Sunteți pe pagina 1din 31

Schimbari fonetice

Asimilarea este cea mai importanta schimbare fonetica neregulata deoarece ea este cel
mai bine reprezentata in limba fata de toate celelalte schimbari fonetice neregulate.
Importanta asimilarilor se poate masura si prin influenta pe care ele o pot exercita uneori
asupra limbii scrise.
Asimilarea este atat de bogat reprezentata in vorbire pentru ca la baza ei se gaseste un
fenomen dominant in limba si in vorbire, care poarta numele de coarticulatie.
Disimilarea
Este procesul care consta in transformarea unei ocurente a unui sunet (ocurenta
repetata in context in ocurenta unui alt sunet sau la limita in disparitia acelei ocurente).
curenta este un termen tehnic care inseamna prezenta sau aparitie.
Disimilare partiala
Ex! marsarier"marsalier
r... l... r...
Disimilare totala
Ex! fratre"frate
r... r... # r... $
Alte ex!
frustrat"frustat
r... r... # r... $
propriu"propiu
%lasificare!
&.Dupa natura sunetelor care participa la proces
'.Dupa directia lui
(.Dupa pozitia sunetelor unele fata de celelalte
).Dupa contact
Disimilarea silabica * haplologie
nu priveste doar un sunet, ci o intreaga silaba. Spre deosebire de disimilarile de sunete,
disimilarea silabica este o disimilare constienta. Ea este produsa din motive estetice.
+epetarea aceleasi silabe intr"un context fonetic genereaza cacofonie (cacos si
fonos#sonoritate dizarmonica).
Ex! eroico"comic"eroi"comic
simbolologie#simbologie
mineralologie"mineralogie
,at. monumentum a dat mormant
n... m... # r... m
E o disimilare mai speciala pentru ca nu exista multiple ocurente in context ale aceluiasi
sunet, ci exista ocurente ale unor sunete diferite, dar foarte apropiate unul de altul.
Sincopa si epenteza
Sincopa este schimbarea fonetica neregulata ce consta in disparitia unui sunet din
interiorul cuvantului.
Ex! u din monumentum a disparut permitand intrarea in contact a lui n si m
lat. directus a devenit in romana dirept care a dus apoi la forma actuala drept
In general ceea ce se sincopeaza sunt sunete din silabe neaccentuate, dar exista si
exceptii.
Ex! vazut"vazt
Aici au loc doua fenomene! primul este sincopa lui u si al doilea asimilarea lui s de catre
t.
Epenteza este schimbarea fonetica neregulata care consta in aparitia in interiorul unui
cuvant a unui sunet.
Ex! lat. camera a devenit in franceza mai intai camra, apoi cambra si in cele din urma
chambre
camera"camra#sincopa
camra"cambra#epenteza
-urcescu visna a dat in romana visina
.roteza si afereza
.roteza este aparitia la initiala de cuvant a unui sunet.
Ex! lat. altus a dat in romana inalt prin proteza lui /
lat. neco"necare a dat in romana a se ineca prin acelasi proces
lat. scola a dat in maghiara iscola
Afereza consta in disparitia unui sunet de la initiala de cuvant.
ex! limbi romanice! ro. instrument, fr. instroiment, It. strumenti
ro. expeditie, fr. expedition, it. spedisione
ro. istorie, fr. histoire, Sp. historia, it. storia
0etateza este un procedeu care consta in inversarea ordinii de aparitie a unor sunete
intr"un context.
x... 1... # 1... x...
Ex! sculptura"scluptura
lat. paludem (l si d), iar in romana padure (d si r)
logodna"logonda
,a intrebarea 2de ce isi schimba forma fonetica cuvintele2, lingvistica stiintifica are doua
raspunsuri!
.entru ca acea modificare este parte a unei legi fonetice, prin urmare o regularitate
fonetica3
.entru ca acea schimbare ilustreaza o schimbare fonetica neregulata si atunci ea
trebuie precizata.
Sensul cuvintelor (schimbarea semantica)
%uvintele pot avea semnificatii pe care in actualitate nu le mai au, iar aceste
semnificatii care tin de trecut se numesc arhaisme semantice.
