UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAI

FACULTATEA DE BIOLOGIE
SPECIALIZAREA BIOTEHNOLOGII MICROBIENE I
CELULARE
Bazele moleculare n reac ii immune
INTRODUCERE
Imunologia este stiinta care se ocupa cu studiul proceselor de aparare. Termenul de
imunitate are ca subnteles n sens foarte larg rezisten a, sistemul imun aprnd n evolu ia
biologic a organismelor pentru a le proteja de agen i patogeni. Modalitatile de contact cu
microorganismele sunt variate ca atare sunt necesare variate tipuri de rspunsuri imune astfel
inct aprarea s fie eficient. !ivelele de interven ie n aprarea imuna se impart n dou mari
categorii" apararea imun nespecific i aprarea imun specific sau adaptativ.
#rincipalele diferen e ntre cele dou tipuri de rspuns imun ar fi c aprarea imun
adaptativ rspunde nalt specific unui agent patogen particular i ca ree$punerea mbunt e te
rspunsul astfel ca trsturile principale ale rspunsului imun adaptativ sunt specificitatea si
memoria.
%omponentele aprii imune nespecifice sunt"
bariera epitelial & tegumentele i mucoasele constituie bariere fizice mpotriva
rspndirii agen ilor patogeni
inflama ia ' proces de aprare i limitare a e$tensiei agentului patogen
fagocitoza ' proces de aprare contra agen ilor patogeni particulati pe care fagocitele ii
digera enzimatic
mediatori solubili ai aprrii nespecifice"
o sistemul complementului & grup de componente serice nespecifice ce mediaz
fagocitoza, controleaz inflama ia i interac ioneaz cu anticorpii, avnd rol
major n eliminarea substan elor strine(
o cito)ine & grup mare de molecule *interferoni, interleu)ine, factori de cre tere,
c+emo)ine, T!,, T-,, etc. cu rol n semnalizarea intercelular n timpul
rspunsurilor imune.
/parrea imun specific implic dou etape majore"
0. recunoa terea antigenului
1. rspunsul imun umoral sau celular pentru eradicarea acestuia
Antigen! */g. este o substan de origine endogen sau e$ogen capabil s induc un
rspuns imun care const n stimularea i proliferarea limfocitelor i n sinteza unor molecule de
recunoa tere & anticorpi */c. sau receptori celulari ce se combina specific in vivo sau in vitro cu
/g declan ator.
Anti"#$%ii sunt proteine sintetizate ca parte a rspunsului imun la o substan strain */g. i
care se leag specific la /g. 2itusul de combinare al unui anticorp cu antigenul se afl n
por iunea ,ab a moleculei, zona +ipervariabil. %ombinarea se face pe principiul c+eie'broasc.
3egturile cu antigenul sunt de tip necovalent *legturi de +idrogen, for e 4an der 5aals,
elctrostatice i +idrofobe., reversibile. Multiple legturi ntre /c i /g asigur intensitatea
interac iunii /g'/c.
Inte$&" ine& &ntigen'&nti"#$% (n ge! )& )#! ii "#n)titie *&+& ,et#-e!#$
i,n#".i,i"e "&ntit&ti/e ti!i+&te (n -i&gn#)ti"! i,n#!#gi" -e !&*#$&t#$. /ceast reac ie
de legare este guvernat de legea masei care n acest caz const n aceea ca antigenul liber 6/g7
si anticorpii liberi 6/c7 interactioneaza reversibil pentru a forma comple$e 6/g'/c7. 8elatia intre
antigenul liber si cel legat in comple$e cu anticorpi este determinata de constanta de ec+ilibru
sau de afinitate 9
a
care este egala cu raportul intre constantele de asociere 9
0
si disociere 9
1
conform formulei"
6/g7 : 6/c7
90
;
91
6/g'/c7
9
a
< 9
0
=9
1
< 6/g'/c7= 6/g7 6/c7
4aloarea constantei 9a depinde de intensitatea legaturilor /g'/c si, pentru ca toate
antiserurile contin populatii de /c cu variate capacitati de legare, valoarea 9a pentru un ser este
o masura a valorii medii a intensitatii de legare pentru toate populatiile de anticorpi prezente.
