie de
un timp de expunere la lumina mai mic adica va avea sensibilitate mai mare decat unul cu
cristale mai mici.

Filmele cu sensibilitate mica, dupa developare, produc granule fine de argint metalic. Se
spune despre ele ca sunt filme de granulatie fina si rezolutie ridicata. Negativele cu
granulatie fina pot fi marite mult. Din contra, filmele cu sensibilitate ridicata, dupa
developare produc granule mari de argint metalic si au deci o rezolutie mai scazuta. La
mariri mari, granulatia devine vizibila.

Kodak a pus la punct o tehnologie de cristalizare a bromurii de argint in urma careia se


obtin cristale foarte plate (asa numitele cristale "T"); acestea au avantajul ca expun la
lumina o suprafata considerabil marita in raport cu masa. Prezinta deci avantajul
sensibilitatii unor cristale de mari dimensiuni dar, avind masa mica, granulatia se
pastreaza fina.

Filmele moderne utilizeaza metode complexe de crestere a sensibilitatii, cum ar fi:


maturatia in conditii speciale a cristalelor de bromura de argint, adaosul de substante
sensibilizante, etc.

Masurarea sensibilitatii filmului se face in conformitate cu normele ISO (International


Organization for Standardization ISO 5800:1987) si a intrat in vocabularul curent
sintagma "sensibilitate ISO".

Sandardul ISO are in prezent acceptate doua scale:


- una liniara, in care dublarea sensibilitatii filmului este marcata prin dublarea valorii ISO
- una logaritmica: dublarea sensibilitatii filmului este marcata prin cresterea cu 3 unitati
ISO
Sensibilitatea ISO este marcata pe ambalajul filmelor, de exemplu ISO 100/21; pentru
film de doua ori mai sensibil la lumina, marcajul va fi: ISO 200/24.

Scala liniara ISO corespunde vechii scale americane ASA (American Standard
Association), iar cea logaritmica este echivalentul scarii germane de sensibilitate DIN
(Deutsches Institut fur Normung).

Echivalentele sensibilitatii filmelor


ISO liniar ISO logaritmic GOST
(fostul ASA) (fostul DIN) (sovietic)
12 12 11
25 15 22
50 18 45
64 19 45
80 20 65
100 21 90
200 24 180
320 26 250
400 27 350
800 30 700
1600 33 1440
3200 36 2880
6400 39 -

Inregistrarea sub forma unui grafic a innegririi (densitatii optice) a filmului in raport cu
lumina incidenta duce la obtinerea unei curbe in forma de "S" pe care se disting 5
regiuni:

- pentru nivele mici de iluminare (zona A), filmul nu reactioneaza; innegrirea este data de
voalul general si de pierderile prin absorbtia luminii ce traverseaza suportul din poliester

- a doua regiune (zona B) apar primele urme de innegrire, dar corelarea dintre iluminare
si innegrire se face dupa o ecuatie de grad superior si caracterizeaza subexpunerile
severe.

- a treia regiune (zona C) se caracterizeaza prin innegrire proportionala cu iluminarea si


este practic dreapta; la filmele uzuale aceasta zona se intinde pe 8 - 10 indecsi de
expunere. Subiectele uzuale au, intre zonele umbrelor si zonele luminilor un interval de 5
- 6 trepte de expunere si se pot incadra in intervalul amintit. Usoara supraexpunere sau
usoara subexpunere nu duce la alterarea raportului dintre umbre si lumini de pe filmul
negativ. Capacitatea filmului de a suporta sub sau supra-expuneri poarta numele de
toleranta la expunere. Chiar daca filmul este mai transparent sau mai opac, copierea pe
hartie poate fi ajustata in asa fel incat rezultatul final sa fie corect. Panta dreptei
(cunoscuta si ca gamma) caracterizeaza contrastul sau gradatia filmului analizat. O
panta lenta (film cu contrast redus, gamma mic) suporta contraste mai mari la nivelul
subiectului, comparativ cu un film cu panta abrupta (film cu contrast si gamma mare,).
Panta abrupta determina si o reducere a tolerantei la expunere. In general filmele de
sensibilitate mica au panta abrupta, deci sunt filme contrast si cu toleranta mai mica la
expunere; filmele cu sensibilitate mare au panta mai lenta, deci au contrast mai redus si
poseda o toleranta crescuta la expunere.

- a patra regiune a graficului (zona D) se caracterizeaza prin diminuarea sporului de


innegrire in raport cu cresterea iluminarii (curba dupa o ecuatie de grad superior) si
caracterizeaza supraexpunerile severe;

- a cincea regiune (zona E)este din nou dreapta si arata ca filmul nu se mai innegreste
suplimentar, in ciuda cresterii iluminarii; a ajuns la limita maxima de innegrire.

Corelatia dintre innegrire si iluminare poarta numele de curba Hurter-Driffield si


raporteaza densitatea optica a negativului la logaritmul expunerii masurata in lucsi / sec.

Daca un film de o sensibilitate data, este expus in zona C, fotograful poate folosi aproape
orice combinatie de timpi de expunere si diafragme care sa produca indicele de expunere
necesar scenei. O scurtare a timpului de expunere va trebui compensata cu o crestere a
diafragmei de lucru si invers. De exemplu daca pentru un subiect anume, indicele de
expunere determinat de exponometru este de 11 I.E., fotograful poate utiliza, cu rezultate
similare in ceea ce priveste gradul de innegrire al negativului, perechile: f:8 cu 1/30 sec
sau f:5,6 cu 1/60 sec, etc. Utilizarea unor perechi echivalente de timpi de expunere si
diafragme poarta numele de legea reciprocitatii.

Daca insa iluminarea este foarte redusa, numarul de fotoni care traverseaza obiectivul si
penetreaza in stratul fotosensibil este foarte mic. Pentru desfasurarea corecta a proceselor
electrochimice descrise in paragrafele de mai sus, este nevoie de un un anumit debit
minim de fotoni in unitatea de timp. Debite mai mici de fotoni conduc la incetinirea
reactiilor electrochimice si au drept rezultat scaderea gradului de innegire. Aceasta
situatie este cunoscuta ca "abatere de la legerea reciprocitatii". O situatie similara apare
si in cazul unor iluminari foarte puternice, care impun timpi scurti de expunere, de
ordinul zecimilor de miimi de secunda.

In general sensibilitatea filmului este fixa, data de producator. Exista insa filme, de ex.
Ilford Delta 3200 care are o sensibilitate reala de ISO 1000, dar care poate fi folosit ca
avind sensibilitati mai mari, de pana la ISO 3200 dar trebuie developat un timp mai lung
(push proces) pentru a obtine rezultate corecte.
Sensibilitatea ISO la captatorii digitali
Captatorii digitali au o sensibilitate fixa, dependenta de tipul constructiv si de procesul
tehnologic. Pentru a veni in sprijinul fotografilor, producatorii au inclus proceduri
speciale prin care sa poata fi amplificat semnalul brut, furnizat de fiecare fotosit din
captator.

Amplificarea se poate realiza asupra semnalului analogic, furnizat direct din fotosit, sau
poate fi amplificat semnalul digital, obtinut dupa conversia semnalului analog in semnal
digitala. Fiecare producator stabileste o anumita procedura si o anumita proportie intre
cele doua modalitati de amplificare a sensibilitatii. Spre deosebire de filme, unde
cresterea sensibilitatii se asocia cu o granulatie marita, la camerele foto digitale, cresterea
sensibilitatii se insoteste de o crestere a zgomotului din imagine, cu innecarea detaliilor
fine.

Determinarea sensibilitatii camerelor digitale se face conform normelor International


Organization for Standardization ISO 12232:1998.

In linii mari, sensibilitatea ISO a camerele foto digitale corespunde cu cea a filmelor
echivalente.

Lectii de fotografie

Lectia 1 – Cum se fotografiaza o fereastra deschisa

Ferestrele deschise pot fi reprezentate pe hartie exact ca niste ferestre deschise. In acest
fel îi vei face fericiti pe multi privitori. Se vor uita la poza ta si vor exclama in gand…
„Uite o fereastra . Ce frumosssss“. Lungimea s-ului o sa depinda de sexul si de varsta
privitorului. Daca in fereastra va sta o baba zbarcit- ganditoare, o pisica, sau un ghiveci
cu muscate, ii vei castiga pe vecie. Amin.
Ca sa aprinzi o tigara de obicei trebuie sa ti-o bagi intre buze, daca ai, si apoi trebuie sa
aprinzi bricheta sau chibritul. La fel, daca vrei sa pozezi o fereastra deschisa trebuie sa ai
una, si un aparat foto. De oricare. Te ajuta sa ai atarnat de gat un aparat performant. Sa nu
te iei dupa fotografii profesionisti care spun ca fotografii bune se pot face si cu conserve
de plastic si filme ieftine. Au dreptate, dar totusi nu ar strica sa observi ca ei nu lucreaza
cu sapuniere din piata si nici cu Smena.
Alege o zi in care ti-e lehamite de toti si de toate, in special de oameni. Nu pentru ca
oamenii ar fi rai, ci doar pentru ca sunt oameni. Tine aparatul la indemana si priveste cu
atentie chipurile trecatorilor. In mod inevitabil piela ta va capata o tenta verzuie si din
stomac spre gat îti va urca un gust nu tocmai placut. Ai atins starea perfecta pentru
fotografierea ferestrelor. Urca-ti ochii pe ziduri si fara indoiala ca o sa dai peste ceea ce
cauti. La anumite ore din zi soarele pica in asa fel incat obiectele lasa umbre perfecte pe
ziduri, trotuare, iarba, strazi, fabrici, transformatoare electrice, gradinite, blocuri gri,
cofetarii roz. Daca vrei sa mergi la sigur nu ar strica sa-ti faci o harta cu umbrele din
orasul tau. Timp de un an iti notezi pe un carnetel scheme precise cu strazile si cladirile
cele mai interesante, si in functie de ore si anotimpuri, cum pica umbrele si petele de
lumina. Ma rog, cine e ocupat, poate sa dea un anunt la Mica Publicitate, in ziare, ca de
exemplu: „Caut harta umbrelor din Brasov. Rog seriozitate. Tel. 0740. 836.056 “.
Dupa ora 15.30, umbrele unei ferestre se vor labarta pe zid, se vor lungi mult de tot cu
fiecare minut ce va trece. Stai acolo, in fata casei, si urmareste cu rabdare. Fotografiaza
cand umbrele iti vor parea perfecte. Daca stai sa te gandesti intens la compozitie, lumina,
amestecul culorilor, proportia umbrelor, o sa apuna soarele si o sa te doara capul. Asa ca
n-ar strica sa iei la tine si aspirine.
Sau ai putea sa te gandesti doar la tine si sa pozezi fereastra afurisita asa cum iti va arde
la un moment dat.

