Sunteți pe pagina 1din 43

1

RETELE EDILITARE APA CANAL



FACULTATE DE HORTICULTURA
SECTIA DE ARHITECTURA PEISAGISTICA


CUPRINS:
1. CANTITATILE SI CALITATILE DE APA NECESARE IN CLADIRI
1.1. Necesarul de apa din cladiri
1.2. Variatia consumului de apa din cladiri
1.3. Calitatea apei
2. INSTALATII EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APA
2.1. Sursele de alimentare cu apa
2.2. Schema generala de alimentare cu apa
3. CAPTAREA APELOR SUBTERANE
3.1. Captari cu puturi
3.2. Calculul captarilor prin puturi
3.3. Captarea cu drenuri si galerii
3.4. Calculul captarilor cu drenuri interceptoare
4. INMAGAZINAREA APEI
4.1. Alcatuirea si functionarea instalatiilor de inmagazinare
4.2. Calculul capacitatii rezervoarelor de inmagazinare
5. TRANSPORTUL APEI
6. RETELE EXTERIOARE DE DISTRIBUTIE
7. INSTALATII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU AER
8. INSTALATII DE POMPARE A APEI
9. INSTALATII DE CANALIZARE
9.1. Conditii pentru evacuarea apelor de canalizare
9.2. Retele exterioare de canalizare din ansambluri de cladiri
9.3. Scheme de canalizare exterioare
10. RETELE EXTERIOARE DE CANALIZARE
10.1. Retele exterioare secundare de canalizare
10.2. Retele exterioare principale de canalizare
10.3. Profilul longitudinal al retelelor de canalizare
10.4. Instalatii de pompare a apelor de canalizare
10.5. Calculul instalatiilor de pompare a apelor de canalizare
11. INSTALATII DE EPURARE A APELOR UZATE
11.1. Autoepurarea cursurilor de apa (al emisarilor)
11.2. Procedee si scheme de epurare
11.3. Epurarea mecano-biologica a apelor uzate menjere
11.4. Epurarea apelor biologice industriale
12. FANTANI SI JOCURI DE APE
12.1. Alimentarea cu apa a fantanilor
12.2. Elementele instalatiei pentru jocurile de apa
12.3. Duze pentru jocurile de apa
1. CANTITATILE SI CALITATILE DE APA NECESARE IN CLADIRI
2

1.1 Necesarul de apa din cladiri

Normele consumului de apa
Apa constituie unul din elementele care conditioneaza desfasurarea vietii
oamenilor si intervine ca factor determinant in aproape toate procesele tehnologice.
Structura consumului de apa la cladirile de locuinte, social culturale si industriale,
agricole cuprinde:
- consumul menajer (folosit pentru satisfacerea nevoilor gospodaresti ale
oamenilor: baut, gatit, spalat corp, vase, rufe, etc);
- consumul industrial apa este utilizata ca materie prima inglobandu-se in
produsul finit, ca apa de racire, ca agent termic, ca mijloc de transport, ca mijloc
de sortare si spalare;
- consumul pentru nevoi zootehnice (adaparea animalelor, spalarea grajdurilor);
- consumul pentru nevoi publice (spalatul si stropitul strazilor si al spatiilor verzi,
fantani publice si ornamentale (jocuri de apa, spalarea canalizarilor etc.);
- consumul pentru combaterea incendiilor (hidranti interiori, hidranti exteriori,
sprinklere, drencere);
- consumul tehnologic pentru sistemul de alimentare cu apa (spalarea filtrelor,
decantoarelor, dezintegratoarelor, pregatirea solutiilor de reactivi etc.).

Cantitatile de apa necesare si variatia consumului constituie pentru sistemul de
alimentare cu apa un element fundamental de care depinde alegerea solutiilor tehnice
privind: sursa de alimentare cu apa, procesul tehnologic de tratare, transportul si
inmagazinarea, precum si schema de distributie a apei la consumator.
Instalatiile interioare si exterioare de alimentare cu apa necesita interventii de
ordinul zecilor sau chiar sutelor de miliarde, si de aceea determinarea judiciara a
consumului de apa asigura si conditioneaza eficienta economica in timp, a acestor
interventii.
In acelasi timp, o analiza superficiala a variatiei si cresterii consumului de apa de
perspectiva poate duce la necesitatea unor lucrari ulterioare costisitoare putand exista
riscul ca aceste lucrari sa nu se incadreze functional in sistemul de alimentare cu apa
realizat initial.
Consumul de apa din cladiri depinde de urmatorii factori: destinatia cladirii,
regimul de functionare a instalatiilor, gradul de confort, numarul total de consumatori si
proportia intre sexe, gradul de deschidere al armaturilor montate la punctele de consum;
alti factori de importanta locala.
La cladirile de locuit cantitatile de apa se apreciaza pe baza debitului specific al
armaturii, definit ca fiind debitul conventional (de calcul) realizat la o presiune
disponibila determinata, denumita presiune de utilizare si considerat normal pentru o
anumita intrebuintare a apei.
In practica de dimensionare nu se folosesc strict debitele sepecifice ale
armaturilor ci echivalentul de debit al armaturii respective, definit ca raportul intre qsp si
qspu

qsp
e = ---------------
3

qspu


qspu= 0.2 l/s, debit unitar specific
Debitele specifice, echivalentii de debit si punctele de utilizare sunt stabilite,
experimental pe baza observatiilor indelungate si sunt date in STAS 1478-90.
Din cladirile individuale debitele specifice se exprima in l sau mc de apa folositi
la realizarea unitatii de produs sau pentru un agregat in unitatea de timp indiferent de
cantitatea produselor realizate.
Debitul specific de apa pentru nevoi tehnologice depinde de: tipul utilajului, de
caracterul procesului tehnologic, de conditiile de exploatare si de alte conditii locale.
Normele de consum a apei industriale se fac prin analogie cu procesele
tehnologice similare.
Debitele pentru combaterea incendiilor, se stabilesc in functie de : tipul instalatiei
(hidranti interiori, hidranti exteriori, sprinklere, drencere) si destinatia cladirii (de locuit,
social culturala, industriala).

1.2 Variatia consumului de apa din cladiri

Debitele de apa menajera consumata in cladiri variaza in timp intre o valoare
minima (iarna) si o valoare maxima (vara) dupa o curba care in general nu poate fi
exprimata printr-o functie matematica de forma cunoscuta. Asemenea curbe de variatie
orara sau zilnica a consumului de apa se inregistreaza cu ajutorul apometrelor si se
numesc cronograme de consum.
Din analiza cronogramelor se deduc valorile maxime zilnice sau orare ale
debitelor de apa consumate in scopuri menajere si se definesc valorile medii zilnice sau
orare ale acestor consumuri.
Cu cat debitul mediu zilnic este mai mare cu atat diferentele intre debitele maxim
zilnic si minim zilnic sunt mai mici.

- se defineste coeficient de variatie a consumului zilnic de apa
qmax zi
kzi = --------------- , kzi > 1
4

qmed zi
- cu cat kzi 1cu atat consumul de apa este mai uniform.
- coeficientul de variatie a consumului orar in consumul unei zile se defineste ca
q
0
max
k0 = --------------------, k0 > 1 , pentru k0 1 consumul este uniform
q
0
med
Cunoasterea qzi max se foloseste la dimensionarea rezervoarelor de inmagazinare
a apei; iar q
0
max la dimesionarea instalatiei de ridicare a presiunii apei si a instalatiilor
de preparare a apei calde de consum.

1.3 Calitatea apei

Apa necesara alimentarii instalatiilor din cladire trebuie sa aiba o anumita calitate
exprimata prin ansamblul calitatiilor fizice, chimice, bacteriologice si organoleptice.
Astfel pentru consumul menajer, pentru prepararea hranei si producerea productiei
alimentare, pentru adaparea animalelor etc. apa trebuie sa indeplineasca conditiile de
potabilitate, pe cand apa necesara pentru racirea agregatelor, pentru spalarea materialelor
etc. poate fi nepotabila dar trebuie sa indeplineasca conditiile de calitate cerute de
tehnologia de fabricatie.
Proprietatile fizice principale sunt: tulbureala, culoarea, temperatura,
conductivitatea electrica, radioactivitatea.
Tulbureala sau turbiditatea se masoara in grade in scara silicei (1 gr
tulbureala corespunde prin comparatie cu 1mg silice/1l apa distilata). Apa
este potabila daca are maxim 5 gr tulbureala. Inversul tulburelii se
numeste limpezire sau limpiditatea apei.
Culoarea se masoara in grade masurate in scara platina - cobalt (solutia
care contine 500 mg platina si 241 mg cobalt la 1 l apa distilata sub forma
de cloroplatinat de potasiu si clorura hidratata de cobalt sau etalonul de
500 grade culoare). Treptele scarii de culoare se deduc din aceasta solutie
prin diluare; 1gr culoare coresunzand la 1mg/l de platina.
Temperatura apei variaza in functie de masa din care provine (de suprafata
sau subterane) dupa clima si anotimp. Astfel, apele subterane de mici
adancimi (10-30 m) au temperatura de 8-10 , iar pe masura ce
adancimea creste, temperatura creste cu cate 1 la fiecare 33-35 m
(gradientul geotermic).
Conductivitatea electrica este proprietatea apei de a permite trecerea
curentului electric. Conductivitatea creste o data cu continutul in substanta
dizolvata. De regula se determina rezistivitatea electrica a apei care se
masoara in m si care este inversul conductivitatii electrice. Variata
brusca a rezistivitatii indica aparitia unei surse de infectie a apei.
Radioactivitatea este proprietatea apei de a emite radiatii permanente
corpuscular , sau electromagnetic si concentratiile de radiatii se
5

