Sunteți pe pagina 1din 5

HARTA asigurarilor de sanatate: Cum e in Europa, cum va

fi in Romania

Proiectul noii legi a sanatatii, in varianta publicata pe site-ul
Ministerului, propune introducerea asigurarilor private de sanatate in
Romania.
Romania ar urma sa se numere printre putinele state europene unde
asigurarile medicale de baza sunt administrate exclusiv de companii
private.
ROMANIA, in varianta Legii Vladescu
Contributia la asigurarile sociale (10,7%) vor acoperi o asigurare medicala de baza
(similara celei din prezent), care va fi administrata de una dintre cele cel putin 4
companii private de asigurari care vor intra in Romania. Persoanele neasigurate vor
putea beneficia de asistenta medicala doar in cazul unei urgente sau a unor boli cu
potential epidemic. Asigurarile medicale complementare (care vor fi fiscal deductibile
in plafonul de maxim 300 euro pe an) vor oferi timp de asteptare mai mic pentru
accesul la servicii medicale si tratamentele neincluse in asigurarea medicala de baza
(chirurgie estetica, stomatologie, etc.). Salariile medicilor ar putea creste daca
acestia isi vor putea negocia salariile cu spitalele in care lucreaza. Intre altele, CNAS-
ul stabileste un pret maxim pentru serviciile medicale pe care asiguratorii privati nu-l
pot depasi, supravegheaza si monitorizeaza functionarea caselor private si ia masuri
pentru evitarea aparitiei monopolului pe piata asigurarilor medicale private. Anumite
categorii de persoane vor avea asigurare de baza fara sa plateasca nimic (pensionarii
cu pensii sub 740 lei, copiii, elevii si studentii pana in 26 de ani, familiile cu ajutor
social). Proiectul prevede in acest moment si aparitia spitalelor de interes national,
singurele care vor putea fi finantate suplimentar direct de la bugetul de stat.
In prezent, romanii beneficiaza de servicii medicale de stat, in baza contributiei
sociale platita lunar. Spitalele sunt, in marea majoritate, de stat si exista clinici si
cabinete private, in special in orasele mari.
FRANTA
Finantarea sistemului sanitar este dominata de cotizatii sociale ale angajatorilor si ale
angajatilor, iar francezii au libertatea neconditionata a alegerii tipului de serviciu
medical, dar nu-si pot alege liber asiguratorul, afilierea facandu-se automat pe baza
apartenentei profesionale.. Sistemul social national este completat de finantarea prin
impozite si asigurari voluntare de sanatate. Acesta asigura servicii pentru 99,9% din
populatie si suporta 78,4% din cheltuielile de sanatate. Accentul se pune pe modelul
cu finantare din impozite bazate pe venitul total. Sistemul de asigurari de baza nu
acopera integral costul tratamentelor in intregime, existand un sistem de coplata care
poate fi acoperit printr-o asigurare complementara (mutuelle). Spitalele publice, care
se axeaza pe urgente, interventii complexe, reabilitare, tratament pe termen
lung sau psihiatric, detin 65% din paturi. Foarte mult francezi au incheiat asigurari
private complementare, 10% din cheltuielile totale pentru sanatate fiind acoperite
prin acestea. Competitia libera intre asiguratori exista doar pe componenta
asigurarilor complementare, nu si pentru asigurarile de baza.
GERMANIA
Circa 87% din populatie este acoperita de asigurarea standard de sanatate, finantata
prin asigurari sociale. Populatia are dreptul sa-si aleaga liber asiguratorul din mai
multe fonduri de asigurari non-profit. Angajatii si angajatorii platesc fiecare circa
7,1% din salariu, cei din urma achitand in plus 0,9% pentru a acoperi protezele
dentare si concediul medical. Afilierea este obligatorie pentru angajatii ale caror
venituri se afla sub un plafon stabilit. Persoanele cu venituri foarte mari sunt total
excluse din schema asigurarilor, ei avand obligatia sa cotizeze la un sistem de
asigurari de sanatate privat. Pachetul standard cu servicii este generos pentru toate
nivelurile de ingrijire, incluzand servicii pentru varstnici sau tratamente in unitati de
reabilitare pentru familii cu copii. Clientii pot alege singuri un fond de afectiuni.
Spitalele primesc bani pe baza grupelor de diagnostice (DRG).
OLANDA
Finantarea sistemului este asigurata de cotizatiile la asigurari, platile directe ale
pacientilor si subventii din partea statului. Actul privind Asigurarile de Sanatate ii
obliga pe toti cei care locuiesc si muncesc in mod legal in Olanda sa cumpere asigurari
individuale private de sanatate de la unul dintre asiguratori, care, in schimb, trebuie
sa accepte pe oricine, indiferent de varsta si statutul de sanatate si sa asigure un
pachet standard de servicii medicale. Sistemul se bazeaza pe asigurari sociale de
sanatate (acopera 63% din populatie) si asigurari private de sanatate (31% din
populatie). Exista un regim national special care acopera bolile cronice, psihiatrice si
invaliditatea (echivalentul programelor nationale in Romania). Toata lumea achita
12,55% din venituri pentru a finanta aceste programe. Exista un maximum
pentru rambursarea platii medicamentelor, ceea ce depaseste trebuie suportat de
pacient. Initial, pe piata olandeza au intrat 11 companii private de asigurari
medicale, in prezent ramanand active doar 4. Concurenta intre asiguratori este
importanta si pe segmentul asigurarilor de baza, si pe cel al asigurarilor suplimentare
(o raritate in UE). Ingrijirea primara este asigurata, in general, de medicii de familie,
cu rol de filtru spre specialisti si spitalizare.
MAREA BRITANIE
Asigurarea medicala ii include pe toti rezidentii legali, asigurarile suplimentare
nefiind frecvente. Sistemul privat este aproape absent, aproximativ 11% din populatie
avand o asigurare privata. Serviciul National de Sanatate este finantat in special din
impozitare generala (95%), restul realizandu-se din alte contributii. Serviciile primare
sunt asigurate de medicii de familie care desfasoara activitati independente, avand
rolul unui filtru de acces si fiind responsabili pentru circa 1.800 de membri din
comunitatea locala. Spitalele primesc finantare bazata pe activitate si contracte.
Listele de asteptare pentru accesul la asistenta medicala ajung insa si la 12 luni.
SPANIA
Sistemul, bazat pe impozitare, acopera 99,8% din populatie, inclusiv imigrantii.
Accesul la sistemul de sanatate este gratuit, conform unui act din 1986. Medicii de
familie, cu rol de filtru, se situeaza intre pacienti si sistemul de sanatate. Toti
specialistii din spitale si unitatile de ambulatoriu sunt salariati. Posibilitatea
contractarii unei asigurari de sanatate private exista, dar numarul celor care apeleaza
la ea este limitat.
AUSTRIA
Sistemul este finantat in special din asigurarile sociale de sanatate, cu 45%. Anagajatii
si angajatorii platesc, in mod egal, intre 7,1-9,1% din castiguri. Serviciile includ de
la tratament medical la ergoterapie, reabilitare, tratamente spa sau concediu
medical. Circa 19% din paturile de spital sunt detinute de institutiile de asigurari
sociale, 16% de organizatiile private nonprofit si doar 6% sunt private sau non-profit.
2,4% din populatie nu este asigurata.
BELGIA
Asigurarile sociale de sanatate acopera servicii pentru 99% din populatie, acestea fiind
finantate de contributiile angajatilor/ angajatorilor si de cele obligatorii ale celor
care desfasoara activitati independente. Pacientii au dreptul sa-si aleaga furnizorii,
spitalul, fondul de afectiuni. Pentru serviciile din spital, belgienii trebuie sa plateasca
in functie de statutul de angajat, cel familial si de durata internarii. Sistemul de
rambursare al platii medicamentelor promoveaza utilizarea genericelor. Comunitatile
sunt responsabile pentru majoritatea serviciilor de preventie.