Ex! prost" astazi termen in4urios3 cuvantul prost in romana secolelor 56I, 56II insemna
simplu (om prost#simplu)
7emernic"astazi termen in4urios3 in romana secolului al 56I"lea avea o semnificatie
neutra, aceea de pribeag.
semantica#8schimbare de sens
In lingvistica stiintifica semantica a insemnat, in primul rand, studiul schimbarilor de sens
ale cuvintelor.
Semantica este o disciplina relativ noua a lingvisticii. Se poate vorbi despre semantica
incepand cu ultimii '$ ani ai secolului al 5I5"lea.
Datoram cuvantul semantica si introducerea lui in circuitul terminologiei stiintifice
lingvistice unui savant francez, considerat intemeietorul semanticii, 0ichel 9real.
0ichel 9real a fost un lingvist care a trait si si"a publicat opera la sfarsitul secolului al
5I5"lea3 el este unul dintre marii lingvisti ai epocii.
-ermenul 2semantica2 a fost folosit de catre acesta intr"o lucrare care in traducere se
numea 2Eseuri de semantica2 &:;(. Aceasta lucrare 2Esee de Semanti<ue2 este socotita
prima lucrare de semantica istorica din campul stiintei limbii.
0ichel 9real considera ca cuvintele isi schimba sensul datorita procesului de
metaforizare la care le supun vorbitorii.
Ex! piciorul podului, gura vaii, coada malului, poala padurii, picior de plai, gura sobei,
bratul raului, etc.
Aceste metafore nu mai sunt percepute ca metafore si din aceasta cauza ele se numesc
metafore lexicalizate sau catahreze. Acest gen de metafore este foarte raspandit in
limba.
=n fenomen care ilustreaza, de asemenea, metaforizarile este fenomenul de
metaforizare nascut din tabuul lingvistic.
Ex! in loc de dracu! necuratul, cel rau, uciga"l toaca, uciga"l crucea, impielitatul, cel de
pe comoara, etc.
m1 god"m1 goodness
ro. nevestica"nevastuica3 portugheza! budinia"domnisoara3 fr. la bellette"frumusica
lat. rivalus care desemna o realitate 4uritica de drept roman s"a mostenit in franceza si a
intrat in romana ca rival care inseamna dusman, inamic. (vezi cursul)
,azar saineanu este contemporan cu 0ichel 9real. ,ucrarea lui Saineanu care prezinta
idei foarte interesante despre schimbarile de sens, a fost publicata in &::> si are ca titlu
2Incercare de semasiologie. Studiu asupra tranzitiunii istorice a sensurilor2.
,a ,azar Saineanu se gasesc ' factori cauzali ai schimbarilor de sens! primul este
metaforizarea, iar al doilea uitarea.
Ex pentru fenomenul de uitare! sugubat in romana veche insemna ucigas3 la %reanga il
intalnim cu sensul de glumet, pus pe farse.
adverbul vis"a"vis la origine inseamna fata in fata3 pentru unii vorbitori vis"a"vis
inseamna in legatura cu, apropo.
,azar Saineanu nu este important numai pentru ca a invocat un factor de schimbare de
sens pe care alte teorii de dupa nu l"au prevazut, ci si pentru ca el a fost ocupat de
directiile pe care se poate modifica sensul. Din acest punct de vedere a formulat doua
principii importante pentru teoria schimbarilor de sens! sensurile cuvintelor se modifica
prin ingustare, sau dimpotriva, prin extindere.
Ingustare#cuvantul a avut la origine un sens mai larg si prin trecerea timpului sensul s"a
ingustat (specializat).
,argire#un cuvant incepe prin a avea un sens mai ingust, iar cu trecerea timpului sensul
acestuia se extinde.
Ex ingustare! lat. neco"necare#a muri3 rom. a se ineca
Ex! largire! lat. veteranus rom. batran
Antoine 0eillet a fost socotit in timpul vietii sale, cel mai important lingvist al %omunitatii
Stiintifice 0ondiale. Antoine 0eillet este, inainte de toate, un mare indoeuropenist3
contributiile sale in stiinta limbii au ramas foarte importante.
