Sunteți pe pagina 1din 83

Coordonatorul coleqiei: Acad.

MARIUS SALA
Tehnoredactor: DIAN A T A TU
Toate drepturile asupra acestei edi\ii apaqin
EDITURII UNIVERS ENCICLOPEDIC
ISBN 973- 9243- 94-D
ACADEMIAROMANA
INSTITUTUL DE LlNGYISTlCA
.IORGU IORDAN-AL. ROSETTI"
LIMBA ROMANA
1
MARIUS SALA
Delalatina
laromana
EditiaaII-a reviizutii

univers enciclopedic
2006
GD 1

PREFATALA EDITIAAII-A
Prezenta reproducetextul revizuital din 1998.
Am facutcatevaadaosuri la bibliografie unele modificari (mai
.tlI'S deordintehnicsaustilistic).Amcorectat(in masurain careaufost
d,'scoperite)erorile(cele mai muItedetipar)din anterioariL
Pentrua consultareadiI1ii amadaugat un indicedecuvinte
I,m; cuprinde numai cuvintele deoarece cuvintele straine
"dllsein servescdoarlaexplicareaacestora.
Co/egulAndreiAvramaavutamabilitateadeafi parcurscumultll
1I\'1l1ie primaeditie sa-misemnaleze sale,catotdeauna,
1"'I'linente.II rogsa primeascamulfumirilemeleclllduroase.
MariusSala
PREFATALA EDITIAI
Inauguramcuaceastacarte0 noua delingvisticasubegida
InstitutuluideLingvistica"IorguIordan"din al Academiei
I{omane. Eaurmeazadupa cea initiata anul trecut,al direi titlu este
.. 1 .
Deaceastadata, sapunemla celor
" l:oleqie"Limbaromana" cu 0 seriede lucrari dedimensiuni medii
,Ollsacratediverseloraspecte ale limbii noastre. Scopulexplicafelul
III' prezentare: textul nu va fi 0 expuneresavantacucitate trimiteri
IlIhliografice (0 bibliografie de baza va Insoli fiecare carte), ci mai
dq!rabii 0 expunere accesibila unui public cat mai larg, pe l:ntelesul
Ililuror.
Amconsideratcaestebineca0 coIeqieintitulata"Limbaromana"
., illceapa cu 0 lucrare care sa arate de unde provine aceasta limba.
Ne bucuram ca aceasta noua serie apare la Editura Univers
al carei tanar,daractiv,director,dl.VladPopa,adovedit
II lI'ceptivitatedeosebita,pentrucareIi multumim.
MariusSala
INTRODUCERE
,!
!I
Pentru aaratacums-aajunsdela latina la romana,deci pentru a
prczenta 0 istorie a limbii romane, se pot folosi diverse metode.
IIIt:crcareade aalesunacaren-afostpracticatapaoaacum, anume
omparareasistematicaa limbii romane cu ceaa celorlalte
IlIllbi romanice.Cu alte cuvinte, nu am aratat numai cum structura
lollineasca s-atransmis romanei;ci de fiecare data am precizatdad
o'll'menteleacestei structuriexista incelelaltelimbi romanice.
Dupa capitolul Considera(ii preliminare, cecuprinde metodade
Illl aliza istorico-culturale in care s-a dezvoltat limba
IIlIllana, delalatinalaromanaesteprezentata cumesteea
,lIrprinsa in diversele compartimente ale limbii (lexic, formarea
IIvintelor, morfologie, sintaxa, fonologie). Un scurt capitol de
I onduziiprezinta0 periodizareaistorieilimbiiromane.Spredeosebire
lucrarilesimilare,aminceputcu lexicul,parteaceamai accesibila
pllhlicului larg, am cu fonologia, partea cea mai dificila.
considerente m-au determinat sa acord un mai larg
It' )(icului: publicullargesteinteresatdeistoriacaptivantaacuvintelor.
Nil ascundfaptulcaamprocedatastfel pentruaputeaprezentafelul
011111 s-a transmisstructuralatineascainlexic,domeniulcelmai
lructuratdin limba.
Defiecaredataamaratatcaresuntelementele dinlatina
\ 'cum s-a modificatstructura latineasca(simplificari, reorganizari),
I'lccizanddad latineasdsau modificiirile sunt
1111 fapt general romanic sau numai 0 caracteristica a unor limbi
1C! l1lanice.Amsubliniat incareromanaocupa0 aparte
9
In ansamblulromanic,Incercandsaexplicaceasta uneori doar
aparentbizara.
Pe langa lucrarile clasice,In ultimul timp au aparut la noi cateva
careau facilitatrealizareaintentiei mele.Dintreacestea doar
doua: una semnata de I. Fischer (Latina dumlreaml) , 0 excelenta
descriere a latinei care sta la baza limbii romane, alta colectiva
(Enciclopedia limbilor romanice) , In careexista necesare
pentru interpretarea tuturor faptelor dintr-o perspectiva
romanica.AmfostajutatIn aceastaIncercare dealtelucrari recente
ce propus 0 comparare a romanei cu celelalte limbi romanice.
Totun ajutorI-aconstituitfaptul eli MioaraAvram AndreiAvram
au binevoit sa citeaseli lucrarea In manuscris sa-mi comunice
lor pertinente. Le adresez mele ciilduroase.
adresez Florei JaneiBalacciu-Matei,careaucitit
oprimaformaaacestei lucrari.
Amcaracterizataceasta carte ca 0 "Incercare". Mi-am propus sa
reunesc lingvistice cu cer-
cetarilerecentedelingvistielistructurala,In ell noilecercetari
vorrezolvauneledintreindoielileexpuseIn paginileacestei
M.S.
ABREVIERI
alb.
=
arom.
=
camp.
=
cat.
=
dial.
=
fr.
=
galic. =
germ.
=
gr.
=
it. =
lat.(vulg.)=
log.
magh.
merid.
occ.
ptg.
rom.
sardo
sl.
sp.
V.
=
=
=
=
=
=
=
=
=
albaneza
aromana
campidanez
catalana
dialectal
franceza
galiciana
germana
greadi
italiana
latina(vulgara)
logudorez
maghiara
meridional
occitana
portugheza
romana
sarda
slava
spaniola
veche
11
CONSIDERATII PRELIMINARE
Definitia genealogicaa limbii romane.ProfesorulmeuAlexandru
i(llsetti deschidecunoscutaistoriea limbii romaneprinceeacese
de obicei,defmitiagenealogidia limbii romane:
.,Limbaromanaestelimbalatina vorbitaIn mod
nelntreruptIn parteaorientalaaImperiului Roman,
cuprinzandprovinciileduniireneromanizate(Dacia,
Panoniade sud, Dardania,Moesia superioara
inferioara) ,din momentul patrunderii limbii latine
In acesteprovincii panaIn zilelenoastre."
Cu altecuvinte,limba romanaeste,la fel cacelelalte noua limbi
llrori (sarda, italiana, rctoromana, franceza, occitana, catalana,
' ll:mioHi, portugheza, dalmata - limba care a disparut la
'l'olului al XIX-leaprinmoarteaultimului vorbitor),0 limbaromanica
hau neolatina). La fel ca limbile romanice mentionate,ea continua
Iructura limbii latine, dar, evident, cu mulle schimbari, In urma
"volu!iei lacareesupusaoricelimbaIndezvoltareaei. Deaceea
IlIllba romana de azi se de mult de latina. "Limba
Itllnana de azi e limba latina, la anul 1939 - scria In 1940
In Limba romaml, I,p. 183 -, cumodificarileiviteIn cursul
Il' acurilor,precum pieleade pecorpul nostru estetot pieleacu care
1Il' amnascut,cu culoare cu semne alunite,ca
til pruncie, toateceluleleeis-auImprospatatIncurgereatimpului."
Deosebiri fata de latina exista In loate limbile romanice, unele
,Olllune tuturor,alteleunuigrup,altelespecificeunei singurelimbi,fapt
13
ce explidi diferentele dintre limbile romanice. M-am oprit asupra
acestei observatii pentru a sublinia ideea ca In explicarea corecta a
evolutiei limbii romane, idiom romanic , este necesar sa se tina seama
de ce s-a Intamplat In celelalte limbi romanice , continuatoare, ca
romana , ale limbii latine. Ignorarea situatiei din vestul Romaniei
(Intelegem prin Romania ansamblul teritoriilor unde se vorbesc
limbile romanice) poate sa ne duca la formularea unor explicatii, daca.
nu total eronate, cel putin apte de a suferi corectari severe. lata de ce
am crezut ca este bine ca un ciclu de clli1i din coleqia "Limba romana"
sa se deschida cu un volum De La latina La romiintJ , In care sa se Inceapa
cu definirea obiectului cercetat, In cazul nostru limba romana, sa se
arate principaJele trasaturi caracteristice ale ei dintr-o dubla perspectiva:
istorica, prin raportarea romanei la limba din care provine (latina) ,
comparativa, prin raportarea romanei la celelalte limbi roman ice. Allfel
spus, voi prezenta ce are romana tn plus sau tn minus fata de latina
voi Incerca sa vad In ce masura faptele respective se regasesc in alte
limbi romanice.
Metoda. Pentru deosebirilor dintre latina romana
exista diverse modalitati. In cele ce urmeaza propun 0 metoda de
abordare care sa pomeasca de la doua idei fundamentale din Cursul de
lingvistica generala al lui F. de Saussure, parintele structuralismului
lingvistic. Acestea sunt:
- limba este 0 structura
- limba este un fapt social.
Prima asertiune implica faptul ca transformarile suferite de aceasta
structura se pot datora modului in care ea este organizata, conceptie
de baza a structuralismului practicat de A. Martinet. Cu alte cuvinte,
imaginam limba, cum 0 face Eugenio Coseriu, ca fiind un "sistem
In a carui dezvoltare istorie sunt ,,0 perfecta sistematizare" .
Rezulta din cele de mai sus ca in explicarea evolutiei roman ice (deci
a romanei) preferiim sa pomim de la tendinte atestate in latina sau
In alte limbi romanice, inainte de a apela la influente exteme.
Ideea eli limba este un fapt social, subliniata de asemenea in Cursul
lui F. de Saussure, este foarte importanta pentru eli presupune cercc-
tarea evolutiei unei limbi in funqie de dezvoltarea sociolingvistidi a
populatiei care 0 de istoria populatiei respective. Examinarea
acestei dezvoltari duce In mod necesar la constatarea ca influentele intre
hi llhi sunt determinate nu de aspecte cantitative, ca numarul de
IIl' hitori, ci de aspecte sociale, istorice culturale, care sunt variate
1\ omplexe. In cazul nostru concret, trebuie sa se tina seama de relatiile
II jllianei cu istoria cultura romanilor. Relatia dintre romana, idiom
lI omanic, istoria cultura celor care au vorbit-o, deci a romanilor,
Ill'. de fapt, istoria limbii romane.
Date istorico-sociale. Inainte de a prezenta faptele prin care romana
I diferentiaza de latina - cateva consideratii, evident succinte, despre
, Imia cultura romanilor, care au putut influenta evolutia limbii pe
.IIl' 0 vorbim.
I'ozitia geografica, la extremitatea Romaniei, istoria poporului
1"llIfm, care s-a dezvoltat timp de secole Tara legaturi cu vestul Romaniei ,
, plica particularitatile romanei din zilele noastre.
Romanizarea. Acceptand definitia genealogica a limbii romane,
i OIllsideratiile istorice trebuie sa inceapa cu remarci referitoare la
Ilillcesul de romanizare a Daciei, deci consideratii despre extinderea
I.lIinei in aceasta provincie romana. Cum a ajuns latina sa patrunda pe
U l' sle meleaguri?
In secolul al VIII-lea l.Cr., mai exact in 753 (data la care se spune
, .1 a fost fondata Roma de carre legendarul Romulus), latina nu era
,h'at limba Romei . Vecinii romanilor nu vorbeau latina, ci alte limbi ,
Ill' indo-europene, adica inrudite cu latina cum era, de exemplu,
II lIloa oscii), fie neindo-europene (limba etrusdi). Cinci secole mai
1,I II.iU, Roma latina dominau Intreaga peninsula italica. Dupa
Cartaginei (133 l.Cr.) , Roma este stapana intregului bazin
IIwditeraneean. Cuceririle romanc s-au incheiat la domniei lui
Jlaian, la 117 d .Cr. Printre ultimele regiuni cucerite de Traian a fost
1 Dacia, la 106. Imperiul constituia atunci un stat unitar, foarte
Io' nlralizat. Evident ca latina, ca limba a Imperiului , s-a instal at in noile
I'lUvincii odata cu admini stratia armata. {ntr-o prima faza , populatiile
IIllohtone au fost obligate de nevoile practice ale vietii sa 0 adopte ca
1!l IIna secundara, In relatiile lor cu administratia, armata eu
Hll llani . Se de exemplu, din textele ca la inceput, In Gallia,
,It I adopt at latina nobilii comereiantii. Primii trimis copiii la
[Ol\lane, pentru ca numai astfel puteau promova in magistratura
IIlIpcriaUi. Istoricullatin Tacit relateaza eli In anul 21 d.Cr. fiii celor .
14
importante persoane din Gallia urmau deja $coala romana de la
Antun. Comercian!ii se grabeau ei, fiinddi latina era limba
comertului. Intr-o a doua faza - care nu a cuprins toate teritoriile -,
latina a devenit principalul mijloc de comunicare; populatiile autohtone
abandonat putin cate putin limba lor materna, a carei sfed de
utilizare s-a restrans din ce In ce mai mult. In sfiir$it, latina a devenit
singurul mijloc de comunicare lingvistica. Acest proces, mai mult sau
mai pu!in lent, de paras ire treptata a Iimbilor autohtone de adoptare
a latinei, poarta nume-Ie de romanizare. El a putut sa se Intinda pe mai
multe secole; de exemplu , exista urme epigrafice $i literaTe care
confinna supravietuirea Iimbii galice In Franta pana In secolul al VI-lea
(galica era limba populatiilor intiilnite de romani in Gallia, aproximativ
actualul teritoriu aI Frantei; cuceritorul acestei provincii, Caius lulius
Cezar , a povestit, In cunoscuta sa opera De bello Rallieo, cum a avut
loc aceasta cucerire a precizat ca termenii Ralic celt desemneaza
popor). Este dar ell. procesul de adoptare a latinei a fost mai mult
sau mai putin rapid in funqie de forta presiunii romane de statutul
cultural al limbii autohtone. In cazul Greciei, datorita prestigiului limbii
latina nici nu s-a putut impunc ca limba de civilizatie.
Procesul romanizarii, descris aici In liniile lui generale, s-a produs
in Dacia, unde limba latina a devenit limba oficiala a provinciei
era folosita la fel ca in celelalte provincii romane . La Inceput , era
utilizata ca limba a administratiei, a armatei a comerciantilor
latinofoni . In latina se intelegeau intre ei coloni$tii veniti din diversele
provincii ale Imperiului; dintre unii erau fO$ti soldati, deveniti
veterani, stabiliti in Dacia, unde Ii se acordasera terenuri. Populatiile
autohtone, care nu cuno$teau limba, au folosit-o la Inceput Intr-o forma
rudimentara, continuand sa vorbeasca limba lor materna ('latina era
pentru acestea limba de comunieare secundara). Folosirea latinei era
singurul mijloc al autohtonilor din Dacia de a intra in contact cu noua
administratie. Cu timpul , la noi ca in Occident. latina, cu prestigiul
ei de limba a Imperiului, a devenit principalul mijloc de comunicare,
in dauna limbii indigene, care a fost abandonata. Latina era 0 limba de
cultura, spre deosebire de limba autohtonilor (a caror cultura era de tip
oral). Latina avea deei avantajul ca posed a 0 scriere, folosita pentru
transmiterea hotararilor luate de administratie, pentru precizarea
felului cum trebuiau indeplinite acestea, pentru inregistrarea nnor
viinzari cumparari etc. Aeeasta, cand era yorba de cei vii; pentru
romunicarea eu cei morti era, de asemenea , utila in inscriptiile funerare.
Pe masura ce latina se generaliza, deosebirile dintre limba folosita
de latinofonii venW In provincii cea a autohtonilor s-au redus simtitor.
"stfel s-a produs romanizarea Daciei, care este, in esenta, un fapt de
Istorie sociala.
Geto-dacii. Am vorbit mereu despre autohwnii, ha,ytina.yii din
I lacia Tara sa-i numim. Cine au fost ce Iimba au vorbit
, ,Ire in rastimp de cilteva generatii parasit au trecut, la fel
I a celtii sau iberii din alte provineii alc Imperiului, la Iimba latina?
Inca de la primele ore de istorie a romanilor am invatat ca, pentru
I cuceri Dacia, Traian a trebuit sa-Ilnfranga pe Deccbal , regele dacilor.
I lacii apartineau unuj grup etnic cunoscut sub numele de geto-daci
IIknumirea de ge(i apare la istoricii greei ; aceea dc daei, la istorieii
'"l11ani); acest grup este menlionat de izvoare, Indi din secolul al VI-lea
( 'r., ca locuind In teritoriul dintre Dunarea de Jos, Marea Neagra
BaIcani. Din secolul I d.Cr..la istoricii latini (Pliniu eel Batran
I Tacit) apare denumirea Dacia pentru a numi teritoriulinvecinat
III' la nordul Dunarii.
Geto-dacii vorbeau daca (dupa unii, traco-daca), care racea parte din
IIlarea familie de limbi indo-europenc, careia i-a apartinut $i latina
IllI partin astazi, prin latina, toate Iimbile romanice, deci romana. Cu
IllI oximativ 6000 de ani inaintea erei cre$tine, populatiile care vorbeau
IlI lIhile numite indo-europene (termenul a fost creat la inceputul
I'rolului al XIX-lea, in 1814) oeupau regiunile Caucazului ale Marii
I'f' re. Mai tarziu, 0 parte a acestor popula!ii s-a indreptat spre India, in
'1I1Jl ce 0 alta parte lotins asupra teritoriului Europei. Astfel daco-getii
111111: faceau parte din marele grup al tracilor) s-au stabilit In regiunile
IliI" lI\ionate mai sus. Speciali$tii nu au ajuns la un acord cu privire la
1111 ;lI'oore genealogic allimbilor indo-europene din eauza faptului ea
III II'xista texte scrise din pTimele etape ale acestora. Cu ajutorul unei
'1Illnde numite istorieo-eomparativil., ei au folosit 0 serie de eoncordante
11 111' I"ormele anumitor cuvinte avand sellS au stabilit grupari
I, IIJ1Ioi aparent putin asemanatoare, dar inrudite intTe ele. Astfel, toate
III Jl hile europene, eu exceptia Iimbilor basca, finlandeza, maghiara,
IIIJla.lapona turca, apartin aeestor diverse grupari indo-europene.
1',1111"11 noj este important ca latina, limba pe caTe 0 continua romana ,
16 17
I

apaI1ine unei ramurinumite italidi,dincare mai fac parte0seriede limbi
disparute(veneta,osca),iardacaapaI1ine unei alteramuri,traco-daca
if
(alte ramuri europene ale familiei indo-europene sunt celtica, ger-
manica,balto-slava,greaca,m'meana). Amacordatun spaliu mai amplu
acestei prezentari fiinddinu lipsesc amatorii de lingvisticacare,igno-

rand metodele fac afirmalii pentru speciali5ti ade-
varateerezii,spunandcalatina dacaeraudefapt limba.Ele
suntdoar membre,un fel de veri,ale familii indo-europcne,
La fel caIn alte teritorii romanice, In Dacia,inainte de venirea
traco-dacilor, au existat alte populalii, care au fost asimilate dc
Am Invalat ciind eram elev de populalie scitica de
origineiraniana, InTransilvaniaInjurul Abrud.Dela
acestepopulaalii iraniceau Incercatunii saexplicenumele
unorrauri caDunare, Nislru, Prut, Olt , pecarealtii Ie-au interpretatca
fiinddeoriginedadi(nuesteexclussaaibadreptatc unii, allii,In
sensulca numelesciticeau fostpreluatedetraco-daci apoi transmisc
prin latina panaastazi).
La fel ca In cazul limbilor autohtone din Occident, se prea
pUline lucruri despre limbadadi: sc cunoscciitevacuvinte,de obicei
In transcrieregreacii5i latina.Dacii n-au lasat marturiiscrise(in Gallia
druizii,preoliicelli,singurii ,.lnvatali"ai soeietiitii respective,au refuzat
satransmita'invataturalorprinscris; sa fi fost motivul absenlei
textelordace?).
Din nou caIn cazulaltorlimbi romanice,in absenlaunorinformalii
directe despre limba dadi,pentru astabili fondul autohton al limbii
romane s-a apelat la diverse procedee. In cazul francezei,
au wcutapellalimba bretona,limbacelticaadusadebritoni refugiali
din Angliadupacucerireaanglo-saxona (sec. V-VI) careestc un
fel de soraalimbii galicepecareai'nlocuit-olatina .Brctonaestedeci
un fel de var al francezei. Pentru romana s-a procedat i'ntr-un mod
asemanator, anumes-aapelatla albaneza,un fel de varal romiinei;
albanezaesteconsideratiidecei mai continuatoaredirectaalimbi i
trace (unii 0consideracaproveninddin ilira),la fel cumbretonaeste
continuatoaredirectaalimbii celticedin Gallia,
In procesulde alatineidecatredaci,aceastaasuferitunele
!
modifidiri prin care a I'nceput sa se deosebeasca de latina din alte
"
provincii ale Imperiului Roman. Totalitatea elementelor patrunse in
latinadin limbilepopulatiilorcuceritederomani careau adoptatlatina
limbaproprie conservatein limbileromanice reprezinta
111I<, lralul limbilor romanice, In cazul limbii romane,substratul este
11,11 II-dac. Aprecierile cu privire la importanla schimbarilordatorate
IlIlihilor autohtone variaza de la exagerari. care atribuie tot ceea ee
11' . 11(' In Ii.mbile romanice nu existain latinaintluenlei substratului,
11 111:11<1 negarearolului acestora.DupatransformarealatineiIn romana,
It lIomen circumscrisin timp In jurul secolului al Vm-Iea,dupacum
""Ivcdea mai departe,la fel capentru celelaltelimbi romanice,s-a
; poporul roman,elementullimbafiind factorul determinant
III ',Iahilireatrasiiturilorcaracteristiceprin carenoul poporsedelimita
I, populaliile invecinate (unificarea lingvistica se suprapune celei
IIIICC, realizata i'n cursuImai multorgenera!ii; nu mai era yorba de
1'"I1:mi de daci,ci deromani).
Illli pennitsa maoprescputinasupraunui faptdeimpOltan!adeose-
1. 11:1. Am afirmatca,la un momentdat,nu mai era yorbade romani
Iidaci ,ci de un nou popor,poporulroman. Acestprocesesteunul de
1,.llmaetnica nu trebuicconfundatcu procesullingvisticde"fOlmare"
I lililhii romane. Cfmd ne referim la daci romani
iiI' rcferim laacestproees.Procesuldeformarc alimbii romancnu are
1.1 haza un amestee de limhi ; limba romana este rezultatul evoluliei
IlIlIhii latine.Din punctde vcdereetnic,amestecul nu numai canueste
wlus,darel estcacceptatca0 evidenlaarclaliilorinterumane.
Germanicii. Poporul roman,In perioada formarii sale,aintratin
I'Ililactcu diverselepopulalii cares-auatlatpe teritoriul fostei Dacii
.111 In regiunileInvccinate.Nu toateacestecomackau lasaturrne sigure
III limba romana. Estc cunoscutcazul populatiilorgermanice,despre
.Idirorprezenlape teritoriul fostci Dacii existii probeevidente(daca
" fi sa ne referim nurnai la existcnla unui cpiscopat ,al carui cOl1du-
,nlOr, Wulfila,adat primatraducereaBiblieiintr-un idiomgermanic),
d,II' nu au cazut de acord asupra nici unui cuvantromanesc
,Mesafie atribuitcu siguranlapopulalieigotice(seacceptiidecei mai
1I11111i naslure).
Slavii. Dintrepopula!iiledin primulmileniucucareromanii au avut
II'lalii deosebitetre\:Juie menliona!i slavii, in regiunilenoastre
III PeninsulaBaleanicaIn secolele al VI-lea - al VII-lea.Ei au avut
1.1 110i rolul pecareI-au avutIn Occidentulromanicpopulaliilegerrna-
19 18
nice, stabilite In interiorul sau la periferia ImperiuJui Roman. Atat In
Orient, cat In Occidentul romanic, aceste populatii migratoare au avut
destine identicc: In regiunile In care romanitatea a fost puternidi (Dacia,
Italia, Gallia, Iberia) ele au fost asimilate dc romanici , chiar dadi au
avut organiza\i i statale puternice (regatul vizigot cu capitala la Toledo,
regatullongobard din nordul Italiei, care a durat doua secolc), In timp
ce In regiunile periferice ale Imperiului (teritoriile de pe Rin) sau In care
a fost distrusa civiliza\ia romana (Peninsula Balcanici1) popula\iilc
germanice, respectiv slave, au asimilat popula\ia romanidi. Atat In
,I
primul caz, cat In al doilea, consecintele In planul limbii sunt evi-
dente, in sensul eli popula\iile asimilatc au lasat urme In limbile
adoptatc de ele. Se In primul caz, de actiunea superstratului
j
I
'
germanic in limbile romanice occidentale, respectiv de superstratul slav
I
In romana !?i, in al doilea ca7., de aqiunea supcrstratului romanic asupra
limbilor gennanicc, respectiv slave de sud . Aprecierea rolului
superstratului variaza, la fel ca In cazul substratului, de la exagerarea
lui (E. Gamillscheg, W. von Wartburg) pana la negarea acestuia, mai ales
in cercetarile recente.
"Parasirea" Daciei. Am prezental. evident pe SCUlt, cilteva din
evenimentele istoricc petrecute in cursul primului mileniu In Dacia ,
mentionand In treadit perioada in care se poate afirma ca nu se mai
!'
vorbea latina , ci romana. Inainte de a trece sa vedem ce s-a intamplat
In al doilea milcniu , cateva comentarii relative la problema mult dis-
cutaw a locului In care s-au petrecut evenimentele prezentate, problema
cunoscuUi In lingvistica istorie sub numele de continuitatea limbii
latine in Dacia, studierea ei fiind consideraw de G. Ivanescu "prima
datoric" a celui ce vrea sa faca istoria limbii romane. S-au produs aceste
fenomene pe teritoriul Daciei, cum sus\in parti7.anii teoriei conti-
nuita\ii, sau au avut loc undeva in Peninsula Balcanidi vorbitorii
romanei au venit ulterior, In secolul al XII-lea, In teritoriul unde se afla
'1
in prezent?
Spuneam deci ca, pentru Inceputul istoriei limbii romane, existii
doua puncte de vedere: cel al adep\ilor continuiti:l\ii pe teritoriul actualei
Romanii cel al adversarilor acestei idci . Marea dificultate consta In
faptul ca, spre deosebire dc ceea ce s-a intamplat In Occidentul romanic,
pentru romana nu avem miiIturii scrise despre ceea ce s-a petrecut In
Dacia; acestea lipsesc atat In domeniul istoriei (infonna\iile istorice
despre latinitatea din Dacia sunt saracc tarzii, un secol dupa
20
1I 'lragcrea armatelor romane; ele sunt de altfel, pu\ine pentru sudul
1IIII1arii) , cat in domeniul lingvistic (nu exista, cum este cazul
1"'l1lru Occidentul romanic, texte in care Incep sa aparu, forme
asemenea texte nu existU nici in sudul Dunarii). In fata
l'I'stei situa\ii lle propunem sa expunem datele importante avutc la
.Ii',pozi\ie pentru a incerca sa dam un raspuns calm. 0 rezolvare logica
II I,!')tci probleme ,
Care sunt faptele s i g u r e pe care Ie putem invoca?
I. Se ca, Dacia a fost provincie romana doar 165 de ani
,1!)(, - 27I ), in aceasta rcgiunc a avut loc 0 puternica rumanizare, care
"I' rapt a Inceput chiar Inainte de cucerirea efectiva a Daciei, datorita
'11'cririi unor provincii limitrofe (Pannonia, la vest, Moesia, la sud
I I'st) transformarii Dunarii intI'-un tluviu roman (comercian\ii
,olll,mi patrunsesera in nordul Dunarii eu mult Illaintc dc cucerirea
,"dilara), Au contribuit efectiv la romanizare:
- colonizarea masiva cu elemcnte din toate provinciiJe romane.
j Illricul Eutropiu declara eil a fost adusa . ,0 mul\ime foarte mare de
d.llllcni din toate collurile lumii romane pentru popularea
IIl1ivarca ogoarelor";
- armata, factorul vizibil al prezentei imperiale, prin reteaua de
1III IICIe militare (castre)?i prin ei solda(i (veterani).ln Dacia, se
1'.111' , au fost imediat dupa cucerire 60.000 de solda\i romani;
- procesul evident de urbanizare: in prima jumatate a secolului
01 II lea sunt mcn\ionate 44 de care reprezentau tot atiitca centre
I. produqie de schimb;
- fcrmele agricole I'ntemeiate de dar ill carc eultivarea
IIl lpului era facutii cu ajutorul populatiei autohtone, deci cu ajutorul
III dOL
S-n ajuns ca in Dacia sa exi.ste 0 via(a urbana ruraIa ca In
, "Icntul Imperiului , eu apeducte, terme, loruri, temple, amfiteatre (eel
I, 1;1 Sarmizegetusa putea adiiposti 12.000 de spectatori ; asHizi un
IlI lion de 12.000 de locuri este un stadion mediu!) . La aceastii viata
011 Illat parte dacii, pcntru ca, cum s-a afirmat, Traian a desfiin-
011 1111 stat , dar nu a nimicit un popor. Din nou comparalia ell situa\ia
1111 \'L'lclalte provincii romalle estc ilustrativa: peste tot autohtonii au
10.,1 o;lIperiori numeric,ei modul de viatii roman mai ales,
11111 \1;/ latina. Un detaliu semnificativ este faptul ca dill riindul
1''' l'lIlaliei dace au fost rccrutate 15 unilali, alae cohorles, eare sunt
"lI lqi()llate In Siria Britannia. In de relinut numarul
21
impresionant de (2628) realizate doar tntr-un secol jumatate
de stapanire administrativa a Daciei pastrate pana astazi. Acest numar
este mult mai mare dedit in arice alta provincie sUd-est-europeana,
afara de Dalmatia (8525) de Pannonia superioara (3824).
2. In anul 271 Aurelian Dacia, mutand arma-
ta la sudul Dunarii. istoric Eutropiu selie, la un secol dupa acest
eveniment: ,,(Aurelian) a golit provincia Dacia, pe care 0 crease Traian
dincolo de Dunare. Romanii pe care i-a scos de pe ogoarele din sudul
Daciei i-a in partea de mijloe a Moesiei astfel provincia Dacia
cstc ([cum in dreapta Dunarii , pe cand inainte fusese In stanga ei."
3. Cercetarile arheologicc din uiltimele decenii, de dupa J949, aduc
probe importante. Elc au scos la iveala faptul ca, pana la invazia hunilor
:I (376), viata a continuat in satele din Dacia, cum arata
cercetarilc lui I. Nestor D. Protase. Populatia saraca s-a instalat in
maril e edifieii abandonate, adaptandu-le la neeesitatile modeste ale
vietii de atllnci. La Sarmizegetusa, marele amfiteatru roman a avut
intrarilc baricadate pentru a servi ea fortareata, inainte de venirea
hunilor. In Apulum , la un secol dupa parasirea Daciei de catre
Aurelian, loeuia 0 populatie al earei cimitir se gasea in vechile terme
In care exista elemente de cultura tipie romana, speeifica pentru
Pannonia Moesia inferioara din aeea epodi. Mortii erau inhumati
dupa obiceiul roman . S-au descoperit urme ale unor noi aglomenqii
rurale , pc liinga cele anterioare anului 271. Aeestea aveau clemente de
civilizatic roman a (ecramidi romana, cu forme noi intre secolele
allV-lea al VI-lea, mOl1ede romane emise dupa 271. In peste 160 de
Ji
'Iocalitati dace). In(r-o loja a amfitea(rului de la Sannizegetusa s-a
dcscoperit un tezaur de monede din epoea Imparatului Valentinian
(364 - 375), ceea ee dovedqte ca tezaurlll fusese ascuns, probabilla
invazia hunilor din 376, cu intentia posesorului de a reveni sa duea
viata in loealitate, odata trecut perieolul. 0 dovada indin;eta este
faptul ca imparatul Constantin eel Marc a construit doua poduri peste
i.
Dunare, unulla Sueidava (azi Celei) altulla Daphnae (OltC\l'ira). Ase-
11
menea construqii ar fi fost fara scns Intr-o regiune lips ita de populatie.
Invazia hunilor (376) a produs mari distrugeri straturile compacte
de care eX'ista in principaIele umane din Dacia provin ,
rara Indoiala, de la unor romanizate. Dupa seeolul
aIIV-Iea, centrele urbane , cu exeemia lui Apulum (secolele V-VI),
nu mai prezinta mme de locuitori. Singurele de dupa invazia
huniJor plecarea goti1or (refugiati din fata primilor) sunt eele eu
1I III"Ier rural. Pana In a doua jumatate a secolului al V -lea eirculatia
'"I "IIl'lara din Dacia prezinta piese mici de bronz rar, de argint, care
III J;iecau nevoile unei populatii ce traia In modeste, 'in contact
I" Iliiallent cu sudul Dunarii .
I.a Ineeputul secolului al VI-lea, sub Iustinian, sunt recucerite $i
,,,I.II lie cetatilc de pe malul stang al DuniiIii 5i stapanirea ramana ajunge
,lin IIOU in Banat 5i Oltenia.
I k retinut paradoxu1 aparent dintre evacuarea Daciei de catre armata
I .lIllIlinistralie, eu eonseeinta evidenta - lasarea provinciei respective
1'1. 111;1 harbarilor, 5i mentinerea romanitatii in stanga Dunarii, In timp ce
III ',utiul Dunarii, unde viata romana a continuat, dupa navalirea
I. lviior populatia romanica este slavizata. S. considera ca
\ .hlIarea Daciei a favorizat menlinerea acestei romanitali: daca Roma
II II opus 0 rezistenla armata , navillitorii ar fi distrus populatia romana
l'II 'cum un ciclon treee peste lin dig prea slab, marurand tot ee i se
"1'"lIe in cale". Neaviind nici 0 opozilie, navalitori s-au putut
, I ,pandi in toate direqiile "ei nu mai puteau izbi eu atata putere, precum
IllIrile marii se pierd pe 0 Intinsa plaja nisipoasif'.
I )ovezile arheologice ne of era ea argument in favoarea presupunerii
,,,,form careia procesul de romanizare a continuat $i dupa 271.
IIIIlorul deeisiv a fost lilnba latina, limba Imperiului, opusa
holrharilor", dupa seeolul al III-lea, Iimba opusa
I' :I I,:1 I1ilor. s-a raspandit la populatia romanizata din nordul
1111I,:irii la jumatatea seeolului al VI-lea. Crqtinismul din Dacia este
,..III:i proba a existentei unci populatii de limba latina (obiectelc
din Dacia nu au fost descoperite alaturi de elemente ale
lI ,h' j eulturi materiale gotice, deci probabil nu apartineau unei populatii
IlIlIanice atestate in nordul Dunarii, dupa retragerea lui Aurelian).
1. Este sigur, de asemenea, cum remarea cunoscutul romanist
'h'dcz Alf Lombard, ca despre starea limbii latine In sud-cstul Europei
1.1 IIlarturie in zilele noastre 0 populalie de peste 26 de milioane de
ce astazi romana, continuatoarea limbii latine, care
intr-o regiune delimitata, corespunzand aproximativ vechii
I Este yorba deci de 0 regiune pe care Imperiul Roman a
, IIl" lTit-o eel mai tiirziu din care a fost nevoit sa se retraga cel mai
,,," ,,reme. Vorbitoare a unei Iimbi romanice este, in zilele noastrc
"' oI rl acea parte a zonei est-europene foste sub silipanirea Romei la care
III ' ;lIn fi a$teptat eel mai putin, adica vechea Dacie paras ita de
armata romana la 271. Constatam deci ca , la multe
22
23
secole dupa parasirea Daciei, In tinuturi, 0 popula\ie
compacta, vorbitoare a unei limbi romanice. Pana la producerea unei
probe contrare, pe care adversarii teoriei continuitiitii nu 0 pot oferi, 0
concluzie logica, de bun-simt, se impunc: romanitatea n-a disparut in
primul mileniu din Dacia.
Care sunt lucrurile pe care Ie-am putea numi n e s i g u r e ? De fapt,
ce ar trebui sa explidl.m?
I . Retragerea administratiei armatei romane a fost urmata de 0
retragere totah! a popula\iei romanizate? Cum trebuie inteleasa afir-
mat,ia lui Eutropiu ca a fost "goliW" Dacia?
Cercetarile recente (Vladimir I1iescu) au subliniat existenta a doua
traditii in istoriografia latina: una al carei unic exponent este Eutropiu
(afirmatia lui a fast preluata de alte doua surse istorice Festus
Historia Augusta), care este sau cel putin tenden\ioasa, alta,
al carci exponent cstc lordanes, care este eorectii, Eutropiu, prin afir-
matia lui, a dorit sa atenueze impresia IiIsata de murea pierdere sufcritii
de Imperiul Roman, sa salveze prestigiul gray compromis al acestuia
sa-I idealizeze pe imparatul Aurelian. Din aceasta cauzii, Eutropiu
insista di n-a fost Yorba de 0 simpla "paras ire" (re/inquere), ci de 0
"golire" (intermittere) totala pentru a nu liisa at at de multi cetatcni
romani la bunul plac al inamicului (al go\ilor). Prin aceasta atitudine,
Eutropiu se incadreaza In ideologia oficiala romana, "patrioticii", care
"crease pe hartie" 0 provineie noua, apoi doua cu nume J)ucia
Ripensis Daciu Meditermnea, dar la sud de Dunare. Eutropiu crcdea
In parte sincer la posibilitatea unei evacuiiri totale , fiindca asistase in
Mesopotamia 'la moartea Imparatului Iulian (363 d.Cr.) la cedarea a
doua catre la plecarea intregii popula\ii de aeolo, pentru
a nu ramane sub stapanirea persana (ef. Ammianul Marcellinus). Dar
aceasta nu era posibil eu 0 tara lIltreaga de aceea niei nu s-a lntamplat.
Eutropius a fost singurul autor latin tradus de trei ori in Iimba greaca,
drept care putinele mentiuni la istoricii bizantini pana In Evul Medill
tarziu, preiau ineon$tient versiunea lui Eutropius. De altfel, aeeastil
traditie tendentioasa 0 Intalnim In alte surse latinqti care vorbesc
desprc 0 evaeuare totala a provineiilor, pcntru a aeredita ideea punerii
la adapost a eeta\enilor romani. M. Friedwagner eonstatii ca In provin-
ciile Norieum Vandalieia, In eiuda faptului ea In 488 s-a dat ordinul
de parasirc a provinciilor ea istoria eonsernneaza eii loeuitorii
(universi) ar -fj trebuit sa se supufia ordinului dat, se ca mult i
locuitori au ramas pc loc se gasesc inca In secolul al IX-lea tarani care
I"L lIil:sC In satele lor (vici romanisci), pe domeniile unor manastiri din
. l' IIIJlea Regensburg Salzburg, vorbind 0 limba romanica .
('l:alaIta ilustrata de Iordanes, numita "buna", este expri-
1I,Ili i de un originar de la Dunarea de los, deci de un bun eunoseator
II I<' )! iunilor dunarene, despre care poseda numeroase
1l1l1l';lhil pe baza unor orale. Iordanes manifesta un intercs
",,('hit pentru Moesia ea 0 persoana eompetenta, eompleteaza
"1t'l'Il:azii izvoarele folosite. In cawl evaeuarii Daeiei el eorecteaza
, ' lid lui Festus, care-I copiase pe Eutropiu, afirmand .,ias Imparatul
""II'lian reehemand legiunile de acolo, Ie-a In Moesia".
I 1\ lIarea Daciei era un evcniment capital pentru regiunile duniirene,
I ,11'l': Iordanes, proven it din aceste regiuni, trebuia sa-I cunoasca
; I \Ilia minte. Dcci el doa!' de 0 cvacuare a armatei, ceca ce
I I ,l lIlIla romana, cu alte cuvinte oficialitiitile.
I',' cc populatia siiraca ar fi fost tentata paraseasca vcchile
111, mai ales III In care, dupfi rctragerca administratiei
'III ,III\', deci a perceptorilor romani, ar fi putut sa se bucure de 0
n, . ;lle libertate'? cum remarca cunoseutul lingvist clvctian
lOll Wartburg, parasirea totalii a Daciei ar fi In eontradiqic cu tot
,I Ililamplat In celelalte teritorii parasite de Imperiu, unde romanicii
III ,ti,alldonat dedit dimpiilc bogatc, ci retragundu-se in vailc Impadu-
I, ,I IlIlcgiunile muntoasc cu acolo unde era mai grea.
, ',,' cxpliea de cc triburile german ice au iwlat romanitatca In
11111 1111,' vai din In care sc vorbesc astazi graiuri retoromanc.
I 'p' 11l'1I\a din ultimele razboaie ne aratii cum trcbuie Intelcse eva-
II ,(" decretate de stapunire.
I h ,'I' nu se scmnaleaza, In sudul Dunarii , aparitia dc noi localitati
1111 I II demografiea? Unde ar fi incaput, la sudul Dunarii,
111 111' III general saraca, Intreaga populatie a Daeiei? Izvoarcle istoriee
I 1111 lI\ioneaza un astfel de exod dc populat,ie, dupa cum nu mcn-
u Ilici migrarea ulterioara din sudul Dunarii. Acest ultim fapt este
. 11 11 Illai curios eu cat avcm a face eu un proces istoric de mare
11'111 :1 , care trebuia sa se In mai multc ctape Intr-un
1\ ,tI <1 <,; 1 imp mai Indelungat. Izvoarele istorice nu vorbcse despre
.I, '.1 :decat" din sudul Dunarii. Nu existii nici 0 traditie oralii despre
I I 1I11'llea eveniment.
, \I,lt Ii lea fapt care trebuie explicat este "taeerea" surselor istorice:
'I , ,(i 1IIIIlte seeole nu se spune nimic despre existenta populatiei
24 25
I
, i!
romanizate la nord de Dunare, nici despre romanii continuatori ai
,i :
acestei populatii, ceea ce i-a determinat pe unii istorici sa-i caracterizeze
pe romani ca 0 .,enigma" un "miracol" de natura istorica (F. Lot),
Acestor istorici Ie-a raspuns magistral istoricul-martir al romanilor

G.!. Briitianu, In 1942. Si, ccea ce este mai important , la republicarea
, i
caI1ii lui Briitianu In 1988 (traducerea versiunii franceze) In 1989
(vcrsiunea originala francezii), se constata ca "tacerea" este rupta de
patru decenii de descoperiri arheologice, care confirma interpretarile
lui G. I. Bratianu. Despre aceste descoperiri am vorbit mai Inainte ,
acum vrea sa insist asupra explicatiei privitoare la absenra unor
referiri explicite la populatia romanizatii, In sursele istorice dintrc
secolele al In-lea al X-lea.
Doua Intrebari se pot formula , In legaturii cu acest fapt:
.,
- de ce nu se despre existenta romanilor la sudul Dunarii ,
acolo undc unii sustin cii s-ar fi format poporul roman? Unde au fost
"
"
romanii ?
- de ce nu se nimic In sursele istorice medievale nici
despre alballezi, care cxistau sigur In Peninsula Balcanicii (prima
informatie dateaza din 1(79)?
La ambelc Intrebari, raspunsul poate fi dat daca se observa felulln
care prezentau istoricii bizantini viata diferitelor populatii eontem-
porane: In toate cazurile se mentionau doar dizboaiele sau evenimentelc
earc se refereau la patura dominanta (In masura In care aeeasta intercsa
Imperiul Bizantin sau tarile occidentale, prin atitudinea ei ostilii sau
prieteneasea). Aeeasta !ipsa de interes era mai evidenta pentru teritorii,
ea eel din nordul Dunarii, care nu mai erau sub autoritatea imperiala.
cum sublinia S. documentele istorice ale epocii notau
evenimentcle, nu eurgerca normala a timpului, invaziile noilor
popularii , nu viap organizarca noilor state, Si nu mutatiile
produse la cei
3. Al treilea fapt care trebuie explicat este absenla a
denumirilor pentru numele de loeuri. Intre diversele nume, tre-
buie sa distingem doua categorii: numele de (Apu!wll, Napoca,
Porolissum, Po/aissa, Sucidava) Si numele de ape . Primele nu s-au
pastrat fiindca invazia hunilor a di.strus toate marile romanizate,
populatia romanica continuand sa traiasca la sate, cum am aratat
mai Inainte. Purine nume romane de locuri care sa corespunda
regulilor de schimbari fonetice ale romanei s-au pastrat numai la sud
,k I >unare, unde romanicii au rezistat naviilirilor (se da ca exemplu
-,/olla, devenit S(lrUlul , numele aromanese a'l Salonic; in acest
1I IIIIIe I intervocalic a devenit r, la fel ca"in soare din lat. solem). Numele
,I. rfluri mai mari , care, evidcnt, n-au putut fi distruse ca s-au
II dllsmis pana astazi; Mures, alt. Timi.)' , Cris, Somes, ;\nzpoi, Arge,),
Ililli'll, Buzt1u, Siret se aseamana destul de mult cu formele existente
01 IInele opere ale antichitiilii pentru dcnumirea apelor de catre
I'lljlulatia traco-dad (atat greei.i, In frunte cu Herodot, cat romanii
111 ,Ii tarziu , au Imprumutat numele respective de la populaliile care
1o" 'lIiau In rcgiunea respcctiva). Deci ca vechile nume s-au transmis
.1111 Antichitatc pana astazi. Intrebarca logicii este: de la cine au aflat
I.lvii stabiliti In Dacia ulterior, ungurii numele acestor ape? Trebuie
.1 presupunem ca ei Ie-au IUa! de la 0 populatie sederitara care locuia
III regiunea respectiva, anume de la vechea Popuialie traeo-daca
1lIlIllInizata, devenita In secolul al VIII-lea popol1Jl roman. De la
1" 'jlulalie sedentara au luat numele Carpal;. De subliniat faptul ea
1IIIIIlele celei mai mari ape curgatoare din zona are In romana 0 forma
prcifica, DUluJre , inexistenta In altt: limbi, explieata ca provenind
dill traeo-dad (In latina era Dalluhius, Danuvius , In slava Duna(v), In
IlI ilghiara Dunaj. Deci , cum s-a subliniat recent (Gr.
1I IIIIlele de ape de felul eclor de mai sus sunt ehiar un argument pentru
ideii de cOlltinuitate a populaliei romanizate In Dacia, pentru
1,1 ele prezinta 0 serie de modifidiri fonetice impoltante, proprii limbii
liaw-dace tarzii (a>o : Alutus>Olt, s>S: Crisos>Cri.y; cf. Mures ,
\ /llIIq, Timis, Arge.5).
Analiza numelor tapice din perspectiva fenamenelor fonetice
, .Iracteristiee limbii traco-dace tarzii a fost invocata de Gr.
III analiza celor aproximativ 80 de cuvinte vechi comune romfmei
ilhanezei, care fusesera de asemenea aduse ca un argument pentru teza
IIl1igratiei la nordul Dunarii. Rationamentul care a stat la baza
Il'cstei teorii a fost urmatorul: limba roman a are un numar de cuvinte
I I 'lilune eu albaneza, care s-ar explica prin Imprumut din albaneza, unde
II I'i din traca, limba pe care albaneza 0 continua. Deci,
.ilirrna sustiniitorii acestei teorii , romanilor trebuie sa fi fost
IIlIdeva III sudul Dunarii, unde s-au Intalnit cu albanezilor.
C 'l'I'cetarile din ultimul timp au aratat Insa cil nu este yorba de Impru-
IIlIlturi din albaneza (fonetismullor arati} acest lucru), ci sunt pastrate
direct din traco-daea, care este substratul hmbii romane. Ele au intrat
26 27
mai intaiin latinadunareana au dipatatforme asemanatoarecu ele-
mentele latine (ex. viezure la fel ca iepure; brlinz(lla fel caosanza).
cu albanezaestenumaiun argumental apartenentei acestor
cllvintela substrat,ceeace nu implicaIn niciunfel ideeaimprumutului.
Anali zaaspectuluifonetic al tellnenilorIn discutieaaratatca nu exista
niciun element comun cu albaneza cu trasaturi fonetice tarzii de tip
nelatin caresajustificeexplicatiaprin imprumut.
4. In al patrulea rand, se cere explicata cea mai "stanjenitoare"
problemapentru teoriacontinuitatii(A. Lombard): abscntaunor unne
nelndoielnice deelementevechi germanicein romana. Am mentionat
mai suscamajoritatea rornani nu acccptacasigurdeorigine
germanidiniciuncuvantromanesc,chiardaeii unii cunoscuti,
caE. Gamillscheg,G.Giuglea,C. Diculescuau propus astfeldeexpli-
catii pentrucatevazeci decuvinte.Scconsideracit nasture, existent
la aromani,este foarte probabilgermanic,dintr-un goticJ1asti16 (tre-
cerealui l intervocalic ,Ia,.caIn cuvintele precum existenta
cuvantului in alte idiomuri romanice, dialectc sunt argu-
menteleaduse,de exemplu,de S. penlru origineasa gotica:
el observacum acestelementornamental dinimbracaminteavechilor
germanici i-a impresionat pe romani in mai multe regiuni ale
Romaniei).Sespune:dadarfi existatla nordul Dunarii0 romanitate,
aceastaarfi trehuitsa aibacuvintedela gotii gepiziicare au trecut
s-au stabilitaici.Se invocasituatiaaltorIimbi romanice,cadeexemplu
franceza,careare multecuvinteimprumutate dinlimbilegermanice.
Raspunsullaaceastaobiectietrebu,ie saporneasdide laconstatarea
ca,de aceastadata,comparatiacu Occidentul romanic nu se sustine,
I
intrucatnatura duratacontactului dintreromani apoi,romalliei
popoarelegermaniceau fost total diferitein Occidentfata de Orient.
inOccidentcontactuldintreceledoua populatii aduratciitevasecolc
(primele din sccolul al II-lea - V-lea ultimele intre secolele
al VIII-lea - al X-lea,dndpopulatiilegermaniees-auromanizat).In
pnuturileestice,germaniciidispardupaseeoleleal V -lea- al VI-lea.
