OTELURI INOXIDABILE AUSTENITICE

Conventional, au fost denumite oteluri inoxidabile, aliajele Fe-C-Cr, care

contin cel putin 12% Cr si au o participare sub 0,1% C. Continutul de 12% Cr
confera otelurilor proprietatea de a se acoperi de un strat pasiv alcatuit in
principal, din oxizi de crom si este aderent, dens, impermeabil si putin solubil,
fapt care-l face rezistent in multe medii agresive.
telurile inoxidabile isi datoreaza proprietatea de baza, rezistenta la
coroziune, fenomenului de pasivare bazat pe formarea unui film protector pe
suprafata produselor. !cest film aderent, continuu si implicit, protector "un oxid
in majoritatea cazurilor# este stabil si se pastreaza timp indelungat in multe
medii. !ceasta stare de pasivitate a otelurilor inoxidabile, se datoreaza prezentei
cromului si se obtine la o concentratie de 12% Cr, concentratie de la care otelul
devine inoxidabil feritic "martensitic#, in functie de continutul de carbon.
$-au creat diverse marci de oteluri inoxidabile, adaugand aliajelor Fe-C-
Cr diverse elemente de aliere ca% nic&el, molibden, mangan, cupru, titan, niobiu,
siliciu, bor, aluminiu, care au ca scop marirea rezistentei la coroziune si
imbunatatirea proprietailor mecanice si fizice.
3.1. CLASIFICAREA OTELURILOR INOXIDABILE
'lementele de aliere ale otelurilor au ca scop principal marirea rezistentei
la coroziune si imbunatatirea proprietatilor mecanice si fizice. !ceste elemente
de aliere pot fi alfagene "Cr, (o, $i, )i, *b#, care maresc domeniul de existenta
al solutiei solide "# si gamagene "C, *i, (n, *# care maresc domeniul de
existenta al solutiei "#.
$tructura otelurilor depinde de participarea elementelor cu caracter
alfagen si gamagen din compozitia lor. Cromul si nic&elul sunt elemente
reprezentative pentru elementele alfagene, si respectiv gamagen, structura
+,
otelurilor inoxidabile fiind afectata de raportul dintre ec&ivalentul in crom si
ec&ivalentul in nic&el% '
Cr
si '
*i
.
E
Cr
= Cr + Mo + 1,5 Si + 0,5 Nb
E
Ni
= Ni + 30 C + 0,5 Mn + 30 Ni
unde% - Cr, (o, $i, *b - reprezinta continutul procentual al acestor elemente-
- *i, C, (n, * - reprezinta continutul procentual al acestor elemente-
)inand cont de aceste relatii de calcul ale ec&ivalentelor, structura
otelurilor inoxidabile, in cazul racirii rapide, va fi cea prezentata in diagrama
$c&aeffler.
Fig...1.1. /iagrama $&aeffler
/aca se tine seama si de influenta temperaturii de laminare a otelurilor,
relatiile de calcul ale ec&ivalentelor '
*i
si '
Cr
vor fi %
E
Cr
= Cr + 3 Si + Mo
E
Ni
= Ni + 21 C + 0,5 Mn + 11,5 N
si diagrama $c&aeffler se va transforma si va avea aspectul din figura de mai
jos%
+0
% '
*i
.2
21
10
2
0
0 2 10 21 .2 10
%'
Cr
!
!3(
0%F
,%F
10%F
20%F
!3F
% '
*i
.2
21
10
2
0
0 2 10 21 .2 10
%'
Cr
!
!3(
F3(
0%F
,%F
10%F
20%F
10%F
20%F
100%F
Fig...1.2. /iagrama $c&aeffler
4n cazul microalierii cu titan si niobiu se recomanda folosirea relatiilor%
E
Cr
= Cr + 3 Si + Mo +10 Ti !"#$ + Nb%
E
Ni
= Ni + 0,5 Mn + 21 C
unde%
- C5 6 0,0.%
- )i56 )i - 17"C-0,0.#3*8-
- *b56 *b - 27"C-0,0.%#3*8.
4n functie de raportul '
Cr
9'
*i
, se pot obtine diverse structuri ale otelurilor
inoxidabile.
'
Cr
9'
*i
$):;C);:!
F ( ! F3( (3F !3F !3( !3(3F
0,011,0
0,12
++
0,12
1,01
212
11.
112
12,
Clasificarea otelurilor inoxidabile se face in functie de matricea
structurala7108%
1. teluri inoxidabile martensitice
2. teluri inoxidabile feritice
.. teluri inoxidabile austenitice.
1. O&'($ri ino)i*#bi(' +#r&'n"i&i,' se caracterizeaza printr-un
continut ridicat de crom, 121+% si continut mai mare de carbon, peste 0,1%C.
4n unele cazuri procentul de carbon atinge valorile 0,10,, si mai rar valoarea
1,0. <entru a le mari rezistenta la oxidare la cald, li se adauga siliciu, iar pentru
marirea tenacitatii sunt aliate cu 21% *i. ;nele calitati ale otelurilor
martensitice contin si adaosuri de titan. 4n functie de continutul de carbon si
crom, aceste oteluri se clasifica in mai multe grupe.
2. O&'($ri -'ri&i,' se caracterizeaza printr-un continut de 0,10,.,%
C si 1,.0% Cr. !cestea sunt oteluri monofazice si deci nu sufera transformari
structurale la incalzire si racire. =a anumite concentratii de carbon si crom, pot
aparea partial transformari structurale martensitice.
telurile inoxidabile feritice prezinta o rezistenta la coroziune superioara
celor martensitice si un pret de cost mai mic decat cele austenitice.
<rin asocierea diverselor elementelor de aliere ale otelurilor feritice, s-au
creat diverse marci de oteluri, care prezinta o structura pur feritica, sau o
structura feritico-martensitica. <rin adaugarea diverselor elemente de aliere ca%
*i, Cu, !l, (o, )i, *b si reducerea continutului de carbon se imbunatateste
+2
comportarea metalurgica la sudare si permite prelucrarea lor prin presare la
rece.
3. O&'($ri ino)i*#bi(' #$"&'ni&i,' se caracterizeaza printr-un continut
scazut de carbon "C>0,1%#, un continut de 122,%Cr si 2.0% *i, avand o
anumita proportie de ec&ivalent in elemente alfagene si gamagene si o stabilitate
a austenitei pana la temperaturi foarte scazute. !ceste oteluri prezinta
performante mari, dar si un pret de cost ridicat si au caracteristici mecanice
deosebite% rezistenta buna la coroziune, se prelucreaza usor prin deformare
plastica si o comportare buna la sudare. ;tilizarea otelurilor austenitice este
limitata uneori de slaba rezistenta la coroziune sub tensiune, mai ales in medii
formate din solutii de cloruri si la temperaturi ridicate.
3.2. CLASIFICAREA OTELURILOR INOXIDABILE AUSTENITICE
1. O&'($ri #$"&'ni&i,' Cr.Ni se caracterizeaza printr-un continut scazut
de carbon si o proportie de 212% Cr si *i. $e fabrica oteluri austenitice cu
proportia Cr-*i de % 12-12- 12-2- 12-10- 12-2- 20-12- 2,-12- 2,-20.
<entru a le mari rezistenta la oxidare la temperaturi ridicate, acestor
oteluri li se adauga siliciu, fapt care contribuie la suprimarea sensibilitatii la
coroziune sub tensiune si ameliorarea comportarii in medii nitrice foarte oxidate.