Alina Andrei - ianuarie 2005

Lectia 2: Motanul impresionist

O foarte mare importanta o are alegerea modelului, in cazul acesta un motan. Cei
ambitiosi din fire isi pot incerca puterile cu o pisica, dar nu-ti recomand. Pisicile sunt
modele dificile, neascultatoare. Motanii in general sed asa cum ii pui, nu fug din fata
obiectivului datorita unei lene existentiale. Îti vei recruta modelul cu mare grija, cautand
pe la rude, prieteni, colegi, tomberoane, sub masini si pe acoperisuri. E de preferat un
model viu. In nici un caz nu se va folosi motanul familiei, din motive ce tin de sanatatea
psihica a acestuia. Motanii supraponderali se vor evita, deoarece cu greu pot fi tinuti cu
mana stanga. E foarte importanta comunicarea dintre model si fotograf, ambianta
prietenoasa, si muzica de fundal. Motanii negrii prefera „Vara“ de Vivaldi, iar cei galbeni
jazz-ul.
Dupa ce ii comunici cum anume vrei sa-l pozezi, il iei delicat de ceafa sau cu bratul pe
sub burta, si il tii in fatza unei oglinzi. Aparatul se tine bine cu mana dreapta. Cu mana
stanga se misca motanul de la stanga la dreapta, la inceput incet, apoi din ce in ce mai
repede. Se vor folosi diferiti timpi de expunere: 30, 8 sau 4. Trebuie sa ignori protestele
modelului, arta cere sacrificii. Daca vrei ca limba motanului sa fie scoasa din al lui bot,
inainte de a-l poza, manjeste-l discret pe mustati cu lapte, mustar, pireu, sau oricum, ceva
comestibil. Fireste ca se poate experimenta pe aceasta tema. De exemplu motanul se
poate roti usor, in sensul acelor de ceas, sau invers, se poate misca pe diagonala sau pe
verticala, atata timp cat pot sa-l tii de ceafa. Succes.

Alina Andrei - ianuarie 2005

Lectia 3: cum se fotografiaza norii

Sunt relativ usor de gasit, e suficient sa te uiti pe cer in zilele fara soare, si o sa dai de
multi ingramaditi deasupra capului tau. In zilele frumoase de vara sunt chiar fotogenici,
pufosi ca in reclamele la branza topita. Intr-o astfel de zi tranteste-te pe iarba si
urmareste-i cu atentie. Fireste ca o sa ti se para ca cerul se invarte incetisor si ca norii au
forme bizare de clovni, inorogi, locomotive, crocodili, si o sa-ti vina sa rupi de ei sa
verifici daca nu cumva au gust de vata de zahar. N-au, crede-ma. Norii de furtuna sunt si
mai spectaculosi. Dramatici ca in „La rascruce de vanturi“. E de preferat sa nu te trantesti
pe spatiul verde dintre strazi, din cauza galagiei si poluarii. Pleaca din oras, arunca-te pe
o iarba frumos mirositoare.
Un nor e un subiect destul de banal si in acelasi timp foarte dificil. Daca n-ai filtre
speciale, chef de parasit orasul, confisca de la copiii din fatza blocului niste creta, si
deseneaza-ti niste nori cat se poate de realisti. Avantaje: iti ia putin timp, poti sa-i
desenezi in fatza blocului sau in fatza biroului unde lucrezi, aproape de magazinul de
paine… Sau unde ai chef! Toamna e anotimpul perfect, pentru ca atunci s-ar putea sa ai
sansa sa-ti pice pe ei o frunza galbena dintr-un copac relativ chel. Pentru a inlatura orice
dubiu, noteaza acolo ce reprezinta desenul. De preferat in engleza, sa priceapa si strainii.
Nu insinuez deloc faptul ca n-ai avea talent la desen.

Alina Andrei - ianuarie 2005

Lectia 4: cum sa fotografiezi un nud pe masina

Chiar daca niciodata nu ti-ai dorit sa pozezi o masina sport cu o femeie superba la volan,
precis ca prietenii ti-au aratat reviste cu asemenea imagini, au impuns cu degetul paginile,
fix pe sanii respectivei, si te-au intrebat mustrator de ce nu faci si tu asa ceva. Bineinteles
ca rostul intrebarii lor ascunde speranta ca ii vei angaja pe post de asistenti foto, facatori
de cafea, hamali sau modele masculine de asezat undeva in fundal, in spatele modelului
feminin. De ce sa le ignori dorintele cand ai puterea sa le satisfaci si in acelasi timp sa-ti
imbogatesti portofoliul.
Scule necesare: aparat foto cu ob. 100, Jaguar rosu imprumutat, model feminin roscat
posesor de picioare lungi, esarfa de matase, prietenii fosti mustratori, actuali posesori de
ranjete prietenos libidinoase. N-o sa functioneze! Daca unul dintre asistenti va sta la
volan, pe post de accesoriu al modelului feminin, acesta va incerca sa te convinga ca ai
nevoie de o imagine dinamica, si va apasa pe pedala de acceleratie tocmai cand obiectivul
tau va fi indreptat aiurea si nu spre masina. Din fericire, in acest caz vei avea ocazia sa
tragi cadre minunate cu prietenul tau atarnat gratios de-un pom, cu picioarele rupte ale
modelului feminin (asezate frumos pe papadiile de la marginea drumului), si desigur cu
capota masinii imprumutate, pliata ca un evantai de hartie. Renunta la aceasta idee daca
nu vrei sa faci astfel de fotografii. De asta nu e bine sa te folosesti de amatori. Un asistent
profesionist nu se tulbura atat de usor si de obicei isi pastreaza comentariile porcoase si
sarcastice pentru atunci cand modelul nu le poate auzi. La fel si fotografii profesionisti.
E mult mai usor sa-ti iei prietenii pe strada, prin oras, si sa-i postezi langa vitrina
potrivita. In acest caz vitrina potrivita trebuie sa posede un nud feminin de plastic.
Avantaje: poti sa pozezi in liniste, fara teama ca modelul feminin va fi accidentat sau
lezat de anumite comentarii, in geam se vor reflecta multe masini (deci vei avea toate
ingredientele).
Dezavantaje: anumiti trecatori se vor uita ciudat la tine. Ignora-i. Prietenii se vor simti
pacaliti si frustrati. Ignora-i sau da-le o bere. Sau schimba-ti prietenii.

Lectii de fotografie (lectia 5)

Lectia 5: Cum se pozeaza actorii buni


In primul rand, daca iti place atat de mult teatrul, nu lua aparatul cu tine! Fiind absorbit
de compozitie, timpi de expunere, diafragme, reflectoare si alte dracii, replicile actorilor
vor trece molcom pe langa urechile tale, ca un suierat de mierla, intr-o intersectie
aglomerata, pe care nu esti sigur ca l-ai auzit. La final, in timpul aplauzelor, vei ramane
cu senzatia confuza ca tocmai ai vazut un spectacol minunat, sau unul dezastruos, dupa
caz, dar nu iti vei aduce aminte cine a jucat si despre ce a fost vorba in piesa. In acele
clipe, in capul tau Beckett se plimba in Livada cu Visini, iar clovnii lui Visniec faceau
Variatiuni Enigmatice pe o Plaja.
Totusi, daca insisti sa faci fotografii la teatru, tine cont de cateva lucruri. Alege-ti piese
moderne cu decoruri cat se poate de simple si actori imbracati in haine de strada. Din cate
te cunosc, nu vrei sa ai in portofoliul tau un Richard al III-lea cu guler de carton sau o
contesa cu pene de gasca in decolteu. E indicat sa mergi la premiere, pentru ca atunci e si
presa invitata si nimeni nu se va mira ca faci poze, unde mai pui ca vei putea sa intri
moca. Atarna-ti aparatul de gat, iar daca cei de la intrare te vor intreba de invitatie,
ranjeste politicos si spune-le ca te asteapta reporterul in sala. Ajuns acolo, gaseste-ti un
loc strategic, langa scena, in partea dreapta sau stanga, cat mai aproape de perete. O zona
intunecata, prin urmare esti relativ pitit. Daca nu poti sa-i eviti pe fotoreporteri, incearca
totusi sa te porti civilizat. Gandeste-te ca nu e vina lor ca sunt acolo. La ora aia mai toti
si-ar dori sa fie la bere, dar ce sa-i faci daca sefii i-au trimis pe teren. Partea buna e ca nu
vor sta pana in final, ci doar cateva minute, pentru cateva cadre. Bun. In cazul in care vei
fi nevoit sa faci conversatie, lauda-le obiectivele mari si groase. Imbujorati de mandrie, si
totusi modesti, vor polemiza intre ei despre calitatile diferitelor aparate, si nu va trebui
decat sa dai din cand in cand din cap, sau sa rostesti un <<da??>> vag admirativ sau
neincrezator, in timp ce te gandesti la alte tale.
Incepe piesa. Nu uita ca nu esti angajatul regizorului, nu iti trebuie imagini pentru pliante
publicitare, poze pentru mamicile actorilor sau pentru albumul bunicului tau. Nu ai de ce
sa te simti obligat sa fotocopiezi toate gesturile actorilor. Foarte bine poti sa pozezi doar
bocancii lor, doar un sfert din decor, petele de lumina de pe scena, chipurile spectatorilor.
Te priveste. Sper ca ai un aparat selentios. Mai ai nevoie de trepied si filme de 400. Nu e
indicat sa folosesti un Praktica vechi, deoarece la declasare, cu sunetele de Kalasnikov pe
care le scuipa, iti garantez ca ii vei trezi pana si pe spectatorii din ultimele randuri. Daca
n-ai trepied, aseaza aparatul pe scena. Fiind in semiintuneric, nimeni nu o sa bage de
seama. Si daca da, treaba lor.
La un moment dat, absorbit de imaginile din capul tau, ti se va nazari ca actorii nu se
misca cum trebuie. Ca vezi doamne ar da prea repede sau prea incet din maini, ca stau
prea aproape sau prea departe de obiectiv. Ba chiar o sa ajungi la concluzia ca ar trebui sa
se apropie cam la cinci metri de aparat, sa ridice piciorul drept si sa stea cu mainile la
spate. Bun. Pastreaza-ti concluziile pentru tine. NU! Nu ai voie sa ii rogi in timpul
spectacolului sa se dea cas mai la dreapta sau cas mai la stanga. Nu! Nu ai voie sa strigi
sa-ti stinga reflectorul care-ti intra in ochiul stang. Daca esti uituc, scrie-ti cu carioca pe
bratul stang << Nu Sunt Eu Regizorul! >>. In acest fel vei evita o serie de incidente
neplacute. La anumite piese numite neconventionale sa te pregatesti: cel putin doi actori o
sa apara din public, alti trei o sa coboare de pe scena printre spectatori, printr-o trapa o sa
se iteasca baloane colorate sau marionete. Dupa buget sau inspiratia scenografului. Cel
mai bine pentru tine ar fi sa prinzi o piesa in care niste dansatori vor sta atarnati de funii
cu capul in jos, plutind deasupra scenei pana cand sangele li se va scurge din picioare in
frunte si urechi. Nu conteaza dramaturgul sau numele regizorului. Ai mari sanse sa prinzi
astfel de spectacole, si implicit, fotografii suprarealiste.
Din pacate s-ar putea ivi si situatii nefericite, jenante chiar. De exemplu, dupa zece
minute de la inceperea spectacolului, cand abia ai apucat sa te incalzesti, s-ar putea, tip
til, tip til, sa vina regizorul la urechea ta. In acel moment te poti astepta la orice, mai putin
la lucruri bune. Am presentimentul ca iti va sopti ferm la ureche: <<Domnisorule, sunt
regizorul si te rog sa nu mai pozezi>>. Sper ca ti-e clar ce ai de facut. Dai din cap, te
asezi cuminte pe un scaun din primele randuri, si de acolo faci poze pe furis. Unele
cretine. Nu, nu e vina regizorului. E dreptul lui sa-ti interzica. Unul: poate e si el fotograf.
Doi: poate ca a semnat un contract de exclusivitate cu un alt fotograf. Trei: poate ca e
ciufut. Patru: poate ca e posedat de martieni. Cinci: poate ca ai o mutra antipatica. Sase:
poate ca toate variantele sunt valabile.
In pauza o sa ai nevoie de tutun, mare nevoie. Tigarile te vor impiedica sa te comporti
irational. Daca, doamne fereste, ajungand in dreptul regizorului, blitzul se va declansa fix
la cinci centimetri de retinele dansului. Ar fi un accident foarte neplacut. Sper macar ca o
sa-ti ceri scuze, asa e politicos.