In Occident exista chiar 0 provincie numitii Germonia, la vest
de Rin.Existau raporturi de pace derazboi careseintindeau din-
colodeGermaniapropriu-zisa.Primelecontacte(secoleleal II-lea -
al V -lea)careau avut locIn accastaregiuneaRinului au dus la impru-
muturi reciproce: din 'latina, limba Imperiului,au patruns numeroase
28
IIvInte, ca Caesar, moneta, strata, care s-au pastrat pana astazi
11"' 1111. Kaiser, Miinze, Stmsse), Iafel cavechilenumede romane
I "(onia>Kbln, Conjluentes>Koblenz). Patrunderea cuvintelor
'I IIl1anice in latina afost insii mai redusa in aceasta epocii. In opera
I. \\ idi a lui Tacit (Gennania) dedicata descrierii obiceiurilor
1"lIlanicilor se un singur cuvant germanic adaptat la latina
r,, /II/ en "lance"),care nici nu s-apastratIn limbileromanice.Cuvin-
I. ", !-,-crmanice sunt rare la autorii latini In inscripliile din aceasta
I'lId; singurul cares-a transmisdin latinain toate Iimbile romanice
II' sapo, devenitin romanasclpull. Contactullatino-gennanicadurat
111, ;1 In Occident timp de multe secole s-a intensificat: multi dintre
l 11I1:Jnici faceau partedin annataromana,iaraltii locuiaucasclavisau
1I1' ,' ri In diverseleprovincii ale Imperiului,dcci sc integraseraIn viata
l"lliana.In plus, mai tarziu,dupa secolul al V-lea, aexistat0 adoua
II p;i a influentei germanice, ca urmare a stabilirii unor triburi pe
" t Iloriul Imperiului Roman de Apus .Aexistat un bilingvism activ,
r1lllii(iede bazapentru ca limbilein contactsa se infiuenleze. Dato-
111 ,1 acestei situatii, popoarele germanice au dat numeroase cuvinte
'""hilarromaniceoccidentale:francezas-aImbogalitcu circa700de
1I\IIIIIe dinlimba francilor, longobarzii au dat italienei circa300 de
IIl'illte, gotii (vizigolii ostrogotii) au dat cuvinte italienei (30),
",llanei (50),spanialei,portughezei catalanei (dite30).
In Dacia,gotii au statrelativ pUlin,numai 2-3secole,f1ind
sud de invazia hunilor; pentru cat timp au statIn Dacia,au lasat
'11 1)1(' materialeintr-oariccu 0 romanitatc mai putin intensa(curbura
,.h: rioara aCarpalilor ,unde afastdescoperit celebrul tezaurde la
1" "lroasa).Ei au intiUnitaici Insa,foarte probabil ,0 populatieromanica,
(, " JIIoment ceWulfila, un got,este numitepiscop liingii Dunare,in
II,pcntruaconduce0 populatie (Wulfila,cum am mai spus,
IlI lId celcareafacut primatraduceregotidaBibliei).Ingeneral,se
I ca,in Dacia,naturacontactuluidintreromanici goti afost
Ioll'lilade ceaacontactuluidin Occident: aduratmultmai putin nu
,I raracterizatprin bilmgvismactiv.Deci absenlaelementelorgotice
hll vocabularulroman seexplicaprin absenlaunui contactintensintre
'Itld! latinacarestala bazaromanei.A. Lombardcomparasitualia
'Itllfincicu ceaalimbij basce,care, teritoriulei afost invadatde
11I1!O(i incadin secoJulal V-lea,nu are unnede infiuenlagermanica,
I" 111m ca,.,0limbagennanicaapututpatrundeintr-otara muntoasafaxa
29
a Uisa urme permanente" (de altfe! , In romane de dupa 271 din
Dacia nu se gasesc nici urme de produse tipic gotice).
Am discutat despre soarta latinitatii (romanitatii) in llordul Dunari i
fadi sa amintim nimic despre ceea ce s-a Intamplat cu romanitatea din
sudul Dunarii, unde se presupuDe, de catre adversarii teoriei conti- il
j
I 1
nuitatii, ca s-ar fi retras totallatinitatea din stanga Dunarii.
I
La fel ea in nordul Dunarii, populatia traca din sudul fluviului a
fost romanizata, mai ales ea Peninsula Balcanidi a fost cucerita
I,
stapanita de lmperiu eu mult timp inainte. S-a produs deci 0 sintezii
intre traci romani, ceca ce a dus la erearea unui bloc
compact de romanitate, romanitatea carpato-balcanidi, avand ca ax
principal Dunarea.
1.1
Prjntre dovezile existentei unei astfel de romanitati este mentionata,
pentru 587,0 intamplare din timpulluptelor dintre armata bizantina
' I :
avari. In timp de noapte, pe 0 carare (ngusta din muntii Haemus, un
combatant a observat ea de pe catiirul din fata sa a dizut Inearcatura.
Vrand sa atraga atentia camaradului interesat, el a strigat in gura mare
,,in limba (dupa istorieu! Teophylactus Simocatta) sau "in
limba materna" (dupa Theofanes Confessor), lOrna, tonw, fratre
"Illtoaree-te, fntoarce-te, frate", pentru a bine incarcatura.
auzind acest strigat, a crezut ca este yorba de 0 eomanda de
retragere, ca urmare a unui atac avar, a fnccput sa fuga in dezordine.
Este sigur deci ca, la 587 ,In sudul Dunarii se vorbea latina (cel putin
in armata bizantina) sau un idiom romanic derivat din aceasta.
Interpretarea textului a stiirnit multe discutii, fara sa se ajunga la 0
conduzie fenna. Daca am avea a face cu un text romiinesc, cum sustin ,
printre altii, A. Philippide I. Coteanu, ar fi yorba despre primul text
Intr-o limba romanidi (pana acum se considera ea prim text romanic
Juraminlele de La Strasbourg, scris in franceza la 842).
Slavii. in secolele al VI-lea - al VII-lea au aparut la nord de Dunfue
slavii. de bogatiile Bizantului, patrund masiv la sud de Dunarc.
dupa limesurilor Imperiului Bizantin (602). Multe
romane sunt distruse (sunt salvate doar in sud de la mare, aparate
de flota bizantina). Apar state slave (ncepand din secolul aIIX-Iea,
biserica de limba slavona slavizeaza elementul romanic. In fata aees-
tei masi ve invazii, care ocupa vaile campiile de la sudul Dunarii, dupa
un timp 0 parte a populatiei romanice, aromani!or actuali,
30
.. /1111':1, din centrul Peninsulei Balcanice spre sud, ajungand in Pind,
Iii, .. Ilia Epir. Astfel , datorita slavilor In Peninsula
" ,I, ,llIid, blocul compact de limba romanica, care cuprindea toate
1''' ' \ IIIl'iilc latinofone de la Dunare (Dacia, Pannonia Inferioara cele
I, '1i,1 l'vlocsii), este spart, In Dacia, numarul slavilor s-a redus ea urmare
I t lll l '1 ;1rii masei de slavi spre sud. Aceasta a dus la asimilarea lor de
tltl ' pllpulatiile romanizate, fenomen numit de unii
I tI"lla romanizare".
, \ 111 vorbit pana acum despre ceea ce s-a intamplat In primul
1.11, lIill, insistand asupra contactelor (substrat superstrat) ale latinei,
III va deveni limba romana. Inainte de a trece la prezentarea pe scurt
.' " 'lIimentelor istorico-sociale din mileniul al II-lea, ma opresc putin
Ilplil a doua cbestiuni care se refera la limba romana Aman-
I. ,II" ;til fost mentionate In treacat mai inainte:
I IInde s-a format limba romana;
' . dl: cand se paate vorbi de limba romana ca ceva diferit de latina.
'l't'ritoriul de formare a limbii romane. Pentru prima chestiune,
'lilt l (' s-a format limba romana sau care este ceea ce S. numea
,.,, 11ia primitiva" a romiinilor, raspunsul fl putem deduce din cele spuse
"1. 11 IIcvreme.
',alina era, la un moment dat, limba cunoscuta desigur, vorbita
1I1 111ala Peninsula Balcaniea (eu exceptia teritoriului grec). Daca am
" .1 s;i recompunem teritoriulin care s-a format limba romana , trebuie
I'!l'supunem, pana la proba contrara, ca acesta s-a fntins de-a dreapta
i tI.' a stanga Dunarii, unde populatia de limba latina aicatuia, cum
1'II11l'a S. 0 retea mai deasa sau mai rara, in diferite
"nr i (subliniez ideea ca exista 0 retea mai deasa sau mai rara). Cu alte
existau nudee mai mult sau mai putin dense care aveau
1' .'. lllIri lntre ele. Distanteie dintre aeele nudee nu erau 0 piedica pentru
.,11 popor ca al nostru, a ciirui mobilitate, datorita transhumantei, adica
d" plasarii sezoniere a pastorilor cu turmele de la rnunte la a fost
Iqlt ','auna evidenta. Deci inovatiile lingvistice se puteau transmite cu
1I' IIt illta.
S -au adus argumente lingvistice pentru a arilta ca teritoriulin care
,,,' lIiau romanii era extins . In sud el ajungea pana unde
II1()vhinul castanul, plante care nu se cultiva dedit In regiunile calde
", I'cninsulei Balcanice; dovada - faptu'i ca la aromiini la
31
I
meglenoromani termenii pentru a denumi aceste plante sunt
din latina (arom. llie provine din latinescul ficus "smochin", iar
cdsultie continua direct lat. castane/lS; la meglenoromani cele doua
cuvinte se ie, respectiv CCi ,\tQIi). In nordul Dunarii , aceste
plante sunt numite prin termeni mai tilrziu din limbi cu
care dacoromanii au intrat In contact. Pentru limita nordicil a teritoriului
de formare a romanei se invoca drept argument faptul cil termenul
latinesc pieula , un diminutiv de la pix "smoaill" devenit pCicura, S- 3
pastrat numai In nordul Dunarii , unde existau regiuni petrolifere.
" Argumente de fel sunt aduse atunci cand se observa ca S-3
It
, j
pastrat numai In termenul latinesc bubalus, devenit bour (In
sudul Peninsulei Balcanice bourul a disparut mult mai devreme). Chiar
,,1:1
pastrarea lui aur din lat. a/lrum In nordul Dunarii este legata de
I
existenta minelor de aur din fosta Dacie (In dialectele din
sudul Dunarii termenii pentru aur sunt lmprumutati: all1alamc1 III
aromana,jurincl, in meglenoromana, dato In istroromana) .
'I In mijlocul acestui teritoriu era Dun7rea, numita la fel de toti
romanii, foartc probabil un nume autohton . Ca dovadll a prezentei
aromanilor In sud, amintesc aici cele spuse mai la inceput despre
Sarlllul , numele aromanesc vechi al Salonicului de astazi, care reprc-
zinta, de fapt , numele latin Salona.
o dovada a faptului di romanii crau peste tot In Peninsula Balca-
nidi este, dupa V. Parvan, numele etnic, nelegat de nicio
geografica, de roll1tlll. In timp ce celelalte popoare romanice au nume
legate de regiunile In care s-au format (italieni , spanioli, portughczi) ,
noi pastram doar termenul generic romallus devenit roman, care era pus
In opozitie cu anumite popoare barbare. Cei de alte limbi ne numeau
tot cu un termen generic, acela de v/ahi sau valahi (sa nu uitam ca vlah
este 0 dovada a continuitatii, caci la germanici de la
la slavi , elinsemna "romanic").
S-au Incercat localizari mai precise pentru teritoriultn care au tdiit
S-a facut apel pentru aceasta la coincidentele dintre
romana albaneza , despre care am mai amintit. dar voi vorbi mai
amanuntit ceva mai tarziu . Pentru moment, sa retinem cil
ajungeau In vest panilln apropiere de teritoriulln care locuiau
albanezilor (mai la est decat celln care se gasesc astiizi). N-au
lipsit nici Incercari de a localiza In regiune din nord-vestul
Peninsulei Balcanice 0 parte a teritoriului ocupat de
'"l lIl lllilor pomind de la expresia romaneasca afagadui marea ell sarea,
Idni ta de cea existenta In alte limbi europene (fr. promettre des
hlll/ognes d'or, germ . goldene Berge verspreehen) . In Romania
" Ilialii, ullde marea e departe, dar sarea se peste tot, nu se putea
11 ",k 0 astfel de expresie. Ea trebuie sa fi aparut Intr-o regiune in care
111 ';1, extrasa din Marea Adriatica, era un produs greu de procurat,
"" I ios ca aurul. Aceasta regiune era nord-vestul Peninsulei Balcanice.
( 'c alte argumente se pot aduce pentru ideea di romanii din teritoriul
tllI 'lI !ionat vorbeau limba ca nu erau despilrtiti ? Am pomenit
I, t1l'Omani Z;i dacororniini , fara sa precizez unde sunt raspandili
11/ hitorii celor doua variante ale romanei: aromanii sunt astazi In
,.. lIinsula Balcanidi in diverse regiuni (in Grecia , Macedonia, Albania):
,1, 1,'()romanii sunt pe teritoriul fostei Dacii, de unue numele. Am
1II IIIltit de meglcnoromani, vorbitori ai unui alt dialect , fOUite restrans
11 0()(j persoane) , din Macedonia Bulgaria. In exista al
1',\ll'ulea dialect romanesc, cel istroroman, folosit in peninsula Istria
(I 'Ioulia) de cateva sute de persoane. De ce spun em ca aceste idiomuri
11111 dialectele limbii romane?
Dacii se compara Illtre ele dacoromana, aromana, mcglenoromana
I istroromana se constata ca principalele lor trasaturi caracteristice
, "lIlune, inovatoare fata de latina, pe de 0 parte, distinctive fata de
"' Idalte limbi romanice, pe de aWl parte, se regasesc In toate patru.
I "lIomenele comune din cele patru dialectc s-au produs datoritil ace-
IlIl a.)i cauze In conditii , ajungandu-se la coincidentc chiar
I III ce excep!iile de la diferite tendintc de evolutic. Din cele
IIlt' lltionate rezulta ca a exi stat 0 limba unitara, inainte ca ea sa se
iln parta in dialectele de astazi. Aceasta limba estc numita in diferite
I>'i1lri: slraromiina, romclnil primitiv1 , prOloromlintl, ramona comunt1,
J "mdna arhaica . Mentinerea unei limbi comune pe teritoriul intins de
'''I'mare a limbii romane se explica prin necesitatea In care s-au gasit
Il lIparile din acel teritoriu de a comunica Illtre ele, In cadrul unei
, ,vilizalii de tip pastoral agricol. Aceasta unitatc lingvistica s-a rupt
III lIlomentul plecarii spre sud a aromanilor, probabil In
\' colul al X-lea.
In concluzie, la prima Intrebare se poate raspunde c5 limba romana
a format pe un teritoriu Intins, In care Dunar-ea era axul principal.
32
33
"Aparitia" limbii romane. Raspunsulla a doua Intrebare (de dind
se poate vorbi de limba romana) nu este de dat; el este In stransa
legatura cu ceea ce am discutat mai Inainte relativ la limba romana
comuna.
Se ca latina pierdut unitatea dupa secolul al TV -lea, odala
cu destramarea Imperiului , faramitandu-sc In varietati ce aveau sa
devina limbile roman ice de astazi. Sc poate presupune deci ca latina
din provinciile dunarene, care evolua In izolare de lumea romanica
occidentaHi, a Inceput prin secolul al V -lea acceotueze trasaturile
proprii, dezvoltandu-se independent de celelalte limbi romanice.
Timp de cateva secole acest proces a continuat se admite, In general,
ca In secolele al VII-lea - al VIII-lea latina cedeaza locul limbilor
romanice. Aceasta data este acceptata, In linii mari, pentru celelaltc
, I,
limbi romanice, unde exista probe scrise (primul text romanic ,
JuraminteLe de La Slrasbourg, a fost precedat de aparitia unor forme
roman ice In texte Pan a in aceasta epodi, au avut loc
principalele transformari ale limbii latine devenita romana. 0 dovada
este faptul ca elementele vechi slave, care 'incep sa piitrunda dupa
secolul al VIII -lea, nu sufera transformarile produse In elementcle
In romana. De aceea , nu trebuie sa consideram ea
limba romana s-a constituit dupa contactul cu vechea slava.
Pentru unii izolarca limbii latine dunarene de restullumii
occidentale a fost dublata de un alt factor , anume lnlocuirea latinei
ca Iimba oficiala din Imperiul Roman de Rasarit prin greadi, In timpuJ
lmparatului Heraklius (610-641) . Ca urmare a acestor Java fapte, latina
care a devenit romana nu mai avea 0 fran a (reprezentata de latina eulta
din Occident), 0 serie de tendinte realizate In toate limbile roman icc
s-ar fi putut Incheia mai repede la noi. De aceea,
considera di limba romana se fonnasc deja 'in secolul al VI-lea, Inaintea
celorlalte limbi romanice. Pentru ei, una dintre dovezi1e existent
ei
limbii
romane ar fi celebrul text LOrna, rama. fraIre , prezentat mai Inainte.
Acesta ar fi primul text romanic.
Populatii migratoare. In prima jumatate a mileniului al doilea.
romanii au intrat In contact cu alte populatii, In general migratoarc
(except
ie
fac grecii): cumanii, pecenegii, ungurii, turcii.
Dadi pecenegii cumanii au disparut rara a Jasa prea multe urme
In limba romana, cum YOm vedea mai jos, ungurii s-au mentinut III
. "asta parte a Europei .ln seeolul al X-lea, triburile maghiare patrund
"' I'ransilvania. Notarul anonim al regelui Bela relata, dupa traditie, cn
.I unci cand ungurii au piHruns au el!lcerit Transilvania, aici existau
I" I voievodate romanqti , cu trei conducatori: Gelu, Glad
'il nllmorut. Acestea au fost luate In stapanire de unguri, ceea ce i-a
d, It ' nninat pe unii romani sa se retraga In locuri mai ferite. Incepand
I, ,, sccolul al XII-lea, regii unguri au colonizat Transilvania cu
""IHiI:Jtii germane din Flandra, majoritatii vorbitorilor de
"il li'de germane din Transilvania modema. Evident ca romilnii au
"II, al 'in contact cu ei. Tot In prima jumatatc a mileniului al II-lea ,
' ''pllri apaJ1inand celor doua popoare slave meridionale, cel care
"iI .1 lIumele dc la turcica slavizata (bulgarii) sarbii, sc
" hilcsc In unele regiuni ale tarii noastre (bulgarii In Muntenia, siirbii
,, 11;lIIat Oltcnia de vest). cu romanii au convie\uit, fcnomen
, !Ius la lingvistica reciproca.
Primele state romanesti. Un evcniment istoric a avut efecte
"ll'ortante asupra evoluliei limbii romane din aceasta epoca, facand ca
I '.a sc diferen!ieze mai mult de limbile romanice surori. Incepand
,'" '.('colul al XI V -lea, odata cu aparitia primclor state de la
lt d est de CaI'Pa\i, Tara Romaneasca Moldova , are loc 0
'1I '.IIlizare a bisericii din accste teritorii. Consecin\ele pe plan lingvistic
I, It lsI 'inscmnate, fiindca romalla nu era utilizata In anumitc contexte,
1111 11;1 documentelor administrative a textclor religioasc fiind slavona.
111 11 11'1) ce Occidcntul romanic folosea latina, sub forma cunoscuta drept
1"I" ,a savanta, la noi se scria slavonqte. Vocabularul romanesc cste
HI, III;lt de termeni slavi , In timp ce limbile roman ice occidentale
1I1j1II1IDUta pentru multe notiuni termeni din latina rCl110delcazii dupa
1,.111111 multe forme, ceea ce face ca limbilc romanice occidentale sa para
It I' apropiate de latina. Incepand din aeesta epoca continuand In
" ,ll-Ie urmatoare. romanii intra In contact cu turcii, care ajunsesera
I" ,I din 1396 la Dunare.
.\ dOlla jumatate a mileniului nostru estc marcata de victoria Iimbii
'II I.IIIC: ea este introUusa III scrieri particulare (prima scrisoare III romana
1.IIt' II/.;[ din 1521) In bisericii (unele din primele texte
Iq'loase au fost traduse probabil Inainte de secolul al XVI-lea) .
I 1.,l lIrila unor factori culturali, de aceasta data (activitatea cronicarilor,
hll I>. Cantemir ahor dirturari), romana extinde domeniile de
folosire, ajungand sa poata exprima idei din orice domeniu: istoric .
filozofic ,juridic, artistic. Activitatea Scolti Ardelene, prin subliru-
erea originii latine a limbii romane, activitatea intelectualitat
ii
din
toate provinciile all aVllt ca scop modemizarea unificarea
limbii cuite. Se trece de la alfabetul chirilic la cellatin (dupa primele
texte 'in alfabet latin din secolul al XVI-lea, se ajunge la oficializare,
alfabetului latin 'in secoluJ al XIX-lea). Dupa 0 perioadil 'in care romani i
au trilit "cu fata spre Orient" (dupa expresia lui Scxtil a urmat
o brusca orientare spre Apus, determinatil de noile idei iluministe.
Oricntarea spre popoarelc neolatine a dus la ceca ce S,
numea "reromanizarea limbii romane". Unirea Moldovei Cll
Muntcnia (1859) marca unire din 1918 au favorizat delvoitarea unc i
limbi literare ullitare (limba na!ionalil), care capata 0 stabilitate pc care
n-o avusese 'inainte.
Dupa ce am prezcntat definitia gcnealogica a limbii romane (am
ararat ca romana este latina evoluata, vorbitil astilzi 'In fosta Dacie) Si
am facut 0 sinteza a conditiilor istoricc culturalc in care s-a
dezvoltat limba romana, in partea a doua a expunerii arat, pe de 0 parte ,
cum s-a transmis structura latinei pc de alta parte, III cc masuril
conditii\e istorice cultllra\e mentionatc all permis ca Iimbile cu carc
romana a intrat In contact sa influenteze structura ei.
LEXICUL
I ';'md vorbim de structura unei I.imbi !ji de felul In care ea este
" 11I ',lIlisa, trcbuie sa precizam ca Intre diversele compartimente ale
H . '.It:i structuri exista deosebiri: in timp ce gramatica esle partea cea
111 11',Iabila cea mai sistematica a limbii (din aceasta cauza ea sta la
1' ,1 dasificilrii limbilor), vocabularul estc partea cea mai putin
I !,'llwtidi cea mai mobila, pentru ca mereu apar no!iuni noi, care
It , ""ic denumite, paralel cu pierderea interesului pentru noriuni
1I ll lThite, ale caror nume ies treptat din uz.
III trecerea de la latina la limbile romanice au avut loc 0 serie de
". I1,,('ormari ale vocabularului, ale caror urmari se regasesc In toate
IU lihile roman ice. In latina vorbita sc manifesta 0 tendinta spre sim-
I,ltlll'are, soldata cu disparitia arhaismclor a anomaliilor in favoarea
I,u llidor regulate, adesea de origine familiara populara. Se constata,
I. 0 tendinta de reducere a dubletelor sinonimice de
I,' a nuanrelor de sens. Rezultatul acestei situatii a fost 0 saracire a
III ,I hularului, ajungandu-se ca fiecare limba romanica sa
11 11 latina cam numar de cuvinte (In jur de 2000) .
( 'uviote paoromanice. Dintre cele 2000 de cuvinte din
1. llIlIa, aproximativ 500 s-au transmis tuturor limbilor romanice. Sunt
'" IIIl:ni, uzuali, pe care Ii folosea majoritatea popula!iilor ce vorbeau
111l 11la, deci termeni cunoscu!i de toti vorbitorii acesteia. Acest fond
I. \ Il'al permitea tuturor locuitorilor din lmperiu sa se In!eleaga, sa
,lh lnJeze problcmelc esen!iale ale vierii curente. Fac pmte din aceasta
III 'gorie: uneltcle gramaticale - prepozitii conjunqii (ca, cafre, CU ,
37
I
11'
t
. .
It ,
,I: I
l '
I
I
de, In , nici , pe, scI, spre), adverbe (cand, ieri, mai, I1U, unde) , pronume
(all, elsl, care, ee, eu, meu, noi, noslrll, selu, telu, tll, voi, vostru),
numeralele de la unu la zeee, mie, verbe cu valori polisemantice
(avea,fi , staY. Urrnand cIasificarea semanticii datii de I. Fischer pentru
latina duniireanii, In volumul alII-lea al tratatului de istorie a limbii
romane (redactor responsabil 1. Coteanu , 1969), prezint mai
jos 0 serie de cuvinte panromanice (cuvintele referitoare la om Ie yom
discuta In alta seqiunc), nu Inainte de a men!iona acum termenii
panromanici referitori la:
Imbrikaminte, Inciil!aminte, podoabe: almasel, coase, cunund,
eurea,fa,),c1,/ir, inel, lncinge, maneca, vQ'l1lcmt;
alimentatie: cina. coace, crud. jaina, lard "slaninif' , must. paine.
pldcilltc1, sare, sell, vin;
locuin!ii: casCi, curte,fereostrcI, /1WSa, arom. mur "zid" ,perete, poart(l.
Din domeniul naturii sunt panromanici termeni relativi la:
cer atmosfera: cer. luna, nea, stea, tuna. vant ;
timp: agust (forma pentru august), an , iorna, luna. mai,
arom . mart "martie", mor(i, arom. mes "Iunii", noople, limp, zi;
sol: apa, orgint, aur. camp, creasta, fi er, lac, mare, marmltrCl ,
munte , piatrcl , rapa , diu, sare, tara "pamant", UI1&" val, vale;
flora : ai "usturoi", ar!Jore, carpin, arom . a/stuli "eastan" , canepCl ,
arom.fatul "liote",fan,floare,foaie, ji'(lsin, ghilldi.l, grau, farM, iedercl,
ienupar, ill, jugastru, laurusca, lemn, linte, mei, mesteacan, minto
"mentii", nap, !lUCa, pai, par, patlaginfl, piersic:, pill, soc, spic, tei, ulm,
urzica , varga;
fauna: v. rom. acera "vultur", ariei, asin, bou, cal, caprCl,
"pisicii" , cerb, corb, corn,jilmicd, iepure, lup, maselli', mierla, muscc/,
au, pond, pdduche, pdUIl, pqte, porc, purice, rumega, sturz, sarpe, taur,
urs , vacCl, vier, vierme, viespe,
realita!ii exterioare perceperea lor de catre om sunl
denumite prin termeni panromanici ca: aspru, cald, arom.jlama,fo(' ,
film, grell , intra, Intreg,jos, lume (In Illmea ochilor =lumina ochilor).
macru, mflrunt, m(fSllra, masllra, miez, moare, 110U, parte, parea, plin,
sec, sem!l , tacilllze, vechi .
Aqiunea omului asupra naturii, munca:
actiuni cu caracter general: ajuta, cerea, coperi, jt/ee, jrange,
fntinde, la "spala", lega, muia, roade, Wia, lUrna, unge;
38
Iransport: car, cClpostru, descarca, duce , mula, purta, roatil. (rage;
,I l'riculturii, moriirit, viticultura: ara, arat "plug", arie, cerne, culege,
/1 , ' (/, l17oara , vie;
vitelor, pastorit, apicuJtura: ceara, jan, fncdleca, jug,
"lII T/'. mul ge, pastor;
v;lI1atoare: lat;
.Irlllata: are, arma, fm'inge, prada, sageata, spata;
;ll'\iuni artizanale: cheie, cupa, curea,floc,foale,fus, ita, mai, nod,
./ I,t, par, sac, stupe!, tew'a, toarce, tram(l, (ese, urzi, vas.
( 'lIltura: carte "scrisoare", c{lllta, coardc1, joc, juca, serie, suna.
,"iocictatea (inclusiv via!a religioasa): ajllna, cumpclra, c/omll , Inger,
'".!" , lege, oaspe, Pasti , pacot, pc1resimi, pre(, san! lat. sanctlts:
oI ".':iorz, Slinmedru) , arom . Iwnbd lat. tumba) , vecin, vinde, V. rom.
' " (ef. Dumnezeu).
,"i(; poate constata ca aceste cuvinte sunt importante, frecventc (fae
Il' p\ie unele pastrate numai In anumite graiuri). Ele au fost Insii
Il1'l wnte In tot cursul istoriei Iimbilor romanice, fapt ce explica pastra-
I, ,I lor pana astazi, In toate aceste limbi.
('uvinte pastrate in diverse Il,imbi romanice. Celc mai multe
, Ilvillie s-au pastrat Intr-un numiir de Iimbi romanice (grupuri
I"flllale din 2,3 pana la 8Iimbi). Exista, de exemplu, cuvinte care s-au
I',hlrat numai In romana in Iimbile iberomanice, arii laterale ale
" ' ""aniei (jrumos la noi , hermoso In spaniola in portugheza;
,, 11(' s-a pastrat In spaniola: hervir In portugheza: jerver), alte-
"II lIumai In romana francezii (mancu, fr. manger). Acestea sunt
1II I1 1fai cateva exemple.
('uvinte numai de romana. In exista cuvinte
I'fli llqti care s-au pastrat numai intr-o singura limba romanica. in cazul
'''f" flllei, numarul acestora este de aproximativ 100; agest , ajutor ,
I II I rio , ctintec, cea(ci, ere.Fin, dezmierda,ferice, ierta, fmpc1rat , {ntai,
".I, '! cu sensul vechi de .,judecaiii" (judetul Domnului). Lanced,
1, lIIgoure, leg{)na, lillgura, mare ca adjectiv, mc1rgea, oaie, ospcl(,
1'11t1l1Ja, placinta, plc1sa, puroi, putred, scoare, treapl1, trepada , uri,
,,/ltlU sunt cateva dintre cuvintele pastrate exclusiv In limba
''''' fnniL
39
Categoria a fost semnalata de S. In cunoscutul sau discurs
de receptie la Academia Romana (Locullimbii romane fntre linzbile
roman ice , 1920),care a Incercat sa explice pastrarea unora
dintre aceste cuvinte prin conditiile de viata ale romanilor (Ia romani
1',
u s-a pastrat lingula taranului roman, In timp ce cochlearium, lingura cu
care avutii mancau melci oua sau luau medicamente, s-a transmi s
limbilor romanice occidentale - fr. cui/ler, it. cucchiaio) . In aceeasi
ordine de idei , este de remarcat ca, pentru unele dintre aceste cuvinte
pastrate In romana pe cale populara, limbile roman ice occidentale au
I'mprumutat ulterior din latina savanta cuvinte: ager - fro
agile; cantec - fro cantique, it. cantico, sp. ccintiga; ospc7( - fro hospice;
" 1
d:
cre.\"tin - fr. chretien, it. cristiano, sp. cristiano, ptg. cristiio;ferice -
sp .jeliz, fmpa.rat - fr. empereur, it. imperatore, sp. emperador, ptg ,
imperador. In alte cazuri, ca cel al lat. uenetus pastrat exclusiv in
romana (vanut), limbile romaniee au Imprumutat un termen germanic
(fr. Meu < blao) sau un termen arab (it. azzuro, fr. azur, sp. azul).
Rezulta din aceaast a observatie ca limba romana este, sub aspectul
vocabularului latin , mai arhaidi decat limbile surori: ea a putut sa
pastreze 0 serie de termeni disparuti In restul Romaniei .
Nu trebuie sa se Inleleaga din cele spuse mai Inainte ca termenii
pastrati exclusiv In romana sunt numai 0 dovada a caracterului arhaic
al acestei arii laterale a Romaniei . Unii prezinrn schimbiiri de sens , deci
evolutil fata de latina. Rom. apuca se pare ca provine din lat. aucupare
"a vana pas1iri" (cu ajutorul capcanelor), iar rom. mare (adjectiv)
provine foarte probabil din lat. mas, maris "mascul", cu 0 evolutie
semantica explicata mai jos (p. 69).
Cuvinte panromanice cu exceptia romanei. Nu mai putin inte-
resante sunt explicatiile date disparitiei unor cuvinte di n
romana, legate de conditiile cultural-istorice. Mentionez aici cazul unei
categorii de aproximativ 200de cuvinte existente In toate limbile ro-
man ice, dar absente In romana, anali zate de 1. Fischer, care ajuta la
caracterizarea limbii romane sub aspect negativ . Aceasta grupa de
cuvinte este complementara grupei precedente, aceea a cuvintelor
existente exclusiv In romana. Mai interesante sunt cuvintele, uzuale In
latina , pastrate In to ate limbile romaniee, dar care nu sunt atestate III
romana. Avem a face cu inovatii de tip special, constand in Inlocuirea
.111111 cuvinte uzuale prin propriile lor derivate latine, tendinta speeifica
'1 .lI l1blului Romaniei. Latinei dunarene Ii sunt specifice 0 serie de
.111'1 de cazuri concrete, intre care unele exemple de diminutive care
.1 Ilial locul unor cuvinte vechi : lat. musculus devenit In roman a nzu:jchi
, I' lduat sensul cuvantului latin nederivat lat. muscus
1II'I III:i), lat. picula > pdcura. a Tnlocuit pe I at. pix "smoalii", iar lat.
1/ /It/ >rom. retea , pe lat. rete. Alteori, adjectivele substantivizate au
, 1 pn.:ferate substantivelor de la care deriva: lat. pollex, degetul mare,
1,,',1 inlocuit prin lat. pollicaris, de unde arom. puliear. Rezulta ca,
11111 observa 1. Fischer, pierderea unor cuvinte pastrate In
" I lI'stul Romaniei nu separa structural romana de eelelalte idiomuri
'"Iil llice, ci numai punctual, In realizarea diferiw. a tendi nte.
\ " n;istat Insa unele cazuri determinate de cauze externe, de natura
IlIl'Conomicii (parasirea, temporara sau prelungita, a unor Indcletni-
" I, ahsenta unei organizari religioase comparabile eu cea din Occident,
Itp.lri!ia la un moment dat a Inviitiimantului latin etc.), care au actionat
11, 11 profund asupra componentei unei terminologii. Navigatia, de
.l lIplu, nu mai este reprezentata In romanii decat prin lUlltre din lat.
.tl//. T. animalele acvatice numai prin denumirea genericii peste din lat.
lit i.l'. toate celelalte cuvinte, In primul rand terminologia mari-
II,'II' ascii, dispadlnd (aneora "ancora", nauis "corabie" , port us "pOIt",
IIIt/f'lIa "balena", o.l'treum "stridie", puppis "pupa", uelum "vela" sunt
II I IlIlc pastrate in toate Iimbile romanice cu exceptia romanei). La fel
1,111 lucrurile cu unii termeni din lexicul se pastreaza euvin-
" I, fllndamentale (lat. crucem > rom. cruce, lat. christian us > rom.
o I/ill.lat.paganus > rom . pagan, lat.legem > rom. lege, lat. creden-
'" . rom. credinra, lat. scriptura > rom. scriptura), dar dispar cei care
" IIl1llleSC mai ales organizarea bisericeasdi (abbas "stare\", monachus
IlIgar". ambii panromanici; de precizat ca monah "dllugar" vine la
din slavona). Au disparut, de asemenea, numele unor obiecte de lux,
I. IIhiccteior de civilizatie, In conditiile rusticizarii vietii din Dacia (lat.
"' I"lra "purpura" - termenul romanesc purpura este Imprumutat in
. 111111 al XIX-lea din latina - , lat.lampas "tampa" , lat. lim.ll "pila").
Majoritatea acestor cuvinte sunt termeni tehnici ai diverse lor
Itll1ksiuni (marina: allcora, nauis, porrus; armata: /wsta , laneea;
lill II'll(tlU/nen, purpura, saeta) sau de civilizatie ((Irs, lectus, litteral ,
Ilh" II\a lor din romana reflectand schimbarea profunda a indeletni-
40 41
i
ciriloL precum intreruperea contactului cu lumea occidentaLl
Ii
" Aceste conditii (mai ales izolarea de Imperiu) au facut ca0 serie de
cuvintedin limbajul curentsafie inlocuiteprin sinonimevulgaresau
familiare (pater/ tata etc.) sau sa fie compensate prin perifrazc
!i,
(nego /a spune (eel) nu, nuflus/niei+un(ul). Nu exista totdeaun,1
"
Ii!
. explicatiipentrudisparitiaunorcuvinte dinromana.Dece::;i
[
cum au fost inlocuite 0 serie de cuvinte, ca cele pentru notiunile de
"aiubi","drag","scump"?Suntmulteintrebarila carenu S- ,I
datincaraspuns.
Catevaprecizaripentruaceiacarearvreasa mai multedespn:
,
disparitia acestor cuvinte (unele fapte Ie-am amintit deja). In cazul
\1 vocabularului nu potfi gasitecauzeprecisepentru disparitiafiecanli
cuvantin parte.Sepoateconstata,in schimb,cain latinadunarean:l.
carestalabazaromanei,s-amanifestat tendintadesaracire
desimplificare,observatapeintregulteritoriu al Romaniei,desprecan'
am vorbitmaiinainte.Inconditiileizolariiacesteivariantealatineidl'
restul latinitatii,procesul a fost mai adanc eliminareaeJementeio[
literaredin vocabulars-apmdusmai rapid.
De exemplu, doua cuvinte ce denumeau de "marc"
(amplus grand;,I),transmisetuturorcelorlaltelimbiromanice,sunl
eliminate,lafel ca termenulclasic fl/agnus, disparutdin toatelimbiIv
romanice;ploroexistaintoatecelclaltelimbiromanice,inramanafiillll
folositplango,careadatplange.Deasemenea,tepiduss-apastratpeslt'
totin Romania,cu exceptiaromanei,careil are numai pe mld < lal
eal(;)dus,termen panromanic.
Candintr-oseriedesinonimeexistatermenifamiliari exprcsivi,
elimina pe cei banali; exemplul cel mai concludent esk
disparitiadinromanaacuvintelar,csentialein vocabularullatin,porn
"tata"$i mater"mama",pastrateintoatecelelaltelimbiromanice.1,;[
noi, locul acestor cuvinte a fost luat de tata mamma din limbaJul
copiilor(acestecuvinteau fost transmise altarlimbiromanice).
Inaltecazuri,romananu aretermenulgeneralromanicdeoarecccl
este 0 inovatie petrecuta mai tarziu in latina, care, datorita rupc!"[[
legaturiicuOccidentul,nuaajunsin Dacia. suntsapere"a S:I[[
inj(ms ..copil",pentrucareromana pastreaza termenul vechi
seio,pc carecelelaltelimbi romanice nu I-au devenita yrl
III Ii <Ire pecopil,probabildin sllbstrat,$i peprune,cuvantCll etimo-
I""[I' multdiscutata.
\111 cazfoat1e interesant,in caretermenulvechi latin afostil1locuit
lit III Occident,cat la noi,eslereprezentatdetermenuluerbum,care
III I.dina clasica insemna "cuvant". S-a intamplat ca in latina sa fie
1lIl"lIll1utat cuvantul grecescparabola,care era folosit cu sensul de
IIIl1paratie" decatreautoriiretorici latini (Quintilian,Seneca).Ter-
II' II liI afost preluatinlimbabisericiicre$tinecu sensuIde"parabola",
1" flVl'rb", in secolulal IV-leaacapatatsensulde"cuvilnt".euacest
II', ,'I aparein traducerea oficialaa Bibliei facutain latinavulgara,
,j,,,"'l'uta sub nume1e de Vulgata. Noul sens de "cuvant" a aparut
I" 111 111 cainvataturilelui Isuserautransmisedeautoriievanghelieiprin
q[lp:l!"atii. DatoritaBibliei limbii bisericiiparabolacunoul sensa
1IIIIIIlilt termenul clasic uerbum. Parabola a fost in toate
11I1I1t 11L romanicecuexceptiaromanei,care pewvant,termen
111 LII. wnuentusceinsemna.,adunare"(de remarcatcaacestcuvant
1"' IH' se (conuentus) exista in albaneza neogreadi,undeinseamna
II l1wrsatie",deci un sens apropiatde sensul ramanesc).
1\1:li greu deexplicateste de ce pentru unii termeni din
1'11' " ,1in toate limbile romanice noi amimprumutatcuvinte,din alte
f11 111 S<lU chiardin latina.
(',':\ mai interesantacategorieestereprezentatadecuvintelecarora
I Pil'spundaceia$i termeni imprumutatideromanapecale
t,1 111;i (din limbileromanicesaudin latina).latacatevaexemple:ars,
I 11 011 in toataRomaniacuexceptiaromanei(arta esteimprumutat).
",I color culoare (cu sensul de "culoare" romana a folosit pe
,',' cumdovede$tefolosirealuifarain graiuri:faraeerului,fara
, I,'jJ. Littera litera sunt in situatie. Cat pe
"" /'/Illl membru,estederemarcatdlromanaveche popularaare
,10" Iii lui membrum pe !nddular, pastrat din lat. medullaris. Seria
1\ Iliidor de acest fel ar putea continua eu negare, opera, portus,
If.II llll, uelum;pentruacestecuvinte,pastrateintoateeelelelatelimbi
11I.llI ice,ramanaareimprumuturidin latinasaudin limbileramanice.
\I:llurideimprumuturilemen!ionateamintimcatevaimprumuturi
'I .LIVfl. greaca,maghiara,germana(centum vs suta, hastavs suli(d,
IS lopatd,paupervs sarae,termenii suntslavi;pentru
42 43
sequere romana iI are pe a unna din greaca, pentru villa pe din
maghiara iar pentru turris pe turn din germana).
,
: Pozitia lexicului mO$tenit din latina. Din cele spuse piina acum
rezulta indirect ca lexicul din latina ocupa In romana, la fe l
ca In eelelalte limbi romanice, 0 pozitie importanta, In ciuda faptulu i
di din latina s-a pastrat In limba romana un numar rclativ mic de
cuvinte, aproximativ 2000. Cineva poate sa spuna ca un numar de 200C!
nu reprezinta prea mult pentru un vocabular care are peste 150.000 de
cuvinte. aceasta parere poate fi infirmata.
Termenii referitori la corpul omenesc. Pentru a dovedi importan\ll
lexieului din latina propun 0 analiza a diverselor dimpuri
semantico-onomasiologice. Am aratat mai sus domeniile cel mai bine
reprezentate la nivelul cuvintelor panromaniee. Exemplifie un lntreg
domeniu semantic cu termenii din latina, in care dau nu numai
Ii
termenii panromanici (mentionez, in paranteza, la fiecare cuvElOt
,I
': raspandirea romanidi). Am ales terminologia legata de om (In mod
special, cea a corpului omenesc), care este formata aproape In
Intregime din cuvinte din latina.
Inventarul care urmeaza are la baza lista data de I. Fischer, com-
binata eu cea a lui W. Domaschke, autorul unui studiu special
consacrat termenilor din latina. Am adaugat alte
cuvinte (I. Fischer nu propus sa dea 0 lista exhaustiva). La
inventarul astfel stabilit am adaugat unele cuvinte din lista celor mai
importante 100 de cuvinte relative la corpul omen esc stabilita de
S. pomind de la diqionarul Duden roman-german. In aces!
diqionar, la Figura care reprezinta corpul unui om exista in plus cuvinte
de tipul fngusl, Lal, merge, rar. rotund, suhrire, c1asate de I. Piseher,
cum se procedeaza in c1asificarea lui Wartburg-HaBig luata ea model.
in eategoria referitoare la ale realitatii exterioare perceperea
lor de catre om (In ciuda faptului di 0 subcategorie ca aceea a gesturilor
se refera exclusiv la om). Termenii de acest fel (adjective verbe).
chiar daca au un sens mai general, au fost folositi totdeauna Cll
referire la om, fiindca omul a comparat elementele din universul aflat
in imediata apropiere cu corpullui, cu forma sau funqiile elementelor
corpului omenesc. Limita dintre cuvintele folosite exclusiv pentru
44
III pili uman celelalte cuvinte este greu de stabilit. Chiar I. Fischer
, lasat cuvinte ca jrUI1IOS, gras. Inall atat la corpul uman , cat la
realitatii exterioare. Notiunea de "frumos", de exemplu, a fost
'11 l<late timpurile concretizata prin referire la om. Cred , de aeeea, di
111 1J'rc::;esc dadi alte adjective, de felul lui ager, amar, duLce, sau
tk ca aLerga, cc1Lca. merge, Ie atrag In discutia privind terminologia
Il' riloare la om (Ie-am dat , la expuneri,i, in doua grupe aparte,
,<l II'dive verbe; atat adjectivele, cat verbele Iipscsc din capitolul
IItt' ,aerat omului corpului omen esc de la I. Fischer).
Iinnand in linii mari c1asificarea data de I. Fischer. In care am
'1'" 1:11 unele comasari de subcategorii , am ajuns la urmatoarele
11I1' 1I ri:
I \:nlru sex varsta:
"batran" lat. auus, cu sufixul -us din substratul traco-dac;
' /III cxista in unele dialecte italiene);
IllIia/ (foarte probabil din latina, cu foarte multe discutii
11 1111 ,Iogiee);
/Ilirhat lat. harbatus existent in alre limbi romanice, Cli sensul
tllt llilogic ,, (om) eu barba", sensul dill romana este atestat In latina) ;
IIII/reln lat. ueleranus, in unele limbi romaniee; sensu I din
'1lI dlla atestat In textc
Ilimell lat. "j"ell1inus;j"ell1il1(1 pamomanie);
11I/ll.feU lat.fetaJetu.l', In celelalte Iimbi roman ice eu sens diferit
!' lIt1ana);
1,'I'ior lat. '': fetioLus sau format In romana de lafClt + -ior);
1"/IIeie lat. familia. evolutie semantica earacteristica romanei ;
11', 111 etimologie se pastreaza 111 drOmana In daeoromana din seeolul
I \ VI-lea ; cuvantul s-a transmis italienei retoromanei);
/1/1/(' lat. iuuenis , In alte Limbi roman ice);
I/Il/iere lat. mulier . panromanic);
.lIom. pupa, mase. pup "eopil" lat. pup(p)a, pastrat In dialecte
IW lle retoromane);
IIII/riu "bastard" (probabil din lat. spurius);
III IIllr lat. tener, panromanic eu sensul etimologie
",.r,pat"; sensul din romana este 0 evolutie proprie) ;
I ''I"gurc1 lat. uirgo, in italian a
45
II
[naintedeatrecelaprezentareatermenilorpentIuplh1ilecorpului
omenesc, cuvantulcorp care,dupaunelepareri,arcontinua
/
I
lat.corpus (In aromana,undeel exista,estecu siguran!a din
latina;nu existadovezicontra saledin latinaIn dacoromana;
,
!'
eleste,dealtfel,transmis tuturorlimbilorromanice).
Capul no!iuni relativelael:
barbel lat.barba, panromanic);
.I belrbie lat. barbilia, exista in spanioJa);
I:
bucd lat.bucca, panromanic;sellsullatinesc"gura" aexistat
II
in romanii - cf.humtd, fmbuca . Sensulactualde"obraz"din romana
existadeasemeneain latina apare in derivateeabucalat, bucos) ;
cap lat. capuf , panromanic);
cdpa(and (probabil din lat. 'i capilina, numajinromanii) ;
carunt lat.CWllItus, in alte limbi romanice);
cerbice lat.cert/ix, piistratbineinRomania);
couda lat.coda, panromanic);
creier lat.cerehellullZ saucerebrum, in alte limbi romanice) ;
dapara smulge parul din cap" lat. depilare, romanic
dialectal );
dinte lat.dentem, panromanic);
fata lat./acies, devenitfacia , bineraspiinditin Romania);
falca lat. falcell1 , panromanie; sensul din latina "cosor" se
pastreazain limbile romaniee. Sehimbarea selllantididin romana se
explidi,probabil,prinformacaracteristicaafaJcii. Cat forma
fa/cd pentrufalce, care ar fi fost normaJa, este fie 0 refacere dupa
pluralulji:2lci, fiecontinua0 forma latineascaneastestata'falca);
frunte lat.frontem, panromanic) ;
geana lat. genae; sensullatinesc "obraji"existain doua limbi
romanice.Forma*genna presupusiiastu la bazacuvantuluiromanesc
esteinsuficientexplieata);
ghindura "amigdale" lat. glandula , bine pastrat in Romania);
gilZgie lat.gingiua, panromanic);
gura lat.gilla avealainceputsensulde"gatlej",pastratin toate
celelaltelimbi romanice; sensuI caracteristicpentru romanaexistain
uneledialecteromanice in albaneza);
46
IlIlIghielura ,,lneheietura gatului cu restul trupului " lat. *iugu-
,lill i'll); cf. lat. iugulare pastratexclusivIn romana);
Jill/ba lat.lingua , panromanic);
/IIi/sea lat.maxilla , cu sensuloriginar"maxilar,fald" pastratin
Il l j\' k limbi romanice, In timp ce sensul romanesc exista Ilumai
IIIIt 1111 dialectfrancez meridional) ;
I/wlrea(a (probabil dinlatina; multesolu!iietimologice);
III11.1'ta(a lat."mustacea , existentnumai in italiana) ;
I/(/rtt lat. nares, panromanic; sensul dialectal din Transilvania
11 . 1', " cxista inspaniolii);
11m' Iat.nasus, panromanic);
1I('17i lat.oculus , panromanic);
III'l r lat.pilus, panromanic);
v.rom.pc1mt cf. lat.palatum , cu forma
" i1rata luipalatium, existent in alte limbi romaniee; forma
,',' 1'111 esteunsingularrefacutdin pluralulpdrati);
1)(lros lat.pilosus, pastrattil multe limbiromanice);
v. rom.rosl "gura" lat.rostrum, epastratIn expresiape de rost;
1.1 I/Iceput gun! se folosea numaipentru animale (ef. fr. gueu{e),
11111 rezultadincalul e tare In gura saugum-leului . Rostrum s-apastrat
III spanioJa portugheza);
spranceana lat.supercilia, cuun fonetismeepresupune0 conta-
IIlinare eu geana sau de la0 forma latineascasupercenlla , In loc de
IlIlJergenno > sprinceantt, cu 0 fonetica ulterioara) ;
surd lat.surdus, panromanic) ;
I{impla lat. tempula, devenit temp/a , in alte limbi romanice);
(easta lat. testa , panromanic);
urdoore (cuvantsigurlatinesc;mai multe solutjietjmologiee);
Ilreche lat.auricula, oricla, panromanic).