%u privire la teoria schimbarii semantice este elaborata lucrarea 2%um isi schimba
cuvintele sensul2 (inceputul secolului 55)
Din punctul de vedere al lui 0eillet exista ( categorii de schimbari de sens, identificate
de ( factori diferiti de schimbare de sens!.
Schimbarile de sens sunt cauzate de factori extralingvistici, sociolingvistici si lingvistici.
?actorii extralingvistici (factori de schimbare a sensului care se manifesta inafara limbii)!
ex! ?r. galerien#persoana care muncea la galere in secolele 56"56I3 galerien#persoana
condamnata pe viata (termen contemporan cu 0eillet).
ocna#loc de detentie unde munceau cei condamnati pe viata3 termenul ocnas a
desemnat mai tarziu o persoana care nu mai muncea la ocna, dar care era condamnata
sa ispaseasca o pedeapsa.
?actorii sociolingvistici (studiul limbii din punctul de vedere al factorilor sociali).
%uvintele nu se infatiseaza niciodata vorbitorilor asa cum se prezinta ele in dictionar3
cuvintele prin sensul lor au o viata specifica, care poate sa varieze de la vorbitor la
vorbitor. Sensurile cuvintelor depind de factorii sociali care il definesc pe vorbitor! varsta,
sexul, profesiunea, anga4amentul ideologic.
In momentul in care un cuvant care a apartinut unui mediu social si a avut o anumita
coloratura sociala a iesit din acel mediu pentru a intra intr"un alt mediu, se produce
schimbarea semantica conditionata social.
?actorii lingvistici
Exista anumiti factori care sunt in limba si care determina schimbari de sens ale
cuvintelor.
schimbare de sens cauzata de factorii lingvistici se produce in timp, intr"un mod lent,
producand in final un efect calitativ nou (se a4unge de la un sens la altul).
De moment ce exista asemenea factori lingvistici, inseamna ca elementele limbii
interactioneaza, a4ungand sa fie in legatura si sa se influenteze reciproc, unele impotriva
celorlalte.
=n exemplu pe care insusi Antoine 0eillet il da este cel al pronumelui nepersonal
frantuzesc 2on2.
2on2 a a4uns in situatia de a avea un anumit sens, ca urmare a interactiunii lui cu alti
factori care sunt in limba franceza.
In franceza contemporana 2on2 are doua intrebuintari principale!
"el se poate referi la pronumele personal de persoana I3 e o maniera de a spune
nous#noi.
n a pass@ une excellente soir@e il.
"o alta semnificatie este de exprimare impersonala (generica)!
n dit <ue... (se spune ca...)
on corespunde reflexivului 2se2impersonal din romana
Intereseaza ultima semnificatie.
n nu a avut in franceza dintotdeauna aceasta semnificatie impersonala si nici aceasta
forma de astazi 2on2. Atat forma, cat si sensul reprezinta un proces indelungat.
In ceea ce priveste forma lui on de astazi (ca pronume), in franceza veche era homme
(ca substantiv).
Intre homme si on s"a petrecut un proces de schimbare fonetica. %orpul fonetic s"a
redus si s"a modificat.
Aomme in franceza veche nu avea semnificatia pe care o are on astazi.
Aomme a avut doua semnificatii de baza, ambele legate de ideea de om.
In primul rand homme insemna omul in mod concret, putea desemna o persoana
anume (cet homme).
In al doilea rand, homme putea sa insemne umanitatea in genere, lafel ca in romana
(lBhomme est mortel).
Afirmatia nu se refera la un anumit om, ci la o calitate care apartine speciei insesi.
Semnificatia care a putut genera semnificatia impersonala a lui on din franceza actuala,
este cea din urma3 om cu sensul de umanitate in genere.
Daca ne referim la umanitatea in genere, ne referim intr"un mod nespecific,
indeterminat, impersonal la ceva diferit de indivizi, la specia pe care acestia o reprezinta.
Aici este conditia favorizanta pentru evolutia lui homme de la semnificatia de specie, la
catre on cu semnificatie impersonala.
ptiunea de a"l alege pe homme si de a"i accentua semnificatia indeterminata se
gaseste in anumite restrictii de natura sintactica pe care le are limba franceza referitoare
la subiect.
n in franceza este chiar subiect in constructia 2on dit <ue2.
