Sunteți pe pagina 1din 68

Lector univ. dr. CĂTUNĂ GEORGE CRISTIAN Asist. univ drd. ALUPOAIE MIHAELA

HANDBAL

Curs în tehnologia IFR

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2012 http://www.edituraromaniademaine.ro/

Editură recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (COD 171)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Handbal/Curs în tehnologia IFR autor: Cătună George Cristian, Alupoaie Mihaela– Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2012

ISBN 978-973-163-891-1

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

CĂTUNĂ GEORGE CRISTIAN ALUPOAIE MIHAELA

HANDBAL

– Curs în tehnologie IFR –

Realizatori curs în tehnologie IFR

Lector univ. dr. GEORGE CRISTIAN CĂTUNĂ Asist. univ. drd. MIHAELA ALUPOAIE

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2012

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………

7

 

Unitatea de învăţare 1 NOŢIUNI GENERALE DESPRE METODICA ÎNVĂŢĂRII. SCURT ISTORIC

1.1.

Introducere

9

1.2.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

9

1.3.

Conţinutul unităţii de învăţare

10

1.3.1. Metodele utilizate şi clasificarea lor în procesul de predare a jocului de handbal

10

1.3.2. Semnele convenţionale folosite în metodica învăţării handbalului

11

1.3.3. Scurt istoric

12

1.4.

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

15

Unitatea de învăţare 2 METODICA ÎNVĂŢĂRII JOCULUI DE HANDBAL

2.1.

Introducere

18

2.2.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

20

2.3.

Conţinutul unităţii de învăţare:

21

2.3.1. Poziţia fundamentală de atac, de apărare şi deplasarea în teren

21

2.3.2. Prinderea, ţinerea şi pasarea mingi

22

2.3.3. Pasele de pe loc şi din deplasare

24

2.3.4. Driblingul simplu şi multiplu

26

2.3.5. Scoaterea mingii din dribling

27

2.3.6. Învăţarea aşezării în sistemul de apărare 6:0

27

2.3.7. Pasarea mingii în pătrundere succesivă

28

2.3.8. Învăţarea aruncării la poartă din săritură

28

2.3.9. Blocarea mingii

29

2.3.10. Schimbările de direcţie

29

2.3.11. Atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc

30

2.3.12. Prinderea mingii venită din urmă

30

2.3.13. Aruncarea la poartă din alergare

31

2.3.14. Replierea

31

2.3.15. Marcajul şi demarcajul

32

2.3.16 Încrucişarea simplă şi dublă

33

2.3.17. Preluarea, predarea şi schimbul de oameni

34

2.3.18. Blocajul şi plecarea din blocaj

34

2.3.19. Sistemul de apărare 5:1 zonă

35

2.3.20. Aşezarea în atac şi circulaţia mingi în sistem cu un pivot

36

2.3.21. Pasele speciale

36

2.3.22. Faza a I -a de atac (contraatacul susţinut)

37

2.3.23. Faza a II -a de apărare

38

2.3.24. Aruncarea la poartă cu pas încrucişat

38

2.3.25. Aruncarea la poartă de pe extreme

39

2.3.26. Jocul portarului

39

2.3.27. Învăluirea interioară şi exterioară

39

2.3.28. Fentele de pasare şi aruncare

40

2.3.29. Plonjonul – plonjon cu cădere înainte, plonjon cu cădere laterală, plonjon sărit (inclusiv de pe extremă dreaptă şi stângă).………………………………………

41

2.3.30. Aruncarea la poartă cu evitare

41

2.3.31. Blocajul

42

2.3.32. Paravanul din mişcare şi la momente fixe

43

2.3.33.

Aşezarea în teren la momente fixe

44

 

2.3.34.

Contraatacul direct şi cu intermediar

44

2.4.

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

 

45

Unitatea de învăţare 3 JOCURI DE MIŞCARE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢAREA JOCULUI DE HANDBAL

3.1.

Introducere

46

3.2.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

 

49

3.3.

Conţinutul unităţii de învăţare

50

3.3.1. Jocuri pentru ţinerea mingii

50

3.3.2. Jocuri pentru prinderea mingii

50

3.3.3. Jocuri pentru pasarea mingii

50

3.3.4. Jocuri pentru dribling

50

3.3.5. Jocuri pentru aruncarea la poartă

51

3.3.6. Jocuri pentru poziţia fundamentală în apărare

51

3.3.7. Jocuri pentru aşezarea în teren

51

3.3.8. Învăţarea jocului prin joc

52

3.3.9. Jocuri pentru contactul cu adversarul

52

3.3.10.

Jocuri pentru marcajul adversarului

52

3.4.

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

 

52

 

Unitatea de învăţare 4 HANDBALUL ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ

4.1.

Introducere

54

4.2.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

 

54

4.3.

Conţinutul unităţii de învăţare

55

4.3.1. Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (V-VIII)

55

4.3.2. Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial clasa IX

57

4.3.3. Obiectivele prioritare (competenţe generale) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial

57

4.4.

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

 

58

 

Unitatea de învăţare 5 NOŢIUNI DE REGULAMENT AL JOCULUI DE HANDBAL

5.1 Introducere

 

61

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

 

61

5.3. Conţinutul unităţii de învăţare

62

 

5.3.1. Terenul

62

5.3.2. Principalele reguli ale jocului

 

62

5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

65

Răspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare

68

INTRODUCERE

Handbalul este o întrecere între două echipe de diferite vârste şi sexe, un joc sportiv cu un bogat şi vast conţinut motric, cu multe valenţe formative, în care se regăsesc toate caracteristicile jocului.

Joc tânăr, handbalul este o sinteză a deprinderilor motrice fundamentale ale omului (alergarea, săritura, prinderea şi aruncarea) îmbinate armonios cu deprinderile motrice specifice, puse în valoare în condiţii de viteza şi viteză – forţă. Deoarece procedeele tehnice sunt executate cu mâna, jocul este însuşit rapid, fără o pregătire specială îndelungată. El a pătruns masiv în rândurile tineretului şi copiilor datorită atractivităţii şi valorilor sale educative. Până în prezent, handbalul a avut o evoluţie şi o dezvoltare deosebită, organizându-se competiţii sportive unde participă sportivi de toate vârstele. Concepţia de joc este mereu în continuă schimbare, ţinând pasul cu evoluţia pe plan internaţional. Handbalul are un regulament cu reguli precise, în spiritul moral sportiv, spectatorii trăind din plin fazele măreţe ale jocului, desfăşurate în spirit de fair-play.

