Sunteți pe pagina 1din 77

MOTIVAIE,

Numai o viat scurt ne este acordat pe planeta PMNT si fiecare trebuie sa-si pun
ntrebarea:
Cum as putea s investesc n puterile mele asa nct s aduc cel mai mare folos?
Cum as putea face mai mult pentru sntatea mea si pentru folosul semenilor mei?

Pentru c viata, numai atunci are valoare cnd este folosit pentru atingerea
acestor scopuri.

CUPRINS

CAPITOLUL I
I.1 NOIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RENAL

CAPITOLUL II
I.1. INFECTIA URINARA (ITU)

CAPITOLUL III
INGRIJIREA PACIENTILOR CU INFECTIE URINARA

CAPITOLUL IV
CONCLUZII

CAPITOLUL V
BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

I.1 NOIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI


FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RENAL
Metabolismul celular produce CO2 si anumite substante finale provenite n special din
catabolismul proteic, aportul oxigen poate si el realiza cantitti excesive de anumiti electroliti
(apa, NaCl, diferite sruri minerale) care trebuie eliminati.
Plamnii elimina CO2 si alte substante volatile, iar substantele nevolatile inutilizabile sau n exces
sunt eliminate mpreuna cu o anumita cantitate de apa, n cea mai mare parte prin rinichi si
accesorii prin sudoare si materii fecale. Prin eliminarea substantelor nevolatile rinichiul
reprezinta principalul organ care mentine constant volumul, concentratia electrolitic si reactia
chimica a lichidelor organismului.
Rinichiul mai are si alte activitati: prin secretia de renina contribuie la reglarea tensiunii arteriale,
prin eritropoietina controleaza eritropoieza, prin schimbarile ionice contribuie la mentinerea
echilibrului acido-bazic.
APARATUL SECRETOR se compune din:
-

rinichi, orgene de excretie,

cai urinare:

calice-mici

calice-mari

pelvis renal

uretere

vezica urinara

uretra.

I.1.a RINICHI
Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte si de alte a coloanei vertebrale lombare.
Rinichiul are forma caracteristica, circa 300 grame, are doua fete (anterioara si posterioara) si
doua margini (laterala convexa si mediala concava).

In zona marginii concave se gasesc hilul si pediculul renal n care se vad vasele renale (artera si
vena), uretrul si fibre nervoase vegetative.
Selectionnd rinichiul n lungul liniei mediane, din partea convexa spre cea concava se observa:
-

papilele si calicele renale: formatiuni membroase prin care se scurge urina;

parenchimul renal, cu structura zonala: corticala si medulara.

Zona corticala este formata n principal din glomeruli, tubi uriniferi si vasele de snge care le
apartin. Zona medulara contine 6-18 piramide renale (Malpighi), formate din tubi colectori care
dreneaza mai multi nefroni.
Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie si vrful spre sinusul renal, deschizndu-se n
papilele renale, acestea se deschid n calicele mici care conflueaza formnd calicele mari (2-3) si
apoi pelvisul renal (bazinet) continuat cu ureterul.
O piramida Malpighi cu substanta corticala din jurul sau formeaza un lob cortical.
NEFRONUL
Este unitatea morfofunctionala renala; ndeplineste toate procesele complexe care au ca rezultat
formarea urinii. Nefronul este alcatuit duntr-o capsula si un tub unifer lung.

Capsula Bowman, extremitatea pronimala, nchisa dilaterala a nefronului, are forma unei cupe cu
pereti dubli, marginind o cavitate ce continua lumenul tubului. In adncitura capsulara se afla un
ghem de 4-12 bucle capilare (glomerul), care rezulta prin diviziunea arteriolei aferente si care se
reunesc la iesirea din capsula, n arteriola aferenta. Capsula mpreuna cu glomerulul alcatuiesc
capsulul renal Malpighi.
Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o portiune contorta, tubul contort
proximal (care se afla n cortica renala) si este format dintr-un strat de celule a caror membrana,

spre lumen, prezinta o margine n perii, formata din microvili, care maresc mult suprafata
membranei.
Segmentul intermediar (ansa Heule), subtire este format din doua brate :descendent si ascendent
unite ntre ele printr-o bucla, are epiteliul turtit, fara microviri. Nefronii care au glomerulii n
zona corticala externa are ansa Heule scurta, n timp ce nefronii cu glomeruli n zona externa a
corticolei (juntamedulari) are ansa lunga, care coboara profund n medulara.
Segmentul distal este format dintr-o portiune dreapta, ascendenta, care ajunge n corticala n
vecinatatea glomerulului propiu, n imediat contact cu arteriala aferenta. La acest nivel epitelul
tubular, la fel ca si celulele musculaturii netede a arteriolei aferente, prezint modificari si
formeaza aparatul juxtaglomerular care secret renin. Urmeaza o portiune contort situata n
ntregime n corticala. Mai multi tubi distali se unesc si se deschid n tubul colector din structura
piramidelor Malpighi.
VASCULARIZAIA RENAL
Este extrem de bogata, primind 20-25% din debitul cardiac de repaos. Artera renala, ramura a
aortei abdominale, patrunde prin hil si apoi se mparte n ramuri interlobare din care se desprind
arterele arcuate, ce formeaza o ansa n jurul bazei piramidelor, arterele interlobulare, din care
glomerulul. Dupa ce se regrupeaza n arteriole, se capilarizeaza din nou n jurul tubului respectiv
(n medulara) si se deschid n venele interlobulare, apoi n venele arcuate.
Venele, avnd un traiect aproape asemanator cu cel al arterelor, se colecteaza n vena renala care
se deschide n vena cava inferioara.
INTERVAIA RENAL
Provine din plexul situat n hilul organului format n majoritate din fibre simpatice, dar si din
cteva fibre parasimpatice venite prin nervul vag. Fibrele nervoase, situate perivascular, se
distribuie celulelor musculare din peretele arteriolar si componentelor tubulare.
I1b. FORMAREA URINEI
Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale:
- ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular;
- reabsorbtia;

- secretia anumitor constituenti n tubi.


ULTRAFILTRAREA GLOMERULAR
Este un proces dirijat de forte fizice n urma caruia aproximativ 20% din cantitatea de plasma
care iriga rinichii trece prin membrana filtranta glomerulara, extrem de subtire, n cavitatea
capsulara. Membrana filtranta nu se comporta ca o membrana inerta ei, prin proprietatile ei
fizico-chimice, permite trecerea selectiva doar a unor constituenti si blocheaza trecerea altora.
Ultrafiltratul glomerular (urina primara) are o compozitie electrolitica identica cu cea a plasmei;
dar este lipsit de proteine, deci este o plasma deproteinizata. Ultrafiltrarea glomerulara este
rezultatul presiunii efective de filtrare, care se exercita la nivelul capilarelor glomerulare si
reprezinta suma algebrica a unor presiuni care controleaza schimburilor lichidiene la nivelul
tuturor capilalelor din organism.
CONSTITUENT U.M.
FILTRARE REABSORIE SECREIE EXCREIE
APA
(1)
170
168,5
1,5
Na+
(mEq/l) 26000
25850
150
+
K
(mEq/l) 900
900
100
100
Cl(mEq/l) 18000
17850
150
UREE
(moli)
870
460
410
CREATININA
(moli)
12
1
1
12
ACID URIC
(moli)
50
49
4
5
GLUCOZ
(moli)
800
800
0
La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active, anumiti constituenti ai ultrafiltrajului
fiind reabsorbiti complet sau doar partial , altii fiind initial reabsorbiti si apoi secretati (K+).
Reabsorbtia tubulara
Este procesul prin care sunt recuperate anumite substante utile organismului din ultrafiltratul
glomerular, mentinndu-se astfel homostazia lor plasmatica. Procesul este selectiv, n sensul ca se
realizeaza maximal pentru fiecare substanta ntr-un segment tubular prin actiunea unor
mecanisme celulare specifice, fiind conditionat de debitul substantei respective si de necesittile
organismului. Reabsorbtia diferitilor constituenti din ultrafiltrat prin peretele tubului urinifer se
face prin mecanisme active si pasive. Transferul activ se realizeaza contra unor gradiente de
concentratie sau electrice, necesitnd un consum de energie furnizata prin hidroliza ATP.
Mecanismele de transport, activ au capacitate limitata pe unitatea de timp si intervin n

reabsorbtia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C), fosfatilor
anorganici, sulfatilor si a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub actiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesita consum
energetic, nu este limitat de o capacitate maxima si contribuie la resorbtia a trei constituenti
principali ai ultrafiltrajului: apa ureea si Cl-.
Apa se reabsoarbe n toate segmentele tubului, cu intensitati diverite, pe baza legilor difuziunii si
a osmozei, astfel nct din cei 125 ml filtrati glomerular pe minut, n vezica ajunge numai
1ml/min (deci se absorb 124ml). n tubul contort si mai ales n cel colector se realizeaza
reabsorbtia facultativa a apei si Na+ sub controlul ADH si aldosteronului, ajustndu-se eliminarile
n functie de starea de hidratare a organismului.
SECREIA TUBULAR
Este procesul invers celui de reabsorbtie, transportnd anumite substante din capilarele
peritubulare n lumenul tubului. Are rolul de a elimina att substantele straine organismului, ct si
substantele prezente obisnuit n snge (K+, acid uric), unele numai cnd se afla n concentratii
mari (creatina). Se realizeaza activ si pasiv.
Secretia activa, avnd sediul la nivelul tubilor pronimal si distal, se face mpotriva unor gradiente
electrochimice si de aceea necesita un consum energetic ridicat (secretia de H +). Prin eliminarea
H+ tubii detin un rol fundamental n mentinerea echilibrului acido-bazic al organismului.
Secretia pasiva implica transportul unor constituenti n sensul gradientelor de concentratie si de
aceea nu necesita consum energetic direct. Acest mecanism intervine n secretia K +, a bazelor si a
acizilor slabi.
I1c REGLAREA ACTIVITII RENALE
Se face pe cale nervoasa (activitatea glomedulara) si pe cale umorala (activitatea tubulara).
REGLAREA NERVOAS
Se realizeaza prin fibrele vegetative care se distribuie arteriorelor, glomerulului si tubilor.
Sistemul vegetativ nu contribuie direct la controlul elaborarii urinei, ci doar indirect, prin
influentarea conditiilor de irigatie renala. De altfel, se stie ca rinichiul denervat si chiar
transplantat continua sa functioneze aproape normal. Stimularea nervilor renali si a unor zone
presoare din bulb, hipotalamus si scoarta cerebrala determina vasoconstrictie renala si scaderea

diurezei pna la anurie. Stimularea nervilor vegetativi renali produce si scaderea eliminarilor
urinare de Na+, prin cresterea reabsorbtiei tubulare a ionului.
REGLAREA UMORAL
Considerata a detine rolul principal, se realizeaza de mai multi hormoni. Hormonul antidiuretin
(A.D.N.), secretat de nucleii hipotalamici si eliberat din neurohipofiza, controleaza eliminarile
urinare de apa, actionnd la nivelul segmentului distal al nefronului. Sub actiunea AND creste
reabsorbtia de apa n tubii distali si colectori, concomitent cu diminuarea volumului si cresterea
concentratiei urinei.
Mineralocorticoizii, n special aldosteronul, controleaza eliminarile urinare de Na+ si K+ la nivelul
segmentului distal al nefronului, stimulnd reabsorbtia de Na+ si excretia de K+.
Parathormonul mobilizeaza sarurile minerale din oase, stimuleaza eliminarile renale de fosfati, K +
si retine Ca+ si Na+. Hormonii tiroidieni intensifica metabolismul celular, n special pe cel
protidic si prin cresterea generarii de produsi finali de metabolism, maresc diureza, acelasi efect
avnd si alterarea legarii apei si a sarii n tesuturi.
Rinichiul n conditii de irigatie insuficienta sau ca urmare a unor modificari ale compozitiei
chimice a urinei ajunsa n tubii distali, descarca o enzima-renina-care actionnd asupra unei
globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transforma enzimatic n plasma si tesuturi n
angiotensina II, cel mai puternic vasoconstructor natural si stimulator al secretiei de aldosteron.
La nivelul renal, angiotensina II, actionnd asupra musculaturii arteriorelor glomedulare modifica
intens rata filtrarii si prin aldosteron influenteaza eliminarile urinare de Na+ si K+.
I1d MICIUNEA
Urina elaborata de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele si
bazinetul, apoi prin contractia acestora, este eliminata n ureter. Prin unde de contractie urina este
transportata de-a lungul ureterului pna n vezica urinara.