In romana 2se spune ca2, se nu este subiect, ci numai propozitia care urmeaza este
subiectiva.
In franceza 2on2 este subiect, iar ceea ce urmeaza este o propozitie completiva.
Spre deosebire de romana, italiana, limba franceza are anumite restrictii referitoare la
subiect.
+estrictia este obligativitatea de a exprima subiectul.
Aceasta restrictie a impiedicat limba franceza sa construiasca expresii impersonale
folosindu"se de pronumele reflexiv se, pentru ca se in franceza nu poate indeplini
niciodata functia de subiect.
Aomme fiind substantiv, mai tarziu devenind pronume, si"a pastrat si calitatea sintactica
foarte importanta pentru limba franceza, si anume aceea de a putea fi subiect.
.rin urmare, exista doua conditii!
una este o conditie favorizanta, cealalta este o conditie restrictiva.
%onditia favorizanta pentru homme este semnificatia generala, ceea ce a favorizat
evolutia semnificatiei generale catre semnificatia impersonala.
%onditia restrictiva este ca acel cuvant care exprima acea semnificatie sa fie un cuvant
cu functie de subiect, ceea ce homme indeplinea.
.rocesul care caracterizeaza asemenea schimbari, se numeste gramaticalizare.
.rin aceasta evolutie homme care a devenit on s"a gramaticalizat in sensul ca el si"a
castigat un loc in sistemul pronumelui in limba franceza.
=n alt exemplu legat de limba franceza este cu privire la anumite cuvinte care sunt
implicate in exprimarea negatiei.
%uvintele in cauza sunt pas, point si personne.
.as este echivalentul lui nu in romana si este adverb negativ.
.oint inseamna deloc si este adverb negativ.
.ersonne inseamna nimeni si este pronume negativ.
.roblema este ca aceste cuvinte mai au si alta semnificatie in franceza contemporana.
.as nu este numai adverb negativ, ci este si substantiv (pas).
.oint inseamna punct.
.ersonne este substantiv si inseamna persoana.
.e de o parte sunt cuvinte implicate in negatii, pe de alta substantive de sine statatoare.
Aceste cuvinte au inceput prin a fi substantive si din aceste substantive s"a extins apoi
semnificatia negativa, gramaticalizandu"se.
.rocesul prin care s"a a4uns la aceasta transformare este in interiorul limbii franceze.
In ma4oritatea limbilor exista o zona semantica (a intelesului, conceptuala) in care
granita dintre putin si nimic este foarte labila.
.utinul poate sa insemne nimic, iar nimicul poate sa insemne putin.
7imicul ($ cantitate, $ persoane, etc ) este foarte apropiat in semnificatie de putin, ceea
ce este minimal din punct de vedere cantitativ sau din punct de vedere numeric.
Elementele care indica cantitati infime sau care indica multimi cu un singur element,
poarta denumirea tehnica de minimalizatori.
Asadar, in limbile pamantului exista o zona labila intre expresia nimicului si expresia
putinului, intre ceea ce este $ cantitate sau $ numar si ceea ce este & cantitate sau un
singur element intr"o multime.
Ideea aceasta se gaseste intr"un principiu de drept roman! 2=num est, nulum est.2
Exemplu!
=nul n"a venit (element cantitativ minimal &).
7iciunul n"a venit (element numeric $).
alta situatie prezenta intr"un numar insemnat de limbi ale pamantului este situatia ca
prin folosire, negatia a4unge sa se uzeze, iar uzura negatiei prin folosire, poate sa se
manifeste in forma ei, precum si in continutul ei.
7egatia, spre deosebire de afirmatie, este enfatica.
?olosita in timp, negatia isi pierde forta ei enfatica, ceea ce este perceput de catre
colectivitatea de vorbitori drept o slabire a ideii de negatie.
Atunci cand colectivitatea de vorbitori percepe acest fenomen de uzura a enfazei
negatiei, se intampla sa se caute si sa se gaseasca cuvinte care sa redea negatiei forta
ei enfatica.
7egatia este reimprospatata.