P.S. Cele mai bune imagini se fac in culise, dupa spectacol, cand se strang decorurile,
actorii se dezbraca de roluri si se scot sticlele din sertare. Lectii de fotografie (lectia 6)

Cum sa-l fotografiezi corect pe Bugs Bunny

Trebuie sa te avertizez ca un asemenea subiect e destul de dificil pentru un invatacel. Iti


trebuie sange rece, muschi bine formati, ochi ageri de viezure montan, morcovi pentru
momeala, si, desigur, chibrite suedeze. Inainte de a purcede la drum, studiaza bine
subiectul si fotografiile inaintasilor. Ti se poate intampla sa te inverzesti pe la colturile
urechilor, ba chiar o sa-ti treaca prin minte sa renunti la subiect, din moment ce altii
inaintea ta, l-au fotografiat atat de frumos. Ei si ce! Bugs Bunny nu apartine nimanui, nici
lor, nici tie! Daca esti hapsan si vrei sa ai exclusivitate asupra lui, dupa ce o sa-l pozezi,
lipeste-i cu scuipat o eticheta pe frunte, sa stie toata lumea cine e stapanul lui Bugs
Bunny.

Mi-ai vorbit laudativ despre anumiti fotografi, insa asta nu inseamna ca ai motive sa-i
imiti pas cu pas. Gaugain se intreba la betie de ce trebuie sa-i urmeze pe maestrii, ca doar
ei au fost apreciati (la un moment dat, de obicei dupa ce si-au dat duhul), tocmai pentru
ca n-au urmat pe nimeni. De aici rezulta ca adevarul se afla in vin si ca nu trebuie sa-i
contrazici pe betivi, mai ales daca stau cuminti in fatza obiectivului si te lasa sa-i pozezi.
Betivii care se uita urat la aparatul tau sunt de soi rau si nu ai de ce sa le faci pe plac. In
cazul in care ti se prind de brat, isi lasa balele pe alt tau umar incercand sa-ti smulga
aparatul pentru a poza decolteul barmanitei, eu nu pot sa-ti sugerez sa le trosnesti o sticla
in cap, pentru ca asta aduce a instigare la violenta. Iar eu nu comit asemenea impoliteturi,
sa fie clar.

Sa ne intoarcem la subiect. Cauta-l pretutindeni, nu se stie niciodata de unde o sa-ti apara


in fatza. Pe strada, in cofetarie, pe plaja sau in statia de autobuz, pe treptele Academiei
Romane, in Parlament, in gara sau la circ. Iepurii de soiul lui stau de obicei in tovarasia
copiilor, din motive lesne de inteles. Cand ai dat de el, nu te tupila ca vanatorul dupa
copaci sau stalpi, ba chiar n-ai de ce sa mergi pash, pash, sa nu creada lumea ca esti dus.

Totusi, tehnica prin invaluire nu e de lepadat. De exemplu, daca il gasesti intr-o piata
publica, intr-o haita de copii, sa nu te repezi sa-l pozezi fatza, spate, profil. Sper sa ai
bafta sa-l prinzi la un spectacol de teatru de marionete, acolo nu mai are scapare.
Ar fi indicat sa folosesti un film alb negru, pentru ca dupa o vreme o sa ti se acreasca de
atatea culori. Pentru incalzire pozeaza copiii din jur, spectatorii, cerul, porumbeii,
chistoacele de tigari, bocancii (pentru astfel de situatii e bine sa-i cureti in fiecare
dimineata cu peria).

Subiectul se va obisnui cu prezenta ta si se va comporta natural. Atat Bugs Bunny cat si


copiii nu se vor ascunde dupa fustele mamelor sau nu se vor alinia ca la Politie, pentru
pozele de buletin. Tot pentru astfel de cazuri ar fi intelept sa adopti o fizionomie
prietenoasa, sau macar neutra, abtine-te de la grimase agonizante, pentru ca prezenta ta sa
nu provoace insomnii.

Poate ca vei fi surprins de cat de tristi sunt unii, chiar si la teatrul de papusi. Gravi, seriosi
de parca tocmai ar fi recitit "Silogismele amaraciunii" sau un tratat despre bolile de ficat,
se vor aseza singuri in fatza aparatului tau, se vor incadra de buna voie, instinctiv,
pregatiti sa-si lase siluetele imortalizate pe pelicula.
Foarte rar imi place sa pozez chipuri. Prefer siluete care zac intepenite in strada de parca
ar astepta ceva, oamenii care intorc spatele la obiectiv, sau trupuri care alearga dezlanat,
fara convingere, corpuri de oameni care la un moment dat au uitat unde se grabesc si de
ce anume. Ma privesc motivele, asa cum si pe tine te priveste de ce iti place sa pozezi
animale dupa gratii.

Fotografiaza-l cu blandete pe domnul iepure, in asa fel incat sa-ti faca placere sa te uiti la
poze si peste cativa ani. De fapt sper ca peste o vreme sa ti se faca rusine de astfel de
portrete cumintele, dupa ce iti vor reusi cateva fotografii adevarate, dar asta e alta
poveste. Daca vei fi prins asupra faptului, adica pozandu-l pe Bugs Bunny pe ascuns, in
nici un caz sa nu spui adevarul. Nimeni nu o sa te creada ca fotografiezi doar pentru tine,
ca nu esti de la ziar sau de la un post de televiziune. Foloseste-ti imaginatia. Poti sa spui
ca esti de la Centrul de Recensamant al Iepurilor de Oras. Nu m-as mira sa fi crezut. Asa
cum spunea Nadar la mijlocul secolului al XIX-lea, "Inainte de toate, trebuie sa avem
credinta neclintita ca niciodata n-am ajuns si nu vom ajunge la fundul sacului naivitatii
omenesti". De obicei oamenii cred mai usor in prezicerile apocaliptice ale lui Hancu sau
in leacurile vrajitoarei Omida, decat in explicatia de bun simt "fac fotografiile pentru
mine".

Dupa ce vei da filmele la developat, sa nu te sperii daca o sa simti o acreala nelinistita in


stomac. Nu va fi un sfarsit de lume daca portrelele nu au iesit asa cum ti-ai dorit, adica
ale naibii de bune. Mai grav ar fi sa treaca anii, sa fi mereu in extaz mistic in privinta
inchipuitelor capodopere, sa te crezi un geniu persecutat de confratii invidiosi, sa-ti lasi
posteriorul lins de tot felul de aratari, si pe pat de moarte sa constientizezi ca toata viata ai
fost doar o mediocritate.
Estetica in Fotografie - Partea VI - Cum sa determini expunerea cea mai buna

Cuprinsul acestei sectiuni:


1. Prima parte
2. A doua parte
-------------
Estetica in fotografie (cuprins general)

1. Introducere
Expunere... cuvintul contine o anumita doza de risc si de decizie irevocabila. O data ce
expunerea a fost stabilita pe aparat si imaginea realizata, nu exista o cale fizica de a o
schimba. Nu poti decit sa speri ca expunerea a fost corecta si imaginea contine toate
detaliile necesare.

Dar ce se intimpla daca imaginea nu are toate detaliile pe care le dorim? Ce se intimpla
daca expunerea nu este 100% corecta? Exista vreo posibilitate de a obtine o imagine buna
desi expunerea a fost ratata? Multe intrebari, putine raspunsuri. Expunerea este un capitol
putin discutat in literatura de specialitate. Si asta pentru ca expunerea nu este o "stiinta"
care presupune cunostiinte superioare, ci se supune unui anumit nivel de interpretare
artistica.

2. Importanta expunerii corecte


Indiferent de mediul folosit - film ori digital - o imagine bine expusa trebuie sa contina
toate informatiile necesare despre subiectul respectiv. Ansel Adams, care a fost initial
inclinat spre o cariera de pianist, facea mereu comparatii intre fotografie si muzica. In
legatura cu expunerea, compara negativul cu partitura muzicala, iar imaginea tiparita cu
un concert. Astazi putem extinde aceste comparatii la fisierele RAW si diapozitive.
Partea de concert insa, nu s-a schimbat. Si nici ideea de baza a lui Adams, cu cit partitura
va fi mai buna, cu atit si concertul va fi mai bun.