Obiectivele cursului

1. Însuşirea elementelor, procedeelor şi a structurii tehnico-tactice necesare desfăşurării unui joc regulamentar.

2. Acţiunilor tehnico-tactice, individuale şi colective, din fazele de atac şi apărare.

3. Formarea capacităţii de a demonstra cele însuşite, folosind mijloacele educaţiei fizice şi noţiunile minime de arbitraj şi de organizare a jocului de handbal.

4. Dezvoltarea unor calităţi motrice necesare trecerii probelor de control de la nivelul anului de studiu.

Competenţe conferite

Competenţe cognitive

1. Cunoaştere şi înţelegere – să cunoască şi să folosească noţiunile specifice disciplinei.

2. Explicare şi interpretare – să explice şi să realizeze complexe de exerciţii specifice disciplinei,

precum şi să poată explica şi coordona dinamica unui joc bilateral.

Competenţe profesionale 1. Instrumental – aplicative – să alcătuiască, dirijeze şi evalueze complexele de exerciţii specifice disciplinei

2. Competenţe de comunicare – relaţionare:

– să folosească terminologia disciplinei;

– să aplice cunoştinţele acumulate în situaţii profesionale diferite;

– să ofere exemple de exerciţii tehnico-tactice.

Resurse şi mijloace de lucru

Dotări:

– teren de handbal, porţi handbal şi mingii, pentru lucrările practice;

– biblioteca: lucrări de referinţă şi articole în domeniu. Materiale didactice:

– materiale pe suport electronic;

– manuale şi cărţi de specialitate;

– jaloane, ştachete, cercuri, cretă.

Structura cursului

Cursul este compus din 5 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1.

Unitatea de învăţare 2.

Unitatea de învăţare 3.

Unitatea de învăţare 4.

Unitatea de învăţare 5.

NOŢIUNI GENERALE DESPRE METODICA ÎNVĂŢĂRII. SCURT ISTORIC (2 ore)

METODICA ÎNVĂŢĂRII JOCULUI DE HANDBAL (6 ore)

JOCURI DE MIŞCARE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢAREA JOCULUI DE HANDBAL (2 ore)

HANDBALUL ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ (2 ore)

NOŢIUNI DE REGULAMENT AL JOCULUI DE HANDBAL (2 ore)

Teme de control (TC)

1.

Prezentaţi succesiunea metodică utilizată în predarea aruncării la poartă din săritură.

2.

Prezentaţi succesiunea metodică utilizată în predarea aruncării la poartă din alergare.

3.

Prezentaţi succesiunea metodică utilizată în predarea poziţiei fundamentale.

4.

Alcătuiţi 5 jocuri de mişcare pentru formarea deprinderilor prindere, pasare, mişcare în teren şi aruncare la poartă.

5.

Descrieţi un joc pentru învăţarea driblingului.

6.

Descrieţi un joc pentru învăţarea prinderii şi pasării mingii.

7.

Descrieţi principalele elemente tehnice învăţate în clasa a V-a.

8.

Prezentaţi obiectivele cadru ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (V-

VIII)

Bibliografie obligatorie:

Cătună, G. C.; Alupoaie, M,

Handbal – Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România

de Mâine, Bucureşti, 2006. Kunst Ghermănescu, I.; Hnat, V.,

Handbal I, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei

România de Mâine,

Bucureşti, 2000 (şi ediţia I, 1996). Kunst Ghermănescu, I.; Gogâltan, V.; Jianu, E.; Negulescu, I., Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

Metoda de evaluare

Examenul final se susţine sub forma examenului oral, ţinându-se cont de activitatea şi evaluarea pe parcurs la lucrările practice, în concordanţă cu Programa analitică şi Calendarul disciplinei.

.

Unitatea de învăţare 1

NOŢIUNI GENERALE DESPRE METODICA ÎNVĂŢĂRII SCURT ISTORIC

Cuprins

1.4.

Introducere

1.5.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

1.6.

Conţinutul unităţii de învăţare 1.6.1. Metodele utilizate şi clasificarea lor în procesul de predare a jocului de handbal 1.3.2. Semnele convenţionale folosite în metodica învăţării handbalului 1.7. 3. Scurt istoric

1.5.

Îndumar pentru verificare/autoverificare

1.1. Introducere . Introducere

Handbalul este un joc sportiv tânăr, apărut în Europa la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea prin transformarea unor jocuri cu caracter popular şi sub influenţa altor jocuri, în special al fotbalului din a cărui idee fundamentală de joc s-a inspirat cel mai mult. Handbalul este un mijloc al educaţiei fizice deoarece contribuie la întărirea sănătăţii, la dezvoltarea fizică armonioasă, la dezvoltarea unor calităţi motrice, psihice, la însuşirea unor deprinderi motrice. Deoarece este un joc accesibil, atractiv, spectaculos, cu un regulament uşor şi necesitând puţine materiale, handbalul este cuprins în programele şcolare , începând cu clasa a V-a (el poate coborî şi mai jos, chiar din clasele I-IV). Jocul de handbal este cercetat din punct de vedere tehnic, tactic, fizic, teoretic şi psihologic, sistematizând activitatea echipelor cu rezultate foarte bune. Studiază apariţia, istoria şi evoluţia jocului, realizează legătura între celelalte jocuri sportive împrumutând metode şi mijloace de pregătire, procedee tehnice şi tactice. Jocul de handbal este în strânsă înlănţuire cu alte discipline precum igiena, fiziologia, anatomia, biochimia, biomecanica, pedagogia şi psihologia sportivă.