VEZICA URINAR

Este un organ cavitar muscular n care se acumuleaza urina ntre mictiuni. Urina, descarcata n
jeturi prin cele doua orificii ureterale, nu poate reflua n uretere din cauza ca acestea au traiect
oblic n peretele vezical si nici nu poate curge prin uretra, deoarece colul vezical este prevazut cu
doua sfictere, unul neted, involuntar care nconjoara nceputul uretrei si celalalt striat, controlat
voluntar.
Vezica urinara are proprietatea de a-si mari capacitatea n timpul umplerii, fara modificari
importante ale tensiunii peretilor si ale presiunii intravezicale. Aceasta propietate, denumita
plasticitate, este rezultatul unei adaptari a tonusului musculaturii vezicale la cresterea
continutului.
nregistrarea presiunii intravezicale a aratat ca, dupa o usoara crestere initiala la primele jeturi de
urina, presiunea nregistreza un platon n tot timpul umplerii vezicale pna la volumul de 300-400
ml, cnd are loc o crestere brusca a presiunii si este declansata mictiunea reflexa cnd
mprejurarile permit.
Prima senzatie de plenitudine vezicala este perceputa la un volum de 100-150ml, la 150-200ml
este resimtita prima dorinta de mictionare, iar peste capacitatea fiziologica vezicala (250-400ml)
apar contractii puternice ale musculaturii peretelui vezical, care determina senzatia necesitatii
imperioase de a urina.
Mictiunea este rezultatul unor reflexe declansate de distensia peretilor vezicali. Impulsurile
aferente sunt transmise unui centru lombar ,de unde se descarca impulsuri aferente care, prin

fibrele hipogastrice, inhiba contractiile, relaxeaza muschii vezicali si ntaresc tonusul sfincterului
neted al colului vezical.
Concomitent distensia vezicala declanseaza impulsuri care ajunse la maduva pe calea nervilor
rusinosi sunt conduse apoi pe cai aferente nespecifice spre centrii nervosi superiori, ajungnd
pna la nivelul scoartei cerebrale, determinnd senzatia de a urina.
Daca mictiunea nu este posibila, impulsurile pornite de la cortex, prin centrii medulari, inhib
tonusul muschiului vezicul, concomitent maresc tonusul sfincterului extern, marind continenta
vezicala. Daca conditiile permit, are loc mictiunea.
Refluxul mictiunii este declansat de distensia vezicala, impulsurile ajung pe fibre averente din
nervii pelvici la un centru sacrat parasimpatic al mictiunii, de unde se descarca impulsuri care tot
prin fubre al enervilor pelvici produc contractia musculaturii vezicii si relaxarea sfincterului
intern al colului vezical. Concomitent are loc relaxarea voluntara a sfincterului extern striat si
urina ncepe sa se evacueze din vezica.
Procesul evacuarii este ajutat de contractia musculaturii abdominale si a diafragmului care,
crescnd presiunea intraabdominala, comprima vezica. Reflexul medular al mictiunii este
controlat de numerosi centrii supramedulari cu rol facilitar sau inhibitor.
Cistita acuta
Simptome
Printre simptomele cistitelor acute se numara:
- disurie (disconfort la urinat)
- poliurie (cresterea numarului de mictiuni zilnice)
- nicturie (mictiuni in timpul noptii)
- incontinenta urinara (pierdere involuntara de urina)
- enurezis nocturn (incontinenta urinara in timpul noptii)
- dureri uretrale
- dureri suprapubiene
- dureri lombare joase
- hematurie (sange in urina)
- febra este neobisnuita.

Simptomele debuteaza, de obicei, dupa un contact sexual ("cistita din luna de miere"). Pana la
30% din persoanele cu simptome de cistita au, de fapt, o pielonefrita subacuta (nu la fel de
zgomotoasa ca si cea acuta, motiv pentru care se poate pune eronat diagnosticul de cistita), in
special daca simptomele dureaza de mai mult de 1 saptamana.
Diagnosticul diferential
Poliuria si senzatia imperioasa de urinat pot fi determinate atat de cistite cat si de:
- infectii de tract urinar
- diuretice
- cafeina
- ceai
- unele medicamente, ca de exemplu teofilina
- cistite interstitiale
- vaginite
- sarcina
- tumori pelviene
- boala inflamatorie pelvina
- hiperplazia prostatica benigna (la barbati) etc.
Cauze
Cistitele se datoreaza infectiilor cu:
- bacterii care colonizeaza colonul dintre care Escherichia coli in aproximativ 75-95% din cazuri
- Klebsiella in aproximativ 5% din cazuri
- Enterobacter
- Proteus
- Pseudomonas.
Investigatii
Sumarul de urina ,,urina este recoltata din mijlocul jetului urinar din prima urina de dimineata
poate releva:
- pozitivarea esterazei leucocitare sau piuria leucocite in urina, cunoscut popular ca fiind puroi
in urina. Aceasta inseamna mai mult de 5 leucocite pe un camp microscopic de citire. Cu toate

acestea, aproximativ 30% din aceste analize urinare sunt fals negative, astfel incat pacientii pot
avea cistite si sumare de urina normale.
- bacteriuria. Aceasta inseamna mai mult de 5 microorganisme pe campul de citire microscopic
- pozitivarea stick-ului urinar pentru nitrati
- hematuria macroscopica sau microscopica.
Urocultura va releva cresterea a mai mult de 100.000 microorganisme per mililitrul de urina. Cu
toate acestea, 100 microorganisme / ml poate fi predictiva pentru o cistita.
Tratament
Prezenta simptomelor clasice la un pacient care a avut o infectie de tract urinar anterioara
documentata este aproximativ 70% predictiva pentru o infectie de tract urinar actuala, astfel ca
tratamentul poate fi instituit, chiar in absenta analizelor urinare pozitive. Trebuie facut, de
asemenea, diagnosticul diferential al simptomelor, deoarece exista multe alte cauze ale acestor
simptome, la femei fiind in special vaginita.
Tratamentul consta in antibiotice. Poate fi folosita o schema de tratament de 3 zile in cazul
femeilor tinere, active sexual preferabil cu un medicament cu administrare zilnica unica,
deoarece creste complianta, scade riscul de recidiva fara a creste numarul de efecte adverse - sau
o schema standard de 7-10 zile.
Schema de tratament standard de 7-10 zile este recomandata la:
- femeile insarcinate
- varstnici
- barbati
- copii
- persoanele cu infectii de tract urinar recurente
- diabetici
- persoanele cu simptome durand de mai mult de o saptamana, care au risc crescut de pielonefrita.
Ineficienta unei cure de tratament de 3 zile indica, adesea, o infectie in tractul urinar superior
(rinichi) si necesita o cura de antibiotice de 10-14 zile.
Ineficienta dupa cea de-a 14 zi de tratament sugereaza o infectie renala profunda si necesita o
cura de antibiotice de 4-6 saptamani.

Urmatoarele antibiotice pot fi folosite, atat in schemele de tratament scurte (3 zile), cat si in cele
lungi (7-10 zile):
- Trimetoprim-sulfametoxazol - se administreaza per os, fiind un medicament preferat in general,
datorita costului scazut si ratei de eficienta superioara fata de Amoxicilina si Cefalosporine.
- Florochinolone - Ciprofloxacin 250-500 mg/zi per os; Levofloxacin 250-500 mg/zi per os;
Norfloxacin 1 g/zi per os.
- Cefalosporine orale -Cefalexin 250-500 mg/zi per os. Nu este la fel de eficient ca si
Trimetoprim-sulfametoxazol.
- Nitrofurantoin - 50-100 mg/zi seara, in timpul mesei, deoarece absorbtia este crescuta in acest
mod.
- Alte antibiotice - Doxiciclina 100mg/zi per os timp de 7 zile, Amoxicilina-Acid clavulanic
,deoarece Amoxicilina singura are o eficienta inferioara.
In cazul in care rezultatul uroculturii indica rezistenta microorganismului la antibioticul prescris,
se recomanda schimbarea antibioticului, doar in cazul in care pacientul este inca simptomatic.
Multe antibiotice ating un nivel crescut in urina, astfel incat testarea standard a sensibilitatii
microorganismului la aceste antibiotice sa nu reflecte sensibilitatea in vivo.
Alte optiuni terapeutice
Poate fi luat in considerare un anestezic al vezicii urinare, cum ar fi Fenazopiridina hidroclorida
200 mg de 2 ori pe zi, care amelioreaza complet si rapid simptomele. Cei care iau acest
medicament, trebuie sa fie avertizati ca acesta coloreaza urina si lacrimile in galben. Astfel ca,
acestia nu trebuie sa poarte lentile de contact pentru ca se vor ingalbeni.
Consumul crescut de lichide este, de asemenea, important in tratarea cistitelor.
Cistita cronica
Simptome
Pana la 20% dintre femeile cu cistita acuta vor face infectii urinare recurente. In timpul
recurentelor, microorganismul raspunzator trebuie identificat prin urocultura, pentru a se
identifica diferentele care apar intre recaderi. Infectiile multiple determinate de acelasi
microorganism sunt, prin definitie, infectii de tract urinar complicate.
Simptomele sunt similare cu ale cistitelor acute, variind ca severitate.

Investigatii
- sumarul de urina arata o bacteriurie semnificativa si poate releva orice grad de piurie.
- urocultura va fi pozitiva de cele mai multe ori pentru Escherichia coli.
Piuria in absenta bacteriuriei este sugestiva pentru o infectie cu Mycobacterium tuberculosis sau
Chlamydia.
Urografiile excretorii si retrograde si cistografia mictionala pot releva urmatoarele stari
patologice asociate:
- uropatie obstructiva
- reflux vezico-ureteral
- pielonefrita atrofica
- fistule vezico-vaginale sau vezico-enterice
Tratament
Tratamentul se bazeaza pe rezultatele testelor de susceptibilitate a microorganismului la
antibiotice, dar este unul empiric, pana cand rezultatele sunt disponibile.
Profilaxie
In cazul femeilor care au mai mult de 3 infectii urinare recurente pe an, documentate prin
uroculturi, se recomanda:
- tratament instituit de pacienta insasi la aparitia simptomatologiei, fie cu schema scurta de
tratament, fie cu cea lunga.
- profilaxia postcoitala cu Trimetoprim - sulfametoxazol 1 singura tableta postcoital.
Fluorochinolonele in doza unica zilnica pot fi folosite ca tratament de linia a doua. Pacientiilor li
se recomanda mictiunea dupa contactul sexual, desi beneficiul este pus sub semnul intrebarii.
- profilaxia continua zilnica cu Trimetorprim-sulfametoxazol o singura doza zilnica crescuta sau
Nitrofurantoin 50-100 mg/zi sau o Fluorochinolona :Levofloxacin 250 mg/zi
Alte masuri preventive
- s-a dovedit ca sucul de merisor reduce piuria si bacteriuria prin impiedicarea atasarii E.coli de
celulele tractului urinar
- consumul crescut de lichide este folositor

- folosirea diafragmei ca metoda contraceptiva poate exacerba recurentele infectiilor urinare


datorita golirii incomplete a vezicii urinare
- cremele estrogenice pentru uz vaginal - 0.5-2 g zilnic administrat intravaginal diminueaza
incidenta infectiilor de tract urinar la femeile la menopauza
- folosirea Nonoxinol-9 este asociata cu cresterea incidentei bacteriuriei
- dupa defecatie trebuie facuta o toaleta corecta ,pentru a evita introducerea microorganismelor
din jurul anusului in uretra.
- nu este nici o dovada a reducerii incidentei cistitelor prin evitarea bailor frecvente. Cu toate
acestea, sapunurile iritante trebuie evitate.
Cistita interstitiala
Simptome
- poliurie
- senzatie imperioasa de urinat
- in rare cazuri, incontinenta urinara imperioasa, cu durere periuretrala si suprapubiana care se
amelioreaza dupa mictiune
- hematurie la finalul jetului urinar
Cauze
- necunoscute
- posibil procese autoimune sau alergice.
Diagnostic
Diagnosticul se pune de catre un medic specialist urolog, prin cistoscopie -facuta cu anestezie,
care poate fi sau nu insotita de biopsie.
Tratament
- simptomele se pot ameliora cu Fenazopiridina.
- instilatiile vezicii urinare cu Dimetil-sulfoxid pot fi eficiente, desi sunt costisitoare si au o
eficacitate limitata la aproximativ 38%, efectele putand aparea chiar si la 9 luni de tratament.
- acidul hialuronic

- instilatiile vezicale cu heparina


- hidroxizina in doze standard de 75 mg seara la culcare
- antidepresive triciclice.
Cistita radica
Cistitele radice sunt cistitele care apar ca efect advers al radioterapiei in cancere. Simptomele
apar dupa luni de zile de la incheierea radioterapiei.
Uroculturile pot fi pozitive sau negative.
Cistita hemoragica noninfectioasa
Cistita hemoragica noninfectioasa poate aparea dupa radioterapie sau tratament cu
Ciclofosfamida.
Adesea, hemoragia vezicala este severa. In aceste cazuri, se recomanda consultul urgent al unui
medic specialist urolog.
Uretrita
Pacientii pot avea simptome de cistita, piurie, dar uroculturi negative.
Cauzele sunt:
- Infectiile cu bacterii colonice
- Infectii cu Chlamydia
- Infectii cu Neisseria Gonorrhoeae
- Infectii cu Trichomonas
- Vaginite

Tratamentul uretritelor este identic cu cel al


chlamydiazelor sau gonoreei.
Bacteriuria asimptomatica
Diagnosticul necesita mai mult de 100.000 colonii/ml ale aceluiasi microorganism din doua probe
de urina diferite sau mai mult de 100 microorganisme/ml la o singura determinare din urina
recoltata prin cateterizare vezicala.

Trebuie diferentiata de contaminarea cu bacterii vaginale sau uretrale, atribuita unei recoltari
defectuoase a probei de urina.
Tratamentul se face pe baza uroculturii si antibiogramei, nefacandu-se empiric.
Singurii pacienti carora li se recomanda tratarea bacteriuriei asimptomatice sunt:
- femeile insarcinate
- pacienti cu antecedente de proceduri urologice
- cei care au fost recent cateterizati vezical
- pacientii cu mielita diabetica
- copiii.
In cazul batranilor nu se recomanda tratarea bacteriuriei asimptomatice.

