Sunteți pe pagina 1din 3

Enigma Otiliei

Relatia dintre doua personaje



Romanul calinescian a impus un cuplu de personaje: tanarul pasionat de medicina, Felix,
si enigmatica fire de artista, Otilia, cu a lor complicata poveste de iubire, cuplul devine
personajul principal al romanului.
Cele doua personaje constituie o dubla fateta complementara a noii generatii
confruntate cu declinul burgheziei de la inceputul secolului al XX-lea. Felix si Otilia sunt
naivii, dupa cum ii caracterizeaza Nicolae Balota, care chioar prin statutul moral si psilogic
orfani reusesc sa rupa legaturile cu o societate denaturala. Ei dau acestei lumi ambitia spre
schimbare si vitatitatea pierduta odata cu obsesia pentru bani.
Spre exemplu, interventiile naratorului omniscient sau confesiunile Otiliei
Marculescu dezvaluie transformarile pe care cele doua personaje le rufera din cauza faptului ca
raman fara parinti.
Pe de o parte, Otilia, obisnuita cu luxul si rasfatata pe cand mama ei traia, odata
ajunsa in tutela tatalui sau vitreg, Costache Giurgiuveanu, incepe sa invete ce inseamna rautatea
celor din jur si singuratatea. De aceea, dupa cum ii povesteste lui Felix, bucuria sa de a trai viata
fara a se gandi vreun moment ddat la planuri de viitor, este determinate de traumele copilariei
produse de zgarcenia noului tutore sau de malitiozitatea susorii lui Costache, Aglae, care o
considera mereu o amenintare pentru integritatea averii familiei. Otiliei ii este amintit mereu ca
este crescuta din mila si ca nu este demna de numele Giurgiuveanu: Degeaba il lingusesti pe
Costache sit e zbenguiesti. Costache nu te iubeste. Eu sa fiu si nu te-ai iubi daca n-ai fi copilul
meu, din sangele meu. . In aceste conditii, singura protective gasita de Otilia este Leonida
Pascalopol, un barbat instarit, prieten de-al tatalui, ce isi manifesta instinctual patern prin
cadourile pe care I le face constant. Otilia se acomodeaza atat de bine cu acest surogat de tata,
incat incepe sa-l admire si ca barbat, ba, mai mult, datorita luxului recastigat, cand ajunge
domnisoara, ea dezvolta o serie de insusiri specifice tipului cochetei.
Pe de alta parte, Felix, dupa moartea mamei si indepartarea de tata prin inscrierea sa la un
pensionat, incepe, odata ce o intalneste pe Otilia, sa defuleze( sa se descarce, sad ea curs liber
starilor efective) toate traumele copilariei cauzate de lipsa protectiei parintesti. La inceput, asa
cum indica naratorul n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea fata de dansa, simtea doar ca are
incredere in ea, ca ulterior tanarul sa ocnstientizeze ca cea pe care o numea verisoara, devine un
ideal feminine, o finalitate, un premiu mereu dorit si mereu amanat al meritului lui. Voia sa
faca ceva mare din cauza Otiliei si pentru Otilia.. Astfel incat, Felix, din perspective incipitului,
poate fi incadrat cu usurinta in tipologia ambitiosului.
O cocheta, studenta la conservator si un ambitios pasionat de medicina, nui pot dezvolta
decat o relatiei plina de ambiguitate si inconsecvente, redate nuantat de naratorul calinescian pe
tot parcursul actiunii prin mijloace de caracterizare uneori inovatoare.
Astfel, Otilia este prezentata mai intai prin tehnica moderna a comportamentismul, de
exemplu scena in care Felix intra pentru prima data in contact cu casa cui C. Giurgiuveanu,
Olitia il surprinde prin atitudinea ei paradoxala. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte
albastri, parul buclat si rochia dantelata se potrivesc cu atitudinea copilareasca a fete ice pare de
18-19 ani, inca familiaritatea aproape erotica si farmecul feminine demonstrate in relatia cu
Pascalopol, ii amintesc tanarului de stapanirea desavarsita de femeie sesizata de la prima
vedere. Naratorul il caracterizeaza pe Felix ca fiind un suflet candid, aflat la randul lui, intre
varsta copilariei si a maturitatii: uniforma neagra ii era stransa bine pe talie ca un vesmant
militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapta umflata ii dadeau un aer barbatesc si elegant. Fata ii
era insa juvenila si prelunga, aproape feminina, din pricina suvitelor mari de par care-I cadeau pe
sub sapca.. Cand Felix este invitat sa se odihneasca peste noapte in camera Otiliei, el intra in
contact cu intimitatea in dezordine a acesteia- ghemuri de panglici, amasile de matase mototolite,
rochiile, palariile, jurnale de moda frantuzesti, morosul de pudra si parfumuri, papusi din stofa,
patul scund, zpaceala specifica unei adolescente ce abia a deposit anii copilariei.
Un alt mijloc de caracterizare a fetei este tehnica oglinzilor paralele, numita relfectare
poliedrica. Otilia este vazuta diferit de catre fiecare personaj in parte: fetica cuminte a lui
Giurgiuveanu, dezmatata si stricata pentru Aglae, o fata desteapta pentru Stanica Ratiu, o fata
fara capatai si fara parinti, o destrabalata pentru Aurica, o fire de artista, dar si o enigmatica
pentru Pascalopol, chiar si Felix o vede diferit in functie de modul in care relatia lor evolueaza.
Prin metoda autocaracterizarii, Calinescu justifica teoretic aproape aceasta ambituitate a
relatiei dintre Felix si Otilia, in nenumarate randuri cei doi discuta despre feminitate,
masculinitate, cariera, familie, rolul existentei. Otilia este pregatita oricand sa renunte la partea ei
de mostenire doar pentru a calatori si a fi libera. Felix este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio
decizie, fiindca primeaza dorinta de a-si face o cariera. Otilia il iubeste pe Felix, dar dupa
moartea lui mos Costache ii lasa tanarului liberttatea de a-si implini visul si se casatoreste cu
Pascalopol, barbat matur, care ii poate oferi intelegere si protectie.
In final, imaginea primei iubiri recapata note idealizante, naruite doar de reintalnirea cu
Pascalopol, cand afla ca Otilia a divortat, Pascalopol redandu-i cu generozitate libertatea de a-si
trai tineretea. Otilia a devenit sotia unui conte exotic, cazand in platitudine. La rnadul lui, Felix,
isi realizeaza ambitiile profesionale, devenind un medic renumit si professor universitar, se
casatori intr-un chip care se cheama stralucid si intra, prin sotie, intr-un cerc de personae
influente.
Acest cuplu depaseste orice inscriere tipologica, ambiguitatea fiind caracteristica
fundamental a acestei povesti de dragoste.