Trunchiul organele interne):
Imric lat.umbiliclls, panromanieeutransfonnrlfifonetice;0 fonna
lI/1lblilicus ar fi pututfi analizataea fiind formata din un+bulicus);
coasta lat.costa, panromanic);
cui lat.colells, inalte limbi romanice);
cur lat.wlus, panromanic);
47
dos lat.dorsum, devenitdosslIm , binepastratin Romania);
r fieat lat.fiwfllm. panromanic);
':
I,
'i
fiere I at.fel,felem ,panromanic);
iie "vintre,parteadejosaabdomenului" lat.ilia, in alte limbi
romanice);
inima lat. anima, panromanic, in romana cu seTlS schimbai
veehiul sens "suflet",pastratin toate limbileromanice);
,
mal lat. mafia, pastrat in sarda italiana; forma mat este UII

" : !
singularrefikutde la mate, plural normalde la mafia> mara) ;
'I
mc1runtaie lat.*minutalia: sensul romancscestcatestatin latin(j ,
i'
celelaltelimbi romaniceau sensul etimologic
l'
m(1frice .,pantece!emamei" lat.matrix, bine pastratin Romania):
I
panlece lat.panficem, binepastratIn Romania);
,:I !
panfecos lat.pantieo.l'us sau format pe teren romanesc);
I!ii
piepf lat.pectlls, panromanic);
plc1/nan lat.pu/munem, binc pastratin Romania);
'
:,
,I
rc1runchi lat. *,.enltl1culus, pastrat In sarda dialectal ill
franceza;s-a confundat cu r{lrunchi < lat. ranunelllus, numele unci
plante). De remareat faptul ea se pastreaza doi termeni pentru
"rinichi",eu 0 distributiegcografieadiferita: rinichi lat. renicllill.l )
In Muntenia,iarrarunchi In nordul tarii; dupaS. rinichi ar
fi vcnit din sudul Dunarii;cf. arom.arnie/ 'u);
rana lat.renes, panromaniccu exceptiasardei. Sensuloriginar
al euvantului latinesc se pastreazaIn limbile romanice,in timp ceill
romanaafost transferatasupradiminutivuluireniculus > rinichi; form;1
romanade singularexplieatafie ca0 fOIma reHicutadupapluralulrant.
fie ca0 eontinuare aunei forme rene);
sail lat.sinus, panromanic);
scuipa, cuvant latinesc * scupire) fara etimologie unanim
acceptata;
.warte "placenta" lat.exorta, pastratnumaiIn romana);
spate lat.spatha, panromanic; la origine,tcrmen militaravant!
sensul"spada",SchimbareasemanticapetrecutaIn romanaapare lIT
celelalte limbi romanice la diminutivul spatula, pentru care cf. fr.
,spaule);
spinare lat. spinalis, slab reprezentatIn Romania);
splina I at. splinem, slab reprezentatIn Romania);
48
,llIhlioaro lat. subala , pastratnumai inromana; cuvantulroma-
'"'.rcsteun derivatcu prefixulsub-: sllbala>suara, cf.arom. soara);
sale lat.sella, pluralulluisa; bine reprezentatIn Romania);
(Ilia lat.titia, panromanic);
IIIlIar lat. humerus, pastratill cateva limbi romanice);
I'ill/J'e "pantec,abdomen" lat. uenter, panromanic).
Membrele:
IIrm "parteadesusapiciorului" lat.armus pastratbinein cateva
IIIlIili romanice);
/lrat lat. bracehium, panromanic);
hrdncG "mana" lat. branca "Iaba" cuvant foarte rar,
'1'.lrllt In latina tarzie, transmis altor limbi romanice; derivatul
"'''nine; pluralul hranci in expresii suntfrecvente);
I'illdii lat. calcaneum, binepastratIn Romania);
j'(}(/pSa lat. coxa, panromanic);
j'(}f lat.cubitus, panromanic); r L
dl'Xet lat.digitus, panromanic);
gl'llllnchi lat.genueulum, panromanic);
illxenunchea lat.ingenunculare, binereprezentatin Romania);
III{1dular lat. medullaris sau *medltllarium, pastrat numai in
""lIana);
I/Ulna lat. manus, panromanic; forma romaneasdi este un
1II):II1ar refacutde la pluralul mani);
Illt/ma lat.palllla, panromanic);
Ilicio,. lat. peciolus, diminutiv a] lui pes "picior", pastrat in
I !clalte limbi romanice cu sensul de "petiol,coada a fructelor a
hti ll/dor";romana I-a pierdutpepes "picior",transmistuturorlimbi-
I", romanice occidentale.Legaturasemanticadintrepes peciolus a
''''.1 fIlentinuta panala disparitiacuvantului simplu);
amm.pulicar "degetulmare al mainii" lat.pol/icaris, binepastrat
,.
Illilpa lat.pulpa; sensul din romana, In alte Iimbi romanice;
1l "va limbi romanice au sensul originarde "came,
1'lIlI1n lat.pugnus, panromanic);
49
I
stang lat. stancus "obosit"; semanticadin romana
In it. mana stanca .,manastanga");
ullghie lat.ungula, panromanic),
Diverse:
carne lat.cara, carnis, panromanic);
1 1
carnos lat.carnosus, binepastratIn Romania);
crunt lat.cruentus, "plindesange"evoluatIn romanalasensuI
!jJ
"crancen,cumplit";cuvantuls-apastrat In retoromana);
maduva lat.medulla, panromanic);
:[
mU$chi lat.musculus, pastratIn putinelimbi romanice);
os lat. ossum, panromanic);
osos lat.OSSLIOSUS sau formatpeteren romanesc);
piele I at.pellis, panromanic);
plapand lat.palpabundus, numai deromana);
sange lat.sanguem, panromanic);
siingera lat.sanguinare, pastratIn multelimbiromanice);
sangeros lat. sanguinosus, pastrat In cateva limbi romanice);
,ljJurc "reumatism articular" lat. spurcus, pastratin italiana
retoromana);
vana lat.l ena , panromanic);
wInos lat.uenosus, binepastratin Romanja),
Funqiileorganelorcorpului
Funqiileorganelordesimr
asculta lat.a(u)scultare, panromanic);
auzi lat.audire, panromanic);
gust lat.gustus, demultelimbi romanice);
gusta lat.gustare, panromanic) ;
sim(i lat.sentire, panromanic);
sughi(a lat.subgluttire, In altelimbi romanice);
vedea lat.uidere, panromanic),
Respiratie:
casca lat. *cascare, pastrat numai In romana sarda; d, j
cascQund < cascabundus, pastratnumaiIn romana);
/'i)sl!lla lat. ' resufflare, transmis italienei spaniolei,dar
I','\ ihilacreatieromaneascadelasLifla < lat.suff!are);
,I'/rdnuta lat.sternutare, binepastratin Romania);
,I'II11a lat.sufflare, binepastratIn Romania),
Nutr,itia,digestia,eliminarea:
I/{TU lat.acer , panromanic);
III/WI' I at.amarus, binepastratinRomania);
1I,Iuda lat. assudare, transmis exclusiv romanei, In timp ce
I, IlIlcnii corespunzatori din celelaIte limbi romanice provin din lat.
I/ dllre) ;
I/(lta lat.*baba, panromanic,rezultatul normal *ba nuse
II <,jngular; de la forma de plural bale, normala, s-a reconstituit un
Illgularanalogic);
M,)'i lat. uissire > hissire, existent In alte limbi romanice);
/i(l,)'icd lat.ues(s)ica, existent in alteditevalimbi romanice);
hll,rind lat.ui.l'sina, existent in altelimbiromanice);
twa lat.bibere, panromanic);
twaf lat.bibitus , pastratin putinelimbi romanice);
('(lea lat.cacare, panromanic);
"I!litri "aaveadiaree"(lat.*conforire, numaiIn romana);
dlltce lat.duleis, panromanic);
Ih)mand, cuvantlatinescpentrucaremulticercetatoripomescdela
III '.I1ammahundus, cares-arfi pastratnumaiIn romana;
Ii/ale lat.follis:in celelaltelimbiromanice,cu altsens);
lil(l/ne lat.fames, cu oa in loc dea, cumarfi normal,fenomen
, I I primitdiverseexplicatii;james, In multelimbi romanice);
IIIghi(i lat.ingluttire, pastrat in aIte limbiromanice);
Illcrill111 lat.lacrima, panromanic);
lil/ge lat. Iingere, transmisIn putinelimbiromanice);
llltinca lat.manducare, binereprezentatinRomania) ;
IIIcsteca lat.masticare, panromanic);
I/IIIC lat.muccus, panromanic);
1'l1pa lat. pappare, existent In extremitatea occidentala a
"lIlIlaniei);
I,i,)'a lat.' pissiare, binereprezentatin Romania);
1'II(i (lat.*putire, binereprezentatinRomania);
50
51
sal lat."satium, pastratnumai In romana sard::i);
satul lat..Iatullus, bine reprezentatIn Romania);
sdlura lat. saturare, pastratIn dialectele italiene meridionale) ;
screme lat.exprimere, binereprezentatIn Romania,cu evolutie

semanticanumai In romana);
sere lat. SilLs, panromanic);
sorbi lat.sorbere, binereprezentatIn Romania);
sudoare lat.sudor, panromanic);
suge lat.sugere, transmiscatorvalimbi romanice).
Procreatia:
Jute lat.iuluere , panromanic);
v. rom.lngreca lat.*ingreuicare, existent In vecheafranceza);
naSle lat. nascere, panromanic);
puhl lat.pulia, fem. de lapulius "pui");
sterp lat.*eXlilpus, pastrat In dialecteleitaliene retoromane;
unii II considediImprumutatdin substrat).
Viataafectiva, inclusiv Ingrijireacopilului:
arom. "sarut" lat. basiare, In aile Iimbi romanice);
bliind lat. blandus, careareIn Iimbile romanicesensurifizice);
bltmde(e lat.b/wzdilia, pastratnumaiIn romana; esteposibiHi
oderivarepe teren romanesc);
bundlate lat.bonita/em, panromanic);
cerra lat.certare, In surda provensala);
cumeta fncumeta) lat.commit/ere, binereprezentatIn Iimbilc
romanice,daravandsensuri diferite);
cumptll lat."compirul1l , netransmis altor limbi romanice, sall
compulum, binereprezentatIn Romania);
arom.CUlZt! .,Ieagan" lat.cuna, pastrat In altelimbi romanice);
cuteza lat. cottizare, pastrat numai III romana In dialectele
i
v.rom.defaimtl lat.' diffamia , pastratnumai In romana);
v. rom dqidera "a dori" lat. desiderare, bine reprezentat In
Romania;dupa arfi dispiirut,pentrucan-aavutderivatecare
sa-I sprijine);
tlezmierda Jat.*disl1lerdare, derivatexistent numai In romana,de
1.1 lat. merda; la origine.derivatultrebuie sa fi Insemnat"a de
""'rtlll excremente ");
tlor lat. dolus , panromaniecu sensul de "durere");
tll/ios lat. doliosus , pastrat numaiIn romana italiana);
!iTice lat.ielicem , pastratnumai In romana);
il'rta lat.libertare, numai In romana);
indlJra lat. indurare, cu 0 evolll!ie semanticii specifica,
,'plicabililln diferite feluri; In celelalte limbi romanice s-a pastrat
,"sui originar"aIntiiri");
illlllrata lat. interritare; mai multe etimoJogice);
/11 lat. /auare, panromanic cu excePtia sardei; In romana se
I"hlrcaziiIn uneleregiunicu sens restrans "asespiilapecap","aspala
, II fiind i'nlocuit despa/a, cuviintlatinesc careare la
""I'inc, foartc probabil. un derivat al lui lal/are: exper/auare ,
I 'Iwl/auare sau super/allure);
Il'g{/no lat. */i[{inare, existent nllmai In romana, eu evolutie
"II;)lltica interesanta; ' /iginare arfi un derivat de la ligare "a lega",
'1 ""lIt datoritatradiliei de aatama leaganul de grinda);
IiI/dine lat. lendinem, bine reprczentatIn Romania);
mira lat. mirare , panromanic);
arom. Il (u)rricll "adademancarela un copil mic" lat.nutrimre);
\'. rom.pllll(Jra lat.poenitare, pastrat exclusivIn romana);
I'IIS lat.penSIlIJ/ , panromallic; In toate celelalte Iimbi romanice
", \' CIlSUJ de"greutate");
I'I/sa lat.pensare, bine reprezentatIn Romania);
I'II/i lat.palire, existent In italiana spaniola);
l'iI'Plll/ZO lat.pecrinore , panromanic);
l'il'lJrel/ e lat.pecrinem , bine reprezentatIn Romania);
I'lt/cea lat.placere, panromanic);
I,itll/ge lat.plangere, panromanic) ;
Jll"l'geta lat. prigitare, pigritari , paStrat numai In romana
1III ,llIa);
)<iric lat. ridere, panromanic);
11/llllll lat.soponem, panromanic);
IIII'II/a Jat. so/ware, In romana cu sens modificat);
52
53
,
',II
,
scalda lat. excaldure, panromanieeuexeeptiasardei);
spuillu1 lat.*expauinem, eudifieultati fonetice);
spdimanta lat."expauimentare, eudifieultat ifonetiee);
spdlu, vezi mai SUS la;
;111
1
speriu (euvant latinesc,eu multe solutii etimologiee);
suferi lat.suflerre, binepastratin Romania);
\ 1
supara lat. superare, eu sens sehimbatatatinromana,cat in
.
"I celclaltelimbi romaniceeare-I pastreaza);
I I
" I'Lispina lat.sLlspirare, pastrat inalte limbi romanice);
arom,scl'imur "aplange'ineet" lat.exclull111lo sau
leme lat. linzere, eli exeeptia franeezei pastratin toate limbik
romanice);
'I Iris! lat. tristis, la fel ea preeedentul, pastrat in toate limbik
"
1,' /
romaniceeu exeeptiafraneezei);
urgie lat.orgia, diseutabil);
f I
uri lat,horrescere > horr'ire, ultima forma pastrat exclusiv III
I,
, , romana);
arom. voi "aiubi" lat. uolere),
Aetivitateaintelectuala:
adewlr lat. ' ud(de)uerum, existent in dialeete italienc
meridionale);
afla lat. qlJlare, eu schimbaredesens,existenta in alte limbi
romaniee):
(/l/Ienillto lat .orlminaciare, binereprezentatinRomania);
ascul1a lat.uscultare, panromanie);
boace lat. uox, panromanie);
crNle lat.credere, panromanie);
cllgeta lat.cogilare, binereprezentat'in Romania);
CLtlWWile lat.('()gnoscere, panromanie);
cuvalll lat.conuenTUS pastrat 'in retoromana veeheaspaniola'
sensulromanese , in albaneza);
Inlreha lat. illterrogare inalte limbi romaniee);
lfl(elege lat. intelligere, existent in retoromana) ;
lnvdla lat, inuiliare, pastratIn unele limbi romaniee);
l(lucla lat. laudare, panromanic);
mime lat. mens, panromanie);
54
drnm.reg.,arom.l1ufrulra"adaun nume" lat.nominare, paruomanie);
IJ(lrea lat.parere, binereprezentatIn Romania);
wicepe lat.percipere, panromanieeuexeePtiasardei);
mga lat. rogare, binereprezentatin Romania);
lat.exponere; ineelelaltelimbiromaniees-apastratsensul
" I "aexpune");
,)Ii lat.scire, existentIn catevalimbiromanice);
lIiw lat."oblitare, panromanie);
lira lat. orare "aruga",binereprezentalIn Romania;sensuIdin
"tlfI;lI1a esterecent);
:i('e lat.dicere, panromanie).
Starea fizica (aspeetulexterior,sanatate,boli,defeete fiziee):
:mlm.ancanescu "gem,suflu greu" lat. incanesco);
f'()lca lat.calcare, pastratin uneleIimbi romanice);
!'1'I(d lat. wecia, eu sensuI de "boala de oehi" din veehea
IIlltl:l na,pastrat numaiIn Iimbaromana);
v. rom. ('Usia "atrai" lat. conslare. in eelelaltelimbi romanice
II '.l'lIsul "acosta") ;
.I"rea lat. dolere, panromanie);
.Il1ruros lat.dolorosus, binereprezentatinRomania);
!i,rmec lal.phar/lwcul1t, numaiIn romana);
!inri lat..febris, panromanic);
!rigllri lal.frigora, numaiIn romanaJrigus >rom. Fig s-apastrat
I It, sarda);
!IIII/LOS lat..formosus, existentinunele limbi romanice);
!lImicel lal.furuncell/ls; jimll1cullus s-apastrat In alte limbi
IIlIltllliee);
I:('(fmdl lal.gemilus, pastrat In italiana);
gl'me lat.gemere, panromanic) ;
1:ll('b, Rlteaba lat. gib/a , glibba, existent in limbile ibero-
"111 ,111 ice);
1:1'11.1' lat.grassl/s, panromanie);
gl'll,l/l11 lal.gras.l'onem, existent In italiana oeeitana);
,1;111(1 Lat. gutta, panromanie);
111011 lat. in allO; allus estepanromanic):
IIIrioru (euvantlatinese,dareu diversesolutiietimoJogiee);
55
l{meed lat.languidus, exclusivIn romana);
lIingoare lat.langllorem, exclusivIn romana);
lat. *laesionare, pastrat numai In romana); VI. Drimba
presupuneca. verbu1Iromanescare labazalat. *lassinare <lassare "a
obosipestemasudl".
lunatic lat.lunaticus, existent in sarda);
manc "adancituradin talpapiciorului" lat.maneus; existent In
altelimbi romanice,darcu altesensuri);
moarte lat.mortem, panromanic);
mucos lat. muccosus, binereprezentatin Romania);
muri lat. morire, panromanic);
mut lat. mutus, panromanic);
neg lat.!laeuus, pastratIn sarda dialectele
,
,
I
orh lat.orhus "orfan";sensuldinromana,existent In altelimbi
I
'[ romanice);
arom.pana "carpa;perdeapeochi" lat.'panna, pannus "carpa";
exista In altelimbi romanice) ;
pas lat.passus, binercprezentatIn Romania) ;
peeingine lat. petigillelll, pastrat In uncle dialecte italiene) ;
pieri lat.perire,binereprezentatin Romania);
puroi (dupatoate din lat.*puronium; pastratnumai
in romana);
pusehea lat.pastula, pastrat in dialectele
rilie lat. aranea "paianjen",cu transformare semantica; bine
IPI
pastratin limbileromanicc,cuvechiul sens);
sc1nCitate lat.sanitatem, binereprezentatIn Romania);
j l SGnatos lat. sanitosus, existent in dialectele In
sardii; posibilacrcatic pe tcren romanesc);
san lat. sanus, panromanic; in romana s-a pastrat numai III
,II; aromana istroromana, fiind Inlocuit In dacoromana de derivatul
sanatos, foarteprobabilpcntruevitareaomonimieicusun <lat.sinus;
In sudulDunarii,acestadin urmasepronuntasin, decisedeosebeade
II
I ,
san<sanus);
sugel lat."sugillum, binereprezentatincelelaltelimbi
romanice;romanaare0 evolutiesemanticaspecifica);
surd lat.surdus, panromanic);
lat.scloppus, pastrat In occitana);
!ichiopata lat.'excloppitare sau cloppieare);
fuse lat.tussis, panromanic);
fu,yi lat.tussire, panromanic);
lIeide lat.oecidere, pastrat ,ID altelimbi romanice);
IIrcior lat. hordeolum, foattebinepastratIn Romania);
I/stura lat.ustulare, pastratIn unelelimbi romaflice);
"dtama lat. uictimare, numaiIn romana);
ria(a lat."uiuitia sau formatpeterenromanescdela viLl);
via lat.uiuere; binereprezentatIn Romania;In romanaaparein
IlIllba veche rar,dialectal; dupaS. afostjnlocuitdeu'ai,
,IIvant slav,datoritaomonimieipaI1ialecu veni);
vindeca lat. uindicare; In celelalte limbi romanice s-a pastrat
."Ilsul"arazbuna");
viu lat.lIiUlIS, panromanic);
arom. voamire "a voma" lat. uomere, pastrat exclusiv In
IIl1l1iina);
z.cicea lat. iacere, panromanic);
?gaiha lat.scahies >*scabia; cu evolu\iesemantidimultdiscutatii).
Odihna,veghea:
adormi lat.addormire, binepastratIn Romania);
culca lat.collocare, existent In altelimbiromanice);
destepta (cuvant latinesc, dar cu diverse etimologii, dintre care
sau dispectare "adeschideochii");
dormi lat.dormire, panromanic);
dormita lat.dormitare, pastratIn italiana franceza);
maneca (a se) lat. manicare, pastratexclusivIn romana);
rc1posa lat. rep(lusare "a se odihni"; sensul romanesc este
I'lObabil recent);
scula (cuvant sigur latinesc, darcu diverse solu\ii etimologice);
SOllll1 lat.somnus, panromanic);
veghea lat. uigilare, binepastratIn Romania);
vis lat.uisllm, existent in altelimbi romanice);
visa lat.uisare, existent in sardii).
Adjective:
ager lat.agilis, in retoromanii);
des lat.densus, pastrat In dalmata);
56
57
i
drept lat.directus, panromanie);
fngust lat. aI/gustus, In limbile iberoromaniee);
larg lat.largus, panromanie);
lat lat.latus, pastrat In altelimbi romaniee);
lung lat. longus, panromanie);
nwre lat.nws, maris "maseul",eudiverse pentruevolu-
!iasemantidi);
rar lat.raws, binereprezentatIn Romania);
rotund lat.rotulldus, panromanie);
strdmb lat.stral11bus, existent ineatevalimbi romaniee);
sllb(ire lat.subtilis, binereprezentatIn Romania);
tare lat.talis, panromanie;In romanaeu sens sehimbat);
ud lat. udus , In dalmata).
Verbe(toatedenumese aqiunistrans legatedeom):
({jul/ge lat.adiungere, binepastratinRomania;sensuIdin romana
exista In dialeete italienemeridionale);
({lerga lat. al/ergare, exista in dialecte itaIiene sarda);
alller; lat. ammatire; etimologiemultdiseutata) ;
amorti lat.all1l11ortire, existent In alte limbi romaniee);
apropia lat.apprupiare, pastratin unelelimbi romaniee) :
apuca lat. aucupare, numai III romana; etimologie suspeeta);
a.yeza lat. *a ssediare , In spaniola portugheza);
a.) tepta lat. astectare, aspectare, In uneleIimbiromaniee,dar
eu sensuI"aprivi");
atinge lat.attillgere, in altelimbi romaniee);
a(ipi (probabil din lat.attepire);
bate lat. battuere, panromanie);
cadea lat. cadere, panromanie);
capata lat. *capitare, In sarda italiana, eu sensuri diferite);
cercetu lat.circitare, numaiIn romana);
cere lat. quaerere, panromanie);
chema lat.clamare, panromanic);
curge lat. cun'ere, panromanic; forma veche cure a fost
Inlocuitaprin curge eu g analogicdupamerge);
clttreiera lat. contribulare "acalca In picioare",cu 0 evolutie
semantieainteresanta);
58
v. rom. lat.descendere, binepiistratIn Romania);
arom. dimandtt "a recomanda, a ordona" lat. demandare; In
IlIlIhile romanice,cu sens recent"acere,aIntreba");
arom. disicare "a despica , a sparge" lat. dissecare, numai In
" '1IIfma);
dumica, dimica lat.demicare, dimicare, numaiIn romana) ;
li'r; (cuvantsigurlatinesc,dareu multeetimologii);
Few lat.fricare, panromanie);
.lilgi lat.fugire, panromanic) ;
"alha lat. uoluere, In altelimbiromaniee);
V. rom. imu "mergem" lat. ire, verb defeetiv In lOate limbile
1IIII1anice);
intra lat. intrare, panromanie);
IllchinCi "aapleea" !at.inclinare, In alte Iimbi romaniee);
ineco lat.necare , panromanieeu exeeptiasardei);
il/gana lat. ingollnare, In altelimbi romaniee);
iniepra lat. iniectare, In sarda);
insemna lat.insignare, In romaniieu sensmai apropiatdeetimon;
III celelaltelimbi romankeaevoluatlasensuIde"aInvata");
intil/de lat. intindere, In romana eu sens mai apropiat de
"Iimon; in eelelalte Iimbi romaniee eu sensul "aIntelege, a auzi");
v. rom. fnvita lat.inuitare, panromanie; invita esteImprumutat);
/elsa lat.loxare, panromanie);
lepada lat.*liquidare, *lepidare saulapidare, niciunuldintrecele
IH'i etimoane nu s-atransmiscelorlaltelimbi romaniee);
lua lat.leuare, panromanic);
luneca lat. lubricare, pastrat in vecbea franceza dialecte
IIHnaniee);
merge lat. mergere , pastrat In vechea italiana retoromana,
..volutia semanticii de la "a se seufunda" la "a merge" explieata In
diversefeluri);
millciun(l lat.menrionem "menlionare",eu schimbaredesenssub
IIIrluenta lui min(i; In dialecte meridionale);
minti lat. mentiri, binereprezentatIn Romania);
arom. Il(irc/' edzlt lat. incirculare, binepastratIn Romania);
v. rom.nuta lat.natare, binepastratIn celelaltelimbi romaniee) ;
V. rom.pIasa "abatedinpalme" lat. plau.sare , exclusivin romana);
59
pLimba lat.perambuLare, numai In romana);
prillde lat.pre( he )ndere. binereprezentatIn Romania);
pune lat.ponere, panromanie);
pureede lat.proeedere, numai In romana);
putea lat.*potere, panromanie);
rade lat. radere, panromanie);
rabda (probabil euvantlatinese,euetimologiemultdiseutata);
raspunde lat. respondere, panromanie);
ridiea (euvantsigurlatinesc,darcu multe solutii etimologice);
rupe lat. rumpere, panromanic);
salta lat.saLlare, panromanie);
sc1ri lat.salire, binepastratin Romania);
scclpa lat. excappare, binereprezentatinRomania);
sccVpina lat. searpinare, in dialeete italiene retoromane) ;
seoate lat."excotere, In alte limbi romanieeexcuTire);
scutura lat. excutulare, 5i In sarda italianii);
I i
.\'nudge lat. *- exmulgere, In italiana spaniola,eusensuridiferite);
sparge lat. spargere, binereprezentatIn Romania);
sta lat. Slare , panromanie);
strlinge lat.slringere, binereprezentatinRomania);
striga lat."stri{?are, pastrat In dialeete
sufleca lat.*suffolicare, numaiIn romana) ;
sui lat..I'ubire, Tn vccheaspanioIa);
trece lat. troicere, In oeeitana);
tremura lat. tremulare, panromanie);
, I ' '
! :
trepada lat.Trepidare, numaiIn romana);
II;
tunde lat. tondere, panromanic);
Ii ;
(ine lat. tenere, panromanie);
umbla lat."ambuLare, binereprezentatIn Romania);
::1 lIrca lat. "oricare <orior, numaiIn romana);
" urdilla lat. ordillare, numai ill romanii; In celelalte limbi
romaniee,imprumutatdin latina);
va, vel lat.uadere, panromanie;adeseadefeetiv,eaIn romana);
zbate lat."exbattuere, In unele limbi romanice).
Familia:
Cllll1nat lat.cognatlls, In alte limbi romaniee);
cllscru lat. consocer, In altc limbi romaniee);
60
ammo cllslIrin lat. consobrinus, in alte Iimbi romaniee; in
1.11 'oromanas-apastratuerus>velr din(consobrillus) uerus);
fill lat.' filianus, In altelimbiromanice);
fill lat.filius, panromanic);
F(/te lat.Fater, panromanic);
gcaman lat.geminus, Inalte limbi romaniee);
ginere lat.gener, panromanic);
mom. hil'eastru "fiu adoptiv" lat. jiliaster, In alte limbi
IIlllIaniee);
insllra lat."(in)uxorare, pastrat In dialeete
mama lat.mamma, binereprezentatinRomania) ;
V. rom. marit "ginere" , arom. "sol" lat. maritus "sot", pan-
1IIIllanie);
marita lat. maritare, binereprezentatIn Romania);
lIultu,ya lat.amita, eusufixul-usa; formasimpUi,In unelelimbi
IllInaniee);
nepot lat. nepos, binereprezentatIn Romania);
/lora lat. l1urus > "norus, panromanie);
nuiarccl "mamavitrega" lat. nouerca, numaiin romana);
nun lat./101lI1US; incelelaltelimbi romanice,eu sensuridiferite);
nuntl1 lat.nuptiae, In alte limbi romanice;formaeuninainte
Ill: t, explieataprineontaminareeu nuntiare);
arom.(}wfiln "orfan" lat.orphanus, binereprezentatIn Romania;
drom.orfan, Imprumutatdin neogreaea);
pc7rillte lat.parens, panromanic);
peri lat.petere > petire "acere"; sensul romanescexista$i in
portugheza,iareel originar"acere"In dialeete
in sarda);
soeru lat.socer, panromanie);
.'lord lat. soror, bine reprezentatin Romania,In unele limbi eu
sensul,.dilugarita");
Tatd lat.tata, In altelimbi romaniee);
ve7duv lat.uiduus, panromanie);
vitreg lat. uitrieus, pastrat in sarda in dialeete
meridionale).
61
Bogaria cuvintelor din latina in domeniul tenninologiei
corpului omen esc m-a detenninat sa propun 0 alta etimologie pentru
cuvantul romanesc talpa, considerat in mod curent, pana nu demult , CLi
Imprumut din magh. talp. Pornind de la faptul ca talpa face parte dill
domeniul semantico-onomasiologic al corpului omenesc, in care
elementul latin este preponderent, iar ca imprumut din maghiara ntl
exista niciun alt cuvant in afara ipoteticului talpa, am propus ()
etimologie latineasca, anume 0 forma ' falpa, presupusa pentru alte
idiomuri roman ice (friulana, dialectul comelic din nordul Italiei ,
dialecte franceze franco-provensale) , unde diversele cuvinte care con-
tinua fonna neatestata din latina inseanma "Iaba" sau "pata" (In friulana
exista chiar sensul romanesc "talpa"). Aceasta forma "' talpa poate fi
la baza rom. talpa, pentru ca nu prezinta nicio dificultate fonetica ,
iar din punct de vedere semantic rom. talpa este foarte apropiat de cu-
vintele din Iimbile roman ice mentionate mai sus. Cuvantul este atestat
Intr-un document din Suceava datand din 1490, sub forma unui nume
de persoana, Talp, In primele texte (Psaltirea Hurmuzaki) ,
Este interesant de remarcat ca un sens dezvoltat sigur pe teren
romanesc ("corvoada pentru cherestea") apare la inceputul secolului al
"
XVI-lea. Dat fiind decalajul verificat Intre data contactului
dintre doua populatii manifestarea In limba a acestui contact,
atestarile de acest tip constituie ele un argument Impotriva explicatiei
prin maghiara. Am adus in sprijinul ideii ca avem a face cu un cuvant
vechi faptul ca talpa are numeroase sensuri (37) derivate (40), ceea
ce II situeaza In seria termenilor vechi din latina sau
Imprumutati din substrat). In la argumentele care privesc situatia
cuvantului In romana se adauga situatia neclara a presupusului etimon
In limba maghiara magh. talp a plimit diverse explicat
ii
, neavand
i I
i
o etimologie sigura. Deci, in timp ce In romana cuvantul poate fi
explicat prin latina, limba pe care romana 0 continua, fara nicio
dificultate de ordin fonetic sau semantic, In maghiara etimologia este
nesigura, acesta neputand fi explicat multumitor prin Iimba-baza. De
aceea, explicatia din latina a rom. talpa este principial preferabila.
Am ales acest camp semantico-onomasiologic pentru ca el a fost,
fara indoiala, cel mai important in trecerea de la latina la romana.
In toate timpurile, cum am mai spus, omul, deci romanul, a
comparat elementele din universul aflat In imediata lui apropiere cu
," pili lui, cu forma sau funqia elementelor corpului omenesc. se
, plica numiirul mare de sensuri, de multe ori metaforice, ale terme-
IId", din !ista prezentata mai sus, ca faptul di apar In multe expresii.
\ , ,' aSIa a Iacut ca ei sa fie frecventi in lantul vorbirii nu numai pentru
. ,\ dcnumeau anumite parti sau organe ale corpului omenesc, ci
Iii IIII'U incarcatura lor semantica. Intre exemplele date exista 0 serie de
""dvate, mai ales adjective verbe, care au la baza termeni din acest
.I, ,,"cniu semantico-onomasiologic (intereseaza mai putin acum daca
i IIvilltele respective sunt formate pe teren romanesc sau sunt
, .1 alare; important este di vorbitorii recunosc di la baza derivatelor stau
"'IIllcnii din domeniul semantico-onomasiologic aici in discutie). lata
, ;llcva exemple:
blclIld: blande(e
buca: bucata, bucalat, bucos, fmbuca
came: camos
durea: dureros, dururuos
muc: mucos
os: osos
pcmtece: ptintecos
vana: vanos.
Lexieu} fundamental. Caracteristicile mentionate (frecventa,
hogatie semantidi baza pentru noi derivate) au fost folosite drept
rriterii pentru unui inventar de cuvinte importante In
vocabularul romanesc. 0 prima Incercare de acest fel a fiicut AI. Graur
(In illcercare asupra fondului principal lexical al limbii romane,
1954), In care din cele trei criterii au fost retinute ultimele
doua - bogatia semantica pu!erea de derivare - la care a adaugat
criteriul vechimii cuvantului. In inventarul de cuvinte stabilit de
AI. Graur elementul latinesc reprezinta 60% din totalul
termenilor selectati.
Mai recent (1988), intr-o lucrare colectiva (autori: Mihaela
Barliideanu , Maria Iliescu, Liliana Macarie, luana Nichita, Mariana
Ploae-Hanganu , Marius Sala - coordonator, Maria Theban, luana
Vintilii-Radulescu), Vocabularul reprezentativ allimbilor romanice, am
ap!icat principiile stabilite de AI. Graur la ansamblullimbilor roman ice,
supunand investigatiei vocabularul lor de bazii actual. Este yorba de
aproximativ 2500 de cuvinte pentru fiecare Iimbii (spre deosebire de
lucrarea fostului meu profesor, in aceasta cercetare am tinut seama
62
63
de criteriul frecvenfei, absent la AI. Graur). Am constatat ca termenii
sunt importanfi In celelalte Iimbi romanice, In sensul cii sunI
cei mai frecventi; ei au 0 bogata Incarcatura semantica au multe
derivate, deci ocupa 0 pozitie centrala In structura lexicului romanic.
In romana, la fel ca In celelalte opt limbi roman ice analizate (sarda,
itaJianii, retoromanii, franceza, occitana, catalana, spaniola
portugheza), termenji din latina ocupa rangul I, adica au cea
mai mare pondere. Dintre termenii pentru om mentionati de
mine mai sus, cativa (46) au fost selectati In toate cele noua vocabulare
reprezentative romanice: altus , auricula, barba, battuere, caput ,
carnis, corpus, costa, CIt/US, currere, dens, directus, dormire,facere,
Jacies,fortis,fugire,fundus, grossus, homo, intendere, largus, leuare ,
lingua, longus, manus, morire, nascere, oculus, ossum, palma, passus,
pellis, pilus, ridere, rotundus, saltare, sallguem, sapo, stare, surdus,
tremulare, ungula, uenire, uetulus, uiuus. Numarul de 46 de termeni
din totalul de 146 de cuvinte selectate In toate vocabularele reprezen-
tative roman ice Inseamna 30% din total! Evident ca numarul cuvintelor
referitoare la om este mult mai mare daca finem seama de cazurile
in care acestea au fost selectate intr-un numar mai mic de vocabulare.
Frecventa cuvintelor din latina. Cercetarile de acest fel
(fond principal lexical - AI. Graur, vocabular reprezentativ) reprezinta
unele dintre contributiile cele mai originale ale lingvisticii romane$ti
la lingvistica romanicii, in special, $i chiar la lingvistica mondiaHi. Ele
au la baza 0 idee a lui B.P. Hasdeu, care a formulat celebra teorie a
circulatiei cuvintelor. Hasdeu a aratat dl valoarea cuvintelor sta in
"circulatia", frecventa lor, mai exact In aparitia lor In lantul vorbirii.
Cuvintele intrebuintate zilnic cu valori multiple) sunt, cum
spunea mitropolitul Simion In prefata la Noul Testament de La
Bd/grad din 1648, ca banii. In termeni actuali ai economiei de piata,
ele sunt ca val uta forte, care are putere de circulatie mai mare. Teoria
lui Hasdeu a fost 0 replica la cei ce cautau sa faca 0 statistica
jl
,
"mecanica" pe baza dictionarului lui A. Cihac, pentru a arata ca
numarul cuvintelor pe care romana le-a Imprumutat din alte limbi este
mai mare decat cel al cuvintelor din latina.
Sub diferite forme, teoria lui Hasdeu a fost reluata Cli exemplificari
elocvente de Sextil mai ales In cunoscuta sa carte Limba
rom{uu/, citata atunci dnd am dat definitia limbii romane. Iatii ciiteva
din exemplele oferite de S. A consultat volumul Balade
64
I, ft /, allui G. pe 0 pagina deschisa la Intamplare, dintre cele
III L"uvinte existente, 102, deci 88%, erau de provenienta latina.
II ". lllIatie identidi a intalnit pe 0 pagina din P. Ispirescu, Legende/e sau
!'dl/lll'le ronUinilor (din 363 de cuvinte numai 30, deci 9%. erau striiine)
.III pc 0 pagina de I. Creanga, (din 233 de termeni numai 18,
,!", ' j X%, Illl erau Pentru comparatie, S. a facut Ull
11I11Iaj similar pcntru franceza pe 0 pagina din Le crime de Syll'ester
/I "I/I/({rd a lui Anatole France, un text de factura in parte diferita, dar
I p sit raport intre elementullatjn Imprllmuturi. La
I. 1stau luerurile cu rugaciunea Taral nostru: 0 comparatie Intre rextlll
loIllIfinese cel franeez seoate In eviden[a faptul ca din cele 60 de
. Ilvinte ale textului romflllcsc, numai 6, adica 10%, sunt straine (In
II \lui francel nllmarul cuvintclor straine este de 7) . in daca se
,11I;liizeaza cele 98 de strofe aJ e capodoperei eminesciene Luceq/arul,
cum a nicut D. Mazilu, se constatii ca, din ccle 1907 cuvinte aJe
,It ','slei poezii, 1658 sunt de origine iJatina, ceea ce rcprczinta 88,60%,
tI, II ori mai multc dcdlt cuvintelc slave de 8 ori mai numeroase
d,'cat toate cclelalte cuvinte Illlprumutate. 13 strofe au nLimai cuvinte
din lalina, iar in srrofclc care contin momenlul culminant al
I'''L'mului proportia cste de 95 %. Toatc acestc proccntc par surprin-
1:lloarc daca obscrvam, impreuna Cll ca In uictiQnarul lui
('ihac eiementul latin cslc doar de 23 %! Staristici similarc asupra
poc/.iilor lui Eminescu a faeut D. Macrca. EI a comparat. in plus, poezia
lili Eminescu cu eea a lui Paul Verlaine, constatand rapolt la cei
"oi poeti, cand yorba de elementul mO$tenit din latina.
S-a &pus de nenllmarate ori, dar cste bine sa reperam: se pot cOllstrui
Ira/.e Intregi numai din cuvintc dar nici macar 0 propozitie for-
Illala din cuvintc imprumutate. S-au publicat (B.P. Hasdeu - 2 poezii
populare, Th. Capidan, 0 poczic aromana, S. Puscariu - un fragment
de 120 de cuvinle din Palia de la - 1582 -) textc nLIJnai
,II elemente din latina. Exemplificam afirmatiile de mai
\US eu prima strofa din cunoscuta poezie S0ll1110roase 1J(1S(l rel e a lui
M. Eminescu, care face parte din accasta categoric:
SOl11noroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se asculld 111 ramurele.
Noopte bund'
65
lata originea acestor euvinte din latina sau derivate III
limbaramanade la cuvinte
r'
SOl7lnoros, derivatde la somn lat.somnllS, transmis tuturorlim-
bilor romanice), cu un sufix latinesc -OSUS, devenit -as, la fel ca III
frullZOs, derivatalluifrunza lat.Fondia);
pl1sarele,plural al diminutivuluipasareade la pasc1re lat.passer,
pastrat in toate limbile romanice). Sensul cuvantului latinesc passer
"vrabie"s-apastratdialectalin Transilvania.Sufixul-ea (-el)estetol
din latina: -ellus, -ella,ca inpureel - purce(1. Desinen\adeplural
-Ie este ea latineasdi,caIn stea - steLe:
pe< lat.per, panromanic;
La < lat. ilIacad;
cuihuri,pluraleu desinen\a-uri< lat.-ora (\'n limbaveehe-tlre):l
lui cllib lat. cuhiul11, tennen paslrat In romana in dialectel e
retoromane,format de lu whare"afi culcat,adormi").
Celelaltelimbi romanice paslreazacontinuatorii lui nidus;
se < lat.se,panromanic;
((dl/IUI < lat. adullare, transmis altor limbi romanice (italianiL
veche franceza, occitana,spaniola.portughc7.a);
(IsCLlI1de< lat.ahscondere, panromanic;
In < lat. in, panromanic;
, .
" rill/1urel e, plural alluirclmurea (vezi mai suspascl rele) , diminutiv
al lui ramurCl,care poate fi lat. ron/llla sau 0 forma\ie analogica de
singularde la pluralul ramuri allui rom lat. ramus,panromanic);
' '1 .
110apte < lat. l1octel1l, panromanic;
/Julia < lat. hona, panromanic.
Jnteresul acestei strofe consta In faptul ca din cele 13 cuvinte
:r
exiSlente numai doua(la, c(lih) nu suntpanromanice.
Am discutatpana[lCum despreinventarul cuvintelor din
latinapentn.lasubliniaimportallt<1aeestorainstrueturalexiculuiromanesc.
Semantica cuvintelor din latina. Obscrva\ii interesante
referitoarelacuvinteleIn discutiese potface eu privirela struetura
lor In cemasurastructurasemanlica acll vintelorromanice.
deci $i continuastrucluradin latina... auaslIfcrit J1lodificari.
66
I'l'nlru aceastaexistadouametode:una ,folositaIn celemai multe
III 'I.lri ,til caresecomparasensuIcuvantului cu cel din latina
, .,'nmstatadacaexistasau nu identitateIntreceledouasensuri, alta
, Pll'slIpune 0 analiza mai "rafinata",care seama nu numai de
, II',. ci derelatiilecuvintelordin interiorul dmpuluisemanticcaruia
,''1);lr\in,adieade raporturiledintrecuvantulanalizat sinonimelelui.
1',"11:1 metodaafostfolositade A. DarmsteterIn La viedesmots,Paris,
ISX(,. iar la noi de L. In lncercare asupra semasioiogiei
/I/llhii romclne. 1887. Conform acesteimetode, 0 serie de
,IIvinte - dintrecareunele,eaOl1illlO,bos,filio.homo,iuuenis,
II/!:tr , nouus, porcus, terra sunt chiar panromanice - nu
,!limbatsensul de la latinala franceza,In ciuda faptului ca ,de fapt,
'II lalinarela\iil elorsemantieeeraudiferitedecelcdin franceza.Adoua
III\'loda, mai rafinata, forlllulata de E. Coseriu, creatorul semanticii
oIiacronice struclurale, Intr-un ani col dcvenit celebru, POllr une
Ii ;/Iw/lliquediachroniquestructurale (1964), propuncsaanalizeze
111 profunzime latinaIn limbileromanice actuale,facand 0
dislinqieInlrcsubst,itu\ic(schill1bareasemanticasauonomasiologica)
'!i Inodificare (s-chimbare semanlica propriu-zisa). Aceasta metoda
Illoderna a fost aplicata In cawl unui nUl1lar Inca redus Je cuvinte.
Este un lucru ca In latina populara,caresta la ba/.a limbilor
I'Ilmanice,S-<IU produs multe modificari semantice. Ele fac parle din
,ci1imbarilc spectaculoase suferite de vocabularul latinei clasice In
Irecerea 'lui spre limbile romunice, despre care am vorbi l Illai sus.
n. Dcnsusianu.In cunoscuta Histoire de 10 iallgue rOl.ll11({ine, vol. I.
Paris. 190 I.prezinla mai Illulteexempl edeacesttip,InlrecareplIlem
distingcdouaeategorii: (a) uncledintretransfonnarilerespectiveapar
sporadicchiarIn opcrelclInOfscriitori clasiei latini,In timpce(b) altele
lrebuiesa rie presupusecaexi standIn latina populara,deoarcccelc apar
In diverse limbi romanice. til aJl1bele cazuri avem a face cu evoluti
i
semantice inlerne:
a) apprehendere, care Insemna In latina elasica ,, <1 prinde , a
apuca",acapatatIncaIn latinapopularasensul de,.a aprinde";evolut
ia
semantieaarom.oprincLe 0 Illtii lnim indalmata,III dialecte
In vechea frallceza:
coballus,utilizallnoperelcscriitorilorc,lasici eu sensulde .,calde
mic maqoaga". apare Inca la unii scriilori latini (Lucilius,
67
Ilmariu. Iuvenal) cu sensu!. general de "cal", existent in toate Iimbi/t:
romanice (cf. rom. caL); caba/lus cu noul sens a Inlocuit pe equlI.I.
vechiul termen latinesc pentru "cal"; cf. germ. Pferd "cal" < lal
paraueredus, care insemna la Ineeput
cern ere .,a separa, a dcosebi" apare cu sensul speeializat "a cerne"
inca la Cato Ovidiu , sens existent astazi In romana, spaniola
portugheza;
currer(' "a fugi " in latina clasica, incepe sa capete sensul "a curge"
let Ovidiu Virgiliu, sens existent astazi In retoromana, italiana, vechc
f"ranceza in rom. curge, ill timp ce celelalte limbi romanice pibtreaza
sensul initial ,.a fugi";
II/ ommo. sinonim allui IllOfer "mama" , apare la Varro 5i Martial ea
tennen din lilllbajul copiilor, In timp cc In latina clasica mamma avea
sensul de "mameJa".
b) cd/hire In latina clasica numai sensul "a sufla, a inspira",
dar Illtr-o serie de limbi romanice, printre care nlmana , prezinta
sensul .. a gasi". Datorita rilspiindirii acestui nou seils In mai multc
idioll1uri roman ice trebuie sa prcsupunem d\ cl a aparut la lat. qf/7are
Inca In latina populara (evolu\ia respectiva este atcstata 'in glose din
secolul al XI-lea);
CU/TUS ,.car" a primit In latina vulgara scnsul de "Ursa",
eonstclatie cereasca (Carul-Mic , Carlll- Mare) , el existiind In
spanioJa , portu gheza, franceza In dialecte italicne::>ti ;
cog/WILlS "rudu" restrans sensu I In latina populara la cel al
cuvantului romanesc CUlI1IWI , cum 0 dovedesc continuatorii cuviintului
j' din italiana, veche sarda, oceitana, catalana , span iola portugheza;
colla care "a restriins sensu I la .,<t cuJca", sens
exi stent In italiana, franeeza. oceitana. cata lanu, spanioJa;
leL/are "a ridica, a schimbat scnslil aj ull gand In latina
populara suinsc mne "a prinde, a lua" (cf. rom. 11/0) cum clovedcse
,i
o serie de limbi romunice (italiana , franceza, occitana , spaniola
portugheza) ; sensul vechi se pastrcaza In uncle loe Ll\iuni ca m{l duc /a
lara ca sci md lila; i{{u "sa mil sa rna de:-- earc de grij i".
orhus "care e lipsit (de ceva), orfan" schilllhat sensulln "lipsit
de vedcre. orb", cum arata roman a, rctoroillana, italiana, vechea
franceza ; noul sens aparc In secolul al II- lea la APlilcillS, iar veehiul
tennen cJasic pentru "orb", coccus, s-a paslratlll i ililililc ihcroromanice;
68
l/mlUS "Intins , desfacut", participiu de la Slernere, (cf. slernere
o 1/1.1 ..a face pawl") a ajuns sa Insemne In latina popularii "pat" , sens
,' I ,Ii;lt In rom. sImI tn alte limbi romanice.
!\ill dat numai ciiteva exemple pentru a arata d1 neconcordanta de
II', dintre un cuvant romanic din latina latina elasica nu
", II1totdeauna un motiv pentru a respinge ideea unei evolu\ii seman-
", " intcrne rolmUlice, care poute avea originea chiar in iJatina populara.
I IIlIlpara(ia romanica este de aceasta data un criteriu important.
I.a comparatia romanica trebuie sa sc faca apcl cand este vorba
01, (' xpliearea unor sensuri secundare ale unor cuvinte Daca
,,( 'ste sensuri nu sunt Inregistrate In textele dar ele exista In
. 11 Ii mai intinse sau mai restranse ale Romaniei , putem sa Ie explicam
, " rczultat al unei evolutii romanice interne. Cateva exemple luate la
1I11 ;lI11plare:
lat. capra are In romana, italiana, france7.a , occitana, spaniolii Si
l"lrtughezi1 scnsul de "macaw, scripete", iar In italiana,
II<lllcezii, occitana, catalanii, spanioJa (regional) pe eel de "suport de
1t'll1n cu patru picioare pe care se taic Icmnele cu fierastral1I";
lat./i"ICies are sensul nou de "parte principala a unui obiect sau a
lI11ui lucru care, de obicci, se prezinta vcderii" In romiina, italiana,
Il'loromanii , franceza , catalana, spaniola $i portugheza;
lat. costa "versant de 11lunte, colina" apare In romana, italiana,
franceza, occitana, eatalana, spanioJa, p011ugheza.
Compararea faptelor cu cele romanice poate fi f1icuta
ill cazulul10r sensUli romane.5ti care nu exista ca atare In limbile surori.
Ea este necesara din mai multe motive:
a) Existii 0 serie de cuvinte ale caror corespondente din alte limbi
roman ice au sensuri fom1e apropiate de cel existent numai In romfma,
ea In cazul rom. barba "varful trupi!ei la plug", care poate fi apropiat
de sp. harba "viirful ascutit , intors Inapoi al sage(ii'"', sau In cazul rom.
ci fel "instrument sau parte a unui instrument (coasa, ale carui
eorespondente denumesc In catalana In italianii instrumente
asemanatoare.
b) Dezvoltarea semantica din romana sprijin In evolutia
semantica a unor sinonime romanice. Astfel , pentru sensul regi onal "a
culege" al rom. ajun.ge (ajUll[?e-l1li dlteva prun.e din pam), discutat de
S. E. Coseriu a gasit paralele In sp. aLcu/lzar "a ajunge"
"a cuJege un lucrulntinzfmd mana" In italiana raggiungere "arrivare
a cogliere"; sensu I lui auzi! "asculta!", discutat de acela$i S. Pu$cariu,
69
existaIn sp. joye
l
, it. senti(E. Coseriu); sensuIdialectal "aratatorla
ceas"al .lui branca"mana"< lat. branca,explicatde S. prin
referire la ceasul din turnul din Bra-?ov,care are arlitiHoareleca
maini, corespondentulTndenumiriIe curentealearatatoarelor
de la ceas din sp. las /1lanecil/as (del relo)) cat. les manets (del
rel/otge),a$a cum aaratatE. Coseriu.
c) Fara a avea valoarea explicativa a exemplelor precedentc.
comparatia cu situatia din restul Romaniei poate da unele indicarii
generalecu privirelastructurasemanticaaunui cuvant.Ne referim 1'1
faptul ca unele cuvinte de limbile romanice au 0 pletora
semantica deosebita (capra,facies, pilus etc .),tn timp ce altele (C;I
formica,uinum)nu au dezvoltatsensuri noi.Apariria unui sens nou 1<1
un cuvant din latinacareare numeroasesensuri 'in alte limbi
este mai putinsurprinzatoarededitapaririaunui nou sens laun cuvanl
cu purine sensuri tn rcstul Romaniei.
