Comportamentul social

Caii sunt animale sociabile, care prefera sa traiasca in grupuri mai mari sau
mai mici, in care se realizeaza si se respecta cu mare strictete o anumita ierarhie: in
fruntea grupului se afla de obicei armasarul cel mai puternic, care conduce si apara
animalele subordonate, mentinand linistea si armonia grupului.
Pozitia cailor intr-o comunitate poate fi usor sesizata atat in grajd, cat si pe
pasune. Astfel., daca regimul de administrare al hranei este restrictiv sau frontul de
furajare insuficient, animalele cu rang inferior asteapta cu rabdare sa le vina randul la
jgheab in caz contrar, ele risca sa primeasca riposta celor dominanti, care adopta o
atitudine de amenintare (intinde gatul, culca urechile pe cap, ridica putin buza
superioara si scoate un sforait caracteristic).
Pe pasune, caii care isi recunosc pozitia de subordonare merg in urma grupului
si prefera locurile laturalnice. aca animalele sunt incalecate si se deplaseaza in
coloana, cele cu rang inalt cauta permanent sa ajunga in frunte iar cele cu statut
ierarhic inferior sunt fricoase, se sperie usor si prefera sa ramana in urma coloanei.
Caii salbatici nu sunt legati de un anumit loc, teritoriu sau areal pe care sa-l
apere asa cum fac alte specii (caine, lup, urs, bursuc). aca iarba de pe pasune devine
neindestulatoare ei merg in cautarea altui loc de pasunat, strabatand in acest scop zeci,
chiar sute de !ilometri.
"anjii, impreuna cu mamele lor si tineretul cabalin intarcat sunt intretinuti in
lunile de vara pe pasune. #i fac parte din categoria animalelor cu rang inferior si in
consecinta adopta o atitudine adecvata de supunere fata de celelalte animale. Pe
masura ce inainteaza in varsta si mai ales dupa instalarea maturitatii se$uale,
animalele tinere participa tot mai des la controverse agresive, uneori destul de dure,
din care ies invingatori cei mai rezistenti, mai puternici. Cu toata inversunarea cu care
se infrunta, cabalinele evita accidentele mortale, desi ele lovesc puternic atat cu
membrele cat si cu capul.
Comportamentul calului depinde foarte mult de om, de modul cum acesta l-a
dresat, cum i se adreseaza si il e$ploateaza, calul fiind un animal cu un puternic
instinct al ierarhiei, se supune omului si accepta %comenzile% pentru ca il considera un
partener cu rang mai inalt.
&
#ste necesar ca animalele sa nu fie tinute separat, ci in adaposturi comune, cu
stabulatie libera sau contentionata, iar daca se folosesc bo$e individuale, acestea
trebuie sa permita comunicarea vizuala dintre animale.
Comportamentul sexual
'a mascul, repertoriul comportamentului se$ual este dominat de manifestarile
refle$e, ale caror secvente se succed obligatoriu in urmatoarea ordine: erectia, saltul
(imbratisarea), intromisiunea si ejacularea.
'a armasar, comportamentul se$ual este foarte intens e$primat. 'a aceasta
specie instinctul genezic apare la o varsta foarte frageda, in jur de sase luni, dar
maturitatea se$uala este dobandita mult mai tarziu. in aceasta cauza, animalele vor fi
folosite la reproductie de la varsta de (-) ani, in funciie de rasa (si de precocitate),
atunci cand si talia corporala atinge parametrii optimi.
Armasarul manifesta mare interes pentru urina si fecalele provenite de la iepe,
depistand astfel si femelele aflate in calduri (pe baza mirosului specific imprimat de
prezenta feromonilor).
*epertoriul comportamental al armasarului incepe cu un joc erotic, secventa
ce precede actul copulator.
Cand depisteaza o femela in calduri, armasarul manifesta un nechezat
caracteristic, semn al receptivitatii sale se$uale. #l ramane in preajma femelei intr-o
atitudine protectoare, ridica frecvent capul, tragand in sus buza superioara, vibreaza
narile prin jeturi sacadate de aer si miroase cu multa placere regiunile genitala si
inghinala ale iepei acompaniind uneori mirosirea si de %ciupit+ (armasarul prinde cu
dintii cutele pielii din zona crupei femelei)..
