DEEPAK CHOPRA

Transcrierea interviului din 2/iunie/2009

Î: Să încercăm să descriem puţin programul iniţiat de tine,

numit „ Eu mă angajez - I take the vow”. Cum s-a născut în 7
noiembrie 2008 acest nou program şi nouă mişcare globală?
R: Eram la Barcelona, la forumul nostru anual „Alianţa pentru
o Nouă Omenire”, unde erau prezenţi în jur de 800 de
oameni. Suntem o alianţă de oameni care lucrează pentru
pace. Când mă pregăteam să deschid conferinţa, am văzut
doi dintre colaboratorii mei care se certau referitor la un
lucru minor. Aveau dificultăţi în a rezolva problema în mod
creativ, fără să fie ofensaţi personal. Atunci, fiind pe scenă,
brusc m-am decis să aleg ca în viaţa mea să nu mă las
antrenat niciodată de violenţă în ceea ce spun, ceea ce
gândesc şi ceea ce fac. Dacă apare violenţa, să o las să
plece şi să-mi reamintesc că am luat această decizie şi să
văd ce se întâmplă, să fiu conştient.
Atunci când am început să vorbesc celor prezenţi le-am
spus: „Vreţi să faceţi ca lumea să fie diferită, doar într-o
secundă?” Răspunsul a fost Da! „Sunteţi gata să vă angajaţi
la non-violenţă în propria voastră viaţă, chiar în acest
moment? Dacă un om face asta, atunci lumea este mai în
pace cu încă o persoană.” Toţi s-au ridicat pe rând în
picioare.
Apoi ne-a venit ideea să creăm un website şi să
întrebăm oamenii dacă doresc să facă această alegere. Dacă
da, atunci să facă un jurământ de non-violenţă în propriile
gânduri, vorbe şi acţiuni. (I TAKE THE VOW OF NON-
VIOLENCE IN MY THOUGHTS, MY SPEECH AND MY ACTIONS).
Noi le vom trimite un email, iar fiecare poate să invite alte
două persoane, încât sperăm să ajungem curând la punctul
de salt în conştiinţa globală, astfel încât să fie pace în lume.
Am auzit de atât de multe ori această expresie: să fii
schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! Recent, ea a avut
un impact foarte puternic asupra mea. Tocmai citeam într-o
revistă despre „neuronii care oglindesc”.
S-a făcut următorul experiment pe maimuţe: o mică
maimuţă o urmărea pe mama ei cum descojea o banană şi
apoi o mânca. Neuronii din creierul ei au început să activeze
cu aceeaşi frecvenţă ca şi când ea făcea acea acţiune, având
ceea ce noi numim o frecvenţă în fază cu mama. Adică, mica
maimuţă nu mai trebuia să înveţe această deprindere,
creierul ei o putea face automat.
L-am urmărit pe nepotul meu care are doar un an şi
jumătate. Mama lui este chinezoaică şi noi vorbim în casă
limba engleză şi indiană, iar doica vorbeşte spaniola. Astfel,
copilul deja vorbeşte 4 limbi, fără să fi fost învăţat gramatică
sau sintaxă. Noi nu avem nici cea mai vagă amintire când
am învăţat să vorbim. Noi am învăţat prin imitare, care este
un lucru automat. Neuronii noştri oglindesc emoţiile celor din
jur, iniţiind impulsuri electrice şi apoi reacţii chimice ce
creează în noi aceleaşi emoţii, ca răspuns la ceea ce se
petrece în jurul nostru. Deci, dacă vom creşte fiind
înconjuraţi de oameni violenţi, vom creşte şi noi violenţi.
Dacă vom creşte într-un mediu plin de iubire şi pace şi noi
vom fi aşa.
Astfel, mi-am dat seama pentru prima oară că cel mai
eficient mod de a crea pace în lume este să devenim pace.
Patanjali spunea în Yoga Sutra că în prezenţa cuiva care se
află în conştiinţa păcii, toate fiinţele din jurul lui (incluzând
oameni, plante şi animale), încetează să mai simtă ostilitate.
Aşa că pentru prima oară mi-am spus că există un mod mai
eficient de a crea pacea, decât să fi un activist nervos pentru
pace.