1.2. Obiectivele ş i competen ţ ele unit ăţ ii de înv ăţ are La sfâr Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţii de învăţare, studenţii sunt capabili:

să selecteze metodele utilizate în procesul de predare a jocului de handbal; să cunoască semnele convenţionale folosite în handbal.

de handbal; s ă cunoasc ă semnele conven ţ ionale folosite în handbal. Timpul alocat unit

Timpul alocat unităţii: 2 ore

de handbal; s ă cunoasc ă semnele conven ţ ionale folosite în handbal. Timpul alocat unit
1.3. Con ţ inutul unit ăţ ii de înv ăţ are 1.3.1. Metodele utilizate ş

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1.

Metodele

utilizate

şi clasificarea lor în procesul de

predare a jocului de handbal

Metodele

utilizate

în

procesul

de

predare

a

jocului

de

handbal în lecţia de educaţie fizică pot fi utilizate următoarele:

– explicaţia;

– demonstraţia;

– exersarea;

– observaţia;

– metoda jocurilor (de mişcare, pregătitoare);

– utilizarea kinogramelor, fotografiilor, filmelor etc. Explicaţia caracteristicilor de execuţie:

– poziţia iniţială;

– lucrul părţilor şi segmentelor corporale;

– poziţia finală;

– greşeli de execuţie;

– utilizare tactică.

Demonstraţia este executată de către profesor/antrenor sau un elev/sportiv care cunoaşte elementul sauprocedeul motric de executat.

Exersarea se face individual, cu partener sau în grup. Se exersează elementele şi mişcările simple şi apoi se trece la exersarea structurilor tehnice. Execuţiile pot fi în relaţie de adversitate în superioritate numerică, în egalitate numerică sau în inferioritate numerică cu adversar pasiv, semiactiv sau activ, cu exerciţii sub formă de concurs sau jocuri pregătitoare, joc şcoală sau joc cu temă. În procesul învăţării tehnicii acestui joc se disting, în prima fază, două metode:

metoda globală – pentru învăţarea conţinutului în totalitate, recomandabilă în cazul mişcărilor cu un grad redus de complexitate

metoda analitică – pentru însuşirea detaliată, pe secvenţe, aprofundată a conţinutului unor elemente sau procedee mai complexe.

În metodica învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii jocului de handbal în lecţia de educaţie fizică sau antrenament, se recomandă următoarea succesiune de exerciţii:

1. exerciţii pentru învăţarea procedeelor tehnice;

2. exerciţii cu structuri de procedee tehnice;

3. folosirea concursului pentru fiecare procedeu tehnic în vederea

perfecţionării execuţiei tehnice;

4. exerciţii complexe pe % teren şi 1/1 teren cu colaborarea

partenerilor;

ţ ion ă rii execu ţ iei tehnice; 4. exerci ţ ii complexe pe % teren

5. exerciţii simple cu adversar (pasiv, semiactiv, activ);

6. exerciţii complexe cu adversar;

7. exerciţii sub formă de jocuri dinamice;

8. încadrarea exerciţiilor tehnice în acţiuni tehnico-tactice individuale şi colective (2-3 jucători);

9. încadrarea acţiunilor tehnico-tactice în sistem (atac şi apărare);

10. joc cu temă pe teren redus şi pe tot terenul;

11. joc şcoală;

12. exerciţii specifice pe posturi;

13. joc între grupe, clase.

Prezentarea acestor metode şi tehnici nu epuizează nici pe departe, multitudinea demersurilor pe care le are la dispoziţie profesorul pentru realizarea obiectivelor educaţionale prin predarea/învăţarea handbalului

educa ţ ionale prin predarea/înv ăţ area handbalului 1.3.2. Semnele conven ţ ionale folosite în metodica

1.3.2. Semnele convenţionale folosite în metodica învăţării handbalului

Apă r ă tor ărător

Atacantîn metodica înv ăţă rii handbalului Ap ă r ă tor Atacant Portar Mingii Jaloane Pas

Atacantmetodica înv ăţă rii handbalului Ap ă r ă tor Atacant Portar Mingii Jaloane Pas ă

Portarînv ăţă rii handbalului Ap ă r ă tor Atacant Atacant Mingii Jaloane Pas ă în

Mingiiînv ăţă rii handbalului Ap ă r ă tor Atacant Atacant Portar Jaloane Pas ă în

Jaloanemetodica înv ăţă rii handbalului Ap ă r ă tor Atacant Atacant Portar Mingii Pas ă

Pasă în p ă trundere succesiv ă ă în pătrundere succesivă

înv ăţă rii handbalului Ap ă r ă tor Atacant Atacant Portar Mingii Jaloane Pas ă
Drumul mingii Dribling Drumul juc ă torilor Aruncare la poart ă Schimbare de direc ţ

Drumul mingii

DriblingDrumul mingii Drumul juc ă torilor Aruncare la poart ă Schimbare de direc ţ ie spre

Drumul mingii Dribling Drumul juc ă torilor Aruncare la poart ă Schimbare de direc ţ ie

Drumul jucătorilor

Drumul mingii Dribling Drumul juc ă torilor Aruncare la poart ă Schimbare de direc ţ ie

Aruncare la poartă

mingii Dribling Drumul juc ă torilor Aruncare la poart ă Schimbare de direc ţ ie spre
mingii Dribling Drumul juc ă torilor Aruncare la poart ă Schimbare de direc ţ ie spre
mingii Dribling Drumul juc ă torilor Aruncare la poart ă Schimbare de direc ţ ie spre

Schimbare de direcţie spre stânga

Schimbare de direcţie spre dreapta

Schimbare dublă de direcţie

direc ţ ie spre dreapta Schimbare dubl ă de direc ţ ie 1.3.3. Scurt istoric Apare

1.3.3. Scurt istoric

Apare în Europa la sfârşitul sec. XIX începutul sec. XX.

Izvoarele din perioada istoriei antice aduc mărturii că pe pământ s- au practicat jocuri cu mingea pe care le considerăm strămoşii handbalului actual. În China antică numit „thu-CHU”. La incaşii Precolumbieni „POK – TA – POK”. La africani în SENEGAL „LOUPI”. În imperiile antice: ROMAN şi GREC: EPISKIROB, HARPASTOV, FOLLIS. Mingea: apare ca obiectul magic, a fost confecţionat, din diferite materiale:

– la azteci – mingi din răşini negre;

– la arabi – fibre din palmieri lefate în formă sferică;

– la malaiezieni – din nucă de cocos;

– la chinezi – din piele.