CAPITOLUL II

I.1. INFECTIA URINARA (ITU)


DEFINIIE:
Infectia tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriana care afecteaza vezica urinara, rinichii,
ureterele sau uretra. Aceste organe si tuburi alcatuiesc tractul urinar. Cele mai multe ITU sunt
infectii fie ale vezicii urinare fie ale rinichiului.
La adultul sanatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea, ITU pot determina lezarea
rinichiului punand chiar viata in pericol daca nu sunt tratate prompt, in special la persoanele care
asociaza si alti factori ce predispun la complicatii. In mod obisnuit cauzele infectiilor urinare sunt
reprezentate de bacteriile ce patrund in uretra si ascensionarea acestora in tractul urinar.
Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente in fecale reprezinta cea mai comuna sursa de
infectie a tractului urinar. Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e reprezentata de
raportul sexual care favorizeaza introducerea bacteriilor in uretra. Atat femeile cat si barbatii pot
face ITU daca intarzie sa urineze. Alte cauze ce favorizeaza dezvoltarea ITU sunt reprezentate de
obstructiile sau problemele tractului urinar.
Mai putin obisnuit este ca bacteriile din sange sau sistemul limfatic sa ajunga in tractul urinar.
Cineva poate avea ITU daca are unele din urmatoarele simptome:
- durere sau arsuri cand urineaza (disurie)
- nevoia de a urina frecvent si eliminarea unei cantitati mici de urina
- sensibilitate sau greutate in partea de jos a abdomenului
- urina tulbure sau urat mirositoare

- durere intr-o parte, in spate sub cutia toracica (durere in flanc)


- frison si febra
- greata si varsaturi.
Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei si a sumarului de urina.
Urocultura poate fi folosita sa confirme suspiciunea de ITU dar nu este intotdeauna necesara.
Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice in cazul unei ITU fara sa astepte rezultatul
uroculturii daca simptomele si rezultatele sumarului de urina sugereaza o ITU.
Mai mute teste pot fi facute daca simptomele nu se amelioreaza sub tratament sau infectia poate
fi complicata prin sarcina, diabet, litiaza renala ,marirea prostatei sau alte afectiuni. Majoritatea
ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orala. Perioada de tratament depinde de
localizarea infectiei (vezica sau rinichi), sex si varsta precum si de prezenta sau absenta
conditiilor ce favorizeaza complicatiile cum ar fi diabetul, probleme ale prostatei si sarcina.
Infectiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infectii bacteriene ale organismului si
oricine si la orice varsta poate avea o ITU. Dar cel mai mare grup afectat de ITU este de departe
cel al femeilor tinere si de varsta medie active sexual. Copiii si persoanele invarsta de ambele
sexe au un risc crescut de a dezvolta ITU comparativ cu alte grupuri de varsta.
CLASIFICARE
-ITU inalte
-pionefrita (abcesul renal), pionefroza, abcesul
perinefric ;
-clinic :durere lombara, febra> 38, simptome de infectie sistemica
-ITU joase
-cistita bacteriana acuta si cronica, pericistita, uretrite acute si cronice nespecifice, periuretrite
-

clinic : polachiurie,imperiozitate,disurie ,sensibilitate suprapubiana ,globul

vezical

-infectiilegenitale la barbat
- prostatita acuta ,prostatita bacteriana cronica,prostatita nonbacteriana ,abcesul prostatic,empiem
vezicular,epididimita acuta :orhiepididimita acuta,epididimita cronica ;
-clinic : durere perineala ,ejaculare dureroasa ,hemospermie

CAUZE
Bacteriile ce intra in uretra si ajung in tractul urinar reprezinta cauza infectiilor de tract urinar.
O alta sursa de infectie e reprezentata de bacteriile ce colonizeaza in intestinul gros si sunt
prezente in scaun.
Raportul sexual favorizeaza introducerea bacteriilor in tractul urinar, in special la femei.
Cateterele, care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc in vezica pentru a permite urinei sa
curga, reprezinta surse comune de infectie bacteriana la persoanele spitalizate o lunga perioada de
timp sau la cele care au aceste catetere permanent.
Ocazional bacteriile patrund din sange sau sistemul limfatic cauzand infectiile vezicii sau
rinichiului.
Litiaza renala, marirea prostatei la barbati sau alte probleme de structura ale tractului urinar pot
contribui la ITU prin limitarea capacitatii organismului de a elimina urina.
Unele femei datorita structurii genetice sunt predispuse sa faca ITU repetate.
Factori de risc
Factori de risc la femeie
Infectiile tractului urinar (ITU) sunt mai frecvente la femeile cu activitate sexuala.
Factorii care cresc riscul ca o femeie sa aiba ITU sunt:
- activitatea sexuala, in special in cazul femeilor care folosesc diafragma si substante spermicide;
studiile arata ca o femeie poate sa faca de 3 ori mai frecvent ITU daca partenerul ei sexual
foloseste un prezervativ cu spermicid
- graviditatea: femeia gravida prezinta riscul de a face bacteriurie asimptomatica precum si
dezvoltarea unei infectii simptomatice; de asemenea este crescut si riscul de nastere prematura
- ITU anterioare

- folosirea de produse igienice ce contin deodorant


- consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide creste volumul de urina reducand
bacteriile din tractul urinar si vezica
- lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzeaza ITU, favorizand multiplicarea
acestora mai rapid in vagin si uretra; femeile aflate in perioada de premenopauza si cele aflate la
menopauza, care nu iau estrogeni, au risc crescut pentru ITU.
Factori de risc la barbat
Factorii care cresc riscurile ITU la barbat sunt:
- afectiuni ale prostatei: barbatul devine predispus la ITU pe masura ce imbatraneste din cauza
problemelor prostatei, cum ar fi marirea prostatei si prostatitele
- necircumcizia penisului
- sexul anal
- sexul neprotejat cu o femeie cu infectie vaginala
- infectia HIV.
Cateodata barbatii fac infectii de tract urinar fara complicatii. Cel mai frecvent ITU la barbati
sunt adesea legate de problemele prostatei. Acestea le fac mai dificil de tratat. Prezenta unei
prostate marite de volum care se intalneste frecvent la barbatii invarsta reduce posibilitatea
organismului de a elimina urina. ITU repetate indica prezenta unor prostatite, epididimite sau
prezenta altor probleme de tract urinar. Pentru mai multe informatii vezi articolul "Prostatita".
Factori de risc comuni :
Cativa factori se intalnesc atat la femei cat si la barbati. Acestia includ:

- purtatori de cateter urinar, cum adesea se intampla la adulti varstnici care sunt spitalizati pe
termen lung sau traiesc in unitati de ingrijire
- sondarea creste de asemenea riscul pentru bacteriurie asimptomatica
- litiaza renala sau alta obstructie a tractului urinar: acestea pot bloca scurgerea urinei, crescand
riscul de infectie bacteriana
- diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut pentru ITU pentru ca sistemul lor
imunitar este afectat; de asemenea glicemia crescuta mult timp altereaza sistemul de filtrare a
rinichiului
- probleme de structura ale tractului urinar; acestea pot fi prezente de la nastere sau sa apara mai
tarziu in viata.
Simptome
Semnele infectiei de tract urinar sunt reprezentate de:
- durere si arsura la urinare
- necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o cantitate mica de urina
- urinari dese si mici cantitativ
- durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior
- urina ruginie sau rozalie
- urina urat mirositoare
- urina tulbure
- durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a corpului (durere in flanc)
- frison si febra

- greturi si varsaturi.
Unele persoane pot avea bacterii in tractul urinar fara sa prezinte orice simptom. Aceasta situatie
este numita bacteriurie asimptomatica. Aceasta se regaseste in cateva situatii, cum ar fi in timpul
sarcinii sau inaintea interventiei chirurgicale de tract urinar dar de obicei este neglijata daca nu
apar simptome.
Alte cateva conditii severe, cum ar fi infectia vaginala sau iritarea vezicii cauzeaza
simptomatologie similara celei din ITU. Medicul evalueaza sanatatea persoanei daca are unul sau
mai multe din aceste simptome urinare, atitudinea terapeutica ulterioara depinzand in mare
masura de istoricul bolii si de modul cum va raspunde la tratamentul pentru ITU.

ETIOPATOGENIE
Infectia tractului urinar (ITU), in mod normal apare cand bacteriile patrund prin uretra si ajung la
nivelul tractului urinar, respectiv la vezica sau la rinichi.
Cand infectia bacteriana este prezenta (ITU), dar nu sunt prezente simptome, aceasta este numita
bacteriurie asimptomatica. Acest tip de infectie afecteaza femeia gravida precum si adultii care
necesita sonda pentru a urina. Bacteriuria asimptomatica poate duce la aparitia simptomelor, dar
in multe cazuri nu sunt prezente simptome. La femeia gravida poate cauza nastere prematura si
alte probleme daca nu este tratata.
In mod normal, ITU determina simptome urinare. In unele infectii moderate simptomele se
mentin asa pentru cateva zile. Majoritatea ITU se vindeca rapid cu tratament antibiotic la
domiciliu. Timpul necesar pentru tratarea infectiei si necesitatea de a efectua analize suplimentare
este in functie de localizarea infectiei ,frecventa si gravitatea infectiei. Infectiile rinichiului si ITU
care sunt complicate de alti factori necesita tratament mai mult timp.
Complicatiile ITU nu sunt o regula dar pot sa apara. Complicatiile serioase sunt afectarea
permanenta a rinichiului, raspandirea infectiei care ameninta viata. Riscul este mai mare daca
infectia nu este tratata sau daca infectia nu raspunde la antibiotice.
Desi este posibil sa avem o revenire a aceleiasi infectii, majoritatea infectiilor recurente sunt
cauzate de o noua infectie. Aproximativ 20% pana la 30% dintre femei au infectii recurente. In
timp ce la barbati reaparitia infectiei, in mod normal inseamna fie esecul tratamentului fie
existenta unor probleme de afectare a tractului urinar ITU la femeie rar pot fi severe.

Consult de specialitate
Trebuie anuntat medicul cand apare durere la urinat sau alte semne de infectie a tractului urinar
(ITU) asociate cu:
- greata si varsaturi
- frison si febra
- durere de spate chiar sub cutia toracica, pe o parte a corpului
- sarcina.
De asemenea trebuie anuntat medicul si in urmatoarele situatii:
- daca au fost prezente semnele de ITU inainte iar acum au reaparut aceleasi semne
- daca au fost prezente semne minore de ITU care nu au disparut dupa 1 sau 2 zile, cum ar fi
durere sau arsura la urinat, urina urat mirositoare, necesitatea de a urina frecvent si putin
- prezenta de sange sau puroi in urina
- semne de ITU la diabetici
- cand sub tratament antibiotic pentru ITU semnele nu se amelioreaza sau cand dupa o ameliorare
pasagera acestea reapar (recurenta).
Expectativa vigilenta
La adulti, tratamentul la domiciliu al infectiilor minore de tract urinar (ITU) de obicei rezolva
problema. Pentru mai multe informatii privind masurile de tratament la domiciliu vezi capitolul
Tratamentul la domiciliu.

Tratamentul la domiciliu poate fi incercat pentru 1 pana la 2 zile cand semnele sunt minore.
Daca semnele persista mai mult de 1 pana la 2 zile sau sunt severe este nevoie de ajutorul
medicului.
Urmarirea cu atentie a evolutiei nu este valabila in urmatoarele cazuri:
- diabetici sau persoane cu alterarea sistemului imunitar
- gravide
- persoane peste 65 ani.
Investigatii
In prezenta semnelor de infectie a tractului urinar (ITU), evaluarea initiala efectuata de catre
medic poate include:
- istoricul de boala si examenul fizic
- examenul de urina
Medicul poate recomanda efectuarea culturii din urina, pentru a confirma diagnosticul de infectie
de tract urinar (ITU). Daca semnele, istoricul de boala si examenul analizei de urina orienteaza
diagnosticul spre o infectie de tract urinar necomplicata, atunci medicul poate incepe tratamentul
cu antibiotice fara sa mai astepte rezultatul uroculturii (cultura urinara).
Se recomanda urocultura:
- la femei cu semne neobisnuite de ITU, cum ar fi semne ce dureaza mai mult de 7 zile sau semne
de infectie la rinichi
- la barbati inainte si dupa tratamentul pentru ITU
- la orice persoana de peste 65 ani cu semne de ITU

- la diabetici, la cei cu alterarea sistemului imunitar si la cei cu probleme de structura a tractului


urinar
- daca semnele de ITU reapar dupa 3 zile de tratament; o cultura din urina poate identifica
bacteria care a cauzat infectia in asa fel incat sa poata fi utilizat antibioticul cel mai eficient
pentru bacteria respectiva
- dupa tratamentul ITU la persoanele cu infectie renala (pielonefrita) pentru a fi siguri de
vindecarea bolii
- pentru a testa la tinerele fete, prezenta bacteriuriei asimptomatice (prezenta bacteriei in urina
fara semne de boala).
Analize utilizate mai rar
Alte teste se efectueaza daca infectia nu raspunde la tratamentul cu antibiotice sau reapare la scurt
timp, daca infectia este complicata de alti factori sau in unele cazuri daca rinichiul este infectat.
Acestea sunt necesare pentru:
- determinarea cauzelor recaderilor, infectiilor cronice
- verificarea altor probleme ale rinichilor
- diagnosticarea anomaliilor structurale ale tractului urinar care pot predispune la ITU
- a determina daca infectia este cauzata de o bacterie neobisnuita
- a determina daca este alterat sistemul imunitar.
Analize utilizate in aceste cazuri:
- ecografie abdominala sau pelvina
- cistouretrografie mictionala
- cistometrie

- cistoscopie
- pielografie intravenoasa
Depistarea timpurie
Specialistii nu s-au pus de acord asupra importantei si eficientei costului, privind urmarirea
persoanelor cu risc crescut pentru ITU.
Se recomanda urmarirea gravidelor pentru depistarea bacteriuriei
Tratament
Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes cu antibiotice. Scopurile terapiei
antibiotice ale infectiilor de tract urinar inferior sunt atat ameliorarea simptomelor, eliminarea
infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea aparitiei complicatiilor severe, cum ar fi
afectarea renala si septicemia (stare infectioasa generalizata cauzata de diseminarea unui germene
patogen). La femeile insarcinate scopul tratamentului este de a proteja de asemenea si fatul.
Tratament initial
La femeile cu infectii necomplicate de vezica urinara, durata tratamentului cu antibiotice este de
trei zile. La domiciliu se recomanda consumul unei cantitati mari de apa si de alte lichide
(ceaiuri, sucuri) favorizand astfel o diureza frecventa cu golirea vezicii urinare de fiecare data.
Nu sunt necesare alte analize daca simptomele se remit.
Antibioticele administrate oral sunt eficiente in infectiile rinichiului dar in unele situatii cand
afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de greata, neputand lua medicamentele pe
cale orala este necesara o scurta internare pentru administrarea antibioticelor pe cale intravenoasa
Infectiile rinichiului sunt de obicei mai grave decat infectiile vezicii urinare .Indata ce pacientul
se simte mai bine poate lua antibiotice din nou oral timp de doua saptamani. Dupa terminarea
tratamentului este necesar un nou examen de urina pentru a fi sigur de vindecarea infectiei.
Durata tratamentului antibiotic pentru infectiile de tract urinar poate fi mai lunga si sunt necesare

analize suplimentare atat inainte

cat si dupa tratament in urmatoarele situatii:

- gravide
- persoane peste 65 ani
- persoane cu diabet zaharat sau persoane imunodeprimate
- barbati: infectiile de tract urinar la barbati necesita de obicei una sau doua saptamani de
tratament; sunt necesare si unele analize suplimentare si terapii specifice pentru problemele
prostatei si pentru bolile cu transmitere sexuala .
Spitalizarea este obligatorie in cazurile unei infectii renale severe sau atunci cand infectiile
vezicii urinare sau ale rinichiului sunt complicate de alti factori.
Antibioterapia in ITU
Cele mai multe dintre infectiile de vezica urinara si infectiile renale necomplicate raspund la
tratamentul antibiotic. In cele mai multe cazuri daca simptomele si examenul de urina sugereaza
o infectie de tract urinar trebuie inceput tratamentul cu antibiotice fara a mai astepta rezultatul
uroculturii
Timpul necesar pentru a primi tratament cu antibiotic depinde de localizarea infectiei, de varsta,
sex si factorii ce favorizeaza aparitia complicatiilor.
La femei cu infectii necomplicate de vezica urinara de regula, durata tratamentului este de trei
zile. In trecut, tratamentul recomandat era de lunga durata, dar studii recente au aratat ca
tratamentul antibiotic de scurta durata este la fel de eficient avand mai putine efecte adverse.
Femeile cu infectie de vezica urinara care au avut recent o ITU sau au simptome de infectie ce
dureaza mai mult de 7 zile necesita terapie antibiotica timp de 7 zile.
Barbatii cu infectii de vezica urinara de obicei primesc tratament antibiotic timp de 7 sau 14 zile.
In cazul infectarii prostatei tratamentul antibiotic se poate prelungi pana la patru saptamani sau
chiar mai mult.