Combaterea coroziunii intercristaline se realizeaza si prin adaosuri de
titan, niobiu in proportie de , %C. Cresterea prelucrabiliatii prin asc&iere se
realizeaza prin adaosuri de sulf sau seleniu. :educerea pretului de cost al
acestor oteluri se poate face prin inlocuirea partiala a nic&elului, care este
scump, cu mangan sau azot.
2. O&'($ri #$"&'ni&i,' Cr.Ni.Mo sunt oteluri austenitice 12-2 Cr-*i
carora li se adauga 21% (o, cu scopul de a mari rezistenta la coroziune in
solutii de acid sulfuric, cloruri sau acizi organici.
+?
Cresterea rezistentei la coroziune a otelurilor Cr-*i-(o se poate face
prin adaos de 12% Cu sau 21% @ si a stabilizatorilor )i si *b. Continutul de
carbon al acestor oteluri trebuie sa fie foarte mic "C>0,0.%#.
3. O&'($ri #$"&'ni&i,' Cr.Ni.Mn.N sunt caracterizate de un adaos de
mangan, care provoaca modificari ale vitezei critice de racire, dar mentine
structura austenitica la temperatura ambianta.
telurile austenitice Cr-(n sunt sensibile la coroziunea intercristalina,
rezistenta la coroziune neputand fi imbunatatita, deoarece nu se admita peste
1,% Cr si nu se pot folosi adaosurile de titan si niobiu, deoarece s-ar restrange
domeniul de existenta al austenitei.
!lierea cu 20% *i a otelurilor Cr-(n conduce la obtinerea unei
austenite stabile, c&iar daca creste Cr la 20%, si conduce totodata la cresterea
rezistentei la coroziune.
!zotul poate fi folosit ca element austenitizant in otelurile Cr-(n si
amelioreaza proprietatile mecanice ale otelurilor Cr-(n. !daosurile de azot
inlocuiesc o parte din nic&el, contribuind la reducerea pretului de cost al otelului
inoxidabil austenitic.
/. O&'($ri #$"&'ni&o.-'ri&i,'. $tuctura lor este deteminata de ec&ilibrul
intre elementele alfagene "Cr, (o, @, $i, !l, )i, *b# si elemente gamagene "C,
*i, Cu, (n, *#.
4n functie de ec&ivalentul in Cr si *i se constata separarile domeniului
austenitic de cel austenito-feritic.
=a valorile '
*i
612% si '
Cr
61?% se obtine o structura austenito-feritica,
deci prin reglarea continutului in elemente alfagene si gamagene se obtin
structuri mixte de austenita si ferita.
!ceste structuri prezinta dificultati de prelucrare la cald, iar multe dintre
ele au o anumita sensibilitate la coroziunea intergranulara si li se pot modifica
proprietatile prin durificare structurala.
telurile inoxidabile austenito-feritice se caracterizeaza prin continut
scazut in carbon "C 0,0,%#, continut de 2% *i si 2022% Cr.
20
$e aliaza cu 22,, % (o- 1,,% Cu- .% (n, reducand la 2.% nic&elul.
3.3. INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE
!. 4*F=;'*)! C:(;=;4
Cromul este un element alfagen care adaugat in fier, contribuie la
reducerea domeniului , care se restrange sub forma unei bucle. <articiparea
cromului in otelurile inoxidabile este de minim 12%.
21
Fig.....1. /iagrama Fe-Cr
!nalizand diagrama Fe-Cr rezulta ca sub temperatura de 1100C, in
functie de %Cr, pot fi delimitate doua domenii%
- Cr > 1.% - aliaje cu structura partiale sau totala , care pot suferi
transformarea , prin racire lenta sau rapida-
- Cr A 1.% - peste aceasta limita, aliajele sunt feritice si nu pot fi supuse
tratamentelor termice..
22
)rebuie mentionat ca in aliajele, care au o compozitie de 1,% Cr, poate
apare faza , care precipita pe limita grauntilor de ferita, conferindu-i aliajului
fragilitate.
4n aliajele Fe-C-Cr, influenta cromului este de maniera asemanatoare cu
cea prezentata la aliajele Fe-Cr, dar cu alte domenii de existenta ale fazelor ,
si in plus apar si carburi de crom de tipul cementitei aliate "FeCr#
.
C si carbura
aliata Cr
x
C
B
.
Cromul mareste rezistenta otelurilor la coroziune atat la temperatura
ambianta, cat si la temperaturi inalte, acesta crescand odata cu cresterea
continutului de Cr- de la 12 % Cr in sus, otelurile in prezenta unui mediu
oxidant se pasiveaza spontan.
Cromul mareste si rezistenta otelurilor la temperaturi inalte- cu cat
continutul de Cr este mai ridicat cu atat mai mare este rezistenta otelurilor la
oxidare la temperaturi ridicate.
/eoarece cromul formeaza carburi "Cr
2.
C
0
# in oteluri, sub forma de
solutii solide, creste duritatea si fragilitatea otelurilor.
C.4*F=;'*)! *4CD'=;=;4
=a otelurile inoxidabile austenitice si la unele oteluri inoxidabile
martensito-feritice, nic&elul este alaturi de crom, principal element de aliere.
<articiparea nic&elului in otelurile inoxidabile este de minim 2%, pentru cele cu
structura austenitica "clasa Cr-*i# sau de 10%, pentru otelurile cu structura
martensitica sau martensito-feritica.
*ic&elul se dizolvain Fe si-i extinde domeniul de existenta, actionand
asupra coborarii temperaturilor punctelor critice de transformare.
*ic&elul provoaca un important &isterezis de transformare la incalzire-
racire, fapt ce conduce la aparitia domeniului bifazic 3. =a concentratii de
0020% *i, apare suprastructura Fe*i
.
a carei prezenta nu s-a constatat in
otelurile aliate cu nic&el.
2.
!ceasta suprastructura se dizolva in faza la temperaturi mai mari de
++.E.
Fig.....2. /iagrama de ec&ilibru Fe-*i.
4n aliajele Fe-C-*i, influenta nic&elului este asemanatoare cu cea de la
aliajele Fe-*i, in plus favorizand descompunerea cementitei si aparitia
grafitului.
21
!daugarea de nic&el in otelurile cu peste 12% Cr, are ca efect aparitia
unor structuri diferite, ca urmare a actiunii gamagene a nic&elului, dar caracterul
inoxidabil se pastreaza.
4n conditii speciale "respectiv, prin racire rapida# este suficient ca la
otelurile cu 12% Cr si mai putin de 0,,% C, adaugarea de 1% *i sa conduca la
obtinerea unei structuri primare austenitice la temperatura ambianta.
'fectul gamagen al nic&elului este si mai pronuntat daca % *i creste la
2%. 4n sistemul Fe-C-Cr-*i, la 12% Cr si 2% *i, domeniul are o extindere
completa pana la temperatura ambianta, c&iar la racire lenta, daca se mentine
continutul de carbon sub 0,02%.
<roprietatile de rezistenta ale otelurilor *i austenictice scad la cresterea
continutului de nic&el insa plasticitatea si tenacitatea se maresc foarte mult, au o
mare capacitate de ecruisare, influenteaza puternic coeficientul de dilatare
liniara a fierului.