Primele izvoare despre jocuri populare transformate în joc de handbal:

– 1892 – este cunoscut un asemenea joc în Cehoslovacia pe care în 1905 prof. de ed. fizică Vaclav şi Karas îi dă denumirea „Hazena” care capătă dimensiunea de sport naţional.

ed. fizic ă Vaclav ş i Karas îi d ă denumirea „Hazena” care cap ă t

– În Danemarca se cunoaşte un alt joc de echipă denumit

„handbold” care se juca pe teren redus cu reguli asemănătoare

handbalului de astăzi.

– În 1898 este introdus în şcoli de prof. Nilsen Holgen, îi

definitivează regulamentul, îl tipăreşte şi îl răspândeşte, organizând întreceri. Alte semnale în Rusia, handbal redus în 7.

– În Germania antrenorul de gimnastică pe nume Max Heiser

selecţionează din regulile mai multor jocuri cu caracter popular :

VÖLKERBALL, RAFFBALL, KORBALL, uneşte cei convine mai mult şi creează TORBALL. Apariţia acestui nou joc util ca mijloc de pregătire – ca joc complementar – 1915.

– În 1919 în Germania – Karl Schelenz, adaptează FORBALUL

şi pentru băieţi dând naştere Handbalului în 11 practicat pe teren de

fotbal. În cadrul acestui joc se introduce : driblingul, lupta direct, cu adversarul. În timp a apărut o nouă tehnică şi tactică – sistem de joc în apărare şi atac. Jocul se răspânde;te şi în alte ţări, apare prima competiţie între echipe de handbal în 11 în 1925 joc internaţional Germania – Austria 3-6. Primul joc de fete în 1930 Austria – Germania 5-4.

– Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Handbal – 1928 şi avea

afiliate 11 ţări. Se tipăreşte primul regulament internaţional.

– În 1934 handbalul devine sport olimpic.

– În 1936 la Berlin handbalul participă la Olimpiadă. Au

participat 6 echipe – România locul 5.

– În ţările nordice – în Scandinavia se inventa jocul de handbal în

sală, cu echipe reduse de 7 jucători (1 portar + 6 jucători de câmp). Ţările în care s-a jucat handbalul în 7 – Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia răspândindu-se şi în celelalte ţări din Europa.

Handbalul în sală se juca tot timpul anului. Primul joc internaţoinal în 7 – 1935 – Suedia – Danemarca.

– În 1935 are loc primul CM de handbal în 11, au participat 10 ţări. România locul 5 (Germania, Elveţia, Ungaria, Suedia,

România, Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, Olanda, Luxemburg). După război se organizează primul CM de handbal 1949 în 11.

– a II-a ediţie de fete handbal în 11 la Frankfurt în Germania – România câştigă titlul de campionă a lumii.

Medalii şi titluri olimpice, mondiale şi europene cucerite de handbalul românesc. Medalii obţinute de handbalul în 11:

– ROM fem. 1956 în Germania aur

– ROM masc. 1959 în Austria argint

– ROM fem. 1960 în Austria aur La Jocurile Olimpice:

– 1972 ROM masc. Bronz la Munchen (Ger) sport olimpic în 7

– 1976 ROM masc. Argint Montreal (Canada)

– 1980 ROM masc. Bronz Moacova (URSS) am învins URSS

– 1984 ROM masc. Bronz Los Angeles (SUA)

La CM de seniori:

– 1961 ROM masc. în Germania aur

– 1962 ROM fem. în România aur

– 1964 ROM masc. în Cehoslovacia aur

– 1967 ROM masc. în Suedia bronz

aur – 1962 ROM fem. în România aur – 1964 ROM masc. în Cehoslovacia aur –

– 1970 ROM masc. în Franţa aur

– 1973 ROM fem. în Iugoslavia argint

– 1974 ROM masc. în Germania aur

– 1990 ROM masc. în Cehoslovacia bronz. La CM şi E de tineret:

– 1963 bronz în Suedia masc.

– 1967 aur în Olanda fem.

– 1995 aur în Brazilia fem.

– 1997 bronz în Coasta de Fildeş fem.

– 1998 aur în Slovacia la europene fete.

– 1999 aur în China fem.

– 1999 aur în Germania la europene fete.

– 2000 aur în Franţa fete. La CM Universitar:

– 1963 – bronz masc. în Suedia.

– 1968 – argint masc. în Germania

– 1971 – bronz masc. în Cehoslovacia.

– 1973 – aur masc. în Suedia.

– 1975 aur masc. în România.

– 1977 aur masc. în Polonia.

– 1981 aur masc. în Franţa.

– 1984 aur masc.în Germania.

– 1987 aur masc. în România.

– 1990 argint masc. În Olanda.

– 1994 bronz fete în Slovacia.

– 1996 bronz fete în Bulgaria.

– 1998 argint fete în Polonia. Trofee obţinute la handbal în 7, de echipele cluburilor sportive româneşti:

Cupa federaţiei Internaţionale de handbal:

– Masc.: Minaur Baia Mare 1985 Minaur Baia Mare 1986

– Fem.: Chimistul Râmnicu Vâlcea 1984 Rapid Bucureşti 1993 Cupa Campionilor Europei:

Masc.: Dinamo Bucureşti1965 Steaua Bucureşti 1968 Handbaliştii şi handbalistele şi antrenorii lor au adus o reală

contribuţie la dezvoltarea handbalului din ţara noastră şi implicit la handbalul internaţional.

– 4 medalii olimpice

– 11 medalii la CM de seniori în 7

– 13 medalii de CM universitari 6 aur

– 6 medalii de CM tineret şi juniori 5 aur

– 5 cupe ale campionilor europeni

– 4 cupe ale F. Internaţionale.

– 1 supercupă a camp.olimpici şi mondiali. Oameni care au contribuit: Ioan Kunst Ghermănescu, Lucian Grigorescu – cel mai mare secretar general de federaţie, Constantin Popescu, Gogâltan Valeriu, Vlase Oprea antrenor – jucător, Gruia Gheorghe, Cornel Oţelea, Cristian Gaţu, Ştefan Girtalan etc.