Barbatii si femeile cu infectii ale rinichilor trebuie sa ia antibiotic 10 sau 14 zile. In cazurile
severe acestia necesita spitalizare pentru a se efectua tratament intravenos (IV) si administrare de
fluide.
Barbatii si femeile cu varsta peste 65 de ani, cu diabet zaharat sau cu sistemul imun deprimat sau
cu alte probleme renale necesita terapie indelungata cu antibiotic.
Persoanele cu infectii renale care nu raspund la tratament sau cu infectii complicate, necesita de
asemenea terapie indelungata cu antibiotice
Tratament in cazul agravarii bolii
Daca infectia de tract urinar nu se amelioreaza in urma tratamentului este necesara o noua
evaluare si adaugarea unui antibiotic nou la schema de tratament.
Spitalizarea este obligatorie daca infectia ajunge la rinichi si afecteaza functionarea lui sau daca
se raspandeste in tot organismul Aceste complicatii nu apar de obicei, fiind foarte rare la
persoanele care nu mai au alte afectiuni. Persoanele care au un risc crescut de a face infectii
severe ale tractului urinar sunt cele imunodeprimate ,diabeticii, cei cu obstructii ale tractului
urinar

netratate

si

cei

cu

alte

probleme

ale

rinichiului

si

vezicii

urinare.

Infectiile recurente ale tractului urinar sunt cauzate de obicei de un nou germen, mai rar de
acelasi germen.
Femeile cu infectii recurente de vezica urinara pot urma un tratament timp de doua pana la sase
saptamani, urmat apoi de tratament antibiotic profilactic .
La barbati infectiile recurente de tract urinar sunt de obicei semne ale infectiei prostatei
-Prostatita cronica este dificil de tratat si este nevoie uneori de pana la sase saptamani de
tratament antibiotic. La barbatii cu infectii de tract urinar sunt necesare de obicei analize
suplimentare, acestea fiind obligatorii in cazul infectiilor recurente.
Antibioterapia in infectiile recurente

Uneori la femeile cu infectii repetate medicii recomanda tratament antibiotic timp de 2 pana la 6
saptamani, urmat de terapia profilactica cu antibiotice. Terapia profilactica include administrarea
unor doze mici de antibiotice zilnic sau la doua zile alternativ, administrarea de antibiotice dupa
actul sexual (deoarece acesta este unul din factorii ce determina ITU la femeile cu infectii
recurente) si administrarea de antibiotice cand sunt prezente semnele de boala. Trebuie sa discuti
cu medicul tau despre terapia antibiotica corespunzatoare in cazul infectiei prezente.
Pentru femeia cu ITU recurente, medicul poate prescrie o terapie standard cu antibiotice pe care
femeia sa o foloseasca la primele semne de ITU. Aceasta reduce costurile si inconvenientele unor
examinari medicale. Permite de asemenea femeilor familiarizate cu semnele tipice de ITU sa
inceapa tratamentul fara intarziere. Medicul stabileste cazurile la care este potrivita strategia
autoterapiei. Daca se decide folosirea acestei strategii si apar semne certe de ITU, se aplica
tratamentul recomandat de medic si se urmareste evolutia semnelor de boala.
Medicul trebuie anuntat daca semnele de boala nu se amelioreaza si daca ITU apar mai frecvent
ca in trecut.
Tratamentul infectiei de vezica urinara se bazeaza adesea pe semne si pe analiza urinei, fara a fi
necesara o urocultura. Diagnosticul infectiilor de tract urinar (ITU) necomplicate este simplu de
pus atunci cand semnele de boala sunt clare. Daca acestea nu sunt clare sunt necesare analize
suplimentare pentru a cauta una din urmatoarele afectiuni:
- infectii ale rinichiului
- probleme de structura ale rinichilor ce cresc riscul de infectie
- infectii cauzate de o bacterie neobisnuita
- organism imunodeprimat
- semne de boala datorate unor cauze neinfectioase.
Disuria alaturi de piurie si urocultura negativa orienteaza diagnosticul catre o infectie a uretrei.
Acest tip de infectie este intalnita frecvent in bolile cu transmitere sexuala.

Gravidele cu ITU cauzate de Streptococul de grup B au nevoie de tratament antibiotic si in timpul


travaliului pentru ca infectia cu streptococ de grup B sa nu se transmita nou-nascutului.

Tratament ambulator
Pacientul poate trata o infectie de tract urinar daca actioneaza rapid la aparitia primelor semne de
boala, ca de exemplu durerea si arsura in momentul urinarii. Tratamentul recomandat la domiciliu
include urmatoarele masuri:
- consumul unei cantitati crescute de apa, alaturi de ceaiurile de merisoare, in special in primele
24 de ore de la aparitia simptomelor; aceasta va determina formarea unei urini mai putin
concentrate si spalarea tractului de bacteriile ce pot cauza infectie- desi, in acest mod se modifica
unul din mecanismele de aparare al organismului, cei mai multi medici recomanda consumul
ridicat de lichide la o persoana cu infectie de tract urinar.
- urinarea frecventa si golirea completa a vezicii urinare de fiecare data
- pentru estomparea durerii se recomanda fie o baie calda de sezut, fie punerea unei perne
electrice in zona genitala
Daca sunteti o femeie cu infectii frecvente de tract urinar necomplicate, medicul va recomanda de
regula o terapie cu antibiotice daca prezentati semnele ITU. In cazul in care sunteti sigura ca
simptomele pe care le aveti sunt cele ale unei ITU urmati sfatul medicului de a lua medicatia si
de a va monitoriza

semnele de infectie. Trebuie anuntat medicul in cazul in care nu se

amelioreaza semnele de boala sau daca aveti infectii urinare mai frecvent ca de obicei.
Optiuni de medicamente
Terapia antibiotica pentru tratarea ITU include:

- Sulfonamide :Bactrim sau Septra


- Trimetoprim :Trimpex sau Proloprim
- Fluorochinolone :Ciprofloxacin sau Floxin
- Cefalosporine :Ceclor sau Duricef
- Nitrofurantoin :Macrobid sau Macrodantin
- Peniciline:Ampicilina sau Amoxicilina
- Tetracicline :Tetraciclina sau Vibramicina.
Durerea si arsurile intalnite in ITU raspund la tratamentul cu Fenazopiridina.
Trebuie sa informati medicul daca sunteti insarcinata sau daca doriti o sarcina. Unele dintre
aceste medicamente sunt periculoase pentru fat.
Este important sa se administreze toate antibioticele prescrise de medic. Majoritatea pacientilor
incep sa se simta mai bine la scurt timp dupa inceperea tratamentului. Daca tratamentul este
intrerupt cand pacientul se simte mai bine, infectia poate sa reapara. Cand nu se administreaza
intreg tratamentul prescris pot sa apara bacterii rezistente la antibiotice. In acest caz antibioticele
sunt mai putin eficiente si infectia mai greu de tratat.
Multe bacterii au devenit rezistente la antibioticele obisnuite folosite impotriva lor. Acestea se
numesc bacterii rezistente la antibiotic. Rezistenta la antibiotice printre bacteriile care duc la
aparitia ITU este intr-o continua crestere in ultimele decenii. Medicul poate incerca diferite
antibiotice si diferite combinatii de antibiotice pentru a gasi medicatia adecvata sa distruga
bacteriile care cauzeaza ITU. Inainte de a incepe tratamentul cu un nou antibiotic, medicul poate
lua o proba de urina pentru a efectua cultura urinara. Rezultatul testelor acestei culturi ajuta in
luarea deciziei privind antibioticul ce va fi folosit in continuare.
Daca medicul va prescrie antibiotice, trebuie intrebat daca exista interactiuni ale medicamentelor,
pe care trebuie sa le ai in vedere. De exemplu, unele antibiotice folosite in tratamentul ITU fac

contraceptivele mai putin eficiente. In acest caz medicul va indica o alta metoda contraceptiva.
Antibioticele pot reduce de asemenea si eficienta warfarinei, un anticoagulant care scade riscul de
accident cardiac si cerebral la persoanele cu acest risc.

Alte tratamente
Unele persoane cred ca sucul de mere de padure este eficient in tratarea si prevenirea ITU.
Aceasta alternativa este lipsita de riscuri dar trebuie sa se tina cont de concentratia crescuta de
zahar a sucului.
Profilaxie
Masuri profilactice la femei si barbati
- consumul crescut de lichide in fiecare zi: acesta determina urinare frecventa, in acest fel
curatand tractul urinar de bacterii
- evitarea abtinerii de a urina
- evitarea constipatiei
- unii oameni considera ca sucul de merisoare si vitamina C previn ITU.
Masuri profilactice la femei
- urinarea dupa actul sexual: aceasta este cea mai buna metoda de a preveni ITU la femei pentru
ca impiedica bacteriile sa ajunga in uretra
- evitarea folosirii diafragmelor si a prezervativelor acoperite cu substante spermicide deoarece
acestea pot cauza ITU
- schimbarea frecventa a tampoanelor

- evitarea spalaturilor vaginale si a produselor de igiena intima (deodorante): acestea modifica phul local favorizand aparitia ITU.
Masuri profilactice la barbati
- mentinerea curata a organului genital mai ales in cazul in care nu este circumcis :de la nivelul
preputului bacteria poate ajunge la nivelul tractului urinar cauzand infectie.
Pielonefritele sunt inflamatii acute sau cronice care afecteza tesutul interstitial renal .Importanta
lor se datoreste frecventei mari si n continua crestere a infectiilor urinare :cauza obisnuita a
infectiilor interstitiale, gravitatii lor (20-60-60% conduc la R.C.de 3-4 ori mai mult dect
G.N.A.).
Circa 15-20% din cadravele autopsiate prezinta leziuni de pielonefrita. Vrfurile de frecventa a
pielonefritei intereseaza nou-nascutul, copii mici pna la vrsta de 2 ani. Incidenta este de 3 ori
mai mare la femeie comparativ cu barbatul.
ETIOPATOGENIE:
Germenii cei mai frecventi ntlniti sunt: Escherichia Colli (85-90%), Proteus, Klebsiella,
Piocianic, Stafilococ, Levuri. La pacientii sondati domina Klebsiella si Proteus, n timp ce
Piocianicul este ntotdeauna semn de suprainfectie. n formele cronice se ntlnesc adesea
asocieri microbiene care agraveaza prognosticul.
Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele de la nivelul cailor excretoare renale: afectiuni
renale congenitale, tumorile pelviene, la femei -fibrom, chist de ovar, tumorile prostatei la
barbati, hidronefroza, cistita, litiaza urinara, unele manevre urologice
ANATOMIE PATOLOGIC:
n pielonefrita acuta, mucoasa cailor uterine este inflamata, rinichii sunt mari si congestionati, iar
n spatiile interstitiale se gasesc limfocite polinucleare, edeme si microabcese.
n formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt initial tubulare. Ulterior, cuprind tot
nefronul si sistemul sau vascular.
I.2. CLASIFICARE
Pielonefrita se gaseste sub forma acuta si cronica.

PIELONEFRITA ACUT
Tabloul chimic este de infectie urinara iar debutul nu se caracterizeaza ntotdeuna prin semnele
generale de infectie: febra cu instalare bruna sau progresiva, frisoane, transpiratie, cefalee.
Manifestarile urinare constau n dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de
colica renala :polakiurie, adeseori nocturna si mictiune dureroasa

DIAGNOSTICUL:
Se bazeaza pe doua semne capilare:
LEUCOCITURIA: este pusa n evidenta cu ajutorul probei Addis-Hamburger), se gasesc mai mult
de 5000 de leucocite.
BACTERIURIA: se gasesc mai mult de 100000 germeni/
EVOLUIA:
Este favorabila n conditiile

unui

tratament

corect. Boala dureroasa 1-4 saptamni.

Complicatiile sunt rare, dar cronicizarea este frecventa.


PIELONEFRITA CRONIC
DEFINIIE:
Boala cu evolutie cronica, carcterizata prin inflamatia tesutului interstitial renal, cu semne clinice
de suferinta precoce a tubilor renali, cu afectarea tardiva a glomerulilor si cu evolutie progresiva
spre insuficienta renala.
Se cunosc doua forme clinice:
-hematogena (rara);
-ascendenta (frecventa).
Este una dintre cele mai ntlnite afectiuni renale.
TABLOUL CLINIC:
Se contureza dupa luni sau ani de la episodul acut de pielonefrita. Intervalul de latenta este
ntretaiat de recidive, fiecare puseu acut adaugnd noi leziuni renale. Alteori evolutia este latenta,

diagnosticul fiind stabilit n faza de IR, de aici rezulta valoarea explorarilor bioligice. Cnd apar
si semne generale, acestea sunt de infectie cronica: stari subfebrile sau febrile intermitente,
cefalee, oboseala, scaderea apetitului si greutatii.
EVOLUIA:
Este ndelungata, prognosticul de obicei este sumbru.