Sa fie oare 0 simplii Intamplarc faptul ca sensurile de acest tip.
evidentmetaforice la origine,au aparut'in atatealimbi romanice,fan1
sa ne gandim la0 posibilasursac(lmuna,latina populara?
Cand am prezentat divcrsele evolutii semantice ale unorcllvink
din latinaam comparatacesteevolutiicu situ<l(i;1
din alte Iimbi romanice. Am constatatca,In unele cazuri (cabal/us),
noul sens existaIn toate limbile romanice,iar In alte cazuri (ajJlare.
cognatus etc.), sensurile din romana se regasesc numai partial III
celelalte Iimbi romanice. ExistaInsa0 serie de evolutii semanticeCl'
nu sunt cunoscutein celelalte limbi romanice,ele aparand numaiill
romana. Lista cuvintelorde acest tip 0 dau S. AI. Roselli.
. 'j I. Fischer.Toateacestesensuri noi sunt inovarii
albastru < lat.aibaster"alb"are'in dialectele meridionak
sensul "alb negru";
Mrbat< lat.barhatus"omcu barba,barbos"aresensul "om,SO\ "
numai In romana,celelaIte limbi romanice pastreaza sensul origi n,l l
buca "fesa" < lat. bucca, pastrat cu sensul initial de "gatlej" ill
limbile romanice occidentale, iar cu sensul "gura" In unele dialecli'
franeeze oceitane;sensul "fesa"apareizolat in latina vulgara,III
inscriptii;
custa, euvant arhaic dialectal In aromana), continua 1:11
CO/lstare "a sta, a se opri". In romana el a capatat sensul "a trai."
men!ine'in viata", cum rezultii din expresia dialectala20 te CII.\/'
70
.I)umnezeu sa te tina in viata". In li.mbile romanice occidentale
')Jltinuatorii lat.constareau sensul "acosta";
inima< lat.anima"suflet,suflare",pastratIn toate limbile roma-
lIice cu acestsens;sensuldin romanaapareIntr-oglosade laToledo:
,II/ill/US "inima".Vechiul seils"suflet"exista In derivatul ininws"care
!,III1C suflet" In expresii caomj'arc) inima,nu-(ifaceinimarea;
sat,aromfusat< lat.fossatum"Inconjuratde sensuIdin
r,'lI1ana afost lafnceput acelade "Ioeintarit ,fortificat";
scolda< lat.exca/dare"apune'in apacalda;aIncalzi"s-atransmis
hfllhilor romanice occidentale cu sensuI etimologic, In timp cc in
Ilimana aajuns la sensuI"aImbaia";
tare < lat. talis a ajuns In romana la sensuI "puternic", foarte
Ifrdcpartat de sensul lat. talis "asemenea; astfel de", In timp ce fn
,dclalteIimbi romaniceapastratsensuletimologicexistentIn fr. tel;
({inar < lat. tener "fraged", pastrat cu acest sens In limbile
1IIIIlanice occidentale (cf. fr. tendre), iar'in romana aajuns la sensul
Ifnoscut;
vindeca"ascapade boala,alecui"< lat.uindicare"arevendica,a
..r1va"; corespondenteleromaniceoccidentaleau sensul "arazbuna";
Sensuri noi fata de etimoanele prezinta uncle cuvinte
11;lIlsmise exclusiv Iimbii romane (evident ca In acestc cazuri nu se
1'1 1;lle face 0 compara!ieromanica) :
(//!/'erire "alua"> rom.feri,carearfi avutun primsens "ada la 0
!,.lrlC", eu 0 evolutie u-?orde explicat;
hospitium"ospitalitate"> rom. cu 0 evolutiede sens de
,plicat;
illJpetrare"a obtine" > v. rom. impcUra "a 0 pa!i", eu 0 evolutie
"IllanticaexplicatadeV. Bogrea,care0 comparacu sensurileduble
unor expresiicaadapesteceva,a seaiegecuceva;
lIIas, maris"mascul"> mare,adjectiv. Pentrll evolutiasemantica
I h'nnenului romanescs-aupropusdiverse G. Bonfante,pomind
.I,' 101 celelaltelimbi romaniee,explicasensulde"marecantitate"ca0
oI l'Ivoltare romanica; alte explicatii: posibiHi echivalare a ideii de
\ II ditate cu cea de marime (l. Fischer) sau folosirea initiali1 a
h1 lectivului fn limbajul crescatorilor de animale (Candrea _
71
Densusianu). S-a propus 0 evolutie datorata paronimiei cu un cuvall l
din substrat (Gr.
miles "soldat" > rom. mire;
oricare"a rasari, a se ridica pe orizont" > rom. urea.
Am prezentat diverse cuvinte din latina al caror sens nu
concorda cu cel din latina clasica am constatat di aJesea el apare In
texte tarzii (uneori, izolat , In scrierile unor autori clasici) .
Alteori sensu I nou din romana nu apare In textele tarzi i:
apeland la cu celelalte limbi romanice, putem presupunc
Insa ca el a existat In latina w.rzie. Nu am facut 0 analiza a cauzelor care
au putot determina semantice respective. Amintindu-ne de
modificarile semantice ale cuvintelor din latina despre care
am vorbit pana acum, Incep prin a spune ca, de cele mai multe ori,
aceste modificari sunt restrangeri sau liirgiri de sens. Interesant este
faptul ca, In unele cazuri, schimbarile de sens ale elementelor latine
au mers In direqii opuse, In diverse limbi romanice.
Un prim grup de cuvinte sunt cele care apar cu sensu I schimbat la
scriitorii
communicare "a ImpaI1i ; a asocia" a primit in epoca sensul
"a cumineca", raspandit In aproape to ate limbile romanice . De
remarcat di in cele mai multe limbi romanice sensu I "a lua parte
sau a se cu sfintele taine" este cum arata
forma cuvintelor, ce prezinta un aspect conform regulilor fonetice ale
limbilor respective (fr. communier, oc . comengar, sp. con1Ulgar, ptg.
commllngar , rom. cumineca). Cuvantul a fost imprumutat ulterior din
latina pentru sensul general "a comunica" (fr. communiquer, oc.
comunicar, sp. cOJnunicar, ptg. cOl1lungar, rom. comllnica);
dominica in dies dominica insemna la Inceput "ziua Domnului"
a ajuns in epoca la sensu I "duminicii", general romanic;
Jactura cu sensul de "faptura" apare la Tertulian la
scriitorii S-a pastrat in rom.Japturt1;
paganlls, la Inceput "locuitor al unui pagus (= sat)", in epoca
ajunge sa insemne "pagan", fenomen diruia is-au dat mai multe
0 pentru aceasIa semantidi de
la sensu I de "civil", pe care-I avea paganus in vorbirea care,
prin secolele I - II d.Cr., a intrat In limba comuna: cum erau
milites (Christi) "sol dati ai lui Cristos", ar fi fost
/,.,gII/1;, adidi "civili", in opozitie cu "solJatii lui Cristos". Exista 0
.11:1 explicatie, care de la ciu;tas dei "comunitate (=
, ,'Ialea sau ora!?ullui Dumnezeu): lui ciuitas i se opunea pagus
.', al " prin urmare, erau "cetateni ai lui Dumnezeu", in timp
.,' erau "sateni, locuitori ai unui pagus". In sensu I
,Idolatru" allui paganus a fost explicat ca 0 evolutie care a porn it
dill epoca lui Constantin cel Mare, imparatul roman care in secolul al
I V -lea a oficializat Atunci, cei care nu vroiau sa accepte
au cautat adapost prin sate, pentru a scapa de influent
a
noii
Il'li gii , care triul1lfase In (Du Cange). Este posibil ca toate aceste
,'xplicatii sa fie adevarate, In raport cu diferite mOl1lente ale patrunderii
in Imperiul Roman;
quadragesinw. "a patruzecea" a primit, sub influenta
sl:lIsul de "postul de saptal1lani" in toate limbile roman ice
(In ramana, cuvantul s-a pastrat sub forma pCtresiJ11i, iar In franceza
mreme) .
Exista de sens datorate numai in romana:
draco, la origine insemnand "dragon, mitic" ce intrupa spiritul
raului, a ajuns numai In romana in albaneza) sa capete sensul de
.,drac, diavol". Este interesant ca pe teritoriul unde s-a vorbit romana
nu s-a impus termenul de origine greceasca diaboills; e\ a patruns mai
larziu prin filiera slava (diavo/) odata cu alti tenneni pentru "drac"
(demon, satana) sau Impreuna cu alti termeni legati de religia
(CLl/ugar etc .) ;
creatio "creatie" sta probabilla baza rom . Crt1ciun;
calendae, intrebuintat la singular calenda, a capatat sensul de
"colinda", cantec semireligios din ajunul Craciunului sau Anului Nou
(cuvantul s-a pastrat numai dialectal in sub forma corindCt); de
la romanilor I-au imprumutat slavii (v. sl. de unde
I-au preluat ulterior romanii, sub forma colinda ;
inclinare "a apleca; a inc1ina" are in rom. inch ina sens religios; in
celelalte limbi romanice se pastreaza vechiul sens .
In cazul romanei , 0 serie de evolutii semantice au fost explicate prin
rusticizarea vietii in Dacia, dupa parasirea provinciei de catre armatele
romane. V. Parvan a explicat evolutia lat. pa!timentum "pavaj ,
mozaic" la sensul rom. pt1mant prin faptul ca populatia a
fost obligata, in urma distrugerii vietii urbane, sa traiasca in
72
73
neamenajate dupll modelul roman a aplicat tenninologia
la aceste rustice. Din cauza di paltimentum a capatat sensul dl'
"pamant" , lat. terra $i-a restrans sensulla cel de "rara" (In aromana
meglenoromana tara inseamna atat .,rara", cat "pamant, argila").
Condi\iile istorico-sociale din regiunile unde s-a vorbit Iimba
romana au fost invocate adesca de S. pentru a explica apari li;1
unor sensuri noi In romana:
lat. pons "pod", devenit pUllte In romana, spre deosebire de toate
celelalte limbi romanice, care pastreaza sensul original de "pod" (cr.
fr. POllt, sp. puente), se explica prin faptul ca In mun!ii in care traiau
romanilor nu curgeau ape mari, peste care sa se construiasca
poduri , ci paraie sal bat ice pe care Ie treceau pe cate un copac rasturnat
de pe un !arm pe altul (=pllntea);
lat. paLudem care Insemna "mla$tina", a ajuns, cum arata B .F.
Hasdeu, sa insemne In rom. padure "Ioc acoperit cu arbori" din
regiunile inundabile - probabil , din apropierea Dunarii - , regiun L
acoperite cu codri
lat. seSSlIS, participiullui sedere "a $edca", a ajuns sa fie in roman a
.Ie.\" "Ioc intins", campi a plana parand dind era privita din
varful muntilor locuili de romani;
lat. mergere "a se cufunda" a ajuns la rom. merge "a umbla , a se
dintr-un loc intr-altul", pentru ca, dupa S. PU$cariu , pentru cineva
din varful muntelui cel care se deplaseaza nu poate dedit sa "se
cufunde" (In vale) .
Am discutat pana acum diversele cazuri ale unor cuvinte
din latina de alte limbi roman ice ::;i de romana sau numai de romana,
cuvinte care au dezvoltat sensuri inexistente In latina. Nu m-am intrebat
daca sensurile noi exista sau nu in limbile neromanice invecinate cu
limbile romanice. Unneaza sa vedem daca explicatiile prop use mai sus
raman valabile dnd sensul nou al cuvantului latin de
roman a exista intr-o limba neromanica.
In cazul sensurilor cuvintelor care exista in alte limbi roman ice,
consider ca existenta sensului in limbi Invecinate nu este un argument
contra unei dezvoltari semantice in interiorul limbilor romanice.
Astfel, sensu I "religie" al cuvantului lege, considerat de mu Ili
calc semantic in romana, adidi 0 copiere a sensului in traducerile
diI1ilor sfinte din slavona, unde insemna "lege" "religie",
, in tcxte latine$ti tarzii Intr-o serie de limbi roman ice (v. fr. La
, " '.lli('lIe Lei , La paielllle Lei, sp. Ley "religie , credinra. fidelitate",
",!lll'iana lei "credinla"). ln situatie se afla Limba cu sensul de
111';1111. popor" din limba veche, considerat de obicei calc semantic dupa
, "I.jazykll, de$i el exista nu numai 'in romana, ci in vechea italiana.
Chestiunea prezentata de mine a fost pusa pentru alte limbi
1IlIlIanice.lntr-un cunoscut articol, iArobismos () roll1.(lllismos? (196l),
I. ('oseriu a discutat sensurile a trei cuvinte spaniole considerate pan a
lllIIei calcuri dupa araba (alloched en el bosque "am innoptat in
l'.Idure" , ojo de agua "ochi de apa", casa "camera"). Aratand ca toate
I de trei sensuri exista in romfma in alte limbi romanice neinfluenta
te
de araba, Coseriu crede ca nu trebuie explicate prin araba, ci ca 0
"volurie interna romanica.
Exceplii de la aceasta optillne fundamentaIa pentru 0 dezvoltare
IlIlcma sunt cazurile In care aparitia sensului din romana a avut loc foarte
larliu, ca rezultat al unei influente romanice ulterioare (arc "are, element
III arhitectura"; limp "masura in muzica"; coada "trena (la rochier)
Cat cazul sensurilor neatestate in latina existente numai
III romana, opriunea pentru explicatia intern a sau pentru imprumut
semantic nu trebuie sa fie unica in toate cazurile. La 0 scrie de cuvintc,
ca inimil "stomac", a juca "a dansa", considerate ealcuri semantice dupa
slava in romana , situatia ar putea fi reanalizata, daca s-ar rine seama de
raptu! ca in limbile romanice exista evolutii semantice asemanatoare
la termeni avand acela$i sens ca in romana: fr. coellr "inima", dar
"burta. stomac"; it. balLare inseamna $i "a conduce" "a dansa". In
cclelalte cazuri, rara niei un suport romanic evident (de obicei, la ora
actuala, acest suport este redus la limbile literare), cste necesara
cunoa$terea aprofundata a structurii semantice a cuvintelor roman ice
corespunzatoare (de preferat?i a sensurilor din dialectele romaniee) .
Relatii de sinonimie. Deoarece vocabularul unei limbi a funqionat
totdeauna ca diverse subansambluri care pot fi delimitate dupii criterii
semantice, pentru felului cum a evoluat vocabularullati-
nesc la cel actual este necesar sa se cunoasca felul cum au evoluat
relat
iile
dintre cuvintele ?i grupurile de cuvinte in cadrul diverselor
dimpuri semantice, In ce masura cuviritele din latina de
romana pastreaza relatii de sinonimie sau de opozitie ea In
latina. Pentrll discutia de fata este important sa vcdem in ce masura
74
75
schimbarile de acest fel din romana s-au petrecut In alte limbi
romanice, adica dad. nu cumva reprezinta evolutii interne ale latinei .
Uustrez cu cateva exemple aceste fenomene care, repet , sunt abia
la Inceputul cercetarilor. Am ales numai cuvinte panromaniee, adi ca
trans mise din latina tuturor Iimbilor romanice, iau ill diseutie numai
sensul de baza al acestora. Intre diversele situatii se pot distinge douii
mari grupuri: primul, earaeterizat prin eontinuitate de struetura de 1<1
latina la Iimbile romaniee, al doilea prczentand 0 discontinuitate intre
cele doua etape.
Cuvintele din primul grup, care sa prezinte 0 continuitate de
structura la nivelullntregii Romanii, sunt relativ putin numeroasc; sun!
putine eazurile de euvinte de felullui aurum "aur" ,jcnUl11 ,,fan", Uint llll
"vin" care sa aiba 0 structura semanticii simpla in latina , fara a intra In
relatii de sinonimie sau de opozitie cu alte euvinte din eampul
semantic respectiv.
Un alt tip de continuitate de structura de la latina la limbile roman ice
este aeela in care se pastreaza 0 anumita opozi\ie intre un euvant al te
cuvinte dintr-un camp semantic, cbiar daca unul dintre membri i
opozi{iei a dipatat sensul celuilalt termen . In latina clasidi existau ignis
,,foe" "vatra" , intr-o opozitie bine cunoscuta. Se eafocus
a luat sensullui ignis in latina vulgara, eliminand vechiul termen lati -
nese nobil, netransmis nieiunei limbi romanice. Important este faptul
ca s-a pastrat vechea opozitie, de data aceasta Intre focus "foc" alt
termen pentru "vatra"; limbile roman ice au apelat la a1ti tenneni lati-
(larus > ptg. far), la un descendent dintr-un derivat din latina
tarzie (jbeariwn sau foeulare) sau chiar a fost imprumutat un cuvant
din substrat (rom. vatra provine din traco-daea).
CazuriJe de discontinuitate dintre structura latina eea romanica
sunt mult mai numeroase, fiira ca aeeasta sa Insemne ca s-a pierdul
caracterullatin al limbilor romanice.
Am aratat, atunci cand am vorbit despre transformarile petrecute in
lexicullatinei vulgare, cii se eonstata 0 tendinta spre simplificare, sprc
reducerea numarului de dublete sinonimice spre nuantelor
de sens (A . Ernout) . La cele spuse de A. Ernout se poate adauga
eonstatarea ca aceasta simplifieare a lexicului a atins opozitiilc
lexicale ce funqionau in latina. ExempluJ bine eunoscut este eel OfeTi!
de E. Coseriu, care arata dt In latina clasidl niger insemna "negru mat"
01 sc opunea lui mer, care avea valoare de "negru stralucitor" ; In
I.llina albus insemna "alb mat" , in timp ee candidlls desemna "albul
.11 ;lIueitor" . In latina tarzie a disparut distinqia, opozitia "mat" -
.Iralucitor" . din cei patru termeni s-a p{lstrat cute unul din fiecare
, IIloare: niger, termen marcat al opozitiei , devenit ncgru In romana,
,'/hIlS, devenit alb La noi. Nici ater, nici candidus nu s-au transmis
1IIIIhiior romanice. Deci iata ca prin abandon area opozitiei
',lrCducitor" - "mat" nll s-au pierdut doar doua cuvinte , ci a avu! loc
. 10 cxtindere a sensului cclor doua cuvintc ramase: alb inseamna atut
.lih mat" cut "alb stralueitor", dupa cum negru are ambele
dl'Ccrtiuni: "ncgru mat" "negru striilueitor" .
Pentru a vcdea eat de complexe pot fi modificarile relaliilor
dlilire cuvinte In trecerea de la latina la limbile romanice amintesc eazul
Illai eomplieat al disparitiei unei opozitii, analizat de lana
lIalaeciu-Matei. In latinafructus, care Insemna "produs al campului sau
.Ii gradinii , folosit ca hrana pentru oamcni animale", era termenlll
I',tneric. ncmarcat, eare se opunea unor termeni cafruges "produse ale
1';lIlIantulu i, cercale , legume", bacue "produse ale arbori lor, fruete"
IOpUS lui Fuges) p(nna "produse eomestibile ale arborilor"
Il"IlrCSpunzator germ. Obst). In limbilc roman ice s-a pierdut , s-a
Ill'lItralizat opozitia dintre fru clus Si termeni din camplll
.ernantic respcetiv. Astfel. 111 romana s-au pastratjl-uctus, dar eu sens
.dlimbat (jmp(, In (/ m(il1C(( de jl-upl "lapte derivatclc sale") pomllln
I pi ural pomu, tratat ca singular poamo) eu sensu I originar de "fruct al
,lIhorilor fructiferi ". Pentrll sensu I generic "produs vegetal obtinut din
Id;lIltc cultivate", romana a imprumutat din slava rod mai tarziu,lat.
IIIIClus, devenitjl-llct, care s-a impus in limba eomuna pentru sensu I
truct"; distil1qia dintre termenul eel imprumutat mai tarziu
dill latina nll este numai de sens, ci formala: In cuvintcle mostenite
dill latina grupul c( devine pt (cf. l10ctcm > 1100p(e), dar sc pastreaza
'.1 c( In Imprumuturi (senec(ute). In alte limbi romanice,jl-uctlls s-a
1';lstrat cu sensullui POI11u/Il. in conditiile dispari\ici celorlal\i nnembri
.Ii opozitiei, doar In dialecte: jruges (dialccte italiene. sarda,
,ugadincza) , baule (dialecte italiene , franceza. OCeilana, spaniola,
I'ortugheza).
Un alt rip de discontinuitate dintre situat,ia din latina eea din
IlIlIhile roman ice este reprezentata de aparitia unci opozilii sau a unor
76 77
noi relatii, 'i n conditiile pastrarii unui cu.'ant latinesc. Este cazul
terlllenului mons, care Insemna In latina atat "munte", cat \ii "Iant de
munt
i
". In majoritatea limbilor roman ice desccndentii lat. mons au fost
concurati de unui cuvant latinesc neatestat, "montallca. Astfel.
In italiana, sarda, engandineza, friulana (ultimele doua, dialeCI(
retoromane), spaniola portugheza, lui mons montallea sun!
sinonime la nivelul sensuluj de baza, insemnand "muntc" ..I
an
t de
munt
i
". In franceza .)i catalana, ri val itatea dintre mont montagne.
respectiv mil/if munfallya, exista numai In Iimbajul poetic, unde sc
pastreaza descendentii lui mOils (In ccl elalte variclali ale francezei 5
i
catalanei aClualc. dcscendentii lat. m011l0ll ea au eliminat pe cei ai lui
mons, in cazurile eand sc foloscse s i nguri , i lui mons putand fi
intrebuintati numai In comhinatie cu un nume gcografic de munte: les
mOllls Alpes). Singura limba romanicil unde situatia din latina a ramas
neschimbata estc romana; la noi nu exista decal l71ullle eu ambel e
, ' sensuri: "munle" "Iant dc munli '.
Am prezcntat principalele tipuri de schimbari de struetura ale
cuvintelor panromanice la nivclullimbilor standard. alegand cazuriJc
In care schimbarca relaliilor Inlre cuvinte un singur tcrlllcn
panromanic. Existii alte SilUa!ii . mai complexe, datorita faptului ca
\ :
anumite sehimbiiri semantiee afeetcaza nu numai opozilii izolale , ci
chiar un camp semantic. Penlru a ilustra aceasta ultima situalic am ales
eazullui l ener, analil-at de Ioana Vintilii-Radulescu , raportat la lI1oUis.
iuuenis. rlulcis. nOIlU.I , loate cuvinte panromanice. Diversel e sensuri ale
Jui len('/" (seils rizic "fraged. moalc", sens moral "delicat" scns rolaliv
la varsla "tanar") s-au transmis In mod diJ"eril Jilllbilor rOlllatJice. Tn
romana. tener > fanClr a picrdut sensul de haza latin, dezvoltand 'In
schimb sensul referitor la varsta. Sensul de hal.a allat. fener "fraged"
a fost prelual de un alt cuvant din latina,./i({ged < lat.ji-agidus .
Cinci limbi roman ice (italiana, franceza , catalana , spaniol a
porlugheza) continua toate ccle trei direqii din latina; de remarcat ca
portugheza actuala are doua formc le!lro "moale" lernG
.,dclicat" care s-au spccializat semantic, doua idiomuri roman ice
(sursilvana, dialect rctoroman , occitana) nu continua dedit primele
doua direqii din lalina, iar alte doua idiomuri roman ice (sarda,
friulana) n-au pastrat dedt sensul fizic.In ce romana, ca se
deosebqte prin fclul de a segmenta continuumul varstei atat fat
a
de
; I
1.1111la , cat de alte limbi romanice, prin faptu! ca a limitat sensulla
I'llina varsta adulta, luand locLlllat. iuuenis , al carui (june) nu
1I1;li este folosit 'in limba romana standard actuala . .In limbile roman ice
.111 aparut noi direqii, care au ramas izolate: dezvoltari paralele
.ill' lui mollis, direqii care se regiisesc tn anumi!i continuatori ai lui
.II/leis (sensu I .,pal. tern" vorbind de culori, de lumina), in opozitie eLI
lui uiults etc. Dimensiunea temporala s-a extins 'in anumite
Ilinhi (romana, spanioJa, portugheza) de la domeniul varstei la 0
.'I"lcPlie mai larga, cu neutral izarea 0politiei .,tanar" (+animat) - "nou,
(-animat), termenii proprii pentru acest din urma sens ramanand
In toate limbile romani ee eonlinuatorii lui !louus.
Din ultimele exempl e prezentate se observa cii modificarile din
d()lneniul lexicului au fOst numeroase profunde. Multe dintre
',rilimbari s-au raspandit pc Intreg teritoriul Imperiului datorita rolului
dc limba comllna de civilizu!ie pe care-I juca latina.
Istorie vocabular. Am prezentat pe larg inventarul cllvintelor
din latina , pozilia lui in structura Icxicuilli romanesc
semantica a aeestuia In trecerea de la latina la romana. Am
procedat astfel pentru a seoate tn evidenta importanta componentei
a lexicului romanesc penlru a arata cum s-a transformat ea
III doua milenii . Tn eursul aeestei expuneri am prezentat uncle exemple
din care au rezultat concluzii interesanle cu privire la istoria poporului
roman . Re vin asupra aeestei ultime idei , In Incheierea considera!iilor
asupra lexicului latin.
Cand am prezentat termenii referitori la corpul omenesc am
insi stat asupra ideii dl nllmai un domeniu onomasiologic important
poate fi de bine reprezentat prill termen,i m05tenili din lalina. 0
asemenea situalie nu are nicio legiHura cu istoria poporlllui care
romana ea limba de eomunicare de doua milenii . Exista insa
eazuri din care se pot trage conciuzii interesante sub acest aspect din
analiza unui anumil domeniu semantico-onomasiologic, adica a unui
ciomeniu care sc refera la numele diferite date no!iuni sau la
denumirile care circula In sfera de activitate.
Se 0ie cil terminologia pastorcasca romaneasca este foarte hogata
$i ea numcroase euvinte sllnt din latina (termeni referitori la
diverse tipuri de oi In funqie de varsta, marime, culoare etc., a$a cum
79
78
a subliniat In repetate randuri 0 .Densusianu) , fapt In stransa legatura
Cll pastoritul, ocupatie de baza a Multe schimbari de
sens din istoria lexicului latinesc m00tenit au fost explicate prin
ocupatie de baza, pastoritul. Astfel, euvintele.fcu,fat{l au lnsemnat 13
lnceput ,. pUilll unui animal
H
In special al oii, ca llil alte limbi roman ice. ,
Extindcrea aeestui sens la om s-a Plltut produce nurnai In vorbirea
unor pastori . Din cauza, dupa parerea unor ([ {n(arco.
care este evident eli la Inceput a Insemnat "a da (mielul) la rarc
(cu celelalte oi)", a fost folosit ulterior Zii pentru oamenli. Rece nt.
G. Ivanescu a mai explicat unele expresii pomind de la mod de
viata al romanilor. Prin pastorit s-ar putea explica a se baga (sau (/
intra) sub pielea cuim, deoarece cc1pu,),a, insecta eunoscuta, se Infigc
In pie lea oilor Ie suge sangele (in treacat, nu pot sa nu amintese aici
faptul ca termenul latinesc pentru cimicem s-a pastrat
numai In expresia saut! cince "satul ca 0 Revenind la
termenul format pe teren romanesc de la cap +sufixul -liSa ..
Imprumutat din limba traeo-daca, obscrv diel este folosit In expresii
ca i-a dC/I ('({pu.)'U , pentru vita-dc-vie, sau ce are-n fju,ya. si-n
in chim sensu I nou de "dor" al cuvantului dacoroman aroman
t:
dor (care la origine Insemna "durere"), ca evolutia semantica a
cuvintdor dureare dur din aromana (aeestea de la .,durere
H
"dunn"
la "iubire
H
$i "iubit") au fost explicate de 0,Densusianu prin faptul ca
transhumanta Ii separa pc soti timp de 0 jumatate de an. In
ordine de idei poale fi re!inuta observa\ia lui S. referiloare la
termenii folositi pentru anumitc notiuni legate de pastoritul trans-
humant. Astfcl, constata marcle lingvist c1ujean, romana are foarte mul\ i
termeni pentru ideea de "a se dintr-un loc Intr-altul"; unii dintre
cei care mai denumeau aceasta notiune s-au paslrat numai ca verbe
defective: uadere (numai In expresia pana atullci mai va), ire (In textele
vcchi In istroromana la viitor: i-voi), jJassare. derivat dc la PU.lSUS
"pas", raspandit 'in multe limbi roman ice (la dacorornani numai la
imperativ, in expresia devenita adverh pasa-mi-te , iar In istroromana
in dacorornana ca imperativ pa,la! "mcrgi!"). Pe langa aceste verbe,
romanCl are lImh/a lat. amiJulal'e) peramhu/are >plimba. pastral
numai In romana. In plus, trci verhe, toate foarte [recvente, care In latina
aveau alte sensuri, au ajuns sa Insemne In romana "a se d,intr-un
80
111( ' III altul": mergere "a cufunda" >merge, pUcare "a Indoi" >pleca
01 (,I'!') dt/cere "a duce, a purta", folosit probabilla ineeput in gluma, ca
" ,II ' ceira (a se duce). Creatie romaneasca este a cel lCilori de la c(llcuor,
'''Tivat el de la cale "dmm". In exista alte cuvinte cu
",'IlS de baza diferit, care se Intrebuinreaza In anumite expresii cu
' .,IlS de "a se Intr-o direqie": (/ u Ilia /0 drum. a a apuca (pe 0
,'o/('ccl), a do (pe llndeva), a face (Ia dreapta) etc. Pentru
IlII'care coborare) In munti se folosesc sui lat. subire) , In Muntii
,\pllseni llr/a "a COborl" lat. ululare sau om/are), In Transilvania
11///(/ lat. tonare , cu 0 evolulie semantica necJara). Cf. purcede . In
pillS , romfma a Imprumutat din alte limbi termeni pentru
11I1!iune: jJorni, cobor/(din slava) tenneni dialectali ea guri tuli,
:lIllbii din slava Insemnand "a cobori", $i andali "a pomi" (din
lI\aghiara) .
Ocupalia felul de viara, mai ales In munti, explica situatia
Icrmenilor pentru notiunea de "drum". La fel ca In celelalte limbi
lomanice, s-au pierdut 0 serie de termeni din acest domenill
ollomasioJogie: trames "drum ocolit, potecil", deverticulum "ocol",
/l/eatus "cale, canal", angiportlls "straduta, fundiltura". Spre deosebire
de toate celelalte limbi romaniee, care au pastrat termenul uia,
romana nu are acest termen pentru ea, cum spune S. se
pare ea care legau mari, In vremea Imperiului, nu mai
jllcau un rol important In viara romanilor. In locullui via
romana folosqte cale, din lat. callis, transmis de altfel In
alte limbi roman ice, dar In romana e folosit ca In latina cu sensul de
.. poteca prin munli sau paduri". Acesta este folosit alaturi de carare
lat. carraria "drum de care
H
utilizat pentru un drum ingust de ),
munte. La fel se expliea existenta lui plai "drum prin padure pe coasta
lInui munte" (probabil din lat. plagius "margine, coasta") . Ulterior,
romana a Imprumutat alIi termeni, ea drum ,. puteca, foarte probabil
din grcaca, respectiv slava, primul dintre doi Inlocuind aproape
lotal termenullatinesc cale, care a ramas mai ales cu sensul figurat de
..directie; metoda
H
Inainte de a Inceta sa fie folosit cu sensul general
de "drum", cale a intrat In numeroase expresi i mentionate In Dictionarul
Academiei. ceea ce marea lui raspandire in romfma, la un
popor In al carui trecut drumurile, din Carpati puna In Pind, oCllpau
lin loc important (evident, nu drumurile pavate romane). Acest popor
81
sunt vlahii, pe care Kedrenos ii numea , la 976, pe care
documentele ii numeau eu un termen romanese kjelatori
(= cdlatori). Exemplele prezentate ilustreaza felul cum faptele de
voeabular pot ajuta la trecutului nostru .
Cuvinte traco-dace, -Si datele referitoare la lexicul pe care romana
II are din limba traco-dacilor pot arunca 0 lumina asupra trecutului
poporului nostru .
Am amintit di latina din provineiile dunarene a fost de
traco-daci odata cu romanizarea lor. De la aceasta populatie autohtonlL
care reprezinta, din punct de vedere etnic, un element eonstitutiv al
poporului roman , alaturi de eel roman, s-a pastrat un numar de
euvinte. La noi, ca In eelelalte regiuni ale Imperiului. s-au pastrat ill
jur de 80 de euvinte. care denumesc mai ales earacteristi el'
regiunilor respective (nume de plante animale etc.).
Identifiearea cuvintelor provenite din traeo-daca este ()
operatie dificil a. deoarece nu este cunoseuta traco-daea (nu existii deei
texte In aceasta limba): informatiile direete despre aceastii limba sunl
foarte reduse (s-au pastrat mai ales nume de locuri din inscriptii dill
izvoare narative) transmise in transcrieri
Absenta aproape totaHi a unor informatii directe a faeot ca eei ee s-all
ocupat de acest domeniu sa apeleze la diverse proeedee pentru a stabili
fondul autohton allimbii romane (ne referim evident la nu 1; 1
amatorii ee considera, la fel ea In epoea romantidl a filologiei , ca orin'
element de origine neeunoscuta este din Iimba trueo-dadi) . AccSle
procedee se pot grupa In doua categorii:
a) compararea romanei cu albaneza;
b) reeonstruetia unor elemente traeo-daee pe baza eomparatiei ell
o serie de limbi indo-europene vechi.
Compararea romanei cu albaneza, despre care am vorbit LI
inceputul expunerii mele , practicata de Fr. Miklosich , G. Weigand
C. Treimer, Kr. Sandfeld, S. A. Philippide, AI. Roselli
Gr. altii, cu deosebiri de la un eercetator la altul, este 1111
mijloc mai putin nesigur pentru identificarea cuvintelor din substrallil
traco-dac allimbii romane decat reconstruqia tipurilor indo-europ<;!lw
Intrc diverseJe euvinte comune romanei albanezei - 86 la
1\1. Rosetti , 132 la Gr. dintre care 89 sigure 43 probabile
- trebuie sa se di stinga cele cu forma cu sens In
!'Omana albaneza (bu za vs alb. bUd!, calbeaz/i vs alb. ke-tbaze. cillccl.
vs alb. pIke'), AI. Rosetti a aratat di nu exista criterii pentru a determina
dad! termenii de aeest fel nu provin dintr-o limba ill alta de aceea se
poate presupune cii provin In ambele limbi din limba vorbita
in Peninsul a Balcaniea (traeo-daea, limba de substrat a Iimbii romane ,
era 0 varietate a limbii trace, limba din care provine albaneza) .
A doua grupa este constituita din euvintele care se aseamana In cele
<loua Iimbi , fara ca forma / sau sensu I lor sa fie identiee. Ele, de
ascmenea, nu pot fi Imprumuturi. Diferitele deosebiri de forma dintre
,'uvintel e albaneze apartjnand acestei grupe au fost
sistematizate In tabele de corespondente fonetice . Se observa astfel cil
IIl1ui sunet albanez Ii corespund In romana mai nwlte sunete, ca In cazul
alb. th, caruia Ii eorespunu s (t/wrbift vs searbad) , { {thark vs (arc).
(' {thump vs ciump).f(thiil-rime' vs farcll1ul). sau In cazul alb. sh, caruia
Ii corespund in romana .)' (moshe vs mo.),) , s (shkrumb vs serum), c{shut
vs ciut}. Gr. a atras atentia asupra faptului ca orice comparatie
de acest fel trebui e facuta Intre formele vechi ale romanei albanezei
(romana comuna albaneza comuna), nu intre stadiile eontemporane
alc celor doua limbi.
Cealalta metoda, practi cata de A. Philippide, G. Pascu, Th. Capidan,
(i . Giuglea, 1.1. Russu, G. Reichenkron, A. Vraciu. G. Ivuncscu,
('. Poghirc , care este de fapt 0 reconstruqie, pleaca de la cuvintele
In albaneza. S-au folosit mai multe feluri de comparatii eu
1I11c1e Iimbi indo-europene pentru a reconstrui, pornind de la cuvinte
cuvintele traco-dace care ar sta la baza lor. Astfel, s-au facut
\'omparatii cu vechile limbi balcanice (macedoneana, Iimba lui
Alexandru eel Mare, ilira 5i vechea greaca), cu limbil e bait ice
Ilituaniana) armeana. cu alte limbi indo-europene, vechi sau modeme,
dill care romana nu a putut imprumuta, direct sau indirect. -Si pcntru
al'casta categorie au fost identificate intre 80 100 de cuvinte ca fiind
probabil din substrat (0 li sta bogata a lor exista In lucrarile istoricului
1.1. Russu. care s-a ocupat Intr-un studiu amplu de etnogeneza roma-
lIi1or). Rezultatele acestor cercetari au grade diferite de probabilitate.
.)i mai putin sigura es te reconstruqia unor cuvinte traco-dace prin
82
83
referire la radacini recollstruite afixe indo-europene. nu la ,cuvinte
atestate In diverse limbi indo-europene. Este evident ca, III acest caz.
cele doua criterii fundamentale ale etimologiei (concordanta fonetica
cea semantica dintre cuvantul romanesc cel de la care sc
presupune ca acesta provine) nu se pot aplica cu rezultate ca
In cazul comparaliei cu albaneza, fiindca unul dintre cei doi membri.
necesari I'n orice comparatie, nu exista. De aceea, refacerea unei forme
traco-dace, In aceste condilii , este foarte dificila mai totdeauna
nesiguriL Adesea, apropierile de acest tip fac ahstraqie de condili ile
istorico-sociale care pot ex plica evolutia cuvantului romanesc.
Revenind la cele spusc la Inccputul consideraliilor despre cuvintele
din substrat semnificatia lor pcntru istoriei poporului
roman, observ di cea mai mare parte a cuvintelor din traco-dadi sunt
termeni referitori la natura, configuralia terenului (ciuco , groapa, mal ,
magllra, l1()ian), ape (bale. pardu), vegetatie (brad, bung(et), copac,
dmete; curpen; mazare , marar; hruslure, /eufda , spdnz; cillmp,
cooalza; ghimpe.l1711gure. stllllhure. slrugure), fauna (magar, IIldnz(m) ,
mllscoi. (01'; viemre ; ha/igd, cdlheazd, CiUl , murg, .)"Iirel: halaur,
!1{l"drca, .)"opar/cl: slrepede; ra(tl; barz{l , cioar{1. ghiol1o(lie, pltpuz();
ci()c). Termenii aici, 46 la numar, fac parte din cele 89 de
cuvinte pe care Gr. Ie considera In mod cert din substrat. La
pot fi aduugati I'l\di 17, din dOlllcniu semantic,
Illentionati de autor I'ntr-o lista de 43 de cuvinte considerate ca
provenind mai probabil din suhstrat (negLm7: codru: pl1staie, scorbura;
da.y: vmlli: bc;l: I)(w((oas{l), ere/, lai , o{lulra, Slerp "erizipel; boala la
vite"; mura, l11urzlJ; brancc1, chelhe;.f7ulure) . Alti eonsidera
unele din aceste cuvinte ca provenind din alte limbi, chiar din latina (de
ex. /l egllN) . codm. V{7111i, fluIlIre). Dc altfel , In general. numarul
termenilor siguri din suhstrat, aceeptali de tOli sunt relativ
pu\ini, cum rczuita din diqionarul etimologic allimbii rOlllane al
lui A. Cioranescu . [ntre termenii care denuJl1esc anilllale, pasliri, plante ,
configuw\ia terenului , dio cele doua lisre (termeni siguri cci
probahili). ap,utin mediului eresciitorilor de vite din regiunilc
muntoase. La pot fi adaugali altii care denumesc paqi ale
corpului (ceo/{!, ciuJ, grumaz, gU.)Gl, rl7nzel). care par sa fi fost In origine
in legatura exclusiv cu corpul animalelor, sau termeni pentru obicctele
de imbraciiminte (bdiu, CCiciul(l, .\oriccl) proprii oierului sau locL1in\ei
primitive de munte (orgea, c()fun, vatnl gard implica, mai ales
sezoniere ale pastorilor transhumanli). Tot pastorc)ti sunt cele
.illci cuvinte care denulllesc alimente (brc1nzrl , zard; butz. , arichild).lll
alIi lermeni trim it la formele unei agriculturi primitive impuse
de pastorit (bue - prelucrarea canepii, grapCi - cultivarea cerealelor,
- cositul ffinului).
Concluzia, importanta pentru sublinierea ideii ca lexicul poute
;rrunca 0 lumina asupra trecutului nostru, este ca aproape toti termenii
de origine autohtona (traeo-dad) nu prin continulUl lor
,emantic. sfera de viata eleillentara a pastorilor de odinioara. Aceasta
nmcluzie capMa 0 seillnificatie special5 dadl termenii din aceasta
("ategorie sunt raportali la sinonimele lor pastrate dc romana.
('r. a facut 0 observa\ie interesanta, cOllstatand cii Intrc ter-
IIlcoul autohtoll ::;i eellatinesc s-(\ stabilit un raport ca de la particular
la general. In sensu I unei specializari semanlice ,.pastorale" a sino-
Ilimului Hlltohton. Lat. (lI/J/I.\" uevcnit alh a pastrat sellsul gencral al
clIlorii , l'n limp ce h{m/zu, terillenul alltohton. folosit astazi dialectal (In
Transilvania, In aromana ,i In Illeglenoromana), dar prcsupus a fi cxistat
III romana comuna, )i-a restrans sensu\. uenumind culoarea alha sau
haltatii a ullui animal domestic (oaie, capra, catar). In romana aClUala
se breaz (considerat de origine Tot din ciomeniul
numclor de culori estc cuvantlllncgru lat. niger). di scutat mai sus
Illlcgatura cu alh, care se ea tennen gelleral pentru a denull1i
culoarea respectiv5. spre deosebire de murg de lai . tenneni folosi\i
pcntru a dcnumi culoarea neagdi a anil11alelor.
recand la produselc alimcntare rezultate din ailor ,
constatam di tcrmcnii CLi sens gcneral dill latina: lapt e
lat. l{/uell1). UI.y 111. CaSellll7) , I'll timp cc diversclc feluri de lerpte
sau de dcci tcrlllcnii Illai speciali/.ali. sunt din suhstrat (:::.orO "Iapte
batut din care S-3 scos untul"; /mlll :::. (I, urdd). Tot searhad esle
sinonim allui ocm lat. oems, Jar folosit numai pentru laptc) , sau
slrepede ,.viermc din briirlL:ii " estc nLimai partial sinonim allui vierme
la1. lIennis) . Chiar termenii rcferitori la persoana care practica
pastoritul sunt latillqti, ciind (stc vorha dc nOliunca generala: p(lSlOr
lat. postorelll) sau pac/lror lat. pecorarills), dar din substrat dad
este yorba de un anumit tip de pastor. ue pacurar: haci .. stauci,
vataflll ciohanilo(' . Exemplelc de acest fel maW ca, adoptand limba
85 84
latina, traco-uacii romanizati au pastrat elemente sccunuare propri i
limbajului pastoral , auica lInlli limbaj care reflccta specificul ue
civilizatie autohton.
Raportul uintre cuvintcle uin latina cele Il11pn!mutatc
din substrat poate fi uiscutat dintr-o perspectiva mai genera'\a, care se
In celelalte limbi roman ice. In vorbirea tuturor populatiilor
care parasit limba in favoarca latinei (celti, iberici etc.), s-au
pastrat 0 serie de cuvinte la ineeput sinonime eu unele euvinte
Treptat , sinonimia care caracteriza vorbirea unor pcrsoanc s-a
transformat in fapte de limba proprii latinei din regiunea respectiva.
evident, greu de stabilit cu precizie care au fost relatiile dintre
aceste cuvinte , pentru ca nu care era pozitia cuvintelor imprumu-
tate In ansamblul vocabularului latinei din acea epociL Se poate
prcsupllne ca anumite cuvinte erau sinonimc ale cuvintclor Ia
nivellli Intregii limbi , iar altele erau caractcristice numai pentru 0
anumita regiune geografidi sau 0 anumita terminologie (ca aceea
pastoreasci1, discutata mai sus). Pe de alra parte , In cele mai multe
cazuri, termenii noi nu sunt perfect sinonimi eu cei veehi; intrebuintati
pentn! un numar rcuus de obiecte. ei sunt mai contin 0 mai mare
eantitate de infonnatie. A$a cum arata E. eoseriu , opozi\ia vechi-nou
devine 0 opozitie In care termenul nou este marCat 111 rapolt Cll vechiul
termcn , care nu este marcat (termenilor generi ci de origine latina , de
!
tipul lac, apa, vale. os, arbore. (Ii "usturoi", C1prinde , tana , dILl ,
Ie corespund termcni din substrat al caror scns s-a specializat: balta,
balc "vale samlJltre, capac, /eurdt/ ,.usluroi salbatic".
balalll' scl7para, bas('c/, pUI'lIu ). Aeeasta opozi ri e
marca! - nemarcat este [oarte importanta pentrLl a explica procesul de
Inloeuire a veehilor cuvinte prin cuvinte nOi , care Ie erau inainte
sinonime. Motivelc care au condus la adoptarca unui term en nOLI , In
condiliile pastrarii vcchiului tcrmen , sunt [oarte diverse. III generaL,-;e
poate presupunc ca termenul nou a Inlocuit un termen vechi pe masura
ce rapol1uJ Intre cei doi termeni ai opozitiei a suferit sehimbari cand
noul term en Jargit sensulin limba; CLI alte cuvinte, pc masura ee
s-a modificat distribulia sinonimelor In ansamblul vocabuiarului.
Aces! proces poate sa duca ehiar la eliminarea termenului vechi.
nemarcat, ea In eazul unor cuvinte din substrat pentru care astazi nu
avem sinonime (bu z,a , ceofd, viezure) sau sinonimele
sunt foarte \JUlin raspandite (au.1 < aWI.I "bunic; dar I1W) din
86
Iraco-dad; laplIs < lat. hippo. tennen panromanic. + - lIS , dar bru.I'ture
din traco-daea).
Subliniez inca 0 data d'i fenomene similare s-au produs In toate
limbile romanice. lata diteva exemple din spaniola: chopo "plop" lat.
(lloppus ), dar alamo "un anum it fel de plop" din substrat; anillo "inel"
lat. anellus) , dar am "inel gros din metal sau din lemn" din substrat:
I'IIcil1(l .,stejar" lat. ilicina, deri vat adjectival de la dex "stejar
verde"), dar chaparro "stejar tanar" din substrat; piedra .,piatra" lat.
lletra), dar lastra "piatra neleda nu prea groasa" din suhstrat. Uneori ,
sinonimia dintre cele doua euvinte a "progresat" In sensul ca diferell!a
de sens dintre tennenii sinonimi este mai mica, se poute presupune
d la origine a fost mai mare: mna "broasca" lat. mna) sapo din
substrat; lodo "Iut" lat. lUlllS) barro, lama din substrat.
Revenind Ia tennenii de origine traco-daca In rcbtiile lor
Cll termenii din latina, prezint alte exemple de sinonime,
nediscutatc pana acum, perechi de cuvinte in care tennenii latine$ti au
sensul general eei a fi din substrat au sens mai restrans:
wbore lat. C1rborell1) - copac, probabil din substrat; cal lat.
mhallusj - lI1u.ycoi "eatar'; , probabil din substrat; C(/.I'(l lat. ('{/so )
- wxea "coliba sub pamant"; rlipcl lat. ripa) - mal: cerhice lat.
cerhicem) - grumaz, probabil din substrat: elite lat. ('()tem) - gresie:
lar lat. laceus) - cltrsd, probabil din substrat ; sat lat.foss(/fllm)
- cd/un "sat mic" ; viperci lat. uipera) - Ildpfircrt, din substrat; vira
lat. uitea) - cllrpen "vita salbatica;" probabil din subslrat.
Daca cxaminam pozitia e1cmentelor Icxicalc considerate a fi din
limba traeo-dad, constatam ca In DEX , care a [ost diqiollarul de baza
III selectarca inventarului de cuvinte romane$ti din Vowbu{arul
reprezentativ allimbilor romGlnice. acestea oeupa aproximativ
pozilie In romana ca elemenlele din substrat din restul limbilor
romaniee. Astfel , In vocabularul reprezentati v al1imbii romane exista
23 de cuvintc de acest tip (ahur, brad, 171'(11/ , hucurie, buzd, ('(kiuld,
cioc , COP([C, copil,fc1ral11ii.jlllier,.filltul'e. ghil11pe. gro(/pd. fl,u.\'C{ , lIlal ,
lIl(/gar, /1u7nz, muguI' , IIll/l'g , mlii , (mista, vatnl ) , ceca ce reprezintii doar
0,96% din intregul inventar de cuvinte (eele mai multe dintre aeestea
apar la AI. Graur, 1n lncermre aSliprafondului principal lexical al
limbii ronulne). Dar aceasta csle situatia In celelalte vocabulare
reprczentative roman,icc, unde ponderea elementelor de substrat - de
87
natura diversa - este foalte sdizuta, chiar dadi linem seam a di unek
elemente de substrat se ascund adesea sub calificarea generala de
cuvinte cu origine incerta. Cel mai ridicat procentaj IJ are occitana, ell
1,50% (6,69% daca Ie luam pe cele cu origille incerta), urmand
romana , cu 0,96%, rcspectiv 3,67%. Pentru ada 0 imagine concreta ,I
situaliei elementelor de substrat din vocabularul reprezentativ a doui!
importante Iimbi romanice, dam exemplele din franceza literara: horne
"born a", bOlle "noroi", cailloll "cremene" , creme "smantana", crew
"cavitate, gaura", lI1ine "mina", mOil Ion "oaie", quai "dig" , in total 8,
in spanioli:i sunt tot 8 (hecerro sub un an", calabaza "dovleac" .
galdpago ..broasea lestoasa" , gusano "vierme" , izqltierdo "stang",
manteca "grasime" , marana ,Iranea "eiomag, buta"). Dc
remarcat di in aceste doua limbi termenii din substrat se refera Iii
realitati legate de natura, In general (animalc, plante etc.).