Vlase Oprea antrenor – juc ă tor, Gruia Gheorghe, Cornel O ţ elea, Cristian Ga ţ
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare Sinteza unit ăţ ii de înv ăţ are 1 Metodele utilizate

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 1

Metodele utilizate în procesul de predare a jocului de handbal în lecţia de educaţie fizică pot fi utilizateurmătoarele:

– explicaţia;

– demonstraţia – este executată de către profesor/antrenor sau un elev/sportiv;

– exersarea – se face individual, cu partener sau în grup;

– observaţia;

– metoda jocurilor (de mişcare, pregătitoare);

– utilizarea kinogramelor, fotografiilor, filmelor etc.

Se exersează elementele şi mişcările simple şi apoi se trece la exersarea structurilor tehnice. Execuţiile pot fi în relaţie de adversitate în superioritate numerică, în egalitate numerică sau în inferioritate numerică cu adversar pasiv, semiactiv sau activ, cu exerciţii sub formă de concurs sau jocuri pregătitoare, joc şcoală sau joc cu temă. În procesul învăţării tehnicii acestui joc se disting, în prima fază, două metode:

metoda globală – pentru învăţarea conţinutului în totalitate, recomandabilă în cazul mişcărilor cu un grad redus de complexitate;

metoda analitică – pentru însuşirea detaliată, pe secvenţe, aprofundată a conţinutului unor elemente sau procedee mai complexe.

Scurt istoric

Apare în Europa la sfârşitul sec. XIX începutul sec. XX. Izvoarele din perioada istoriei antice aduc mărturii că pe pământ s-au practicat jocuri cu mingea pe care le considerăm strămoşii handbalului actual. Mingea: apare ca obiectul magic, a fost confecţionat, din diferite materiale:

– la azteci – mingi din răşini negre;

– la arabi – fibre din palmieri lefate în formă sferică;

– la malaiezieni – din nucă de cocos;

– la chinezi – din piele.

Primele izvoare despre jocuri populare transformate în joc de handbal:

– În Danemarca se cunoaşte un alt joc de echipă, denumit „handbold” care se juca pe teren redus cu reguli asemănătoare handbalului de astăzi.

– Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Handbal – 1928 şi avea afiliate 11 ţări. Se tipăreşte primul regulament internaţional. Medalii şi titluri olimpice, mondiale şi europene cucerite de handbalul românesc. Medalii obţinute de handbalul în 11:

– ROM fem. 1956 în Germania aur;

– ROM masc. 1959 în Austria argint;

– ROM fem. 1960 în Austria aur.

La Jocurile Olimpice:

– 1972 ROM masc. Bronz la Munchen (Ger) sport olimpic în 7

– 1976 ROM masc. Argint Montreal (Canada)

– 1980 ROM masc. Bronz Moacova (URSS) am învins URSS

– 1984 ROM masc. Bronz Los Angeles (SUA) La CM de seniori:

– 1961 ROM masc. în Germania aur

– 1962 ROM fem. în România aur

– 1964 ROM masc. în Cehoslovacia aur

– 1967 ROM masc. în Suedia bronz

– 1970 ROM masc. în Franţa aur

– 1973 ROM fem. în Iugoslavia argint

– 1974 ROM masc. în Germania aur

– 1990 ROM masc. în Cehoslovacia bronz. Trofee obţinute la handbal în 7, de echipele cluburilor sportive româneşti:

Cupa federaţiei Internaţionale de handbal:

– Masc.: Minaur Baia Mare 1985 Minaur Baia Mare 1986

– Fem.: Chimistul Râmnicu Vâlcea 1984 Rapid Bucureşti 1993 Cupa Campionilor Europei:

Masc.: Dinamo Bucureşti1965 Steaua Bucureşti 1968 Handbaliştii şi handbalistele şi antrenorii lor au adus o reală contribuţie la dezvoltarea handbalului din ţara noastră şi implicit la handbalul internaţional.

– 4 medalii olimpice

– 11 medalii la CM de seniori în 7

– 13 medalii de CM universitari 6 aur

– 6 medalii de CM tineret şi juniori 5 aur

– 5 cupe ale campionilor europeni

– 4 cupe ale F. Internaţionale.

– 1 supercupă a camp. olimpici şi mondiali. Oameni care au contribuit: Ioan Kunst Ghermănescu, Lucian Grigorescu – cel mai mare secretar general de federaţie, Constantin Popescu, Gogâltan Valeriu, Vlase Oprea antrenor – jucător, Gruia Gheorghe, Cornel Oţelea, Cristian Gaţu, Ştefan Girtalan etc.

Concepte şi termeni de reţinut: handbal, metode, semne convenţionale, apărător, atacant, minge.

handbal = joc sportiv de echipă

metode = mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu; mijloc

semn convenţional = simbol, imagine care reprezintă indirect un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o însuşire, un sentiment

apărător = jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă

atacant = jucător care face parte din linia de atac a unei echipe sportive

minge = obiect sferic, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit pentru a practica anumite jocuri sportive.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Care sunt metodele utilizate în procesul de predare a jocului de handbal?

2. De cine este executată demonstraţia?

3. Cum se face exersarea?

4. Câte metode se disting în procesul învăţării tehnicii handbalului?

5. Pentru ce se foloseşte metoda globală?

6. Pentru ce se foloseşte metoda analitică?

7. Care este semnul convenţional pentru atacant?

8. Care este semnul convenţional pentru apărător?

9. Cum se reprezintă grafic drumul mingii?

10. Cum se reprezintă grafic driblingul?

drumul mingii? 10. Cum se reprezint ă grafic driblingul? Teste de evaluare/autoevaluare • R ă spunde

Teste de evaluare/autoevaluare

Răspundeţi

adevărat

(dacă

consideraţi

consideraţi ca propoziţia este falsă).

ca

propoziţia

este

adevărată)

sau

fals

(dacă

1. O metodă utilizată în procesul de predare a jocului de handbal în lecţia de educaţie fizică este explicaţia.

Alegeţi varianta corectă!