/daugarea unei cantitati mari de antigen la o cantitate cunoscuta fi$a de anticorpi conduce la
formarea unei cantitati mari de comple$e 6/g'/c7. 3a o anumita concentratie de antigen,
jumatate din situsurile de legare ale anticorpilor devin saturate astfel ca 6/g'/c7< 6/c7. 3a
ec+ilibru, rata de asociere si cea de disociere sunt constante, astfel ca numarul de comple$e /g'
/c care se formeaza este egal cu al celor care se disociaza.
Ti%$i -e $e&"tii i,n#!#gi"e in vitro
In functie de modul de evidentiere al reactiei in vitro, e$ista interactiuni /g'/c cu rezultat
vizibil direct & reactiile de precipitare sau aglutinare sau interactiuni al caror rezultat este vizibil
doar prin marcarea /c"
fluorocrom & imunofluorescenta
izotopi & dozare radioimunologica
enzime & dozare imunoenzimatica
In functie de rezultatul final cuantificat, testele antigen'anticorp pot fi clasificate in
primare, secundare si tertiare" evidentiere reactie /g'/c, evidentiere manifestari secundare
*precipitare, floculare, aglutinare, fi$are complement., respectiv evidentiere efecte biologice *e$"
efectele biologice ale activarii complementului, cum ar fi opsonizarea, c+emota$ia, fagocitoza..
Re&"tii!e %$i,&$e & teste de evidentiere a recunoasterii specifice a /g de catre /c. Teste
cantitative includ imunofluorescenta, RIA, alte metode imunoenzimatice. In general aceste
metode necesita fie antigen purificat, fie marcarea cu radioizotopi, fluorescenta sau enzimatica a
anticorpului, sau implica o metoda de separare a comple$elor /g'/c de /g, /c liberi din solutie.
Re&"tii!e )e"n-&$e & includ reactiile de precipitare in solutie sau gel, aglutinarea directa
sau +emaglutinarea si fi$area complementului.
Re&"tii!e te$ti&$e & includ opsonizarea, fagocitoza, c+emota$ia, aderenta imuna, degradarea
celulara.
B&+e!e ,#!e"!&$e &!e inte$&"0inii Ag'A"
Interac>iunile /g'/c, in vivo sunt totdeauna reversibile. ,actorii care condi>ioneaz?
interac>iunea /g'/c sunt"
- complementaritatea structural dintre determinantul antigenic @i situsul de combinare al
anticorpului. /cesta este factorul e$clusiv al specificit?>ii reac>iei. %omplementaritatea
structural? presupune adaptarea conforma>ional? a celor dou? grup?ri reactante @i a fost gndit?
n termeni structurali, pe principiul c+eie'broasc?(
-complementaritatea electrochimic a grup?rilor reactante este consecin>a
complementarit?>ii structurale @i semnific? intrarea n ac>iune a unor for>e intermoleculare care
stabilizeaz? @i consolideaz? interac>iunea celor dou? grup?ri. ,ormarea leg?turilor
intermoleculare necesit? e$isten>a unor grup?ri atomice suficient de apropiate pe cele dou?
molecule. Aistan>a dintre ele este invers propor>ional? gradului de complementaritate.
Ae@i complementaritatea structural? strict? nu este obligatorie, o potrivire spa>ial? ct mai
nalt? este mai favorabil? interac>iunii. Ba se e$prim? prin congruen>a suprafe>elor de contact
care furnizeaz? for>e de atrac>ie intermolecular? ce stabilizeaz? comple$ul.
3a interac>iunea /g'/c particip? urm?toarele tipuri de leg?turi necovalente" legturile de
H, forele electrostatice, legturi van der Waals @i legturi hidrofobe. Toate sunt for>e
nespecifice cu valoare mic? @i natura lor face ca reac>ia s? fie reversibil?.