exprima in C/ml (microcurie pe mililitru). 1C=3,71x10
10
atomi de sodiu
dezintegrati pe secunda care corespund unui gram de sodiu.
Proprietati chimice ale apei se exprima cu urmatorii indicatori globali: reziduul
fix, reactia apei, duritatea, substantele organice si continutul in gaze. Compozitia chimica
a apei se determina prin analiza chimica cantitativa si calitativa.
Reziduul fix exprimat in mg/dm cuprinde toate substantele minerale si
organice aflata in solutie si se obtine incalzind 1l apa perfect limpede
(dupa ce in prealabil s-au separate prin filtrare suspensiile din apa) pana la
temperatura de 105 si la o presiune mai mica decat presiunea
atmosferica avand loc evaporarea completa a apei. Daca reziduul fix este
supus in continuare incalzirii la temperaturi mai mari, substantele organice
ard si se obtine reziduul la rosu care reprezinta numai continutul in
substante minerale dizolvate exprimat in mg/dm. In general, reziduul fix
are valorile cuprinse intre 200-300mg/dm. Astfel, cu un reziduu fix
>1000 mg/ dm sunt ape minerale.
Reactia apei este functie de substantele minerale si organice dizolvate si
poate fi: acida, alcalina sau neutra. Calitativ reactia apei se poate
determina cu ajutorul reactorilor (fenoftalneina, metiloranje etc.) ce
schimba culoarea solutiei dupa tipul reactiei. Cantitativ, reactia apei se
exprima cu ajutorul coloritului concentratiei ionilor de hidrogen intr-un
litru de apa, notat cu p.H. (pentru p.H.=7 avem reactiv neutral, p.H.>7
reactie alcalina, p.H.<7 acida). Apele natural potabile au p.H.=6-8.5.
Practic, limitele de variatie ale p.H.-ului variaza intre 0-14.
Duritatea apei, este proprietatea ce o confera apei compusii de calciu si
magneziu aflati in solutie (carbonati, sulfati, azotati, fosfati, silicati etc.) si
se masoara in grade (un grad de duritate este echivalent cu 10 mg CaO
continut intr-un dm de apa - adica un raport de 1/100000).
Prin fierberea apei, CO2 se degaja, iar biocarbonatii solubili de Ca si Mg se
transforma in carbonati insolubili.
Ca (HCO2)2=CaCO2+H2O+CO2
Deci o parte din duritatea apei se pierde prin fierbere de aceea se numeste duritate
temporara. Restul compusilor de Ca sau Mg care raman din fierbere formeaza duritatea
permanenta. Suma duritatilor temporara si permanenta formeaza duritatea totala a apei.
Apa potabila are o duritate de cel mult 12 grd si duritatea totala maxim 20 grd. In cazurile
de abuz si in schimburile de caldura apa dura produce cruste de carbonate de Ca sau Mg
care pe de-o-parte micsoreaza schimbul de caldura si pe de alta parte pot produce
explozia echipamentului. De aceea cazanele se alimenteaza obligatoriu cu apa dedurizata.
Substantele organice dizolvate in apa provin din resturi de plante si
animale si se determina global prin tratarea apei cu substante oxidante
cum sunt: KMnO sau cromatul de potasiu (KCrO). Continutul de
6

substante organice din apa se exprima in mg/dm de KMnO. Consumat
pentru oxidarea lor (Solutia de KMnO care contine 1/100 KMnO si
1/104 H
2
SO
4
are culoare rosu-violet si in contact cu substantele organice
se decoloreaza deorece consuma oxigenul pentru oxidarea lor).
Gazele continute in apa provin atat din dizolvare cat si din contactul apei
cu atmosfera sau cu emanatiile de gaze din subsol. Astfel 1 dm
3
de apa
contine in medie 24-40 cm
3
aer dizolvat.
Proprietatile biologice: sunt importante pentru determinarea calitatilor apei la
sursa cat si pentru controlul procesului de tratare a apei si al calitatii transportului si
distributiei apei potabile.
Prin analize microscopice se analizeaza cantitatea de microorganisme din apa
(adica existenta florei si faunei planctonul) punandu-se in evidenta speciile de
organisme si densitatea lor.
Proprietatile bacteriologice: influenteaza asupra calitatii apei prin concentratiile
bacteriilor din apa si prin natura acestora. De aceea analiza biologica se completeaza cu
cea bacteriologica deoarece in apa sunt unele microorganisme (bacterii, microbi) care nu
pot fi observati decat la ultramicroscop.
Bacteriile din apa pot fi: banale care nu au influente asupra organismului omenesc
si se exprima prin numarul total de germeni la 1 cm
3
de apa si patogene cum este bacilul
coli, prezent in apele contaminate si care in anumite concentratii produce imbolnavirea
oamenilor.
Proprietati organoleptice: sunt gustul si mirosul si se determina cu ajutorul
simturilor de catre personalul specializat (degustator) pe baza unor scari cu 6 gradatii: 1-
inodor (insipid); 2- foarte slab; 3- slab; 4- perceptibil; 5- pronuntat; 6- foarte pronuntat.
Gustul si mirosul depind de natura si cantitatea substantelor dizolvate in apa. Apa
chimic pura este fada. Pentru ca apa sa fie potabila nu trebuie sa depaseasca gradatia 2.
Calitatea apei potabile sau industriale se determina pe baza analizei unor mostre,
efectuate in laboratoare speciale.
Probele de apa trebuie sa permita efectuarea tuturor determinarilor necesare
stabilirii proprietatilor fizice, chimice, biologice, bacteriologice si organoleptice pentru ca
rezultatele sa fie corecte si concludente.
Pentru aceasta probele de apa trebuie sa indeplineasca conditiile:
- Sa fie omogene si reprezentative pentru intreaga cantitate de apa considerata
(astfel la apele de suprafata la care calitatea variaza sensibil probele se iau in
intervale determinate de timp si in curentul principal).
- Sa nu-si schimbe compozitia in timpul transportului.
Pentru analiza chimica sunt necesari 1-2 l de apa iar pentru analiza proprietatilor
fizice 20-30 l apa.
Dupa efectuarea analizelor laboratoarele elibereaza un buletin de analiza a apeia
caror date trebuie interpretate prin comparatie cu normele de calitate a apei.



7

2. INSTALATII EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APA

2.1. Sursele de alimentare cu apa

Sursele de apa din natura trebuie sa asigure alimentarea cu apa d.p.d.v. cantitativ
si calitativ a consumatorilor din centrele populate, industriale si agrozootehnice.
Principalele surse naturale de alimentare cu apa sunt:
- Surse de suprafata (rauri, fluvii, lacuri, mari, oceane);
- Surse subterane (straturi acvifere si izvoare). Apele subterane provin din
infiltratia directa a precipitatiilor atmosferice, din infiltratia apelor de
suprafata prin malurile raurilor si lacurilor si din condensarea vaporilor de apa
in porii rocilor subterane. Apele subterane pot circula fie prin porii nisipurilor
si pietrisurilor formand strate acvifere continue fie prin fisurile rocilor
calcaroase formand stratele acvifere discontinue.
Apele provenite din aceste doua surse se deosebesc d.p.d.v. cantitativ cat si
calitativ. Astfel, calitatea apelor provenite din surse subterane permite utilizarea lor
directa ca ape potabile sau industriale, pe cand apele de suprafata necesita o tratare
prealabila datorita unui anumit grad de impurificare.
In aceleasi timp numarul de surse subterane este mult mai mic decat cele de
suprafata, de aceea primele sunt utilizate in principal pentru alimentarea cu apa potabila
si mai ales pentru alimentarea cu apa industriala.
Pentru alimentarea cu apa a centrelor populate sau industriale se efectueaza
calcule tehnico-economice comparative pentru diferite surse posibile avandu-se in
vedere:
- Asigurarea cantitatilor de apa necesare conform regimului de variatie al
folosintelor;
- Asigurarea calitatii apei cu tratari cat mai putine;
- Eficienta economica maxima a instalatiilor atat d.p.d.v. al investitiei cat si al
exploatarii;
- Satisfacerea cresterii ulterioara a cantitatilor si calitatilor de ape necesare;
- Asigurarea unei functionalitati continue.
Calculele tehnico-economice se completeaza cu studii de teren care se compun
din: studii hidrologice si hidrogeologice, topometrice, meteorologice, geologice
geotehnice, studii asupra factorilor care pot influenta calitatea apei, studii asupra
consumatorilor care pot utiliza aceeasi sursa de apa si altele.
Studiul surselor de apa de suprafata trebuie sa stabileasca urmatoarele date in
vederea proiectarii si executarii captarilor:
- Conditiile fizico-geografice ale bazinului hidrografic in amonte si in zona
amplasamentului captarii;
- Debitele si nivelurile minime si maxime de vara si de iarna corespunzatoare
asigurarilor normate ale folosintelor de apa;
- Regimul aluviunilor, dinamica albiei, fenomenele de eroziune si depunere;
- Calitatea apei la diferite niveluri (mici, mijlocii si mari).
Studiul surselor subterane trebuie sa stabileasca urmatoarele date:
- Debitul de apa subterana;
- Calitatea apei;
8

- Masurile pentru evitarea antrenarii nisipului fin din straturi si a colmatarii
constructiilor de captare sau a coroziunii acestora.
Sursele de apa subterana sunt examinate cu ajutorul profilului hidrogeologic si se
disting:

- Surse de apa cu nivel liber, cand la executarea unui foraj apa ramane la nivelul
in care am intalnit-o;
- Surse de apa sub presiune, cand la executarea unui foraj apa se ridica la un
nivel superior celui la care a fost intalnita. Stratul de apa sub presiune se
numeste artezian daca apa din foraj se ridica liber la suprafata si strat
ascendent cand nivelul apei ramane la nivelul terenului.
In anumite conditii hidrogeologice apa subterana poate iesi la suprafata terenului
sub forma de izvoare, care sunt preaplinuri ale apelor subterane. Izvoarele pot fi
ascendente sau descendente.
Sursele de apa sunt supuse unei protectii calitative si cantitative contra influentei
factorilor exteriori care ar putea produce infestarea apei sau reducerea debitului acestora.
Se instituie 2 zone de protectie:
- Zona de protectie cu regim sever in interiorul careia se interzice accesul
persoanelor straine, lucrari agricole, accesul animalelor;
- Zona de restrictie care inconjoara zona de restrictie cu regim sever delimitata
astfel incat sa evite contaminarea bacteriana sau impurificarea chimica in
urma folosirii terenului aferent.


2.2 Schema generala de alimentare cu apa



9

Schemele de alimentare cu apa pentru centre populate sau industriale depind si de
natura sursei, relieful terenului, debite, presiuni, calitatea apei, regimul de functionare a
consumatorilor.
Sistemul de alimentare cu apa reprezinta totalitatea constructiilor si instalatiilor
utilizate pentru satisfacerea necesarului de apa al centrelor populate si industriale si se
compune din: captarea apei, instalatiile pentru corectarea calitatii sau tratarea apei,
transportul (aductiunea), inmagazinarea, pomparea si distributia apei.
Captarea, constituind constructiile si instalatiile necesare pentru colectarea apei
din sursele naturale nu poate lipsi din sistemul de alimentare cu apa.
Apele preluate din surse naturale sunt tratate in instalatii speciale de corectare a
calitatii apei pentru a corespunde scopului in care sunt utilizate.
Intre captare si instalatiile de tratare, apa este transportata prin aductiune sau
apeducte formate din conducte sau canale. Deoarece consumurile de apa din cladiri sunt
variabile in timp pentru compensarea zilnica a debitelor de consum cu cele de alimentare
se prevad rezervoare de inmagazinare pentru o anumita cantitate de apa.
In functie de relief acestea se pot amplasa la inaltime pentru a asigura astfel si
presiunea in reteaua de distributie. Rezervoarele sunt obligatorii in orice schema de
alimentare cu apa.
Alimentarea cu apa in centrele populate si industriale este asigurata printr-o retea
care cuprinde toate conductele, armaturile, instalatiile si constructiile accesorii care
asigura transportul si distributia apei de la rezervoarele de inmagazinare pana la cel mai
indepartat punct de consum al apei.
Statiile de pompare asigura ridicarea presiunii apei din conducte la valoarea
necesara pentru a fi transportate la distanta si pentru a fi distribuita la consumator.
Acestea se prevad ori de cate ori este necesar: de exemplu intre captare si statia de tratare
si respectiv intre inmagazinare si reteaua de distributie.