In mod ideal, o imagine buna trebuie sa contina detalii in toate aspectele. Atit in umbre,
cit si in lumini. Problema este insa ca obtinerea acestor detalii este de multe ori dificila.
Gama de contrast pe care un anumit film ori sensor digital poate sa o inregistreze este
limitata. Ea variaza de la film la film si de la sensor la sensor. De aici putem trage prima
concluzie: daca dorim o expunere corecta, trebuie sa cunoastem gama de contrast pe care
filmul ori sensorul digital sint in stare sa le reproduca.

3. Carduri gri, supraexpunere si subexpunere


Un card gri (practic, un carton colorat intr-o culoare gris mediu) este produs de firme
diverse precum Kodak. Ce este important este faptul ca aceste carduri reflecta exact 18%
din lumina incidenta. Aceasta valoare nu este intimplatoare si este in linie cu calibrarea
tuturor exponometrelor (de mana, ori incorporate in aparate). Daca se fotografiaza o
suprafata uniforma fara sa se ajusteze expunerea conform unui exponometru, aceasta
imagine va apare ca un gri cu reflectanta 18% in imaginea tiparita. Ca sa obti o fotografie
mai inchisa in tonuri, ori mai deschisa, trebuie sa supraexpui, ori sa subexpui.

Camerele moderne de astazi calculeaza expunerea si apoi o compara cu mii de alte


imagini asemanatoare inmagazinate in memoria lor digitala. Astfel de aparate nu urmeaza
orbeste ce dicteaza exponometrul intern, ci o compara cu alte expuneri asemanatoare din
baza de date interna. Apoi, ajusteaza expunerea finala corespunzator. Procentul final de
imagini expuse corect va fi mult mai mare decit cel obtinut prin mijloace mai simple.
Oricum, in anumite situatii extreme, expunerea finala trebuie corectata manual.

Supraexpunere: este procesul prin care o imagine se expune mai mult decit indica
exponometrul. Imaginea rezultata va avea tonuri mai deschise decit normal.
Subexpunerea: daca se expune mai putin decit indica aparatul, se obtine o imagine cu
tonuri mai intunecate.
Tear Drop Arch Moonrise, Monument Valley, Utah
Linhof Master Teknica 4x5, Rodenstock 210mm, Fuji Provia F

Aceasta imagine putea fi supraexpusa daca as fi folosit recomandarea aparatului. Ca sa


obtin detalii la Luna si la nori, a trebuit sa subexpun prim-planul format de stinci. In
realitate, sint ceva detalii si in formatiunea de roca, dar am preferat sa tiparesc imaginea
in asa fel incit sa elimin aceste detalii. In afara de triunghiul luminos din coltul stinga-sus
pt. a accentua contrastul puternic din cadru.

4. Cum sa determini gama de contrast specifica unui film ori a sensorului digital
Pentru acest excercitiu trebue sa gasim un subiect uniform iluminat si fara textura
excesiva. Un perete in umbra deschisa, vopsit pe cit posibil intr-o nuanta de gris, ori cit
mai apropiat ar fi ideal. Incadrarea se face in asa fel incit sa nu intre nimic altceva in
cadru in afara de peretele respectiv. In continuare:
- realizeaza o imagine conform cu expunerea calculata de aparat.
- urmatoarea imagine se expune cu 1 treapta de diafragma mai inchisa, urmatoarea cu 2,
urmatoarea cu 3, 4, si 5 trepte mai inchise. Toate aceste imagini vor fi mai inchise in
tonuri decat cea realizata conform masurarii corecte.
- aceleasi trepte pentru supraexpunere, dar deschizind diafragma cu 1 pana la 5 valori.
- daca intrebuintezi film, developeaza-l normal; - daca intrebuintezi un aparat digital,
importa fisierele raw in programul de conversie fara sa ajustezi expunerea. Fara nici o
manipulare, deschide imaginile in programul de editare.
- priveste filmul - negativ ori diapozitiv - pe o masa de lumina (cutie cu geam mat,
iluminat din interior), iar fisierele raw pe un monitor bine calibrat.
- cele 11 imagini vor varia de la foarte luminoase, pana la foarte intunecate comparativ cu
imaginea expusa corect; numara imaginile intr-un sens si celalalt care prezinta inca detali,
in afara imaginii expuse corect.
- daca sunt 6 imagini cu detalii, in afara celei corect expuse, inseamna ca filmul ori
sensorul digital este capabil sa inregistreze 6 nivele de expunere; rezultatele vor varia de
la film la film, ori de la sensor la sensor.

De exemplu, eu folosesc cu precadere filmul Fuji Provia 100F. Din experimentul descris
mai sus, stiu ca pot inregistra 5 trepte de expunere: 3 sub si 2 supra expunerii corecte.
Stiind gama de expunere posibila cu un anumit tip de film ori sensor digital, este mai usor
sa determini expunerea corecta pentru un subiect specific.
Pentru acest calcul, incearca modul de lucru urmator:
- masoara mai intai partea cea mai intunecata si luminoasa din cadru
- calculeaza cite trepte de diafragma sint intre partile cele mai intunecate si cele mai
luminoase; de exemplu, daca umbrele dau o masura de f/2.8 la 1/60 sec. si partile
luminoase dau f/16 la 1/60 sec., ai 5 trepte de expunere care vor reda gama de contrast
din cadru.

Gama obisnuita de diafragme variaza intre:

f1 - f1.4 - f2 - f2.8 - f4 - f5.6 - f8 - f11 - f16 - f22 - f32 - f45 - f64

iar gama de timpi de expunere, intre:

1/500 - 1/250 - 1/125 - 1/60 - 1/30 - 1/15 - 1/8 - 1/4 - 1/2 - 1sec - 2sec - 4sec - 8sec -
16sec etc.

Fiecare treapta (stop) pe ambele scale reprezinta 1 treapta de expunere. Mergind in sus
ori in jos pe scale, treapta urmatoare va reprezenta o subexpunere ori supraexpunere cu 1
treapta. Pe scala diafragmelor, mergind in sus 1 treapta inseamna o subexpunere, in jos 1
treapta, o supraexpunere (tinind timpul de expunere constant).

Pe scala timpilor de expunere, un numar mai mic inseamna supraexpunere, un numar mai
mare, subexpunere (tinind diafragma constanta) (vezi nota de subsol).
Lomaki Ruin, Wutpaki National Monument
Linhof Master Teknica 4x5, Rodenstock 150mm, Fuji Provia 100F

Imaginea reprezinta o gama extrema de contrast de la partea umbrita a ruinelor, pana la


munti si cer. Ca sa obtin detalii in ruine, aproape ca a trebuit sa supraexpun muntele.
Daca nu cunoasteam plaja de contraste a filmului, expunerea nu ar fi fost corecta.

5. Histograma
Expunerea digitala a introdus o solutie noua in determinarea expunerii corecte:
histograma. Cu o histograma vizibila pe aparat, avem rezultatul expunerii intr-o anumita
situatie.
Histograma arata si ne spune:
- ce o sa se intimple cu plaja de contrast cind imaginea va fi inregistrata digital
- cum sint distribuite valorile de expunere in cadru
- daca vom avea detalii in toate elementele din cadru

Histograma nu inlocuieste un exponometru. Aceasta nu ne da expunerea corecta, dar ne


arata cum va fi inregistrata imaginea finala inainte de a ajunge in laborator ori la
imprimanta foto. Histogramele sint prezente in doua variante: monocrome (arata
luminozitatea in cadru), ori tricolore (luminozitatea fiecarui canal de culoare - rosu, verde
si albastru).

6. Expunerea in trepte
Practica fotografica a folosit intotdeauna o metoda simpla de a inregistra expunerea
optima: expunerea in trepte. Se fotografiaza subiectul cu diverse valori de diafragma si
viteza [mentinand unul dintre acesti parametrii constant, deobicei viteza] sperand ca
undeva intre aceste expuneri sa se gaseasca expunerea ideala. In contrast cu masurarea
data de exponometru si ajustata cu ajutorul histogramei, folosirea expunerii in trepte este
o metoda empirica, dar care este inca folosita in cazul expunerilor dificile.

Winter Sunrise, Zion National Park, Utah


Hasselblad 503CW, Zeiss 150mm, Fuji Provia 100F

Un subiect ca cel de mai sus poate fi foarte greu de expus corect. In acest caz, am efectuat
o singura expunere, masurind partea umbrita a zapezii, apropiata de un gris mediu. Am
folosit un exponometru spot si masurat partea din stinga-sus a cadrului. Acest subiect ar
fi fost un candidat serios pt. expunerea in trepte daca nu esti sigur care este expunerea
ideala.

Personal folosesc expunerea in trepte atit pe film, cit si digital. Costul suplimentar pe film
este neglijabil, iar pe digital nu exista practic. Un pret mic pt. a obtine o expunere ideala!
In practica folosesc trepte de expunere cuprinse intre +1 -1 valori de diafragma fata de
expunerea masurata de aparat ori exponometru.

De ex. daca am masurat expunerea ca fiind f/22 la 1/4sec. o sa fac o expunere la f/22 si
1/2sec si o expunere la f/22 si 1/8sec. In majoritatea cazurilor aceste expuneri
suplimentare imi vor da o imagine ideala.

In cazul expunerii digitale este recomandata metoda de "expunere la dreapta" descris de


Michael Reichmann [http://luminous-landscape.com]. Aceasta metoda rezulta din faptul
ca aparatele digitale tind sa inregistreze mai multa informatii (detalii) in partile luminoase
ale cadrului decat in partile intunecate.
Expunand la dreapta inseamna sa supraexpui. Cit de mult? Atit cit este necesar ca sa
plasezi valorile cele mai luminoase din cadru la marginea din dreapta a histogramei, dar
fara sa iesi din ea. De asemenea, aceasta metoda impune reasezarea expunerii in spatiul
normal in timpul conversiei RAW. Rezultatul este o imagine cu mai multe detalii mai
ales in partile umbrite si mediu iluminate. Cind expunem la dreapta, este necesar sa tinem
cont de faptul ca imaginea este compusa din trei canale (RGB) si luminozitatea este
diferita in fiecare canal. Daca aparatul Dstra are un singur canal monocrom in
histograma, trebuie atentie marita in cazul expunerii la dreapta, existind pericolul ca unul
dintre aceste canale sa fie supraexpus in afara marginii din dreapta. Din cauza acestei
limitari, atunci cind folosesc un aparat cu o histograma monocroma, obisnuiesc sa expun
un cadru in trepte, o subexpunere cu 1 treapta si citeodata chiar cu 2 trepte. De ce? In
primul rind pt. ca asta imi da siguranta ca nu voi taia accidental unul dintre canalele RGB
individuale si ca voi avea o imagine completa, cu informatii suficiente in toate canalele.
In al doilea rand, nu costa nimic in plus, in al treilea rand, nu consuma timp in plus, si in
ultimul rand pt. ca imi da posibilitatea de a vedea o imagine expusa corect pe ecranul
LCD al aparatului, in loc de una supraexpusa.