DIAGNOSTICUL:
Se bazeaza pe semnele clinice, leucociturie si bacteriurie. Diagnosticul n stadiu de IR este
sugerat de poliuria cu densitate scazuta, pierderea de electroliti si acidoza.
I.3. SEMNE, SIMPTOME, MANIFESTRI DE DEPENDEN
1.

DURERI LOMBARE: mai frecvente, unilaterale, surde sau cu caracter de colica renala.

2.

FEBR: debuteaza violent cu frson, febra (39-40oC).Uneori febra creste la 3-4 zile dupa

debut.
3.

TULBURRI DIGESTIVE INTENSE: varsaturi, greata, balonare, constipatie alternnd cu

semne diareice.
4.

POLAKIURIE: disurie, nicturie.

5.

SCDEREA APETITULUI si GREUTII

6.

HIPERTENSIUNE ARTERIAL

7.

ASTENIE, ANSIETATE

8.

CEFALEE

9.

TRANSPIRAII

10. ATINGEREA INTERSTIIULUI RENAL


11. STAREA GENERAL ALTERAT, manifestarile urinare fiind pe plan secundar.
PROBLEME:

Alterarea ritmului cardiac si circulator;

Alimentatie inadecvata cantitativ si calitativ;

Eliminare urinara insuficienta calitativ si cantitativ;

Dificultatea de a se odihni;

Deficit de autongrijire;

Alterarea imaginii de sine;

Comunicare insuficienta la nivel afectiv;

Dificultatea de a actiona conform propriilor credinte si valori;

Neliniste fata de semnificatia propriei existente;

Dificultate n a ndeplini activitati recreante;

Lipsa cunostiintelor fata de afectiunea sa.

I.4. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE


LA INTEVENII AUTONOME, INTERVENII DELEGATE SI TRATAMENT DE
SPECIALITATE
I.4.a. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA
INVESTIGAII
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea clinica a
bolnavului. Participarea acesteia este o datorie sau o obligatie profesionala. Ajutnd medicul si
bolnavul, asistenta creaza un climat favorabil pentru relatia medicpacientasistenta.
Pentru aceasta, asistenta trebuie sa tina cont de urmatoarele sarcini:
-sa pregateasca fizic si psihic pacientul;
-sa pregateasca materialele si instrumentele necesare examinarii;
-sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii;
-sa pregateasca documentele medicale (fisa de consultatii, foaia de observatie clinica, rezultatele
examinarii);
-asigura iluminatia necesara examinarii unor cavitati naturale a organismului;
-fereste pacientul de traumatisme, curenti de aer;
-asigura linistea necesara desfasurarii examenului;
-pregateste produse biologice ale pacientului, pentru a le arata medicului la vizita.
Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice le trece n fisele de
observatie. Completeaza simtomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimnd modificarile
aparute n morfologia, fiziologia si biochimia organismului. Aceste elemente confirma sau

infirma diagnosticul clinic, reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului, confirma


vindecarea sau semnaleaza aparitia unor complicatii.
Utilitatea si obiectivitatea examinarilor de laborator depind de modul de recoltare al produselor
care se analizeaza si de modul cum se efectueaza examenul de laborator.
Recoltarea produselor este efectuata de asistenta medicala care trebuie sa respecte urmatoarele
norme generale:
-orarul recoltarilor;
-efectueaza pregatirea fizica si psihica a pacientului;
-pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare pentru recoltare;
-tehnica de recoltare propiu-zisa;
-completarea buletinului de trimitere la laborotor si etichetarea produselor recoltate;
-pastrarea si transportul n conditii optime a produselor recoltate.
Efectuarea pregatirii psihice a bolnavului consta n instruirea acestuia privind comportamentul
sau n timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita tehnicii. Pacientul este pregatit psihic printrun regim alimentar, repaus la pat, asezndu-l ntr-o anumita pozitie n functie de recoltarea ce se
va efectua.
RECOLTAREA SNGELUI
Pentru recoltarea sngelui se folosesc materiale si instrumente n functie de scopul pentru care se
fac acestea, dar si de locul unde se va recolta sngele.
RECOLTAREA SNGELUI PENTRU V.S.H.
Asistenta medicala pregateste materialele necesare:
-seringa de 2ml de unica folosinta;
-ace sterile de unica folosinta;
-solutie de Citrat de Na 3,8%;
-periuta musama, eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70o.
Se pregateste pacientul psihic, explicndu-i cu 24h nainte necesitatea efectuarii examinarii. Se
pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu mannce si sa pastreze repaos fizic.
EFECTUAREA TEHNICII
-asistenta medicala se spala pe mini cu apa si sapun;
-mbraca mnusile sterile;
-aspira n seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;

-aplica garoul pacientului pentru a pune n evidenta vena;


-punctioneaz vena si desface garoul;
-aspira snge pna la 2ml (1,6ml);
-retrage acul si aplica un tampon cu alcool;
-scurge amestecul snge-citrat n eprubeta si omogenizeaza lent;
-aseaza eprubeta n stativ;
-ngrijeste pacientul dupa punctie;
-pregateste produsul pentru laborator, completnd buletinul;
-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;
-reorganizeaza locul de munca.
RECOLTAREA SNGELUI PENTRU H.L.G.+F.L.+I.
Recoltarea se face prin punctie nervoasa strict 2ml de snge pe cristale E.D.T.A.(acid-etilendiamino-tetraacetic 1%) 0,5ml.
RECOLTAREA SNGELUI
Pentru:
-uree:

5-10ml snge pv;

-creatina:

5-10ml snge pv;

-aci uric:

5-10ml snge pv;

-glicemie:

2ml sg/florura Na 4mg pv;

-fibrinogen: 0,5ml Citrat de Na 3,8%+ 4,5ml snge pv.


RECOLTAREA CU VACUTAINER
Eprubete cu dop MOV
Se recolteaz HLG +F+T.
Contine autocoagulant (E.D.T.A.)
Eprubete cu dop NEGRU
Se recolteaz V.S.H.
Contine coagulant (citrat de Na 3,8%)
Eprubete cu dop ROsU
Nu contine anticoagulant
Se recolteaz analie de bio-chimie (ex: uree, creatinina, acid uric)
Eprubete cu dop BLEU

Se recolteaz Fibrinogene.
Contine anticoagulant (citrat de Na 3,8%).
Eprubete cu dop GRI
Se recolteaz Glicemie.
Contine anticoagulant (florura de Na).
RECOLTAREA URINII
Examen sumar de urina
Se face sediment urina + ex. Biochimic
Materiale:
Urinar, plosca, musama, alez, materiale pentru igiena organelor externe.
Se pregteste pacientul psihic:
Se instrueste privind folosirea bazinetului; s urineze fr defecatie, s verse imediat urina n
vasul colector.
Se pregteste pacientul fizic:
Se face toaleta organelor genitale externe.
Se aseaz plosca sub pacient.
Se recolteaz prima urin de dimineat.
Dup recoltare urina se eticheteaz si se trimite la laborator (un esantion de 100-150 ml).
Proba ADDIS-HAMBURGER
Pune n evident studiul cantitativ al elementelor figurate si al cilindrilor.
Se nvat pacientul ca la ora stabilit (3) s urineze si urina se arunc.
Dup trei ore n care pacientul nu mai consum lichide, urineaz toat cantitatea ntr-un bazinet
curat.
Toat urina se colecteaz ntr-un recipient si se trimite la laborator, dup ce n prealabil s-a
etichetat.
Recoltarea urinii pentru urocultur
Urocultura stabileste prezenta bacteriilor in urin.
Se recolteaz urina de dimineat.
Se pregteste pacientul psihic.
Se informeaz pacientul asupra tehnicii.
Acest examen este indicat a se face naintea nceperii tratamentului cu antibiotice.

Prima cantitate de urina emis 50ml se elimin. Apoi, fr s ntrerupem jetul urinar se
recolteaz aproximativ 5 ml de urin ntr-o eprubet de unic folosint, dup care etichetm.
Se transport la laborator unde se nsmnteaz si se pune la termostat.
RADIOGRAFIA RENAL SIMPL
Definitie
Explorarea radiologic fr substant de contrast, care poate evidentia controlul si pozitia
rinchilor, calculi renali, ureterali sau vezicali radioopaci.
Materiale necesare:
-crbune;
-ulei de ricin;
-materiale necasare explorrii clismei, evacuatoare.
Se pregteste pacientul din punct de vedere psihic.
Se anunt si se explic necesitatea tehnicii.
I se va explica tehnica si regmul alimentar necesar pentru reusita acesteia.
Se face pregtirea alimentar a pacientului.
Cu 2-3 zile naintea examenului va consuma un regim alimentar fr alimente ce contin celuloz
(adic fr fructe, legume, zarzavaturi, paste finoase, pine) si ape gazoase.
In ziua precedent examenului regimul va fi hidric: supe, limonade, ceai, ap.
In seara precedent examenului va consuma o can cu ceai si o felie de pine prjit.
In dimineata examenului nu mnnc si nu consum lichide.
Dup examen regimul alimentar este obisnuit.
Pregtirea medicamentoas a pacientului
Cu 2-3 zile naintea examenului se administreaz crbune si triferment de 3 ori pe zi cte 2
tablete.
In dimineata si seara precedente examenului se administreaz 2 linguri de ulei de ricin si se
efectueaz clisma evacuatoare simpl.
Inaintea examinrii pacientul si goleste vezica urinar si se controleaz radioscopic dac nu mai
exist aer n intestin.
Bolnavul este condus la serviciul de radiologie. Este ajutat s se dezbrace si s se aseze n decubit
dorsal pe masa radiologic.
Dup efectuarea radioscopiei bolnavul este condus n salon si instalat comod n pat.

Examenul se noteaz n Foaia de observatie.


UROGRAFIA
Definitie
Este o metod curent de examinare morfofunctional a rinichilor si a cilor urinare, utiliznd
substante iodate hidrosolubile, administrate intra-venos.
Materiale necesare
-toate materiale necesare radiografiei renale simple;
-substante de contrast: Odiston 30-60-75%;
-medicamente antihistamice;
-medicamentatia de urgent;
-seringi de 20;10;2 ml de unic folosint;
-ace de unic folosint pentru intra-venoase si intra-musculare.
Se pregtesc materialele.
Se efectueaz pregtirea psihic, alimentar si medicamentoas descris la radiografia renal
simpl (n plus se reduce cantitatea de lichide de la regimul cunoscut).
Se face testarea sensibilittii organismului la substanta de contrast.
Se injecteaz un ml Odiston intra-venos prin omogenizare cu snge.
Se comunic pacientului s nu se sperie la unele simptome ce pot s apar: ameteli, greturi sau
dureri abdominale care dispar repede si fr consecinte.
Dac pacientul prezint reactii hiperalergice se ntrerupe administrarea si se anunt medicul.
Dac toleranta este bun se administreaz intra-venos substante de contrast:
-pentru adulti:

-20 ml Odiston 75%


-25 ml Odiston 60%

-pentru copii

- n functie de vrst
-5-15 ml Odiston 60% sau 50%

La 8-10 minute de la efectuarea injectiei se execut radiografii n serie, aproximativ la


30;60;90;180 minute.
Dup examen pacientul este condus la salon.
Examenul se noteaz n Foaia de observatie.

I.4.b INTERVENIILE ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND NGRIJIREA


PACIENTULUI CU PIELONEFRIT
Asigurarea conditiilor de microclimat in salon (aerisirea salonului, temperatura de 37oC.
Asigurarea repausului la pat.
Aplicarea de cldur pe regiunea lombar.
Asigurarea unei alimentatii echilibrate, complete excluznd alcoolul, cofeina, condimentele,
lichidele n cantitate mare.
Regimul acidifiant contine carne, ou, cereale finoase. Acesta influenteaz pH-ul n sens acid.
Regimul alcanizant contine fructe, lactate care influenteaz pH-ul n sens bazic.
Regimul este prescris de medic si se noteaz n foaia de temperatur.
Administrarea tratamenului prescris de medic (antibiotice, analgezice).
Recoltarea produselor pentru ca examenele de laborator s se fac corect.
Igiena organelor genitale si a regiuni.
Asanarea oricror procese infectioase de vecintate (vulvo-vaginal), a litiazei renale.
Dispensarea diabeticilor corect.
Evitarea distensiei VU prin golirea complet.
Dobndirea obisnuitelor corecte de eliminare.
Educatia pacientului.
I.4.c PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE
TERAPEUTICE
Tratamentul se administreaz de asistenta medical doar la indicatiile medicilor.
In general, tratamentul are drept scop ndeprtarea infectiei urinare si apoi tratamentul
simptomatic.
Tratamentul etiologic antiinfectios const n indentificarea germenului prin trei uroculturi
consecutive si testarea sensibilittii prin antibiogram.
In formele grave se administreaz antibiotice majore:
-AMPICILIN

activ n infectii cu Escherichia, Colli, Proteus;

inactiv pentru Pseudomonas Aeruginosa


(Pioccianic) Klebsiella;
nu este toxic:

efecte secundare apar rar -great vr-sturi, diaree;

reactii de hipersensibilitate;

se adminstreaz per os sau intra-muscular 500 mg 1g de 4 ori/zi.