3. CAPTAREA APELOR SUBTERANE

Dupa dimensiunea principala a dispozitivului de captare se clasifica in: captari
verticale (puturi) si captari orizontale (drenuri sau galerii).
Alegerea dispozitivului de captare este in functie de marimea debitului, de
caracteristicile stratului acvifer (grosime, permeabilitate) si de posibilitatile de executie.
Captarile prin puturi se adopta in cazul straturilor freatice situate la adancimi mai
mari de 7-8 m in captarile orizontale la straturile freatice de grosimi mici ( 2-3 m) aflate
la adancimi de 7-8 m sub nivelul terenului.
Studiul hidrogeografic al stratelor de apa subterana se efectueaza prin foraje,
masuratori directe, probe de pompare, analiza probelor de pamant si apa si prin calcule
hidraulice. Pentru fiecare strat de apa subterana se determina urmatoarele caracteristici
hidrogeologice si hidrochimice: adancimea, grosimea nivelului piezometric initial,
directia de curgere, panta hidraulica, viteza si debitul stratului, debitul si denivelarile
obtinute in foraj, compozitia granulometrica a materialului din strat, proprietatea stratului
si calitatea apei.
Adancimea, grosimea si nivelul piezometric al stratului de apa subterana se deduc
din coloana litologica determinata la executia forajului.
10

Directia de curgere si panta hidraulica restabilesc cu ajutorul nivelurilor de apa
masurate simultan in reteaua de foraje de studiu raportate la acelasi plan de referinta.



Pe baza cotelor de nivel se traseaza curbele de nivel ale apei subterane numite
hidroizohipse. Directia de curgere este normala pe liniile de nivel ale apei, iar panta
hidraulica e data de relatia i = h/e, unde :
h este diferenta de nivel intre doua hidroizohipse;
e - distanta cea mai mica intre doua curbe, masurate pe directia de curgere a curentului
subteran.
- viteza aparenta a curentului subteran v este data de legea lui Darcy.
v=kxi
k = coeficient de permeabilitate al stratului freatic
i = panta hidraulica
si se poate defini ca raportul dintre debitul de apa si sectiunea transversala a stratului
acvifer pe lungimea considerata.
- viteza reala a curentului subteran v
r

v
r
= v/p unde p= coeficientul de porozitate efectiva (coeficient de cedare a apei
0,1...0,25)
- Debitul G (m
3
/ s) al unui curent de apa subterana pe latimea B a stratului e dat de
relatia: G = BxHxv = BxHxkxi. , unde H = adancimea medie a stratului de apa
subterana.
- Debitul capabil al unui strat de apa subterana calculat prin metode hidrogeologice
e dat de relatia : G
cap.strat.
= G
s
S , unde
G
s
= debitul specific de alimentare a stratului acvifer, in l/s km
2

S = suprafata bazinului bazinului stratului acvifer ce alimenteaza frontul de
captare in km
2.



3.1. Captari cu puturi

Puturile sunt constructii pentru captarea apelor subterane a caror dimensiune
principala este siuata pe verticala: se folosesc pentru straturi de adancime mare a caror
grosime este de cel putin 3 m, dupa modul de executie se disting: puturi sapate, forate sau
infipte.

11

Puturile sapate


Se construiesc din beton prin metoda chesonului deschis si sunt prevazute la baza
cu un cutit metalic sau din beton de forma inelara. Evacuarea pamantului se face
mecanizat sau manual. La partea inferioara a putului, pe inaltimea stratului acvifer(h)
sunt prevazute barbacane pentru admisia apei.
Din put apa este aspirata cu ajutorul unei pompe sau cu o instalatie de hidrofor
(sau cu galeata).
Puturile forate, cu diametru mic (0,1 0,6 m) si sunt alcatuite din coloane
tubulare otel (peretele putului si coloana filtranta). Peretele putului forat are forma
telescopica, iar coloana filtranta trebuie sa aiba o lungime corespunzatoare grosimii
stratului acvifer. In cazul mai multor strate acvifere se monteaza cate un filtru in dreptul
fiecarui strat exploatat.
Coloana filtranta este prevazuta cu orificii prin care patrunde apa. La partea
superioara putul este prevazut cu un capac de acces si conducta de aerisire. Prin camin
trece conducta de aspiratie a apei la pompa.
Puturi infipte: sunt de constructie metalica si au diametru: 0,025 - 0,06m.


12

La partea inferioara au un sabot care se infige in pamant prin batere cu soneta. Se
folosesc la debite foarte mici aflate la mica adancime ( 4m ).
La debite mari se folosesc puturi infipte grupate cu conducte de aspiratie comuna
prin care apa se sifoneaza cu pompa de vacum. Sifonarea se face fie intr-un put colector
fie direct la pompa.


3.2 Calculul captarilor prin puturi

Consta in determinarea lungimii frontului de captare, a debitului maxim capabil al
unui put si a numarului de puturi. Apoi se dimensioneaza conductele si se aleg pompele.
Datele initiale de calcul sunt:
- Debitul de apa necesar a fi captat si elementele caracteristice ale stratului acvifer
care rezulta din studiul hidrogeologic.
- Lungimea frontului de captare pentru un strat acvifer cu nivel liber Le se
calculeaza cu relatia:

unde: H
min
= grosimea minima a stratului de apa subterana cu nivel liber dupa peri-
oade lungi de seceta;
G
c
= debitul de calcul al captarii ( m
3
/s);
k = coeficientul de permeabilitate al stratului freatic;
i = panta hidraulica.
- Debitul de captare al unui put (G
0
) se determina pe baza probelor de pompare,
punand conditia de limitare a vitezei de intrare a apei in put pentru a evita
infundarea acestuia cu nisip ( 0,0005 0,002 m/s in functie de marimea
granulelor de nisip).
G
0
= 2 r h
0
v
a

- Debitul maxim de captare al unui put se determina pe cale grafica, in functie de
denivelarile obtinute din probele de pompare fata de nivelul H
min
al stratului
impermeabil de baza.


13

G
max
= G
0
= 2 r M v
a

Unde r = roza putului
V
a
= viteza aparenta de intrare a apei in put
M = grosimea stratului de apa sub presiune
- Numarul puturilor ;
- Distanta l intre puturile unei captari

l = unde L= lungimea frontului de captare
Pentru captarile de apa potabila se determina, prin calcul, marimea de protectie
sanitara din conditia indeplinirii unui timp normat de infiltratie T prin strat (de 20 de zile
pentru zona de regim sever si 70 de zile pentru zona de restrictie din care 50 de zile in
baza zonei cu regim sever).

3.3. Captarea cu drenuri si galerii

Drenurile si galeriile sunt constructii pentru captarea apelor subterane a caror
dimensiune principala este pe orizontala si pot fi:
- drenuri si galerii interceptoare cand directia lor formeaza un front perpendicular
sau oblic fata de directia curentului subteran;
- drenuri si galerii radiale, cand acestea converg catre o camera colectoare a
captarii;
Drenurile sunt nevizitabile, iar galeriile sunt captari vizitabile. Ambele se
adapteaza pentru straturi freatice de grosime mica ( 23 m) si aflate la adancime mica
in sol ( 78 m).
Captari orizontale cu drenuri interceptare

14


Tuburile de drenaj se executa din beton si sunt prevazute cu orificii pentru
patrunderea apei; numite barbacane. Tuburile se aseaza la baza stratului freatic, intr-o
transee executata cu peretii verticali sprijiniti cu palpanse (batardon) umpluta cu material
filtrant. Spre deosebire de puturi, care au rolul numai de a capta apa, drenurile si galeriile
au rolul de a capta apa si de a o transporta spre camera colectoare, de aceea se monteaza
cu panta spre camera. Pentru controlul functionarii, se prevad camine de vizitare la
distante de 50 m la drenuri. Camere colectoare se executa si de 150-200 m la galerii de
forma unui put sapat fara barbacane.

3.4 Calculul captarilor cu drenuri interceptoare

Presupune determinarea lungimii drenului sau galeriei, a dimensiunilor
transversale si a pantei longitudinale a acestuia , iar pentru captarile de apa potabila si
stabilirea zonelor de protectie sanitara.
Lungimea drenului sau a galeriei interceptoare L cu aceleasi ramificatii ca la
relatia pentru puturi :
L= Gc / Hmin*k*i
- Dimensiunile transversale ale drenului sau galeriei se stabilesc din
considerente hidraulice si constructive.Pentru debite mici, d
min
al drenului
este 0,3m iar pentru debite mari se calculeaza suprafata sectiunii drenului in
cazul scurgerii uniforme cu nivel liber cu grad de umplere de 0,5.
- Panta longitudinala a drenului sau galeriei se determina din conditia scurgerii cu
nivel liber.
i
min
=0,001
- Distantele de protectie sanitara spre amonte, aval si lateral se stabilesc in functie
de grosimea stratului acvifer Gs al captarii,T-timp normat de infiltratie, coeficient
de permeabilitate si vascozitatea stratului, lungimea drenului sau a galeriei.









15

4. INMAGAZINAREA APEI

4.1 Alcatuirea si functionarea instalatiilor de inmagazinare

Debitul de apa furnizat de surse, pe de o parte si consumul de apa din cladiri pe de
alta parte, sunt variabile in timp astfel ca apare necesitatea prevederii unor rezervoare de
inmagazinare a apei care sa asigure:
- compensarea variatiilor orare ale debitului;
- o rezerva intangibila de apa necesara combaterii incendiilor;
- continoare ( pe un interval de timp nelimitat) a alimentarii cu apa in caz de avarie a
conductei de aductiune.

Rezervele de apa se clasifica dupa urmatoarele criterii:
- dupa rolul pe care il indeplinesc in functie de alimentare cu apa; de compensarea
debitului; de incendiu si de rezerva pe timp de avarie
- dupa amplasamentul fata de teren: ingropate, semingropate si aeriene la nivelul solului
sau ridicate (castele de apa);
- dupa forma in plan: circulare, dreptunghiulare, poligonale;
- dupa materialele din care se executa: beton armat, metalice, mase plastice

Rezervele pot fi simple, cu un singur compartiment sau cuplate (solutie mai
indicata deoarece asigura continuitatea functionarii sistemului)


1. rezervor cilindric
2. camera de vane
3. conducta de alimentare cu apa
4. distribuitor
5. robinete cu plutitor
6. racord pentru distributie consum menajer
7. idem incendiu
8. conducta golire
9. orificiu preaplin
10. palnie sifonata
11. conducta evacuare canalizare
12. scena de acces

16

Indiferent de tipul rezervorului de inmagazinare este prevazut cu racorduri pentru
alimentarea cu apa, de distributie a apei din rezervor, de preaplin si de golire, iar
rezervoarele ingropate sunt prevazute cu conducte de aerisire.