,ig.0
Fig.1 Forele intermoleculare implicate n formarea comple$ului /g'/c. /c>iunea acestor
for>e necesit? un contact strns ntre cele dou? grup?ri reactante. Legturile de H rezult? prin
formarea unei pun>i de C ntre doi atomi apropia>i. Forele electrostatice se datoreaz? atrac>iei
grupelor ionice cu sarcini opuse situate la periferia celor dou? lan>uri proteice. Forele Van der
Waals rezult? prin interac>iunea ntre diferi>i nori electronici, reprezenta>i sub forma dipolilor
oscilan>i. Legturile hidrofobe, care pot contribui cu jum?tate din for>a de legare /g'/c, sunt
produse prin asocia>ia grup?rilor nepolare @i +idrofobe, de unde moleculele de ap?
sunt e$cluse. Aistan>a optim? ntre grup?rile reactive variaz? cu tipul de leg?tur?.
12Leg3t$i!e -e H se formeaz? cnd doi atomi au n comun un nucleu atomic de C *un
proton.. #rotonul comun se g?se@te ntre doi atomi de ! sau de D sau ntre unul de ! @i unul de
D. !ucleul de C este legat covalent de unul dintre cei doi atomi *de ! sau de D.. 3eg?tura de C
are energia de legare de E'F )cal=mol.
42F#$0e!e e!e"t$#)t&ti"e *coulombiene sau ionice. sunt rezultatul atrac>iei dintre atomi sau
dintre grupe de atomi cu sarcin? electric? opus?, situate pe cele dou? grup?ri reactante" de
e$emplu, ntre un cation *!a
:
. @i un anion *%l
'
. sau ntre %DD
'
@i !C
E
:
. Bnergia de legare a
acestor for>e este semnificativ? la distan>e foarte mici *sub 0GG /
o
. dintre grup?rile reactante.
Hu$tapunerea e$act? a ionilor favorizeaz? ac'>iunea acestor for>e. Bnergia de legare este de I
)cal=mol @i variaz? invers propor>ional cu p?tratul distan>ei dintre cele dou? grup?ri reactante
*0=d
1
..
52Leg3t$i!e /&n -e$ 6&&!), cele mai slabe for>e de interac>iune, sunt active pe distan>e
foarte mici dintre grup?rile reactante. Bnergia de legare este de 0'1 )cal=mol. 3eg?turile van der
5aals nu se bazeaz? pe o separare permanent? a sarcinilor electrice, ci pe fluctua>ii ale acestora,
induse de apropierea moleculelor. 3a o distan>? intermolecular? limit? se formeaz? cmpuri
electrice instantanee, cu efect polarizant asupra moleculelor nvecinate. Intre atomii suficient de
apropia>i, apare o for>? de atrac>ie reciproc? indus? de sarcina dipol fluctuant?, pe care un dipol o
induce n dipolul nvecinat. /ceste for>e se mai numesc @i fore de dispersie. Intensitatea lor
depinde de distan>a dintre grup?rile implicate @i este invers propor>ional? cu puterea a F'a a
distan>ei. 4aloarea lor este optim? la 0'1 J.
72Leg3t$i!e .i-$#8#*e *sau apolare. apar ntre grup?ri nepolare *neionizate. n solu>ii
apoase @i sunt consecin>a tendin>ei de e$cludere a re>elei ordonate de molecule de ap?, dintre
molecula de antigen @i cea de anticorp. /ceste leg?turi sunt favorizate de aminoacizii cu grup?ri
apolare, care au tendin>a de asociere, diminund num?rul moleculelor de ap? din vecin?tatea lor.
#rin eliminarea moleculelor de ap? dintre grup?rile reactante, distan>a dintre situsurile active
scade foarte mult @i cre@te valoarea for>elor stabilizatoare.
%omplementaritatea spa>ial? sau for>ele intermoleculare nu sunt, fiecare n parte, suficiente
pentru a forma leg?turi stabile. #entru stabilitatea interac>iunii /g'/c sunt necesare ambele
condi>ii. %u ct energia de legare a reactan>ilor este mai mare, cu att comple$ele /g'/c sunt
mai stabile.