*efle$ul de erectie se manifesta intens (el incepand cu o preerectie inca din
momentul in care simte de la distanta prezenta unei iepe). #rectia este dependenta si
de particularitatea anatomica a penisului, acesta fiind de tip musculo-cavernos.
,
*efle$ul de imbratisare se desfasoara energic, armasarul sprijinindu-se cu
membrele anterioare pe regiunea dorso-lombara a iepei. aca acest lucru nu este
realizat din cateva miscari, el coboara si repeta ritualul erotic, apoi saltul, pana va
reusi intromisiunea.
upa intromisiune, armasarul e$ecuta --&. miscari caracteristice de pistonare,
dupa care se declanseaza refle$ul de ejaculare, prin care un volum de /.-&.. ml de
sperma este depus preponderent in uter si foarte putin in cervi$ul femelei.
Armasarii mentinuti timp indelungat in abstinenta manifesta frecvent
fenomenul de masturbare (autosatisfacerea instinctului se$ual). #i isi freaca penisul
aflat in erectie de abdomen prin scoaterea si retractarea lui succesiva din teaca
furoului, adoptand o pozitie caracteristica actului natural al montei, cu spinarea
insauata si coada usor ridicata.
Comportamentul se$ual se manifesta pe tot parcursul anului, dar este mai
puternic e$primat in timpul verii.
'a iapa, caldurile se succed tot timpul anului la intervale de trei saptamani,
fiecare ciclu avand o durata de --0 zile. "onta se recomanda a fi e$ecutata la mijiocul
acestei perioade, deoarece ovulatia se produce in ultima treime a caldurilor.
1apa in estrus are un comportament specific: este permanent nelinistita,
nervoasa, urmareste cu atentie toate evenimentele din jur, ridica frecvent capul si
emite un nechezat prietenos, fanta vulvara se inchide si se deschide ritmic. #a se
apropie de armasar, ii accepta compania si intra in jocul acestuia, %muscan-du-se%
reciproc.
'a tentativa armasarului de cabrare, iapa adopta o pozitie caracteristica, prin
indepartarea membrelor posterioare si usoara lordoza, proiectand clitorisul. 'a iepele
(
din rasele grele, care au un temperament limfatic, aceste semne se manifesta mai
atenuat.
upa perioada de estrus, iapa nu mai accepta prezenta armasarului si nici jocul
lui erotic, ea devine indiferenta sau chiar agresiva daca armasarul este insistent, acesta
riscand sa fie ranit, prin loviturile efectuate cu copitele, sau prin muscatura.
Comportamentul maternal
2estatia la iapa dureaza ((.-(). de zile, la nastere manzul fiind bine dezvoltat
din punct de vedere biologic. 'a iapa, parturitia se desfasoara de obicei noaptea,
preponderent in pozitie patrupedala, si dureaza intre - si (. de minute din momentul
ruperii invelitorilor.
3emnul prodromal al parturitiei este reprezentat de edemul glandei mamare,
care se pregateste pentru elaborarea colostrului.
1apa este foarte atenta cu nou-nascutul: dupa e$pulzare, ea indeparteaza
resturile de pe tegument si apoi il ajuta sa realizeze primul supt. #a stabileste cu
manzul relatii foarte stranse, la inceput prin stimuli olfactivi, iar dupa cateva zile prin
semnale acustice si vizuale. #a accepta accesul acestuia la glanda mamara, iar cand
manzul suge, iapa ii miroase regiunea anala, unde se gasesc glande sebacee cu
substante odorante specifice.
upa parturitie, instinctul matern al iepei este puternic stimulat de prolactina.
upa ce adopta pozitia patrupedala, manzul incepe sa caute asiduu glanda
mamara. #l e$ploreaza insistent corpul mamei, pana cand, ajutat de iapa, calauzit de
instinct si de mirosul emanat de mamela, reuseste sa abordeze unul din cele doua
mameloane. 1n primele saptamani, el suge de /.-4. de ori pe zi, durata unei reprize
fiind de /.-&4. s. Cantitatea mare de lapte produsa de iapa (&--,. l5zi) asigura
manzului suportul material necesar realizarii unui spor zilnic de 4..-& ... g, astfel ca
in doua luni el isi dubleaza greutatea.