4.2 Calculul capacitatii rezervoarelor de inmagazinare

Pentru stabilirea capacitatii rezervoarelor este necesar sa se stabileasca rezerva de
apa pentru fiecare functie pe care o indeplineste rezervorul.
Capacitatea pentru compensare se determina analitic si grafic. Pentru calculul
analitic se stabileste bilantul intre cantitatea de apa cumulata furnizata de sursa si
cantitatea de apa cumulata consumata in acelasi interval de timp.Valoarea absoluta a
diferentei maxime dintre cele doua cantitati care reprezinta capacitatea de compensare.
Grafic se traseaza intr-o diagrama cele doua curbe cumulate pe durata unei zile de
consum maxim si diferenta maxima dintre ordonate reprezinta capacitatea de
compensare.
t(h)
Capacitatea pentru rezerva de incendiu se calculeaza tinand seama de debitul
pentru hidrantii interiori si exteriori si pentru instalatiile speciale de stins incendiul
(sprinklere, drencere, pulveizatoare), de numarul de incendii simultane, de debitul de
consum curent in timpul incendiului, de durata teoretica maxima a unui incendiu cu
relatia:

Vi=1/1000[
n
j=1
60Gij ti+
n
j=1
3600 Gej te+ 60 Gs ts]+Gzimax *te/24

Unde: n= numarul de incendii simultane
Gij= debit hidrant interior, Gej= debit hidrant exterior
Gs= debit inst. speciale
ti= durata de functionare a hidrantului interior (min 5 )
te= durata de functionare a hidrantului exterior (min 5h)
ts= durata de functionare a instalatiilor de sprinklere (in min)
(Datele se iau din STAS1478-90,Is-94,P118-2000)

Pentru rezervoarele de acumulare a apei din ansamblurile de cladiri cand sursa de
alimentare cu apa are permanent debitul necesar se poate renunta la prevederea rezervei
2
1
V
17

intangibile pentru incendiu. Cu toate acestea rezervorul tampon al instalatiilor interioare
va trebui sa contina o rezerva de apa pentru incendiu necesara functionarii hidrantilor
interiori timp de 10min.
Daca debitul de alimentare este mai mic sau cel mult egal cu debitul de incendiu
luat in calcul pentru perioada finala a incendiului, atunci rezerva intangibila se calculeaza
cu relatia:
Vri=Vi+ Vcons max Va
Unde :
Vcons max= volumul necesar asigurarii consumului maxim pe durata incendiului
Va = volumul minim de apa cu care rezervoarele sunt alimentate in timpul
incendiului
V
a
= 3,6 T G
a
min
unde T = durata teoretica a incendiului (h)
Ga min = debit minim de alimentare pe timp de incendiu (in l/s)

Capacitatea pentru inmagazinarea rezervei suplimentare de apa necesara
acoperirii consumului in caz de avarie a conductei de aductiune se determina din
observatii si consideratii practice in functie de: lungimea conductei, dificultatile traseului,
timpul in care se poate remedia defectiunea etc.
Capacitatea totala a rezervoarelor de inmagazinare subterane se determina prin
suma capacitatilor de compensare de incendiu (capacitatea proceselor tehnologice daca
este cazul) si de siguranta in caz de avarie.

5. TRANSPORTUL APEI
Constructiile si instalatiile pentru transportul apei au rolul de a asigura conducerea
apei de la sursa pana la cei mai indepartati consumatori din centru populat sau industrial
si cuprind: aductiunea sau apeductul, retelele de distributie si statiile de pompare.
- Aductiunea de apa sau apeductul
Are rolul de a transporta apa de la capat la rezervele de inmagazinare si constituie
o parte a sistemului de alimentare cu apa.
Din punct de vedere constructiv apeductele pot fi canale (apeducte deschise) si
conducte (apeducte inchise) sau combinatii intre acestea.
Canalele se utilizeaza ca apeducte, in cazuri bine justificate tehnic si economic, de
regula pentru transportul apei industriale sau al apei brute intre captare si statiile de
tratare.
Canalele pot fi deschise sau inchise, iar apa este transportata gravitational cu nivel
liber.
In sectiune transversala apeductele pot avea forma: trapezoidala, dreptunghiulara,
triunghiulara, semicirculara sau compusa.
18


Prin apeductele inchise de tip conducta apa este transportata de regula sub
presiune cu sau fara pompe.
De-a lungul apeductelor pentru controlul functionarii, in timpul exploatarii, se
executa camine pentru vane de linie, pentru ventile de dezaerisire pentru ruperea
presiunii, de descarcare etc
De asemenea, se executa o serie de lucrari anexe la traversarea raurilor, a cailor de
comunicatii etc.

6. RETELE EXTERIOARE DE DISTRIBUTIE
Prin reteaua exterioara de distributie a apei intr-un centru populat sau o industrie
se intelege totalitatea conductelor, armaturilor de inchidere, masurare, siguranta si control
si a constructiilor accesorii care asigura distributia apei de la rezervoarele de
inmagazinare sau statiile de pompare pana la bransamentele consumatorilor.
Reteaua exterioara de distributie trebuie sa asigure consumatorilor debitul maxim
orar la sarcina hidrodinamica necesara (denumita practic presiune de serviciu) exprimata
in m H2O. Presiunea maxima admisa in retelele exterioare este de 60 m H2O stabilita din
conditia de rezistenta a instalatiilor interioare (conducte, armaturi) din cladiri.
La proiectarea retelelor se tine seama de o serie de factori si anume: de
sistematizarea localitatilor ce urmeaza a fi alimentate cu apa, de amplasamentul
consumatorilor, de relieful terenului, de configuratia strazilor, de caile de acces public si
de pozitia unor obstacole naturale (rauri, parcuri, pomi etc) sau artificiale (alte retele
amplasate in zona, cai de comunicatii etc).
Alegerea judiciara a schemei (alcatuirii) retelei este rezultatul factorilor de mai
sus si al unor calcule tehnico-economice comparative intre suma cheltuielilor totale
anuale de investitie si exploatare ale retelei considerand intregul ansamblu de constructii
si instalatii aferente sa fie minima.
Retelele exterioare de distributie se compun din urmatoarele categorii de conducte:
- conducte principale sau artere ce transporta apa de la rezervorul de
inmagazinare sau de la statia de pompare in sectoarele de consum
19

- conducte de serviciu (sau conducte publice) ce transporta apa de la conductele
principale pana la bransamente
Dupa forma in plan se disting:
- retele ramificate prin care apa circula intr-o singura directie
- retele inelare alcatuite din bucle sau ochiuri inchise cu puncte de ramificatie
numite noduri la care apa poate ajunge din cel putin doua directii. Retelele
inelare prezinta siguranta in exploatare atat pentru consumul menajer si
tehnologic cat mai ales pentru combaterea incendiilor.



Dupa calitatea apei transportate se disting:
- retele pentru apa potabila
- retele pentru apa industriala
- retele pentru alimentarea hidrantilor de incendiu
In cazul centrelor populate se prevede in general o singura retea pentru consum
menajer, industrial si pentru incendiu
Dupa valoarea presiunii necesare a apei pentru combaterea incendiilor se deosebesc 2
tipuri :
- de joasa presiune (minim 7 mH2O in cazul hidrantilor exteriori astfel ca presiunea
necesara la ajutajul tevii de refulare sa fie asigurata cu motopompe);
- de inalta presiune (50-70 mH2O) cu statii proprii de pompare.

Retelele de joasa presiune se foloesesc in intreprinderi industriale cu pericol
redus de incendiu iar cele de inalta presiune in intreprinderi si combinate industriale cu
pericol mare de incendiu ca: industria lemnului, petroliera, chimica .
Principalele materiale utilizate pentru executia retelelor de distributie a apei sunt :
tuburi din beton armat precomprimat, azbociment, fonta de presiune(fonta cenusie),
PVC-KG, PEHD, tevi din otel zincat sau negru bitumate la interior si izolate anticoroziv
la exterior; armaturi de inchidere din fonta sau otel.




20

7. INSTALATII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU AER

Sunt constituite din ansamblul conductelor armaturilor, accesoriilor si
echipamentelor destinate sa asigure transportul si distributia apei de la punctul de racord
(bransament) la conducta publica pana la ultimul consumator din cladire.
Ele se clasifica dupa mai multe criterii si anume:
- dupa parametrii apei din conducta publica in punctul de racord:
racordate direct sau functionand sub presiunea apei din conducta publica
HnecHdisp
racordate indirect (prin statii de ridicare a presiunii pentru pompare sau hidrofor,
rezervoare de inaltime) cand Hnec>Hdisp
- Dupa scopul intrebuintarii apei
pentru consum menajer;
pentru consum tehnologic;
pentru combaterea incendiilor.
- Dupa numarul de retele de distributie tinand seama si de natura consumului:
cu o singura retea pentru toate pentru toate categoriile de consum;
cu retele separate pentru fiecare categorie de consum;
cu retele comune pentru anumite categorii de consum.
- Dupa forma retelei in plan:
ramificate;
interne;
mixte.
- Dupa pozitia conductei principale de montaj:
cu distributia inferioara: conductelw montate la partea inferioara la subsol
(cladiri de locuit si sociale);
cu distributia superioara (cladiri tehnologice).
- Dupa regimul de presiune:
cu o zona de presiune;

Conducta de bransament se amplaseaza in centrul de greutate al consumatorilor
pentru a obtine o solutie economica si se executa perpendicular pe frontul cladirii pentru
a avea o lungime cat mai scurta si strapungerea fundatiei sa se faca mai usor.
Bransamentul se executa din urmatoarele materiale:
- pentru diametre mici 20-30 mm,tevi de plumb de presiune, OL-Zn, PEHD, PVC-
G;
- pentru dimensiuni mai mari 50-100 mm, OL-Zn, fonta de presiune, PEHD, PVC-
G.
Pe conducta de bransament se prevede o vana de concesie montata in camin de
unde se poate intrerupe alimentarea cu apa este prop. I.G. Comunala (Regia de apa) si
instalatia de masurare si inregistrare a consumului de apa din cladire (camin de
apometru).




21

Calculul hidraulic al conductelor de alimentare cu apa

La calcul se pun doua probleme :
- de dimensiune cand se cunosc normele de consum, debitele de calcul si
configuratia retelei de conducte si se cere sa se determine diametrele tuturor
tronsoanelor ce alcatuiesc reteaua si determinarea pierderilor de sarcina (liniare si
locale) astfel sa fie indeplinita conditia Hdisp=Hnec=max(Hg+Hu+hr);
- problema de verificare in ore se dau toate datele de la dimensionare inclusiv
diametrele si se cere sa se determine pierderile de sarcina verificand daca
presiunea disponibila se consuma integrul adica daca se indeplineste conditia
Hdisp=Hefect=max(Hg+ Hu+hr)
Daca din calculul de verificare Hdisp<Hefect inseamna ca alimentarea cu apa
trebuie sa se faca prin intermediul unei instalatii de ridicare a presiunii.
Calculul de dimensiune presupune cunoasterea normelor de consum si debitele de
calcul.
Debitul de calcul pentru consum menajer se determina cu relatia:

q
c
=b(acE + 0,004E) la cladiri de locuit
q
c
=abc E la alte categorii de cladiri in care a, b, c, E au semnificatia:

E- coeficient adimensional ce tine seama de regimul de termoficare al apei in retea;

b- coeficient adimensional ce tine seama de temperatura apei;

c- coeficient ce tine seama de destinatie;

E= E
1
+ E
2
; E
1
=e
b
6n
b
; E
2
= l
r
n
r


Penru consumul tehnologic:

q
c
=
n
i=1
k
j
n
j
q
sp j


k
j
= coeficient de simultaneitate stabilit in functie de procesul tehnologic pentru
echipamentele tip j.

n
j
=numarul punctelor de consum de aclesi tip j.

q
spj
= debitul specific al echipamentelor tip j.