Interac>iunea grup?rilor reactante ale antigenului @i anticorpului este definit? de urmtori
parametri"
A8init&te& anticorpilor m?soar? fora de legare dintre un determinant antigenic @i situsul
complementar de legare al unui anticorp specific. /finitatea este rezultanta for>elor de atrac>ie @i
de respingere, care mediaz? interac>iunea celor doi reactan>i. ,or>a acestor interac>iuni se
m?soar? n reac>ia dintre un antigen monovalent *a unei +aptene. cu anticorpii specifici. D
interac>iune cu afinitate nalt? presupune structuri complementare perfecte, n timp ce
complementaritatea imperfect? a grup?rilor reactante determin? o afinitate sc?zut?, deoarece
for>ele de atrac>ie sunt active numai pe distan>e foarte mici @i sunt diminuate de for>ele de
respingere.
Metoda de m?surare a afinit?>ii anticorpilor este dialia la echilibru. Metoda se bazeaz? pe
proprietatea haptenelor mici, monovalente *care nu dau reac>ii de precipitare cu anticorpii
specifici., de a traversa membrana de dializ?, impermeabil? pentru anticorpi, ca @i pentru
comple$ele +apten?'anticorpi.
Fig.! M?surarea afinitii anticorpilor prin dialia la echilibru. Interac>iunea /g'/c este
reversibil?. In interiorul sacului de dializ?, +aptena este par>ial sub form? liber? @i par>ial legat?
cu anticorpii, n func>ie de afinitatea anticorpilor. #rin membrana sacului de dializ? poate difuza
numai +aptena liber? @i con'centra>ia sa e$tern? va egala concentra>ia +aptenei libere din
interiorul sacului. M?su'rarea concentra>iei +aptenei n sacul de dializ? permite calculul cantit?>ii
de +apten? legat? de anticorpi. 8enoirea constant? a tamponului duce la disocierea total? @i la
pierderea +aptenei din sacul de dializ?, ceea ce denot? natura reversibil? a leg?turii /g'/c *dup?
8oitt, 0KKF..
2olu>ia concentrat? de anticorpi se repartizeaz? ntr'un sac de dializ? @i se imerseaz? ntr'
un volum cunoscut de solu>ie tampon, la pC F,L, ce con>ine o concentra>ie cunoscut? a +aptenei.
Captena liber? difuzeaz? prin membran?, n compartimentul cu anticorpi @i se combin? par>ial cu
ace@tia. 3a ec+ilibru, se m?soar? concentra>ia +aptenei libere la e$terior, egal? cu concentra>ia
+aptenei libere din interior. %oncentra>ia total? a +aptenei n sacul de dializ? este mai mare,
deoarece o propor>ie a moleculelor sale este legat? de anticorpi.
Aiferen>a dintre concentra>ia ini>ial? @i cea final? a +aptenei, n compartimentul e$terior,
m?soar? afinitatea ei de legare cu anticorpii specifici, n condi>iile unui e"ces de molecule
+aptenice, care favorizeaz? disocierea comple$elor antigen'anticorp.
A/i-it&te& este un parametru al interac>iunii /g'/c, care rezult? din multivalen>a
antigenului. %ele mai multe antigene posed? mai mult dect un determinant antigenic. Ae
e$emplu, celulele bacteriene sau virionii, dar @i poliza+aridele, au pe suprafa>? un num?r mare de
determinan>i antigenici repetitivi. /ntigenele proteice au totdeauna determinan>i antigenici
multipli, dar diferi>i.
/ntigenele multivalente leag? un num?r ec+ivalent de molecule de anticorpi. Bnergia total?
de legare a epitopilor multipli ai unui antigen, cu situsurile anticorpilor specifici este mult
superioar? comparativ cu energia separat? a fiec?rei interac>iuni dintre situsul de combinare @i
epitop. /viditatea caracterizeaz? energia medie de legare a unui antigen multivalent cu anticorpii
specifici @i m?soar? for>a rezultant? a afinit?>ii dintre epitopii multipli ai unui antigen @i paratopii
complementari. %omple$ele /g'/c formate de antigenele multivalente sunt stabile, disocierea
lor fiind dificil?, deoarece este necesar? ruperea tuturor leg?turilor e$istente.