2. Cum se numea jocul din Danemarca care avea reguli asemănătoare cu handbalul?

a) handbold;

b) oină.

Alegeţi varianta corectă!

3. Când se tipăreşte primul regulament internaţional de handbal?

a) 1940;

b)1966;

c) 1928;

d)1902.

Bibliografie obligatorie Handbal – Caiet de lucr ă ri practice. Editura Funda ţ iei România

Bibliografie obligatorie

Handbal – Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România

de Mâine, Bucureşti, 2006. Kunst Ghermănescu, I.; Hnat, V., Handbal I, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000 (şi ediţia I, 1996). Kunst Ghermănescu, I.; Gogâltan, V.; Jianu, E.; Negulescu, I., Teoria şi metodica hand- balului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

Cătună, G. C.; Alupoaie, M,

Unitatea de învăţare 2

METODICA ÎNVĂŢĂRII JOCULUI DE HANDBAL

Cuprins

2.1. Introducere

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare

2.3.1. Poziţia fundamentală de atac, de apărare şi deplasarea în teren

2.3.2. Prinderea, ţinerea şi pasarea mingi

2.3.3. Pasele de pe loc şi din deplasare

2.3.4. Driblingul simplu şi multiplu

2.3.5. Scoaterea mingii din dribling

2.3.6. Învăţarea aşezării în sistemul de apărare 6:0

2.3.7. Pasarea mingii în pătrundere succesivă

2.3.8. Învăţarea aruncării la poartă din săritură

2.3.9. Blocarea mingii

2.3.10. Schimbările de direcţie

2.3.11. Atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc

2.3.12. Prinderea mingii venită din urmă

2.3.13. Aruncarea la poartă din alergare

2.3.14. Replierea

2.3.15. Marcajul şi demarcajul

2.3.16. Încrucişarea simplă şi dublă

2.3.17. Preluarea, predarea şi schimbul de oameni

2.3.18. Blocajul şi plecarea din blocaj

2.3.19. Sistemul de apărare 5:1 zonă

2.3.20. Aşezarea în atac şi circulaţia mingi în sistem cu un pivot

2.3.21. Pasele speciale

2.3.22. Faza a II -a de atac

2.3.23. Faza a II -a de apărare

2.3.24. Aruncarea la poartă cu pas încrucişat

2.3.25. Aruncarea la poartă de pe extreme

2.3.26. Jocul portarului

2.3.27. Învăluirea interioară şi exterioară

2.3.28. Fentele de pasare şi aruncare

2.3.29. Plonjonul – plonjon cu cădere înainte, plonjon cu cădere laterală, plonjon sărit

2.3.30. Aruncarea la poartă cu evitare

2.3.31. Blocajul

2.3.32. Paravanul din mişcare şi la momente fixe

2.3.33. Aşezarea în teren la momente fixe

2.3.34. Contraatacul direct şi cu intermediar

2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

2.1. Introducere Etapizarea înv ăţă rii unui element sau procedeu tehnic: – explica ţ ia

2.1. Introducere

Etapizarea învăţării unui element sau procedeu tehnic:

– explicaţia sau descrierea;

– demonstrarea globală;

– exersarea procedeului fără minge;

– exersarea procedeului în condiţii uşurate;

– exersarea procedeului în condiţii apropiate de joc;

– exersarea procedeului în condiţii de adversitate;

– joc cu temă. În procesul de învăţare a elementelor şi procedeelor tehnice trebuie să se folosească cu precădere metoda globală. Învăţarea trebuie realizată folosind foarte mult jocuri de mişcare şi pregătitoare în care să se regăsească fragmente de joc. În timpul exerciţiilor trebuie urmărit ca elementele şi procedeele tehnice să fie executate corect, să se intervină din când în când cu mici explicaţii. Odată însuşite, procedeele tehnice trebuie exersate în condiţii cât mai variate, prin exerciţii cu structuri diferite. În cele ce urmează, sunt descrise la modul orientativ exerciţii, jocuri etc. de însuşire şi aprofundare a principalelor elemente şi procedee tehnice precum şi a principalelor acţiuni tactice. Reprezentarea grafică a fost executată, în scopul înţelegerii corecte şi în detaliu a mijloacelor şi aplicarea lor într-un mod cât mai atractiv, variat şi eficient direct în procesul de predare/antrenare.

ş i eficient direct în procesul de predare/antrenare. 2.2. Obiectivele unit ăţ ii de înv ăţ

2.2. Obiectivele unităţii de învăţare

La sfârşitul acestei unităţii de învăţare, studenţii sunt capabili:

să descrie mecanismele tehnice ale elementelor şi procedeelor tehnice; să selecteze exerciţiile pentru iniţierea şi consolidarea unor elemente tehnice; să cunoască prevederile regulamentare cu privire la elementele tehnice.

s ă cunoasc ă prevederile regulamentare cu privire la elementele tehnice. Timpul alocat unit ăţ ii:

Timpul alocat unităţii: 6 ore

s ă cunoasc ă prevederile regulamentare cu privire la elementele tehnice. Timpul alocat unit ăţ ii:
2.3. Con ţ inutul unit ăţ ii de înv ăţ are 2.3.1. Pozi ţ ia

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare

2.3.1. Poziţia fundamentală de atac, de apărare şi deplasarea în teren

explicarea şi demonstrarea poziţiilor fundamentale, a formelor de deplasare în teren;

de pe loc la semnal luarea poziţiei optime (pe rând – de atac şi de apărare);

din alergare, la fluier, oprire în poziţie fundamentală (de atac sau apărare);

din poziţie fundamentală se execută paşi adăugaţi înainte, înapoi, oblic înainte, oblic înapoi şi lateral la indicaţiile profesorului pe perechi, menţinând o poziţie fundamentală joasă, încearcă să atingă unul genunchii celuilalt (leapşa cu atingerea genunchilor);

deplasare pe semicercul de 6 m în poziţie fundamentală, ieşire la nivelul celor 2 interi, retragere pe semicerc, sprint pe diagonală, alergare cu spatele pe marginea terenului;

explicarea şi demonstrarea poziţiilor fundamentale de atac şi apărare;

imitarea poziţiilor fundamentale şi corectarea lor;

din alergare pe tot terenul, la un semnal sonor – luarea poziţiei fundamentale de apărare, la două semnale sonore – luarea poziţiei fundamentală de atac;

deplasare în direcţia arătată de profesor (înainte – înapoi şi lateral stânga – dreapta) în fiecare dintre poziţiile fundamentale;

jucătorii aşezaţi în cerc sau în pătrat, pasează mingea între ei, în timp ce apărătorul se deplasează după minge;

jocuri pentru poziţia fundamentală în apărare:

– „lupta cocoşilor cu atingerea genunchilor”, „deplasează-te rapid” sau „deplasare în triunghi”, „pătrunde în spaţiul adversarului”, „apără semicercul” etc.

sau „deplasare în triunghi”, „p ă trunde în spa ţ iul adversarului”, „ap ă r ă
sau „deplasare în triunghi”, „p ă trunde în spa ţ iul adversarului”, „ap ă r ă
2.3.2. Prinderea, ţ inerea ş i pasarea mingii − explicarea ş i demonstrarea ţ inerii,
2.3.2. Prinderea, ţ inerea ş i pasarea mingii − explicarea ş i demonstrarea ţ inerii,
2.3.2. Prinderea, ţ inerea ş i pasarea mingii − explicarea ş i demonstrarea ţ inerii,
2.3.2. Prinderea, ţ inerea ş i pasarea mingii − explicarea ş i demonstrarea ţ inerii,

2.3.2. Prinderea, ţinerea şi pasarea mingii

explicarea şi demonstrarea ţinerii, prinderii şi pasării mingii;

trecerea mingii în jurul capului, soldurilor, genunchilor;

trecerea mingii dintr-o mână în alta, rotarea, răsucirea braţului care ţine mingea;

pase cu două mâini din dreptul pieptului, de deasupra capului;

pase zvârlite de deasupra umărului suveică simplă cu trecerea la coada şirului propriu şi apoi la coada şirului opus;

pase zvârlite cu trecere la coada şirului la care s-a pasat;

pase zvârlite lateral pe lângă umăr şi lateral deasupra

trecere la coada ş irului la care s-a pasat; − pase zvârlite lateral pe lâng ă

umărului, cu trecere la coada propriului şir acelaşi exerciţiu cu trecere la coada şirului unde s-a pasat.

ă rului, cu trecere la coada propriului ş ir acela ş i exerci ţ iu cu
ă rului, cu trecere la coada propriului ş ir acela ş i exerci ţ iu cu
ă rului, cu trecere la coada propriului ş ir acela ş i exerci ţ iu cu
2.3.3. Pasele de pe loc ş i din deplasare – explicarea ş i demonstrarea paselor
2.3.3. Pasele de pe loc ş i din deplasare – explicarea ş i demonstrarea paselor
2.3.3. Pasele de pe loc ş i din deplasare – explicarea ş i demonstrarea paselor
2.3.3. Pasele de pe loc ş i din deplasare – explicarea ş i demonstrarea paselor

2.3.3. Pasele de pe loc şi din deplasare

– explicarea şi demonstrarea paselor din alergare;

– suveică simplă cu trecerea la coada şirului opus;

– pase în doi din deplasare, pe centrul terenului repetarea paselor lansate, împinse şi zvârlite prin pase (directe sau cu pământul) în doi de pe loc din joc de picioare;

– pase în doi în jurul terenului;

prin pase (directe sau cu p ă mântul) în doi de pe loc din joc de
– forma ţ ie de suveic ă cu un juc ă tor în lateral. Se
– forma ţ ie de suveic ă cu un juc ă tor în lateral. Se

– formaţie de suveică cu un jucător în lateral. Se execută pase din alergare cu deplasare la coada şirului opus;

pase din alergare cu deplasare la coada ş irului opus; – acela ş i exerci ţ

– acelaşi exerciţiu, cu doi jucători în lateral;

– pase în doi (zvârlite şi din pronaţie) din alergare cu viteză maximă, cu mărirea şi micşorarea distanţei dintre pasatori;

– pase în doi din alergare cu prindere şi pasare din săritură;

– pase în doi din alergare cu întoarceri 180°;

– suveică simplă, suveică dublă, şi suveică pe semicercul de 9m cu

încrucişare;

– „cercurile mişcătoare” – 2 cercuri concentrice ce se deplasează în

direcţii diferite – jucătorii din centru au mingea şi pasează cu cei din exterior – direcţia de alergare se schimbă după aproximativ 2 min.;

– „triunghiul alergător” – 9 jucători se aşează în triunghi – câte 3 la

fiecare colţ cu faţa spre interior – jucătorul cu mingea (ce se află primul într-o grupă de 3 jucători) pasează către primul jucător din stânga şi se deplasează în spatele şirului acestuia. Jocul se poate îngreuia prin pasare spre dreapta sau prin introducerea a două mingii;

– „pătratul alergător” – variantă a exerciţiului precedent.

prin introducerea a dou ă mingii; – „p ă tratul alerg ă tor” – variant ă
2.3.4. Driblingul simplu ş i multiplu – explicarea ş i demonstrarea driblingului simplu ş i

2.3.4. Driblingul simplu şi multiplu

– explicarea şi demonstrarea driblingului simplu şi multiplu dribling simplu pe loc, din mers, din alergare;

i multiplu dribling simplu pe loc, din mers, din alergare; – pase în doi din alergare,

pase în doi din alergare, precedate de dribling simplu;

 

dribling multiplu pe loc, cu împingerea mingii la diferite înălţimi;

deplasare liberă în teren folosind driblingul multiplu;

 

dribling cu ocolire de obstacole alternativ stânga-dreapta;

 

dribling cu încercuirea obstacolului;

 

dribling

printre

jaloane,

cu

conducerea

mingii

şi

cu

mâna

neîndemânatică.

mingii ş i cu mâna neîndemânatic ă . – „leap ş a în dribling” – pase

– „leapşa în dribling”

– pase în doi din alergare, precedate de dribling simplu

– pase în doi din alergare, precedate de dribling simplu – deplasare liber ă în teren

– deplasare liberă în teren folosind driblingul multiplu

pase în doi din alergare, precedate de dribling simplu – deplasare liber ă în teren folosind

– dribling printre jaloane;

– jucătorii dispuşi în formă de suveică, deplasare în dribling, pasă şi trecere la coada şirului opus.