Diametrul d al conductelor de distributie a apei se calculeaza folosind ecuatia de
continuitate:

q
c
= d
2
/4 v de unde d=radical 4q
c
/v

Se observa ca exista doua necunoscute: diametru d si viteza v si o singura ecuatie.
Pentru a rezolva problema de dimensionare se introduce in plus conditia economica si
22

anume: se determina valorile vitezelor optime (economia) pentru care suma cheltuielilor
totale anuale de investitie si exploatare a intregii instalatii este minima.
Calculul de optimizare se poate efectua analitic stabilind functia de cost si
cercetandu-i conditiile necesare si suficiente de minim o rezolvare se face prin metode de
programare.
F (v) = C
I
(v) + E (v)
Pentru calculul grafic se traseaza intr-o diagrama, curbele de variatie ale
cheltuielilor de investitie si exploatare.



Valorile optime ale vitezelor se limiteaza superior din conditia combaterii
zgomotelor, vibratiilor si atenuarii loviturilor de berbec care apar in conducte la viteze
mari si cand miscarea apei etse nepermanenta.
Valorile v
optim
sunt date in STAS 1478-90.

Vitezele maxime admise sunt:
- la cladiri sociale si blocuri v
max
= 1,5 m/s
- la alte categorii 2 m/s si 3m/s la retele extensionare
Presiunea necesara se determina cu relatia:
H
nec
= H
g
+ H
4
+ h
v

h
r
= h
ri
+ h
rl
= /d v
2
/2g l + v
2
/2g





F(v)
E (v)
C
i
(v)
V
optim

F (v)
V(m/s)
23

8. INSTALATII DE POMPARE A APEI


Daca presiunea disponibila a apei in punct de racord al instalatiilor interioare la
retelele exteioare este permanent sau perioade indelungate insuficienta pentru alimentarea
manuala a punctelor de consum atunci intre punctul de bransament si instalatia interioara
se monteaza o instalatie de ridicare a presiunii apei care poate fi: statie de pompare, statie
de hidroliza sau rezervor de inaltime.

Instalatia de pompare are rolul de a transporta un anumit debit de apa de la o
cota energetica mai mica la o cota energetica mai mare. Diferenta intre cotele energetice
maxima si minima se numeste sarcina hidrodinamica sau inaltime de pompare.

Instalatia de pompare se adopta in cazul in care sarcina hidrodinamica (presiunea
de serviciu in punctul de racord este permanent sau perioade indelungate insuficienta in
consumul de apa din instalatia interioara este uniform in timp.

Daca in anumite perioade presiunea in conducta publica este suficienta,
alimentarea cu apa se face prin conducta de ocolire pe care se monteaza o clapeta de
retinere pentru ca apa sa nu se intoarca prin pompa.

De regula pompa nu aspira apa direct in conducta publica ci dintr-un rezervor
tampon, numit uneori si rezervor de acumulare, rezervor ce poate fi deschis sau inchis.

Rezervorul tampon are un dublu rol:
-
pe de-o parte masa de apa acumulata in el asigura atenuarea undelor de presiune
(lovitura de berbec) ce iau nastere la pornirea sau oprirea pompei;

-
pe de alta parte se asigura o rezerva de apa ce contribuie la reducerea capacitatii
rezervoarelor de acumulare a surselor in rezervorul tampon inchis se mentine
practic presiunea apei prin conducte de serviciu astfel pompa va trebui sa asigure
numai diferenta dintre presiunea necesara in instalatia anterioara H
nec
si sarcina
disponibila in punctual de racord H
disp
.

H
p
= H
nec
- H
disp.
In rezervorul tampon deschis apa trece de la o presiune de serviciu (H
disp
) la
presiunea atmosferica (H
atm
=0, in scara monometrica) astfel incat inaltimea de pompare
necesara este mai mare H
p
= H
nec
.
In plus in acest caz apar dezavantaje de ordin igienic (pericol de patrundere in
rezerva si conducte a diferitilor microbe, bacterii si alte impuritatii).



24




H
p
= H
nec
= mag( H
g
+H
u
+h
r
).
G
p
= G
c
=f(E). E=E
1
+ E
2
E
1
= H

n
ni
; E
2
= l
r
n
r

Alegerea pompei se determina cunoscand H
p
si G
p
si se determina pe baza
stabilirii punctului de functionare care se afla la intersectia dintre caracteristica pompei si
caracteristica retelei de pompare.



Pompele utilizate pot fi de productie romaneasca.L. C. C., Dunarea, Brates sau
straine GRUNFOS, WILO, DANESH, SALSON, DAB, etc.





25

9. INSTALATII DE CANALIZARE

Rolul instalatiei de canalizare este de a colecta si transporta apele uzate provenite
din consumul menajer tehnologic sau apele meteorice, si de a le evacua in retelele
exterioare de canalizari, prin intermediul caminelor de racord amplasate in exteriorul
cladirilor.
Totalitatea apelor colectate si evacuate prin reteaua de canalizare sunt denumite
ape de canalizare sau ape reziduale.
Dupa gradul de impurificare si provenienta lor, apele de canalizare pot fi:
a) ape uzate menajere, rezultate din utilizarea apei potabile la obiectele sanitare
amplasate in cladirile civile, social-culturale, industriale, agrozootehnice;
b) ape uzate industriale, provenite din utilizarea apei in procese tehnologice si care
pot fi:
- ape conventional curate cum sunt cele rezultate de la racirea agregatelor de la
conditionarea aerului etc.
- ape cu un anumit continut de impuritati de provenienta minerala, organica, de
substante chimice agresive etc.
c) ape meteorice provenite din precipitatii atmosferice.
In functie de gradul de poluare al apelor de canalizare, pentru a se asigura
protectia mediului ambiant precum si in scopul recuperarii anumitor substante: utile
(uleiuri, grasimi, minereuri, nisipuri), in instalatiile de canalizare se prevad aparate si
utilaje pentru epurarea apelor uzate, grupate in statii de epurare.

9.1 Conditii pentru evacuarea apelor de canalizare

Pentru a se asigura o functionare sigura si o exploatare corespunzatoare a
instalatiei de canalizare, apele de canalizare trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- sa nu contina substante chimice, agresive peste concentratiile care ar putea ataca
materialele din care este executata instalatia;
- sa nu contina substante petroliere (pacura, benzina, uleiuri, gazolina etc.) peste limitele
admisibile, deoarece, pe de o parte se pot produce amestecuri detonante (care pot provoca
explozii) si pe de alta parte sunt ingreunate procesele de autoepurare, ceea ce duce la
poluarea mediului ambiant.
- sa nu contina substante toxice (otravitoare) si nici germeni de boli (patogene)
contagioase ;
- sa nu contina substante radioactive ;
- apele uzate industriale trebuie sa aiba PH- ul intre 4-11, iar in retele exterioare intre
6,5- 9;
- sa nu aiba temperaturi mai mari de 40- 60 grade C.
Apele uzate menajere si meteorice, de regula, indeplinesc conditiile de mai sus,
in schimb, in numeroase cazuri, apele uzate industriale trebuie supuse proceselor de
epurare, dupa care, sunt fie evacuate in exterior fie utilizate partial sau total in procesele
tehnologice respective.



26


9.2 Retele exterioare de canalizare din ansambluri de cladiri

Sisteme de canalizare exterioara
Apele reziduale colectate si evacuate din cladiri cu ajutorul instalatiilor interioare
de canalizare sunt preluate din caminele de racord de sistemul de canalizare exterioara.
Prin sistem de canalizare exterioara se intelege un ansamblu de conducte,
constructii, utilaje si dispozitive care dupa un anumit procedeu, in mod organizat,
colecteaza, transporta, epureaza si evacueaza apele reziduale dintr-un centru populat sau
industrial numit bazin de canalizare, intr-un emisar (rau, lac sau mare).
Procedeul de canalizare reprezinta modul in care apele uzate, de origini diferite,
sunt evacuate prin una sau mai multe retele de canalizare si poate fi :
- unitar, cand se colecteaza si se transporta prin aceeasi retea toate apele uzate de pe
teritoriul localitatii sau obiectului ce se canalizeaza;
- separativ sau divizor, cand apele de canalizare se colecteaza si se transporta prin
cel putin doua retele distincte, de exemplu o retea pentru ape uzate menajere si
industriale si o retea pentru ape meteorice;
- mixt cand apele de canalizare se colecteaza si se transporta partial prin procedeul
unitar si restul prin procedeul separativ.

Procedeul unitar este economic, necesitand cheltuieli de investitii minime comparativ
cu celelalte procedee si prezinta avantajul ca spalarea canalelor se realizeaza in mare
masura de catre apele meteorice transportate. Dezavantajele acestui procedeu: necesita
cheltuieli mai mari pentru epurarea apelor uzate, deoarece debitele sunt mai mari; in
cazul unor ploi catastrofale canalul intra in regim de curgere sub presiune si poate
provoca inundarea subsolurilor cladirilor daca nu sunt luate masuri de prevenire
corespunzatoare.
Procedeul separativ, oricand doua retele distincte au avantajul ca permit etapizarea
executiei canalelor, construindu-se in primul rand canalul pentru ape uzate menajere si
industriale. In functie de panta terenului (strazilor) canalele pentru apele meteorice se pot
construi la suprafata (canale deschise) sau la adancimi mici mai ales in cazul terenurilor
cu nivelul apelor freatice aproape de suprafata solului. Procedeul separativ prezinta
dezavantajul unui cost de investitie mai ridicat decat in cazul procedeului unitar. Canalele
pentru apele meteorice executate ingropat la adancime mica (sub 2 m), neavand un debit
permanent, din cauza inghetului nu pot evacua si zapada.
Alegerea unuia dintre cele trei procedee se bazeaza pe rezultatele unor calcule
tehnico-economice si pe analiza situatiei locale: panta terenului; posibilitatea evacuarii
apelor meteorice la suprafata terenului, sistematizarea localitatii si altele.