%and negatia se improspateaza, apar cuvinte care sunt utilizate exclusiv in context de
negatie si care redau negatiei forta pe care aceasta este pe cale de a o pierde.
Si acesta este un proces care se intalneste in foarte multe limbi.
Exemplu!
Exista doua expresii atat in romana, cat si in engleza, care redau aceasta idee!
7u a miscat un deget...
Ae didnBt lift a finger...
%ele doua limbi nu au imprumutat una de la cealalta, ci ideea de 2un deget*a finger2 este
o idee de natura sa improspateze forta enfatica a negatiei.
Aceasta expresie cu sens pozitiv este lipsita de sens! a miscat un deget...
.e langa aceasta expresie, romana mai are si alte exemple care intaresc forta negatiei.
7u am gasit acolo nici urma de...
Am fost acolo si nu era nici tipenie de om...
2nici urma, nici tipenie, nici deget2 nu sunt folosite in contextele respective decat pentru
a accentua negatia. Ele sunt minimalizatori. Ele reprezinta acele cantitati infime care dau
forta negatiei si care confirma ca granita dintre $ si putin este o granita labila in limba
naturala.
.rin urmare, este de la sine inteles folosirea cu sens de negatie a cuvintelor pas, point si
personne.
%andva, in franceza veche, ne avea forta proprie de negatie, fara pas sau altceva.
.rocesul prin care s"a a4uns de la 4e ne veux la 4e ne veux pas, este procesul de uzura a
negatiei ne.
Cranita dintre putin si nimic este o granita slaba pentru ca ea este traversata in ambele
sensuri.
In cazul limbii franceze granita este traversata de la putin catre nimic.
+omana a avut dintotdeauna cuvinte care au denumit cantitatea $ sau multimea $, adica
nimic, nimeni. 7imic si nimeni au a4uns sa fie folosite cu timpul pentru lucruri
neinsemnate si pentru cantitati sau numere neinsemnate.
In expresia 2Ala e un nimeni2, se ia $ persoana si se foloseste in sensul de negli4abil,
putin. Aceasta semnificatie metaforica presupune transferul din domeniul nimicului catre
domeniul putinului, a unui termen.
A vandut casa pe nimic.
Arata ca un copil al nimanui.
In toate situatiile de acest fel, $ este transpus in domeniul putinului, cu intentie
expresiva.
In mod esential, factorii lingvistici obliga anumite cuvinte sa se gramaticalizeze.
=n exemplu este si adverbul mai care are semnificatie proprie in contextul 2mai plec2,
insa exista si un mai, tot adverb, folosit in structura comparativului 2mai frumos2.
Ideea ca negatia se uzeaza este o idee pe care a exprimat"o un lingvist danez, tto
Despersen. Este un lingvist care a trait la inceputul secolului al 55"lea. %ontributia lui
este aceea ca el este socotit un mare precursor al lingvisticii moderne (structuralismul),
impreuna cu Saussure, acesta din urma fiind mult mai cunoscut.
tto Despersen este lingvistul care a lansat ipoteza conform careia negatia se erodeaza.
Eroziunea fonetica a negatiei se manifesta prin aceea ca negatia incepe prin a fi un
cuvant intreg (cum era neo in franceza veche) si a4unge sa devina mai putin decat un
cuvant, fiind un clitic sau un afix.
Despersen a pus acest proces de uzura a negatiei in cateva faze distincte. Aceste faze
formeaza ceea ce in lingvistica poarta denumirea de ciclul lui Despersen.
.rima faza este atunci cand cuvantul care exprima negatia are forta negativa proprie.
A doua faza este faza in care el este de4a slabit atat fonetic, cat si semantic, si in acea
faza cuvantul de negatie incepe sa fie intarit de elemente exterioare care sunt asimilate
sistemului negatiei. Acesta este exemplul lui ne care a a4uns la ne pas.
In faza a treia, ceea ce a fost negatie inceteaza sa mai existe. Aceasta faza corespunde
in franceza disparitiei lui ne in vorbire.
Acestea sunt cele ( etape pe care o limba le parcurge in procesul de negatie.
+omana, insa, nu a atins stadiul (, stadiul in care negatia trebuia sa dispara cu totul.