-KANAMICIN

activ n infectii cu E. Colli, Klebsiella, Proteus;

inactiv pentru Pseudomonas Aeruginosa;


este nefrotoxic si ototoxic, dozele vor fi reduse n caz de I.R. si la btrni;
se adminstreaz intra-muscular sau intra-venos 500 mg la 12 ore (cure scurte).
-GENTAMICIN activ n infectii cu E. Colli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas Aeruginosa,
Stafilococ;
este nefrotoxic, dozele mari administrate la pacientii cu I.R produc leziuni vestibulare
ireversibile;
se adminstreaz intra-muscular sau intra-venos 1-3 mg, repartizate n 3 doze la interval de 8 ore.
-CEFALEXIN

activ n infectiile cu E. Colli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, Stafilococ;

reactii secundare :great vrsturi, diaree;


dac se depseste doza de 4 g/zi se contraindic n caz de I.R.;
nu este nefrotoxic n doze mici;
se administreaz per os 500 mg de 4 ori/zi;
n formele mai putin grave se adminstreaz sulfamide.
-NITROFURANTOIN
actiune bactericid pentru germeni: Gram(-) si Gram (+)
produce semne de intolerant gastric (greturi, vrsturi cefalee, eruptii cutanate);
reactii secundare (great vrsturi, diaree);
contraindicat la pacientii cu I.R.;
se administreaz per os 5-10 mg/kg corp/zi repartizat in 4 prize;
n tratamentul de lung durere se administreaz jumtate din doza obisnuit.
-CICLOSERIN actiune bactericid pentru E.Colli, Proteus, Pseudomonas;
contraindicat la pacientii cu I.R. care pot prezenta convulsii, stri depresive;
se administreaz in tratamentul de atac <50 mg/2 ori/zi 14 zile;
n tratamentul de ntretinere 250 mg /zi sau la 2 zile.
-ACID NALIDIXIC sau NEGRAM
activ infectiile cu bacterii Gram(-)
inactiv la Pseudomonas;
nu este nefrotoxic, dar dezvolt rapid forme rezistente de bacterii;

reactii secundare :great vrsturi, diaree, cefalee, edem papilar;


se administreaz per os 1g la 6 ore;
Tratamentul simptomatic const n administrarea de:
-analgezice:
-antispastice:
-pentru scderea valorilor tensionale:
-acidifierea urinii se face cu clorur de amoniu sau METENAMIN, contraindicate la bolnavii cu
acidoz.
Se pot face asocieri de antibiotice:
AMPICILIN+KANAMICIN
AMPICILIN+GENTAMICIN
Nu se prescriu antibiotice si sulfamide la persoanele alergice.
Tratamentul dureaz 1-3 luni, respectndu-se regulat urocultura cu antibiograma.
I.5. EVOLUIE, PROGNOSTIC, COMPLICAII
PIELONEFRITA ACUT
EVOLUIA si PROGNOSTICUL
Sunt favorabile n contestul cnd tratamentul este aplicat corect si factorii favorizanti sunt
ndeprtati.
n urma aplicrii tratamentului, desi toate semnele bolii au disprut, nu se poate vorbi de
vindecare dect dup controlul repetat al bacteriuriei n urmtoarele sptmni sau luni.
S-a observat c pielonefrita acut, chiar atunci cnd nu este tratat se amelioreaz, febra si piuria
dispar n cteva zile ns boala poate trece n cronicitate.
n evolutia pielonefritei este posibil aparitia urmtoarelor complicatii care sunt de fapt foarte
rare: I.R.A. necroz papilar, pionefroza, flegmonul prinefritic, septicopioemia.
Cea mai frecvent complicatie este ns pielonefrita cronic.
PIELONEFRITA CRONIC
In timpul evolutiei este posibil ns izbucnirea unei infectii grave, care poate evolua rapid, n
cteva zile n exitus.
Trebuie subliniat faptul c aparitia H.T.A. reprezint un factor important care duce ctre
dezvoltarea rapid a I.R..

In general, evolutia si prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului si eficacitatea


tratamentulului medical.
Complicatiile pielonefritei cronicei apar odat cu progresiunea leziunilor anatomice. HTA din
PNC poate evolua ctre malignitate.
Uneori este posibil instalarea unor leziuni grave de necroz papilar.

COMUNICAREA CU PACIENTUL
Asistenata medicala trebuie sa stie foarte bine cauzele infectieii urinare pentru a sti sa-i
comunice pacientul din ce cauza a facut infectie urinara,ce tratament trebui sa administreze pe
langa cel prescris de medic. Asistenta medicala trebuie sa-i de si alte sfaturi legate de cum sa se
trateze mai repede si cum sa evite recidivarea infectiei urinare. Asistenta medicala are un rol
important in tratarea pacientului cu infectie urinara, trebui sa comunice cu pacientul si acesta sa o
inteleaga si sa urmeze intocmai sfaturile asistentei. Trebuie sa mentina o igiena riguroasa si sa se
fereasca de frig, sa consume ceai de merisor care ajuta la impiedicarea inmultirii bacteriilor in
tractul urinar.
Relatia dintre asistenta medicala si pacienti implica o varietate de impresii contrarii,
mergnd de la idealizarea romantica pna la disperarea cinica.
Dupa modul n care fiecare pacient si joaca rolul, bazat pe diferite expectatii se pot crea
premisele, fie pentru o relatie satisfacatoare si eficienta , fie pentru alta suspicioasa cu frustrari si
dezamagire.
Asistentele medicale lucreaza cu oameni bolnavi si nu cu sindroame patologice, iar
oamenii bolnavi aduc n relatia asistenta pacient o influenta complexa ntre factorii biologici,
fortele psihologice si conditiile sociale.

Engel G. A fost cel mai important sustinator al modelului bolii care pune accentul pe
abordarea ntreaga, sistemica a comportamentului uman si al bolii.
Modelul biopsihosocial este derivat din teoria generala a sistemelor.
Sistemul biologic pune accentul pe substratul anatomic, structural si molecular al bolii si
impactul sau asupra functionarii biologice a pacientului;
Sistemul psihologic pune accentul pe impactul factorilor psihodinamici ai motivatiei si
personalitatii privind trairea bolii si reactia la ea.
Sistemul social pune accentul pe influentele culturale de mediu si familiale asupra exprimarii
bolii si trairii ei.
Gangel G. A sustinut ca fiecare sistem poate afecta si poate fi afectat de oricare dintre celelalte.
Modelul lui Eugen G. Afirma ca boala medicala este rezultatul direct al factorilor psihologici si
socio-culturali, si ncurajeaza o ntelegere mai adecvata a bolii si tratamentului.
Relatia asistenta pacient este o componenta critica a modelului biopsihosocial. Orice asistenta
medicala trebuie nu doar sa aiba cunostinte practice despre starea medicala a pacientului, dar si sa
fie familiarizata asupra psihologiei individuale a pacientului.
Comunicarea nonverbala asistenta medicala - pacient
Informatiile nonverbale pe care le transmite pacientul sunt de natura fizica, biologica,
medicala, sociala, culturala. Din punct de vedere medical, prin informatiile nonverbale pe care le
culege asistenta medicalaaduna date esentiale pentru demersul sau n procesul de ngrijire.
Faciesul, aspectul pielii, atitudinile, miscarile, mersul, scrisul, pot da informatii valoroase n
multe afectiuni.
Pacientul la rndul sau examineaza si urmareste asistenta medicala n tot ceea ce
nseamna atitudinea ei.

Asistenta medicala nu trebuie sa uite niciodata ca prin comportamentul sau comunica


ceva pacientului. Pacientul sesizeaza daca asistenta este atenta, interesata de relatarea sa, i
apreciaza atitudinea calma si rabdarea, vocea adaptata situatiei.
Pacientul nu iarta niciodata atitudinea de dezinteres, de imagine pe care o au uneori
asistenetele.
Comunicarea nonverbala este procesul de transmiterea a informatiei fara a folosi cuvinte.
Cuprinde felul n care o persoana si foloseste corpul, cum ar fi expresia fetei, privirea, gesturi ale
bratelor si ale minilor, pozitia si diferite miscari ale picioarelor.
Comunicarea nonverbala include, de asemenea, paralingvistica adica unele calitati cum
ar fi tonul, ritmul, frecventa si vibratia ; greseli de vorbire, pauze sau tacere. De foarte multe ori,
ntelegem sentimentele celorlalti tocmai prin aceste aspecte ale comunicarii nonverbale.
O componenta importanta a comunicarii nonverbale implica spatiul de miscare, adica
pastrarea distantei : ct de mult ne apropiem fizic, n timp ce vorbim cu prietenii sau partenerii de
afaceri, iubite sau pacienti.
Alte comportamente cum ar fi ngrijirea personala, mbracamintea si mirosurile
(exemplu : transpiratia, alcool, tutunul) de asemenea ofera informatii despre pacient fara a fi
nevoie de cuvinte si va poate fi de ajutor n ntelegerea mai buna a situatiei. Chiar daca
comunicarea nonverbala a pacientului este evidenta, acesta este foarte probabil sa nu fie constient
de ea.
Propria comunicare nonverbala necesita un nivel ridicat de cunostiinta de sine si
disciplina. Este deosebit de important modul n care reactionezi la anumite urgente ce pot aparea
n spital n timpul consultatiei. Trebuie sa arati ca atentia este concentrata asupra pacientului
privindu-l n ochi, pastrarea unei pozitii atente si o aparenta neconstientizare a faptului ca n alta
parte situatia este destul de grava.
Gesturile

Cnd gesturile sau expresiile fetei par sa semnifice altceva dect cuvintele, trebuie facut
un efort pentru a descoperi care dintre ele gesturile sau cuvintele exprima mesajul corect.
Gesturile de neajutorare sau lipsa de speranta sunt tipic compuse din doua faze. Ambele
mini sunt ridicate la nivelul fetei, cu coatele fixe, palmele orientate una catre alta ; sunt miscate
usor spre exterior, cu degetele departate si aratatorul si degetele usor ndoite, ca si cum ar fi gata
sa apuce. Aceasta pozitie dureaza putin, minile caznd apoi lipsite de vlaga n poala.
Gestul acesta nseamna ca pacientul se simte fara putere n fata problemei sau a situatiei
respective. Prima parte poate nsemna cererea ajutorului ; n timp ce a doua parte (hipotonia sau
retragerea) accentueaza inutilitatea primirii oricarui ajutor.
Evitarea raspunsului prin reglarea vocii se petrece chiar si atunci cnd nu sunt prezente
mucus si flegma. O alternativa a acestui gest este frecarea nasului, ceea ce mpiedica o usoara
trecere cu partea dorsala a degetului aratator.
Aceste gesturi nseamna ca pacientul nu este de acord sau respinge afirmatiile facute.
Spre exemplu Cum merg treburile acasa?, pacientul raspunde Bine, si regleaza vocea
si si freaca usor nasul. Probabil ca vrea sa spuna : De fapt, lucrurile nu merg att de bine acasa.
Paralimbajul
Cnd se ascunde discursul unui pacient, pot fi auzite, pe lnga cuvinte, pauzele, tonul si
modelarea. n acelasi fel, pacientul aude tonul si ritmul cuvintelor sale.
Unul din aspectele paralimbajului sunt pauzele. Pacientul face o pauza nainte de a
raspunde ntrebarii asistentei sau nainte de a da urmatoarea replica.

CAPITOLUL III
INGRIJIREA PACIENTILOR CU INFECTIE URINARA
CAZUL I
PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTEI
C.A. cu ITU

1.CULEGEREA DATELOR
Sursa de date: -pacientul
-familia
-echipa de ingrijire
-foaia de observatie
Date relativ stabile:
-Numele si prenumele:
-Vrsta: 22 ani

C.A.

-Sex:

feminin

-Stare civil: necstorit


-Domiciliu: Ploiesti
-OcupatiE: student, Facultatea de Filozofie
-Nationalitate: romn
-Religie:

ortodox

-Conditii de viat:

locuieste mpreun cu printii ntr-un aparament cu 2 camere n


coditii salubre.

-Obiceiuri: frecventeaz discotecile si barurile mpreun cu grupul de prieteni


Elemente fizice
RH - pozitiv
Grupa sanguin - AB 4
Date Antropometrice
Greutate -54 kg
Inltime - 1.64 m
Elemente biografice legate de sntate
-A.H.C.

fr important

-A.F.P.

menarha la 13 ani (ciclu regulat la 28 zile + 3zile fr modificri


patologice)

-A.P.P. apendicectomie la 13 ani


avort la 20 ani (sarcin de 2 luni, intrerupere fcut la cerere, a decurs fr
complicatii)
Motivele internrii
-stare general alterat-disurie
-febr

-frisoane
-transpiratii reci
Istoricul bolii
Fr un motive n urm cu o sptmn, starea general a pacientei s-a degradat. Prezint dureri
la urinare si urineaz foarte des. Nu a urmat nici un tratament. n urm cu 2 zile
starea pacientei s-a deteriorat mai ru, prezentnd si febr, frisoane, transpiratii. In
urma acestori simptoame, se prezint la medicul de familie de unde I se face bilet de
internare ctre Spitalul Judetean. In urma investigatiilor fcute la spital I se pune
diagnostic.
Diagnostic medical la internare: INFECTIE URINARA

2.ANALIZA sI INTERPRETAREA DATELOR


NEVOILE FUNAMENTALE
NEVOIA FUNDAMENTAL
1. A respira si a
avea o bun
circulatie

MANIFESTRI
DE INDEPEN
DE DEPENDETN
R=18 r/min

SURSA DE
DIFICULTATE

-respiratie ampl pe nas


-ambele hemitorace prezint
aceleasi miscri de ridicare si
coborre
-respiratie de tip costal
superior
-tegumente calde, rozate
P=78 p/min

2. A bea si a
mnca

TA=120/80 mm Hg
-masticatie usoar

-dentitie bun
-reflex de deglutitie prezent
-mucoasa bucal umed si
rozat
3. A elimina

-apetit bun
-urina clar diluat sau
concentrat

-disurie

-proces infectios

-polakiurie
-pH 4,5-7,5
-transpiratii
4. A se misca, a
avea o bun
postur
5.A dormi, a se
odihni

-scaun normal, consistent


bun
-postur adecvat n
ortostatism si seznd
-durata somnului adecvat
conform vrstei si sezonului
-somn profund, fr trezie

6. A se mbrca si
dezbrca
7. Amentine
temperatura
corpului n
limitele normale

-vesminte curate sI ngrijite


adecvate anotimpului
-tegumente normal colorate

8. A fi curat,
ngrijit

-deprinderi igienice riguroase

-temperatur 39.5-40oC

-proces infectios

-frisoane
-transpiratii

-dentitie bun
-fose nazale libere
-piele curat normal
9. A evita
pericolele
10. A comunica
11.A practica
religia
12. A se realiza
13. A se recrea
14. A nvta

-pr si unghii curate


-si purta singur de grij

-vulnerabilitate fat de
infectii
-irascibilitate
-tristete

-debit normal verbal


-functionarea normal a
organelor de simt
-particip ocazional la slujba

religioas
-integritate fizic si pshic

-dragoste fat de valoarea


meseriei
-inactivitate

-plictiseal
-dorinta de a acumula
-lipsa
cunostintelor
cunostinte noi
despre afectiunea sa

-mediul de viat
-afectiune a
spitalizrii

-spitalizare
-mediul de viat

PROBLEME ACTUALE
-eliminare inadecvat cantitativ
calitativ n surplus

PROBLEME POTENIALE
si -dezechilibru hidro-electrolitic
-risc de complicatii=> PNC

-alterarea temperaturii corporale


-ITU, I.R.C
-vulnerabilitate fat de pericole
-comunicare ineficient
-dificultate n a se recrea
-lipsa cunostintelor

1.