9.3 Scheme de canalizare exterioare

Reprezentarea in plan orizontal si vertical a elementelor componente ale
sistemelor de canalizare, respectiv a obiectelor principale care reprezinta circuitul apelor
uzate, constituie schema de canalizare. Din schema de canalizare rezulta modul general in
care s-a rezolvat canalizarea unui centru populat sau industrial.
27

Schemele de canalizare se clasifica in functie de amplasarea canalelor fata de
emisar in : perpendiculara directa, perpendiculara indirecta, paralela sau in etaje,
ramificata, radiala.
- schema perpendiculara directa are ajantajul ca lungimile colectoarelor sunt mai
mici si se recomanda indeosebi pentru canalizarea apelor meteorice prevazandu-
se colectoare secundare cu descarcare directa in raul cel mai apropiat.
- schema perpendiculara indirecta este avantajoasa in cazul sistemului unitar, in
care sunt colectate toate apele uzate si evacuate in aval de oras, dupa ce in
prealabil au fost epurate. Pentru a nu se ajunge la sectiuni exagerate ale canalelor,
din loc in loc se amplaseaza canale deversoare care functioneaza mai ales in
timpul ploilor cu intensitate mare si durata scurta, descarcand reteaua de excesul
de apa care ar putea modifica regimul de curgere cu nivel liber.
- schema de canalizare paralela este compusa din colectoare secundare paralel cu
emisarul (raul) si un colector principal din care apa este condusa in statia de
epurare si mai departe in emisar;
Pentru localitati mici, amplasate in terenuri aproape plane se recomanda schema
ramificata, iar pentru localitati mari, avand eventual mai multi emisari, schema radiala.
Deci, la alcatuirea schemei de canalizare trebuie sa se tina seama de provenienta
si gradul de impurificare al apelor uzate, de conditia de relief, de emisar si de rezultatele
calculelor tehnico-economice.


10. RETELE EXTERIOARE DE CANALIZARE

Evacuarea apelor uzate menajere, industriale si meteorice din instalatiile
interioare la emisar se efectueaza printr-un ansamblu de conducte si constructii accesorii,
denumit retea exterioara de canalizare.
Dupa rolul si importanta lor, retelele exterioare de canalizare pot fi clasificate in:
- retele exterioare secundare (sau de serviciu) amplasate de regula in interiorul
ansamblurilor de cladiri sau platformelor industriale si agricole;
- retele exterioare principale (sau retele publice) in care sunt preluate apele uzate
din retelele secundare si transportate la statia de epurare si mai departe la emisar.


10.1 Retele exterioare secundare de canalizare

Retelele secundare de canalizare din ansamblul de cladiri se executa in general in
sistem unitar. La retelele secundare, racordarea instalatiilor interne de canalizare a apelor
menajere, industriale si meteorice care sunt concepute in sistem separativ, se face prin
conducte distincte in camine exterioare de racord.
Caminele de racord ca si cele de vizitare, se executa din zidarie de caramida,
tuburi de beton sau beton prefabricate, cu sectiunea standardizata si inaltimi ce variaza in
functie de cote de montare a tuburilor de canalizare.
Pentru accesul personalului de intretinere pe timpul exploatarii, caminul este
prevazut cu o gura de acces inchisa cu un capac metalic incastrat in beton, iar in interior
sunt prevazute o serie de trepte metalice fixate in peretele lateral.
28

La reteaua exterioara secundara se racordeaza si gurile de scurgere ale apelor
meteorice care sunt amplasate in rigole. Gurile de scurgere sunt prevazute cu depozit
pentru colectarea depunerilor prin sedimentare si sifon, care are rolul de a impiedica
iesirea gazelor urat mirositoare din conductele de canalizare in atmosfera. Apele
canalizate de rigola intra in gura de scurgere prin capacul metalic prevazut cu orificii si
dupa sedimentarea impuritatilor grosiere, ies prin sifon si tubul de racord in conducta
exterioara de canalizare.
In interiorul unei platforme industriale si pe caile mai putin circulate, apele
meteorice sunt canalizate prin rigole acoperite cu placi perforate din beton.
Canalele si conductele ce alcatuiesc retelele exterioare de canalizare trebuie sa
indeplineasca o serie de conditii de calitate impuse de caracteristicile apelor uzate, de
structura si configuratia terenului in care se monteaza etc.
Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca sunt:
- sa reziste la sarcinile mecanice sau de alta natura la care sunt supuse;
- sa fie impermeabile, adica sa nu permita infiltratii si extrafiltratii;
- sa fie rezistente la agresivitatea apelor uzate transportate;
- sa aibe o rugozitate cat mai redusa.
Pentru retelele exterioare de canalizare secundare (din ansamblurile de cladiri) se
utilizeaza de regula tuburi de canalizare de sectiune circulara din urmatoarele materiale:
beton simplu sau armat, materiale ceramice, gresie antiacida, materiale plastice si mai rar
din fonta sau otel din cauza dimensiunilor mai reduse ale acestora.
Conductele exterioare secundare de canalizare au traseu paralel cu conturul
cladirilor si se amplaseasa pe cat posibil in spatii verzi. Pentru a evita intersectiile cu
celelalte retele (apa, gaze) se recomanda amplasarea retelelor de canalizare paralel cu una
din laturile cladirii, iar celelalte retele paralel cu latura opusa.
Adancimea de montare a retelelor exterioare de canalizare depinde de urmatorii
factori:
- cota de inghet a pamantului (0,8 1,2 m);
- cota de iesire a conductelor de canalizare din interiorul cladirilor;
- pantele normale de montare ale conductelor care asigura curgerea apelor uzate cu
nivel liber, adancimea de montare creste odata cu lungimea traseului de
canalizare;
- anumite obstacole care trebuiesc ocolite prin coborarea nivelului canalizarii
(canale termice, santuri de evacuare etc.)
Adancimea de montare a tuburilor de canalizare pana la punctul cel mai indepartat
al canalizarii determina cota de montare prin intreaga retea pana la canalul colector
principal.


10.2 Retele exterioare principale de canalizare

Colectoarele principale de canalizare, care preiau apele uzate din retelele
secundare si le transporta pana la statia de epurare si mai departe la emisar, se amplaseaza
in lungul strazilor din centrul populat sau industrial. In general se realizeaza canale
inchise din beton simplu sau armat prefabricate sau turnate pe loc, cu sectiuni de diferite
forme: ovoide, clopot, semieliptic etc.
29

Reteaua exterioara principala de canalizare cuprinde o serie de constructii
accesorii ce au rolul de a asigura evacuarea fara dificultati a apelor uzate, in conditiile
unor debite variabile, realizandu-se regimul de curgere cu nivel liber. Astfel, pentru
preluarea debitelor mari de apa ce apar in cazul unor ploi abundente pe anumite retele de
canalizare exterioare se pot prevedea bazine de retentie care permit inmagazinarea
temporara a apelor uzate.
De asemenea, in anumite puncte ale retelei de canalizare se executa camine de
canalizare, care asigura accesul in retea, trecerea apelor uzate dintr-un tronson in altul,
efectuarea unor operatii de exploatare si intretinere. Caminele montate pe retelele de
canalizare exterioare, pot fi de vizitare a retelei de rupere de panta, de spalare etc.

10.3 Profilul longitudinal al retelelor de canalizare

Profilul longitudinal reprezinta o sectiune verticala efectuata prin axa conductei
exterioare de canalizare, intre doua puncte bine definite (de regula doua camine de
canalizare).
Pentru trasarea profilului longitudinal al retelei de canalizare sunt necesare
urmatoarele date:
- configuratia (traseele) si lungimile conductelor retelei, precum si amplasarea
tuturor caminelor de canalizare, conform planului de situatie al ansamblului
respectiv;
- cotele terenului natural (existente inainte de inceperea lucrarilor) si ale terenului
amenajat;
- diametrele si pantele de montaj ale conductelor exterioare de canalizare (stabilite
prin calculul hidraulic al retelei);
- cotele de iesire din cladire si diametrele conductelor interioare de canalizare;
- traseele si cotele celorlalte retele exterioare (de alimentare cu apa, gaze naturale,
canale termice, cabluri electrice), cu care se intersecteaza traseele retelei de
canalizare, precum si cotele punctelor obligate pentru traseul retelei de canale
(subtraversari, denivelari etc.)
Profilul longitudinal se reprezinta grafic intr-un sistem de axe rectangulare de
coordonate, avand pe abscisa distantele dintre punctele redate la scara 1:500 sau 1:1000
(de regula la scara planului de situatie) si pe ordonata cotele punctelor, redate la scara
1:50.
Sub axa absciselor se inscriu intr-un tabel datele necesare intocmirii profilului
longitudinal.
Profilul longitudinal al retelei exterioare de canalizare este necesar proiectantului
pentru stabilirea cotelor tuburilor de canalizare, a volumului de sapatura si a
documentatiei economice a proiectului (antemasuratoare, deviz etc.), iar executantului
pentru realizarea instalatiei exterioare de canalizare.

10.4 Instalatii de pompare a apelor de canalizare

Apele uzate din reteaua de canalizare sunt evacuate la emisar, ori de cate ori este
posibil, prin curgere libera (gravitational). Uneori insa distanta dintre zona canalizata si
30

emisar sau configuratia terenului, fac necesara evacuarea apelor uzate din retea prin
pompare.
Statiile de pompare se clasifica dupa urmatoarele criterii:
- dupa tipul agregatelor de pompare : cu pompe cu ax orizontal sau vertical;
- dupa modul de amplasare a bazinului de colectare a apelor uzate: cu bazinul de
receptie sub sala pompelor, adiacent (lipit) de sala pompelor si independent de
constructia statiei de pompare;
- dupa tipul constructiei: subterana , semiingropata sau supraterana.
Elementele principale ale unei statii de pompare sunt urmatoarele:
- camera de receptie in care sunt colectate apele uzate ce urmeaza a fi pompate
catre emisar;
- camera pompelor in care sunt instalate agregatele de pompare si instalatiile
aferente;
- conductele de aspiratie, de refulare si armaturile de reglare si control a
functionarii.
Statia de pompare cu bazinul amplasat in exterior ( fig 2.87) este utilizata pentru
debite de pompare mai mari de 15.000 m
3
/ zi.
Apa uzata este colectata din reteaua de canalizare in bazinul de receptie, de unde
este aspirate de pompa prin intermediul sorbului montat la capatul conductei de aspiratie
si refulata in conducata de transport la emisar. Se utilizeaza pompe centrifugale cu ax
orizontal. Acest tip de rotatie are avantajul exploatarii fara dificultati a partii mecanice a
pompelor, dar are dezavantajul ca in camera de pompare se acumuleaza gazele de canal.
Statia de pompare cu bazinul de receptie adiacent (lipit) de statie (fig 2.88 a) se
utilizeaza pentru debite de 10.000 15.000 m
3
/zi. Pompele utilizate pot fi cu ax orizontal
sau vertical. Din bazinul de receptie apa este aspirate de pompe si refulata spre emisar.
In cazul utilizarii pompelor cu ax vertical, manevrarea vanelor se face din camera
electromotoarelor. Amplasarea pompelor in camere uscate are avantajul unei usoare
intretineri si a unei mari sigurante in exploatare.
Statia de pompare cu bazinul de receptie amplasat sub sala electromotoarelor
(fig 2.89) este alcatuita din bazinul de receptie situat sub placa de beton pe care se afla
montat electromotorul, care actioneaza axa pompei. Apa aspirata din bazin de catre
pompe este refulata in conducta de transport.
Amplasarea bazinului de receptie sub sala electromotoarele cu pompele cufundate
(imersate) in lichid are avantajul economiei de investitii si a inlaturarii posibilitatilor de
infiltrare a apei uzate din bazin.
Controlul si intretinerea pompelor se face mai greu; de aceea statiile de pompare
cu pompe cu ax vertical se echipeaza cu mai multe agregate de rezerva.
Pentru pomparea apelor uzate menajere, industriale si in general a apelor incarcate
cu diferite suspensii neabrazive sau putin abrazive, atat solide cat si fibroase cu t 30C
se recomanda folosirea pompelor submersibile tip EPEG sau pompele submersibile
pentru epuismente tip EPET.
Statiile de pompare a apelor uzate mai cuprind instalatiile hidraulice, armaturile,
aparatajul de comanda, instalatiile de ridicat echipamentele de pompare si instalatiile
electrice de forta si iluminat.