1n primele zile dupa parturitie, iapa si manzul formeaza un cuplu aproape
inseparabil, puiul ramanand permanent in preajma mamei, alergand si jucandu-se in
jurul ei, iar iapa avand grija sa evite sau sa impiedice apropierea altor animale, chiar si
a celor din grupul de care apartin. "anzul despartit imediat de iapa si crescut separat
de aceasta nu va recunoaste alti cai la prima intalnire cu ei, ci se va speria si va fugi.
)
Pe masura ce sistemul nervos si organele de simt dobandesc maturitate si
deplina functionalitate, manzul manifesta interes tot mai crescut fata de mediul
inconjurator. #l il e$ploreaza cu atentie si curiozitate, invata dispunerea topografica a
obiectelor din arealul in care traieste si pe care il asimileaza ca teritoriu ce-i apartine.
3laba acuitate vizuala il face sa fie prudent cand se apropie de obiecte sau
fiinte necunoscute (el distinge foarte bine obiectele aflate pana la ,. de metri)
reactionand prompt in orice situatie care i se pare dubioasa.
e la varsta de patru saptamani manjii incep sa consume si alte sortimente de
furaje (iarba, fire de fan, de paie, concentrate) astfel incat, intarcarea se poate face la
)-- luni in cazul raselor grele si la --/ luni la cele usoare. aca sunt bine hraniti si
ingrijiti, manjii pot realiza in primul an un spor de crestere apreciabil, ajungand la
greutatea de (..-).. !g.
3porul zilnic scade treptat in al doilea an si mai accentuat in cel de al treilea,
atingand la sfarsitul acestei perioade 0.-0-6 din greutatea adultului la caii grei si la
4-6 la cei din rasele usoare. #ste necesar, tinand seama de aceste particularitati
fiziologice sa se asigure tineretului cabalin, prin aport e$ogen, o cantitate suficienta de
proteine, vitamine si saruri minerale.
upa intarcare, manjii vor fi separati definitiv de mame si vor fi crescuti in
bo$e comune, dar separati pe se$e, pentru a pastra contactul dintre animale si pentru a
facilita comportamentul de grup. 2imnastica functionala efectuata zilnic prin miscare
dirijata in aer liber, ca si dresajul animalelor vor asigura dezvoltarea armonioasa a
organismului si dobandirea unui comportament normal, lipsit de vicii.
"anjii vor fi tratati cu afectiune, mangaindu-i si vorbindu-li-se permanent.
1nterventia omului este hotaratoare pentru comportamentul animalelor, ele
reactionand adecvat la gestica omului si chiar la intensitatea si infle$iunile glasului
acestuia. 7ruscat fizic si verbal, animalul devine fricos si sperios, reactiile sale de
aparare, pe care le e$ecuta din cauza fricii sunt instinctive si nu semne ale retivitatii,
asa cum sunt ele interpretate in mod eronat.
1ngrijirea corporala a tineretului cabalin trebuie efecuta cu regularitate si cu
atentie inca de la nastere. 1n acest scop, din primele zile de viata pielea manjilor va fi
curatata cu o bucata de postav, care mai tarziu va fi inlocuita cu o perie, pentru ca
apoi, la o varsta mai avansata, sa se foloseasca eventual si tesala. 1n acest mod sunt
intensificate functiile pielii, asigurandu-se dezvoltarea normala si armonioasa a
organismului.
-
Comportamentul digestiv
Calul este un erbivor monogastric al carui aparat digestiv se caracterizeaza
printr-un stomac redus si un intestin gros foarte dezvoltat.
Particularitatile fiziologice ale digestiei constau in: masticatie prelungita,
tranzit gastric rapid, digestie enzimatica scurta, dar intensa in intestinul subtire si o
activitate microbiana intensa in intestinul gros, mai ales in cecum. Calul realizeaza
prehensiunea furajelor solide cu ajutorul buzelor e$trem de mobile, al limbii si al
incisivilor, iar triturarea cu molari bine dezvoltati si suficient de numerosi.