+omana a trecut prin stadiul intai cu negatie puternica si autonoma, iar prin uzura a
a4uns la cea de"a doua faza unde si"a dezvoltat si si"a gramaticalizat elemente de
negatie! tipenie, urma, etc.
0etoda reconstructiei
7u exista in totdeauna posibilitatea de a da explicatii de tip deductiv pentru niste fapte,
deoarece nu intotdeauna sunt la dispozitie faptele necesare.
De exemplu, daca trebuie facuta o preconizare a vremii pentru 2maine2, faptele sunt
disponibile decat abia maine. .reconizarea trebuie facuta in acest moment si atunci se
produc niste ipoteze numite prognoze, in temeiul unor evenimente meteorologice
trecute, care au dat anumite rezultate. Daca evenimentele respective se repeta pentru
ziua in curs, inseamna ca maine pot avea loc aceleasi efecte.
-ot astfel in cazul biologiei evolutioniste. Exista o informatie despre perioada reptilelor,
exista o alta informatie despre perioada pasarilor, si exista o ipoteza ca intre aceste
doua faze pentru care nu exista date, ar fi trebuit sa existe o faza intermediara. Aceasta
este doar o presupunere.
Asa se nasc explicatiile de tip inductiv probabilistic.
In limba se face apel la metoda reconstructiei atunci cand lipsesc date pentru o anumita
faza de limba. Daca aceste fapte care sunt lipsa sunt incadrate de date anterioare si de
date ulterioare suficiente, atunci este cu putinta reconstructia perioadei lipsa.
?ormele care sunt reconstruite poarta denumirea de forme reconstruite.
?ormele reconstruite se opun, se disting, de formele atestate.
?ormele atestate sunt formele pe care le gasim in texte.
De exemplu, pentru apa avem ca etimon a<ua din latina. A<ua este o forma atestata
pentru ca ea exista in textele vechi latinesti. Se face legatura intre apa si a<ua, de unde
reiese ca a<ua este etimon atestat al formei apa.
Exista insa cazuri in care nu se poate gasi cuvantul de origine pentru un anumit cuvant,
dar daca exista suficiente date, aceasta forma de la origine poate fi reconstruita. ?iind
reconstruita, inseamna ca acea forma nu se gaseste si este prin urmare o forma
neatestata.
=n cuvant reconstruit este notat cu E.
Acest E este folosit in lingvistica si intr"o alta impre4urare care nu are legatura cu
reconstructia, si anume pentru constructiile nongramaticale.
In cazul unei propozitii incorecte se adauga acest simbol, metoda introdusa de
lingvistica generativa.
E plasat in stanga unui cuvant inseamna ca acel cuvant este reconstruit.
De exemplu, cuvantul romanesc lFcustF.
,FcustF este un cuvant vechi. In ce priveste cautarea etimonului, in latina se gaseste
cuvantul locusta. Aparent etimonul ar fi locusta.
In realitate, lFcustF romanesc nu se poate explica prin forma locusta din latina, deoarece
acesta ar fi singurul exemplu in care o latinesc devine F romanesc. .e baza acestei
explicatii, nu se poate stabili o legatura directa intre locusta si lFcustF, prin urmare
locusta nu poate fi etimon.
.roblema se pune asupra a ceea ce a dat in romaneste F din latina. +aspunsul se
gaseste in a"ul latinesc din locusta.
Aceasta explicatie este sigura, intrucat exista si alte exemple in care a latinesc
neaccentuat da F in romana.
Asta inseamna ca acest cuvant romanesc trebuie sa fi venit tot din latina, dar dintr"o
forma latineasca pe care nu am descoperit"o pentru ca in texte nu apare si care este cu
a (lacusta).
In felul acesta s"a explicat prin reconstructie etimonul lui lFcustF din romana.
.roblema ar fi ramas rezolvata astfel, daca nu ar fi existat anumite cercetari pe care le"
au facut clasicistii asupra operei lui .laut.
.laut este un autor de comedie in care persona4ele construite sunt persona4e din lumea
de 4os. Aceste persona4e folosesc in vorbire o latina populara, colocviala, vulgara, care
intereseaza foarte mult in studiile asupra unor etimonuri latinesti.