*ic&elul mareste rezistenta otelurilor la coroziunea in aer, apa de mare si
acizi.
$e poate aprecia ca nic&elul, provoaca in otelurile inoxidabile Cr-*i doua
fenomene importante%
a. extinderea domeniului austenitic si marirea stabilitatii austenitei;
b. stabilizarea fazei (FeCr) la temperaturi ridicate si aparitia ei la
concentratii mai mici in crom, comparativ cu otelurile inoxidabile aliate
numai cu crom.
4n acest fel, a luat nastere clasa otelurilor inoxidabile austenitice Cr-*i.
Cresterea continutului in crom si nic&el va produce marirea tenacitatii si
prelucrabilitatii, prin deformare plastica si la cresterea rezistentei la rupere.
:ezistenta la coroziune a otelurilor inoxidabile Cr-*i depinde in special
de prezenta in structura a carburilor de crom, respectiv de faptul daca exista o
austenita cu un grad mare de omogenizare. /aca carburile de crom se separa la
limita grauntilor austenitici, rezistenta la coroziune se va inrautati.
2,
<entru a obtine oteluri rezistente la coroziune se evita separarea
carburilor de crom, fie prin aliere cu titan sau niobiu, fie prin modificarea
elementelor feritizante, lucru care duce la aparitia unei cantitati de 12% ferita,
pe langa austenita.
telul sensibilizat, care are in structura si carburi de crom precipitate la
limitele de graunti, prezinta o mica rezistenta la coroziune, in comparatie cu
otelul stabilizat cu titan sau niobiu.
C. 4*F=;'*)! !=): '='('*)' /' !=4':'
4*F=;'*)! (!*F!*;=;4
element gamagen-
influenteaza puternic diagrama Fe-C, coborand domeniile care corespund
punctelor !
1
si !
.
-
otelurile aliate cu (n prezinta o mare susceptibilitate de crestere a grauntilor
de austenita la incalzire-
favorizeaza aparitia fragilitatii de revenire- creste temperatura de tranzitie
ductil - fragil-
influenteaza puternic comportarea otelurilor la tratamentul termic de calire si
de revenire- creste calibilitatea, creste susceptibilitatea la supraincalzire a
grauntilor de austenita si creste susceptibilitatea la fragilitatea de revenire-
dupa calire si revenire inalta cresc proprietatile de rezistenta si se micsoreaza
plasticitatea-
mareste coeficientul de dilatare termica liniara si micsoreaza
conductibilitatea termica si electrica-
nu mareste rezistenta la coroziune.
20
4*F=;'*)! !G);=;4
in otelurile Cr-*i duce la diminuarea continutului de *i conferindu-le aceeasi
structura austenitica-
contribuie la durificarea austenitica, otelurile Cr-(n-*i-* prezinta
proprietati mecanice mai ridicate-
nu se poate administra azot peste 0,1% deoarece apar tendinte spre
fragilizare, datorita nitrurilor de fier ce se pot separa in timpul exploatarii
otelurilor inoxidabile-
2+
MOLIBDENUL in otelurile Cr-*i, adaugat in proportie de 1-.% contribuie
la ridicarea proprietatilor mecanice la cald. 'ste un element alfagen, care
stabilizeaza ferita. (olibdenul mareste rezistenta c&imica a otelurilor
inoxidabile in acizi reducatori si in prezenta ionilor de clor.
22
0OLFRAMUL este un element alfagen si provoaca o crestere a
proprietatilor mecanice la temperaturi joase si inalte otelurilor inoxidabile
austenitice. @olframul nu modifica rezistenta la coroziune a otelurilor
inoxidabile.
2?
CU1RUL amelioreaza rezistenta la coroziune a otelurilor inoxidabile in
unii reactivi. $e adauga otelurilor inoxidabile pentru a mari efectul austenitizant
al *i.
?0
TITANUL si NIOBIUL au rol alfagen si, datorita afinitatilor fata de carbon,
impiedica formarea carburilor de crom si saracirea austenitei in acest element.
!u rol de stabilizator, respectiv de a impiedica precipitarea carburilor de crom
in cazul incalzirii de lunga durata a otelurilor inoxidabile in intervalul
temperaturilor de 0+....?+.E. $e recomanda ca, continutul in )i si *b sa fie
stabilit in functie de continutul in carbon "%)i62%C, %*b6,%C#.
?1
SULFUL, SELENIUL si FOSFORUL se adauga uneori otelurilor
inoxidabile, pentru a le usura prelucrabilitatea prin asc&iere.
?2
Crystal Structure Data
12#"'
1'#r"on
S3+bo(
S&r$4&$r
B'ri,2&
1ro&o&35' Mo*'(
bcc c42 !2 @ :E
fcc cF1 !1 Cu :E
pBrr&otite &<1 C2
1
!s*i C'
Fe$
2
c<12 C2 Fe$
2
C'
"beta$# m<12 - - :E
"alp&a$# o<122 - - :E
C. Bjrkman and B. Sundman, unpublished work (1987)
?.
<entru a mari rezistenta otelurilor austenitice Cr-*i la temperaturi ridicate
li se adauga SILICIU. !daosurile de siliciu contribuie la suprimarea sensibilitatii
la coroziune sub tensiune si la ameliorarea comportarii in medii nitrice foarte
oxidante.
?1
J. Laa!e and B. Sundman, unpublished work (1987).
?,
3./.TRANSFORMARI STRUCTURALE SI 1RO1RIETATILE
OTELURILOR INOXIDABILE AUSTENITICE
(odificarile structurale ce se pot realiza in otelul austenitic, prin incalziri
si raciri in domeniul cuprins intre temperatura ambianta si punctul de inceput de
topire, sunt destul de nesemnificative cantitativ.
4ncalzirea in domeniul austenitic este insotita de dizolvarea carburilor de
crom, peste limita de solubilitate, variabila cu temperatura "solvul# si de
ulterioara crestere ireversibila a grauntelui austenitic. !ceasta crestere nu este
atat de accentuata si de periculoasa, ca in cazul otelurilor feritice.
:acirea rapida din domeniul austenitic, mentine structura austenitica
metastabila la temperatura ambianta, fara sa sufere imbatranirea naturala. !cest
tratament cunoscut sub denumirea de calire de punere in solutie faciliteaza
extinderea domeniului procentului de carbon din aceste oteluri la 0,0,0,1,%C.
:eincalzirea otelurilor in domeniul ,00200C duce la precipitarea
carburilor de crom, cauza cunoscutului fenomen de coroziune intercristalina.
!tfel, folosirea otelurilor inoxidabile austenitice trebuie facuta deseori cu
prudenta, datorita metastabilitatii austenitei. !stfel, in anumite conditii,
austenita se poate transforma in martensita, ceea ce poate provoca modificari
insemnateale proprietatilor otelului. 4n conditii severe de functionare sunt
necesare tolerante dimensionale stricte, absenta fazei feromagnetice, tenacitatea
ridicata a cusaturii sudate "atat in metalul de baza, cat si in zona influentata
termic#, cerinte care nu pot fi satisfacute de o austenita metastabila.
'ste cunoscut faptul ca in materialele metalice, martensita se poate forma%
la racire rapida "de la temperatura de austenitizare, la temperatura
ambianta#, obtinandu-se martensita de racire-
sub actiunea unor tensiuni, odtinandu-se martensita de tensiuni-
in timpul deformarii plastice, obtinandu-se martensita de deformare
plastica-
in timpul &idrogenarii catodice.