31



10.5 Calculul instalatiilor de pompare a apelor de canalizare

Pompele se aleg in functie de natura si caracteristicile apelor de canalizare, de
debitul necesar, Qnec [m/h] si de inaltimea de pompare necesara Hpnec [mH2O], care se
determina cu relatia :
Hpnec=Hg + hr
unde Hg-este inaltimea geodezica de pompare;
hr-este suma pierderilor totale de sarcina (liniare si locale) pe conducte de pompare.
In cazul monatarii pompelor deasupra nivelului maxim al apei din bazinul de
receptie, se recomanda determinarea inaltimii geodezice maxime admisibile de aspiratie
cu relatia:
Hgmax=Pat-Pv - hra - NPSH [m H2O]
g
in care: Pat=presiune atmosferica in functie de altitudine in N/m;
Pv=presiunea de vaporizare a apei in N/m;
=densitatea apei in kg/m;
g =acceleratia gravitationala in m/s;
hra=suma pierderilor totale de sarcina pe conducta de aspiratie a pompei in m
H2O;
NPSH=inaltimea neta absoluta la aspiratie a pompei, functie de debit in m H2O;
Se verifica conditia:
Hg Hgmax [m H2O]
in care Hga in m H2O, este inaltimea geodezica efectiva de aspiratie a pompei.




Puterea pompei
P in kw masurata la arborele pompei se calculeaza cu relatia P= g Q Hp in care g Q
Hp
p
au semnificatiile de mai sus iar p= randamentul pompei.
Puterea motorului electric de antrenare a pompei Pm [ kw] se determina cu
relatia:
Pm=_P_ unde m = randamentul motorului electric.
m
32

11. INSTALATII DE EPURARE A APELOR UZATE

Epurarea apelor uzate consta intr-o succesiune de procese, fizice, chimice,
biologice etc., concepute intr-un flux tehnologic (schema tehnologica de epurare) in
functie de natura si concentratiile substantelor nocive care trebuiesc diluate sau eliminate
din apa si a presiunilor, temperaturile si debitele de ape uzate supuse epurarii.
Fiecarui proces din schema tehnologica de epurare ii corespunde un aparat sau o
instalatie care sa-l realizeze efectiv statia de epurare fiind ansamblul acestor aparate si
instalatii.
Epurarea apelor uzate are ca principal scop indepartarea din apele uzate a
substantelor in suspensii coloidale si in solutie, a substantelor bazice, microorganismelor
etc.,in scopul protectiei mediului ambiant (apa, aer, sol).
Procesele de epurare utilizate depind de carcateristicile apelor uzate. Din acest
punct de vedere apele uzate se clasifica in:
- ape uzate menajere, provenite din instalatiile interioare ale cladirilor de locuit, publice
etc.
- ape uzate industriale evacuate de intreprinderile industriale, unitatile agrotehnice,
constructii, transporturi etc.
- ape uzate orasenesti care sunt un amestec de ape uzate menajere si meteorice cu ape
industriale colectate din interiorul unui oras.
Apele uzate menajere contin substante minerale si organice provenite din
rezidurile animale, resturi de mancare, nisip, gunoaie etc. Apele uzate industriale contin
diverse substante toxice, lesii, uleiuri provenite din procesele de fabricatie sau racire la
care au fost folosite.
Substantele chimice existente in apele uzate (creazolii, fenolii) altereaza
proprietatile naturale ale apei din rauri, facandu-le impropii pentru alimentarea cu apa a
zonelor populate, distrugandu-le flora si fauna.
Deversarea impuritatilor si rezidurilor de natura minerala sau organica in emisari
modifica regimul lor hidraulic, echilibrul ecologic si pune in pericol sanatatea oamenilor.
Pentru atenuarea efectului poluant al apelor uzate acestea se epureaza inainte de
evacuarea in emisar.

11.1 Autoepurarea cursurilor de apa (al emisarilor)

Apele uzate deversate intr-un rau ( emisar ) sunt supuse unui ansamblu de procese
fizico-chimice naturale, numit autoepurare. Prin acest process o parte din substantele
organice sau minerale continute sunt eliminate, emisorul recapatandu-si mai mult sau mai
putin caracteristicile initiale.
Factorii fizici care contribuie la autoepurarea emisarilor sunt:
- Sedimentarea impuritatilor din apele uzate in straturi care se oxideaza apoi treptat;
- Actiunea razelor solare si in special incalzirea apei, care are ca urmare cresterea
cantitatii de oxigen dizolvat din apa, deci activarea proceselor de oxidare;
- Diluarea concentratiei substantelor poluante, datorita raportului subunitar dintre
debitul apelor uzate si debitul emisorului.
33

Factorii chimici constau din hidroliza si oxidarea substantelor din apele
emisarului, rezultand o serie de produse chimice cum ar fi bioxidul de carbon care la
randul lor actioneaza pentru descompunerea substantelor organice.
Factorii biologici au o importanta hotaratoare in autoepurarea apelor. Protozoarele
folosesc bacteriile drept hrana, plantele acvatice absorb bioxidul de carbon si furnizeaza
oxigen, iar animalele acvatice (bureti, scoici, viermi) au capacitatea de a filtra apa si
namolul.

11.2 Procedee si scheme de epurare

Epurarea apelor uzate menajere se poate realiza prin unul din urmatoarele
procedee; mecanica, mecano-chimica, mecano-biologica naturala si mecano-bilogica
artificiala.
Schema unei statii de epurare reprezinta succesiunea in plan a obiectelor
principale din statia de epurare cu aratarea pozitiilor relative dintre ele. Schema trebuie sa
puna in evidenta atat circuitul apei cat si al namolului, indicandu-se in punctele principale
cotele acestora.
Schemele de epurare se aleg in functie de: gradul de epurare necesar, spatiul
disponibil pentru constructia statiei de epurare, modul de tratare al namolului, felul
utilajului ce urmeaza a fi folosit in statia de epurare, conditiile locale (geotehnice,
alimentarea cu energie electrica, transport etc.).

A. Epurarea mecanica a apelor uzate ( fig 3.1 )
Epurarea mecanica consta in retinerea substantelor insolubile aflate in apa cu
ajutorul unor constructii si instalatii si difera dupa marimea suspensiilor si a procedeelor
de epurare utilizate.
Epurarea mecanica se realizeaza in principal cu urmatoarele elemente, gratare si
site de retinere, separatoare de nisip si decantoare.
Schema tehnologica de epurare mecanica ( fig 3.2 ) cuprinde un sistem de gratare
prin care trec apele uzate sosite din reteaua oraseneasca si unde sunt retinute suspensiile
grosiere. In continuare, sunt conduse la deznisipatoare unde prin reducerea vitezei de
curgere, se produce mai intai sedimentarea particulelor mai mari de 2 mm, apoi la
separatoare de grasimi care retin uleiurile, grasimile si alte substante plutitoare. In
continuare, in decantoare sunt retinute impuritatile aflate in suspensie grosimetrica si
coloidala (cu suspensii mai mici de 2 mm) dupa care apa decantata este deversata la
emisar.
Suspensiile separate sub forma de namol din decantoarele primare, sunt trimise in
rezervoare de fermentare. Produsele gazoase principale rezultate din fermentare sunt
NH
3
, H
2
S , O
2
si CH
4
(metan) care este utilizat drept combustibil in centrale termice.
Centrala termica la randul sau furnizeza un agent termic (apa calda sau abur) pentru
accelerarea procesului de fermentare.
Namolul fermentat se trimite pe platoul de uscare, de unde apa ramasa in amestec
este drenata si canalizata la emisar.



34

B. Epurarea mecano-chimica a apelor uzate menajere
Epurarea mecano-chimica este un procedeu tehnologic de epurare prin care apele
uzate sunt tratate cu reactivi chimici (de neutralizare, diluare, coagulare etc.) si apoi sunt
epurate mecanic pentru retinerea substantelor rezultate din reactiile respective.
De regula, schema de epurare mecano-chimica (fig 3.6) cuprinde instalatiile
principale ale schemei de epurare mecanice la care se adauga o statie de dezinfectare cu
clor. Caracteristicile chimice importante pentru epurarea apelor uzate sunt:reactia active,
aciditatea si alcalinitatea apei, precum si concentratia substantelor toxice si radioactive
din apele uzate;
Reactia activ apei depinde de concentratia substantelor toxice si radioactive din
apa uzata si este caracterizata prin concentratia ionilor de hidrogen(PH). Apele uzate
menajere au o reactie slab alcalina PH=7.2-7.6.

11.3 Epurarea mecano-biologica a apelor uzate menjere

Epurarea mecano-biologica foloseste activitatea unor microorgansime care
oxideaza sau mineralizeaza substantele organice aflate in apa uzata. Aceasta reactie este
precedata de o epurare mecanica al carui scop este indepartarea unei parti din impuritati,
in vederea maririi productivitatii intregii instalatii.

Epurarea biologica artificiala (3.8), se realizeaza in filtre biologice, bazine cu
namol active etc.
Dupa aceste instalatii, apa supusa epurarii, trece prin decantoare secundare in care
are loc retinerea peliculei biologice desprinsa de pe stratul filtrant din filtrele biologice
sau a flacoanelor de namol activ din bazinele cu namol activ. Cantitatea de materii solide
in surplusuri separata prin decantare prezinta o deosebita importanta la dimensionarea
decantoarelor si a bazinelor de fermentare a namolurilor. Materialele solide organice
dizolvate constituie impurificarea organica si pe baza ei se dimensioneaza treapta de
epurare biologica din statiile de epurare.
Oxigenul dizolvat (O
2
) se gaseste in cantitati mici in apele uzate (1-2 mg/l), insa
numai cand sunt proaspete si dupa epurarea biologica. Apele de suprafata contin cantitati
mai mari sau mai mici de oxigen, in functie de gradul de poluare. Consumul biochimic de
oxigen (CBO) al apelor uzate sau al emisarului reprezinta cantitatea de oxigen consumata
pentru descompunerea biochimica in conditii aerobe a materiilor solide totale organice la
temperatura si timpul standard, 20
o
C, respectiv in 5 zile, in acest caz, valoarea respectiva
se noteaza CBO5/consumul biochimic de oxigen la 5 zile.
Consumul biochimic de oxigen exprima gradul de impurificare a apelor uzate sau
de suprafata cu valoarea acestuia este mai mare, cu atat apa este mai murdara.
Epurarea biologica naturala(fig. 3.7) se realizeaza pe campurile de irigare si
filtrare, filtre de nisip, campuri de filtrare subterane, iazuri de stabilizare, iazuri
biologice etc.