în dribling, pas ă ş i trecere la coada ş irului opus. 2.3.5. Scoaterea mingii din

2.3.5. Scoaterea mingii din dribling

explicarea şi demonstrarea scoaterii mingii din dribling;

dribling multiplu în ritm uniform, cu braţul îndemânatic, apărătorul încearcă să scoată mingea;

acelaşi

exerciţiu

dar

driblingul se execută cu braţul

neîndemânatic;

 

scoaterea

mingii

unui

jucător

care

se

deplasează

în

alergare uşoară;

 

scoaterea

mingii

unui

jucător

are

se

deplasează

cu

schimbare de direcţie;

scoaterea mingii unui jucător care execută dribling într-o

suprafaţă de teren limitată;

într-un spaţiu limitat, fiecare jucător cu minge. Cu o mână

driblează, iar cu cealaltă încearcă să scoată mingea de la adversar;

un distribuitor aruncă mingea în teren iar jucătorul care

prinde mingea se deplasează în dribling spre poartă, iar apărătorul încearcă să scoată mingea.

, iar ap ă r ă torul încearc ă s ă scoat ă mingea. 2.3.6. Înv

2.3.6. Învăţarea aşezării în sistemul de apărare 6:0

explicarea aşezării jucătorilor în sistemul de apărare 6:0 şi rolul fiecărui jucător;

tot

semicercul de 6m în funcţie de semnele profesorului;

deplasări

laterale

în

poziţie

fundamentală

pe

deplasări laterale în funcţie de circulaţia mingii;

deplasare în poziţie de apărare cu ieşire la atacantul care

ameninţă poarta, apoi retragere pe semicerc în direcţia în care circulă

mingea.

ie ş ire la atacantul care amenin ţă poarta, apoi retragere pe semicerc în direc ţ
2.3.7. Pasarea mingii în p ă trundere succesiv ă − în form ă de p

2.3.7. Pasarea mingii în pătrundere succesivă

în formă de pătrat, se execută pase zvârlite din om în om

cu trecere la coada şirului unde a pasat;

plasaţi pe posturile de extremă şi inter, se execută pase în

pătrundere;

jucătorii sunt dispuşi pe cele 6 posturi, pase în pătrundere,

cu transmiterea mingii din săritură de la o extrema la cealaltă peste

semicerc. După 4 -5 execuţii se schimbă direcţia de pasare;

jucători în atac şi 6 în apărare. Pase în pătrundere

succesivă cu atacarea culoarelor până la extremă;

6

acelaşi exerciţiu cu încercarea de angajare a pivotului.

ş i exerci ţ iu cu încercarea de angajare a pivotului. 2.3.8. Înv ăţ area arunc

2.3.8. Învăţarea aruncării la poartă din săritură

explicarea şi demonstrarea aruncării la poartă din săritură

şi apoi se execută pe un şir, pasă la un distribuitor, reprimire şi aruncare la poartă (execuţie globală);

sărituri pe un picior (gen şotron);

aceleaşi sărituri peste mici obstacole;

imitarea aruncării din săritură din mers, din alergare

uşoară;

aruncări din săritură cu bătaie pe o bancă de gimnastică;

pase în doi din săritură;

pase în doi din săritură din alergare;

aruncare la poartă din săritură cu pasă primită de la un

distribuitor;

pase în doi din săritură;

pase în doi din deplasare cu pas din săritură;

aruncare la poartă din săritură cu pasă primită de la un

distribuitor;

cu pas din s ă ritur ă ; − aruncare la poart ă din s ă

aruncare la poartă din săritură precedate de dribling;

aruncare din săritură peste un adversar activ;

aruncare la poartă din săritură precedate de dribling;

aruncare din săritură peste un adversar pasiv.

− aruncare din s ă ritur ă peste un adversar pasiv. 2.3.9. Blocarea mingii − explicarea

2.3.9. Blocarea mingii

explicarea şi demonstrarea blocării aruncărilor la poartă;

un atacant şi un apărător. Atacantul simulează aruncarea, iar apărătorul încearcă să atingă mingea cu ambele braţe;

idem, dar atacantul aruncă mingea în braţele apărătorului la o distanţă de 3-4 m;

idem, dar atacantul aruncă mai puternic, fără a indica

viitoarea traiectorie a mingii;

jucătorii aşezaţi la 12 m şi un apărător la 6 m. Atacanţii

aruncă la poartă din săritură, iar apărătorul încearcă să blocheze

mingea; acelaşi exerciţiu cu doi apărători, iar atacanţii aruncă printre apărători;

atacanţii plasaţi pe cei 2 interi, fiecare cu minge, în

apărare 3 apărători în zona centrală. Atacanţii aruncă pe rând la poartă

de la distanţă, iar apărătorii vor bloca aruncările prin deplasare spre stânga sau spre dreapta.

arunc ă rile prin deplasare spre stânga sau spre dreapta. 2 .3.10. Schimb ă rile de

2 .3.10. Schimbările de direcţie

schimbare simplă de direcţie executată de pe loc (drept- stâng şi apoi stâng -drept);

din alergare uşoară executarea unei schimbări simple de direcţie spre stânga (la jalon);

-drept); − din alergare u ş oar ă executarea unei schimb ă ri simple de direc

din alergare uşoară executarea unei schimbări simple de

direcţie spre dreapta;

idem spre stânga;

se reiau exerciţiile precedente, executate acum cu mingea;

schimbare dublă de direcţie executată de pe loc (drept- stâng-drept şi apoi stâng-drept-stâng);

schimbare dublă de direcţie executată din alergare uşoară în faţa unui apărător semiactiv;

idem cu finalizare din săritură.

2.3.11. Atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc

explicarea şi demonstrarea atacării adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc;

un apărător pe 6 m şi un atacant la 10 m. Atacantul pătrunde

spre poartă şi simulează aruncarea la poartă, apărătorul iese la acesta