?0
4n aliajele Fe-Cr-*i, in urma transformarii martensitice, din austenita
metastabila "CFC#, se formeaza fie faza martensitica 5 "CHC#, fie faza
martensitica "DC#. Compozitia c&imica a otelului poate influenta aparitia uneia
sau alteia din aceste faze, cat si a diferentei de energie dintre aceste doua faze.
$tudiile lui 'ic&elman si Dull au aratat ca nic&elul, cromul, manganul,
carbonul azotul, siliciu si cobaltul "la care s-a adaugat aluminiu, toriu, vanadiu,
Iolfram# deplaseaza la temperaturi mai joase (
$
, acesta depinzand liniar de
compozitia c&imica.
$-a aratat ca cele doua faze martensitice si 5 sunt faze metastabile,
care la temperaturi inalte se transforma in faza . !naliza prin raze J a aratat ca
transformarea inversa martensita are loc in intervalul de temperaturi
1,0100C, in timp ce transformarea martensitei 5, din otelul 12Cr-2*i,
deformat plastic la rece cu un grad de reducere ,0%, are loc in intervalul
100200C, cu un timp de recoacere de 20 de ore. /ar, in functie de compozitia
c&imca a otelului s-au identificat si alte temperaturi de transformare ale 5%
fie intre ,00000C, fie intre ,+02,0C.
telurile inoxidabile austenitice Cr-*i, au o capacitate de ecruisare prin
deformare plastica la rece, diferita de cea a celorlalte oteluri inoxidabile, in
sensul ca suporta deformatii mari, pana la rupere, simultan cu cresterea de circa
2,, ori a tensiunii.
/urificarea prin ecruisare depinde de stabilitatea austenitei care, in
functie de compozitia, stare initiala si conditiile de deformare, poate sa se
transforme partial in martensita, fapt ce pare sa explice comportarea deosebita a
acestor oteluri in cursul deformarii plastice.
caracteristica mecanica foarte importanta a otelurilor austenitice o
constituie pastrarea ductilitatii ridicate, la temperaturi foarte joase, apropiate de
zero absolut. !ceasta proprietate este starns legata de stabilitatea austenitei,
care nu trebuie sa sufere transformarea martensitica in cursul racirii, ceea ce
?+
presupune un continut de nic&el cu atat mai ridicat, cu cat otelul are mai putin
carbon.
4n stare calita, la austenita otelurilor 12-2 cu 0,0,0,1%C, poseda, alaturi
de rezistenta la coroziune si proprietati mecanice relativ ridicate%
:6,,0, da*9mm
2
-
:
p o,2
620.0 da*9mm
2
-
!
,
61000%-
EC;610.0 daK9cm
2
'6210
,
da*9mm
2
.
!ceste caracteristici sunt foarte sensibile la microstructura, in sensul ca
precipitarea intercristalina a carburilor de crom reduce brusc caracteristicile de
rezistenta si ductibilitate.
3.5. OTELURI AUSTENITICE 1ENTRU IM1LANTURI
*ecesitatea utilizarii in c&irurgia ortopedica a materialelor metalice din
oteluri inoxidabile austenitice a condus la stabilirea si intocmirea unor norme
specifice.
$pecificatiile de compozitie c&imica ale acestor oteluri se situeaza in
general in limitele valorilor prezentate in tabelul ..,.1. Clasa ! se refera la
otelurile inoxidabile avand o proportie de maxim 0.02% C, iar clasa C se refera
la cele care au un continut in carbon de maxim 0.0.%.
'c&ilibrarea compozitiei c&imice pentru a obtine o structura complet
austenitica, fara separari de ferita, impune orientarea continuturilor de Cr, *i,
(n, $i, (o in anumite limite. )otodata aceasta orientare tine cont si de celelalte
efecte pe care compozitia c&imica le are asupra caracteristicilor mecanice si
fizice ale otelurilor inoxidabile austenitice.
Tabel 3.5.1. pecificatiile de compozitie c!imica a doua oteluri
inoxidabile, din clasa ", respectiv clasa #
?2
'lement Clasa ! "%#
".10#
Clasa C "%#
".10=#
Carbon max. 0.02 max. 0.0.
(angan max. 2.00 max. 2.00
$iliciu max. 1.00 max. 1.00
Fosfor max. 0.02, max. 0.02,
$ulf max. 0.01, max. 0.01,
Crom 10.0-1?.0 10.0-1?.0
*ic&el 12.0-10.0 12.0-10.0
(olibden 2.0-.., 2.0-..,
Cupru max. 0., max. 0.,
Fier rest rest
Comitetul !$)( F-1, care se ocupa cu studiul materialelor pentru
implant c&irurgical, a precizat specificatii standard pentru cele . sisteme de
materiale folosite%
otelurile inoxidabile austenitice,
aliajele Co-Cr,
titanul pur si aliajele de titan.
4n tabelul ..,.2. sunt date compozitiile a . tipuri de oteluri inoxidabile
folosite la fabricarea implanturilor c&irurgicale% .10, .10=, .1+ comparate cu
specificatiile standard !$)( F ,,-00 si F ,0-00.
$e observa ca, in general, compozitiile c&imice ale celor trei oteluri se
incadreaza in limitele standard specificate de $ocietatea !mericana pentru
)estare si pentru (ateriale "!$)(#.
Tabel 3.5.$. Compozitiile a 3 tipuri de oteluri inoxidabile% 31&, 31&',
31( comparate cu specificatiile standard "T) F 55*&& si F 5&*&&.
'leme
nt
Compozitie
c&imica
!$)( "%#
Compozitie
c&imica .10
Compozitie
c&imica .10=
Compozitie
c&imica .1+
C max. 0.02 max. 0.10 max. 0.0. max. 0.02
(n max. 2.0 max. 2.0 max. 2.0 max. 2.0
< max. 0.0. max. 0.01 - -
??
$ max. 0.0. max. 0.0. - -
$i max. 0.+, max. 1.0 max. 1.00 max. 1.00
Cr 1+-20 10-12 10-12 12-20
*i 10-11 10-11 10-11 11-1,
(o 2.0-1.0 2.0-..0 2.0-..0 ..0-1.0
<roprietatile mecanice selectate ale otelurilor inoxidabile .10, .10=, .1+,
comparate cu specificatiile standard !$)( F ,0 L 00 sunt prezentate in tabelul
..,...
Tabel 3.5.3. +roprietatile mecanice selectate ale oteluri inoxidabile%
31&, 31&', 31( comparate cu specificatiile standard "T) F 5&*&&.
<:<:4')!)' <:'$C:4<)44 !$)( )4< /' )'= 4*J
:ecopt Finisat
la rece
<relucrat
la rece
.10
recopt
.10=
recopt
.1+
recopt
:
rupere la tractiune
"psi# +,000 ?0000 12,000 2,000 +2000 ?0000
=imita de curgere
"psi#
20000 1,000 100000 .,000 .0000 10000
!lungire "%# 10 ., 12 ,, ,, ,0
/uritate :ocMIell C?, - - C20 C+0 C2,
telul inoxidabil de calitate .10= intruneste atat cerintele stabilite de
$ocietatea !mericana pentru )estare si pentru (ateriale "!$)(# cat si cele
stabilite de rganizatia 4nternationala pentru $tandardizare "4$#, dar trebuie sa
100
intruneasca si specificatiile interne ale firmelor producatoare privind compozitia
c&imica, uniformitatea microstructurii si proprietatile mecanice.