35

11.4 Epurarea apelor biologice industriale

Apele uzate industriale sunt in general mai poluante decat apele uzate menajere.
Ele contin numeroase substante care, fara o tratare corespunzatoare, pot deteriora
reteaua de canalizare, impurifica emisarul si polua mediul ambiant.
Efectele nocive cele mai importante sunt:
- substantele organice consuma oxigenul din apa si provoaca distrugerea fondului
piscicol si a unor organisme acvatice.
- substantele in suspensie se depun pe fundul emisarului, impiedicand navigatia,
tratarea apei de alimentare etc.
- suspensiile petroliere (titeiul, uleiurile) produc o pelicula compacta la suprafata apei,
care reduce procesul de absorbtie al oxigenului, deci autoepurarea de asemenea, aceste
substante dau apei un miros neplacut, colmateaza instalatiile de filtrare etc;
- acizii, alcatiile, substantele toxice reziduale si apele calde distrug flora si fauna
acvatica,degradeaza constructiile hidrotehnice de pe emisor, etc.
In aceste conditii epurarea apelor uzate industriale este obligatorie si se
reglementeaza prin norme legale si standarde.
In functie de natura si concentratiile substantelor poluante, pentru epurarea apelor
uzate industriale se aplica atat procesele si procedeele folosite pentru epurarea apelor
uzate menajere, cat si unele procese specifice cum sunt: neutralizarea, flotatia, absorbtia,
extractia, evaporarea, arderea, aerarea, spumarea, electrodializa, osmoza inversa,
inghetarea, schimbul ionic, oxidarea chimica sau electro-chimica, fermentatia aerata sau
anaeroba etc. La acestea trebuie adaugate si metoda egalizarii concentratiilor si
uniformizarii debitelor care are un rol important in cresterea economicitatii instalatiilor
de epurare.
Datorita complexitatii naturii si concentratiilor substantelor nocive, a marimii si
rotatiei debitelor, presiunilor si temperaturilor apelor uzate industriale, corespun-
zatoare industriilor din care provin, este evident ca schemele tehnologice de epurare a
acestor ape vor avea un caracter specific.

12. FANTANI SI JOCURI DE APE
In parcuri, piete, stadioane, incintele marilor intreprinderi sau proprietati
particulare etc. se prevad fantani cu jocuri de apa, care constituie elementele decorative
ale ansamblurilor respective, avand totodata si un important rol igienic, prin aceea ca
umezesc aerul, producand un placut efect racoritor.
Fantana trebuie sa aiba un aspect placut, atat vara cand functioneaza jocurile de
apa, cat si iarna,cand acestea nu functioneaza, precum si noaptea printr-un sistem de
iluminat corespunzator, in care scop trebuie realizata o colaborare intre toti acei ce
protejeaza lucrarea respectiva (arhitect, peisagist, sculptor, inginer).
In functie de arhitectura lor si compozitia jocurilor de apa, fantanile se pot
prezenta ca niste fantani, cu unele elemente decorative, cu bazine de apa cu suprafata
limitata, cu fantani ornamentale, cu o arhitectura mai putin bogata, jocurile de apa avand
rolul preponderent.
12.1 Alimentarea cu apa a fantanilor
Apa care vine la fantani trebuie sa fie curata, sa nu contina substate chimice
daunatoare sanatatii si sa fie incolora.
36

Pentru fantani poate fi utilizata apa din conducta publica sau apa de la racirea
agregatelor industriale de la o sursa proprie, introducandu-se apa direct (fig. 75) daca este
oxigenata presiunea pentru jocurile de apa sau introducand o pompa (fig. 76) pentru
ridicarea presiunii.
Daca relieful terenului permite, aceasi cantitate de apa se poate utiliza succesiv la
o serie de fantani situate la cote diferite (fig. 77), cand alimentarea cu apa se numeste in
cascada.
La fantanile cu jocuri de apa cu debite mari, in scopul evitarii unui consum mare
de apa se utilizeaza sistemul de alimentare cu reutilizarea apei (fig. 78 ), bazinul fantanii
servind ca rezervor, din care apa este preluata de pompa si trimisa din nou la duze,
asigurandu-se numai completarea apei evaporate si improspatarea apei din bazin.
Alimentarea cu apa din conducta publica fara ventilizare (recirculare ) este
indicata numai pentru jocuri de apa cu debite mici, apa fiind data dupa utilizare la canal.
Alegerea solutiei optime trebuie facuta pe baza unui calcul tehnico-economic in
care se tine seama de costul investitiei (bazin, conducte, pompe etc) si de cheltuielile de
exploatare (costul apei, costul energiei electrica, personal de intretinere etc.).

12.2 Elementele instalatiei pentru jocurile de apa

Pentru a realiza efectul dorit al jocurilor de apa, trebuie asigurata posibilitatea uni
reglaj al debitului si presiunii la diferite jeturi de apa. In acest scop, se prevede, in
imediata apropiere a fantanii sau chiar in capul ei, un camin special, in care se monteaza
unul sau mai multe distribuitoare, din care pleaca conducte separate pentru alimentarea
diferitelor jeturi (pe aceste conducte se prevad robinete prin care se face reglajul).
In cazul in care se utilizeaza pompe pentru reciclarea apei, acestea se amplaseaza
in acelasi camin cu organele de reglaj (fig. 79). Pompele absorb apa din bazinul fantanii
prin intermediul unor sorburi prevazute cu filtru din plase de sarma, de alama si o trimit
in distribuitoarele din care pleaca conductele pentru alimentare diferitelor grupuri de
jeturi.
In fantanile mari, la care jeturile de apa necesita pe siruri foarte diferite intre ele,
se pot prevedea eventual si pompe separate pentru alimentarea diferitelor grupuri de
jeturi, ceea ce usureaza exploatarea.
Reglajul fiecarui jet in parte se poate realiza cu ajutorul unor mufe de legaturi (fig.
80) intre conducte de alimentare si duze, executate din tevi de Plumb sau Cupru.
Pentru completarea pierderilor de apa produse prin evaporare si neetanseitati se
prevede o conducta de alimentare cu robinet cu plutitor montat intr-o nisa din zidaria
fantanii (fig.81), iar pentru scurgerea surplusului de apa se prevad conducte de preaplin
(fig.82), care impreuna cu conductele de golire sunt legate de canalizare.
La fantanile cu utilaj complicat, cu un numar mare de conducte si jeturi se
recomanda ca toate conductele principale sa fie montate in canale vizitabile, iar in corpul
fantanii in partea centrala se prevede o camera centrala in care sunt montate armaturile de
manevra si reglaj (fig.83).
Ramificatiile vor fi ingropate in zidaria de caramida sau beton a fantanii. Trecerile
de la un diametru la altul, precum si coturile bruste trebuiesc evitate, iar capetele temelor
trebuie prelucrate cu o deosebita atentie.
37

Constructia bazinelor trebuie sa permita golirea completa a apei in timpul iernii,
pentru evitarea inghetului, fundul acestuia trebuie sa aiba o panta de minim 5 spre
punctul de scurgere. La fel si conductele, indiferent de diametru, vor avea o panta de
minim 2%, iar cele de preaplin 3% si vor fi astfel montate incat sa permita golirea lor
completa.
Uneori se prevad si instalatii pentru iluminarea jocurilor de apa prin instalarea de
reflectoare puternice deasupra si sub nivelul apei din bazin, care face efecte de lumina
foarte frumoase, acestea putand fi combinate cu o comanda automata a jeturilor prin care
se realizeaza un profil variabil.

12.3 Duze pentru jocurile de apa

Pentru realizarea jeturilor de apa (verticale, inclinate, concentrate, imprastiate) se
utilizeaza duze de diferite marimi si forme, care monteaza la capatul conductelor de
alimentare, prin mufe de legatura maleabile confectionate din teava de plumb sau cupru.
Orificiile de iesire ale duzelor trebuiesc prelucrate cu atentie, pentru ca suprafetele
lor interioare sa fie bine slefuite, intrucat chiar mici neregularitati pot influenta si deforma
considerabil jeturile. Din acelasi motiv nu se recomanda folosirea duzelor din otel care se
acopera de rugina, ci din alama sau bronz.
Inaltimea si forma jetului depind de presiunea la varful duzei si de constructia
acesteia.
Imprastierea jetului se produce datorita formarii de vartejuri la iesirea din orificiul
duzei, precum si rezistentei opuse de catre aer.
Pentru a obtine jeturi verticale cat mai inalte trebuie ca in corpul duzei trecerea de
la diametru mare la diametru mic sa se faca lin, iar racordarea la conducta sa aiba o
lungime de 20-25 ori diametrul orificiului duzei. Daca aceasta conditie nu poate fi
satisfacuta trebuie prevazuta inaintea duzei pe portiunea dreapta, piese speciale cu goluri
mici in lung pentru linistirea vartejurilor (fig.84), ceea ce duce la marirea inaltimii jetului
cu 8-10%.
Piesa speciala se monteaza la o distanta de piesele formate (coturi), de 3-4 ori
diametrul conductei pe care se monteaza. Distanta de la piesa speciala pana la duza sa fie
de cel putin 1-2 diametrul conductei, iar lungimea piesei de 4-5 ori diametrul orificiului
duzei.
Debitul la orificiul duzei se determina cu relatia: q=S(92gH) [e/S]
in care: =coeficient de debit
S=sectiunea duzei
H =presiunea disponibila la orificiu
g=acceleratia gravitationala
Pentru a reduce consumul de apa, se utilizeaza duze inelare (fig.80) care au un
miez in forma de polaroid de rotatie, apa trecand in jurul miezului prin spatiul inelar
(coroana), delimitat de peretele cilindrului si miez. Latimea spatiului inelar trebuie sa fie
de cel putin 5 mm pentru a evita infundarea acestuia.
Consumul de apa la aceasta duza se determina cu relatia:
q=1,39(R
2
-r
2
) H[e/s]
unde R=raza cilindrului in cm
r = raza miezului la sectiunea de iesire, in cm
38

Un joc de apa interesant este cel cu jet vertical si cu lalea de apa (fig.86), la care
la duza cilindrica este adoptata o piesa conica de cupru.
Pentru realizarea jeturilor cu imprastierea apei se utilizeaza duze ghintuite (fig.
87) care au in interiorul lor canale in spirale. Pentru obtinerea unui con de imprastiere
mai mare se utilizeaza duze ghintuite cu doua jeturi intruduse unul cu altul (fig 88).
Rasfirarea cat mai deplina a apei se poate realize printr-o pulverizare directa; prin
duze cu orificii de iesire cu diametre foarte mici; in acest caz trebuie luate masuri
speciale pentru filtrarea apei, pentru a se evita infundarea duzelor.
Se mai pot utiliza sropitori rotativi (fig 89) care lucreaza pe principiul moristii
hidraulice cu jeturi verticale si orizontale si duze cu articulatii (fig 90) cu care se pot
obtine jeturi de diferite inclinari.
39




40



41




42



43