Cuvinte vechi Latina din provinciile dunarene s-a dez-
volta! in contact cu vechea greaca. La 0 data greu de precizat, 0 serie
de cuvinte vechi grece5ti au patruns in latina dunareana din aceasta
s-all transmis Iimbii romane , ca elemente latinqti (ele nu sunt atestalc
in limbile roman ice occidentale): broatee, cir, ciIlIlU7,fi'ic{l,jur (din ill
jur, fmprejur) , J)aJ)urc1 , paJ'(lnga, plai , spc/.n, stap, stup etc.
Cuvinte vechi germanice. Am artitat in prima parte a expunerii en
nu s-a ajuns la un acord Intre in ccea ce elementul
lexical germanic patruns In latina dunareana. Nu trebuic Sa conflludam
germani c eu german: primul termen se refera la popultlliile migratoare
(goli, vi zigoli, longobarzi) de la inceplltul primului milenill al erei
n03stre , dinailltea constituiri i limbilor german ice actuale, In timp c<;;
german se refera la poporul german limba lui actuala. Elcmentul
germanic este considerat, In stadiul actual al cercetarilor, ncsemniticativ
pentrll EI a avut insa un 1'01 important in limbilc roman icc
occidentale, fiind considerat ea un superstrat al accstor limbi (se insista
mai ales asupra elcmentului franc din franceza; ca 0 curiozitate atrag
atell!ia asupra faptului di !mncezi Jranceza se numesc a$a dupa
numele grupului germanic alji'allci/or).
Cuvinte vechi slave. In Iimba romana, rolul de superstrat I-a avut
slava (trebuie sa precizez ca este vorba de inflllcnta veche slava, IlU
01,' cuvintele intrate mai tarziu din limbile slave invecinate: bulgara,
,II ucraineana, polon1i, rusa). Numarul acestor cuvinte vechi slave
'.1" mare, ele apar(inand eelor mai diverse domenii semantice. Multe
oIll1ln.: cuvintele respeetive au 0 pozitie importanta In lexicul romancse,
,\ \ aparand in vocabularul reprezentativ al limbii romane: bici,
I,tlllla. hogal, /7oier. brazda, ceata, ciocan, Cili , cladi, elei, cle.yfe. clipi,
I f I({jd. cohort, COCO.\" CO/1/oard, cosi, co.r , croi . cltmp{mc1. drag, illhi,
I/;'I'(/S/() etc. De relinut ca intre accste cuv,inte sunt unele care au stat la
1>;fI.U erearii terminologiei feudalc (baier , ceafu).la care sc
pot adauga altele din domeniu (dace), razmeri(,c7 etc .). Este
IlIlcresant de remarcat di acest element slav oeupa rang IV in
vocabularul reprezentativ romanesc ca elementul germanic din
vocabularul reprezentativ francez italian , limbile romanice In care
l'iclllcntul vechi germanic este cel mai bine reprezentat.
Evaluarea elementelor vechi slave din roman a capata noi dimen-
.,iuni dadi se examincaza unitu!ile lexicale Folosite de diverse limbi
roman ice pentru no!iunilc pentru care romana a imprumlltat termeni
slavi. Primul eare a atms aten!ia asupra acestui fapt , inlr-un cclcbru
diseurs prel.entat Iu Academia Romana In 1930. a fost W. Meyer-Lubke,
piirintcle lingvisticii roman icc comparate . Recent , In diverse articole ,
Sanda Reinheimer-R'j'peanu a anali zat toate acestc situa\ii !?i a conslatat
ca termenului slav din romana Ii corespundc in limbile roman ice
occidentale uneori un tcnnen de origine germanic5: pentrll bog(/{ exista
fr oriche, it. ricco. sp. , ptg. rico: a paz) , la noi din vechea arc
corespondente german ice (it. gu(/rdare, 1'1'. garder, sp .. ptg. guarc!(/r):
pentru nevoie se folosesc it. bisogno , fro besoin (sp. , ptg. au apelat la
un imprumut din latina - necesidad( e)): luijar , lmprumutat tot din
vechea slava , ii corespulld tot termeni germanici in celelalte limbi
roman ice (fr. hroise, it. brace , hrqiia , sp. , ptg. brasa) . In alte cazuri,
limbile roman ice au Imprumlitat ulterior un cuvant din latina (sublinicz
ca au imprumutat , IlU au cuvantul din latina) : nume de plante
ca /Jodheol, .)lir, bujo/' , jJelin sau de animale (rib, lebc1dd) , ca termeni
abstraqi de felul lui prile) , pricinr/ , vrajba , de origine slava In
romana, au, 'in Ii mbi Ie romanice occidentale, corespondente
imprumlltate din latina. Aceast,larata ca uncle tipuri Icxicalc latine s-all
dovedit incapabile sa reziste in fala concuren!ilor aparu!i In epoca
bilingvismului sau, pur simplu, n-uu avut sa
au fost inlocuite prin unita\i eare dcmollstreaza creati vitatea lexicaJa
89
88
a vorbitorului (lat. lucilts a fost Inlocuit de ,yfiucd la noi de 0 ereatie
metaforidi hrochet, 'in franeeza, care provine de la broche "instrumente
picse eu forma alungita"). Aportul masiv al elemcntului slav vcchi
la lexieul romanese (el reprezinta 9,02% din voeabularul reprezentati v
romanese) nu a afectat structura latineasca a acestuia, dqi prin aeeste
cuvinte limba romana sc mult de celelalte limbi neolatinc.
Este interesant de relevat remarea lui S, care a atras aten\i a
asupra faptului ca romanii au Imprumutat dill slava substantive ca plug,
si{(l, raz/wi (de (esut), IJrici, In vreme ce vcrbele corcspul1zatoare ({ra ,
cerne, (ese, rade sunt de origine latina, Se po ate trage concluzia ea
termenij vechi slavi au parruns 'in romana deoarece desemnau unette
mai perfectionate dedit cele ale continuatorilor romanici din Daci a
(romanii n-au Incetat sa are, sa cearna, sa teasa sau sa se rada). Pentru
alte obiecte no\iuni, denumite asHizi prin euvinte slave, romanii au
avut fara Indoialalnaintea contactului eu slava nllme ehiar
dad nu sunt atestate; nu se poate presupune ca romanii Il-au avut ter-
meni pentru "drag", "scump", "a vorbi" , "a iubi", In ordine de
idei vreau sa subliniez cii pana nu demult romana avea termeni latinqti
pentru unele no\iuni denumite astal.i In limba standard prin
el1vintc provenite din slava. In Transilvania s-au euvinte
latine$ti ca I({rd "sJanina"(< 1::11. lardum)! vipt "aliment" (Iat , viCfU.l' , cu
evolulie semantica interesanta, 'in {{rind lat. arena) , dirora
Ie corespund In Iimba literara euvinte slave ea s/(lnil1d, izranG, nisip.
Din excmplele prezentatemailnainte.ca din cele amintite atunci
dind am diseutat desprc cuvintc'le Imprumutatc din substrat, adidi din
limba daca, rczulta cii avem a face cu fcnomcne petrecute la lnecputul
contactclor dintre latina daca, respectiv dintre romana slava cu
limba latina, In ambele cazuri au avut loc procese de bilingvism, al
caror rezultat final a fost parasirea vechilor limbi (de substrat sau de
superstrat) in favoarea latinei. In ambele cazuri, procesul a fost
suficient de lent pentru a permite introducerea lInor cuvinte din
limbile abandonate In latina adoptata. Cercctarea cuvintelor
Imprllmlltate din substrat sau sL!pcrstrat nc permite sa facem line Ie
remarei generaie cu privire la influentele exercitate asupra leXiClllui
romanese.
o earacteristica generali1 a contaetuilli latinitatii cu nonlatinitatea
(substrat, supcrstrat) este faptuJ ca acceptarea unor cuvinte lmprumutate
1.le facuta de un ,\exic latin constituit Intr-o structura relativ bine
1'1 l'Ci zatil , chiar dadt, eum am vazut mai devreme, In latina tarzie
,I aVllt loc 0 reorganizare a acesteia. Datorita unei astfel de structuri bine
'lJ'ganizate s-au putut pastra pana astazi multe euvinte la intregii
(cste foartc probabil ca numarul acestora a fost mai mare la
Illccputul procesului de romanizare, dar cl s-a restrans pe masura ee un
d\lld de cuvant a disparut din una sau doua limbi romanice). De ee
1111\1 au fost imprumutate cuvintele din substrat superstrat? De ee au
lost acccptate noile cuvinte de catre structura lexiealalatincasdi? Cea
Illai clara categorie 0 reprezinta cuvintele care Imbogateall un vocabular
dill care lipseall anumite dcnumiri pcntru realitilti noi: termcni de fauna
',I nora, obiectc necunoscutc romanilor. Latina sc adapta la realitatile
dill noile provincii roman.c, cum , multe sccole I1Iai tarziu, limbile
IllInanice ajunsc In continentlll american au adopt at euvinte din
IlIllbile indigene americane. Estc probabil ca , la inceput, latinofonii sa
II folosit cuvinte pentru realitatile tipicc noilor rcgiLlni
,'lIeerite, dupa cum spaniolii pc contincntul american foloscau
('lIvintc spaniolc pcntru rcalitatile amcrieane: le(}n "leu" era utilizat la
IlIccpul pentru puma, tCfmen indigen latino-american. Ulterior s-a
IlIlpUS puma. Observatia este valabila mai ales pcntru Trnprumutnrile
dill substrat.
In alte cazuri, cuvintcle imprumutate denumcau obiecte carc,
l'rall similare CLI cele familiare vorbitorilor de limba i:.ltina, au ajuns sa
dcvina echivalcl1'te partia'le ale cuvintclor saL! chim sa se
Illlpuna In rata accstora. De rcmarcat ca, in eele mai multe cazuri_, avem
;1 face cu termeni rcferitori la aspectul cxtcrior al terenuilli, foarte
;q)ropiat de domcniul faunci 5i florei amintit mai inainte. Sanda
Rcinhcimcr-Ripeanu, Intr-un alt articol eonsacrat raporturilor dintre
ILrl11cnii latinc)ti cei imprumutati din substrat superstrat,
prezinta mai multe serii de aeest tip. Pentru no\iunea de "Iac.
halta, mociria" limbiie romanice au past rat din latina doar [acus ,
Iransmis tuturor limbilor romallice actuale cu exeeptia frallce7.ei,
\Wglllll1l 'in italialla, retoromana, franeeza , oecitana, catalalla
si spaniola) IXt/llS (prezent eu sensul din latina clasica doar In italiana,
vcehe franecza, veehe spaniola veche portughel.a; rom, padllre are
la origine cuvant palus, -dem , dar eu 0 evolu\ic semantica aparte,
explicata rnai Inainte, Icgata de natura a vcchilor paduri din
90
91
preajma Dunarii) . Celelalte cuvinte romanice apartinall d
acestui camp semantic sum Imprumuturi din limbile de substrat
superstrat: rom. boltel, explicat prin substrat sau superstrat, lIlocirld!:oi
mla,)'tillc1 , amiilldoua dill limba de superstrat: fr. boue, dintr-un terInell
latinesc, la origine cuvant galic, la fel ca barhier, fr. marais , cllvant dl:
superstrat, latillizat sub forma I/wriscus III textele merovingiene si
carolingiene, fr. mare, Imprumutat din vechea gennanica nordica; it.
palltano, cuvam de origine preromallidi, it. nordic palta, dintr-o
radacina mediteranceana, cat. basso sp. balsa, din substratul ihcric.
Penrru "groap5.", un alt accident de relief, sc pastreaza in limbile
roman ice doar un singur termen din latina: fi)sso (ahse nt din roman a):
peste lot In Romania exista Insa tenncni din suhstrat (rom. groCipel , fro
trOll, sp., ptg. bllraco). La fel stau lucrurile pentru denumirca noriuni i
de "mal": exista un singur tcrmen latinesc , ripa , past rat In toate limhile
romanice , cu evolune semantica difcrita (cf. rom rapc1) , altul ,
ora, In catcva limhi romanicc; In toatc limhilc romanice su n!
Insii prezcntc dcnumiri pcntru "mal" din subslrat (rom. 11/01 , fr. berge,
ptg. beira) sau din superstrat (fr. fJord). Exista cazuri de convergen\a
a limbilor rOlllanicc, de fclul celor prczentate palla acum, In alte
domcnii onomasiologice, Din domcniul culinar, poate fi men!iOnal
cazul cuvintelor pentru divcrse tipuri de grasime animala. in Romani a
se continuatori ai lat. !Jutyrwl/, de origine grcceasca, illitial
Imprumutat III terminologia mcd icala (fr. bellrre, it. burro): lat.
aXllllgio (rom. ()sc/I1UI. it. .Iugn({, log . (lSSllIu/z.a, camp. assollza) lat.
lIIlCtl//1/ > rom . L1l1t (apare III celelalte limbi romaniec, dat Cll sensllri
diferilc; ca 0 exceptic mentioncl. fortna lUll din vechilll dialect
bellunez, care are sensu I romancsc). In rcslul Romanici au piHruns ter-
mcni de substrat (sp. mOlLteCCl, cat. I1wntega, ptg. I7wflteiga, fo,lItc
probabil dintr-o limh5. indo-curopeana preromanica; ptg. bClllho, de
originc eeltica, fr. creme, galie., sp., ptg. nata , preromanice) sau dill
superslrat (rom. SI710nt(/lIci; pentru acest termen s-a propus ooriglllc
autohtona sau chiar latill a).
Revin, la acestor consideratii rcferitoare la domeniile
onomasiologiee afeetate de Imprumuturile timpurii roman ice, la ter-
menii de fauna fl ora , unde numnrul accstor i'mprumuturi este
impresiollHnt. PentTu eonifere sc pastreadi din latina doar pinus (In toate
IimbiJe romaniee) aproape a disp5.rut abies "brad", pastrat doar In
oIialectele 'in rest. lermeni din substrat (rom. brad, fr. sapin).
Nici lat. quercus "stejar" nu s-a pastrat decM 'in italiana dialectul
Illgudorez aJ limbii sarde, iar robar, In spaniola occitana; astazi pentru
Iknumirea acestui copac se folosese termeni de substrat (fr. chene, oec.
gunk, sp. carvajo, ptg . carvalho) ; rom. stejar este considerat de cei
Iliai multi din superstratul slav (nu nici ipoteza unei
"rigini autobtone a cuvantului stejar, la fel ea gOrLll1, gorni(el, termeni
,illonimi ai lui stejar).
Tot stau luerurile In eazul unor nume de piisiiri. Pentru
"cioearlie" nu s-a pastrat In limbile roman ice niciunul dintre termenii
vcehi latini , In afara de alauda, care era In latina de origine galica
(v. fr. aloe> alouette, V. sp. aloa) *cCl lalldrfa , Imprumut din greaea
111 latina (sp. calal1drfa). In romana , cuvantul ciodirlie are 0 origine
(onomatopeidi, creatie romanesca de la doc sau chiar din
substrat).
Aeest exemplu cste interesant !ii penlru faptul c5. ne arata ea unele
imprumuturi pot fi determinate de eauze interne ale sistemului
lexical , respeetiv de pozitia slaba a cuvintelor Intr-o limb5. , adidi de
unci Incarcaturi semantice, a unei familii de cuvinte a unei
deosebite. In bilingvismului din epoea timpurie a
romanitiWi , cand multi vorbitori foloseau latina, dar limbile de
substrat sau, mai tarziu , de superstrat, numarul euvintelor eu 0 pozitie
slaba a putut fi mai mare, aceasta eu atat mai mult cu cat atllnei a avut
loc 0 adevarata reorganizare a structurii lexicale Cuvintc care
nu aveau derivate sau care nu erau frecvente dispar apar noi termeni .
In aeest haos, cuvintele din substrat sau din superstrat pot lua locul
termenilor chim dadi nu este vorba dc denumirea lInOf
realit5.ti concrete, noi , specifice. Exemplul tipic pentru aceasta situatie
II prezinla numele de culori, al caror sistem a fost In huna masura
reorganizat in limbile romanice. Astfel, s-au din latina In toate
limbile roman icc numai trei nume de culori : negru, verde, alb (eu
mentiunea ca termenullatinesc albus, care a dat romanescul alb, s-a
pastrat ea nume dc culoare numai In Pentru celelalte eulori
exista fie termeni (rom. galhell < lat. galhil1us, sp. amarillo
< lat. amarellus), fie Imprumuturi din superstratul germanic (hlCllI.k
"alb" > it. bianco, fr. blanc, sp. blanco, ptg . hranco; blau "albastru"
> fr. bleu) .
93
92
Uneori folosirea imprumutarea unui cuvant se poate datora unei
cauze mai generale, anume simplului fapt ca este yorba de un
termen nou, cu "prestigiul" exotismului. Noutatea termenului , asoci alu
cu afectivitatea, poate produce efecte expresive. au sugerat
eli exista zone, domenii cu "presiune scilzuta" , in care este nevoic
permanenta de mai multe cuvinte pcntru a denumi lucru , deci
de mai multe sinonime. In aceste zone, unul dintre izvoarele de cuvinte
mai expresive sunt limbile straine de aceea, cuvintele imprumutate
sunt preferate celor din structura latineasca. Astfel s-ar putea explica
termenii care denumesc de "copil" in limbile romanice, care
nu sunt din latina: in afara de infan.l', transmis In franceza
(enfallt) care a inlocuit vechii termeni uzuali pentru "copil"
(pue,., liberi "copii nascuti din liberi") , ceilalti termeni sunt fi e
din substrat (rom. copi/) , fie imprumutati din superstrat (fr. gars,
garron), fie expresive romanice (sp. /liiio, chico, mozo, ptg.
mellino, it. billlbo) . Pentru romana, 0 serie de cuvinte vechi slave se
ex plica prin bilingvismul slavo-roman prin casatoriile mixte (iubi ,
drag , .I'cump, nevostd), In care afectivitatea expresivitatea termenilor
din slava au avot un rol important.
Am prezentat diteva dintre tipurile de imprumuturi din substrat
superstrat pentru a sugera unele cxplicatii ale modificarii unoI'
elemente din structura lexicaHi a latinei transmisa limbilor romanice ,
deci romanei. Aceste schimbari s-au produs la inceputul
deci in primul mileniu. Subliniez inca 0 data eli elementele structurii
latine s-au pastrat in ceea ce accasta avea esen!ial. Discutia, uneori cu
aspect teoretic, am facut-o pentru a intelege de ce cum au fost
imprumutate cuvintele din limbile cu care romana a intrat in contact in
mileniul urmator.
Latina medievaUi-slavona. In toate limbile romanice, la inceputul
mileniului al II-lea are loc un fenomen pe care I-am putea numi
extindere stilistica, adica 0 imbogatire a diverselor varietati stilistice,
strans legata de reorganizarea vietii sociale. Cea mai importantii este
organizarea vietii religioase administrative (feudale). Aceasta
extindere stilisticii duce la imbogatirea vocabularului. In Occident,
structura lexicala din latina se cu 0 componenta
provenita din latina medievala.
Am sa rna opresc putin asupra istoriei acestei latine medievale, chiar
daea, cum yom vedea, nu intereseaza in mare masura limba romana.
( '10 este, de fapt, latina medievala? Ea a aparut odata cu reforma pro-
dusa de Carol cel Mare (secolul 8-9). Acest imparat, de origine din
grupul germanic franc, a adus din Irlanda, Anglia ltalia 0 seama de
calugari invatati, care Ei au facut 0 "purificare" a limbii
latine scrise religioase administrative, eliminand haosul fonetic
gramatical care cuprinsese limba scrisa sub influenta practi cii orale,
adica a vorbirii . Pentru aceasta, au luat ca model latina literara, operele
autorilor cultivati tratatele de gramaticii ale Antichitatii.
Aceasta limba a constituit in Evul Mediu limba administratiei, a culturii,
a bisericii, deci a fost limba de civilizatie, de fapt singura limbii de
civilizatie pana in secolul al XII-lea .
Din partea finala a acestei scurte prezentari a latinei medievale
rezultii ca, in tot timpul Evului Mediu, eruditii Europei occidentale (nu
numai romanice!) au folosit, pentru a comunica intre ei , un instrument
lingvistic foalte indepartat de limbile curente. Ca limba de civilizatie,
latina medieval a a influentat limbile roman ice occidentale chiar de la
aparitia lor. La ea s-a apelat pentru formarea dezvoltarea termino-
logiilor specializate (la Inceput cea ecleziastica, administrativa juri-
dica). In Orient, unde nu funqiona latina medievalii, atunci cand s-a produs
cxtinderea stilisticii prin folosirea romanei In biserica In cancelarii,
s-a apelat la slavona, limba de culturii de aici (slavona era limba slava
folosita ca limbii in biserica in cancelarii). In felul acesta, 0 serie de
cuvinte legate de cele doua (evanRhelie, cozonie; stolnic,
vornic) sunt termeni slavoni. Aceste slavonisme nu sunt rezultatul unor
legaturi directe intre romani slavi, ci arata verticalii a unei
limbi de cultura asupra limbii vorbite. cum am spus, aceasta
se aseamana cu latinei medievale asupra limbilor
roman ice occidentale. S. face 0 interesanta observalie aratand
ca, daca se compara rugiiciunea "Tatal nostru" In romana cu cea fran-
ceza, se constata ca tocmai cuvintele care sunt imprumuturi latinetiti In
rugaciunea franceza (sanctifier, volonti, offense, tentation, dilivrer)
sunt la noi (sfinri, voie, grqealii, ispita, izbavi). Uneori, prin
biserica, termenii respectivi au trecut din limba literara in graiul
popular; se explidl faptul cil post, pomanii au inlocuit vechii termeni
sec (pastrat in Itlsara secului) ajul1, respectiv cumand,
94 95
cumlindare/comlindare < comandare. Raman mai muhe necunoscute:
care erau termenii de romiini Inainte de apa-
unor termeni ca evanghelie, ceilugelr, lua!i din slavona? Cum arat,1
"Tatal nostru" Inainte de slavona? Cand au Incetat romiinii sa
mai foloseasca limba latina In biseridl au folosit doar slavona?
Revin la 0 precizare filcuta cu Inainte, cand atrageam
asupra necesitatii de a nu confunda slavona cu limba veche slava.
Distinqia dintre elementele slavone intrate pe cale carturareasca
cuvintele vechi slave, intrate pe cale populara, este destul de greu de
facut , din lipsa unor criterii riguroase. De altfel, pana nu demult, chiar
diqionarele nu faceau totdeauna 0 deosebire clara Intre cele
doua eategorii de cuvinte (populare, din veehea slava, de origine culta,
slavone), ambele fiind tratate ea "vechi slave". Pentru a putea stabili
originea slavona a unui termen s-au propus diverse criterii (Gh. Mihaila) ,
doua fiind cele mai importante: unul se refera la con!inutul termenilor
ceWlalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme cuvintele care
fae parte din terminologia administrativa (pravda. stolnic, vornic, zapis)
sau termenii referitori la eultura (buco(lvncl , zbornic) . cum
spuneam, exista unele slavonisme care din aceste terminologii au
patruns In vorbirea populara (iad, duh, rai chiar euvantul
Rezulta deci ca nu'lntotdeauna sensul cuvantului domeniul din care
face parte sunt suficiente pentru precizarea originii slavone a unui
termen . remarca se poate face cu privire la eriteriul fonetic ,
adiea eel referitor la forma cuvantului, fiindca el funqioneaza nUll1ai
pentru un numar redus de cazuri. Astfel, pastrarea sunetului h la finala
unui cuvant slav, ca In duh, vaz.dtth, este 0 dovada ca este yorba de un
termen slavon, deoarece cuvintele transll1ise pe cale populara au
prefacut pe h finallnF naduf prof; varj, pur, zadtif. Tot datorita unoI'
modifidlri ale formci cuvintelor ca savar.)i, sobor sunt slavone,
ca sjars; zbor "adunare" sunt la origine cuvinte, dar
trans mise pe cale popuiara.
Pe langa cele doua criterii prezentate mai Inainte mai poate fi folosil
un al treilea, criteriul geografic, dar numai Intr-o oarecare masura
indirect. Prezenta unui euvant vechi slav In aromana este 0 dovada
sigura a originii populare a termenului respcctiv invers, absenra unui
termen vechi slav In aromana poate fi un semn ca este posibiJ sa rle un
slavonism In dacoromana , la nord de Dunare. Aceasta se datoreaza
Llptului ca limba liturgiea la aromani a fosl greaca, $i nu slavona. Astfel,
'filnl citi sunt slavonisme, pentru di ele nu exista In aromana; lor Ie
\'orespund ayiu, respeetiv ghivisescil, amandoua euvinte de origine
(interesaot de amintit ca pentru "a citi" aromana are aleg din
1;11. Legere, euvant transmis eelorlalte limbi romanice) . Si aeest eriteriu
Ircbuie apl icat eu pruden!a, pentru ca exista termeni ea ;coarul atat In
dacoromana, unde este slavon, cat In aromana, unde este Imprumutat
din greaca (din greaca il are vcchea slavil).
Mai pot fi folosite alte criterii auxiliare , din limbile slave
1I1oderne, pcntru stabilirca originii slavone a unui cuvunt romanesc .
I Jnul dintre aeestea este eu situa!ia din alte limbi slave care
llC permite Intr-o oarecarc masura sa detectam cuvintele slavone din
roll1aniL E. Petrovici ( .. BaJcania" I, 1938 , p. 83-87) a demonstrat eil
suf.ixul -anie, -enie sunt de origine culta (deci slavone) 'In rusa. Cele
<loua sufixe au fost In romana s-au aplieat la termeni
astfel d\ pelrecanie, /mpdrlcl.yanie sunt cuvinte
IlU trebuic interpretate ca slavonisme.
Tot 0 comparalie, dar cu limbile roman ice, poate fi invocata in cazul
altor cuvinte romane5ti. [n general, cum am vazut mai sus, se
constala ea termenilor de origine slavonil din romana Ie corespund in
limbile romanice occidentale cuvinte savante. Critcriul nu are,
evident, valoarea probatorie a cclorlalte eriterii.
Am prezentat pe larg problematica cuvintelor slavone pentru ca
IIrmarile unei astfel dc cercetilri sunt importante pentru evaluarea
corceta a rolului superstratului slav din romana (repet ca, In trccut, eele
doua straturi de cuvintc slave nu au fost suficicnt delimitate) . Multe
dintre cuvintcle slave au patruns mai tarziu, pc cale euha , io romfll1a,
cum s-a Intamplat cu elementullatinese savant din limbile roma-
nice occidentale. Deci ele nu sunt atat dc vechi cum s-ar putea crcde.
Este vorba de 0 verticaJa, pc cale culta (prin biseriea
cancelarie), a unei clase dOll1inante , asupra limbii unui alt neam (ca 0
parantezil , interesanta pentru rolul influentei bisericii asupra unci limbi,
menrionez faptul ca slavona a influenlat mult evolulia limbii ruse).
Alte influente lexicale. Spre deosebire de substrat de superstrat ,
deei de elementul traco-dae, rcspectiv vechi slav, rczultate ale unui
bilingvism activ, care a dus la asimilarea de catre latinofoni a
96 97
vorbitorilor nelatinofoni , contactele dintre romana (care se constituise
ca limba aparte In secolul 8) alte limbi nu au fost la fel de profundc
caci n-au avut loc la scara Intregii popula\ii . Rezultate mai spectacu-
loase s-au Inregistrat In diversele graiuri din regiuni In care a existat -
uneori exista astazi - un bilingvism mai mult sau mai putin activ _
Aceasta Inseamna ca In regiunile respective at at romanii, cat
celelalte popula\ii, foloseau alternativ doua limbi. Ne referim la
graiurile In contact cu graiurile ucrainene, la graiurjJe din
Transilvania In contact cu graiurile sau germane la
graiul bana\ean in contact cu graiurile la graiul
muntenesc in conlact cu graiurile
Diversele populalii care au trecut pe aces Ie meleaguri In prima
jumatate a mileniului al II-lea nu au urme prea importante In
slructura, subliniez, latina a lexicului romanesc.
Pecenega cumana. De la pecenegi cumani avem pUline cuvinte
(probabil dU,I-/nall, bcei), ceea ce un contact mai puti n
profund, ca de la 0 clasa stapanitoare la Aceasta rel alie
socialii este doved ita de amanuntul important ca 0 parte a boierimii
la Inceput era de origine cumana (chiar numele Basamh(a)
are aceasta origine; aJaturi de acest nume pot fi <lmilltite nume de locuri
de origine pecenega ca Pecencaga, Be,yinetl , Tefconnon)_
Maghiara. Mai numeroase sunt cuvintele din maghiara_ Dilllre
acestea. 33 de cuvinte (=1,27 %) sunt cuprillse III vocabuhu'ul
reprezelllativ allimbii romallc (de ex. adcff1.clli, alcatui, baHlIi, helmlli .
chelltli,/el, glilld, ging(I,I-, hotm). De relllarcat ca nu exista niciull cuvanl
maghiar care sa poala fi eonsidemt ca UII Imprumut facul In epoca
straromana (nu exista niciun cuvant Illaghiar 111 dialectcle sud-duna-
rene)_ Aceasla constatare concord aeu datele istorice referitoare la
primele conlacle dintre romani unguri , care se preslipune cii s-au
produs in secolul al XI-lea. Clivintele general raspandite In
au fost Imprumutate III perioada dintre secolele al XI-lea-a! XII-l ea
pan a In secolul al XVI-lea, se raporteaza la viala feudala, deci all
aparut In cpoca In eare feudalismul s-a afirmat puternic la romani_
Existii alte cuvinte mai noi, Inregistrate In regiunile de bilingvi sm
dar care au 0 raspandirc limitata la anllmite regiuni din Transilvani a
I lin lista foarte bogata a cuvintelor de origine maghiara din romana,
data de L. Tamas In diqionarul sau, cele mai multe sunt din al doilea
\lrat (doar 150 de termeni maghiari sunt mai raspanditi In romana) .
;\naliza campllrilor semantice earora Ie aparlin aceste cuvinte este mai
IIIleresanta daca este eomparatil cu analiza a euvintelor
patrunse Tn maghiarii. Excelenta lunare a lui F. Bakos,
(,(lnsacrata cuvintelor din maghiarii, arata ca a existat fara
IlIdoiaEi un bilingvism romano-maghiar. 0 categorie interesanta de
nlvinte este eea care euprillde termeni ce denumesc obiect,
pentru care Tn anumite varieti:ili dialectale sllnt folosite
L' lIvinte maghiare , iar In unele graiuri maghiarc din Transilvania apar
l'lIvinte Astfel , pentru nOliunea de ..ciocan" In graiul
ni$ean se clapaci din maghiara , iar In varietali ale maghiarei
Iransilviinene se utilizeazii csokdny din rom. ciocon. Penlru
obiect , fiecare comunitate a I'mprul11utat termenul de la cealalta.
Greaca. Un loc aparte ocupa cuvintele de ongme greaea din
IOmana, pentru di ele au intrat in trei etape diferite_ Am amintit, cand
am vorbit despre latina dunareana, ca un nUlllar de euvinte vechi
!!rcce::;ti a putruns In aeeasta varianta a btinei din latina s-a
Iransmis, odata eu elementele romanei. Un al doilea strat II
reprezinta cuvintele Imprumutate din greaca bizantina, deci termeni
rdativ vechi, cunoscu\i pe tot teriloriul dacoroman ull eori, la
;lr(lInani: de ex.fofos. atestat In cele mai vechi texte fipsi,
/!rir()si , prisos. sosi . Un exemplu interesant este COr!, care III greaea
provine din lat. cohcJI'S , de roman:1 prin curle; deci cor' curte
-;unt un rei de veri_ In smr::;it , existii un strat mai nou de cu vinte
IInprumutate lIlai tarziu (sccolele 18-19), mai ales In epoca fanariota ,
din neogreacii, care SUllt In special III sudul [arii (argat.
,-riv(/(, chivcmi.\-i; unii termeni dill neogreacii s-au gcnerali zat In tot
Icritoriul dacoromanesc, cum este cazul lui slajida). Multe dintre
l-llvintele ce eirclilau In secolele 18-19 nici nu mai sunt
nllloscutc astazi. III aromunel, care a fost In contact permanent cu
grcaca, Ilumarul j'mprllmulurilor grece)ti este mult mai mare. Cat
pozitia ocupata de elemcntele in vocabularul
rcprezentativ roman. observam ca clc reprezintii , prill cele 25 de
l'uvinte, I,ll % din inventarul acestuia (de ex_ bcU(//ie, buwnar,
98
99
Cardmidcl,folos,ji'iccl, lipsi, mlinie, pedepsi , proaspat , scop, sigur, soxi.
tranda/ir, zahar).
Turca. cuvintele au intrat In lexieullatinese 7n mai mul le
etape. Stratul cel mai vechi este din secolele I5-J 7. Sunt mai ales nume
de p1ante (arpagic , dovleac, dud, p(ltlagea, salcam) , animale (bursuc
mlclr) , termeni referitori la casa (dl/lap, odaie, sallea, tavan ),
imbracaminte (bas1Ila, ciorap.jot(1) milneare (ciorba, ha/v(l , sarma),
Illeseri i (dll igher) eomer1 (C/nWllet, dintar, s(lll1sar). inteleetual 1i
a r:lmas straina de contactul secular eu tureii : nu exista nieiun euvflnl
care denumeascii 0 notiune abstraeLa nieiun verb. AI do ilea stral,
din epoea fanariota , a euprim neologisme cunoseute aproape
numai dc paturile superioare ale soeietalii care au dispiirut o<.laLa ell
aceasta epoca, la fel ea termenii contemporani lor . In
voeabularul reprczentativ romilnesc am Inregistrat 18 euvinte de
originc turea , ceea ee reprezinta 0,69% din total (ex. cazan, che/:
cioban, gewn, pam, perdea, soba, lutltll).
Limbile slave moderne. Variatele eontaete ale romanilor eu
din aceasLa parte a Europei. deci eu veeinii din trecut
de azi (bulgari, sarbi, ueraineni, polonezi ), au lasat urme in
lexieul romanese. De mulle ori, din eercetarea aeestor urme se pot trage
conciuzii eu privire la natura relaliilor dinlre aeeste popoarc
romani. Este bine sa ne amintim ee am spus mai Inainte, dind am
subliniat ca cele mai multe elemente Imprumutate se gascsc 711
graiurile dacoromane. $i unele au ajuns sa patrunda In limba
literara. Dintre acestea di.n urmii Ie prezint numai pc cclc din
vocabulanrl reprel.entativ romilnese. Cele mai multe (34) sunt bulgare5ti
(dc ex. hoI/wI", cilldar, c/oci" croc, griiel, growv). Urmea7.a cell'
(7) (cavaler, /I1ojic, polirie. posta , steog) $i cate 2 uerainene (calic ,
toropi) (printre aeestea numeie .\c7rb). Nu rareori un euvant
a patruns in romilna pe mai mu Ite caL deei <.lin mai mulle Iimbi. Estc
eeea ce se etimologie multiplu, c1asii etimologidi I'recvent
invoeata pentru romana. Daea (inem seama de acest fapt, numarul
euvintclor din voeabularul reprezcntativ crqte la 69 , eel al
cuvintelor rusqti la 29, eel al euvinlelor sarbe$ti la 24, iar eel al
100
Ilcrainismelor la 6. lntereseaza mai ales euvintele silrbe$ti, al caror
Ilumar, In cazul etimologiei mu'ltiple, de la 2la 24.
Limbile romanice moderne. Limba romana a ajuns la inventarul
lexical actual prill imprumutarea masivi\ a unor tenneni din
Iranceza, italiana latina, fenomen dcnumit de S. reromani-
I.area limbii romilne . Aeeasta a fost posibila datorilli orientarii soeieta(ii
spre lumea Europei occidentale. Pe plan lingvistie, ea a dus
la eliminarea veehilor tenneni lmprumutali pc cale earturareasdi <.lin
slavona (se spunesecol aliHuri de veac; insllld, spion In loe de ostrov,
rcspeetiv iscoada) , sau din turca (bazin In loe de havuz). Intluenta
I'raneeza a eontribuit mai ales la Inlocuirea masiva a veehilor termeni
in anumite limbaje, in care au patruns ulterior termeni din germana
engleza. Numarull euvintelor franeeze Jin voeahularul reprezentativ
romanese este foarte mare (193, reprezentilnd 7,47% din totalul aees-
lUia); ele oeupa rangul V daea finem seama de etimologia mUltiplil
(multe euvinte au patruns nu numal din franceza, ei din italiana,
ehiar din latina luata ca model de Scoala Ardeieana), numarullor
la 571 = 22,12% . Exemplelor ea data, deja, destin, deveni, discuta,
disparea, domeniu, dubla eu origine numai franeeza. Ii se pot alatura
declara (fr., lat.), deJlnitiv (fr., lat.) , delicat (fr. , lat.) sau deputat (fr.,
it.),jor(a (fr., it.) etc. Sunt mai putin numeroase euvintele Imprumutate
l1umai din latina sau numai din italiana !:Ii seleetate in voeabularul
reprezentativ: 38 (I ,47%) IS (0,58%) italiene$ti . Exemple
de lmprumuturi sunt: a17solut, castel, compara(ie, convinge,
delict , depozit, depune, insuld, iar costa, distrll!?e, inginer,
locotenent, maestrll, oferi, pia(a.
Germana, engleza. Mai putin numeroasc sunt, In limba eomuna,
tmprumuturile din germana engleza. Primele sunt prezente in
voeabularul reprezentativ romanese prin euvinte ea rola, spital,
,)'mecher, ,Yllrub, turn mai freevent prin euvinte eu etimologie
multipla (termeni ca grad, interes, lampa, lec(i e, mars, mecanic,
metoda, militar, moment, motiv Termenul turn, menlionat mai
Inainte, a patruns In romana din limba din Transilvania. El se
refera la administrarea (In eadrul regimului feudal) apartine
unei serii destul de bogate de euvinte de origine saseasca, de felullui
101
joagar, husteall, lea! , .)' opron, .yu/'{i se refera la
prelucrarealemnu'lui.Nuexistaniciuncuvantenglezesc'in vocabularul
reprezentativ, numarullmprumuturilordinengleza(cf. miting) este
In crqtereIn ultimii ani,lafel cain altelimbieuropene.
Concluzii. Ilacapatul despre felul cum s-a
transmislimbii noastrestructuralatinaavocabularului,cumodificarilc
determinate de contactele dintre populalia latinofona,devenita apoi
popula!ie romaneasci1, celelalte constatam ca exista, pe
langaelementele celemai importante.numeroaseelemente
carenu provindin latina. Am'incercatsaarlit,prin raportareaperrna-
nenta laceeaceam numit vocabularreprezcntativ,careestepozilia.
importanta elementelor imprumutate. Am ajuns la constatarea cii
elementul ocupa, prin cele 30,29 procente, locul I (daca la
aceastaadaugam creatiiLe cereprezinHi24,68%,ajungem
la54,97%).Daeaadaugiim elementeleImprumutatedin latina din
limbileromaniceseajungela75,60%.Diverseleinfluentelexical
numeroase, In cursul istoriei romanilor , nu au afectat pozitia
elementului latin Se poate spune ca numeroasele cuvinte
imprumutateau generatcreareaunorbogateseriisinonimice,perrnitilnd
redarea a numeroase nuante, acolo unde in alte limbi romanice se
gasescnumaiechivalenteaproximative.
FORMAREACUVINTELOR
lntre vocabular structuragramaticalase afiadomeniul formarii
cuvintelor (derivarea cu prefixe, cu sufixe, derivarea regresiva
compunerea),insensuIcasistemulderivativ este maibineorganizat
Jecat vocabularul. dar, in timp, este mai 'inchis decat
sistemulmorfologic.Deaceea,unii lingvi$tiII consideraun fel depunte
Intregramatica lexic .
lnaintedeatrecemaideparte,maopresccasaexplicce'inseamna
di s-atransmis saudla fostImprumutatunsufixsau prefix.
TrebuiespusdelaInceputeli acestesufixesau prefixenu se transmit
sau nu seimprumutaprecumcuvinteleIncazulvocabularului .Aceasta
pcntru ca ele.izolate,nu au sens. Daeli luam caexemplu sufixul -or
dintr-un cuvantca argil1lar, care s-a transmis din latina (lat. argen-
tarius), pentru asefi putut caIn acestcuvantavem aface
eu sufixul -ar un alt cuvant,in cazul nostru argillf, trebuie ea In
romana sa se fi cuvantul corespunzator argilll din lat.
argentum . eualtecuvinte,trebuiesaavemposibilitateasaanalizamun
euvant Intr-o tema un sufix. La fel stau lucrurilc cand se
Imprumutaun prefix.Putemluacaexempluprefixulimprumutatextra-
din extraplat . EI a intrat In limba romana printr-o serie de cuvinte
Imprumutate, ca eXlraa/l1losieric, eXlrahu/Se/ar, extraconjugal,
('xtraco17stilU(iollal, in conditiile in care romana avea cuvintele
IIlmosieric, huge/ar, conjugal , consli/utional, de asemenea
imprumutate. Astfel s-a putut un extm- care Inseamna .,afara
(de)", "deosebit","superior, ultra-". Odata acest prefix,el a
putut fi folosit pentru formarea unor cuvinte en extraconlOhil,
103
extraestetic, extrasezon sau chiar sa fie folosit izolat In Imbinari C;I
mazare extra , vin extra.
Derivat sau mostenit? Ce criterii trebuie sa invodim pentru a opt:1
pentru unui derivat din latina? trebuie rezolvata dl"
la caz la eaz. De obicei In astfel de situap i, cand este yorba de termel1 i
la care exista concordante fonetice semantice tntre forma latineascfl
cea romiinesca, se tine seama de alte doua criterii, anume dl:"
raspiindirea cuvantului in limbile romanice de atestarea lui in lat ina.
In funqie de aceste doua criterii, derivatele din latina pot fi
certe, probabil Indoielnice. Astfel araturd < Lat . aratum.
arboret < lat. arboretum, arma < lat. armare, care au la baza cuvinl('
atestate In latina continuate In multe limbi romaniee (aratum chiar
in toate limbile romanice), ar putea fi derivate certe din latina.
In sehimb, cuvintele atcstate In latina prezente doar In romana (cepar
< lat. ceparius; Cllraturd < lat. curufura) au un grad mai redus de
certitudine, deci sunt doar probabil din latina. In
categorie a derivatelor susceptibile de a fi fost din latina ar
putea fi puse derivatele neatestate In latina, dar bine reprezentate 111
limbile romaniee: lat. *ingrassiare (> tngrd.ya) exista In alte patru limbi
romaniee. Formarea In Intregime analoga a acestor verbe eoincidenta
de sens din cinei limbi romanice cu greu pot fi considerate
Intampli1toare. Exista derivate Indoielnice, adica termeni neatestati
In latina slab reprezentati In aria romanica (paduros < lat. "padulosus,
aLbeara < lat. *albifia; ultimul este reconstituit numai pe baza
romiinei). Problema este complicata. Pentru a arata complexitatea ei
trebuie sa remarc d. Intre derivatele neatestate In latina existente
numai In romana este necesar de distins 0 subcategorie formata din eele
care exista atat In dacoromana, cat In dialectele suddunarene; pentru
acestea, ori se presupune di derivatul este din latina, ori se
considera ca a aparut in epoca de comunitate a celor patru dialecte
(dacoroman, aroman, meglenoroman istroroman, deci inainte de
sec . II), etapa cunoscuta sub numele de romana comuniL Cu alte
cuvinte, se apeleaza aici la criteriul raspandirii geografice.
Cele mai multe dintre cuvintele prezentate mai sus sunt euvinte
curente, denumind notiuni uzuale, deei au putut exista dintotdeauna In
Iimba romana, Inca din latina. Exista intre ele un termen, cepar, indus
,'" 1I1ine in categoria probabile (este atestat In latina
; ,islcnt numai in romana) , care nu corespunde unui alt criteriu, supli-
1I1"lIlar, anume criteriului istorico-soeial. Este exemplul clasic, alaturi
01,' opa,. < lat. aquarius , pentru care se invudl faptul ell. este greu de
I',,'supus ca, in epoca de inceput a istoriei lor , romanii au fost vanzatori
,I,' ceapa sau de apa (ei s-au totdeauna in preajma unor surse de
'I[)a). Deci cepar apar ar fi mai degraba format
ii

Alt criteriu suplimentar , care sa dovedesdi unui derivat
,Iill latina, este raportul dintre derivat cuvantul presupus a sta la baza
acestuia. Atunci dind raportul nu este motivat semantic In romana,
dcrivatul poate fi considerat din latina: iepar nu are nici 0
Icg
atura
cu tcrmenul iap{l, de la care aparent este derivat , fiinddi iepar
inseamna "pazitor de cai", nu "pazitor de iepe" nu s-ar expJica de
n: s-ar fi recurs la derivarea de la femininul iaptl, dad, numele generic
cste cal (masculin). Trebuie deei sa-I presupunem din lat.
I'quarius, termen care stii $i la baza sp. yegiiero.
Din cele relatate despre cepar rezultii eli, in cazul derivatelor atestate
in latina, un criteriu suplimentar poate fi statutul funqional al deri-
vatului In latina: ceparius apare numai In doua texte. La fd, lat. tonus
care ar parea sa fie la originea rom. tun, este un cuvant rar in latina
(apare la un singur scriitor); nu a fast in romana; tun este un
derivat postverbal tuna).
In un alt argument suplimentar pentru considerarea unui
derivat ca din latina 11 poate oferi, in afara corespondentelor
panromanice , derivatului respectiv in albaneza, limba
puternic de latina. Intr-un caz ca lat. timor> temoare,
riispandit in multe limbi roman ice , existenta lui in albaneza poate fi un
argument care pledeaza pentru pastrarea lui in regiunea orientaJa a
Romaniei, adica In romana.
Problema "derivat sau a fost rezolvata in lingvistica
romaneasca in funqie de preferinta pentru explicarea prin
latina (S. Ov. Densusianu, I.-A. Candrea) sau pentru expli-
carea prin interne (Al. Graur, A. Cioranescu) . aceasta
nu este, de altfel, caracteristica numai pentru lingvistica romaneasca.
Chestiunea se pune In termeni pentru imprumuturi. De
exemplu, in cazullui pandar, avem un cuvant imprumutat din v. s1.
105
104
pr:.darl sau 0 formatie romaneasca de la pflndi? Si de aceasta d :I1.1
trebuie sa tinem seama de istoria fiedirui cuvant, de raspandir" ,1
geografica, de pozi!ia cuvantului 'in limba care 'imprumuta, de faptul \ .1
Itermenul a fost 'imprumutat de alte limbi sa manifestanl t'
deosebita prudenta.
Caracteri.zare generala. La fel cu toate celelalte limbi romanil'l'
romana ceJe trei feluri principale de a forma cuvinte: derivarc.1
cu ajutorul prefixelor, a sufixeJor compunerea (derivarea regresiv:1
ocupa 0 pozitie aparte, pe care 0 analizam mai departe). Asemanarilt '
cu celelalte limbi roman ice sunt remarcabile In ceea ce fehi!
cum a evoluat fiecare dintre cele trei principale procedee de forman'
a cuvintelor .
I. Fischer , In descrierea Hicuta formarii cuvintelor In limba romaIli! ,
publicata In volumul al HI-lea din Lexikon der Romanistisehell
Linguistik (Tilbingen, 1989, p. 33-55), subliniaza, pe lilnga asemanari,
deosebirile principale dintre romana celelalte limbi romanice, carl'
provin dintr-o dezvoltare istorica independentil, cu contacte lingvisticc
diferite (slava, maghiara, turca, greaca). Aceasta dezvoltare istoric(j
aparte face ca, 'incepand din secolul al XIX-lea, odata cu Intoarcerea
romanei cu fata spre Occident , despre care am vorbit mai sus, datorit (j
numeroaselor imprumuturi lexicale facute din franceza, italiana,
latina savanta, sa se restabileasca aspectul romanic al sistemului
derivativ romanesc: noile cuvinte 'imprumutate au 'intarit pozi!ia
elementelor din latina, mai ales ca datoritil evolutiei foneti ce
a limbii romane (este Yorba in primul rand de evolutia consonan-
tismului) forma latineasca a sufixelor nu a suferit multe transformari
(jisura Imprumutat - arsura dicIator - viindtor, gravitate
- greutate). Pentru a prezenta sistemul romanesc de formare a
cuvintelor evolutia lui, I. Fischer a facut, In studiul citat, un sondaj
comparativ pe un corpus de 500 de cuvinte din texte un text
in proza din seeolul al XVI-lea (Codicele Vorone(ean) , 0 fabula 0
epistola din secolul al XIX-lea de Grigore Alexandreseu un text In
proza dintr-un roman contemporan (Cel mai iubit dintre pilmanteni de
Marin Preda). Rezultatele sondajului, pe care Ie prezint 'intr-un tabel ,
sunt urmatoarele:
Textul
Derivate
Derivate
Derivate
Cuvinte
cu sufixe
-----
eu prefixe
regresive compuse
1
4
20 2 2
2
4
38 4
3
5
48 I
Rezulta ca derivarea cu sufixe progreseaza de la 0 epoca la alta.
I l!lservat
ia
este cu atat mai interesanta cu cat nlJlmeroase derivate sau
t Itiar anumite sufixe au (ntre timp din uz, ca de exemplu In caml
tkrivatelor lui aseulta: aseultatura, asell/Wmflnt, aseLl/raeiune ,
"1'('Idtilrel, aseulwi.