!numite implanturi, cum ar fi% firul pentru cerclaj, benzile pentru
sustinere sunt produse din otel inoxidabil .10= prin deformare plastica la rece.
!cest lucru necesita aplicatii care presupun un maxim de stabilitate a formei.
;nele implanturi de diametre mici, cum ar fi% firele Eirsc&ner, acele
$teinmann si suruburile $c&antz se pot prelucra la rece pentru a rezista la
deformatiile permanente la incovoiere.
telul inoxidabil .10= este complet nemagnetic, indiferent de conditiile
de obtinere.
telurile inoxidabile austenitice cu maxim 0.02 % C, si cu continut de
azot intre limitele 0,01-0,00, se pot elabora in cuptoare electrice cu arc, eventual
retopite electric sub zgura sau cu arc in vid.
'laborarea otelurilor inoxidabile austenitice cu maxim 0,0.% C se va
realiza in cuptoare cu inductie in vid, eventual retopite electric sub zgura sau cu
arc in vid, urmarindu-se in principal asigurarea calitatii superioare a produsului.
Fradul de durificare, la prelucrarea la rece, este legat de compozitia
c&imica a materialului.
<rintr-un continut de nic&el crescut pana la limita superioara permisa de
specificatia data pentru un anumit material, otelul devine mult mai stabil si
prezinta un grad mai scazut de ecruisare, pana la o anumita limita. ;n continut
de Cr de 1+-20% si o proportie de aproximativ +% *i vor conduce la o scadere
a gradului de ecruisare.
4n tabelul ..,.1 este prezentat efectul prelucrarii la rece, prin gradele de
reducere realizate, asupra rezistentei la rupere in otelul inoxidabil austenitic tip
.10.
(olibdenul determina o crestere a rezistentei la curgere a otelurilor
inoxidabile austenitice. /aca tragerea se executa la grade ridicate de reducere,
se vor obtine proprietati slab magnetice. )otusi, din analiza valorilor obtinute
pentru permeabilitatea magnetica se accepta ca aceste oteluri sunt nemagnetice.
101
Tabelul 3.5.,. -fectul prelucrarii la rece prin .radele de reducere
realizate asupra rezistentei la rupere in otelul inoxidabil 31&
(/Cr 01(.5, /1i013.,, /)o0$.,)
F:!/ /' :'/;C':'
"%#
0 20.2 1,.0 00.2 21.0
:ezistenta la rupere
"*9mm
2
#
2.0.0 11+2.0 1,??.0 1+20.0 1?11.0
$e observa ca rezistenta la rupere creste cu cresterea gradului de
reducere, dar scade usor odata cu cresterea continutului de nic&el.
4n general, rezistenta la curgere a otelurilor inoxidabile austenitice
recoapte utilizate frecvent "!4$4 .01 si !4$4 .10# este scazuta. !lierea cu azot
a devenit o metoda frecvent utilizata pentru a mari rezistenta la curgere in astfel
de materiale si de aceea a aparut o nou generatie de oteluri inoxidabile cu azot.
'fectele de durificare obtinute prin adaosuri de azot sunt considerate a fi, in
general, rezultatul unei durificari puternice a solutiei solide datorita azotului.
3.6.COM1ORTATREA LA CORO7IUNE A OTELURILOR
INOXIDABILE AUSTENITICE
:ezistenta deosebita "fata de alte clase structurale de oteluri inoxidabile
si9sau materiale metalice# este datorata, evident, formarii si mentinerii pe
suprafata metalului, a unei pelicule de protectie, care, in anumite conditii de
mediu si exploatare, poate fi rezistenta c&imic si mecanic.
4n conditii deosebite, referitoare la mediu, la materialul metalic si
conditiile de solicitare, in care pelicula protectoare se poate rupe, apare un
fenomen de atac localizat, care duce la distrugerea materialului metalic.
Considerand mediile apoase, otelurile inoxidabile austenitice prezinta
urmatoarele forme de rezistenta, la diferitele tipuri specifice de coroziune
electroc&imica % generala, localizata, sub sarcina "tenso-fisuranta#.
3.6.1.Co+5or&#r'# (# ,oro8i$n' 9'n'r#(#
102
Coroziunea generala se manifesta la contactul otelurilor inoxidabile
austenitice cu diferite medii agresive pe intreaga suprafata. (ecanismul se
bazeaza pe sc&imbarea continua a rolului de anod si catod a diferitelor portiuni
de material. 'ste coroziunea cel mai usor de detectat, fie prin pierderea masica
"g9m
2
&#, fie prin subtierea peretilor de material "mm9an#.
telurile inoxidabile austenitice sunt in general rezistenta in medii acide
si alcaline, cu viteze de coroziune mai mici de 0,1 mm9an. 4n literatura pentru
evaluarea comportarii la coroziune generala a otelurilor inoxidabile austenitice
se dau tabele de rezistenta la coroziune, in care se indica clasa de rezistenta a
diferitelor marci de otel inoxidabil, "cu conditiile de temperatura, presiune,
concentratie a mediului# fie se redau diagrame de izocoroziune, care delimiteaza
domeniul in zone puternic corodabile si zone imune "diagrame construite la
viteze de coroziune constante la modificarea parametrilor mediului de
contaminare#.71+8.
A,i*$( #8o&i, este un mediu care functie de concentratia sa poate deveni
puternic oxidant. telurile inoxidabile austenitice sunt utilizate la concentratii
scazute "sub 0,% D*
.
# pana la temperatura de fierbere. =a concentratii
ridicate si in prezenta agentilor contaminati acidul azotic devine mult mai
coroziv.
A,i*$( "$(-$ri, este un mediu care pune probleme deosebite otelurilor
inoxidabile austenitice. !cidul in sine nu este nici foarte oxidant, nici foarte
reducator, astfel incat otelurile inoxidabile sunt pasivate sau activate in masura
in care solutia contine agenti oxidanti sau reducatori c&iar in cantitati mici.
;n otel inoxidabil este apt sa rezite in acid sulfuric daca reuseste sa-si
construiasca rapid pelicula sa pasivanta. Cand rezistenta este datorata in
intregime unei pelicule preexistente exista pericolul ca o depasivare accidentala
sa provoace un atac pe care nici c&iar mediul sau acid nu-l mai poate opri. /e
aici rezulta importanta aerarii mediului, deoarece prezenta oxigenului
stabilizeaza conditiile de pasivare, marind intervalul de temperaturi si
concentratii. /atorita acestui fapt s-au obtinut rezultate diferentiate in literatura
10.
privind rezistenta la coroziune, in special la temperatura ambianta, la care
solubilitatea oxigenului este foarte ridicata.
:ezistenta la coroziune generala in alti acizi, fie organici, fie anorganici
este buna pentru otelurile inoxidabile austenitice, putandu-se utiliza fara
restrictii marcile clasice la temperaturi si concentratii ridicate ale mediilor de
lucru.