Î: Cum s-a schimbat viaţa ta personală după ce ai ales să

faci acest jurământ? Ai observat că apar unele gânduri
violente şi a fost nevoie să le temperezi?
R: Nu a fost nevoie. Nu mai am gânduri violente de mult
timp, nu mai sunt în acel tipar de conştiinţă. Toţi avem
nevoie să avem dreptate, să ne apărăm şi să dovedim
punctul nostru de vedere. Când am făcut acest jurământ, mi-
am dat brusc seama că nu mai trebuie să mă comport asta,
este doar punctul meu de vedere şi există atât de multe alte
puncte de vedere. Atât de multă energie se consumă cu
negativitatea, violenţa fiind uneori introdusă în moduri
subtile; de exemplu atunci când încercăm cu tot dinadinsul
să dovedim punctul nostru de vedere.
Când apare ceva de genul ăsta, doar îl las să plece şi
îmi reamintesc mie că există ceva valabil în celalalt punct de
vedere şi că ar trebui să încetez să fiu atât încrâncenat.
Când sunt nerăbdător sau supărat (uneori în lucrurile
mărunte, când stau la o coadă), îmi spun: de ce te
îngrijorezi, de ce introduci violenţa în viaţă?

Î: Este interesant ca ai inclus în acest angajament şi non-

violenţa gândului. Asta se leagă de „neuronii care
oglindesc”, despre care ne-ai vorbit. Dacă nu căutăm
rădăcina violenţei în conştiinţă, atunci ea va izbucni în
exterior cumva.
R: Domeniul creierului este fascinant! Există din ce în ce mai
multe cercetări referitoare la rezonanţa limbică (abilitatea de
a simţi simţămintele celorlalţi şi de a le proiecta pe cele
personale). Dacă unui copil i se dăruieşte iubire
necondiţionată, atunci mecanismul de feedback homeostatic
al copilului, care înseamnă de fapt auto-vindecare şi auto-
reglare, se dezvoltă într-un mod foarte sănătos. Dacă un
copil a fost abuzat sau tratat prost de adulţi, fizic sau numai
verbal, atunci lucrurile stau altfel. Am citit recent o statistică
care afirma că 25% din copii din America au fost ameninţaţi
violent verbal, fizic sau sexual. Aceştia dezvoltă după 20-30
de ani tot felul de boli autoimune şi adesea boli inflamatorii
care pot fi fatale. Asta, deoarece sistemul lor imunitar nu ştie
în ce să aibă sau nu încredere, este atât de confuz încât
începe să se atace pe sine.
Acum au apărut multe informaţii interesante. De
exemplu, dacă există o inflamaţie în corp, asta va face ca
persoana sa fie mai susceptibilă la cancer şi boli autoimune.
Atunci când unui bolnav de cancer i se dă prea multă chimio-
terapie sau radiaţii, corpul lui se inflamează. Deci când
celule normale sunt inflamate, atunci ele sunt „recrutate” de
celulele canceroase. Dacă la asta se adăugă şi „inflamarea
mentală”, care este ostilitatea, atunci de fapt agravam
boala.
Este foarte important să înţelegem că în mod continuu
suntem reglaţi prin emoţiile celorlalţi şi că şi noi la rândul
nostru reglăm emoţiile celorlalţi prin rezonanţa sistemul
limbic prin „neuronii care oglindesc”. Cel mai bun lucru pe
care îl poţi face este să găseşti acea insulă de pace, calm,
prezenţă centrată în sine, iubire, compasiune şi să stai în
această stare. Dacă o faci, influenţezi mediul din jurul tău.

Î: E minunat, e de fapt un angajament mai profund decât

doar pacea. Este a crea şi a răspândi sănătatea pe planetă.
R: Cred că e singura cale. Când ai acea pace în tine,
înţelegeţi că violenţa se naşte într-un context. Nimeni nu
vrea să fie violent, nici măcar rău! Doar a fost ameninţat fizic
sau emoţional în trecut şi neuronii săi au învăţat să se
conecteze într-un anumit fel (creând un tipar
comportamental). Când înţelegi acest lucru nu poţi să ai
decât compasiune pentru aceşti oameni. Din această
compasiune se va naşte iubirea şi din iubire poate că se va
naşte vindecarea.

Î: Unul dintre lucrurile care îmi plac la această campanie

este că este foarte personală şi îţi iei un angajament foarte
serios. De asemenea este foarte simplu: doar întrebăm alţi
doi oameni dacă ni se alătură. Acest principiu simplu al
dublării poate duce la angajarea multor oameni.
R: Da, este un marketing pentru pace pe multiple nivele!

Î: Aşa este. Campania a început cu 600 de oameni în

noiembrie şi acum sunt peste 20.000 înscrişi. Asta înseamnă
7 dublări succesive şi mai sunt doar 14 dublări succesive
pentru a ajunge la 100.000.000 oameni. S-a parcurs cam o
treime din drum.
R: Da, am nevoie de ajutor ! Săptămâna trecută am început
să folosim „tweeter”. E mai uşor să ajungem la oameni aşa,
încurajându-i să se alăture acestei campanii.
 Sper că vă veţi alătura lui Deepak şi celorlalţi oameni
care lucrează pentru pace în campania „ Eu mă angajez - I
take the vow” (vezi site-ul http://itakethevow.com).