Cabalinele consuma in mod selectiv furajele, in functie de insusirile
organoleptice ale acestora (miros, gust, turgescenta) Consumul de sare este insa
spontan si adaptat nevoilor organismului. 3tarea de turgescenta a plantelor, diferita in
functie de faza de vegetatie a acestora, conditioneaza in special prehensiunea,
deoarece buza superioara a calului, cu care face prinderea plantelor este deosebit de
sensibila, ca si mucoasa bucala. Consuma preferential plantele tinere, cu masa
foliacee bogata, fanul bine conservat, lipsit de plante dure, mucegaite sau alterate,
ovazul, porumbul, graul, secara, pulpele de sfecla si faina de lucerna.
'a pasune, timpul necesar ingerarii hranei este de &.-&/ ore, in reprize de cate
,-( ore, in functie de calitatea si de structura covorului de iarba. atorita modului in
care e$ecuta prehensiunea, calul are posibilitatea de a reteza iarba foarte aproape de
sol.
Cantitatea de furaje ingerata voluntar de cai depinde in primul rand de
volumul de munca depus si de intensitatea acesteia, dar si de alti factori, cum ar fi:
sistemul de crestere, natura sortimentelor furajere, palatabilitatea si modul cum
acestea sunt administrate. e e$emplu, pentru intretinerea functiilor vitale sunt
necesare apro$imativ ,,. !g de substanta uscata pentru fiecare &.. !g greutate vie, iar
in perioadele de varf ale activitatii sale de productie, calul are nevoie de (,.-(,- !g
3.8.5&.. !g greutate vie.
'a cabaline, masticatia este temeinica si eficienta, particulele deglutite avand
lungimea de circa &,--, mm. "asticatia prelungita si sustinuta face ca furajele sa
ramana mult timp in cavitatea bucala a calului si din acest motiv el se dovedeste
foarte pretentios in privinta gustului, preferand in general plantele tinere, cu continut
ridicat de glucide. #ste interesant de remarcat faptul ca memoreaza gustul diferitelor
plante sau furaje si incearca pe cat posibil sa le evite.
/
Calul ingera un !ilogram de fan in circa ). min, efectuand in aceasta perioada
(...-(-.. de miscari masticatorii in plan vertical. 9urajele granulate, cerealele moi
(ovazul) sau suplimentele furajere sunt ingerate foarte repede (in apro$imativ &. min),
efectuandu-se 4..-&.... de miscari de masticatie.
1n functie de aceste particularitati morfofiziologice se vor intocmi ratiile
zilnice ale cabalinelor, modul de administrare si succesiunea sortimentelor precum si
programul de adapare.
Caii au nevoie de un anumit timp pentru a-si consuna hrana, lucru deosebit de
important pentru cei intretinuti in adaposturi si in special pentru cei mentinuti in bo$e
individuale. aca pe pasune calul consacra ingerarii furajelor /--:.6 din timpul de
pasunat, in bo$ele individuale aceasta preocupare reprezinta ).6 in cazul furajelor
obisnuite si doar &(6 cand sunt administrate nutreturi granulate.
*educerea ratiei e$clusiv la nutreturi paletate, lasa animalelor prea mult timp
liber, acestea din lipsa de ocupatie se plictisesc si dobandesc cu usurinta
comportamente viciate sau psihonevroze ca aerofagia, tocirea dintilor, ticul ursului.
Pentru prevenirea lor se recomanda cresterea numarului de tainuri pe zi,
prelungindu-se astfel durata perioadei de ingerare a furajelor.
Caii isi petrec vara majoritatea timpului pe pasune, unde pasunatul, de obicei
diurn, se desfasoara sub autoritatea unui animal care conduce turma si imprima ritmul
pasunatului precum si durata acestuia. 1n timpu& pauzelor, o parte din cai vegheaza,
iar altii se odihnesc sau dorm. 1n caz de intemperii, a unei clime calde, toride sau a
unei pasuni sarace, slab productive, pasunatul diurn poate fi completat cu cel nocturn,
care poate ocupa cel putin o treime din noapte cu un aport nutritiv de pana la ,.--.6
din ingesta totala.