Derivarea cu prefixe. Marile transformari In trecerea de la latina
la limbile romanice, care eonstau din simphficari reorganizari, au
avut loe In domeniul formarii cuvintelor. Este ilustrativ din acest
punct de vedere ceea cc s-a Intamplat cu sistemul de prefixe latin , foarte
!logat, prefixele fiind folosite 'in special In formarea verbelor. Laura
Vasiliu In Ellcic/opedia lilllbilor romanice 1989, p. 250-252)
arata cum a evoluat acest sistem, subliniind faptul ca latina tflrzie nu
I'olosqte decat 0 parte dintre prefixele c1asice, procedeul prefixarii
ramane viu. Situat
ia
prezentata s-a transmis limbilor roman ice, unde,
la nivelulintregii Romanii , s-au pastrat numai cateva prefixe, care au
fost cele mai importante In toata istoria limbii latine, cum 0 serie
de cuvinte importante s-au pastrat In toate limbile roman ice (unele chiar
In vocabularul reprezentativ). Astfel sunt prefixe panromanice:
ad-: rom. a- (adormi. apleea), it. a(d)- (adombrare) , fr. a-
(a/long
er
), sp . a- (abordar), ptg. a- (abastecer) ;
de-: rom. de(s / z)- (desfaee , dezlega), it. dis- (disollorare), sp. des-
(desealbagar), ptg. des- (desabrigar);
ex-: rom. s / z (seufunda, zbate), it. s- (scontento), fr. e- (eiancer),
sp. es- (esbarar) , ptg. es- (escalJelar);
in-: rom. fn- / fm- (imparli), it. ill- / im- (imbocare), fr o ell- / em-
(emballer), sp. en- / n- (encaminar) , ptg. ern- / ell-
re-: rom. rc1- (rc1pune), it. ri- (risen(ire), fr. re- (reprendre), sp. re-
(recargar), ptg. re- (recatar);
tralls-: rom. (ro- (u'ada), it. tra( s)- (trasandare) , fr. tre- , tres-
(tressaillir) , sp. tras- (trasba/sar), ptg. trWj- (trasmonlar).
107
106
Exi sta prefixe care nu s-au transmi s romanei, ci numai altor li mhi
rom an ice: inler- (In franceza, spaniola portugheza: fr. entrecoupel
sp. enfrecartar, ptg. entrecartar) , super- (Tn franced!, spaniola
portugheza: fr. surcharger, sp. sabremontar, ptg. sobremaravilhar). III
schimb, romana are prefixe pierdute de alte limbi roman ice: exIra
(rom. slrabate, it. stravecchio, absent din franceza), sub- (rom. SupU/1e.
it. sorridere, dar absent din franceziL unde a fost Inlocuit cu subtus-) .
Mioara Avram a subliniat, In prezentarea facuta originii prefixelor
(v. Formarea cuvintelar in limbo romanci, vol. II ,
1978 , p. 300-304), ca intre cele aproximativ 100 de cuvime
dintre toate lim bile romanice numai de romana existi1
peste 20 de formafii prefixale, cele mai multe cu a- (*addepositum >
ad(lposl, adslernere > "allepire > a(ipi etc.), ex- c*expauil1len
> spaimanta, "exlemperare > slampci/"(/ etc .) in- (";nlemplare >
i'ntampla, *inlenuare > fn(ina etc.): In schimb, intre eele aproximativ
200 de cuvinte panromaniee absente din romana SUllt foarte pu\ine for-
mafii prefixale (ea injans, pmeSlare, transversus), iar ciiteva euvinte
simple au fost inlocuite In roman a eu derivatele lor prefixale (tingere:
intingere > [ntinge; lIeslio: inuestire > fllvqte, fn ve.yti; uincere:
inuincere> fnvinge). Rezulta din aeeasta sehila a prefixelor
transmise romanei ca limba noastra nu se In esenla , de
eelelalte limbi romanice. Aeeasta identitate cu limbile roman ice merge
palla aeolo fndlt prefixele mai pUlin importante In latina (circum-, ab-,
praeter- , retro-, se-, l/e-) au disparut atat la noi , dlt In celelalte limbi
romanice.
Pierderea unor prefixe s-a compensat In limbile romanice prin
Imprumutarea a numeroase prefixe, direct din latina sau din alte limbi
romaniee. Sunt prefixe cu mare randament functional. De remarcat ca
exista prefixe de nicio limba romanica, dar tmprumutate
ulterior din latina: ab- (rom. abjudeca, it. a!?negazione, fr. abjurer, sp.
abjumr, ptg. abnegar), circum- (rom. circllll/scrie, it. circo(n}scrivere ,
fr. circonlocutioll, sp. circunscribir). Uneori s-au imprumutat prefixe
chiar In limbile in care au fost creandu-se astfel dublete
etimologice (prefixele Imprumutate au forma diferita de cea
rom. con- / cu-: complacea-cuprinde, rom. extra- / stJ-a-: extraplat-
strabl/n). Sunt mai rare cazurile de prefixe care pastreaza for-
ma etimologica sunt Intarite prin Imprumuturi: rom . de (dedubla-
,It'/Irillde) , pre- (prefigura-prelingej. Tot Imprumuturi cu 0 mare ras-
p;lIldire romanica sunt prefi xele de origine greaea, foarte producti ve In
lilllbile literare romani ce. Prefixe de felul rom.lIrhi- (arhidiacoll), it.
,,/"("(l1i)- (arcangelo), fr. ([re(hi)- (archeveque), sp. arc(h)i- (arcipreste )
',:Ill rom. hiper- (hipersensibil), it. iper- (ipercritica) , fr. hyper-
(/npersensibLe), sr. hiper- (hipercrilico) sunt folosite foarte frecvent
III terminologia tehnica.
Romana a Imprumutat prefi xe din vechea slava sau din limbile
\ Ia ve moderne, dar sunt neprodueti ve sau foarte slab productive au
lin caraeter neliterar: do- (dojierbe) , po- (ponegri), "ro- (proci li ), za-
(;,(1uila). Cele mai bine reprezentate sunt eele influ en!ate de prefixele
latinqti onomine sau paronime: ne- (neado/"lnil , necinsti) influenlat de
i"ormatii cu ne- (nemicCl) ; prea- (preablll1, preaslilvi)
influentat de lat. per- "rae- eu sens intensiv etc. Este posi bil ea In
aceasta situalic sa fie 1"(1z-, Imprumutat din vechea slava (raz-:
}"()z/Jo/i), pentru care mai multi (A. Philippide, O. Dcnsusianu,
lorgu Iordan, AI. Graul') admit 0 dubta proveni cnla: lat. re- > ra-
(/"(1.\"cOC, razbat) Intarit ulterior de prefixul slav.
Datorita surselor multiple de Imprumut, romana are astiizi un
inventar de prefixc mai numeros dedt celclalte limbi romanice: 86 de
unitali , cum rezulta din volumul al Il -lea citat al tratatului de
formare a cuvintelorin limba romana. Trebuie i' nsa subliniat faptul cii
elemcntele latine$ti In numftr de 12, Sau Imprumutate ulteri -
or din latina, In numar de 56. ocupa 0 pozitie puternicii , la fel ca In
cclelaltc limbi roman ice. Dintre cde IS prefixe de origine slava. numai
trei au 0 oarecare importanta. Dezvoltarea prc/'i xarii In limba romfma,
inceputa In secolul al XIX-lea, este 0 eompollcnta escnliala a procesului
numit relatinizarea, reromaniz.area sau modernizarea limbii romane (In
perioada modern ii s-a produs 0 Imbogalire extraordinara a in ventarului
de prefixe 0 Inviorare generalii a prefixarii. inclusi v a celci eu prefixe
veehi).
Derivarea cu sufixe. Observatii similare pot face cu privire
la sistemul sufixelor, care este III esellla din latina. chiar daca
a fost Imbogalit. In decursul secolelor. eu 0 serie de sufixe Imprumutatc
din limbile Cll care romana a intrat in contact.
109
108
La fel ca til cazul prefixelor, latina populara tarzie nu dedit
o parte dintre sufixele latine;;ti clasice, procedeul sufixarii ramanc
viu, dovada di In unele cazuri se dezvolta 0 serie de sufixe inexistentc
sau foarte slab reprezentate In latina clasica. Pentru prima parte a
afirmariilor de mai sus mentionez cazul sufixelor adverbiale de tipul
-ter (audacter) , -tim (uiritim), din care niciunul nu s-a transmis limbilor
romanice (sufixul -e s-a pastrat In cateva formarii neanali zabile ca bene.
rom. hine, it. bene, fr. hien, sp. biell, ptg. bem; romana oeupa 0 pozi\ ic
aparte: dupa AI. Graur, -qte din barhmeste etc. provine din adjeetivul
In -esc sufixul adverbial -e). In locul sufixelor adverbiale, tn latina
tarzic se folosesc construqii adverbiale, din care una s-a mentinut s-a
dezvolt at In spa\iul romanic: ablativul adjeetivului aeordat eu ablati vul
substantivului mens (mpiela 111(' 11 Ie, seuera mente). De data aceasta.
romana In sens negativ dc eelelalte limbi romani ce, di n
cauza cil nu are fonnatii de tipul it. chiaramellfe, fr.
prudernl17ent. sp. /w/)ilmel1te, ptg. r ea/mellte. Se pare cii procedeu
este tfLrziu dezvoltat , dupa scpararca romiinei de restul Romaniei , fiinddi
se pastreaza multa vrcme structurii originare a forma\iilor
cum arata construqiile eu adverbc eoordonate In care -l1lenle apare
numai la ultimul tennen (In spanioW portugheza palla azi se SpUIl\;
sp. sabia y e/ocuel1l elll elll e, ptg. severo e Cl'ue/mente). Pentru partea a
doua a alirma\ici mclc privind dezvoltarea sau raspandirca panrom:mica
a unor sufixe, mentionez faptul Gii unele sufixe, creatii In latina tarzic.
ajung sa fie panromanicc. cum voi arata mai .ios.
Ilustrez categoria sufixelor panromanice cu ciiteva cxcmple:
sufixe pentru abstracte nominale: lat. -ia : rom . -i e ({rali e, O/I/e-
nie), it. -ia (allef{ria), fr. -ie (omrroi.l'ie) , sp. -fa (fa/.I'(a) ; lat. -ilia: rom.
-ealtl (negrea!(l) , it. -ezza (bel/e'(za) , f'r. -esse (jet/nesse), sp. -ez.(l
(a/lew); lat. - /(IS: rom. -(}tate (bUluital e), it. -ilcl (bonta), I'r. -ele(bollfe),
sp. -dad (boadad);
sufixe pentru abstracte verbale: lat. -ura : rom . -ura (ar.lura). it.
-ura (arsum) , fr. -ure (h/essu/'e), sp. -duro (mcee/lIra) , ptg . -dura
( r oll1/ )edul'(() ; lat. -mel1tum : rom. -mant (jurdmallt) , it. -mel/to
(lIwVill1elllo) , fr. -lI1ellt (ahoiement);
sufixe colective: lat. -elllm: rom. -et (ajil/el) , it. -eto (pineto), fr. -aie
pastrat numai la feminin (prullaie), sp. -edo (avel/alledu). ptg. -edo
(arvoredo); I,n. -men: rom. -iltle (bl'O.)lime), it. -(/ / i / ume (hesliwne),
fr. -ain / -in (tietin), sp. -ill!bre (urdim!Jre), ptg. -({me (ha/ol1le); lat.
110
(t)ura: rom. -Iurd (albilura) . it. -Ill'([ (ossatura) , fr. -lire (chevelllre) ,
"1'. -dura (cabelladura), ptg. -dura (dentae/ura):
sufixele diminutivale s-au dezvoltat mult In epoca latinei tiirzii ,
situatie eare se rHlecta In limbile roman ice, unde sunt numeroase: Iat.
('lIus: rom. -el (degetel) , it. -ello (asinello) , fr. -eau, -elle (serpenteau,
melle), sp. -illo (asilillo) ; lat. -(e / i)olus: rom. -ior (fra(ior) , it. -(u)olo
(flOesiola) , fr. -cui! (c!1evr euil) , sp. -lle/o (abejlle/a);
sufixe motionale, cu ajutorul carora se formeaza feminincle de la
lIIasculine: lat. -issa: rom . -easd (fmpdraleasc1), it. -essa (duchessa), fr.
('sse ( mattresse). sp. -('sa (a/co/desa), ptg. -em (princezo);
sufixe pentru nume de agent: lat. -({rillS: rom. - OJ' (argil1lo/') , it.
aio (calzolaio) , fr. -i er (argellfi er) , sp. -ero (car/)one/, o) , ptg . -eim
(carvoeiro).
Pe langa aceste sufixe panromanice, care sunt productive asHizi ,
l:xista unele care s-au pastrat In derivate romaniee, dar nu mai sunt
productive. Un astfel de sufix este -ina, care In latina la gallus
.. a dat /!,o/ino, de undc rOI11. gc1illc1, it., sp. gallina, ptg . galinha
(In france za pou/e a fost preferat lui gallina) , dar care In lim bile
roman icc nu formeuza derivate.
Din inventarul sufixelor din latina numeroase sunt cele
care, la fel ca Tn cawl vocabularului sau al prefixelor, s-au pastrat lIumai
Tn uncle limbi romani ce. Un exemplu este sufixul latinesc pentru
forma rea abstractelor nominale -ura, care poatc s-a transmi s romanci
izolat In cdldu/'Ci (Jat. ca/dura) 5i care este productiv dom In spanioJa
portughcza . La fcl sul'ixul diminutival -iccus s-a pastrat dour In
romana (-ica: maturica), In spaniola portugheza (-i('o).
Un fenomcm frecvenl In istoria sufixelor roman ice este Intarirea
pozi(iei unoI' sufixe prin Imprumutarea, de obicei din latina,
u sufix. dar sub 0 forma diferitil . Sufi xul panrom<lnic
men(ionat -ilia a fost Tmprumutat de romana (-ere: sllple!e) , de
italiuna (-i (2iu , -if{ia: grandigio ), de franceza (-ice: uv([rice) . lntr-o
situalie asemanatoarc cste -tas, transmis tuturor limbilor roman ice, dar
Tmprumutat ulterior de romana (-itale: /eg(/ lilute), franceza (-ite:
tegalite), spaniol a (-idud: civilidud). in cazul romanci, pozi(ia unor
sufixe din latina a fost i'ntarita de sufixe Imprumutate din
slava. Exernplul tipic este cazul sufixului -or (Jat.ferrarills >fierar)
intarit prin sufixul vechi slav -ar! (la randullui i'mprlJmutat din latina):
pandur. dar prin influenta latino-romanicaln cuvinte ea bibliorecar.
III
Cu aeeasta ultima observatie am ajuns la eonstatarea ca, la fel I III
eazul vocabularului, numarul sufixelor Imprumutale este relati v m,lI ,
Exista'in Iimhile romanice occidentale sufixe provenite din SU bSI !,11
(sufixul diminutival -iltus din limbile preromanice, la fel ea -esc sau 11 \
din romana) sau din limbile de superstrat (Iimbile gcrmaniec - il
-aldo: rilJaldo, fr. -aud: rustaud, fr. -on, sp. -on vechea slavrt III
cazul romanei - -ealal -enie; -an, -is; -iste; -ca, -i(.(j; -ila; -lIi( I
Limbilc roman icc au sufixe lmprumutate de la alte limbi: din fr. - (/,t;
sunt rom. -aj (ahataiJ, it. -aggio (arbaggio), sp. -aje (besliaie); dill II
-ade In romana, italiana. spaniola portugheza. Fapt nu lipsit de intc('("
cste di sufixele Imprumutate au valori care sunt fOaJte bine reprezentall'
prin sufixc din latina (diminutive, colective) ea 1111
rareori ele au valoare peiorativa: it. -aldo , fr. -aud; rom. -an, -Oc dill
slava, -(iu din maghiara mai ales -giu din turdl. Derivatelc cu aCl'\1
din urma sufix au valoare peiorativa 'in celclalte limbi balcani c(
Sistcmul derivatelor eu sufixe este mai bogat III romana decal ill
celelalte limbi roman ice; aJaturi de sufixele de cell'
imprumutate trebuie amintite sufixele compusc formate pe tcrell
romancsc , de tipul -cirie din lat. -arills (dulcegarie) + -ie.
Sprc deosebire de situa!ia prcfixclor, Inlre care prefixcle neologi<:l'
de circula!ie internationala - latino-roman ice - Intrec Cll
mult, din punel de vedere numeric, eelelalte catcgorii, reprezentand
peste doua treimi din totalul prefixelor limbii romane In cazul
sufixclor, chiar daca au fosl multe Imprumutate, cIe nu au dus la schi lll -
hari de spectaculare.
Compunerea. Sistemul de compuncre din latina c1asiea a suferit,
de asemenea, mari schimbari In limbilc romanicc, cea mai imporlanla
fiind faptul ea nu se pastrcaza tipul de eompunere tematidi (ex.:
opiparus) dedit In unele formatii izolate ncanalizabile. In sehimb.
limbile romaniec au dezvoltat compunerea din cuvinlc
intregi. Laura Vasiliu a prezentat tipurilc de eompuse
panromanice, dintre care menrionam : substantiv + adjectiv (avistarda )
devenit suhstantiv, rar adjectiv (rom. botgros, miazelzi , codalb; it.
aC(jua-forte, C0/'l101l10ZZ0; fr. vinaigre; sp. aguardienle, barbirruhio'
ptg. ciglta-forte, cabisbaixo) , adjectiv + substantiv (primavera) devcnil
substantiv (rom. hundvoill(d, it. helladolZa, fr. heau-frere , sp. a/tavoz ,
ptg. hai.w-lI1ar) . Tiplli substantiv + sllbstanti v In genitiv devenit
.. h'.lantiv este In toate Iimbile romaniee (In limbile oeci-
" III;Jic prin formatii, adesea neanalizabile, iar In romana, ca proeedeu),
, / II l'sle productiv,numai In vechea franceza romani!., Iimbi care au
p, I,lral flexiunea nominali1: barha-caprei, moalele-capului. Cu aceasta
Il'p\ie, in care romana se pozitiv de eelelalte limbi roma-
llit l' . sc poate accepta caracterizarea lui I. Fischer, care precizeaza ca
IIIIII;ll1a a din latina 0 anumita incapacitate de a forma cuvinte
, tlillpuse, mai evidentala noi decat in alte limbi romaniee. De exemplu,
111'111 substantiv + substantiv devenit substantiv este slab
r/lll/nnezeu) , el fiind Intarit prin Imprumuturi caIcuri (caine-Iup,
Este mai productiv In toate limbile romanice tipul de
. IIvinte invariabile eompuse, adverbe , prepozilii conjunctii: rom.
oIf1/"(}ape. niciodata, dec>pre ,.fiindcu; it. oggigiorno. tllttavia; fr. bientot,
"III'cn, malgre; sp. anoche, tamhielZ, debajo; ptg. atemanha, da.
rn schimb, limhile romanice au dezvoItat compunerea din cuvinte
Illlrcgi prin erearea de noi tipuri. Un astfel de tip - substantiv +
I'rcpozirie + substantiv devenit substantiv este foarte produetiv In toate
Irillhile romanice: rom. vita-de-vie, hulwi-de-ba/tc1, Unghiul-cu-Frasini;
II . harbadihecco (ef. rom. barba-c(JfJrei); fr. arc-en-ciel, eall-de-I'ie; sp.
I,'( 'he de pc/jaro; ptg . cafJo-d'dgua. Cea mai productiva mai bogata
\:tlegorie de compuse din limbile roman ice modeme este cea a for-
Illaliilor savante eu elemente de compunere (prefixoide sau sufixoide).
( 'rca\iile eu prefixoide de tipul auto-, bio-, lIlicro-, eiectro-, tele- sunt
Illui numcroase (ex. au/Owl1c1gi, autocriticu, aUlogarc1 etc.) decM cele
('\1 sufixoide de fclullui -dd, -log, -man (ex. d(Jcol1um, ,redin(onwn).
In limbile romanice occidentale acest fenomen apare din seeolele
:II XII-Iea-al XlII-lea, iar In romana in secolul al XIX-lea, odatii eu
I'cnomenul amintit de mai multe ori al intoareerii cu spre Occident.
I interesant cii aceste formatii savante sunt formate dupa modelul
compunerii tematiee padisit la Inceputurile limbilor romaniee.
Ele pot fi construite exclusiv din elemente de compunere (rom.
.l'lereotomie, fr. stereotomie) ori dintr-un element de eompunere un
cuvant cu existenta independentii In limba (rom. hiocuren(i, it.
slereogra{ia, fr. oscilofVaphe) . Elementele de compunere sunt luate din
greaea latina, la fel ea In celelalte limbi roman ice. Astfel de
eompuse constituie un sistem deschis de formare a termenilor tehnici ,
prin care limbile romaniee se integreaza In terminologia tehnico-
internarionaHL Romana nu se de eelelalte limbi
112
113
surori contemporane, mai ales de franceza, de unde provine cea 11101 1
mare parte a Imprumuturilor.
Claritatea semantica a acestor elemente a favorizat crearea d\
compuse hibride, calcuri sau creatii independente: autoapar(// I
alltoservire. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, romana ,m' 'I I
cateva elemente de compunere patrunse In secolul al XVII-lea di ll
greaca, direct sau prin intermediul slavonci (protopop, protomedic ), '.I
chiar din turca (bas-: ba,yccou,)' , IUlungibaw) sau neogreaca (pal'll
-pol: Papacoslea, Vlahopol).
In il)toria limbii romane.ln care compunerea este mai bogata 11 1011
variata In limbajul cultivat decat in cel popular, se pot distinge tll' l
perioade principale ale evolutiei acesteia, analizate de Fulvia Ciobilli ll
Finu!a Hasan In Forlllarea cuvinfe/or In limha romani!, vol. I
Compunereu, 1970.
a) Perioada veche, care cuprinde epoca de Inceput a limbii romam'
pana la aparitia primelor texte, tn care se poate presupune ca <III
existat unele formatii din latina, Intiilnite In limba popul anl
b) Perioada medic (secolcle al XVI-lea - al XVIIJ-Iea, pana pc I"
1770 - 1780), caracterizata printr-o dezvoltare considerabiIa ;1
procedeului compunerii. Aceasta dezvoltare este strans legala til-
aparitia primelor texte care au dus la dezvoltarea stiluril () 1
limbii scrise la 0 diferentiere Intre scrierile originale cele tradust'
Primele, mai numeroase In secolele al XVII-lea al XVIII-lea ,
ilustreaza afirmatia lui I. Fischer, amintita mai sus, cil romana "
0 anumita incapacitate de a forma cuvinte compuse. In schimh.
In textele traduse numarul compuselor, calcuri dupa slava, mai pUlin
dupa greacil, latina sau maghiara, este mai mare, majoritatea fiind creatii
Cele mai multe dintre aceste cuvinte sunt folosite {It:
traducatori pentru a reda In romana termenii (mai ales di ll
domeniul religios) Intalniti In textul original. Din aceasta cauza astfel
de cuvinte (a-/egiei-ccllccltoriu, de-Ilou-rasadiri , orgint-fclielOriu) nu au
circulat In afara limbii scrierilor religioase (cf. Insa Buna-Veslire ,
binevoi); ele au importanta pentm istoria compunerii
unele au Intarit tipul de compunere latinesc, altele au pus bazele unoI'
noi tipuri.
c) Perioada modem a se caracterizeaza prin dezvoltarea compunerii ,
La fel ca In perioada precedenta, evolutia respectiva este determinata
de evolutia stilurilor limbii romane literare: apar stilurile
114
I'lI hlicistic. administrativ, dar In timp scade importanla tcxtdlll
II Consecin!a acestei situa!ii este aparilia unor modele noi. l1l ai
iI, ., romanice, dar latine, pe de aWi parte, se
. Ilillina modelele de compunere vechi slave, ce dominau limba
"' xtL:!or religioase. Deosebirile existente In epoca anterioara Intre
. III11pusele populare ce\e culte SUlilt mai putin netc (nu rareori cste
' ll'lI de precizat daca avem de-a face cu forma!ii culte sau populare).
\,tazi apar foarte multe creatii noi, flira model strain (balcon-expozirie) ,
, ,'GI ce constituie 0 proba a vitalita!ii procedeului.
Derivarea regresivii . -5i acest procedeu exista in latina; prin
,llIalogie cu verbele formate dc la substantiv (son are de la sonus) s-au
,('eat substantive postverbale de la verbe (lUCIa < /li c/uri) . Toate IimbiIc
I'llilanice au procedeu!. cele mai frccventc crcatii fiind
',lIbstantivele postverbale formate plin suprimarea dcsinentelor v.erba1e:
10m. olint < alinla , rugcl < ruga, prin analogie cu gusta, gust, ambele
it. accusa < accusare , fr. acha/ < achefer, appui <
'Ippuyer, sp. hahla < hablar, ptg. baile < bailar. De remarcat ca, la fel
1'3 In cazul derivatelor formate de la 0 baza latina un sufix latin (ex .
II1'0r , cepar), sunt greu de precizat raporturile de derivare: un cuvant
('3 pas cste un derivat regresiv de la paso sau este 0 din lat.
l'eI1sUln, cum II explica majoritatea diqionarelor
Situatia exista In alte Iimbi romanicc: sp. hahla estc postverbal de la
!tub/aT sau continua lat.fahulu? Ea este mai complicata In cazul unor
derivate postverbale care sunt atestate Inaintea verbl!llui de 1a care se
presupunc ca ar fi derivat: fr. [<alop, considerat derivat postverbal de
la ga/oper, apare In Chanson de Ro/and (1080) , cu aproape un secol
inaintea lui gu/oper (1165).
In romana, derivarea regresiva pare a fi mai productiva mai
diversificata decat In celelalte limbi roman ice; este frccvent procedeul
derivarii verbelor de la substantive sau adjective derivate cu sufixe, ca
de exemplu: cali/eta de la catilelat, ne/illiSli de la nelini,)tit,furniz.a de
lafurnizor. Este frecvent tipul de derivate nume de pomi fructiferi
formate de la numele fructelor (ml1slin de la mClslintl) , prin analogie cu
par - para, cires - cirea.ya , termeni din latina, fenomen
analizat de Th. Hristea.
115
MORFOLOGIE
Spre deosebire oe vocabular, structura gramaticala estc
aproape In Intregime. Accasta nu trebuie sa ne surprinoa, fiindca
morfologia este partea eea mai stabiJa In Iimba prin urmare, cste CC <I
care permite elasificarea limbilor In familii. Nu se poate forma 0 fral ii
fara Intrebuinlarea obligatorie a elemcntelor reprezentate III
primul rand oe oiversele prepozilii conjunetii : cu, de, in, la, pe, .j';
altcle , toate din latina. Sunt latinqti toate cuvintek
interogative la care raspundem cand construim a fraza: ce, cine, a clIi.
care, cand, cat, cum, unde. Pentru exprimarea pluralului se folosesr
desinenle, aoicu terminalii (-e, -i, -uri: casa - case , lup - IUJii .
timp - timpuri), dupa cum tot sunt desinen\ele verbale prill
care se deosebesc persoaneie care fac ae\iunea (clint, din(i, call /(/ .
cctllUlm, clillta!i) sau sufixele prin care se oeosebesc diversele timpul'l
(canta la indicati v prezent, cclnta la imperfect, cantc1 la perf eel
simplu , can((/Se la mai-mult-ca-perfect etc.). Exista un mare numar Ol"
convergenle intre romana celelalte limbi romanice, care merg panil
In detaliu , In transmiterea sistemului pronumelui. Numeralele de la \
la to s-au pastrat In toate limbile romanice.
Transformari panromanice. Deosebirile fata de latina sunt , dl'
cele mai multe ori , rezultatul continuarii unor tendin\e de c1arifican.: ' .I
oe simplificare manifestate In cpoca tarzie a limbii latine. Acestea SUIII
simplifieari comune tuturor limbilor roman ice eviden\iaza acelea..,i
tendinte ea In rcorganizarea lexicului, des pre care am vorbit 111;11
inainte: reducerea formelor complicate ale substantivului all-
aojcctivului, simphficarca reorganizarca sistemului verbal,
simp1lifiearea folosirii cazurilor eerute oe prepozitii de verbe.
Am sa sa expJie prin diteva exemple procesul menlionat mai
sus, Inecpano eu uncle situatii In care reorganizarea structlJrii
morfologice a dus, In toate limbile romanice, la aparilia un or noi
eategorii gramatieale, inexistentc, ea atare, 111 latina: articolul,
condi\ionalul, viitorul analitic , pcrfcctul compus.
Articolul. Prezenta articolului este a caracteristica a limbilor
romanice , fiinoca In latina nu exista 0 c1asa de cuv.inte specializata
pentru funqiile articolului; contextul inoica oad!. sensul sl!Ibstantivului
corespundea unui substantiv articulat sau nearticulat din limbile
rornanice. Artieolul hotarftl romanic provine din adjectivul oemonstrativ
ille, ipse , iar cllticolul nehotarat oin Ilumeralul folusit ca aojectiv
l1ehotarftt [(nus. Nu intru In oetalii tehnice privino felul cum S-(l produs
fcnomenul. Important este faplu I ca artieol u I ex iSla peste tot In
Romania di primele aparitii ale ullor forme de articol dateaza oin
"ccoluJ al VI-lea , dar abia In secolul al VIII-lea textele prezillta
I()rme reouse. care nu puteau aparea dedt in prezenta ullui substanliv.
III toate limbile romanice occioentale articolul ocfinil estc proc!ilic,
;Ioica I'naintea substuntivului (it. ii , masculin , la . feminin; fr.le,
III; sp. el, 10). Numai In romana arlicolul ocfinit sal! hoGrut este enclitic,
adidi este dupa substantiv ((loin cusa I din (l111l1!) . Dar oespre
aceasta particularitate a limbii noastre voi vorbi mai tftrziu .
Conditionalul.Am afinnallnainle ca S-L} produs 0 reorganizare
a sistemului verbal. De exemplu, ill toale Iirnbile romanicc apare un nou
lIlod. concli\iunalul (eunoscul ca optaliv). Latina exprima actiunea
ircala sau clarita, oeci valuarca eonditi onalului, eu ajutorul
"onjunctivului (nu intru oin nou In oetalii referitoare la lalina).
I'lIl1ctul oe plecare a fust 0 conslruqie perifrastici1, aoica formata din
Il1:1i multe cuvinte, care conIine un verb auxiliar (celmai aoesea habere
,a avea") $i infinilivul verbului oe conjugat. Prin reouceri mooificari
',lIccesive verbul auxiliar pOSlpus infillitivului s- a transformat I'ntr-un
.lIlix, a oevenit a termina\ie, oe unde apoi S-I nilscut , prin suourJ, 0
\(II'ma verbala noua. Dc ex. In spaniola canW,. , forma oe infinitiv,
I II({!Jfa. imperfectullui haber. au devenit cWHar hia apoi ('antarla ,
,'arc lIlseamna canta". Am traous cantarfo prin a.y ctlnta, care
116 117
aparent nu seamana cu formele din limbil e romanice occidentale. 0 <11
ce s-a intampJat la noi? In primul rand trebui e sa observ cit forma (/1
ulnta cste 0 forma analitica, adica este constiluita din mai mult t
elemcnte (opuse formelor analiticc sunt cele frecvente II I
latina, In care diversele valori morfologice sunt cxprimate cu ajutorul
termina\iilor gramaticale). Forma analitica din romana corespumk
formelor roman ice de la Inceputurile acestora,forme care crau ek
analitice. (Am aratat cil sp. cClntar[o estc la origine canlar + habra. 0
dovadil estc faptul cii \n limba portugheza astazi se pot intcrcal "
anum ile pronume intre infinitiv auxiliarul devenit sufix; sc spunc 111
[lortugheza dir-se-ia sau vende-Ios-ial7los,) Romana arc dcci 1111
prezcnt analitic, la fel ca limbile romanice occidentale III
faza lor veche, care atesta existenta unei pcrifraze originarc cuprinzand
l1uxiliarul antepus infinitivului: dill/a: aceasta ordinc nu era obi i-
gatoric In lilllba vcche rornaneasca, In care se spunea ({inwre-a.) .
Originea forll1elor dc auxiliar (as, ai , ar. (//11, ari, ar) nu este Inu!
lamurita. Unii cOl1Sidera cit ar putca fi Imprumutate din diversc
timpuri alc verbului hahere. ca In limbilc romanice occidentale. AI( ii.
eei mai mulri. sunt cle parcre ca aceste forme at' fi rezultatul reducerii
verbului uo/ere , devenir vrea In romana. Yom vcdea imediat cil In
romana acest verb estc folosit la crearea formelor analitiee de viitor.
Viitorul anali tic. 0 alta inovari e rilspandita In toate !imbiJe
romanicc este viitolUlui sintctie, aJiea eel exprimat prin slIfi xe
(+ desincnlc) , 'inlocuirca lui printr-un viitor analitie. S-a Intamplat )i
cu viitorul analitic din limbile roman icc oceidenta'lc ee S-a petrecut eu
eondilionalul; el a fost format din inrinitivul verbului 0 forma a
verbului auxiliar (In cazul viitolUlui cea de prezent. In opozilie cu forma
de imperfect folosita la construirca condilionalului). deei S-(l pomit de
la C(//1lare + Iwbeo . El nll a la forma analiticll iniliala, ei, datorita
unor mai mult sau mai normale, auxiliarul a devenit ()
simpla pllsa dupa infiniti v, astfel di lat. cantore haheo a
dcvenit fr. c/wllterai , sp. cantare, it. cantero. Altfel spus, s-a ajllns la
un nOli viitor sintctic. in afaril de constrllqia call/ore + Iw/Jeo. In epoca
preromanica existall alte constrllqii perifrastice care exprimau viito-
rul. Toatc erau constrllite dintr-lln verb moclalla indicativ pre/,cnt
infinitivul verbllilli conjugat. Cca mai frecventa dintre aceste construe-
eSlc cca formata din lwlo urmat de infin,iti.v, cle unde avcm viitorul
romanesc mi, vei, va dinta. In romana, formele antepuse ale auxili-
arului nu au plltllt sa se transforme 111 sufi x viitorlll este analitic
(romana este singura limba romanica fara viitor sintetic). Pe langa
viitorul romana are alte forme analitice dc viitor: al/1 S([
dillt,o old scriu} .
Perfectlll compus. Perfectlll compus, un timp analitic al indi-
cativului, este el 0 inovalie romanidi; el perfectul sintetic
latinesc de idiomurilc romanice ca perfect simplu. Format din
prczentul indicativ al allxiliarului din participiul trecut al vcrbului Cll
sens lexical plin , noua forma s-a impus In limbile roman ice pcntrll ca
Ilexiunea pcrfcctului simplu sintetic cra prea ncregulatii.
Romanu , Illlpreuna cu a\tillilllba dc la perifcria Romanici (spaniola),
a rccurs la Ull singur verb Huxiliar, hohere: rom. aveC! - am cclnta!.
sp. h({her - he C({llwc/o, In timp ce In ariile centrale ale Romaniei se
foloscsc doua verbe (it. (lvae / essere', fr. ({I'oir / eIre), verbelc intran-
ziti ve conjugandu-se cu i llli esse. Romana are, sprc deosebirc
de cclclaltc limbi romanice, la vcrbul auxiliar ({veo unelc forme per-
sonalc diferite de cele pe carc Ie prezinta conjugarea acestui verb ell
sens lexical pi in: (el) C/ (mancat) / are, (noi) 01/1 (mancat) / avelll . (voi)
ali (cjtit) / averi.
Fapte din perspectiv3 romanica. Am prezentat cateva
dcosebiri morfologicc Jintrc latina limbilc rol1lanicc. Ele sunt rezul-
talul unor tendin\c manifestatc In epoca tarl.ic a latinei. Nu totdeauna
acestc tcndinlc s-au realizat In grad In !'Omana In cclelalte
limbi romanicc .
Flexiunea cazuala. Flexiunca nominal 5 cazuala s-a redus In
grade diferitc In limbil e romanice. cea mai aproape de latina hind cea
din romana. in latina dunarcana aceasta flexiune S-H redus la (rei forme,
care se pastreaza In romana pentru care se folosesc
din latina (eu excePtia vocativului singular In -() al
feillininclor). Exista forme cazuale difcritc pentru geniti v-dativ
singular fala de nominati v-acuzativ la fcminine: (a unei) case, (a unei)
wi/pi, de casd, vulpe , forma speciala de vocativ si ngular la
masculine: /JOrhate. In cele'laite limbi romanice, flexiunca cazualil s-a
redus mai de timpuriu: Inca In primele tex te 'in limbi ibero-romani ce
118
119
fn dialecte italiene exista 0 forma unica , cu valori fu m:11I
sintactice diferite, determinate de Context )i de topica. In fazele vcd ll
ale limbilor galoromanice ale diaJectelor retoromane exist5 (J
declinare cu doua cazuri , cu distinqie Intrc cazul subiect cazul regill!
pentru cele mai multe substantive masculine. Astazi, In aceste 1i ll1l 11
exista 0 si ngura form!!. Nu este necesar sa expliciim pastrarea t1exi ulI lI
nominaJe din romana printr-o inl1uenta slava, cum s-a fikll !
de obicei, fiinddl In general pastrarea unor forme arhaice nu se expl ic '!
printr-o inl1uenta strain a.
Flexiunea cazualii.ln discutie nu este de simpla Cum ar parea dill
cele spuse mai sus . Flexiunea cu trei forme distincte la singular exist,1
numai la cateva substantive feminine denumind persoane (fafd _ ie'/I'
- falo) ; exista 0 l1exiune cazuaJa cu doua forme la careva substamiw
masculine ce dcnumesc persoane (h(7iar - hc1iete) la majoritatcil
substantivelor feminine (ca:){1 - case) 0 l1exiune cu 0 singura fo rn w
la substantivele masculine neutre la cateva feminine (pam ,
camp, sele). Flexiunea articolului hotiinlt (omu/ - onzului _ omule),
romana de celelalte limbi romanice, unde In aceste cazuri
se folosesc forme cu prepozirii (it. ilfiglio de/ re, fr.le fils du roi, sp.
e/ hijo de/ rey) . DatoriUi flexiunii articolului hotarat topica este mai
libera In romana.
Pluralul. Interesanta este reorganizarea pluralului In limba romiina,
faeuta cu desinente de origine latina. Situatia din romana se aseamana,
pana Intr-un punct, cu cea dill italianil . In ambele limbi , pluralul are
doua dcsinente: -e -i, prima la substantivele feminine. ini(ial la
substantivclc de declimu'ea I: ('({sa - casae, al caror singular se terminH
'in -(I (romana) sau -a (italiana). Desinen(a -i apare la sUbstantivele
masculine (initial la cele foste de declinarea If: annus - anni .)i apoi
la toate celelalte masculine: cane - calli> rom. caine - caini, it. cane
- calli) 5
i
la feminine (loste de declinarea III , vUlpes: it. volpe _ volpi ,
rOID. \'ttlpe - vu/pi datorita unor analogii). In romana s-au produs
diverse alte analogii, care au dus la apari!ia pluraluIui In -i la
substantive feminine CU si ngulanJ! In -a (pourtd, u.)(;; poni,
Numarul acestora astazi: holi , s/rc;zi , sco/i, ((l r{/nci sunt pluralc
aeceptate In norma standard. In toate eelelalte limbi romanice pluralul
este In -s, care probabil continua situa!ia din latina (dupa unij. _.1 este
reintrodus ulterior prin sub influen(a Iatinei savante).
() desinen\a specifica pentru romana este -Ie, la substantivele
Ii'lIlinine terminate In -earl/d ) , care este rezultatul unei evolu\ii
1!)I1diee normale. Substantivele Iatinesti de declinarea I terminate in -fla
,III ajuns la stea(uci) - stele < lat. stelia - stellae, mlsea(ucl) - tnelsele
lat. maxilla - maxillae . Ulterior aceasta desinenta s-a extins la
I,lIhstantivele imprumutate care aveau finala -(e)a: basma - basmale,
1(},I" ((a - sosele .
Tot latineasea es te 0 aWi desinen!a specifica limbii romiine (apare
I/,olat 'in dialectele centro-meridionale): -uri , caracteristidi
la Inceput pentru substanti vele neutre , caei provine din lat. -om,
(ksinenta de plural neutru (lat. tempus - tempora > limp - timpllri ) .
Dc la neutre s-a extins la uncle feminine , carora Ie d5 sens concret
(mancore "aqiune" - mall cclri , dar mcll1c(lruri "feluri de mii ncare").
Italiana are en 0 desinenta specifica de plural neutru 1'n -a (dito
"deget" - dita "toate dcgetcle mainii sau ale piciorului ullui om") , care
transmis romanei prin substantive neutre de felullui adjulorium
- adjworia > (ljul or - ajuloare (-e provine din -c1 probabil sub
influenta unui sunet precedent palatal , ca 'in palea > pa/'a > pC/ie, SHU
prin analogie cu substantivele feminine III -e) . Substantivele neutre care
formeaza pluralul cu desincntelor neutre de
se acorda la singular cu determinant masculin, iar la plural cu
determinant feminin (In cclclalte limbi roman ice neutruI latinesc s-a
picrdut , substanti vele neutre fiind 1'nglobate, 'in general , III clasa
substantive lor masculine, pierzandu-::;i desinelltele specifiee). Limba
romftna are numeroase substantive eu forme dubl e de plural admise de
norma: rape) _. rape , rapi ; tunel - tune/e, tun eluri . La feI ea In alte
limbi romaniee, unel e substantive, omonimc la singular, au mai
multe forme de plural, CLI sensuri diferite: cap - capi. ulpele, ("((puri;
fr. ciel - ciel/x "ceruri" , ciels.
Adjectivul. La feI ea 'in latina, flexiunea adjectivelor este identica
cu eea a substantivelor, anume are l1exiune In caz: la singular feminin
forma de genitiv-dativ diferita de cea de nominativ-acuzati v, dar
identicaCLI forma de plural (0 /lwsa bum? - l/1/ ei mese !June -
unor mese hune). In funqie de numaruI total al formelor flexionare,
adjeetivele se grupeaza In patru c1ase: cu patru forme (bun - !JIIM -
buni - l}(flle) , care provin din c1asa adjectivelor latine)ti eu trei
tenninarii de nominativ singular; cele cu trei forme (noli - /l OLl(; - Iwi)
l21
120
prezinti'i neutralizarea, pe teren romanesc, Intre genuri la plural ; cele lit
doua forme (mar e nominativ-aeuzativ singular pentru toate genuri!.
mari plural pentru toate genurile genitiv-dativ feminin singu lall
Adjeetivele cu 0 singura forma ({erice) In care sa fie neutralizate al ;11
de gen, cat cea de numar, sunt putin numeroase.
ComparativuI. Pentru exprimarea comparativului la adject ive \ 1
adverbe, roman a folose)te sistemul romanic hazat pe un proeedeu (II W
litic (1n latina c1asica, acesta funqiona aJaturi de un sistem sinteti c). III
regiuniJc laterale ale Romaniei s-a preferat construqia care are la ba/;I
lat. l/1agis (rom. nwi, cat. IlleS , sp. /lUis, ptg. /rlois) , iar In cenlrlll
Roman ici s-a instalat forma mai noua cu plus (it.IJiLl . fr. plus). La fel
ca In latina vorhita, In limhilc romalliee exisla identitate paqial ii lk
forma Illlre comparati yul de superioritate superlativul relativ, dar ek
inovcaza in eeea ce marca difcren\iatoare: In limp ee toak
limhile romaniee occidentale folosesc forllJe ec corespund pronumel ui
demonstrativ il /e, aj unse de altfel articol (it. it piLL bello ragozzo, fr .liI
pllts bellefemm e) , III romfll1a se 0 crea!ie specifica (bazata tllt
pe ii/e) , articolul oemonstTativ eel / cea (cef mai/;'umos copil, ceo 1II11i
fi'lIIlwasCi fell/eie). Romana nu pastreaza nicio urmi! de comparal i \
sintetic. In unele limbi romanice (fr. meilleur, pire . sp. lIIejol' ,
pear). Superlativul absolut se construi e$te eu adverbc ca 1/11111 lal.
mufrlUn),foal'l e lat. f eJrl is), existente cu aceasta valoare In alte
limbi romanice. Formele sintetice de superlatiy absolut (it. benevolel1-
lis.limo , fr. ri('/1i.l'sillle, sp. utlfsimo, ptg. ollf.l'simo) sunt Imprullluturi
uitcrioare In loate limbile romanice , de cele mai multe ori din lati na
Sayanta.
Pronumele. Flexiunea pronumelui este eel mai bille pastrata In toate
limbilc romaniee. Ea este mai bogata datorita faptului ca, mai al es
la pronumele personale, pcntru cazuril e oblice exista doua sau trei
for me. Sunt panromaniee eele patru pronume perso nal e la nominati v
(ego, l{,t , nos, 110.1'). Roman<1 are mal multe fonne decflt oricare alta limb5
rolllanica. S-au pastrat numai In romana In sardll formele de dativ
nohi.\', uohis > /l all a, VOuC/. Romflna are 0 forma aceentuata de aeuzati ,.
//Iill e, care ex ista in dalmata, sarda, dialeete centro-meri -
dionale, explicata prin influen\a unui ..quene < lat. qllem SitU prill
Id;iugarea unei particule paragogice -Ile (explicatia prin suhstrat IIlI \.., Il
,b'i necesara). Specifice romanei sunt formele de dati v Cll I PlIll l'li l
flllii. I(i). pastreaza eel mai bine fJexiunea pronumelor per
"1 )Ilate din latina, cu l'om1e cazua\e carora Ie corespund tn celelaJte limbi
1IIIl HlIl ice construC\ii analitice (ex. dativ forma aceentuata: l11i e, lie. lui .
,'/.IIOUc1, voua.lor). Numai III romana formele de genitiv sunt identice
,II cele de datiy la persoana a Ill-a singular plural (lui, ei, lor). Ro-
1I1;lI1a are doua serii para!cle de pronume personal. una accentuaUl una
Ill'aCcentuata (conjullcta); lilli, lIli, mie, IIUI - //li e, pe mine, cxistente
. i In aile limhi romani ce (fr. me - (d) 1Il0i, sp. me - (a) Ini). Opozi!ia
dintre dativ aeuzatiy la fonne!c neaccentuate In romana la toate
pcrsoanele (ex. Tnti / mi - ma, Ii / i - fl, ()), III timp eeln ce!clalte limbi
roman icc exista numai la anumite persoa nc (In retoromana sarda, la
loate persoanelc la singular la persoana a lII-a plural , iarln ee!clalte
Ilumai la persoana a Ill -a singular Iii plural: fr.llli - Ie, lui - 1(1, l eur
les) . Toate formele de pronume personal de persoana III din romana
majorilatca limbilor roman ice au la origine lat. iI/e. t n unele Iimbi
roman ice (sarda , catalanu uncle dialcctc ilalienqti centro-meri-
dionale) pronumele persollal de persoana a Ill-a continua lat. ipse.
'in rom[llla cxista ai lat. ipse: rom.II1.1'll (prilllr-Il1sul ); pana astazi
se pastreaza III ddllsu/ < de + 111S1ll. forma tipidi pentru rom ana ,
PronumeJc reflexiv pre7,inta 0 flexiune similara eu eea a pronumelui
pcrsonal: formc accentuate neaccentuate (rom. lsi , - se-
(pe)sil1e( ,\'i), la fcI ca cclclalte Limbi romanice (it. si - a se, fro se - (/ soi,
sp. seres) - a .Ii , ptg . se - a si) , dar numai In romana exista opozi\ie
Intre dativ acu/.ativ , earc continua formele cazuale Iatinqti. In
romflna sine a dcvcnit suhstantiv: in .linea l17 ea.
FJexiunea latincasea a pronumelui posesiv S-<l transmis limhilor
roman ice. Tn treeerea dc Ia latina la Limbile roman ice a existat
tendinta dezvoltarii unor variante acee.ntuatc $i ncaeeentuate, pentru
pronume adjective (fr. lI1ie/l -mOil, sp. 111(0 - lI'Ii) . Tn romani! , italiana
portughe:di, exista 0 singura forma de pronume posesiv , care sc
Intrcbuin\caz[l atat ca adjectiv , dlt ca pronumc . prin gcneralizarea
varialltei acccntuate (rom. /I1elt, Ulll, sau, 1l0SlrII , V()S II'U ; it. /IIi o, IlI O,
Sil O , nosfro, VO.llro; ptg. meLt. ICll , seu, 110SS() , 1'0.'1.1'0). Formele
roman icc provin din cele din latina, eu unele modifieari analogiee pc
leren latinese (In latina vulgara au fost refacutc unclc forme analogiec:
122
123
dupa noster, general raspandit , teus, " seus dupa mel/S, nUI11.11
In unele zone, printre care :;i romana) ; mele, tale dupa stele, piural ul lill
steel. Pentru persoana a HI-a, unele limbi roman ice pastreaza 0 fOrlll :1
identidi pentru singular plural, ca In latina (spaniola, catalan;! ' ,I
portugheza), iar In celelalte se generali zeaza, pentru plural , 1;11
iliarum > rom . luI' (it. lora, fr. leur). Rom. sc7u este concurat la singuJ. 1I
de genitivul pronumelui personal de persoana a Ill-a: lui , ei. Pronu ml'il '
posesiv are fl exiune In persoana, gen numar: lI1eu /Ilea mei
mete, la fel ca In celelalte limbi romanice. Flexiunea cazual5. exi!-.I ;I
numai III romana: form[l de genitiv-dativ feminin distinct5. de n011 11
nativ-acuzati v (casa mea casei mele) ; forma de genitiv-dativ pl ur:1i
(a/or mei) . In romana, pronumele poscsiv este i nsotit totdeauna d,'
articolul posesiv: at, a, ai , ale. Substantivul Insotit de un adjectiv
posesiv este articul at (curteo mea , it. ilmio libra, ptg . a meujordilll i.
Fac excep\ie de la aceasta regula unele Burne de rudenie la singu lar .
rom . .lora-mea, it. miofralel/o.
Sistemul pronumelui demonstrativ din latina, cu trei membri (11/ (.
fwec, hue "acesta de langa mine" isl e, i.l'fa, isfl/d "acesta de Iflnga tine"
ilLe, iI/a. illlld "accla de la distanta") , avea seria is, ea, id care deSCn1J1;1
obiectul (persoana) despre care se idem, eadem, idelll.
pronume de identitate, ipse, ipsa, iPSltIlI, pronume de Intarire. III
romana (ca 5i In francedi) devine importanta structura binara, opozi!i.l
apropiat departat (c1.1( - ell), Imbogiiti1ii cu 0 serie de compu:-.c
dczvolt(lte din I(lt. ec(' e-isfll ecce-il/Lt , devenite ocest. acel (In
celelalte limbi romaniee se pastreaza si stemul ternar).
Formele pronumelui relaliv intcrogativ eoincid In cele mai mu lt c
limbi roman ice formeaza un sistem eu tlexiune mult simplifieata fa!ii
de latina. In romana a dcvenit uzual care < lat. quali.l, iar in limbik
roman ice occidentale sunt uzualc pronumele relative provenile din luI.
qui. Formatii noi roman ice sunt relativclc compuse: rom. eel ceo ceeo
ce o Flexiunea latineasca se pastreaza, dar apar noi opozi!ii, de ex .
opozi!ia animat inanimat la interogative (rom. cill e? ce? , it.
chi ? - che?, fr.lJlIi ? - (jloi ?, sp . qli en ? la unele rel ati ve
nu se rC(llizea2a (lat. qllalis > rom. c({re, it. (' he, fr. q/li , sp. , ptg. que).