CEHIA
Sistemul este finantat in proportie de 80,5% din asigurari obligatorii, 10,2% din
impozite si 8,3% din plati directe. Toate contributiile au un plafon. Fiecare individ isi
poate alege fondul de asigurare, pe care-l poate schimba dupa un an. Nivelul
beneficiilor este foarte ridicat, incluzand de la servicii de preventie la terapie spa.
Furnizorii privati de ingrijire ambulatorie (95%) si spitalele publice (90% dintre paturi)
lucreza pe baza de contract cu fondurile de asigurare de sanatate, care concureaza
pentru membri. Au fost privatizate putine policlinici si spitale mici.
DANEMARCA
Asigurarea universala valabila pentru toti rezidentii este finantata din impozite.
Numarul asigurarilor private pentru clinici private este in crestere pentru a scurta
timpul de asteptare. Nu exista o lista a beneficiilor, specialistul fiind cel care
considera tratamentul adecvat pentru finantarea de stat. Medicii de familie constituie
poarta de intrare spre specialisti, pshihoterapeuti si spitale.
IRLANDA
Rezidentii sunt eligibili pentru orice fel de serviciu. Exista doua categorii de servicii,
in functie de contributie. 75,2% din cheltuielile de sanatate sunt finantate din
impozite. Medicii de familie desfasoara activitati independente si au rol de filtru.
Spitalele publice voluntare sunt finantate in special de stat.
ITALIA
Acoperirea universala prin Serviciul National de Sanatate e finantata prin impozitare
generala. Autoritatile locale asigura serviciile pentru pacienti sau platind alti
furnizori. Desi exista acces universal la un pachet uniform de beneficii, exista
diferente majore in ceea ce priveste ingrijirea medicala si cheltuielile, in functie de
regiuni. Unitatile locale de sanatate controleaza si acrediteaza spitalele publice (61%)
si pe cele private, nonprofit.
SUEDIA
Bazat predominant pe impozitare, sistemul de sanatate acopera intreaga populatie
rezidenta. Cheltuielile publice sunt de circa 86% si sunt finantate, in principal, prin
impozite regionale. Medicii de familie ghideaza pacientul catre serviciul de ingrijire
adecvat din sistem. La nivel local, autoritatile ofera si finanteaza serviciile sociale de
bunastare, gen ingrijirea copiilor, a persoanelor cu dizabilitati etc. In general,
personalul este format din functionari publici. Majoritatea judetelor au raspunderi
financiare descentralizate.


ELVETIA
Asigurarea de sanatate este obligatorie din 1996 si cuprinde un pachet de beneficii cu
subventii pentru cei cu venituri mici. Fiecare rezident trebuie sa achizitioneze o
asigurare de la una dintre cele 90 de companii existente. Din activitatile de asigurare
obligatorii nu se pot obtine profituri si nu se pot refuza solicitanti. Sistemul de
sanatate este finantat din diverse surse, cea mai mare contributie fiind de 38%, prin
plati private. Pachetul standard include de la internari nelimitate in spitale la
medicamente aprobate. Majoritatea regiunilor opereaza propriile spitale in baza
bugetelor globale. Circa o treime din rezidenti primeste subventii.
(Sursa: Kaiser Permanente International si date OECD, 2010)