Zion Snow Sunrise, Zion National Park, Utah


Hasselblad SWCM-CF, dedicated Zeiss Biogon 38mm, Fuji Provia 100F
O alta situatie complicata din punct de vedere al expunerii. Nivelul de iluminare era in
permanenta schimbare, necesitand o masurare periodica. In acelasi timp, contrastul era
foarte puternic avind in cadru zapada iluminata de Soare si umbre adanci. A trebuit sa iau
o decizie in ce priveste gradul de intunecare dorit in zapada umbrita. Nu am avut timp sa
expun in trepte deoarece norii au disparut rapid dupa ce am efectuat expunerea de fata.
Cadrul are totusi detalii in toata plaja de iluminari totusi. Zapada umbrita are tonuri
albastre pe film, deoarece este iluminata numai de partea albastra a cerului (umbre
deschise).

Estetica in Fotografie - Partea VI - Cum sa determini expunerea cea mai buna -


continuare

Cuprinsul acestei sectiuni:


1. Prima parte
2. A doua parte
-------------
Estetica in fotografie (cuprins general)

7. Studiaza subiectul pe care il fotografiezi


Se disting trei situatii care trebuie luate in consideratie:

a) obiecte foarte luminoase - expunerea masurata poate fi puternic influentata de aceste


obiecte si poate duce la subexpuneri accentuate. Explicatia sta in faptul ca exponometrul
incearca sa aplice acelasi nivel de 18% la tot cadrul. Daca obiectul din cadru este alb, si il
doresti sa apara alb pe film, o sa trebuiasca sa supraexpui ca sa balansezi tendinta
exponometrului de a il reda gris 18%.
O alta situatie tipica in fotografia de peisaj este zapada. Zapada este alba, foarte
reflectanta si duce in majoritatea cazurilor la subexpunerea imaginilor. Cu majoritatea
aparatelor este necesara o supraexpunere de 1 - 2 trepte, daca se doreste ca zapada sa
apara alba in imagine. Daca zapada este in umbra, nu este nevoie de supraexpunere insa,
decit daca se doreste ca aceasta sa apara mai luminoasa in imagine.
Obiectele si suprafetele reflectante constituie alte situatii in care poate apare o
subexpunere. Reflexii pe apa, obiecte metalice iluminate direct de Soare, sau chiar unii
pereti de munti direct iluminati, trebuie supraexpusi cu 1 - 2 trepte de expunere.

b) obiecte foarte intunecate - acest gen de obiecte duc la supraexpuneri; o situatie tipica
este o scena in contrejour, la rasarit de Soare, cu un profil de munti, copaci, etc. Este
recomandabil sa lasam aceste elemente cit mai inchise ca tonuri, deoarece este foarte
dificil sa obtinem detalii si in cer si in aceste obiecte de relief. In aceste cazuri se
recomanda o subexpunere cu 1 - 2 trepte de expunere, pentru a obtine detalii corecte in
partile luminoase.

c) nivele de iluminare care se schimba rapid - iluminarea unui subiect trebuie


monitorizata continuu; ore critice sant rasaritul, apusul si vreme schimbatoare cu nori in
miscare rapida.

8. Remedierea contrastului excesiv


Ce se intampla cind nu poti obtine o expunere corecta, cu detalii atat in lumini cat si in in
umbre? In primul rand, acest lucru este foarte comun.
Din fericire, exista cateva solutii:

a) folosirea de filtre split gri-neutru: aceste filtre sant impartite in doua: o parte
transparenta la baza si una gris neutru la partea superioara. Partea clara este deobicei mai
mare decat cea gri in raport de 1:2 ori 1:3. Tranzitia intre partea clara si cea gri este
graduala. Aceste filtre se gasesc in diverse densitati de gri, recomandate fiind cele cu 1 -
2 trepte de expunere. Ele se plaseaza intr-o rama in fata obiectivelor si se culiseaza in sus
sau in jos pana tranzitia vizibila in vizorul aparatului este la locul potrivit. O folosire
tipica este cea in cazul unui cadru cu cer foarte luminos, cum exista la rasarit ori apus.

Aceste 3 imagini sunt un exemplu perfect de "sandwich" digital. Am facut o singura


imagine a acestui subiect si, cand am prelucrat-o in converterul RAW, am observat ca nu
pot obtine detalii atat in lumini cat si in umbre in acelasi timp. Am hotarat atunci sa fac 2
conversii, una pentru lumini si una pentru umbre. Apoi am combinat cele doua fisiere in
Photoshop. Aceasta procedura nu ia mai mult de cateva minute si produce rezultate foarte
bune. Imaginea din dreapta este rezultatul final.

b) conversia RAW pentru lumini si umbre. In momentul fotografierii nu exista multe


posibilitati de a compensa expunerea pentru o gama larga de contraste in afara de
folosirea unui filtru gradual neutru. Poti fotografia subiecte cu contraste mai slabe, care
nu depasesc posibilitatile aparatului ori ale filmului intrebuintat, dar aceasta abordare
limiteaza substantial gama de subiecte interesante. Dar daca inregistrezi o imagine in care
gama de contrast este peste capacitatea aparatului ori filmului, pasul urmator este
compensarea acestui contrast in laborator.
O procedura foarte eficienta pentru imaginile digitale este de a face o conversie RAW
separata pentru lumini si umbre. Aceasta tehnica este foarte utila cind nu poti obtine toate
detaliile intr-o singura imagine convertita din RAW. Pentru inceput, ajusteaza luminile cu
ajutorul optiunilor de control al expunerii din programul de conversie. In mod normal, o
sa trebuiasca sa reduci expunerea imaginii originale. Apoi, termina conversia si salveaza
imaginea. Urmatorul pas este asemanator, folosind fisierul original, pentru ajustarea
umbrelor. Aici o sa fie necesara o crestere a expunerii pt. a obtine ceva detalii in umbre.
In final, faci conversia si salvezi un al doilea fisier.
Urmatorul pas este deschiderea celor doua imagini in programul de editat. Poti suprapune
una dintre imagini peste cealalta intr-un canal separat, avand grija ca alinierea celor doua
imagini sa fie perfecta. Se adauga un nivel de mascare [Layer mask] la acest canal si
folosind pensula de stergere [Eraser brush], cu un setting moale si larg, stergi partile din
imaginea superioara pe care doresti sa le elimini. De exemplu, daca imaginea superioara
este cea ajustata pentru lumini, stergi partile umbrite din ea. Ce ramane este partea
umbrita corect din imaginea inferioara.

c) scanare pentru lumini si umbre. Un procedeu similar se foloseste si in cazul scanarii


unui diapozitiv ori negativ. Se scaneaza de doua ori suportul, o data pentru lumini, si o
data pentru umbre. Se deschid ambele imagini in programul de editare si se urmeaza
procesul descris mai sus. Atentie marita la scanare, pt. ca filmul poate sa se miste intre
scanari si apar imagini nealiniate perfect in "sandwich-ul" final!
O intrebare frecventa este: "de ce nu se converteste normal din RAW ori nu se scaneaza o
singura data o imagine, si apoi poate fi ajustata in programul de editare folosind optiunile
de "curves", "dodging", ori "burn-in"?" Desigur, se pot aplica si aceste metode pentru
imagini cu necesitati de corectie mici, dar pentru imagini cu necesitati mari, procedeul
descris mai sus este cel mai indicat.

d) sandwich-uri digitale. In unele cazuri, procedeul descris nu este suficient pentru a


obtine o imagine finala buna din simplul motiv ca imaginea originala nu contine
suficiente informatii (detalii) atat in lumini cat si in umbre. Dar, folosind diverse trepte de
expunere, in mod sigur o sa aveti imaginile necesare pentru a produce in final o imagine
combinata ideala. Cateodata, una dintre imagini contine toate detaliile necesare,
conversia separata a unui singur cadru ne mai fiind necesara. Folosind doua imagini
separate, acestea se pot suprapune in programul de editare si obtine imaginea corecta
finala. Cum alinierea celor doau imagini trebuie sa fie perfecta, este necesara folosirea
unui trepied la fotografiere. Mai greu este de obtinut aceasta aliniere in cazul filmului,
care chiar daca aparatul este performant si se foloseste un trepied solid, pot apare
diferente de aliniere.

Desigur, este mult mai eficient sa ai rabdare si experienta in momentul inregistrari


imaginilor, decit sa petreci mai mult timp in post-procesare.
Lower Ruin, Tonto National Monument, Arizona
Linhof Master Teknica 4x5, Schneider 75mm, Fuji Provia 100F

Aceasta imagine a fost produsa prin combinarea a doua imagini scanate separat dupa
doua diapozitive. Avand de a face cu un contrast excesiv in cadru, am hotarat sa folosesc
doua expuneri diferite pentru a capta detalii atat in cer cat si in primul plan. Am combinat
cele doua imagini in Photoshop prin suprapunere si cu o masca de ajustare. Am sters apoi
partile din imaginea superioara care nu doream sa le salvez, dar am lasat peretele din
dreapta complet negru si fara detalii, pentru a accentua contrastul din cadru.

9. Utilizarea unui exponometru de mana


Cateva exponometre si modul lor de folosire puteti gasi in aceasta pagina.