3.6.2.Co+5or&#r'# (# ,oro8i$n' in&'r,ri"&#(in#
/ezvoltarea initiala deosebita a otelurilor inoxidabile austenitice a fost la
un moment dat stopata datorita susceptibilitatii puternice a acestor tipuri de
oteluri fata de coroziunea intercristalina. $pectaculoasele fenomene de
coroziune intercristalina care s-au depistat in exploatare au fost insa rapid
ani&ilate prin diferite mijloace metalurgice. Ca mod de manifestare aceasta
coroziune duce la distrugerea selectiva a limitelor de graunti, fara ca matricea sa
fie atacata.
4n cazul otelurilor austenitice crom-nic&el calite, mentinerea izoterma la o
temperatura cuprinsa in domeniul ,00...200C conduce la precipitarea
carbonului sub forma de carburi "Cr
2.
C
0
# la limita grauntilor si astfel se produce
sensibilizarea otelurilor la coroziune intercristalina .
<recipitarea acestor carburi determina scaderea continutului de crom din
masa de baza adiacenta "uneori sub 12%Cr# si deci o capacitate de pasivare
diminuata. 'fectul este cu atat mai pronuntat cu cat continutul carbonului in otel
este mai mare si el poate fi diminuat fie prin scaderea continutului de carbon, fie
prin aliere suplimentara cu titan, niobiu, molibden, elemente care formeaza
carburi.
/e asemenea, cresterea temperaturii si a duratei de incalzire actioneaza in
acelasi sens, adica favorizeaza precipitarea. !cest aspect este prezentat in figura
..0.1 in care, curbele includ domeniile de sensibilizare la coroziune
intercristalina intr-o solutie de Cu$
1
3D
2
$
1
, la fierbere "test $trauss#.
101
*u toate mediile corosive conduc la un atac intergranular la aceste oteluri
susceptibile la acest tip de coroziune.
Fenomenul de sensibilizare poate sa apara si in timpul sudarii otelurile
austenitice in zona de influenta termica, in care temperatura atinge zona
intervalului critic de sensibilizare.
Fig...0.1. /iagrama temperatura - timp - sensibilitate pentru trei oteluri
austenitice Cr-*i, calite de la 10,0C
;n tratament termic de calire de punere in solutie permite dizolvarea
carburilor de crom si deci reduce sensibilizarea la coroziune intercristalina.
(ediile care determina manifestarea coroziunii intergranulare sunt
numeroase, cele mai importante fiind %
a# solutiile sulfurice in prezenta sarurilor cuprice-
b# amestecurile sulfo-nitrice,
c# amestecurile fluoro-nitrice-
d# solutiile de acid azotic, cu diferite concentratii.
10,
)7C8
1000
?00
200
+00
000
,00
1,0
10
-2
10
-1
1 10 10
2
10
.
10
1
10
,

)imp 7&8
1
2
.
tel inox
austenitic
sensibilizat
tel inox
austenitic
stabilizat
tel inox
austenitic
feritic
"10%
ferita#
Coroziunea intercristalina a fost observata si in prezenta apei de mare, a
petrolului brut, a solventilor de cloruri si c&iar a diferitelor medii alimentare
"sosuri, condimente, vinuri#.
(ijloacele metalurgice cele mai sigure si cu aplicatie intensiva la scara
industriala, pentru evitarea coroziunii intergranulare a otelurilor inoxidabile
austenitice sunt %
scaderea continutului de carbon si azot-
folosirea elementelor stabilizatoare-
realizarea tratamentelor termice de calire de punere in solutie si 9 sau
stabilizare-
alierea suplimentara cu diferite elemente, in functie de agresivitatea
mediului-
folosirea unor in&ibitori pentru micsorarea agresivitatii mediilor de lucru.
<rincipalele dificultati privind tratamentul de punere in solutie "de
exemplu, dupa sudura#, sunt %
temperatura prea ridicata ce trebuie atinsa pentru punerea in solutie
a carburilor de crom si pentru favorizarea difuziei cromului in zonele
saracite de la limitele de graunte, ca urmare a precipitarii
intergranulare, cu deformarile ulterioare ale pieselor-
racirea rapida necesara tratamentului-
oxidarea suprafetei in timpul tratamentului "cu necesitatea de a
reface starea suprafetei prin procedee de decapare, sablare#-
imposibilitatea efectuarii tratamentelor termice, datorita
dimensiunilor globale ale piesei imbinate prin sudura.
3.6.3.Co+5or&#r'# (# ,oro8i$n' "$b &'n"i$n'
100
Coroziunea sub tensiune este un atac care se produce datorita actiunii
simultane a mediului coroziv si a tensiunilor "care pot fi interne sau externe# si
supun la tractiune materialul respectiv. !cesta forma de corziune se manifesta in
cazul otelurilor inoxidabile austenitice prin fisuri transgranulare, de regula
perpendiculare pe directia solicitarilor, restul suprafetei expuse fiind practic
neatacata.
Comportarea la coroziune sub tensiune depinde de trei factori %
1. factori metalurgici "compozitia c&imica si starea materialului
metalic#-
2. factori legati de mediu-
.. tensiunea de solicitare.
(ediul coroziv are un rol predominant in aparitia si propagarea
fisurilor.Cele mai agresive medii care determina coroziunea sub tensiune a
otelurilor inoxidabile austenitice sunt % medii clorurate, medii caustice si
&idrogenul sulfurat.
!ctiunea mediilor clorurate se explica prin distrugerea filmului protector
pasiv de pe suprafata otelului, determinand aparitia coroziunii locale "in puncte#.
$usceptibilitatea la coroziune sub tensiune cauzata de prezenta clorurilor apare
in domeniul de pD 6 ....2.
$usceptibilitatea otelurilor inoxidabile austenitice la coroziune sub
tensiune, in medii clorurate este redata sugestiv in figura de mai jos %
10+
)ensiune
7(<a8
,00
120
220
110
0,1 1 10 100 1000
/urata pana la rupere 7ore8
.10-.11
.0,-.0?-.10
.1+-.1+=
.01-.01=
Fig...0.2. Curbe 6f"# pentru diferite marci de oteluri inoxidabile
supuse la coroziune sub tensiune.
3.6./.Coro8i$n'# 5i&&in9 !in 5$n,&'%
(etalele a caror rezistenta buna la coroziune se datoreaza prezentei unui
film subtire pasiv sau unui film protector pe suprafata pot fi susceptibile la
atacul pitting cand filmul se rupe local si nu se mai reface.
<ittingul poate fi definit ca un caz limita de coroziune localizata, in care o
zona mica este atacata in timp ce suprafata metalica ramane neafectata- aceasta
definitie este aplicabila si in cazul altor procese implicate% dezincarea,
coroziunea in crevasa sau atacul selectiv, care pot conduce la coroziunea
pitting, desi mecanismele acestor trei procese sunt diferite.
/esi multe forme de atac puternic localizat, inclusiv pittingul pot fi
deseori in legatura cu anumite &eterogenitati asociate sistemului metal-mediu,
pittingul se poate produce si in sistemele care aparent sunt lipsite de
&eterogenitati, dar mediul agresiv contine anumiti ioni, cum este Cl
-
. $e poate
considera ca, in timp ce coroziunea in crevasa poate aparea in cele mai multe
solutii de electrolit, pittingul va aparea pe suprafata metalului expusa solutiei
agresive numai daca anumiti ioni sunt prezenti in solutie. !stfel, otelul
inoxidabil 12-2, daca nu prezinta coroziune in crevasa, va prezenta pitturi in
solutie stagnanta de clorura de sodiu, care apar dezordonat pe suprafata
metalului- daca ele prezinta coroziune in crevasa, pittingurile vor fi localizate in
interiorul crevasei, iar viteza de dezvoltare a pittingului va fi mai mare decat in
102
cazul precedent. <e de alta parte, pe suprafata otelului nu va aparea coroziunea
pitting daca acsta este introdus de exemplu, in solutii de sulfat de sodiu.