Pronume nehotariite s-au transrnis pUline, la fel ea In
eelelalte limbi romanice (alf , fof, lin). Cele mai multc prol1ume
nehotaratc sunt crealii ulterioare, unele au baze (afare <
1.11 . ('('cum talis, alat < lat. ecculIl fantum); altele pomesc de la pronume
1I'i;llive (cu -va: corevo, cineva , cufie- : fi ecare,fiecine, cu ori - : uricare,
'" iIine). Flexiune cazuala, numai In ramana, cu forme diferite pentru
IIIIlllinativ-aeuzativ genitiv-dativ: cineva cliva. foti tuturor,
I,, '('(/re fi ecdruia.
Si pronumele negative s-au transmis pu!ine, la fel ca in eelelalte
Iliubi romanice. Cele mai multe pronume nehotarate sunt creatii
IIl1crioare prin compunere: substantiv + partieula negativa (nee + mica
. rom . nilllic(a)} . Opozitie animat inanimat (llimeni nimic). In
romana, opozitia de caz nominativ-aeuzativ genitiv-dativ (l1il1leni
lIill/dnui).
Numeralul. Numeralul cardinal. Numeralele de la I la I0 1000
0,11111 panramanice. Evolutia formelor unor numerale exista
'.;i in alte limbi roman ice: lat. duo cu doua forme di stinete dupa gen
(t/oi-doua, ptg. dois, duas) . Limbile romanice occidentale pastreaz a
lIumeralele compuse din latina pana la 15 (spaniola, portugheza) pana
la 16 (italiana , francezCl, catalana); altele sunt formate pc teren roma-
lIic (fr. dix-sept , sp. dieciseis) . In romana, toatc numeralele de la 11 la
19 cunosc un model earacteristic de eompunere, eu ajulorul prepozitici
.Ipre a curei origine estc di scutata mai jos (p. 132) . Numele zecilor se
pastreaza in majoritatea limbilor roman icc (lat. vi ginfi se pastreaza
in arom. yiginO. In romana, compunerea prin multiplicare pc baza zeei-
lor: douazeci, trei zeci , explicata fie prin analogie (dupa duuclsllte,
Ireislite etc.), fie prin influenta (substrat , superstrat). Lat centum "suta"
cste panromanic cu exceptia romanei (rom. suta e imprumutat din
veehea slava) . Unitatile se postpun zecilor eu elementul de relatie Si
(doll(lzec; doi ), ca In aIte limbi roman ice (fr. ef , sp. y, ptg. e: fr.
v;ngt et 1m dar vingt deux). Lat. milia a devenit singular in rom[ma
(lI1;e), cu pluralul analogic mii.
Numeralul ordinal din latina , format prin derivare de la cel cardinal,
s-a pastrat pentru numeralele de la I la 10 aproape exclusiv in limbile
romaniee occidentale, fiind sustinut (in italiana, vechc franceza,
spaniola, portugheza) de influen\a latina savanta. In romana s-a
pastrat izolat, in diteva formule: primorius > primal' (In veIl' primar,
cole prill1ara "prima vizita a tinerilor Insuratei la parin!ii sotiei dupa
nunti'i"), tertius pastrat In all(dr! "aeum doi ani " (adica "al treilea an
soeotit Inapoi de la eel curent"). Numai romana pastreazu pe antaneliS
124 125
ante + -aneus) > lntlli. In general, limbile roman,ice creat !l OI
pomind de la nllmerallli cardinal(; numai In romana noile crca\ L1
se realizeaza prin dllbla determinare a acestuia, cu articol poscsiv \,"1 1
articol hotiirat enclitic + -a (al doi/ea, al trei/ea etc.).
VerbuI. Sistemullatinesc cu patru conjugiiri s-a transmis majoriralil
limbilor roman ice (romana, italiana, franceza, provensala); el s-a
la trei tipuri In zonele laterale, In Peninsula Iberica (span iol:!
portughcza) 'in aromfma . Inca din latina vulgara granilele dintl".
conjugari nu erau respectate riguros; trecerile de la un tip flexionar 1:1
altul erau favorizate de asemanari formale (teme sau (iL'
conti nut (intre verbe Inrudite semantic). Cele mai productive erall
conjugarea I a IV -a (verbele nou create intrau, de obicei , In una dill
cele doua conjugari). Datorita acestei "aptitudini" a celor dou ii
conjugari au avut loc treceri de la 0 conjugare la alta, aproapl:
totdeauna de la conjugarea a II-a $i a III-a (jlorere > Jtorire). Treceri
de la 0 conjugare la alta s-au produs j'ntre verbele de conjugarea a lJ -a
a III-a, mai ales ca erau asemanari Intre diversele forme ak
conjugiiri (respondere > respondere, ridere > rlide; mai rare
sunt trecerile de la conjugarea a III-a la a II-a: cadere > cadere >
cadea). In romana procesul continua, numeroase verbe de conjugarea
a II-a au trecut la conjugarea a III-a: ramane, line, umple.
Ciit verbale, este de remarcat faptul ca la unek
verbe denominative de conjugarea I, la persoanele I -III singular III
plural apare -ez lat. -izo, sufix verbal de origine greaca, frecven ! III
latina vulgara): lucrez, lucrezi, lucreaza. La conjugarea a IV -a aparl'
-esc (vorbesc), care nu are valoare incoativa ca In lat. -sc-. La acesll'
forme , tipice romanei unor dialecte adiiugam faptu l
-i pentru persoana II singular este caracteristica romanci
italienei (canii , cantai, cantasi, can.tasesi; it. trovi, trovavi, trovasli ,
troverai) , spre deosebire de eelelalte Iimbi romanice, care,
piistrarii lui -s (vezi cele spuse despre plural), au -s ca de
persoana 11.
Dintre roate modurile conjunctivul, cunoscut sub
numele de subjonctiv, a suferit mari transformari In trecerea spn.:
Iimbile roman ice (In parte, aceste transformari se datoresc aparitiei In
Iimbile roman ice a unui nou mod, conditionalul, despre care am vorbi t
mai Inainte). Dintre diferitele timpuri ale conjul1lctivu1ui s-a transmis
limbilor romanice doar prezentul (conjunctivul imperfect, Inloeuit In
majoritatea contextelor de mai-mult-ca-perfect, nu mai era folosit decat
III puncte izo1ate ale Romaniei, iar perfectul a disparut aproape
complet). In locul formelor sintetice au aparut forme analitice.
('aracteristica pcntru romana este conjunctia sa lat. si), fiindca este
singura care constituie astazi un semn special al conjunctivului (in
celelaJte lirnbi romarucc conjunqiile care introduc cOl1jllnctivul - it.
("he, fr., sp ., ptg. que - pot fi urmate de indicativ, ca In vechea
romana, unde exista constructia co + indicativ).
In procesul de organizare a flexiunii verbale arc loc scbimbarea
valorii unor forme verbale prin trecerea de la un mod la altlll:
mai-mult-ca-perfectul conjunctiv este folosit numai In roman a pentru
mai-mult-ca-perfectul indieativ (lat. cantauissem > dintase; formele
ell -ra - cantasercl; ele au aparut prin analogie cu forme Ie de plural ale
perfectului simplu), infinitivul negativ devine imperativ negativ (nu
("([ma) , iar persoana a Ill-a plural indicativ prczent a verbului afi (.slint)
provine de la conjunctivul prezent (lat. sint). Se produc treceri de la
un timp la altlll; persoana a llI-a plural a perfectuJui simplu (cantara)
provine de la 0 forma de mai-mult-ea-perfeet latin (lat. cantarant).
Datorita unor fenomene fonetice (cMerea consoanelor finale,
Il1cbiderca timbrului vocalelor neaccentuate), des pre care va fi yorba
In capitolul de fonetica, se ajunge la omonimii Intre diferitele forme
verbale, Intre diferite persoane In cadrul timp sau la
pcrsoana apaninand unor moduri ori timpuri diferitc. Apar astfel
omonimii la imperfect mai-mult-ca-perfect intre persoanele I, III
singular plural (canta, respectiv cantase), la conditionalul prezent
sintetic, Intre persoanele I, II, III singular III plural, la indicativul
prezent 'intre persoana III singular pluralla conjugarea I (canta) , i'ntre
persoanele I singular III plural ale verbelor de conjugarea II, III, TV
(tac, cunosc, pier) .
S-au produs $i regularizari ale unor forme verbale: fecill, forma
veche etimologica (feci) , devinefacui.
In legatura Cll alte moduri ar fi de remareat:
Gerunziul are 0 singura forma, cea de prezent , pastrata din latina
fcelelalte Iimbi roman ice au doua forme, de prezent de perfect).
126 127
Supinul a numai In romana, avand forme identice e ll
ale participiului trecut , dar invariabile (In gen, numar caz)
precedate obligatoriu de 0 (de, l a, penlnl cobortil).
Infinitivul are 0 forma specifica numai In romana, unde finala _/"( '
a fost eliminata (manca, vedea, culege, veni). S-a pastrat In fOflm
lunga f010sitii ca substantiv (mclncure, vedere, clllegere, venire) sau, rar.
ca verb In formele in versate de cond i tional prezent (calltare-({s)
Infinitivullung are toate marcile care caracterizeaza substantivul : cal
numar, arti col (genul este feminin): dintare - cli nr()ri; ccllltarea _
cantarii - eanlarile - dintarilor.
Adverbul. Limbile roman ice creat, pe dii proprii , cu deosebiri
de la un idiom la altul, adverbe noi care fac ca sistemul adverbial sa Sl'
deosebeasca mult de cellatinesc. Cel mai des , In romana adverbul de
mod are 0 forma identica cu forma de masculin-neutru singular a
adjectivului corespunzator (trllmos, grell, ural), fenomen sporadic In
celelalte limbi romanice (it. chiaro, fr. clair, sp. claro), care arat:!
conservatorismul Iimbii romane (excep\ie reprezinta adjectivulln -esc:
romtlll esc, dar romclneste) . Unele adverbe roman ice au terminatii care
nu sunt totdeauna etimologice (rom. -a: aicea, atuncea; -re: a.\ijdere(a),
pllrure(a); cf. ptg . alhl/res). Ca 0 inovatie romani di, aparuta Indi III
latina vulgara , este reorganizarea microsistemului adverbului de mod
cu continuatorii lat. sic: rom . asa lat. eccum sic), it. , fr.. sp. si. ptg.
sim. Romana nu are forma\ii analizabile (cf. altminteri) cu sufixul
-mente, caracteristice pentru celelalte limbi romanice (it. certamenle,
fr. certainemelll, sp. ciertwnenle , ptg. cerlamenle).
Prepozitii. In latina vulgara, folosirea prepozi\iilor capata 0 mare
extindere; se apeleaza la prepozi\ii In situatii pentru care In latina
cJasica nu se foloseau (ad preceda nume propri i In acuzativ dependente
de verbe de ad Alburnum). Rolul lor a devenit mai
,important odaUi cu disparitia flexiunii nominale, exprimarea relatiilo
r
dintre termenii unui context fiind preluata de prepozitii de topica.
Datorita acestei extinderi se produc modificari In sistemul prepozitional
apar 0 serie de transformari semantice. lmportanta este tendin\a de
simplificare a sistemului prepozitionai: unele prepozitii dispar, altel e
pierd unele nuante semantice. S-au pastrat In limbile roman ice numai
illmatate din prepozi\iile foarte pu\ine fiind panromanice (ad,
("{UI1 , de , ill, per) . Cateva noi romanice provin din adverbe
(Iat.longo > rom. lal/gel , it.lllngo) foarte multe sunt noi compuse (Iat.
,It, + post> rom.'dupd, fr. depllis). Procedeul compunerii a fost viu
pc teren romanic (rom. de la, de pe, p(/mlla). Au fost uncle Impru-
1I1uturi din alte limbi romanice: fie i simple (contra, gra(ie) ,
lie prepozi\ionale (eu condi(ia, eLI exceptia).
Felul cum s-a transmi s sistcmul conjunqiilor este prezentat mai jos,
ill capitolul de sintaxa.
Fapte inexistente sau mai putin frecvente In aIte limbi romanice.
Am vl'izut mai sus ca, de multe ori, romana prezinta 0 serie de arhaisme,
dar inova\ ii , care au dus la apari\ia unor forme inexistente In celclalte
limbi romanicc . Dintrc inovatii amintim: fle xiunca nominala cu
articolul hotarat (omul - onwllti - omule) , plurale tipice In -Ie, -lIri ,
superlativul relativ - eel lIlai blln, forme de pronume specifice fmi , ifi,
dci/1sul , numeralul ordinal (al doilea) , conjunctia sa, marca specifica a
conjunctivului, cu a,\" forme ale auxiliarului avea diferite
de cele ale vcrbului cu sens lexical plin (a / are, am / avem, ali I aveti) ,
sufixe verbale noi ( -ez.). Alteori aceste au dus la apari(ia unor
catcgorii noi , spccifice 1i1l1bii romane (articolul posesiv, articolul
demonstrati v, prezumtivul ).
Articolul posesiv (ai, a, ai, ale cu forma de geniti v plural alor)
provine din lat. ad + illll. Acest articol intra In componen!a pronu1l1elui
posesiv a numeralului ordinal, Intrebuin\ari In care In cclelalte limbi
roman ice Ii corcspunde articolul hotarat (al t(i ll , al doilea: it. ilIIlO , fr.
Ie second, sp. el fUyo) . Insotqte In anumite condi\Li sintactice
genitivul substantivului al pronumelui (rara echivalent In celelalte
limbi romanice): acesl nepal al //l amei, acest nepol alilli; fr. ee neveu
de ma mere, sp. esl e sobrino de lI1i madre.
Articolul demonstrativ (eel , eea, cei, cele cu forme de genitiv-dativ
celui, cel ei, cel or) provine din lat. ecce +" iflll, ca $i pronumele
adjectivul demonstrativ (acel, acea) de care s-a diferen\iat prin
afereza, caderea lui ([ ini\,ial , probabilln secolul al XVI-lea. Articolul
de1l1onstrativ Leaga un substantiv articulat cu articolul hotarilt sau un
128
129
nume propriu cu un determinant adjectival (omul eel bun, Stefan cd
Mare), se pentru substantivizarea adjectivului a numeralu llll
(cei buni, cei Irei)!)i a constructiilor In genitiv eu prepozitii (eel III
taWlui, eel de aici) intra In componenta formelor de superlativ rel ali,
i'
(eel mai bun, eel mai hine). La fel ca In cazul atti colului posesiv, III
acest caz, celelalte lirnbi roman ice au ea echivalent al articol ullil
demonstrativ articolul hoti:irat (it. i Ire, sp. los dos, fro Pepillle Brl'/
sp. el mas hermoso), dar un pronume demonstrativ (it. quelle de /III
padre, fr. celui de mall pere, sp. aquel de /IIi padre). TipuJ omul eel hlll/
nu are echivalent romanic.
Prezumtivul. Romana are, spre deosebire de celelalte limbi roma
nice, un al cincilea mod personal (prezumtivui), care apare ea valoarl'
modalii In alte lilllbi roman icc (itali ana), unde nu arc Insa forllll'
specificc. III romana are doua timpuri: prezent (format din auxiliarul
(/ fi la viitor, conjunctivul prezent ori conditionalul prezent + gerunziu l
verbului cu sens lexical pi in: va}; mirosilld, sa}i -, ar}i -) petf ec!
identic cu viitorul anterior (vafi mirosit) sau cu conjunctivul perfeci
conditionalul perfect. Ambele timpuri sunt eompuse.
Cumulul de marti. Lilllba romana arc tendin(.a de acumulare a m,li
multor mijloace pentru marcarea unei calegorii gramaticale, prill
folosirea unor alternante fonetice In terna (In radacina cuvantului) . 1
unor afixe (tcrmina\ii) gramaticaie. Astfel,jhIIlWS, masculin singu lal
darfrumoasa , feminin singular, se deosebcsc nu numai prin terminalil.:
(zero - cl), ci prill alternanta () / O{[. Tot alhasln! singular
de pluralul alba.wi prin terminatie u - i prin alternan(:t
s / .\,. La vdn(1( - vine!i , avem patru mijloace pentru a face deosebirea
dintrc singular plural: alternan\e\e ii / i, 0 / e, 1/ t. zero / i.
Alternantele fonetice. Intr-o seric de forme , alternantele se datoresl
difercntclor originare de accent din flcxiunea latina, care au prod us III
romana modificarea limbrului vocalic: e / i (villu - venim), 0 / II (m or
- I11l1ril11 , sorci - surari). in altele, alternantele vocalice sunt datoratc
influentei vocalei urmatoare, despre care voi vorbi In capitolul
fonetici1: e / en (seara - seri , sec(u) - ,\('({cel) , 0 / ()(l (po(lrtc1 - porti o
joe - jO(lCa). AlternanteJe consonantice sunt, in general, la
130
h'lIlei sunt datorate aqiunii palatalizante a lui i flexionar: t / ((laM
la(i, scot -sco(i) , d / z(crud - eruzi, vdd - vezi, c / c(sac - saci,
lIIi(' - mici, - pled) , g / if (fag - fagi, aleg - alegi) , s / s (urs
ur.yi , jrumos - c()s - co.yi), .Ie / ,yt (musca - crese
- ere,yte), .It / st (aeest - ace,)ti, gust - gusti - gusto), ,yc /
(1II1ISe - - Andrci Avram a atras recent atentia asupra
lIl'cesitatii ierarhizarii fonologice din punetul de vedere
:11 randamentului lor functional, facand distinctia dintre
allxiliare (num ite morfoncmc auxitiare de S. cclelalte
Illlillile de Avram independente . In timp cc alternanta 0([ / 0 Ulnare-
I/ori) este totdeauna auxiliara In limba Iiterara dintre singular
plural cste Hicuta prin desinente), alternanp c / ccste auxiliara
!\'({C(l-vaei) independenla (sac - .wci), fiind folosita ca semn
distinctiv In abscnta unor desinente.
Evolutie internasau influenta externa? Uncle deoscbiri fata de
latina au fost cxplicate ca rezuJtate fic alc unor evolu\ii interne, fie ale
lInor intlucntc exlcrne, de obicci vechi slave (rcamintcsc ca vechea
slava are, III romana , rolul elcmcntului germanic din limbile roman ice
occidcntale, dcci reprczinUi ccca ce sc supcrstrat) . Exemplul
tipic este pastrarea genului neutru la substantive. Numai limba romana
are 0 astfe! dc categoric, de felul lui smtlJl. - sc([une sau timp -
till/puri. Recent acest fcnomen a fost explicat (1. Fischer) ca 0 rcorga-
ni zarc petrccuta 'in latina tarl.ic care a avut loc In partCH oriental a a
Romaniei (unne ale unci stari de f:Jptc ascmanatoare cu cea din rornana
cxisla in vechca ilalialla In sarda) . Nu eslc dcci nevoie sa se apcJel.c
la influcnta siava.
influente slave i-a fost atribuita de multi
aparitia frecvcnta a formei reflcxi ve la uncl e vcrbc cu forma acti va In
latina (a se ruga. (/ se jl/ca) , considcrata chiar ca 0 dovadit de trecerc
a lalinei printr-o s(['[[clUra mentis "slavii". Fenomenul nu este
caracteristie numai rom5nei, ci este 0 tendinta populara existcnta 'in
alte idiomuri rornanice: estc free vent In spaniol a americana In
franccza populara (s'aigrir, se croupir pentru aigrir, crotlpir) , a$a cum
au 1. Lope Blanch, respectiv 1. Vendryes. E. Vrabie considera
cxplieatia prin slava din romfma ca"a case exageration".
131
Exista trasaturi gramaticale care apropie limba romana de limbi di ll
Peninsula Balcanica. (bulgara, albaneza): postpunerea articol lllil l
hotarat (am vazut mai inainte ca, in limbile surori, articolul hotarat
antepus), formarea numeralelor cardinale compuse de tip unsprez(,("
doisprezece pan a la nouasprezece cele care denumesc
(douazeci . treizeci ... l1olulzeci). Pentru primul dintre aceste fenom clh
- postpunerea articolului hotan1t (casa , calul) - s-a propus I I
t:xplicatie interna (AI. Graur invodi pozitia adjectivului determinanll
Cit numeralele de tipul unsprezece, estc de observat ca ele SlIlll
formale din elcmente dar Jura 0 construqie nealestata 'in lalilid
ltnus super decem "unul peste zece" , 1n care spre lat. super) are 1111
sens inexistent 'i n romana actuala . Se considera, de obieei, ca acc'-Il'
construqii au avut ca model construqii din alte limbi (veche slav:!
substrat). In ultimul timp se presupune, pentru construqiile respect iw
ca au putut sa apara fie independcnt de situaria din alte Iimbi, fi e CI
rezultat al transpunerii in latina a unei construqii similare din subslr;11
adica din limba traco-daca (Gr. r. Fischer). Prima ipoteza , ll t '
ca punct de plccare sistemul crcstarii pe raboj: II se noteaza facan u ()
crcstatura deasupra primelor zecc (se ca pastoritul a fost ocupa!i ;1
dc baza a populatiilor romanice din regiunile noastre, ceea ce facl'
verosimila ipoteza cxtinderii construqiei la populatiile invecinate) . 1\
doua ipotcza, care prcsupune transpuncrea din limba traco-dadi a uncI
constructii similare, nu are nicio dovada materiala, nu e::. lt:
ncvcrosimila; daca admitem accasta ipote/,a, fenomenul ar trebui datul
in prima parte a perioadei romane, 'in epoea bilingvismului daco-roman.
ar trebui restruns la zonele rurale, fiindcii centrcle urbane, supusc
nu puteau ignora sistemullatin traditional de numarare. Cea mai
raspandil8. expIica!ie este cea a modelului ILiat din vechea slava.
Alte fapte romanesti inexistente in limbile romanice. Am pre-
zentat pana acum particularitatile morfologice ale romanei expuse 'ill
cele mai multe dintt'e lucrarile anterioare. In timpul din urma au apal'ul
Insa 0 serie de contributii, mai ales ale unoI' straini, care
cvidentiazi:i aIte trasaturi ale limbii noastre. Dintrc aceste contributii
mentionez articolul recent (1996) allui Hans-Martin Gauger, Les parti-
(ularites de la langue roumaine, care prczintii 0 serie de trasaturi inexis-
tente'in celelalte limbi roman ice . Pc Llnele dintre ele Ie-am prczcntat mai
'.lIS. Le reproduc pe celie pe care nu Ie-am discutat, Intr-o simpla
"lIumerare, Tara a stabili 0 ierarhizare a lor procedeaza, de altfe!,
II .- M. Gauger):
- absen!a obligatorie a articolului hoUirat dupa prcpozirie (pentru
"liSa), cu exceptia prepozitiei cu (CLl trenulj sau daca. substantivul este
IIrmat de un determinant (pentru casa universiturilor) ori este un
"lIbstantiv personal (pentru tata);
- folosirea articolului hotiirat la numele de Bucure,Jti:
lIucurestiul, Paris: PariSlll;
- obligatorie a articolului hotarat la numele de locuri
l'llmpuse: Vatra-Dornei; aceste nume se deelina:
Vetrei-Dornei:
- posibilitatea intercaliirii unui adjectiv 'in grupul nominal
substantiv + prepozitie + substantiv: un satfrumos de munte;
- genitivul dativul, care nu se deosebesc din punet de vedere
formal, sunt diferentiate prin topica: am dat cartea elevului "j'ai donne
Ie livre de I' eleve", "j' ai donne Ie livre aI' elevc", dar am dat elevului
mrtea "j'ai donne Ie livre aI'eleve";
- existenta unor forme speciale pentru genitivul dativul nume-
lor proprii de persoane (casa barbatului , dar casa lui Ion);
- substantivizarea cuvantului pentru "suta": 0 sulCi, doua sute
eu articolul hotarat: suta , genitiv-dativ sutei;
- Intrebuinrarea obligatorie a unei prepozirii (de) 'intre numeral
substantiv de la 20 In sus, afara de cazurile In care ultima parte din
numeral ul compus este unu I dintre numeralele \-19: 0 suta de zile. 0
suta douaz.eci Si unu de studell(i, dar 0 sulCi una zile, 0 suta
lloliCisprezece studen(i;
- exprimarea ideii de"a vorbi intr-o anumita masura 0 limba" prin
adverb (a vorbi romane.yte). Gauger considera ea acest fel de a
exprima conceptul respectiv este mai "coreet" decat In alte limbi (parler
franrais. to speak French) ca procedeul corespunde tipului latin
grec) laline loqui . Romana moderna poate folosi tipul a vorbi
franceza, existent 'in alte limbi romanice;
- Inlocuirea posibila a pronumelui (adjeetivului) posesiv (chiar il
in general) prin pronume!e personal reflexiv In dativ: un
strain care ne fnvata limba, (i-a venitfratele, ,Ji-a vandut calul;
133
132
- existenta a doua grade la pronumele de dumneata kil
genitiv-dativ caracteristic dumitale) dumneavaastrcl. NUIll :11
portugheza are doua fonne (voce, Vossa Excelencia), dar situu\ia nu l' ,11
la fel ca In ramana;
- existenla a doua posiblitali de exprimare a posesiei la perSO'I!1. 1
a III-a singular: capillll sau (sexul posesorului nu este indicat). d:1I
capilullui (ei); cf. fr. sa maison, it. sua casa;
- a doua pozilii a doua forme pentru adjecti\ II I
pronominal demonstrativ: acesl film mi-a ph/cut, filmul aCf's{(l 1111 II
placut (cf. fr. ce film, sp. esta pelfeula) ;
- folosirea a trei paradigme diferite la verbul a vrea: lexica!.!
(vreau, vrei, vrea, vrem, vreri, vor), verb auxiliar (voi, vei, va, vom, veIl
vor). forma abreviata de auxiliar (ai. ei, 0, oIII , eli, or), ultima fii nd
populara;
- substituirea (In compara\ie cu celeIalte limbi romanice) ;1
infinitivului prin:
a) participiul trecut precedat de de (=supin): bun de b(7ut (fr. bOil (,
boire, sp. buena para beber);
b) gerunziu: aud strigund (fr./elLtends crier);
- a trei forme pentru persoana a III-a singular indicativ
prezent de la verbul afi: este. e, -; (unde-i mormuntullui Stefan eel
Mare) .
Fapte imprumutate. Existii In romana ciiteva fapte care all [0"
atribuite unor straine; cle ocupa InSa, In general, 0
pcriferica. De semnalat modificari In structura semantica a uno!"
prcpozilii sau locu\iuni conjunqiol1ule, carc au la baza asemanare:J
funC(ional5 a prepozi\iilor conjunqiilor din romana din limbilc ell
care ea a intrat In contact. Astfel, sp re deosebire de celelalte li mhi
romanice, .Ipre lat. super) are sensu I de direqie, explicat ca ()
influenta slava sau autohtona (W . Meyer Lubke) sau doar slava (AI.
Niculescu). ln situalie asemanatoare sunt prepoziliile aSl/pm (a areo
eheia asupra sa), III ((/ se de!;hiza in profesor) care au c5patat sensu I
fr. sur, respectiv en, In vorbirea oamenilor instrui(i.
Nu Jipsesc nici prepoziliile imprulllutatc de romana: unele erall
folosite in limba traducerilor din slavona au disparut (bez, na, of, {lO .
2a), altele, neologice, provin din limbile romanice sau din latina, fiind
IIllprumutate incepand din secolul al XIX-lea: a (trei saci a cinci
ki/ograme fiecare), contra, per (da 30 de lei per kilo), supra 'in limbajul
Illatematicienilor, via (adresat lui via sora mea) . Mioara Avram, ITItr-un
:1I1.icol cOllsacrat acestor Impmmuturi, subliniaza di uzullor este limitat ,
liind situate la periferia limbii comune (exceplie face contra, admi,s in
londul principal lexical de AI. Graur). Sunt prepozitii care caracteri-
I.caza varietati funqionale de tipul limbaju1lui tehnic
SINTAXA
Se afirma, de obicei, ca sintaxa este un sistem mai rigid dec[iI
cel morfologic. Aceasta constatare oglindirea In felul CUII I
s-a transmis s-a reorganizat inventarul de conjunqii carv
exprimau diferiteIe raporturi sintactice semantice de coordonare
subordonare. In aceasta reorganizare s-au pierdut numeroase conjunqii
din latina clasica, dovedindu-se de prisos pentru nevoile de comunicarc
ale vorbitorilor cu 0 viata social-economidi intelectuala reduse 1; 1
strictul necesar, cum erau ele In epoca latinei tarzii. Acest proces
de reducere a inventarului de conjunqii se Incardreaza in ceea ce s-a
petrecut In domeniullexicului In general, unde 0 serie de sinonime all
di sparut (In cazul de fata, au disparut conjunctiile care Indeplineau
funqii mai mult sau mai putin identice). se ex plica de ce limbi lc
roman ice au un numar foarte mic de conjunqii din latina.
Dupa constituirea limbilor romanice s-au creat, prin mijloace proprii,
conjunqii noi cu elemente de origine latina, menite sa satisfaca nevoil c
de comunicare mai complexe.
Elemente eonjunetionale panromanice. Pentru exprimarea celor
patru raporturi de coordonare (copulativa, di sjunctiva, adversativa
conclusiva) se pastreaza la nivelul Intregii Romanii doar doua
conjunqii copulative et (v. rom . e, it. , ptg. e, fr. et, sp. y), cu valoare
pozitiva, nee, neeque (rom. niei , it. ne, fr., sp. ni, ptg. nem), cu valoare
negativa, 0 singura conjunqie disjunctiva aut (v. rom. reg. au, it.,
cat., sp. 0, fr., ptg . ou). Nu s-a pastrat nicio conjunqie adversativa care
sa fie panromanici'i .
o similara exista in cazul diverselor raporturi de
\lIbordonare. In latina existau multe de acest tip, dintre care
dteva (cum, quod, LIt) aveau mai multe valori . Cele mai multe pierd
Inen dispar In trecerea de la latina la limbile romanice. S-au pastrat
III toate limbile roman ice doarquando (rom. eand, it., ptg. quando, fr.
'II/and , sp. cuando) quomodo (rom. cum, v. it. como> it. come, fr.
("(Imme, sp., ptg. como). La acestea doua poate fi adaugata si, de
ascmenea panromanici1 (rom. sa, it., ptg. se, fr., sp. si), dar care are In
romana mai multe decat In celelalte limbi romanice, unde
continua sa introduca circumstantiale conditionale.
Elemente eonjunetionale eu 0 raspandire Iimitata. Pe langa
aceste conjunqii panromanice, s-au pastrat alte conjunqii cu 0
nlspandire limitata mai ales, au fost folosite cu valoare de conjunqie
alte parti de vorbire, mai ales adverbe. In domeniul coordonarii remar-
dim: rom. < lat. sic (copulativa), rom. sau lat. sic + aut) ori,
ue origine latina, dar neclara, ambele fiind disjunctive. In toate
Iimbile romanice, cu romanei, adverbul latinesc magis
cvolueaza de la sensul "mai degraba" la "dar", devenind conjunqie
lipici1 pentru coordonarea adversativa (it. ma, fr. mais, sp., ptg. mas);
valoare adversativa au in Iimbile romanice lat. per hoc,
' por hoc (it.pero, sp., ptg.pero) carora Ie corespund In romana dar ,
iar, amandoua dar avand 0 etimologie necIara, fnsa lat.
ipsa) , ei, din pronumele ee. Cu valoare de conclusiva este
folosit In unele limbi romanice lat. dune (it. dunque, fr. done)
ablativullatinesc loco (v. it. loco, sp. luego, ptg. loco). In romana deei
este 0 proprie. La acest inventar ar putea fi adaugat, pentru
exprimarea raportului de coordonare disjunctivi'i, 0 creatie proprie
tuturor limbilor romanice, care de la conjunctivul verbului "a
fi" (rom.jie ... jie, it. sia ... sia, fr. soit ... soit, sp. sea ... sea).
Yn domeniul subordonarii, dintre conjunqiile cu 0 raspandire mai
Iimitata in Romania se quia (rom., V. it., v. sp., V. ptg. ea)
quod (rom. ca, dial. it. merid. ko) pentru a introduce completiva directii .
Dintre celelalte amintim: quam (rom., d. it. sept., V. sp., V. ptg. ea),
quantus (rom. cat). Romana are cel mai bogat mai original inventar
de conjunqii subordonatoare, simple compuse: pe langa cele
din latina, romana a creat multe conjunqii (caei, daea, dqi, pana < lat.
137
136
paelle +ad} locutiuniconjunqionale,mai numeroase mai van;:I ,
deditin celelaItelimbi romanice(mcicar cd, chiar dacd, pentru co. rill /
moment ce, atunci cand). Cele mai multe dintre aceste conjul lIlll
compuse sau locu!iuni conjunqionale au aparut pentru exprim:lll ,
raporturilorde subordonare.Este importantdeprecizatdicleapal'11 1. 11
ales 'in scrieri literare, vorbirea populara continuand sa exprilill
raporturile sintactice cu ajutorul conjunqiilorcurente,intr-o fra/" II'
care predominacoordonarea.Incepanddin secolulal XVII-lea,od;11 I
cu traducerileliterare,dintrecarese Cazania lui Varlaalll ',f
Noul Testament de la Balgrad,texte raspandite'in toate regiunil c eI .
limba romana,fraza cu numeroasesubordonateia amploare.I.G hL'I I"
a aratat cum 0 serie de construqii sintactice aparute 'in secolul .11
XVI-lea - uneledatoritaunor modelestraine,alteleca urmareaunlll
manierism sintacticceopunealimbascrisalimbii vorbite _ disparI I I
perioada J830-1881,candse precizeazaprofilul modern al sinta.xl' l
romanei literare,determinatde doi factori (infllJen!a limbii vorbite ,0,, 1
modelul oferitde structurasintacticaalimbilorromanice,cu deosebin:
asintaxeifranceze).AsisHimastfel la 0 reromanizarealimbii romanl'.
proces ce corespunde perfect la ceea ce s-a intiimplat in cazul
vocabularului al formarii cuvintelor.
Inovatii romanice.Existadouaparticularita!isintacticeprin can:
limhile romanice sedeosebescde latina: exprimareacomplementului
direct reluareaprin pronumcpersonalacomplementuluinecircum.
stan!ial (directsau indirect).
Complementuldirectestefunqiaspecificaacazului acuzativ SL'
In general,fara prepozitie.In unelelimbi romanice,dintn:
carese romana spaniola,complementuldirect poateave"
omardiprepozitionala(pe In romana,a in idiomuri iberoromanice
In sarda)in anumitecondi!iisemantice,deobiceiin cazul numelorde
persoana (rom. 0 wId pe mama, fl wid pe Petru, sard. abbo bis-to (I
mamilla, sp. he visto a Pedro, ptg. vi-o a ele lUi. prar
a
).
Punerea in relief a complementului (direct sau indirect) prin
reluare sau anticipare printr-un pronume face apari!iaIn latina; In
latinatfu-zie,sporadic,numeleputeafireluatprintr-unpronume.Pentru
majoritatea limbilorromanice areorigineaIn latina este
directlegatde dezvoltarea,In latina vulgara,aunui complementdirect
138
p!cpozirional cu lat. ad (sard. ,it.,cat.,sp.,ptg.a). procesare
11ll' mai Ulrziu In epoea romanica, dar eu prepozi\ii distincte
!lIdependentde la 0 regiune laalta(rom.pe) . Fenomenulesteinsamai
I;lspfmditIn Iimbi)e iberoromanice In romana(rom.i-am wlz. ut pe ei,
t! vad pe Ion, sp. a m( me vieron , 110 10 veo a Pedro - complement
direct - sau lie ti se cllville totld, i-au dC/t copiiuiui, sp. a mi me Rusta
II/cis el otro - complementindirect).
Concordanta timpurilor. Una dintre trasaturile importante ale
sinlaxei esteconcordanlatimpurilor(consecutio temporwn),
l'unoscuta sub numcledecoresponden\atimpurilor.Este yorbade un
mmplex dereguli carestabilea0 anumitaconformitatetemporala
modala)Intrepredicatul propoziliilorcaresuntin relatie(decoordonare
sau de subordonare)intreele. Aceasla trasatura slintacticii,respectata
rnai rigurosIn lalinaIiterara aplicatacu mai pu\inastricteteIn latina
vorbita,continuasase manifeste,dqinu totdeauna destrict, in
limbilc romanice. Pe de altil parte, limbile romanice au introdus
clementenoi,datoritiiIn primul rand aparitieiunorforme necunoscute
inainte (conditionalul, tjmpurile compuse, in franceza timpurile
supracompuse). Singura limba romanica In care corespondenta
limpurilor este relativ libcra este romana, timpul regentei avand 0
influenta mai redusaasupratimpuluipropozilieidependente.Aceasta
libertate aconcordantei timpuriloreste mai evidentacandestc yorba
de conjunetiv. In romana, unde conjunctivul are doar doua limpuri,
corcspondcntele verbale sunt simple: verbul regent este urmat de
prezentulconjunelivuluipentru redarearaportuluidesimultaneitate-
posterioritale deperfectulconjunctivuluipentru redareaanterioritatii,
oricare ar fi limpul ulilizat(vreau / a.lft vrut sa citesc aceastij carte,
lUI .)tiu / .)tiwn sajijdcut greseli) . Ele sunt deci mai simpIe decat In
latina decatIn celclalteIimbi romanice,undeconjunctivularc patru
sau timpuri.Prin aceasta partieularitate a ei,romana prezinta 0
fraza mai libera,mai simpJi:i, cum au toatelimbileIn carecaracleruJ
vorbit ,oral ,predomina.
Topica.O transformareimportantaIn trecereade la latinala limbile
romanicc a avut topica,adiea ordinca euvintelor. In latina ea se
caracteriza printr-o mare libertate, flexiunea nominala avand un rol
139
important In indicarea relatiilor dintre termenii "11111 11
(desinentele marcau rolul cuvintelor In fraza) . Este c1asic exempl ll l , It
se da pentru a ilustra aceasta particularitate a latinei: "Petru h; II , ' I
Paul" se putea spune, tadi ca Intelesul general sa se schimbe pre,1/l ll ill
In feluri : Petrus Pau/um caedit, Petrus caedit Paulum, PIIII III/
ll
Petrus caedit, Paillum caedit Petrus, caedit Petrus Paulum, 1'111 , 111
Paulum Petrus. In latina vorbita se dezvolta tendinta, ate, l;iI:', III
inscript
ii
texte tarzii, spre tipul de topid! subieci III'
dicat-obiect , preferata de limbile roman ice . Aceasta ordine estc 11 1'11
roasa In franceza , unde topica are rol sintactic In construqii de Id lll
Paul frappe Pierre unde schimbarea topicii Inseamna schimo.1I 1 I
funqiei sintactice (Pierre devine subiect, iar PauL obiect). In rol11 ;II I,1
la tel ca In restullimbilor romanice, topica este relativ libera, adic,l lI ll ,
fixa (ca In franceza), dar nici absolut libera. Mioara Avram sintetizc lI,)
aceasta caracteristica a romanei. Pe de 0 parte, se poate Consl"!.1
preferinta pentru 0 anumita topica, cea existenta In celelalte li " IIII
romanice, iar pe de alta, In unele situatii (putine speciale) topica : II L'
caracter fix (ex.: locul unor pronume neaccentuate _ ma striga, 11/ /I
strigat - sau al propozitiilor consecutive, totdeauna dupa regenla /111
- ea se sim(ea asa de proasta fndit se temea sa-i vorbeasca). Cele m"j
multe parti de propozitie tipuri de propozitii coordonate
subordonate cunosc doua topici: antepunerea sau postpunerea fata de
termenul de referinta; una este cea cealalta e considercll:1
subiectiva, afectiva sau expresiva. Relativa libertate a topicii III
propozitie se explica prin caracterul flexiunii (mai ales nominale)
implicit al acordului, cu folosirea lui pe ca marca a acuzativul ui
complement direct cu fenomenul dubliirii complementului direct ::. i
indirect prin forme neaccentuate ale pronumelui personal. Catev<t
exemple: In totalitatea Iimbilor romanice In cazul adjectivului atribUI
topica predominanta este substantiv + adjectiv (cartea frumoasa),
antepunerea adjecti vului fiind emfatica. Romana pastreazii pentru
adjectivul posesiv topica de encliza (casa mea), la fel ca In latina (!rater
meus),ln timp ce In alte Iimbi romanice adjectivul posesiv preceda In
general substantivul (it. La mia casa, sp. mi hermano, ptg. a minha
amiga, dar La casa mia sau sp. el hermano mlo); In franceza este
obligatorie topica posesiv + substantiv (ma maison).
la asupra felului cum s-a transmis
II II:IX(\ latina limbilor romanice (deci romanei), constatam ca -Tn
, II Ida parerii admise, conform carcia sintaxa este, dupa lexic,
' 1llIlpartimentul cell11ai permeabil al unei limbi, cel mai deschis unor
straine - structura latineasdi s-a pastrat In tot ce a avut esen-
11,11 sau a suferit unele restructurari pomind de la materialul existent.
Fapte imprumutate. Imprumutul de conjunqii este un fapt rar;
IIl gurul exemplu din limba actualii este or fr. or), folosita Tn vorbirea
I't'I'soanelor cultivate. Cat conjunqia i de origine slavona din
Il'Xlcle vechi traduse, ea a disparut (atat i , dlt prepoziliile
.Iave menlionate de fclullui bez., ot, au funqionat alaturi de respectiv
'''rr1, de, din latina, au avut 0 distribulie Iimitata la anumite
Inrmule IntrebLlinlate In stillli administrativ. Acest fapt explica
,'Iiminarea lor 1Iiterioara odata cu modernizarea stilului respectiv).
In ordine de idei pot fi semnalate anumite construqii
,illlactice explicate prin contactul romanei cu alte limbi. aceste
mnstruqii sLlnt periferice au disparut Tn cpoca moderna.ln diverse
('poci ale istoriei limbii romilne literare apare construqia CLI dativ in
locul acuzativului complement direct sau Tn locul altor construqii
prcpozi(ionale. Aceasta particularitate aparc In textelc traduse In
sccolul al XVI-lea a fost explicaW de Ov. Densusianu prin influcnla
slava (apropia(i-vd lui Dumnezell, Tn loc de apropiu(i-vd de Dumnezeu)
sau maghiara ({/ cru(a Illi pentru a-L crura). Exista In lilllba moderna,
izolat. astfel de construqii au fost explicate prin influenta latina,
germanica sau romanica.lntr-lIn articol consacrat unor particlllariti1li
sintactice Mioara Avram prezinta In plus absenta
negaliei dubie , adica folosirea unui verb afirmativ aflat pe langa
pronllme sau adverbe negative ca nimeni , nimic, niciodatd (nimeni sa
io.lajlamand) , considerata, In general, Tn lingvistica romaneasdi tot ca
rezultat al unei influente: slava, pentru secolul al XVI-lea, latina,
italiana sau german a pentru secolele al XVII-lea al XVIII-lea. Cf.lnsa
constructii similare Tn italiana (nessllno parla con me) spanioli:i (nadie
Ie dijo La verdad), cu suprimarea it. non , respectiv sp. no, cfmd verbul
estc precedat de un alt element negativ (pronume sau adverb).
In cele mai frecvente cazuri de influenla strainil se Intalnesc
In topica. In vechea romana exista inversiuni di slocari artificiale ale
140
141
unor forme compuse sau ale unoI' grupuri de cuvinte, care se expli l .1
prin copierea unor modele slave sau grece5ti (n-Gulllai /I/(t'li/il
dedit tine/ost? - D. Cantemir, se In sac fmbrdccl). Aceste disl (JI.. ;11 1
au dispiirut odata cu modernizarea frazei romilnqti . .
Prin Imprumutarea unor sau conjunqii salt datol il ,1
semantice a unor elemente de relalie, ca lIrmare a infl uClll l' 1
straine, poate avea loc 0 scaderc a frecventei unor prepozi\ii sau <..'1111
junqii veehi, sinonime sau concurente ale noilor Imprumul ;i! ,
(de ex. contra a dus la slabirea frecven\ei lui fmpolriva. care nu a 111.11
fost folosit In anumite contexte). In aceea5i ordine de idei ar pul ea II
semnalatii. pentru romanii, Inlocuirea infinitivullli prin conjuncti v III
fraze ea vrealt sa dorm , fenomen ex istent In alte limbi balcail icl'
explicat prin inlluen\a greaca. Trebuie precizat di infinitivul n-a fO\ 1
eliminat din toate construqiilc (dupa a pUleo: pot "Ieco) , deci este vorl);1
doar de 0 a frccvcn\ei conjllnctivului; de altfel fenomc nul lill
cste general In romiina, graiurilc din nord-vcstul \arii -
- prefera astazi vecbea conslruqie Cll infi nili\
(Magdalena VlIlpe). Inlocuirea infinitivului prin eonjuncti v este cu al ai
mai interesanta cu cat Incepiind din secolul al XIX-lea, sub inlluel1!.1
limbii franceze, infinitivul a Inceput sa fie folosit din nou In const ruq li
In care nu mai aparca (spre a cllnta In loc de co .I'd clinte).
In concluzie, ccle ciiteva fapte sin tact ice (Mio;lr;1
A vram) nu au modificat structura latillcasca a sintaxei
Caracterul romanic HI acesteia a fost chiar IIlti:irit sub infillen\<l li mbii
franccze, care a eliminat uncle modele striiine, existente mai ales III
limba textelor traduse.
FONETICA$1 FONOLOGIA
Consideratiigenerale.Nicio limba romanica nu este idenli di din
punet de vedere fonetic cu latina. Pe de alta parte, niciun euvant latinesc
IllI s-a men\inut In toate limbile romanice Tara sa sufen.: vreo modilleare
fonnalii, cel pu\in Intr-una dintre limbi. Afirma(ia este valabilii chiar
Intr-un caz ca al cuviintului latinesc Ill , care se scrie la fel In toate
Iimbile romanice, dar se pronun\a ltii]ln franceza (In cclelalte limbi,
printrc care romana, continua sa se tu ca In latina). Uneori
schimbarile sunt mici , alteori mai cvidcnte. Anumite modificari
privese un numar mai marc de cawri, carc se giisese In toate limbile
romanice sau numai In eateva, Acestc schimbari eorespund, de cele mai
multe ori, unor tendin\e ce apar Inca In latina popul ara . Dintrc
deoscbi rile fata de latina ex istente In vocalismul tuturor limbilor
roman ice amintim doar una: vocalele nu se mai disting prin lungime,
dcci prin cantitate vocalica, ci prin caracterullor Inchis sau deschis . De
exemplu, In latina clasica levis pronun\at cu un e scurt insemna
iar levis pronun\at cu un e lung Insenma "neted". In latina populara e
scurt s-a pronun\at mai deschi s decat e lung, care s-a pronuntat inchis.
Astfel, vechiul peri(.\) prolluntat peri "tu pieri" se opunca lui .,peri "
lat. "Iri , pluralul lui pirus "par (pom)"). Ulterior, In limbile
romaniee unele vocale au suferit diverse transforrnari; de obicei, atunci
cand erau accentuate, s-au transformat In diftongi, astfel cii lat. heri,
pronun\at In latin a c1asica eu e scurt apoi cu e deschis, a ajuns la ieri
In romana la hier In franceza. Tot peri lat. peri.\') se
deosebese azi prin (tu) pieri peri, deci printr-un diftong 0 voeal5:
143
tine, pronumele ce provine din tene se de (ine < tiene < lUI
tenet.
Si consoanele au suferit modificari. Mai important de semnalat e:-o t(
faptul ca in Iimbile romanice au aparut 0 serie de consoane noi (paLl
taleIe K, g, Ii, r africatele c, g, t, dz), ca rezultat al aqiunii vocalclil l
palatalc asupra vechilor consoane cera devine ceara, titial/clII
- taciune, titia - rata. Unele dintre aceste schimbari s-au produs ch i,11
in latina tarzie. Ele au generat, evident, modifidiri nu numai in aspecll1 l
fonetic, ci in stmctura fonologica a limbilor romanice, cum VOltl
vedea mai departe. Cuvintele se deosebesc deci prin alte trasaturi dec: 11
cele existente in latina.
Aceste transformari ale formei cuvintelor, numite transform{1I1
foncticc, s-au produs in toate limbile roman ice este bine sa se reti ll ;t
nu peste tot In masura. (In franeeza, de exemplu, schimbarik
au fost mai profunde. Cine recunoa,5te asta,d, In cuvantul francez scn,
eall pronuntat u, tcrmenullatinesc aqua , devenit (Ipala noi af!,1I1I
in spaniola?) Ramane sa vedem daca aspectul formal al cuvintelol
romanice s-a schimbat datorita evolutici normale a structurii foneti cl"
in ce masura accste modificari sunt datorate Iimbilor Cll
care latina sau limbile romanice au intrat In contact (In primul ra nd
Iimbile care reprezinta substratul sau superstratul lor). Este bine S; I
urmarim - pe scurt - mecanismul prin care 0 limba pOLite influen! :J
structura fonetica a altei Iimbi. Exista Icgatura (ntre istoria social a
evolutia foneticii? Cum se petrec, de fapt , lucrurile? Cuvin kk
imprumutate provin din limbi cu structuri fonetice diferite. Sunetck
care nu exista decat In limba donatorului se adapteaza 'Ia sistemulli mhll
receptoare. In general, In astfel de cazuri, sunetele se descompun (ii eSlt'
pronuntat i+u: fr. bureau> rom . biurau, pronunWre Invechita, fr. pun;/
> rom piure) sau sunt identificate cu un sunet existent III sistemll l
receptor (fr. ii este redat in romana prin i (birou) u (furII lI rti .
al1vergurd), iar in spaniola prin u (bura). Exista Insa cazuri cand UII
sunet nou nu poate fi adaptat cste pastrat ca atare, cum este cazlil
lui h despre care vom vorbi mai jos. Mai interesant este faptul ca
sunet h a ajuns sa fie folosit pentru a deosebi cuvintele Intre ele. Astfcl
cuvantul hal', din slava, cuvantul car, din latina, insemnallli
Iucrmi deosebitc, sunt identice cu exceptia lui h c, prin care se fan '
diferentierea intelesului. Aceste unitati de rostire care due 1:1
diferentierea intelesului, in cazul cand inlocuim pe una cu alta, se
Ilumescjuneme (ele se noteaza Intre doua bare oblice /1).