10. Cateva exercitii utile

a) determinarea contrastului general intr-un cadru


Un exercitiu simplu de masurare a partilor celor mai intunecate si luminoase din cadru.
Un spotmetru este foarte util in acest caz, dar se poate incerca si cu exponometrul intern
al aparatului sau un exponometru manual. Daca folositi aparatul, trebuie sa va apropiati
de aria care trebuie masurata in asa fel incat sa nu intre in cadru si alte elemente mai
luminoase ori mai intunecate. Un teleobiectiv ajuta in acest caz, avand unghiul de
incadrare mai mic. Unele aparate moderne au si masurare spot pe care o puteti folosi in
acest exercitiu. Odata masurate cele doua suprafete, numarati cite trepte de expunere
exista intre ele.
Aceasta este plaja de contraste din cadrul dumneavoastra.

b) masoara suprafetele importante din cadru si noteaza-le pe o schita a cadrului


Cand am inceput sa folosesc aparate de studio, obisnuiam sa desenez cu ajutorul
geamului mat al aparatului, o schita a subiectului. Apoi, folosind un spotmetru, masuram
suprafetele importante din cadru si notam pe schita valorile corespunzatoare. Comparand
mai tarziu imaginile marite cu aceste schite, m-au ajutat sa inteleg relatia intre lumina si
film si cum aceste valori sunt transpuse pe hartia fotografica. Daca folositi un aparat de
format 35mm, ori un aparat de format mediu, se poate schita subiectul separat. Calitatea
finala a desenului nu este importanta, dar e important sa notati valorile de expunere
corect.
Mai jos este un exemplu de schita si subiectul respectiv. Cum spotmetrul folosit reda
luminozitatea din cadru in valori de expunere [EV=exposure value], numerele reprezinta
diferenta de luminozitate intre diverse arii din cadru, fara sa faca referire exacta la un
cuplu de diafragma+viteza de obturare. Ca sa puteti folosi astfel de valori de expunere,
trebuie ca sa asociati aceste valori cu o sensibilitate de film si o deschidere de diafragma
ori viteza de obturare. Desigur, nu este necesar sa folositi EV, puteti nota direct
combinatia de f si T [deschidere de diafragma si viteza de obturare] pt. filmul ori
sensibilitatea folosita in acel moment. Trebuie insa sa mentineti unul dintre parametrii
constanti. De exemplu daca mentineti un timp de expunere de 1/125 sec si variati
diafragma in functie de aria masurata, veti avea diverse valori in cadru de genul
f/16+1/125, f/8+1/125, f/2.8+1/125, etc. Plaja de contrast va fi data de diferenta intre f/16
si f/2.8, adica va fi de 5 trepte de expunere [ori EV].
Bridge Mountain, Zion National Park, Utah
Arca Swiss 4x5 monorail view camera, Rodenstock 210mm, Polaroid Type 52 B&W film

c) fotografiati un subiect cu diverse trepte de expunere


Fotografiati cu +5 si -5 trepte de expunere peste/sub expunerea corecta data de aparat.
Ideea este de a va acomoda cu plaja de contraste pe care poate sa o redea aparatul ori
filmul dumneavoastra.

d) memorati plajele de diafragme si viteze. Ajuta in situatii cand variatia de iluminare


este foarte rapida, ca in cazul rasaritului si apusului.

e) determinati toleranta la contrast specifica aparatului ori filmului folosit


Cititi sectiunea 4 de mai sus.

The Hoodoos at Sunset, Lake Powell Area, Arizona


Linhof 4x5 Master Teknica, Rodenstock 150mm, Fuji Provia 100F
11. Concluzii
In cazul imaginilor de tip rasarit, apus, contrastul intre cer si subiect este extrem.
Diapozitivul original are detalii suficiente in toate partile luminoase si intunecate, dar a
trebuit sa folosesc mai multe masti de transformare pt. a obtine imaginea finala pe hartie
la o calitate buna. Am "deschis" umbrele si am "inchis" luminozitatea excesiva din nori.

Scopul invatarii expunerii nu se reduce numai la stabilirea "expunerii corecte".


Majoritatea aparatelor realizeaza acest lucru automat si dau rezultate bune in majoritatea
cazurilor. Avand acces la functia de histograma, putem vizualiza cum va apare imaginea
finala cand va fi expusa. Cunoasterea aprofundata a expunerii duce la un control marit
asupra imaginii finale si ne da posibilitatea de a realiza o imagine asa cum ne-o
inchipuim noi, si mai putin cum ne recomanda aparatul. Pentru a ajunge la acest punct,
trebuie mai intai sa invatam sa masuram plaja de contraste din cadru. Nici un aparat nu
face acest lucru in mod automat.

Deasemenea, trebuie sa determinam cum dorim sa redam in imaginea finala obiectele din
cadru. Cum am vazut mai sus, subiectele cu contrast extrem vor rezulta in expuneri
incorecte. Dar avand la indemana informatii privind modul de reactie al filmului ori
sensorului la o anumita plaja de contraste, putem expune in asa fel incat sa obtinem
imagini finale care se pot post-procesa cu rezultate foarte bune.

Dar, obtinerea unei imagini finale bune pentru tipar nu este suficient. Alte variabile
trebuie luate in consideratie. Care sunt aceste "alte variabile"? Cum decidem ce imagini
trebuie pastrate si care nu? Cititi in partea a VII a acestor articole.

TIPS and TRIKS

Fotografie de exterior
Cum sa fotografiem vantul!
De fapt, efectul vantului asupra copacilor sau pomilor (de preferat infloriti): folositi un
aparat foto digital, montat pe trepied, iar pe obiectiv aplicati un filtru gri-neutru, de
polarizare sau ambele, pentru a obtine un timp de expunere cat mai lung. Prindeti in
cadru si trunchiul copacului, care va iesi clar, nemiscat. Fotografiati in rafala. Unele
fotografii vor fi fara valoare dar cateva pot sa arate spectaculos! - Cristian Apetrei

Filtru de polarizare si parasolarul


Folosirea filtrelor de polarizare implica accesul la inelul sau anterior, pentru rotire in
pozitia corecta. Parasolarele actuale, in forma de petale sunt deseori destul de adanci
pentru a face dificil accesul la filtrul de polarizare.
Solutia? Practicati un orificiu, rotund sau dreptunghiular, la baza parasolarului, ca sa
puteti avea acces cu indexul stang la filtrul de polarizare.
Cel mai bine, acest orificiu este pozitionat in stanga jos (in coltul opus butonului
declansator), pentru a nu intra prea multa lumina nici in incadrarea peisaj, nici in cea
portret. - CSR
Fotografia de peisaj
"Fotografia de peisaj este testul suprem pentru un fotograf, si deseori cea mai mare
dezamagire!" (Ansel Adams) - CSR

Cum expunem cerul la asfintit


Nu exista o reteta universal valabila!
Ca punct de pornire pentru determinarea expunerii, masurati pe o zona de cer aflata in
apropierea Soarelui care asfinteste, dar aveti grija sa nu includeti si soarele in aria de
masura. Aceasta regiune va deveni expunerea pentru griul mediu. Daca vreti sa obtineti
un cer mai dramatic, subexpuneti cu o treapta.
In continuare, experimentati!
- Marian Gadea

Condensul pe aparatul foto


Daca dupa ce ati umblat cu aparatul pe afara, prin frig, si il aduceti in casa, la caldura,
exista riscul aparitiei condensului. Pentru a diminua acest risc, puneti aparatul intr-o
punga etansa si apoi intrati in casa. In cateva ore aparatul ajunge la temperatura din
camera si nu mai exista risc de condens.
Daca totusi acesta a aparut, deschideti compartimentele cardului si bateriei, scoateti
bateria si cardul si lasati aparatul departe de sursele de caldura pentru evaporarea
condensului.
In nici un caz nu iesiti inapoi afara, daca aparatul prezinta condens; condensul poate
ingheta si functionarea lui va fi aleatorie. - Calin-Stefan Ragalie

Prtret in exterior cu blitz


Una dintre cele mai bune si mai simple cai de a obtine portrete in exterior este de a folosi
si blitzul. Lumina blitzului va deschide zonele umbrite de pe fata personajului. Daca
blitzul nu declanseaza (din cauza luminii puternice a Soarelui), treceti-l in modul "Force
on", iar aparatul pe orice alt program decat "Auto".
Ramane doar sa reduceti putin din puterea blitzului (-1 sau - 2, de la caz la caz). - CSR

Eterna problema a orizontului


Vreti sa faceti o fotografie in care orizontul sa fie... orizontal, dar nu aveti un reper dupa
care sa va orientati? Incadrati asa cum credeti ca ar fi cel mai corect; inclinati usor spre
stanga si declansati; reveniti la pozitia anterioara si declansati inca o data; repetati
fotografia inclinind acum usor la dreapta. Din trei imagini, aveti mai multe sanse ca una
sa fie corect incadrata. - CSR

Cum sa fotografiem un peisaj


Pentru a fotografia cu succes peisajele, incercati urmatoarea metoda: pregatiti-va
minutios -> mergeti in locuri deosebite -> acomodati-va -> priviti -> identificati
trasaturile definitorii ale locatiei -> alegeti-o pe cea care vi se pare cea mai semnificativa
-> gasiti modalitatea de a o transpune intr-o imagine -> declansati! - CSR
Animale salbatice
Visati la calatorii lungi, in tari exotice, pentru a fotografia animale salbatice? Puteti
incepe printr-o vizita la... cea mai apropiata gradina zoologica. Puneti pe aparat obiectivul
cu focala cea mai lunga si exersati "calatoria" dvs. in primele ore ale zilei, cand vizitatorii
sunt mai putini iar animalele mai active. Cautati sa eliminati din imagine atat prim-planul
- gratiile custilor, cat si fundalul - adaposturile animalelor. Trepiedul este obligatoriu! -
CSR

Portretul in exterior
Una dintre cele mai frecvente greseli la fotografia de portret in exterior este neglijarea
fundalului. Exemplul deja intrat in legenda este cel cu florile care "cresc din capul
subiectului". Pentru a evita aceasta eroare, examinati cu atentie prin vizor, rapoartele ce
se stabilesc intre portret si obiectele din fundal. Solutii: modificati punctul de statie al
persoanei sau chiar al fotografului; utilizati o diafragma cat mai deschisa; folositi un
obiectiv cu distanta focala cat mai lunga. - Dragos Bora

Panorame
Daca doriti sa obtineti panorame cat mai corecte, stabiliti parametrii de expunere si apoi
pastrati valorile determinate pentru intreaga serie. Utilizarea autoexpunerii determina
obtinerea de fotografii ale caror margini sunt expuse diferit si deci dificil de suprapus. -
Calin-Stefan Ragalie

Efectele de lumina in macrofotografierea florilor


A fotografia flori a devenit banal. Pentru ca imaginea ta "despre o
floare", totusi, sa sara in ochii privitorului, e bine sa utilizezi
diferite efecte de lumina (poate chiar o lanterna cu bec halogen). Secretul unei
macrofotografii reusite este o iluminare perfecta si o profunzine de camp cat mai mare.
Lumina care poate oferi cele mai multe satisfactii este contralumina
(naturala sau artificiala nu conteaza), care, uneori, poate fi partial
compensata cu lumina dirijata de pe o oglinda (ovala sau 10 x 10 cm) sau de pe o
suprafata de reflexie (foaie alba de hartie sau altceva) spre centrul de interes vizual al
imaginii. Ganditi-va cat de bine arata cromatic nervurile unei petale de floare in
contralumina, la care se observa atat structura sa interna dar si suprafata externa.
Din punct de vedere compozitional e bine daca lumina nu aplatizeaza imaginea ci o
incheaga pe mai multe planuri de iluminare.
- Vasile Gheorghe

Nu aveti gray-card?
Un truc aflat totdeauna la "indemana" pentru determinarea expunerii: masurati lumina
reflectata de palma si supraexpuneti cu o treapta. Variatiile de la o persoana la alta sunt
sub o diafragma. - CSR

Trepied instabil - expuneri cu timp lung


Pentru expuneri mai mari de cateva secunde pe un trepied instabil se poate utiliza
urmatoarea smecherie: acoperiti fata obiectivului cu mana (fara a-l atinge dar cu grija sa
nu intre ceva lumina pe langa), apasati declansatorul si-l blocati. Dupa stabilizarea
aparatului, descoperiti obiectivul, numarati timpul de expunere si-l acoperiti din nou
deblocand apoi declansatorul. - Marcel Eremia

Imagini neclare sau miscate


Cauza: Viteza de declansare prea lenta
Solutie: Pentru imagini cu subiecte fixe, foloseste o viteza de declansare nu mai mare de
1/30 daca aparatul este tinut in mina. Ptentru subiecte in miscare, foloseste viteza cea mai
mica posibila, nu mai mare de 1/250.