Coroziunea in crevasa si pittingul au o serie de caracteristici comune,
pittingul fiind considerat frecvent ca o coroziune in crevasa in care pittul isi
formeaza propria lui crevasa- totusi, in timp ce &eterogenitatile macroscopice
cauzeaza atacul preferential pentru coroziunea in crevasa, pittingul este
determinat de particularitati microscopice sau submicroscopice ale filmului
pasiv. !stfel, otelul austenitic, aliajele de !l, *i, Cu pot fi toate susceptibile la
atacul pitting in anumite conditii de mediu si coroziune. !paritia pittingului
demonstreaza foarte bine modul in care defectele cristaline pot afecta
integritatea filmului superficial si astfel comportarea la coroziune.
4n figura ..0.. sunt prezentate diferite tipuri de coroziune in puncte, care
pot varia de la semisfera intr-o suprafata polizata, in care atacul cristalografic
este complet suprimat, pana la puncte de atac pe planele cristalografice care se
corodeaza cu viteza cea mai mica.
Fig. ..0... !specte ale coroziunii pitting.
mare parte dintre factorii considerati la coroziune in crevasa se afla in
aceeasi relatie si cu coroziunea pitting, adica% suprafata anodica mica - suprafata
catodica mare, diferente in concentratia reactantului catodic, formarea catalitica
de acid in interiorul cavitatii etc., dar sunt si alte diferente distincte care trebuie
considerate.
<ittingul poate aparea intr-un numar mare de metale si aliaje. !stfel,
otelul inoxidabil Fe-1+Cr este mai susceptibil la coroziunea pitting in solutie de
cloruri decat Fe-12Cr-2*i, care la randul sau este mai susceptibil decat Fe-
12Cr-2*i-.(o, iar titanul este superior tuturor acestor oteluri. )otusi, nu se
poate generaliza tendinta unui aliaj la coroziune pitting si fiecare sistem trebuie
10?
analizat individual. !stfel, coroziunea pitting a unor oteluri inoxidabile va
aparea in solutii care contin anioni de Cl, C "dar nu si de 4, F#, in sc&imb nu
apare in prezenta unui oxianion ca *
.
-
, $
1
2-
.
<ittingul se poate produce intr-un domeniu larg de pD si de potential-
totusi, in toate cazurile, potentialul metalului trebuie sa fie in interiorul regiunii
pasive, astfel incat cea mai mare parte a suprafetei sa se afle in zona pasiva.
(ai mult, potentialul redox al solutiei trebuie sa depaseasca o anumita valoare
critica pentru ca pittingul sa se initieze. 4n solutii neutre, acest potential este
atins prin prezenta oxigenului dizolvat, dar cationii metalici oxidanti, FeCl
2
,
CuCl
2
, DgCl
2
cu potential redox mai mare decat potentialul critic conduc mai
rapid la atacul pitting decat oxigenul dizolvat. /in acest motiv, FeCl
.
este
utilizat in testele de acest gen. /e asemenea, solutiile stagnante favorizeaza
formarea pittingurilor in timp ce solutiile in miscare tind sa-l suprime.
4n general, coroziunea pitting se poate imparti in doua stadii% initiere si
propagare. 4n timpul initierii pitingului, filmul pasiv se rupe si nu se mai reface.
4n initiere se propaga, deobicei, foarte rapid. /esi neelucidat, stadiul de initiere
pitting pe aliajele de aluminiu are loc in momentul in care ionii de clor
penetreaza filmul de oxid pasiv prin difuzie, pe la defectele de retea, (c Cee si
Eruger arata ca acest mecanism poate fi aplicabil si la mecanismul de initiere a
pittingului pe fier. <e de alta parte, 'vans sugereaza ca un pitt este initiat in
punctele de pe suprafata in care viteza de dizolvare a metalului este momentan
mare, avand ca rezultat atragerea spre acest punct a anionilor agresivi si
producerea locala a unui mediu favorabil de dizolvare ulterioara, adica un
proces auto-catalitic, similar cu cel care opereaza in stadiul de propagare. !cest
punct de vedere a fost sustinut si de altii, deoarece nu este evident faptul ca un
pitt ar fi initiat intr-un defect sau discontinuitate a filmului pasiv. !cest model,
in particular, sugereaza influenta puternica a structurii metalurgice asupra
integritatii filmului pasiv si, astfel, asupra susceptibilitatii la coroziune in pitting.
caracteristica a coroziunii pitting pentru un numar mare de metale este
potentialul critic de pitting care este de fapt cel mai negativ potential la care se
initiaza si se propaga unul sau mai multe pittinguri sau cel mai pozitiv potential
110
care are ca rezultat scaderea curentului datorat pasivarii intregii suprafete. 'l nu
poate fi privit ca un parametru fix, depinzand de metoda utilizata pentru
deteminarea lui.
<otentialul critic de pitting, pentru un anumit tip de aliaj depinde de
concentratia in ioni de clor a solutiei, de concentratia in anioni in&ibitori si de
temperatura solutiei. $ituatia prezentata se complica insa daca exista o perioada
de inducere a pittingului, ceea ce inseamna ca tendinta la coroziune pitting
pentru un aliaj nu poate fi determinata precis pe baza testelor potentio-statice de
scurta durata. )impul de incubatie va scadea cu cresterea potentialului si va
creste o data cu concentratia ionilor de clor.
4nfluenta pD-ului solutiei asupra potentialului critic de pitting "'
c
# pare a
fi destul de controversata. $-a observat de catre unii cercetatori, de exemplu, ca
'
c
creste o data cu cresterea pD-ului in solutiile acide, in timp ce altii nu au
observat practic nici o manifestare. 4n solutiile alcaline, totusi '
c
devine mai
pozitiv o data cu cresterea pD-ului datorita pasivarii induse de ionii D
-
.
4n sc&imb, influenta temperaturii solutiei pare a fi mai precisa% la
cresterea temperaturii, se produce scaderea semnificativa a lui '
c
.
4n practica, multi factori metalurgici par a influenta coroziunea pitting, de
exemplu deformarea plastica la rece cu grade mari creste susceptibilitatea la
pitting a otelurilor inoxidabile austenitice, in timp ce alierea cu (o o reduce.
<ittingul este mai frecvent pe suprafete rugoase decat pe cele netede. telurile
austenitice inoxidabile sunt mai susceptibile la pitting daca ele au fost mentinute
un timp scurt in domeniul temperaturii de sensibilizare. 4n general, o suprafata
metalica, cu cat este mai omogena, cu atat mai buna este rezistenta filmului la
pitting. $-a observat ca pitturile in otelurile inoxidabile austenitice sunt initiate
fie la limita de graunte, fie la anumite incluziuni de sulfuri. !ceste efecte sunt
generate de defecte cristaline, de structura metalurgica si compozitia si
afecteaza grosimea, rezistenta, solubilitatea, porozitatea filmului pasiv si deci
susceptibilitatea acestor filme la pitting.