Eliminare inadecvat calitativ si cantitativ, datorit procesului infectios manifestat


prin disurie.

2.

Alterarea temperaturii corporale datorit procesului infectios manifestat prin


hipertermie, frisoane.

3.

Vulnerbilitate fat de pericole datori afectiunii manifestat prin cunostinte


insuficiente despre boal.

4.

Comunicare insuficient datorit spitalizrii, manifestat prin irascibilitate.

5.

Dificultate n a se recrea datorit spitalizrii, manifestat prin tristete.

6.

Lipsa cunostintelor despre boal datorit mediului de viat.

3,4,5. PLANIFICAREA, APLICAREA, EVALUAREA INGRIJIRILOR NURSING


PROBLEME
Tulburri
urinare
-disurie
-polikiuruie

OBIECTIVE
Pacienta s
prezinte
eliminri
fiziologice n
decurs de 4 ziile

INTERVENII
AUTONOME
DELEGATE
-am asigurat un 01-02 VI
climat confortabil
n salon
-perfuzie, ser
fiziologic
-am
asigurat 9%,500ml
repaos la pat
-antibiotice:
-am calculat zilnic
bilantul ingestio- CIPROFLOXACIN
excretia
2 tb/6 h per os
-am administrat un
regim bogat n GENTAMICIN
lichide 2-3 l/zi
(supe,
ceaiuri, 1f/6 ore i.m.
compoturi)
03-04 VI
-am
educat
pacienta s aibe un -perfuzie litic
regim
usor
hiposodat si am -antibiotice
explicat
importanta acestui 05VI
regim
-antibiotice
-am cntrit zilnic
pacienta
-am
explicat
pacientei cum s
recolteze
urocultura,
sumarul de urin,
testul Addis Hamburger
-am notat zilnic
diureza
-am asigurat zilnic
lenjerie de pat si

EVALUARE
01-02 VI
pacienta
prezint
eliminri
inadecvate
cantitativ si
calitativ
03-04 VI
n urma
interventiilor
tulburrile
urinare s-au
diminuat, nu
mai prezint
disurie
05 VI
la externate
pacienta
prezint
eliminri
fiziologice
cantitative si
calitative

Alterarea
temperaturii
corporale

-pacienta s
prezinte
temperatura
corpului n
limite normale
n decurs de 3
zile

de corp
-am aerisit salonul

01-02 VI

25-26 VI

-am
educat -antitermice
pacienta
s
schimbe lenjeria ASPIRIN 3 tab/zi
ori de cte ori este per os
nevoie
ALGOCALMIN
-am
mentinut 2f/zi i.m.
tegumentele curate
si uscate la aparitia 03-04 VI
transpiratiei
ALGOCALMIN
-am
aplicat 2f/zi i.m.
comprese reci pe
frunte
05 VI
-am msurat zilnic ALGOCALMIN
temperatura
1f/zi i.m.
-am nclzit
pacienta la aparitia
frisoanelor cu
pturi, pern
electric

pacienta este
febril
-prezint
frisoane si
transpiratii
03-04 VI
-n urma
interventiilor
pacienta are
temperatura
corpului n
limite normale
05-VI
La externare
pacienta este
afebril

-am administrat un
regim hidric
-am
bilantul
excreta

Vulnerabilita-te
fat de pericole

Pacienta s aib
o stare de bine
psihic pe n 3
zile

calculat
ingesto-

-am masat zonele


predispuse
escarelor
de
decubit
-am
asigurat
conditiile
de
microclimat
n
salon
-aduc
pacientei
toate cunostintele
despre afectiunea

01-02 VI
-Pacienta nu are
cunostinte
despre
afectiune;
-este vulnerabil

sa

fat de pericole

-evaluez
capacitatea de a
ntelege
a
pacientei

03-04 VI
-n urma
interventiilor
pacienta are
cunostinte
despre afectiune
si complicatii

-aduc la cunostint
pacientei
toate
complicatiile
afectiunilor sale

05 VI
-fac
educatie
pentru prevenirea
accidentelor,
verific dac sunt
respectate
toate
normele de igien

la externare
pacienta are o
stare de bine
fizic si psihic

-pun n legtur
pacienta cu alti
bolnavi ce au
aceeasi afectiune

Comunicarea
ineficient la
nivel afectiv

Pacienta s
comunice cu
alte persoane n
decurs de 3 zile

-iau msuri pentru


evitarea
transmiterii unor
infectii
masocomiale
-asigur pacientei
un
climat
confortabil,
familiar n salon
-dau posiblitatea
pacientei
s-si
exprime nevoile,
sentimentele,
ideile, dorintele
-invt
pacienta
tehnici de relaxare
si comunicare
-antrenez pacienta

01-02 VI
-Pacienta este
indispus,
anxioas, nu
comunic
03-04 VI
-pacienta
a
nceput s fie
comunicativ, a
nteles
importanta
comunicrii cu
echipa
de

la diferite activitti
care
s-i
dea
sentimentul
de
utilitate

ngrijire
05 XII
pacienta
este
comunicativ la
externare

-facilitez
vizite
apartintorilor
-pun n valoare
calittile pacientei

Dificultate n a
se recrea

Pacienta s aib
activitti
recreative n
decurs de 4 zile

-antrenez pacienta
la
discutii
cu
echipa de ngrijire
si
dau
detalii
despre
membrii
acesteia.
-am asigurat un
climat confortabil
n salon
-explorez gusturile
pacientei
pentru
petrecerea
timpului liber
-asigur conditiile
necesare
pentru
activitti recreative
-organizez
activitti recreative
individuale si de
grup:
auditii
muzicale, vizionri
de filme

01-02 VI
-pacienta este
inactiv, trist,
plictisit
02-04 VI
-n urma
discutiilor cu
pacienta, a
vizitei
prietenilor, a
plimbrilor, etc,
pacienta este
vesel, activ,
are o stare de
bine psihic
05 VI

-facilitez accesul
la biblioteca, sala
de lectur sau aduc
pacientei
crti,
reviste
-ndrum pacienta
s fac plimbri n

pacienta are
activitti care o
recreaz

aer liber

Lipsa
Pacienta s aib
cunostintelor
cunostinte
despre afectiune despe afectiune
n decurs de 5
zile

-facilitez vizitele
cercului de
prieteni ai
pacientei fr a o
obosi prea mult
-asigur pacientei
un climat sntos
-explorez nivelul
de cunostinte a
pacientei despre
afectiune
-stimulez dorinta
de acumulare a
unei noi cunostinte
-constientizez
pacienta
asupra
responsabilitti
privind sntoase

01-02 VI
pacienta datorit
lipsei de
informatii nu
are cunostinte
despre afectiune
03-04 VI
pacienta este
dornic s afle
ct mai multe
informatii
despre afectiune
05 VI

-organizez
activitti educative
si aduc pacienta n
legtur cu alti
pacienti cu aceeasi
afectiune
-identific
obiceiurile
deprinderile
gresite
pacientei

si
ale

-corectia
deprinderilor
duntoare
snttii
-verific
dac
pacienta
si-a
nsusit cunostintele

la externare
pacienta are
cunostinte
suficiente
despre afectiune

aduse.

6. EXTERNAREA
Interventii constante
-

asigurarea unui climat corespunztor si confortabil n salon

monitorizarea functiilor vitale si vegetative zilnic

asigurarea unui igiene riguroase

administrarea tratamentului prescris de medic

asigurarea unui regim adecvat

asigurarea bilantului ingesto-excret

pregtirea fizic si psihic a pacientei pentru investigatii


Evaluarea interventiilor constante

Am asigurat conditii de microclimat n salon :T=23C, aerisit, luminat, fr zgomot.

Am explicat pacientei importanta unei igiene riguroase pentru a preveni complicatiile si


supra infectiile.
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curat, fr cute pentru a nu produce escare de

decubit;
-am asigurat o alimentatie adecvat afectiunii sale: regim hidric 2-3 litri pe zi compus din
supe, ceaiuri, compoturi, regim hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic.
-Regimul hidric este compus din ceaiuri, supe, compoturi, diuretice.
-am calculat bilantul ingesta-excret;
-am cntrit zilnic pacienta;
-am facilitat vizitele apartintorilor;
65

-am ncurajat pacienta la activitti recreactive;


-am monitorizat functiile vitale si vegetative;
-am pregtit fizic si psihic pacienta pentru interventii si explorri.
Externarea
In urma investigatiilor si a tratamentulului si a interventiilor autonome efectuate, la externare
este refcut complet.
Bilantul functiilor vitale la externare
P=80 pulsatii pe minut
T=36.5C
T.A.=115/60 mm Hg
R=19 respiratii/minut
Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare
1. A respira, a avea o bun circulatie.
Respiratie de tip costal superior, ampl, ritmat.
2.A bea si a mnca.
Masticatie bun, usoar, apetit bun, alimentatie adecvat.
3.A elimina
Eliminri fiziologice, urina clar, scaun normal.
4.A se misca, a avea o bun postur
Postura adecvat n ortostatism.
66

5.A dormi, a se odihni


Somn usor, profund, fr treziri.
6.A se mbrca si dezbraca
Vesminte alese conform vrstei, climatului.
7.A-si mentine temperatura corpului n limite fiziologice
8.A fi curat, ngrijit.
Pacienta prezint deprinderi igienice.
9.A evita pericolele
Cunoaste msuri de prevenire a accidentelor.
10.A comunica
Exprimare usoar. Colaboreaz cu echipa de ngrijire.
11.A practica religia
Particip la slujbe religioase.
12.A se realiza
Pacienta doreste s se realizeze profesional.
13.A se recrea
Pacienta are activitti recreative.
14.A nvta
Pacienta este receptiv la tot ce este nou.

67

Probleme la externare
Alterarea perfuziei tisulare.
Plan de recuperare
-Va evita frigul si umezeala.
-Va consuma lichide n cantitate mare, 2-3l/zi si un regim hiposodat
-Va repeta periodic sumarul de urin, urocultura, testul Addis-Hamburger.
-Va continua tratamentul ambulator cu: Biseptol, o tablet/12 ore timp de 7 zile per os.

CAZUL II
II.A PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTEI
R.S. cu PIELONEFRIT
1.CULEGEREA DATELOR
Sursa de date:

-PACIENTA
-ECHIPA MEDICAL
-FOAIA DE OBSERVAIE

Date relativ stabile:


-Numele si prenumele:R.S.
-Vrsta:

70 ani

-Sex:

feminin

-Stare civil:

vduv de 6 ani

-Domiciliu:

Baba Ana

-Ocupatie:

pensionar lucrat ca vnztoare

-Nationalitate:

romn

-Religie: ortodox
-Conditii de viat:

locuieste singur ntr-o cas cu 3 camere; n conditii salubre.

Are 2 copii, cstoriti, care o viziteaz regulat.


68

-Obiceiuri: i place s citeasc, s croseteze, s se uite la televizor.


Elemente fizice
RH pozitiv
Grupa sanguin 0.1
Date Antropometrice
Greutate 69 kg
Inltime 1.51 m
Elemente biografice legate de sntate
-A.H.C.

-fr important

-A.P.F.

-menarha 13 ani
-dou nasteri la termen fr complicatii
-menopauza la 50 de ani

-A.P.P.

-apendicectomie la 19 ani

-H.T.A.

-de 10 ani

-nefrectomie stng (din cauza unui accident de masin ntmplat n urm cu 20 ani)
-litiaz renal dreapt
Motivele internrii
-Cefalee occipital
-ameteli
-poliatralgii
-fatigabilitate
Istoricul bolii
Veche hipertensiv cu rinichi unic chirurgical. Se interneaz pentru cefalee occipital, ameteli,
poliatralgii, fatigabilitate, simptomatologie ce s-a accentuat n ultima vreme fr un motiv clinic
aparent. Este internat la Spitalul Judetean Sectia Nefrologie.
Diagnostic medical la internare
Pielonefrita cronic - HTA stadiul II
Durata internrii
15-25. X .2010
DIAGNOSTIC NURSING
1. Alterarea temperaturii corporale datorit procesului infectios manifestat prin hipertermie,
frisoane.
69

2. Eliminare urinar insuficient calitativ si cantitativ, datorit procesului infectios manifestat


prin disurie si polikiurie.
3. Alterarea respiratiei datorit durerii si HTA manifestat prin dispnee.
4. Alimentatie inadecvat calitativ si cantitativ datorit tulbulrilor digestive, manifestate prin
greturi, vrsturi.
5. Dificulltate n a se deplasa datorit durerii manifestate prin pozitii altalgice.
6. Alterarea perfuziei tisulare datorit atingerii interstitiului renal manifestat prin disurie.
7. Dificultate n a se recrea manifestat prin dezinteres datorit afectiunii.
GRAD DE DEPENDEN: II
Pacientul are nevoie de echipa de ngrijire pentru a-i explica ce trebuie s fac.
6. EXTERNAREA
Interventii constante
-

Monitorizarea functiilor vitale si vegetative

asigurarea unui climat corespunztor n salon

administrarea tratamentului prescris de medic

asigurarea unui igiene riguroase

asigurarea unei alimentatii ADECVATE

asigurarea unor eliminri fiziologice

asigurarea unei stri de bine fizic si psihic, notarea bilantului ingesto-excret

educatie pentru sntate

pregtirea fizic si psihic a pacientei pentru explorri si analize

Evaluarea interventiilor constante


-

Am asigurat conditii optime n salon: T=22C, aer curat, bine luminat, fr curenti de aer, s-

a efectuat dezinfectia salonului cu cloramin.