Cauza: Sustinere incorecta a aparatului in mina


Solutie: Aparatul se sustine cu o mina, cealalta sustinind obiectivul. Mina care tine
obiectivul trebuie sa fie sub obiectiv, obiectivul sa se sprijine in palma. Reglarea distantei
focale sau/si a diafragmei se face cu unul-doua degete, fara sa misti mina de sub obiectiv.
Apasa incet si continuu pe butonul de declansare.

Cauza: Reglare incorecta a distantei


Solutie: Reglarea distantei se face in general urmarind imaginea in vizor, folosind prisma
de ajutor din centrul vizorului, ori diversele automatisme oferite de aparat. Pt. purtatorii
de ochelari, este necesara adaugarea de lentile corectoare pe vizor daca aparatul permite
aceasta optiune.

Cauza: Obiective murdare


Solutie: Un obiectiv cu pete de grasime, plin de praf, nu va oferi o imagine la
posibilitatile sale optime; curatirea obiectivului periodic, folosind numai hirtie ori
materiale specific destinate acestui scop, ca si folosirea unui filtru incolor UV atasat
permanent, va elimina aceasta problema. - Ara G.

Fulgerele
Fulgerele se pot fotografia cu usurinta daca aveti pe aparat timp de expunere B sau T. Un
stativ si un declansator flexibil cad bine. Este recomandat ca timpul de expunere sa fie
destul de lung ca fundalul sa se expuna corect (arata bine un oras iluminat sau un cer cu
nori de o nuanta inchisa de albastru). Nu va mai ramane decat sa apasati, sa asteptati sa
intre 1-2 fulgere si sa va luati degetul. Atentie! Imaginile cu mai mult de 3 fulgere pot fi
foarte incarcate, evitati-le! - Ufo

Stropi de apa cu zahar


La fotografierea florilor sau a diferitelor obiecte arata mai bine daca sunt stropiti cu apa.
Daca amestecam putin zahar in apa, avem doua avantaje:
1. Stropii stau mai bine, nu curg, lichidul fiind mai vascos.
2. Insectele "par" mai interesate de floare. - Ufo

Florile
Trei trucuri utile pe care le puteti folosi atunci cand fotografiati flori. 1. Folositi un camp
de profunzime cat mai mic 2. Pozitionati florile pe un fundal inchis (pentru asta puteti
folosi o haina) 3. Fotografiati in contra-lumina. - Lucian Brandus

Momentul zilei
Cele mai bune momente de fotografiat sunt dimineata si seara atunci cand lumina cade
lateral fata de subiect si lasa umbre lungi. Toamna tarziu, iarna si primavara se poate
totusi fotografia si in timpul zilei. Pentru o fotografie nocturna de oras cel mai bun
moment este seara dupa ce soarele a apus si incep sa se aprinda luminile. Atunci cerul
inca este luminat iar lumina strazii compenseaza lumina cerului. - Lucian Brandus
Compozitie
Despre fotografie
O fotografie nu este un accident, este un concept! (Ansel Adams). - CSR

Trepiedul va ajuta la compozitia imaginii


Mai ales in fotografia de peisaj, trepiedul va permite timpul necesar pentru a analiza pe
indelete compozitia cadrului: este orizontul orizontal? Daca scoatem din cadru piatra
aceea din stanga e mai bine? Profunzimea de camp trebuie marita sau micsorata? -
Marian Gadea

Optiuni de compozitie
Desi nu dureaza mai mult de 1/30 secunde sa expuna o fotografie, unora le trebuie o viata
intreaga sa o explice. (Brooks Jensen) - CSR

Linii in cadru
Liniile din cadru pot conduce privitorul spre subiectul de interes. Liniile diagonale sunt
foarte dinamice, pe cand cele serpuitoare - serene. Pot fi folosite ca linii conducatoare: un
drum, o poteca sau chiar o umbra! - Marian Gadea

Peisaj sau portret?


In fotografia de exterior, regula este ca subiectele inalte cum ar fi cladiri sau cascade sa
fie incadrate in modul portret, iar fotografiile de grup sau peisajele de exemplu, sa fie
incadrate "pe lat". Dar nici o regula nu este scrosanta! Cel mai bine realizati cateva cadre
in fiecare dintre incadrari. - Marian Gadea

Exercitii fara aparat


Se pot face exercitii de incadrare-compozitie fara aparat.
Un exemplu simplu: formati un dreptunghi cu degetele mari si aratatoarele de la ambele
maini in raportul (aprox.) 2/3 si priviti subiectul prin el cu un ochi ca la fotografiere. Prin
apropierea si departarea acestui "cadru" de ochi se simuleaza zoom-ul iar prin deplasarea
laterala se fac exercitiile de incadrare-comopzitie.
- Viorel Capruciu
Despre educatie
Pentru educarea simtului artistic, orice vizita intr-un muzeu sau colectie de lucrari de
pictura este bine-venita! Analizati cele mai valoroase lucrari si incercati sa intelegeti de
ce pictorul a ales acea compozitie si nu alta. Albumele despre pictura va pot ajuta, desi
reprezinta un "ochi secund". - Dragos Bora

Compozitia imaginii in fotografie


Fotografia are un limbaj vizual propriu. Pentru a stii care ii sunt
elementele e bine sa cunosti "o definitie" a fotografiei. Astfel, Eadweard Muybridge, unul
din pionierii cinematografiei, spune ca fotografia se ocupa de calitatea si cantitatea de
lumina si nu de "exprimarea formelor", care apartin altor genuri de arte vizuale. E bine sa
tii cont de aceasta definitie pentru ca grafia cu lumina, adica fotografia, conspecteaza
"realitatea" sau mai bine definit -fotografia se subordoneaza luminii.
Legat de unealta de lucru, adica aparatul de fotografiat, acesta este doar un instrument
docil aflat la indemana atat in mana fotografului cat si al pictorului. Diferenta dintre
fotografiile unui grafician si al unui fotograf sunt, de cele mai multe ori, de ordin plastic.
Un artist plastic isi va proiecta viziunea in fotografiile realizate iar un fotograf va
observa, in primul rand, lumina si jocul infinit de nuante al reflexiilor si al refractiilor.
Decizia iti apartine!
- Vasile Gheorghe

Compozitie
Atunci cand cuvantul regula este folosit, inlocuieste-l cu ne-regula, intrucat nu exista nici
o regula, ci doar consideratii. - Emanuel

Reusita
Un cadru reusit la o rola de film reprezinta un rezultat bun. - Emanuel

Linia orizontului
O fotografie facuta chiar si la un unghi foarte mic fata de linia orizontului va parea
dezechilibrata, precum un tablou atarnat stramb pe perete. Uitat-te prin vizor si intreaba-
te daca linia orizontului este paralela cu latura de sus sau de jos a vizorului. Daca nu vei
proceda asa, in 90% din cazuri linia orizontului va fi inclinata. - Emanuel

Centrul
Exista o tendinta fireasca de a plasa orice subiect in centrul imaginii, cunoscuta sub
numele de sindromul de tinta/colimator. Incearca sa plasezi subiectul oriunde, dar nu in
centru. Centrul este o zona extrem de importanta intr-o imagine; totusi, cand subiectul
este plasat in centru, devine atat de puternic incat nimic altceva nu poate concura cu el. -
Emanuel

12 fotografii
12 fotografii semnificative intr-un an reprezinta o �recolta� buna (Ansel Adams) -
Emanuel

Incadrarea stransa
Fa o plimbare in jurul vizorului � uita-te in partea de sus, in partea de jos, in stanga si in
dreapta vizorului. Subiectul tau trebuie aproape sa atinga aceste margini. Daca lucrurile
nu stau asa, apropie-te de subiect. - Emanuel
Fotografie de studio
Cum sa eliminam reflexiile nedorite ale ochelarilor
Cand fotografiati in studio persoane care poarta ochelari, aveti toate sansele ca luminile
din studio sa determine reflexii parazite in lentilele ochelarilor, daca persoana se uita fix
in obiectiv. Remediul: rugati persoana sa aplece sau sa roteasca usor capul dar sa pastreze
contactul vizual cu dvs. In acest mod, reflexiile parazite vor fi proiectate in alta parte, nu
in obiectiv. - Cristian Apetrei

Focalizare precisa pentru autoportret


Daca doriti sa realizati singuri o fotografie autoportret, focalizarea poate fi uneori o
problema. Pentru solutionarea ei, montati aparatul foto pe trepied si plasati in locul unde
va veti aseza dvs., vertical, o carte. Realizati manual punerea la punct iar, daca lucrati
digital, faceti o fotografie de proba si verificati focalizarea corecta.
Legati o sfoara de trepied si marcati cu un semn distanta pana la carte. Setati aparatul pe
autodeclansare (10 sec), ca sa aveti timp sa va asezati in locul subiectului - test, exact la
distanta marcata pe sfoara. - CSR

Exercitii foto portret


Daca vreti sa va perfectionati in fotografia portret de studio, exersati folosind ca model o
persoana cunoscuta sau chiar apropiata. Ii stiti deja "plusurile" si "minusurile" iar
comunicarea este mult mai usoara. - CSR

Ciorapi de dama pentru o imagine mai "moale"