/finitatea furnizeaz? date cu privire la natura fizico'c+imic? a reac>iei /g'/c, iar
aviditatea este semnificativ? pentru antigenele naturale multivalente.
/finitatea @i aviditatea condi>ioneaz? propriet?>ile fiziologice ale anticorpilor. %ei cu
afinitate mare sunt mai eficien>i n reac>iile biologice" n protec>ia antibacterian? @i antiviral?, n
reac>ia de precipitare in vitro.
%omple$ele /g'/c formate de anticorpi cu afinitate mic?, persist? n circula>ie @i se depun
pe membrana bazal? a glomerulilor renali. %omple$ele formate de anticorpii cu afinitate mare se
elimin? rapid din circula>ie, f?r? efecte defavorabile asupra func>iei renale.
C$#))$e&"ti/it&te& se refera la capacitatea unor anticorpi de a se combina cu mai mult de
un determinant antigenic sau la capacitatea unei populatii de anticorpi de a reactiona cu mai mult
de un antigen. %rossreactivitatea apare deoarece antigenul crossreactiv are epitopi comuni cu
antigenul imunizant sau pentru ca are epitopi cu structura asemanatoare unui antigen imunizant
*plurispecificitate..
raportul /g'/c" marimea comple$elor /g'/c este corelata cu concentratia de /g si de /c(

8eactiile /g'/c sunt specifice si reversibile.
Re/e$)i*i!it&te&9 comple$ul /g'/c poate fi disociat de caldura, acidifierea mediului
*pCME. sau aportul de ioni in cantitate mare.
S%e"i8i"it&te&9 /g este capacitatea acestuia de a reactiona specific numai cu receptorii
solubili */c. sau membranari a caror productie a fost indusa de stimulul antigenic. %unoasterea
unuia dintre reactanti */g sau /c . permite identificarea celuilalt. Ain punct de vedere al
terminologiei folosite, specificitatea este un termen aplicabil conditiilor in vivo, in timp ce pentru
conditiile in vitro se foloseste termenul alternativ de &ntigenit&te. S%e"i8i"it&te& se refera la
proprietatea unui situs combinativ al unui anticorp de a reactiona specific cu un singur
determinant antigenic, sau la proprietatea unei populatii de anticorpi de a reactiona cu doar un tip
de antigen. In general e$ista un grad inalt de specificitate in reactiile antigen'anticorp. /nticorpii
pot distinge diferentele intre structura primara, secundara si tertiara a unui antigen.
/ntigenele se clasifica in doua categorii importante" antigene complete, cele mai multe de
natura proteica, capabile sa induca un raspuns imun celular si=sau umoral( antigene incomplete
sau +aptene, substante cu greutate moleculara mica, incapabile sa declanseze un raspuns imun
daca nu sunt cuplate cu o molecula mare cu structura comple$a, denumita purtator sau carrier.
Interac>iunea /g'/c este caracterizat? permanent prin formarea @i anularea diferitelor
tipuri de leg?turi intermoleculare. #n vivo, probabil toate reac>iile /g'/c sunt reversibile, dar
reac>iile secundare, in vitro *aglutinarea, precipitarea., n condi>iile ec+ilibrului reactan>ilor, sunt
ireversibile.


BIB3ID-8/,IB"
Mi+iescu -r. & #munologie si imunochimie, Bd. Nniversit i Bucure ti, 1GG0.
Oarnea -. & Tratat de Microbiologie, vol. I4 #munobiologie, Bd. /cademiei 8omne, 0KKG.
Oarnea -., Mi+?escu -r. & #munologie, Bd. Nniversit?>ii Bucure@ti, 0KKI.
+ttp"==PPP.slides+are.net=bioc+em=immunological'reactions'and'immune'response'ppt
+ttp"==PPP.bio.unibuc.ro=pdf=MasteratQ1G0L=imunobiologie.pdf