-

Am explicat pacientei importanta unei igiene riguroase.

Am asigurat lenjerie de pat si de corp curat

Am masat si pudrat zonele predispuse escarelor

Am asigurat alimentatia adecvat afectiunii sale, regim hiposodat,

hipoprotidic,
-

normoglucidic, nu se va consuma buturi carbogazoase si grsimi.

Am asigurat regim hidric corespunztor: 2-3 l lichide / 24 ore.

Regimul hidric este compus din supe, ceaiuri, compoturi, diuretice.


70

Am asigurat eliminri fiziologice prin calcularea zilnic a bilantului ingesto-excreta.

Am cntrit zilnic pacienta.

Am administrat lichide n cantitate mare.

Am nvtat pacienta s-si schimbe lenjeria de corp de cte ori este nevoie.

Am asigurat pacientei un climat confortabil.

Am facilitat pacientei vizitele familiei.

Am ncurajat pacienta s efectueze activitti recreactive (citit, crosetat).

Am nsusit pacientei cunostinte despre boal.

Am monitorizat functiile vitale si am pregtit pacienta fizic si psihic.

n urma tratamentului medicamentos si a regimului alimentar starea pacientei se amelioreaz.


Bilantul autonomiei functiilor vitale la externare
P=87 pulsatii/minut
T=36.5
TA=160/90mmHg
R=20respiratii/minut
Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare

a respira, a avea o bun circulatie.

Respiratie de tip costal superior, ampl, linistit n timpul somnului. Zgomote cardiace bine
btute. Circulatie adecvat vrstei si afectiunii.

a bea si a mnca

Masticatie usoar, bun (conform vrstei) alimentatie adecvat.

a elimina

Eliminri fiziologice, fr modificri, urina clar, scaun normal.

a se misca, a avea o bun postur

Postura adecvat n ortostatism, seznd si n clinostatism.

a dormi, a se odihni

Somn usor, profund, durat 7-9 ore conform vrstei.

a se mbrca si dezbraca

Vesminte alese de pacient, adecvate climatului. Se mbrac si dezbrac singur.

a mentine temperatura corpului n limite normale.

Pacienta este afebril.

a fi curat, ngrijit.

Prezint deprinderi igienice, tegumente si mucoase curate si ngrijite.


71

a evita pericolele

Cunoaste msuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor.

a comunica

Exprimare usoar, vorbire corect, relatii armonioase cu echipa de ngrijire.

a practica religia

Este credincioas, particip la slujbe religioase.

a se realiza

Pacienta accept informatiile privind tratamentul, activitatea fizic. Este echilibrat psihic.

a se recrea

Are activitti recreative: citit, crosetat, se uit la televizor.

a nvta

Este receptiv la tot ce este nou.


Probleme la externare
Circulatie inadecvat, manifestat prin HTA. Alterarea perfuziei tisulare datorit atingerii
interstitiului renal manifestat prin disurie.
Plan de recuperare
Consum de lichide n cantitti mari, 2-3 l/zi, supe, sucuri neacidulate, compot, ceaiuri diuretice
de mtase de porumb, ceai din cozi de cirese.
S aib un regim usor hiposodat, normoglucidic, hipoprotidic.
S evite bile si dusurile reci.
S aib o activitate fizic moderat.
Fiind o veche hipertensiv, va efectua controalele periodice la medicul de familie. Va continua
tratament ambulator cu: Nifedipin, o capsul/8 ore. Va efectua urocultur si sumar de urin
periodic, o dat la 3 luni.

CAZUL III
II B. PLAN DE INGRIJIRE A PACIENTEI V.A. CU I.T.U
1.

CULEGEREA DATELOR
Sursa de date:

- PACIENTUL
- FAMILIA

-ECHIPA DE INTERVENIE
-FOAIA DE OBSERVAIE
72

Date relativ stabile:


-Numele si prenumele:

V.A.

-Vrsta:

30 ani

-Sex:

masculin

-Stare civil:

cstorit

-Domiciliu:

Ploiesti

-Ocupatie:

contabil la firm de constructii

-Nationalitate:

romn

-Religie:

ortodox

-Conditii de viat: locuieste mpreun cu sotia si fiul de 6 ani ntr-un apartament cu 3 camere;
frumos amenajat.
Sotia este casnic si se ngrijeste de ceilalti membrii ai familiei. Are program de lucru lejer. De
regul lucreaz acas.
-Obiceiuri: fumeaz aproximativ 10 tigri/zi, bea cafea 1-2 cafea/zi, ocazional consum alcool. Ii
place s joace fotbal cu prietenii si s citeasc crti politiste.
Elemente fizice
RH negativ
Grupa sanguin AII
Date antropometrice
Greutate 80 kg
Inltime 1.75 m
Elemente biografice legate de sntate
-A.H.C.

fr important

-A.F.P.

fr important

-A.P.P.

amigdalectomie la 6 ani

apendicectomie la 20 ani
Motivele internrii
-febr
-frisoane
-transpiratii
-cefalee

73

Istoricul bolii
De o sptmn pacientul este febril fr un motiv aparent. De 4 zile prezint si frisoane si
transpiratii reci. Se prezint la medicul de familie de unde i se d bilet de trimitere ctre Spitalul
Judetean Sectia Nefrologie. In urma controlului si a investigatiilor fcute la spital i s-a pus
diagnosticul.
Diagnostic medical la internare
PIELONEFRITA ACUT
Durata internrii: 25-29.XI.2010
Diagnostic nursing
1. alterarea temperaturii corporale datorit procesului infectios manifestat prin frisoane
hipertermice;
2. anxietate datorit bolii si necunoasterii acesteia manifestate prin team, neliniste, agitatie;
3. eliminare inadecvat cantitativ si calitativ datorit procesului infectios manifestat prin disurie
si polozurie;
4. imposibilitatea de a se recrea, datorit spitalizrii manifestat prin tristete, plictiseal;
5.

alterarea perfuziei tisulare datorit atingerii interstitiului renal prin disurie;

6.

alimentatie inadecvat cantitativ si calitativ in deficit datorit afectiunii manifestat prin

inapetent;
7.

lipsa cunostintelor despre boal;

Gradul de dependent II
Pacientul are nevoie de echipa de ngrijire pentru a I se explica ce trebuie s fac.
6. EXTERNAREA
Interventii constante
-monitorizarea functiilor vitale si vegetative zilnic;
-asigurarea unui climat corespunztor n salon;
-administrarea tratamentului prescris de medic;
-asigurarea unei igiene riguroase;
-asigurarea unei alimentatii adecvate;
-asigurarea unor eliminri fiziologice;
-asigurarea unei stri de bine fizic si psihic;
-msurarea bilantului ingesto-excreta;
74

-pregtirea fizic si psihic a pacientului pentru explorri si analize.


Evaluarea interventiilor constante
-am asigurat conditii optime n salon: t=22oC, bine luminat, fr curent, fr zgomot;
-am efectuat dezinfectia salonului cu cloramin;
-am explicat pacientului importanta unei igiene riguroase pentru a preveni suprainfectia;
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curat si bine ntins pentru a nu se produce escarele de
decubit;
-am asigurat o alimentatie adecvat afectiunii sale, regim hiposodat, hipoprotidic, normoglucide.
Nu va consuma buturi carbogazoase si grsimi.
-am asigurat un regim hidric corespunztor: 2-3 l lichid pe zi
Regimul hidric este compus din ceaiuri, supe, compoturi, diuretice.
-am asigurat eliminri fiziologice prin calcularea zilnic a bilantului ingesto-excretor;
-am cntrit zilnic pacientul;
-am administrat lichide n cantitti mari;
-am facilitat vizitele familiei si prietenilor;
-am ncurajat pacienta s efectueze activitti recreactive (citit, plimbat);
-am monitorizat functiile vitale si vegetative;
-am pregtit fizic si psihic pacientul pentru interventii si explorri.
Externarea
In urma tratamentulului medicamentos, a regimului alimentar, a colaborrii si eforturilor fcute
de echipa de ngrijire, starea pacientului la externare este bun fizic si psihic.
Bilantul functiilor vitale la externare
P=79 pulsatii pe minut
T=36.8C
T.A.=120/70 mm Hg
R=18 respiratii/minut
Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare

a respira, a avea o bun circulatie.

Respiratie de tip costal superior, ampl, ritmat. Zgomote cardiace bine btute. Circulatie
adecvat.

a bea si a mnca.

Masticatie usoar, apetit bun, alimentatie adecvat.

a elimina
75

Eliminri fiziologice, fr modificri, urina clar, scaun normal.

a se misca, a avea o bun postur

Postura adecvat n ortostatism, seznd si n clinostatism.

a dormi, a se odihni

Somn usor, profund, vise regulate.

a se mbrca si dezbraca

Vesminte alese conform sexului, adecvate climatului.

a-si mentine temperatura corpului n limite normale.

Pacientul are temperatura corului n limite fiziologice.

a fi curat, ngrijit.

Pacientul prezint deprinderi igienice, tegumente si mucoase curate si integre.

a evita pericolele

Cunoaste msuri de prevenire a accidentelor, traumatismelor.

a comunica

Exprimare usoar. Colaborare armonioas cu echipa de ngrijire.

a practica religia

Credincios, particip la slujbe religioase.

a se realiza

Pacientul doreste s se realizeze n plan profesional.

a se recrea

Pacientul are activitti recreative: citit, uitatul la televizor, fotbal.

a nvta

Este receptiv la tot ce este nou.


Probleme la externare
Alterarea perfuziei tisulare.
Risc de complicatii (P.N.C.)
Plan de recuperare
-Va consuma lichide n cantitti mari, 2-3l /zi.
-Va consuma un regim usor hiposodat.
-Va evita frigul, umezeala, bile reci.
-Va repeta sumarul de urin si urocultur odat la 3 luni.
-Va continua tratament ambulator cu: Biseptol, o tablet/8 ore timp de 7 zile, o dat la 3 luni.

76

CAPITOLUL IV

CONCLUZII
Definitie: pielonefrita este inflamatia acut sau cronic care afecteaz tesutul interstitial renalspatiul dintre nefroni.
Etiologie: Germenii cei mai frecventi ntlniti sunt: escherichia Colli, Proteus, Klebsiella,
Piocianic, Stafilococ.
Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele de la nivelul cilor excretoare renale, afectiuni
renale congenitale, tumori, litiaza renal, cistita.
Semne:

dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de colic renal

febr cu delent violent

tulburri digestive

polokiurie, disurie, nicturie

HTA

-transpiratii

atingerea interstitiului renal

stare general alterat

Participarea asistentei medicale la investigatii


Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea clinic a
bolnavului.
Ajutnd medicul si pacientul, asistenta medical creeaz un climat favorabil pentru relatia:
Medic pacient asistent
Pentru aceasta asistenta trebuie s tin cont de urmtoarele sarcini:
s pregteasc fizic si psihic pacientul
s pregteasc materialele si instrumentele necesare examinrii
s pregteasc documentele necesare: fisa de observatii, rezultatele examinrii
asigur conditii de microclimat n salon
pregteste produse biologice si le trimite la laborator

77

transport n conditii optime produsele recoltate la laborator, dup ce n prealabil le

eticheteaz
pregteste pacientul fizic si psihic pentru examene radiologice
administreaz tratamentul medicamentos numai la indicatia medicului.
Evolutie. Prognostic
Evolutia si prognosticul sunt favorabile n contextul n care tratamentul este aplicat corect si
factorii favorizanti sunt ndeprtati.
n urma aplicrii tratamentului, desi toate semnele bolii au disprut nu se poate vorbi de
vindecare dect dup controlul repetat al uroculturii n urmtoarele luni.
S-a observat c pielonefrita acut, chiar atunci cnd nu este tratat, se amelioreaz, febra dispare
n cteva zile, boala poate trece n cronicitate.
Educatie pentru sntate
1.

Ingrijiri de prevenire primar

dobndirea obisnuintelor corecte de eliminare


evitarea inhibrii reflexului de mictiune deoarece se produce distensia vezicii urinare, staza
urinar, care poate favoriza formarea calculilor.
evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fr sfatul medicului.
efectuarea corect a toaletei regiunii perineale pentru a evita ptrunderea microorganismelor n
tractul urinar.
evitarea aportului excesiv de sruri minerale
se va evita frigul, umiditatea, traumatismele.
2.

Ingrijiri de prevenire secundar

depistarea precoce a afectiunilor renale, si dispensarizarea lor corect.


tratamentul corect al acestor afectiuni dup sfatul medicului.
colaborarea pacientului cu asistenta medical si echipa de ngrijire.
evitarea complicatiilor.
3.

Ingrijiri de prevenire tertiar

reintegrarea n societate a individului cu afectiuni cronice.

78

CAPITOLUL V
BIBLIOGRAFIE

1. IFRIM M. Compendiu de anatomie. Editura tiinific i


Enciclopedic, Bucureti, 1988.
2. PAPILIAN V. Atlas de anatomia omului. Editura medical,
Bucureti, 1992.
3. SARAGEA M. Tratat de fiziopatologie. Editura Academiei
Romne, Bucureti, 1994.
4. MOGO Gh. Ugene n medicina clinic. Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1992.
5. PRICU Al. Chirurgie. Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,
1992.
6. TITIRCA LUCREIA Urgene medico-chirurgicale. Editura
medical, Bucureti, 1994.
7. TITIRCA LUCREIA Breviar de explorri funcionale. Editura
medical, Bucureti, 1994.

8. Ivan Aurel

Medicina omului sanatos , Ed. Medicala, Bucuresti,

1993

79