Fonemele romanice. Dupa consideratiile generale despre
schimbarile pdrecute In trecerea de la latina la limbile romanice,
necesare pentru a In(elege de ce nicio limba romanica nu seamana cu
latina, In cele ce urmeaza voi face diteva observatii despre asemanarile
deosebirile dintre romana celelalte limbi roman ice.
Am subliniat pana acum faptul ca aspectul fonetic al limbilor
romanice actuale nu este identic cu eel allatinei. Si daca analizam
sistemele fonologice ale limbilor romanice, deci inventarul dejoneme
(nu de sunete), constatam unele concordante surprinzatoare Intre latina
Iimbile romanice care 0 continua. De remarcat di aceste concordante
se refera la ansamblul Iimbilor romanice . Intr-o carte plina de idei
(Pratique des langue.l romanes, Paris , 1997), Sanda Reinheimer
Liliane Tasmowski compara prillcipalele limbi roman ice (portugheza,
spaniola, franceza, italiana romana) la nivelul inventarului de
foneme scot in evidenta elementele comune celor cinci limbi
romanice. Astfel, in toate acestea exista cinci foneme vocale orale
accentuate (a, e, 0 , i, u), pe care era eonstruit sistemul vocalic
latinesc. 0 observa(ie similara se poate face cu privire la inventarul de
f()Heme consonantice, in sensul ca toate consoanele comune principa-
lelor limbi roman ice luate in considerare (p, b, t, d, k, g,f, s, I, r, 111, n),
ea cele doua semiconsoane (j, w) , constituie baza sistemului conso-
nantic latinesc.
Nu trebuie sa se in(eleaga insil cil sistemul fonologic latinesc nu s-a
schimbat in trecerea de la latina la limbile romanice. In primul rand,
cum am mentionat mai sus, opozi(ia de cantitate vocalidi a disparut,
dupa cum au disparut cei doi "diftongi" (ae , au) care constituiau,
datoritii modului de articulare (vocale simple lungi care la inceputul
articularii erau mediale deschise, iar apoi se inchideau la e, respectiv
u), elementele eterogene izolate in sistem. Prin asimilarea reciproca
a elementelor componente, diftongi s-au transformat In vocale
lungi deschise cu articulatie uniforma, in timp ce in unele limbi roma-
nice (dalmata, sarda, veehe provensaJa, gascona, catalana, dialectul
friulan dialeetul sicilian), datorita izolarii lingvi stice timpurii a
teritoriilor respective, au nu a evoluat la J, ci s-a pastrat ca au In general
(In romana all a suferit procesul de diereza: lat. aurum> rom. a-Ul)
144
145
In domeniul consonantismului, de remarcat dispari\ia distinqi ei dl
cantitate dintre consoanele simple cele geminate (revenim ti l
detalii mai jos) . A disparut consoana labiovelara surda notata qll
(aqua), care ave a valoare fonologidi In latina (cantwn "cantat'
opunea lui quantum "cat"), precum consoana h situata la peri reri;,
sistemului.
Limbile romanice au Ins a 0 serie de foneme inexistente in lat in:l.
rezultal al unor evolu\ii petre cute In latina vulgara. Am aratat mai SlI \
ca In locul distinqiei de cantitate vocalidi a aparut 0 noua distincti l'
de calitate vocalica . Evolu\ia romanica nu a fost peste tot la fel: III
romana s-au confundat numai vocalele din seria posterioara (ii-a , {f (l
: lat.ftm:a > rom.furcii , lat. cradunz > rom . crud; lat.jocltlll > foe, lat .
popuLum > plop).
La Inceputul istoriei limbilor romanice s-au produs 0 serie de modi
ficari fonetice, ca diftongarea vocalelor accentuate, despre care voi vorhl
mai jos, schimbari In localizarea vocalelor care au dus la aparitia VOGI
lelor anterioare labiale In franceza (saeur, peu, pur), inchiderea timbru
lui a neaccentuat avand ca rezultat voeale noi asemanatoare lui ii dill
romana, nazalizarea vocalelor, care, In unele idiomuri (france;;1.
francoprovensala, portugheza, dialecte retoromane), se pastreaza pam',
astazi, iar In altele a disparut (In vecbea romana exista 0 nazalizare I II
anumite contexte, dar ulterior a disparut).
Modificarile fonetice mentionate nu au fost In toatl'
limbile romanice de aceea nici sistemele vocalice nu sunt peste lot
spaniola are eel mai redus sistem, cu doar cinci vocale l a, l ..
i , 0, u/; romana - 7 la, e, i, a, 1, 0, u/, la fel ca italiana catalana la .
E, e, i, J, 0 , u/ , dar italiana catalana au doua vocale medii deschi sl'
IE, JI, spre deosebire de romana, care are la , 11. Portugheza are
sistem cu italiana catalana, dar are In plus 0 vocal a neutra I'J/.
asemanatoare rom. a(unii considera ca portugheza are vocale nazak
Cll valoare fonologica). Franceza are 15 foneme vocalice.
este situatia 1?i In cazul consonantismului , In sensul ca III
trecerea de la latina la limbile roman ice consoanele noi au d1patat statui
de fonem . Astfel, In cazul africatelor, italiana, romana spaniola au
un fonem lei (ceara - cara, it. cera - sera, sp. acha - oja), italialli1
romana au IV, Ig/, italiana are Idz/ pe care I-a avut vechea
In alte limbi roman ice (franceza portugheza) consoanele africate,
existente In sistemul romanic primitiv, s-au transformal In fricative.
Nici sistemele consonantice nu sunt identice In toate Iimbile
romanice. Mai conservator este sistemul italienei. care men\ine atat
sistemul geminatelor din latina (ba chiar 11 dezvolta) , cat fonemele
dezvoltate In faza romanica primitiva (africatele Ie, \, g, dz/, fricativele
Is, z./). Tot simplif'icat este sistemul spaniol (din evolutia interna au
rezultat Insa: 181, asemanator engl. th, lxi, cunoscutul jota africata IC/;
in plus spaniol a pastreaza vechea opozitie dintre II'I Irr/). Sistemul
tonologic romanesc pastrcaza tonetismul romallicei primitive (africatele
Ie, g, V; Idz/ , existent In vechea romana , a devenit Izl) , are doua
toneme II< , g/ , rezultate din evolutia glUpurilor c/, gl (tat. clauis
>v. rom. cl'aie > cheie, glacies > v. rom. gL'aro > ghea(O).
Dupa accstc consideratii generale despre schimbarile petrecute In
trecere de la latina la Iimbile romanice, necesare pentru a In\elege de
ce nicio Iimba romanica nu seamana cu latina, rna opresc la ciiteva
deosebiri dintre romana cele'lalte Iimbi roman ice. Trebuie sa
precizez de la Inceput ca toate aceste deosebiri pot fi explicate prin
evolutia diferita a structurii fonetice care stala baza limbilor
roman ice (niciunul dintre sunetele noi aparute pe teren romanjc nu este
astdzi raspandit in toate idiomurile romanice).
Rom. a, i. Cele mai caracteristice vocale sunt a f.
o v()cala asemanatoare lui a romanesc exista In diverse limbi
romanice (portugheza , retoromana, catalana, dialecte
meridionale) ca rezultat al tendintei de scurtare a silabei neaccentllate
de suprimare a distinqiilor dintre vocalele neaccentuate. ln romana
d a aparut in urma Inchiderii lui a neaccentuat (Jat. casa > casa) sau
in numita "pozitie nazala", adica atunci dind a (accentuat, de data
aceasta) era urmat de un Il simplu intervocalic sau de n sau m urmate
de 0 consoana (lat. canem >v. rom. c;)ne > cdine , lat. cantat> v. rom.
c;}ntii > dinta, campus> v. rom. c;;npu > camp). Am notat pentlU faza
veche a romanei aceasta vocal a prin ;) pentlU ca ea nll se diferen\ia inca
de f (vezi mai jos). Vocala d a mai aparut In urma influentei unei
consoane (r forte sau labiala) asupra lui e, i Oat. reus> v. rom. rdu, lat.
riullS> v. rom. ' r:m > diu, lat. melwn > 11111'). In toate accste cazuri
aparitia lui a este de natura fonetica cum a subliniat Andrei
146
147
Avram, la fel ca In portughcza, in dialcctul napoliran 1n dialect I II
catalan din Ma1\orca, vocal a [g] poate sa apara In silaba accentuaLI
De aceea, nu este necesar sa invocam pentru aparitia lui () din rOmJ II:1
influenta substratului trac sau a superstratului slav, cum ,\'
sustinea de obicei (Philippide afirma di limba traea era plina de oj. CII
atat mai pu\in trebuie sa ne gandim la 0 explica\ie extema pentru 0 scm
de forme din paradigma verbala, ca din pluralul anumitor substant i\'\'
feminine , care au astazi [al pentru Ial accentuat. Este yorba dl'
persoana I a indicativului a conjunctivului prezent la verbele dr
conjugarea J (luera, maned, alaturi de lucre!, maned) de pluralul ill
-i al substant,ivelor feminine cu un [a1 accentuat In tema (more - miil i .
carte - carti; cf. Insa voci,fmgi, cu a pastrat) . In toate aceste cazull
avem a face cu fcnomene relativ recente: forme vechi la verbe eu (I
netrecut la a se pastreaza diaiecta'iln istroromana sporadic In grai uri
iar pluralul de tipul cdr(i nu apare 111
unele texte rotacizante din secolul al XVI-lea. Avem a face cu forml'
analogice care, In cazul verbelor, au contribuit la diferen\iere;1
formelor din paradigma (lucram - lucram, /ucrd - luera) . S - ;I
subliniat adesea (mai ales S. ca limba roman a are tendin\a dl'
a marca deosebirile dintre diversele forme din paradigma numelui
a verbului nu numai prin desinente, ci prin altemante. Am pus aceast11
tendinta pe seama faptului ca limba romana a fost, mai ales, 0 limbii
orala, in care nevoia de a face distinqie Intre formele
paradigme a fost mai puternica dedit In scris. Alternanta aid apan:
astazi mai ales In vorbirea nelngrijita (soli1Ii, jahrici) la 0 serie ell:
cuvinte in care altemanta nu se produce in limba literara.
Am vawt mai sus ca 0 vocal a centrala asemanatoare lui (/ exista si
In sistemul fonologic portughez (se noteaza fonetic rB1 dupa unii.
chiar e mut din franceza, notat prin [g], ar avea valoare fonologica).
Remarcam di in portugheza aceasta vocala centrala are valoare
fonologica numai In perechea constituitii din forma de prezent opmlj
celei de perfect simplu al verbelor de conjugarea I (lalamos - cu I BI
"vorbim" fa/amos eu I a! "vorbiram") . In romana a cu valoare
fonologici.i, adica folosit pentru a distingc cuvinte fonne gramaticale.
are 0 extindere mult mai mare. La aceasta situatie s-a ajuns , In primul
rand, datorita faptului ca In romana articolul definit sau horarat, existent
In toate limbile romanice, este postpus: romanii spun cosa, in care
articolul provine din 'Iat. ilia, spre deosebire de italiana sau spaniola,
Tn care se spune /a casa, cu articolul prepus. Pe de alta parte, dailoritii
transformarii IU,i 0 neaccentuat In (/ (vezi mai sus), forma neartieulata
cste casa. Avem deci cma, nearticulat , cosa, articulat. Prin urmare
Ii a se opun, dupa cum se opun s In din sac mac. Ulterior, a a
fost folosit pentru a distinge diverse alte forme gramaticalc:.
Sistemul vocalic al romanei I iterare actuale arc doua foneme mai
inchise decat [al in stria centralii: Ia! Si III. Aceasta situatie nu se
in nicio aWi limba romanica (portugheza are doua vocalc
centrale, dar raspandite nurnai In anumite varietali dialcctalc , fara sa
cxiste opozilie fOl1ologica Intre ele). Andrei Avram a demonstrat ca
opozi(ia I a I : I i i este rclativ reeenta In dacoromana (este posterioara
secolului al XVI-lea) ca In numeroase graiuri aromane,
l11eglenoromane istroromane exisla 0 singura vocalii centralii de
timbru neutru (de altfel , mai vechilll d a lost conservat In unele graiuri
in cuvinte ca dinrai , ralhar, cu c1 corespunzator lui I din
romana literara).
Faptul ca romana a mcrs Illai dcparte decat portughcza. fono-
logi zand distinqia fonetica dintre vocal a central a semidcschisa (0)
vocala centrala inchisa (I), a fost explicat de Andrei A vram prin
prcsiunea exercitata de sistemul de altcmante vocal ice din romana: v[ alr
(pI. veri), r[alni (cf. mila), unde (7 alterna cu e sau eu a. au pastrat
vocal a semideschisa, In timp ee (i din '" val' "var", 'vciri, care nu era
telmen alullei alternan(e. a devenit i: var, vtirf. Accst renomen este deei
caracteristic pentru romana. dar nu are nicio legiHura cu fapte mai mult
sau mai putin similare din alte limbi .
Diftongii (}ll. Sunt considerate caracteristice pentru roman a
grupurile vocalice f\:!a], IQulln care primlll element este nesilabic (adicu
semivocala), a)a Incar grupul estc un dilitong. E 0 accentuate, sub
influenla vocalelor din silaba urmatoare C/ , a, e, se transforma in diftong:
neagrc7, poana, dar negi'll, pon({(). Diftongi asemanatori existil In
diverse idiol11uri roman icc (retoromana, occitana, dall11ata, dialecte
eatalane, franceze si italiene). Am expl icat aparitia acestor diftongi prin
fenomenul metafoniei, care cstc [oarte raspfmdit In limbilc romaniee
(dialectelc meridionale , di alectul leonez, portugheza):
vocalele accentuate se pronun\au mai deschis , cand crau urmate de
148
149
vocale deschisc sau medii, erau Inchise, cand erau unnate de vocalr
Inchise. In romana comuna, deci In epoca de comunitate a celor pal rll
dialecte (dacoroman, aroman, meglenoroman, istroromanl ,
e 0 accentuate urmate de a, d, e s-au pronuntat mai deschis
atunci eand erau urmate de i, lI; nfElgrD.l1fE]gre, dar n[eJgru, n[e1Rl'i ,
nep[J]t;:), neplJ]te, dar nep[oltu, nep[olri (0 situatic de acest fel exist ;!
astazi In sarda). Erau de asemenea deschise vocalele din monosilabeil'
care continuau formelc det, stat (dtI': J, strI': 1), ceea ce arata C;I
deschidcrea vocalelor accentuate s-a produs $i In silabele Finak
Fenomenul descris aici , care din punet de vedere fonetic este 0 ani i
cipare a gradului de deschidere al vocalei finale atone urmatoare, c,tl
din punct de vedere fonologic 0 varia(ie vocaliea In care un Fonellt
vocalic se realiza III doua variante , In funqie de cOIltext: 0 variant ;1
aparea daca uITnau vocale care au determinat Illchiderea 111 res!l!i
Romaniei (I i I, I u I), alta aparea daea nu urmau vocale Inchise. Roman. 1
nu se opune, clin acest punct de vedere, limbilor romanice. Vocalek
finale din romana, la rel ea In portugheza, au 0 valmu-e morfologica I1W I
evidenta $i de aceea aqioneaza asupra vocalelor accentuate, chiar dac.1
erau slabe din punct de vedere fonetic , din cauza ca erau neaceentualt' ,
Avand un cfimp larg de dispersie, deci putand fi pronun\ate cu 0 voca!. l
oricar de desehisa , fara sa se confunde cu alte fonem e. variantele
h I au fost pronunptc tot mai descbis au ajuns, Intr-o anum ita epol' (1
a romanei comune pe care nu 0 putem preciza, la dirtongii 1'<;;a1 i' val
Variantele IIlchise, al dlror camp de dispersie era mai limitat, au COli
tinuat sa se pronun(e la rei ca In epoea preeedentii, cum sunt pronull
tate a/.i (sc ea vocalelc rei, 10] din romana au un timbru 111:1 1
Inchis dedt eorespondentcle lor din alte limbi). S-a ajuns astfella fOIl l'
tisme ea nlelgru. n[elgri, dar nlgalgr(7, d[t;ai, sl[<;;al.
Diftongarea vocalelor e 0 accentuate este Jeri un fenomen condi!ill
nat, In sensu I celor aratate de mine , fadi nie io legatura eu subst ratul
traeo-dac sau superstratul slav. Diftongii [Qal reprezi nta (l
trasatura earacteristica a limbij romane fala de alte limbi romanin
Ilumai prin frecvenla apari(iei lor. Chiar dacii nu putel1l
$ti exact care era pronuntarea lui provenind din diftongarea lui (.
trebuie sa observam cii diftongul [<;;a] se gasea In distribu(i c
complemcntara cu fel (nu aparea In contexte) . Datorilol
postpuncrii articolului cOlltragerii rea] > cuvinte de tiplll
vllipea, hllnea, contrasta cu [e) din forme Ie nearticulate vulpe, [lime
(dupa postpunerea artieolului contragerea secvenlei de vocale [eaJ
In [<;;al, aparea In context, cicci exista posibilitatea opozitiei).
Astfel, devine fonologic distinct de lei.
Nu intru In detalii privind diversele interpreHiri fonologice date
diftongilor [QaJ. Menlionez doar faptul cii una dintre acestea
(E. Petrovici) considera ca dOLla cuvinte ca fad/ feued nu se deosebesc
prin fX', ci prin opozitia dintre consoana nepalatalizata consoana
palatalizata: Itaka; - It',Lka;. Cercetarile ulterioare au aratat ea tcoria lui
E. Petrovici , chiar daca cstc foarte atragatoarc, nu se sustine. Nu se
sustine, cu atat mai mult , nici ideea ca la baza fcnomenului din romana
sta influenta slava (dupa Petrovici, romana ar prczcnta un caz aproapc
unic de intrepatrundere a unei fonologii slave cu 0 morfologie I'Oma-
nica). Cercetarilc lui Andrei Avram, D. Copceag, Maria I1iescu,
E. Vrabie au contestat accasta idee, pornind de la existenta unor fapte
similare In alte limbi romanice de la valoarea morfologica a acestei
opozi\ii (in limbile slave nu are un rol similar eu eel din morfologia
romaneasca) .
Am prezentat doua dintre faptelc fonctice importante (fonemele Ia;
/lI diftongii [gai) earc deosebesc romana de eelelalte limbi
romanice. In evolu\ia de la latina 11 romana s-au pctrecut alte
transformari fonetiee fonologice care sunt caracteristice Iimbii noastre
care au fost puse III legatura cu substratul sau superstratul romanei.
Prezint dteva pentru a arata di toate aceste fenomene pot fi puse III
legatura cu situa(ia din celelalte limbi romanice.
Evolutia geminatelor latinesti. Am aratat, la ineeputul
consideraliilor din acest capitol, ca in trecerea de la latina la limbile
roman ice s-a pierdut distinqia de cantitate consonantica, singura limba
care pastrcaza aceastil distinqie riind italiana (spaniola portughcza
pastreaza numai In cazullui r). Ce s-u intamplat In romana?
Pana nu demult se menliona doar ea romana a pierdut geminatele
care s-au confundat eu corespondentele lor simple. Pentru a
Inlclege mai cum s-au petrecut lucruriJe prczint la Ineeput , cum
am facut In celelalte cazuri , situalia din limbilc romanice occidentale.
In latina c1asiciL cantitatea eonsonantica avea un rol fonologic,
eonsoanele simple intervocalicc opunandu-se consoanelor geminate:
('oluS "ascutit" - callus "motan", age,- "camp cultivat" - agger
150 151
"rididitura de teren", anliS "batrana" annllS "an" ,ferum "salbatic.
violent" "fier", sfela "stela funerara" stella "stea".
distinqie Intre simple geminate s-a pastrat pan a astazi In italian. I
(capello "par" - cappello "piilarie". cara "scump, drag" carm
"caru!a") in sarda (Iat. bucca> bukka, lat. baffuere > baffi(ri); izol :1I
se pastreaza pentru n Intr-un grai (din Bielsa) al dialectului aragonezl
Disparilia geminatelor din celelalte limbi romanice nu a dus 1: 1
disparilia tara urme a distinc!iei consoana simpJa consoana gemi nala .
Evolu!ia consonantismului in Romania occidental a arata ca din epoc;l
romanica primitiva geminatele intervocalicc au fost identificate ,]a till
moment dat, cu consoanele initiale, care erau forte din punct de vederl'
fonetic (ele erau prOnull!ate eu mai multa forta decat celelal l!'
consoane) ;;i au evoluat la fel ca acestea, adica au devenit conSOlll h'
forte . Cu alte cuvinte, opozi!ia simplu geminat s-a continuat pri n! r "
opozi!ic de for!a, In care vechea consoana simpla intervocalica :-, :1
pastrat, iar vechea consoana geminata s-a transformat Intr-o conSOllll:t
fOlie; fenomenul cslc mai cvident pana astazi In limbile iberoromani c,'
In gascona, la cele trei sonante r, I, n (r: la\. ('orrum> cat., sp. ,
carro, lat. CUrtiS> cat. car , sp., ptg. wro); In cazullui I n gemi n;l l, '
devenite consoane forte , suplimcntul dc durata de energie care exi' I.1
la geminatele nn;;i Il a avut ca efect palatalizarea acestora (Iat. 011/11/ \
> cat. any, sp. aifo , lal. .Iello >cal. sella, sp. silla). In aile idi ol111 111
romanicc opOl.i!ia simplu gemillat s-a pastrat prin slabirea arti eul;lIl1
eonsoanci simple pana la dispari!ie prcluarea de ditre geminal; 1.1
articula!iei simple (In portugheza gascona, sonantele si nlJl lt
intervocalice I 11 au disparut, iar fostele geminate se pronun!a C:I ,.
consoana normala: I at. luna > ptg., gasc.lua, dar lat. (l1//UIS > ptg. (If II ,
lat. filum > ptg. jlo, dar lat. cahallus > ptg. cavaloJ. Un fenoll ll il
aSemanator CLl cel descris mai sus s-a petrecut la celclaltc
In limbile romanice oce,idenlale, eu excePtia ilalienei, unde se pJl>ln',1
za vechea opozi!ic, oclusivele geminate s-au transfonnat In
simple, In timp ce oclusivele simple primare intervocalice se
rizeaza sau se transfonna In fricative (ori dispar. ea In franceza): \'11
foclls> il.jiwco, sp.filCgO, ptg.jC)go, fr.Ieu: lat. rota > il. m otu
rueda, pIg. roc/a, fr. roue; lat. SUCCltS > sp., ptg. SOU), f1'. S(/C : ].11
cupillu.1 > sp. cahello, ptg. ca/)elo, fr. chapeau < "'cape/Ius.
In roman a a avut loe proees de tral1sformare a opozi! iVI Ii,
cantitate cOllsonantica Intr-o opozi(ic de forta. In care geminatele all II . I
asimiIate ell ini!ialele au devenit eonsoane forte, In timp ce 11111 I,
consoane simple slab it artieula!ia s-au transformat (11 l). Opo-
zi(ia latina dintre I r I I IT I s-u pastrat multa vreme , cum este ea
astazi In spaniola. In textele din seeolul al XVI-lea se
alaturi de r, 5i un'r eu mai multe vibra!ii, ca In spaniola, notat fie prin
rr (arrafa, rrapaus), fie printr-un semn special derivat dintr-un r
glagolitic. Consoana IT aparea In euvintele exaet ca In
spaniola aCluaUt In interiorul euvantului, atunci cand etimonullatinesc
uvea un rr, saLl la Inceputul cuvantului (se ca In spaniolii I' se pro-
nunla forte, cu mai multe vibratii, chiar daea este notat cu un singur r:
rueda "roata"): rrugdciunei, rrece, (,(lrmre < lat. carraria,fierru < /of.
ferrum, (arc! < lat. ferra apareau alaturi de acoperi < lat. occo(0 Jperire,
ureche < oric/a In care aparea un r. Existenta celor doua feluri de I'
(forte slab) a lasat urme indirecte pana astazi In influenta exercitata
de r forte asupra vocalelor urmatoare: voealclc Ie'], [i I sc transfomla In
laj, III dupa I' forte intervocalic (notat If] - rOll , diu, ur(}sc, IIrl, In timp
ee se pastreaza nesehimbate dupa r simplu (lat.perire > pieri).
Si opozi!ia dintre Inl Innl s-a pastrat III romana sub 0 forma
diferitii, In care consoana simpla a devenit consoana slaba, iar
geminata 0 consoana forte. Dupa cum 111 spaniolii -IUI- a ajuns,
datorita suplimentului de durata de energie, sa se pronunle palatal Iii /.,
In romana -l1n- pastrat mai bine caracterul de consoana oclusi va
datorita supliment de durata de encrgie a devcnit 0
consoana forte In]. Consoana simpla -1/- reprezenta membrul slab al
Iloii corelapi. "SJabiciunea" s-a manifestat prin scaderea f0l1ei In
articularea lui -11-; ea explica transformarea acestuia Intr-un sUDet
intermediar Intre /1 1', numit n fricatiy (acest sunet era notat In textde
vechi prin -nr-, -inr- sau ehiar -1'-) implicil, la scaderea nazalitil!ii
lui -11-, la "denazalizarea" lui. Este cunoscutul fcnomen numit
rotacismul lui -n-; formele cu -1/1'-, -11/1'-, -1'- apar 111 primele texte
ele sunt numite texte rotaei7.ante. La fel ca In cazullui r, se
pot gasi urme ale opoziliei de data accasta In
tratamentul vocalelor precedentc: In timp ce [,11 + [n Idevine [IJ dupa
ee a trenlt prin faza I;) j (lat. mane> mane, lat. canelll > cane) ,
vocali1 urmata de 11 forte [nl se conserva ca atare (lat. aill/US > on(ll)).
La fel, [e], 101 se lnchid la i, u, urmate de Jl slab (lat. bene> bille, honus
> hUll) , dar nu se Inchid Inainte de Jl forte (tat. pinna> v. rom. peana,
/)(111(/). Ex pI icatia fenomenul ui consta in faptul di In "denazalizarea"
lui -1/- vibnt!iile nazale ale acestuia trec asupra vocalei prccedcnte
() Inchid , In timp ce l1azalitatea lui Jl forte nu s-a picrdut. Situatii
152 153
asemiinatoare eu cele din romana exista in dialectele francoproven:-' :liI
unde -IZ-, deci consoana slaba, a devenit Ir], iar -/1/1- se pastreaza ca III I
Nu este nevoic deci sa invocam aqiunea substratului pentru a explil.1
rotacismul din romana.
Opoz.iria s-a pastrat ea sub 0 forma diferitiL Faptele
mai complicate dedit in cawl lui r n. De rerinut ca atunei canu I
-/1- erau urmate de re] veehea opozitie intre l slimplu I geminal ;, .1
realizat sub forma /r/-11I: lat. qualem > care, dar lat. callem > wit'
Cand -1- -ll- erau unnate de ra I veehea opozitie se realizeaza in dOll .1
feluri: daca -ll- se afla in silaba accentuata se pastreaza ca IIJ, in lillll1
ee -1- devine r (lat. macellarius > mdcelar, lat. depilare > rom. d(lpam)
iar dadi -Il- era in silaba posttonidi , opozi\ia se realiza sub forma Irl
(lat. mola > moarc7 . lat. stella> steauf.l). Niei in aeest caz nu este nevOh
sa se explice twnsformarea lui -1- in r prin influenta substratul ul
traco-dae (0 serie de dialeete italiene5ti septentrionale eunosc, de altkl
chiar fenomcn : -1- > r ,yi -ll- > I).
Evolutie interna sau influent:i externa? In toate limbile romanicl'
grupurile cl. cs (laCfem. coxa) s-au modificat datorita unui
proees fonologie de reducere a distinqiilor in pozitie imploziva: primul
element. care era In pozitie imploziva (Iac-Iern), a fost asimilat total.
ea In italiana (lat. lacfem > lalfe) , sau pierdut earaeterul oelusi\' ,
ea In celelalte limbi romaniee (ptg. leife, sp . leche. fr. lait). In
romana, cf , cs au devenit pf, ps (Iat.lacfem > lapfe, lat. coxa> coapsdL
fenomen ce trcbuie interpretat ca 0 asimilare parriala a lui Ie] imploziv
(Iabialclc sunt mai aproape de dentale decat velareIe). Nu intru in aIte
detalii cu privire la acest fenomen, dar putem considera cii trans
formarea lat. Cf, cs in pf, ps poate fi pusa in relatie eu ee s-a intamplat
In eelelalte limbi roman ice , Tara sa fie nevoie de invoearea substratulu i ,
cum se face de obicei,
Mcnti.onez, in continuare, alte fenomene fonetice care
au fost explicate prin intluen\a substratului sau superstratului . dar care .
toate , au corespondente in evolu\ii similare din limbile romanice
occidentale .
In domeniul vocalismului, a fost pusa 'in legatura cu substratu l
traco-dac aparitia diftongului lie]: lat. pectus> piept(u} , lat.fele >fiere
(In cuvintc ca lat. deus> zeu, texo > res elementul j din je a produs pa-
latalizarea apoi africatizarea consoanelor precedente), Fenomenul
este comun pentru cea mai mare parte a Romaniei (fac sarda,
unele graiuri meridionale retoromane , occitana
rortugheza) . Aceasta diftongare a lat. eeste rezultatul unui fenomen
srontan legat de vocalelor accentuate. In romana, srre
deosebire de cele mai multe limbi romanice . diftongarea lui [e I are loc
atat 'in silab:1 deschisa (adica silaba terminata In vocala, ex. fe-Ie>
Jiere). cat in silaba 'inchisa - pee-Ills> pieptu (adiea silaba terminata
'in cO.l1Soana). Am explicat acest fart pomind de la constatarea cit toate
celelalte idiomuri romanice in care are loc diftongarea in silaba
'inchisa (spaniola, dialectul walon, uialectul friulan dalmata) se gascsc
la periferia Romaniei, adidi a teritoriului in care sunt raspandite limbile
romanice. In astfcl de tcritorii periferice s-au putut manifesta cu mai
multa fOI1ii tendin\ele aparute in latina populara. Una dintre acestea este
telldint
a
de deschiderc a silabelor. adica tendinta de eliminare sau
sHibire a eunsoanelor implozi ve (in romana spaniola. aeeasta
tendinta este dovedita $i de alte fenomene, care se produc 5
i
astazi,
asupra carora nu ma opresc). In vechea Castilie, ea "in Dacia, teritorii
periferice in care deci norma latinei era mai slaba decat 10 alte spatii
romanice, tendinta populara de a avea silabe mai simple s-a produs
de aceea, elementul imploziv probabil a sliihit , permi!and diJtongarea
chiar"in silaba inehisa (lat. seplell1 > sp. si efeJerrum > hierro, dar fr.
sepf, fer, it. sette, ferro). Spus altfel , silabele 11lchise nu mai erall
suficient de inchise pentru a "impiedica diftongarea.
Tot din domeniul vocalismului este transformarea lui luI Ii]
silabici postconsonantici finali in sunete apoi disparitia lor,
care este complcta pentru -I LI I In cele mai multe graiuri $i partiaHi
pentru -[i]: lat. capuf > v. rom. capH (cu It notat 'in vechile texte) > cap
(un u se mai pastreaza astazi regional, mai evident In graiul
CQpll), lat. bon; > v. rom. buni> buni, [nil.
tendin\a exista "in diverse idiomuri romanice ('in franceza au disparut
-/I, -i; In graiuri retoromane italicnqti care au pastrat pluralul
latin in -i s-a ajuns la rezultate identice cu ccle din rom[tna). Nu este
necesar deci sa se apelezc la slava.
Chiar pcntru apari\ia lui [i], [\J1 la ini\ialelc de CLlvant in
cuvintelc vechi - i el , iesfe, 10m, lOS (la neologisme fenomenul nu
aparc : epoca, ocru). explicata prin influcnra slava sau traco-daca, se
pot gasi corespondente roman ice (occitana, catalana, dalmata, uncle
dialecte spanioIe) . Este interesant de amintit ca fellomenul nu
este limitat la [e], [0], ci se produce inainte de [i] /;ii [\J], mai ales In
graiurile populare. De remarca't ca exista alte semivocale
154
155
corespunzatoare vocaLelor [a], [I] Inainte de [a]- , [al- care apaL {;II .
Indoiali1, Ja fel ca In ceLelalte cazuri, datorita tendintei de Intari rv , I
initialei euvantului.
Oit privqte consonantismul, amintesc In romana a lui .y I"
rezultat al palatalizarii lui s latinesc urmat de iot (Iat. caseum > C(/.\ I
Palatalizarea lui s urmat de iot latinesc este un fapt romanic care apall '
de exemplll, 'in vechea franecza In italiana. Spre deosebire de cele 111,11
multe limbi romanice, In romana rezulta din palatalizarea lu i 1'1
urmat de esau ilatine accentuate (lat. seSSlts > !ies , Stc > si). Dc all k I.
$i alte consoane It, d, 11 au fost paLatalizate atunei dnd erall urm ate ti l
e, i (lat. lexo > res, deus> dzeu > z. cu, leporelll > v. rom. l'epure
iepure) . In aceste conditii. nl! eredcm di apari\ia lui !i trcbuie pusa pi
seama substratului .
Mai recenta , fara Indoiala, este .,palatalizarea labialelor", lIll
fenomen asernanator. aparut pe tcren romancse, prin consonanti z<ll"c:1
lui i (este un fenomen dialectal, fara sa fie general, iarin textele dill
seeolul al XVI-lea este IllIegistrat numai accidcntal): piept > 17k 'cpt >
k'ept> cepr; albi > albd' > aId '> (llf(. Nici de aceasta data nu esk
nevoie sa se apeleze la substratul traco-dac, cu at at mai mult cu cat III
grupurile consoana labiala nepreeedata de alta consoana + iol
s-a produs metateza lui iot. care estc generaHi In romana: lat. habeal >
aih(j, scabia > zgaiba, rubeus > roih (Ia fel ca In ptg. aphis> aipo.
I"lIheus> ruivo).
Romana se de cc\e mai multe limbi roman ice prin felul
cum au evoluat, In unele cuvintc, grupurilc qu, 8u urmate de
a: lat. aqua> apG, lingI/o> limha. In toate limbiLe romaniee k, g s-uu
modificLlt, f,ie prin 'intarirca primului clement (it. acqua), fie prin
51abirea lui (sp., ptg. aglla, fr. eou < [ewcl).ln romana $i In sarda !;-a
Intarit elcll1cntul labial al grupului, In detrimentul c1ementului velar (Iat.
equa> rom. iap<l, sd. ehha, lat. qualluor > rom . palru, sd. bottom). Ni ei
de aceasta data invocarea influentei substratului nu este nceesara.
Am prezentat felul cum structura fonetica a latinei s-a transmi'.
limbilor romanioe, inclusiv romanei, aratand eli 0 serie de fonetice
explicate prin substratului traco-dae sau super-
stratuLui slav gasesc corespondente, uneo.li identiee, In ceLelalte limbi
surori. Astfel de interpretari, mai recente In lingvistic<l romiineasdi, ne
permit sa observam di structura fonetica latina s-a transm is limbii
romane, la fel ca celorlalte limbi romanice.
Influente straine. Dezvoltarea limbii romiine tntr-un mediu aLoglot
IIU a dus La modificarea structurii fonetice, In esent
a
ei. Romana a
imprumutat foarte probabil, din superstratul slav (exista
parerea ca ar fost luat din substratul traco-dac) un sunet [h). Este
interesant ca franceza a Imprumutat consoana din superstratul
germanic, dar, spre deosebire de romana, h din franceza a disparut (s-a
pastrat doarln grafie hache, hameau). Un [h] Imprumutat din germana
cxista )i In dialectul sursilvan aL retoromanei.
In Icgatura cu superstrat slav poate fi pus faptul ca limba
romana are, spre deosebire de ceLelalte limbi romanice , atat fonemul
Igl cat IZ/, primul 0 afrieata, al doilea 0 fricativa . Celelalte limbi
romanice unde exista fonemele Igl /'il au fie numai fonemul /"g/ , ca
si In italiana. fie numai IiI, ca In francezil.. La fel au stat Lucrurile si In
[Oman a veehe, (nainte de contactul cu slavii , adica exista un singur
fonem care se realiza fie ca [g], fie ca Li\, 7n funqie de contextuL
vocalic. Sunetele [gJ [zl erau rezultaiul evolutiei din interiorullimbii
latine, In perioada de trecere de la latina la romana: [g) provenea din
lat. uJ + [0, ul, [dl + uo,ju] [g) + le, i1 Oat. iocus > v. rom. gocu,
deorswn: v. rom. gosu, gelu > geru,jilf!,ire > fugi) . Frieativa [z] a
rezultat din evolu\ia ulterioara a sunetului 19J urmat de 0 vocal a labiali1
(Iat. iocus > JOCll, lat. deorsum > v. rom. gosu > jos). Em . Vasiliu a
aratat ca, In urma contaetului cu sLavii, Inlimba popula\iilor romanizate
din extremitatea orientali1 a Romanici au aparut 0 serie de cuvinte de
tipul ialba < V . 51. ialiha, iale < v. sl. zali datorita carora [zl poate
contrasta cu din cuvinte din latina de tipul geufltl [gana],
adica puteau aparea In pOlitie (Inainte de [a1, ceea ee ne permite
sa consideram ca apartinand unor foneme diferite).
In prin 'imprumuturile din vechea slava s-au introdus
grupuri eonsonantice. Astfel sunt cl, gl (v. sl. klopotiJ > ciopot, glasiJ
> glas) , grupuri dispihute din cuvintele din latina datorita
palatalizarii lui I (Iat. oC(lI}lus > v. rom. ocl'u > ochi. glades> v. rom.
gl'ea{a> ghea(a).
156
CONCLUZII
In incheiere, eateva cuvinte despre 0 serie de fapte importall h
relative la istoria limbii romane.
Am prezentat pe scurt istoria limbii romane de la latina pana aSI ;}/1
insistand mai ales asupra uneia dintrc variantele ei geografice, anUIIll '
cea vorbita la nord de Dunare , cunoscuta sub numele de dacoromfil1.1
(aceasta varianta se identifica cu limba romana, in sens restrfins) . Intr-ll "
anumit punct al expunerii m-am referit la aromana, meglenoromfi ll<l
istroromana, cele trei dialecte ale romanei, in sens larg, vorbite III
sudul Dunarii . Dupa separarea lor, datata aproximativ in secolul
al X-lea, dialectele au avut 0 evolutie independenta, datoril:1
conditiilor diferite, astfel ca istoria lor nu mai poate fi supusa unci
periodizari comune (numai la dialectul dacoroman la cel aroman se
poate di stinge 0 perioada preliteradi. de una literara in cadrul acest(:i :1
din urma, 0 perioada veche de una modema; in istoria diaiectul ul
meglenoroman istroroman, practic 'Iipsite de variante culte, perioad<1
veche corespunde celei preliterare din istoria dialectului dacoroman
aroman prin absen!a, respectiv numarul redus de atestari, iar perioada
moderna Incepe cu inregistrarea de texte cu primele descrieri ak
dialectelor) .
Exceptand formula torna, torna, jratre, de care m-am ocupal ,
consideraHi. de unii cercetatori a fi protoromana, cel mai vechi text
romanesc continuu netradus cunoscut este in dialectul dacoromiin:
Scrisoarea lui Neaqu din 1521 , urmata In secol de
documente alte categorii de texte. Dintre dialectele sud-dunarene,
pentru dialectul istroroman exista 0 lista de cuvinte construqii din
1698 (textele ulterioare sunt de abia din secolul al XIX-lea), iar pentru
dialectul aroman cel mai vechi text cunoscut este inscrip!ia lui
Ncctariu Tlirpu, din 1731 , urmat in secol de all<.; Icxll"
dialectul meglenoroman n-a fost inregistrat decat la incepulul sCl"ll hdui
al XIX-lea.
Dialectul dacoroman este dialectul care a devenit limba li k rarJ
oficiaIa. EI are, la randullui, 0 configura!ie dialectala controversal :'\: se
disting intre 2 5 subdialecte: unii vorbesc de 2 subdialecte (nordic
sau moldoveal1 sudic sau muntean), al!ii de 3 - moldovean,
muntean, bana!ean - sau de 4 - moldovean, muntean , bana!ean,
cri!?ean -, iar altii chiar de 5 - moldovean, mUlltean , banatean,
Toate aceste subdialecte se vorbesc pe teritoriull
Romiiniei actuale, cu unele ale frontierelor politice: cea mai
importanta 0 reprezinta subdialcctul moldovean vorbit in Republica
Moldova in partea Bucovinei a Basarabiei aflate in Ucraina.
Am aratat ca in istoria dacoromanei se pot distinge 0 perioada
preliterara una literara. La randul ei, istori a limbii romane
(dacoromane) literare are doua subdiviziuni principale: epoca veche
cpoca moderna. Epoca veche cuprinde secolele al XVI-lea - al
XVIII -lea, mai precis intervalul dintre 1500-1780. Cele mai vechi texte
Iiterare, aflate in manuscris , par a fi cele patru numite rotacizante dupa
un fenomen fonetic ce Ie caracterizeaza (trecerea lui n intervocalic la
rin cuvintele din latina: pare, mare in loc de pt1ne, mane).
Acestea sunt Codicele Vorone(ean , Psaltirea Voronereana , P.mltireu
Scheianil Psultirea Hurmuzuki. Exista discutii referitoare la datarea
lor. Dad se admite 0 data anterioara anului 1521 , acestea ar fi cele mai
vechi texte literare. Cel mai vechi text literar transmis este,
probabil , Evangheliarul slavo-romiin tiparit la Sibiu in 155 I-52, dupa
care urmeaza textele tiparite de Coresi la incepand din 1559.
In secolele al XVII-lea - al XVIII-lea predominau scrierile literare
religioase (Varlaam, Simion Dosoftei, traducerea integraIa a
Bibliei 1688) istorice (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce,
Dimitrie Cantemir, Stolnicul C. Cantacuzino, Radu Popescu) .
Epoca modemadureaza din 1780 pana astazi . Putem distinge trei
perioade: cea premoderrw sau de modemizare, cu numeroase traduceri
primele lucrari de normare a limbii (1780-1830), cea l110dema
(1831-1880), caracterizata prin diversificarea stilistica avant al
literaturii originale prin scriitorii cum sunt V. Alecsandri ,
Gr. Alexandrescu , N. Balcescu, M. Kogalniceanu. Ultima etapa, cea
159
158
contemporana, Incepe din 1880 cu marii scriitori M. Eminescu, I.
Creanga, I.L. Caragiale.
In epoca moderna, romana a suferit 0 puternica culLa
latino-romanid i (In special franceza, dar latina savanta italiana; 1I11
curent latinist este initiat de Scoala Ardeleana unul italienizant de lOll
Heliade Raduleseu). Toate aceste au avut ca rezultat nu numai
primenirea vocabularului , ci alte fenomene, precu l11
Intarirea unor categorii gramaticale roman ice (revitalizarea infinitivului.
sporirea numarului de verbe de conjugarea a III-a de tipul cuprinde)
patrunderea unor modele sintactice. In acest sens se d-:
relatinizarea, reromanizarea sau occidentalizarea limbii romam:
literare. Se aplica modelul latin In adaptarea multor neologisme de
origine direct romani ca (obiecrie < fr. objection cu f\J ca In pret < lal .
pretium) sau a celor din latina savant a (demn < lat. dignus, cu rmn1COl
In semn din lat. signum). Apar dublete create prin Impfll
mutarea unor neologisme cu etimon ca un cllvant (deli S
des, sa/uta sc1ruta reprezinta cuvinte denslI ,\ _
respectiv sa.ll/tare; primul termen din cele doua perechi este cuvani lli
Imprumutat , cel de-al doilea cuvantul In derivatek
neologice se raporteaza semantic la un cuvant dar Sll nl
neanalizabile prin acesta (ocular, oClIlist sunt apropiate de ochi .
termen din lat. oCl/lus din care au fost derivate pe teren lali ll
sau romanic; la fellactat, lactic chiar lacto- sunt apropiate de lap/I '
< lat. lacrem) .
*
Chiar Intreprinderile temerare au un Voi incheia incercat'c: 1
mea de a prezenta, In ciiteva zeci de pagini, 0 istorie de doua mil enil
a limbii noastre , reamintind ca istoria sociala culturala a romaniiol
s-a dezvoltat pana In epoca moderna, cum remarca S. " t'l i
fala spre Orient". Romiinii , singurul popor latin de religie ortodoxa. 111 1
au putut apela la latina, care era folosita In Occidentul romanic in
administra!ie mai ales In biseridi. In timp ce neolatinii apuseni
Improspatat limba In tot cursul veacurilor, mai ales In Evul Medill
In cu forme Intorsaturi de fraze romanii au apc Ll i
la vechea slava slavona, limba de cultura de aici . Nu trebuie sa uit all l
cealalta fata a medaliei: datorita eliberarii de presiunea latinei literar,-
atat de puternica In Occident prin biseridi, romana s-a putut
dezvolta nest ingheri t conform tendin!elor manifestate in latina tarzie.
s-a ajuns ca romana sa fie cea mai latina dintre limbile romanice:
nu printr-un plus adus de elementullatin savant in curs de veacuri , ci
prin evolu!ia naturala a tendintelor cum a spus E. Gamillscheg,
"Iimba romaml, copilul despartit timpuriu de familie, a pastrat cu mai
mare fidelit ate trasaturi vechi familiare In noua ambianta 1n care a
ajuns". Aceasta noua ambian!a, care presupune contacte cu numeroase
limbi, nu a modificat Insa structura latina a romanei, unul dintre tipurile
roman ice analizate de Eugenio Coseriu 'in urma eu putin timp.
160
BIBLIOGRAFIESELECTIVA
Mioara Avram- Marius Sala, Faceti cu limba romana, Cluj, 200 I,
ed . 11,2006
Gr. Vocabularul autohton allimbii romalle . 1983
Gr. Introducere In istoria limbii romane. 2002
Matilda Caragiu-Mario\eanu, Compendiu de dialectologie romana (nord Si
sud-duntlreantl) , 1975
Alexandru Ciorlinescu, Dicrionarul etimologic allimbii romane,
2001
[on Coteanu, Structura Si evolulia Iimbii romane (de la origini panel la 1860),
1981
[on Coteanu (redactor responsabi[), Istoria limbii romane, vol. fl ,
1969
Maria Cvasnii Clitanescu, Limba romant! . Origini.si dezvoltare,
1996
O. DeTlsusianu , Histoire de la langue roumaine, Paris, [, 190 I; II : fasc. I, 1914:
fase. 2,1932; fase. 3, 1938
Florica Dimilreseu (coordonalor) , Istoria limbii romane. Fonetict! .
MorjosintQxt!. Le)(ic, 1978
I. Fischer, Latina dunt!reana . Introducere In istoria limbii romane,
1985
[on Ghetie, Imroducere In dialeCfologia iSfOrict! romlineascd, 1994
AI. Graur, La romanite dtt roumain , 1965
AI. Graur, Tendin{ele actuale ale limbii romll ne, 1968
AI. Graur - Mioara Avram (redactori responsabili ), Formarea cuvintelor In
Iimba romant!, I: Compunerea de Ful via Ciobanu Finu!a Hasa n,
1970; II : PreflXele de Mioara Avram el alii 1978; III: SuflXele.
I. Derivarea verbalt! de Laura Vasiliu, 1989
Vladimir Ilieseu - Facteurs socio-culturels dans I'histoire des langues
romanes. Politique, developpement socio-economique et hisfOire des
langues ron7lnes: Romania du Sud-Est, In Romanische Sprachgeschichte.
163
1981
HiSloi relinguistiquede la Romania,ed.Gerhard Ernst ,Martin-Dietricll
Glef3gen, Christian Schmitt,Wolfgang Sweickard,vol. II ,Berl in- Nt'11
York,2006,p. 1153-1167.
lorgulordan- MariaManoliu,Manualdelingiifsticarorruinica,Madrid ,197'
(edilieromaneasca: fntroducereinlingvislicaromanica, 1 I
G.lvaneseu,Istoria limbiiromime, 1980; a II-a,2000
Alexandru Niculescu,OullinehistoryoflheRomanianlanguage,
Sextil Etudesde linguistiqueroumaine, 1937
Sextil Limbaromana, vol.I,Pri viregenerald, 1940
Sanda Reinheimer Rlpeanu, Lexieullimbii romane actuale In perspeCl ild
romanica, 1998
SandaReinheimerRlpeanu(redactorresponsabil),DietionnairedesempO/lll/1
latinsdans Ie.> languesromanes, 2004
SandaReinheimerRipeanu,Lesemprunts latins dalls Ie.> langues romal/, .I
2004
SandaReinheimer- LilianaTasmowski,Praliquedeslangue,l'romalles,Pal" ,
1997; II. pronomspersonnels,Par is,2005
AI. Rosetti,lSlOria limbii mmanede la origini pima In seeolulalXVI/ -I",
1968
MariusSala,Contrihutionsalaphonetiquehistoriquedu roumain,Paris, II)1(,
Marius Sala,LimbiIn contact, 1997
MariusSala(coordonator),Vocabularulreprezentativallimhilorromal/i ,',
1988
MariusSala(coordonator),Enciclopedialimbilorromanice, I'IS'
MariusSala,fntrodueereIn elil1lologia limhiiromiine, 1999
Marius Sala(coordonator),Enciclopedia limhiiromiine, 200I
E. Vasiliu, Fonologia istorica a dialeetelor dacoromane, 111 /, ,,
INDICEDECUVINTE
Cl 119,129,135
acui 116
aoapeundevCl 81
a face (ladreapta)81
aHigadui mareacusarea33
afi 127
asejuca 131
aserugal31
abataj 11' 2
abjuoeca 108
absolut 101
abur87
acea 129
acel 124,129
acera 38
aecst 124, 131
131
aeru 51,$5
aoupost 108
ademeni98
adevar54
aoormi 57,107
aouna66
afinet I10
ana54
ager40,45,57
agest39
agust38
"Tiu 97
ai 38,86, 129
aiha 156
aieea 128
aiun 95
ajuna 39
ajunge58,69
ajuta 38
ajutoare 121
ajutor39, 121
al129
al doilea 126, 129
al tau 129
alb77,85,93
albastru 70, 130
130
albeala 104
albi 156
albiturli 111
alcatui 98
al doilea 129
ale 129
aleg97,131
alegi 131
a- Iegiei-dilcatoriu 114
alcrga45,58
alint 115
alor 129
alt 38, 124
a1 tau 129
altminteri 128
altreilea 126
am 119
amdalcarteaelcvului 133
am datelevu1uicartea 133
amsacillll 119
amalama 32
amanet 100
amar45 ,51
165