Daca doriti sa aveti o imagine mai moale dar n-aveti bani pentru filtre, incercati sa puneti
un ciorap de dama negru pe obiectiv. Puteti sa il prindeti cu un elastic folosit la legarea
borcanelor. Singura problema: functioneaza bine numai la diafragme mari. Puterea
efectului se poate modifica intinzand mai mult sau mai putin ciorapul. - Ufo

Broboane de apa
Cu siguranta ati vazut fotografii publicitare cu sticle sau pahare pline de broboane si in
momentul in care ati incercat sa realizati si dumneavoastra ati constatat ca este foarte
greu sau aproape imposibil. Secretul este utilizarea unor "accesorii" care permit
"broboanelor" sa ramana pe sticla destul de mult timp cat sa ne permita fotografierea in
tihna a produsului. Aceste "accesorii" sunt destul de scumpe si mai dificil de procurat
insa exista si o metoda mai "casnica" cu rezultate destul de bune. Luati sticla sau paharul
si lustruitil bine cu o crema pe baza de silicon apoi cu ajutorul unui pulverizator, utilizat
la solutile pentru spalat geamuri, pulverizati un strat fin de alpa pe toata suprafata
obiectului. - Lucian Brandus

Camp de profunzime
Ati dorit uneori sa realizati fotografii in care subiectul sa fie clar iar funalul sa fie blurat?
Solutia este manipularea campului de profunzime. Profunzimea depinde de doi
parametrii: diafragma folosita si distanta focala a obiectivului. Daca doriti un camp de
profunzime cat mai redus folositi o diafragma deschisa si o focala lunga. Daca din contra
doriti un camp de profunzime maxim folositi diafagma inchisa si focala scurta. - Lucian
Brandus

Eliminarea umbrelor nedorite


Ati constatat probabil ca atunci cand fotografiati un obiect folosind mai multe surse de
lumina pe masa pe care este asezat obiectul apar o gramada de umbre tradand
pozitionarea luminilor. Pentru a scapa de acestea asezati obiectul pe o masa de sticla
peste care puneti fundalul. Sub masa pozitionati o sursa de lumina cat mai puternica
astfel incat umbrele sa se atenueze sau chiar sa dispara. - Lucian Brandus

Fotografie digitala
"Copyright" in familie
Pentru a evita dezbaterile de genul: "eu am facut poza asta... ba eu!", cand exista doi
utilizatori (ex: sotul si sotia) pentru o singura camera digitala, utilizati fie carduri diferite,
fie trageti un cadru de identificare a fotografului (de exemplu mana). - Daniel
Simionescu

Vreti o camera foto digitala mai buna?


Doriti sa obtineti fotografii digitale de calitate cat mai buna, desigur, si vreti o noua
camera foto? Nu va lasati pacaliti de numarul mare de MegaPixeli, uitati-va in primul
rand la dimensiunile senzorului (diagonala - masurata in inch sau laturile sale - masurate
in mm) si care apar in specificatiile tehnice ale modelului dorit. - Marian Gadea

Cum fotografiem notitele de pe tabla


Daca, stiindu-va fotograf, la sfarsitul unei sedinte importante, seful va cere sa copiati
notitele si schemele de pe tabla, le puteti fotografia!
Trebuie doar sa tineti cont ca:
- ajustati corect balansul de alb;
- supraexpuneti cu 1 IE;
- daca nu aveti lumina suficienta, cresteti ISO pentru a nu obtine fotografii miscate;
- vizati in centrul tablei si tineti camera paralela cu planul tablei;
- daca tabla este prea lunga si nu incape intr-un singur cadru, faceti mai multe imagini si
le compuneti intr-o panorama. - Marian Gadea

Cum resetam contorul aparatelor foto digitale


Daca imprumutam carduri de memorie la prietenii cu acelasi aparat foto digital, vom avea
surpriza sa constatam ca indexul referitor la numarul de fotografii efectuate cu aparatul
nostru va fi dat peste cap. Nu este o catastrofa, caci poate fi remediata.
Cand au de salvat un fisier, camerele foto digitale cauta cel mai recent creat director de
pe card si ultima imagine din acel director, augumenteaza cu "1" si salveaza fotografia
curenta cu acest nume.
Metoda 1. Scoateti bateria / acumulatorii camerei, inclusiv bateria auxiliara pentru ceas
si data. Dupa cateva ore, data si ceasul camerei vor fi cele din firmware. Dupa montarea
celor doua surse de energie, totul revine la "O". Copiati pe cardul de memorie ultimul
dvs. director si ultima fotografie pe care ati efecuat-o, iar aparatul va porni numaratoarea
de la aceasta.
Metoda 2. Daca metoda 1 nu functioneaza, va recomandam ca cautati in cartea de
utilizare a camerei dvs. numarul maxim de directoare si de fisiere pe care le permite. De
exemplu: "999 directoare" si "999 fisiere in fiecare director". Redenumiti directorul de pe
card ca fiind "999" iar cel mai recent fisier din acest director "...996.jpg". Patru fotografii
sunt suficiente pentru a reseta contorul camerei. Copiati pe cardul de memorie ultimul
dvs. director si ultima fotografie pe care ati efecuat-o, iar aparatul va porni numaratoarea
de la acestea. - CSR, Marcel Neag

Pentru imagini mai corecte


Chiar daca nu dispuneti de posibilitatea etalonarii hardware a redarii culorilor pe monitor,
exista cateva metode la indemana oricui pentru a obtine imagini cat mai corecte:
1. plasati monitorul in asa fel incat sa nu bata lumina solara directa pe el;
2. executati o descarcare electrostatica (degaus) cel putin saptamanal;
3. curatati ecranul monitorului, tot saptamanal, de praful atras electrostatic;
4. renuntati la imaginile din desktop, frumoase, colorate, dar care, in timp, altereaza
reproducerea culorilor. - Dragos Bora

Economisiti energia din baterii


Daca intentionati sa faceti mai multe fotografii in timp scurt, este mai economic sa lasati
camera foto digitala pornita, decat sa o porniti si sa o opriti de fiecare data. In acest fel nu
veti mai consuma curent cu retragerea si respectiv extinderea obiectivului. - Calin-Stefan
Ragalie

Efecte speciale din camera


Multe aparate foto digitale va ofera posibilitatea de a obtine efecte speciale direct din
camera (sepia, tonari, etc.). Ca oriunde, exista avantaje si dezavantaje... Avantaje: vedeti
imediat efectul dorit si fotografiile ocupa mai putin loc pe cartela de memorie.
Dezavantaje: daca ulterior doriti sa reveniti, nu veti avea date despre informatia color, si
(rareori, dar se mai intampla!) daca uitati sa treceti inapoi in modul color, va veti trezi
acasa cu o cartela plina cu poze monocrome. - Calin-Stefan Ragalie

Formatul maxim de copie pozitiva


Daca doriti sa stiti care ar fi formatul maxim (in inch) pe carel puteti obtine cu o camera
digitala, impartiti definitia in pixeli la 200. De exemplu 3000 x 2000 pixeli va permite sa
obtineti un print de 15 x 10 inch. Pentru imprimari de calitate maxima, factorul de
demultiplicare este 250 (in cazul nostru, ar rezulta un print de 12 x 8 inch). - Calin-
Stefan Ragalie

Accesorii utile
Cele mai utile accesorii pentru aparatul dvs. digital sunt: o cartela flash suplimentara si
un set de acumulatori de rezerva. Ar fi pacat ca tocmai cand apare un subiect ce ar putea
constitui "fotografia vietii dvs.", sa ramaneti in pana de curent sau sa nu mai aveti spatiu
pe cartela. - Calin-Stefan Ragalie

Zoom digital?
Uitati ca aparatul dvs. digital dispune de zoom digital. Chiar si programele "freeware" de
prelucrare a imaginii realizeaza o decupare a fotografiei de o calitate mai buna. - Calin-
Stefan Ragalie

Comprimarea fotografiilor digitale


Chiar daca dispuneti de o cartela flash de capacitate mica, rezistati tentatiei de a
comprima prea mult fisierele .jpg. Puteti economisi spatiul de pe cartela facind "risipa" de
gandire fotografica. - Calin-Stefan Ragalie

Rezolutia aparatului
Folositi aparatul dvs. digital la rezolutia sa maxima. Utilizarea unei rezolultii inferioare
nu exploateaza toate calitatile pe care producatorul s-a straduit sa le implementeze in
"jucaria" dvs., calitati pe care insa le-ati platit! - Calin-Stefan Ragalie

Idee pentru aparatele... energofage


Cand aveti asa ceva pe mana, nu uitati ca exista si acumulatori (miniacumulatori, sigilati)
cu plumb. Se gasesc la unele magazine de produse electrice si electronice. Pana la
capacitatea de (aproximativ) 10 A/ora au dimensiuni si mase rezonabile. Peste capacitatea
asta... arta cere sacrificii ... Ca pret, de exemplu, unul la o tensiune de 6V si capacitate de
4 A/ora costa aproximativ 200.000 lei. - Dragos Bora

Sensibilitatea aparatului
Majoritatea aparatelor digitale permit selectarea sensibilitatii insa calitatea imaginii
obtinute scade odata cu cresterea acesteia. De aceea atunci can doriti obtinerea unei
imagini de calitate maxima, cu un zgomot in imagine cat mai redus, folositi cea mai putin
sensibila setare si utilizati daca este cazul un trepied. - Lucian Brandus

declansator flexibil
Aparatele digitale nu mai permit utilizarea declansatoarelor flexibile. Daca totusi doriti sa
utilizati un timp lung de expunere iar trepiedul dumneavoastra nu va ofera cea mai buna
stabilitate puteti folosi cu succes declansarea temporizata care este prezenta pe
majoritatea aparatelor digitale. - Lucian Brandus
Scanarea obiectelor mici
Uneori aveti repede nevoie de o textura a unui material sau de imaginea unui obiect
foarte mic. Cea mai buna metoda ar fi utilizarea unui aparat de fotografiat digital insa nu
aveti asa ceva. Daca aveti insa un scanner sunteti salvat. Puteti folosi cu succes scanner-
ul pentru a captura texturi ale unor materiale sau ale unor obiecte: fire de nisip, boabe de
cafea, agrafe, frunze uscate, etc... Obiectele metalice "dau" foarte bine scanate. Puteti
incerca cu cateva ace de gamalie, monezi, bijuterii, etc... si veti obtine rezultate
surprinzatoare. Deasemenea puteti folosi scanner-ul ca pe un "microscop electronic" ca sa
studiati diferite structuri sau defecte de material. - Lucian Brandus