Caii sunt foarte atenti pe pasune la evenimentele care se desfasoara in jurul
lor; ei tin sub observatie in timpul zilei zonele invecinate pana la distanta de -.. m.
e obicei, ei pasuneaza cu capul indreptat in directia din care bate vantul,
pentru a descoperi in timp util, cu ajutorul simtului olfactiv apropierea unui eventual
dusman. aca in raza lor vizuala apare ceva suspect ei devin foarte atenti, raman cu
capul ridicat si narile frematande privind insistent in directia respectiva, in care isi
orienteaza si urechile ridicand usor coada, daca pericolul devine iminent,
conducatorul de grup scoate un sforait caracteristic si toate animalele fug, viteza lor
atingand /.-:. !m5ora.
:
Cand pe pasune caii intalnesc alti semeni, ei se apropie prudent, contactul lor
la inceput se realizeaza naso-nasal, prin apropierea boturilor, apoi naso-anal, pentru
depistarea mirosului specific din regiunea anala. Perii tactili prezenti pe tegumentul
buzelor ii ajuta sa e$ploreze suprafetele diferitelor obiecte, dar si pentru realizarea
contactului nasal cu alti cai si care face parte din ceremonialul de salut.
Asemenea celorlate specii <i pentru cabaline, apa reprezint= o importan>=
deosebit= at?t pentru men>inerea st=rii de s=n=tate c?t <i pentru o performan>=
productiv= ridicat=. Aceasta se datoreaz= nu doar rolului jucat de ap= @n procesul de
digestie cu toate implica>iile sale, ci <i celui de termoreglare a organismului, @n special
datorit= transpira>iei abundente specifice cabalinelor.
Consumul de ap= are la baz= comportamentul motiva>ional cu substrat
fiziologic asem=n=tor consumului de hran=. Calul inger= apa introduc?nd buza
inferioar= <i marginea celei superioare @n ap=, comisura buzelor fiind bine @nchis= <i
capul @ntins. 'a cca. o s=pt=m?n= de via>=, m?nzul @<i @nsu<e<te acest comportament,
cu toate c= @n prima faz= nu soarbe apa <i introduce botul ad?nc @n ad=p=toare, de cele
mai multe ori p?n= peste nivelul n=rilor.
Adaparea cabalinelor pe pasune trebuie sa se faca de )-- ori pe zi, cu
regularitate si la acelasi interval de timp, iar in perioada de stabulatie de ( ori pe zi.
Cabalinele consuma, in functie de situatie, de la &/ litri pana la 0- litri de apa
pe zi.
'a locul de adapare se va evita contactul cu alte animale si se vor face
amenajarile necesare, ce constau in instalarea gardurilor despartitoare si limitatoare,
sau a jgheaburilor de adapare. aca la celelalte specii de animale domestice
succesiunea administrarii apei si a furajelor nu trebuie respectata cu rigurozitate, in
cazul cabalinelor adaparea se face numai dupa consumarea unei cantitati de fibroase
sau grosiere si inainte de administrarea concentratelor. Prin administrarea apei dup=
concentrate, apare pericolul m=run>irii insuficiente a furajelor <i mai ales antrenarea
concentratelor de la nivelul gastric la nivel intestinal, f=r= o digestie corespunz=toare a
acestora.
Comportamente non-adaptative
Cabalinele sunt animale temperamentale, permanent nelinistite, pentru cae
miscarea reprezinta conditia de supravietuire, sunt deosebit de sociabile, traiesc in
grupuri si nu suporta singuratatea sau claustrarea individuala.
4
1ngrijirea necorespunzatoare, lipsa de miscare si ocupatie, tratamentul brutal,
lipsit de delicatete, greselile de alimentatie pot determina tulburari grave de
comportament, cunoscute sub numele de Avicii, ticuri sau manii+.
Aerofagia consta in inghitirea aerului de catre caii mentinuti timp indelungat
in adaposturi sau care efectueaza o munca stereotipa, monotona, fara variatie.
Animalele bolnave prind intre dinti marginea ieslei, inghitind cantitati mari de aer si
ca urmare se produce balonarea stomacului si tulburari gastrointestinale (colici).