111
3.:.TRATAMENTE TERMICE S1ECIFICE OTELURILOR
INOXIDABILE AUSTENITICE
telurile inoxidabile austenitice au un anumit raport intre ec&ivalentul
elementelor alfagene si ec&ivalentul elementelor gamagene, care determina la
temperatura ambianta, structura formata din austenita stabila. $e precizeaza ca
in austenita apar separari fine de carburi de crom, molibden, titan, niobiu,
diverse eutectice, precum si cantitati mici de ferita .
)ratamentele termice specifice otelurile inoxidabile austenitice sunt%
1. calirea de punere in solutie-
2. recoacerea de detensionare-
.. recoacerea de sensibilizare la coroziune.
)oate acestea au ca scop principal, cresterea rezistentei la coroziune a
otelului austenitic sau cunoasterea temperaturilor critice la care apar
sensibilizari la coroziune.
3.:.1.C#(ir'# *' 5$n'r' in "o($&i'
'ste un tratament termic cu aplicatie larga si are ca scop principal,
marirea rezistentei la coroziune a otelurilor inoxidabile austenitice.
)emperaturile de incalzire sunt cuprinse intre ?001200C, frecvent
utilizate fiin valorile de 10001100C, care asigura si cele mai bune proprietati
mecanice acestor oteluri.
/urata de mentinere la temperatura de incalzire, depinde de natura si
dimensiunile pieselor. rientativ, se recomanda durate de mentinere de .,
min9mm din grosimea piesei.
:acirea pieselor se face cu viteza mare "in apa#, fapt care evita
precipitarea carburilor si permite obtinerea austenitei cu grad mare de
112
omogenizare. <entru piese cu grosimea de perete mai mica de 2 mm, se poate
face o racire rapida in aer.
3.:.2. R',o#,'r'# *' *'&'n"ion#r'
!re ca scop reducerea tensiunilor interne si marirea rezistentei la
coroziune, in special coroziunea sub tensiune.
4n principiu, recoacerea de detensionare se face la temperaturi mai mici
sau egale cu 1,0C sau la temperaturi mai mari de 2,0C, cu durate de
mentinere stabilite in functie de dimensiunile si natura materialului "10
min9mm#, urmate de raciri lente. $e va avea grija ca parametrii te&nologici ai
acestei recoaceri sa nu favorizeze separarea carburilor de crom, deoarece se
inrautateste rezistenta la coroziune a otelului.
$e pot aplica variantele te&nologice pentru recoacerea de recristalizare
indicate in figura%
Fig...+.1. Hariantele te&nologice privind recocerea de recristalizare
aplicate otelurilor inoxidabile austenitice.
:ecoacerea de detensionare se aplica tinand seama de conditiile si de
modul cum este folosit materialul, cu deosebire la imbinarile sudate.
11.
2
1
.
1
1000
120
.00 12,
) 7C8
1200
1000
200
000
100
200
0
)imp 7min8
200
1120
?0020
aer
aer
aer
aer
telurile care lucreza in conditii severe "medii puternic corozive,
solicitari mecanice puternice#, vor fi supuse unui ciclu de recoaceri dupa
variantele 1 si 2, din figura de mai sus sau dupa varianta 1 urmata de o calire de
punere in solutie. =a otelurile stabilizate "cu adaos de titan sau niobiu#, se aplica
varianta 2 sau varianta 1 ori se aplica una din aceste variante, urmata de o calire
de punere in solutie. !semenea recoaceri se recomanda a fi aplicate si intre
operatii, pentru refacerea capacitatii de deformare plastica a otelului.
<entru stabilitate se recomanda varianta 1 din figura ..+.1.
<entru detensionarea partiala a otelurilor nestabilizate se recomanda
recoacerea dupa varianta ., iar pentru otelurile stabiliate se aplica varianta 1.
$e mentioneaza ca recoacerile dupa variantele . sau 1, conduc la
cresterea limitei de elasticitate.
4ncalzirea la temperaturi ridicate "variantele 1 si 2#, asigura
recristalizarea, detensionarea si dizolvarea carburilor de crom, obtinandu-se o
austenita cu grad mare de omogenitate. 'xista pericolul cresterii granulatiei si a
formarii feritei si in consecinta, vor trebui alese temperatura si durata de
mentinere in functie de compozitia c&imica a otelului.
)emperetura si gradul de deformare aplicat influenteaza marimea
grauntelui austenitic "fig...+.2#.
111
1100
1200
1.00
, 10 2, %
)emp 7C8
(arime
graunte
x10
.
7m
2
8
1
.,2
2,1
1,0
0,2
Fig...+.2. 4nfluenta temperaturii si gradului de deformare plastica asupra
recristalizarii unui otel inoxidabil austenitic.
3.:.3. R',o#,'r'# *' "'n"ibi(i8#r'
!cest tip de tratament termic se aplica otelurilor inoxidabile austenitice,
cu scopul de a determina intervalul critic de temperaturi, in care se prezinta
sensibilizare la coroziune, in special cea intercristalina.
<entru toate otelurile din aceasta categorie, recoacerea de lunga durata in
intervalul 1,0200C, cu racire in aer sau in apa, provoaca separari ale
carburilor de crom la limita grauntilor austenitei si creste pericolul aparitiei
coroziunii intergranulare si eventual, scad si proprietatile mecanice.
:ecoacerea de detensionare se aplica tinand seama de conditiile si modul
cum este folosit materialul, cu deosebire la imbinarile sudate.
<entru fiecare marca de otel inox austenitic sunt contruite diagrame ))$
"temperatura, timp, sensibilizare# care arata intervalul de temperaturi critice si
duratele de mentinere, in care apare o sensibilizare mai mare la coroziunea
intercristalina. /iagrama ))$ a unui otel 12%Cr-10%*i-0,1%C "fig ..+..#
arata ca tratamentele termice efectuate in stanga curbei 1, maresc rezistenta la
coroziune intercristalina.
11,
)7C8
1200
1100
1000
?00
200
+00
000
,00
0,1 0,2 0,. 1 . 10 .0 100
.00
)imp 7ore8
/ezagregarea
grauntelui
<recipita
(
2.
C
0
)
1
)
2
Fig...+... /iagrama ))$ pentru otelul austenitic 12%Cr-10%*i-0,1%C.
)emperatura maxima la care apare coroziunea intercristalina este
)
1
6?00C, iar temperatura la care apare dezagregarea grauntelui este
)
2
6+20C.
)impul minim pentru aparitia precipitarii carburilor (
2.
C
0
este de circa
0,0. ore, la temperatura de 000C. /e aceste date se tine seama la aplicarea
regimurilor de tratamente termice.
/upa recoacerea de sensibilizare, sunt afectate si proprietatile mecanice
ale otelurilor inox austenitice. 4n figura ..+.1, se remarca cresterea duritatii si o
scadere a rezilientei otelului sensibilizat prin tratament termic.
Fig...+.1. 4nfluenta recoacerii de sensibilizare asupra duritatii si
rezilientei otelului inox austenitic.
110
EC;
7daK9cm
2
8
10
.0
20
10
/uritate
7DC8
220
200
120
100
100 ,00 000 +00 200 ?00
)emperatura 7C8
DC
EC;
'fectul alterarii duritatii si rezilientei va fi mai mare, pe masura cresterii
continutului de carbon in otel.
11+