Pentru prevenirea acestei psihonevroze se incearca imobilizarea animalului cu dou
lanturi care ii limiteaza miscarile si il impiedica sa se apropie de iesle. Aerofagie
devine contagioasa (prin imitatiede catre caii tineri), ca de alfel toate viciile. 3ingura
modalitate de a evita raspandirea bolii este indentificarea animalelor bolnave si
izolarea lor de restul efectivului.
Ticul ursului consta in ridicarea succesiva a membrelor anterioare cu
leganarea concomitenta a corpului si a capului intr-o miscare pendulatorie. 7oala se
intalneste frecvent mai ales la caii tinuti in adaposturi necorespunzatoare si lipsiti de
posibilitatea de a face miscare.
Retivitatea se manifesta prin incercarea unor cai de musca sau lovi cu
memebrele anterioare sau chiar cu cele posterioare (nu este chiar un viciu), poate fi
considerata ca o reactie de aparare a animalului la atitudine sau actiunea dura a
omului.
7otul calaluil este foarte sensibil, iar lovirea repetata peste bot va determina
din partea acestuia o reactie de aparare, la orice semn de ridicare a manii, calul
ripostand (prin retragerea sau ridicarea brusca a capului sau chiar prin muscatura).
Rotirea in cerc (topaitul) este o forma de refuz a calului la incercarea de
fi$are a seii pe spatele sau, acest viciu fiind rezultatul modului defectuos de folosire a
harnasamentului respectiv, care i-a provocat dureri sau chiar raniri
Tocirea dintilor se intalneste la caii tinuti e$cesiv in adapost si care se
plictisesc.
#i prind ieslea cu dintii incisivi de care ii freaca prin miscsari ritmice ale
capului, ajungandu-se la o tocire prematura a acestora.
Ticul de sprijin este o psihonevroza caracterizata prin atitudinea anormala a
unor cai, ce fi$eaza capul in iesle sau in perete, ramanad in acesta pozitie timp
indelungat.
Poate fi confundat cu sindromul de imobilitate intalnit la cabaline in cazul
unor boli infectioase.
Lipitul cailor consata in refuzul acestora de a se desparti de ceilalti cai, atat
pe pasune cat si in grajd. #i creeaza dificultati in actiunea de izolare si de
contentionare a animalelor, precum si in aplicarea tratamentelor.
Sindromul maladiv este intalnit la indivizii care dobandesc un mod de reactie
absolut deosebit de cel al animalelor sanatoase. 3emnele clinice care insotesc starea
de boala sunt: anore$ie, abatere, tristete, horipilatie, ata$ii si astazii, eventual,
tulburari ale marilor functii (aceasta tulburare de comportament prezinta importanta
practica oferind posibilitatea identificarii rapide dintr-o colectivitate de animale pe cel
ce acuza o stare de suferinta).

Prevenirea tulburarilor de comportament
Cabalinele vor fi adapostite in grajduri spatioase, cu microclimat
corespunazator si vor fi mentinute libere, pe asternut permanent sau vor fi
contentionate pe paturi.
0
1n cazul utilizarii bo$elor individuale se va asigura comunicarea directa dintre
animale prin grilaje din lemn sau metal. Bilnic, se va asigura scoaterea animalelor in
padoc, pe pasune sau folosirea lor la diferite activitati productive.
Animalele vor fi hranite cu ratii, care vor contine toate trofinele intr-un raport
echilibrat si vor asigura cantitatea de celuloza necesara mentinerii motilitatii
segmentelor digestive. 'i se va adminstra o cantitate minima de furaje fibroase si
grosiere, pentru a da animalelor o ocupatie pe o perioada cat mai lunga de timp.
Concentratele nu vor fi administrate sub forma de faina, ci doar
sfaramate grosier.
9aina poate intra in compozitia barboatajelor folosite in regim direct, dar
numai cu respectarea stricta a masurilor de igiena (cele care sa evite alterarea sau
contaminarea lor microbiana).
#ste necesara, de asemenea, efectuarea igienei corporale a animalului pentru
conservarea starii de sanatate.
&.