%and a fost pus sub forma unui lexicon vocabularul persona4elor lui .laut, a fost
descoperit cuvantul lacusta. Astfel, se dovedeste ca a existat un etimon in latina
populara (lacusta).
Exista si cuvinte ale caror etimonuri nu pot fi reconstruite.
=n exemplu este cuvantul copil. Acestui cuvant nu i s"a gasit niciun etimon. Acest cuvant
nu poate fi legat in mod convingator de niciuna dintre limbile din care ar fi putut proveni.
El a fost legat fie de limba greaca, fie de limba vorbita de triburile barbare, fie de limba
dacilor. .entru ca nu exista niciun fel de date, nu poate fi vorba de reconstructie, prin
urmare cuvantul are origine necunoscuta.
Etimologia reconstruita se reconstruieste doar in conditiile in care exista suficient
material pentru a propune o forma.
+econstructia presupune rigoare permanenta..
Exista un domeniu in lingvistica in care reconstructia este prioritara. Acest domeniu
poarta denumirea de Indoeuropenistica.
Aceasta ramura a stiintei limbii se ocupa cu studiul unei limbi matrice.
limba matrice este o limba din care descind alte limbi.
astfel de limba matrice este presupusa a fi indoeuropeana.
Indoeuropeana este o limba matrice pentru ma4oritatea limbilor din Europa si o buna
parte din limbile din India. De pilda sanscrita care face parte din aceasta mare familie
indoeuropeana. Sanscrita descinde din aceasta matrice.
Indoeuropenistica este constienta ca nu va avea niciodata sanse de a gasi documente
de limba indoeuropeana.
Indoeuropenistica este plasata intr"un orizont de timp care va fi existat, din care nu s"au
pastrat niciun fel de documente.
Indoeuropeana a fost vorbita cu cel putin zece mii de ani inaintea erei noastre, iar cele
mai vechi documente care s"au pastrat sunt cu cel mult sase mii de ani inaintea erei
noastre.
Esential in domeniul indoeuropenisticii este gasirea asemanarilor care se pot stabili intre
limbile din aceasta familie. .e baza acestor asemanari se incearca construirea nu a
cuvintelor, ci a radacinilor cuvintelor.
.e baza unor asemanari, s"a reusit reconstructia radacinii numeralului zece in
indoeuropeana.
In primul rand exista suficiente date din limbi vechi ale spatiului indoeuropean referitoare
la numeralul zece.
In al doilea rand asemanarile sunt destul de mari si permit anumite ipoteze.
,imbile indoeuropene domina Europa. .utine limbi sunt in afara acestei familii!
maghiara, finlandeza, lapona, estona (familia limbilor fino"ugrice), la care se adauga
basca (o limba vorbita in Spania), turca (familia limbilor turcice), nu sunt limbi
indoeuropene. ,imbile caucaziene sunt, deasemenea, in afara limbilor indoeuropene.
-oate celelalte limbi din Europa apartin familiei indoeuropene, la care se adauga limba
vorbita in Iran (?arsi descendenta a persanei), Armeana si limbile din centrul Asiei care
sunt toate indoeuropene.
In gotica taihun"taichun
In irlandeza era deic
In latina dechem
In greaca era deca
In sanscrita era dasa
+econstructia se face pe baza fiecarui sunet din fiecare cuvant, dandu"se o ipoteza
referitoare la sunetul care a existat in indoeuropeana.
In toate aceste variante sunetul este d, mai putin in gotica unde sunetul initial este t.
?aptul ca exista in mai multe limbi acelasi sunet si numai in cateva sunetul este diferit,
inseamna ca sunetul care apare la mai multe limbi este sunetul de origine.
In cazul de fata, ipoteza ca primul sunet al numeralului indoeuropean a fost d si nu t,
este intarita de faptul ca in limbile germanice d si t sunt in alternanta la inceputul
cuvantului. In scriere nu se face distinctia, ci numai in vorbire.
%oncluzia este ca de la d s"a putut a4unge la t si nu invers.
.rimul sunet in indoeuropeana este d.
ai (cel mai deschis), F (o rostire putin mai inchisa ), e (o rostire mai inchisa) ei (o rostire
foarte inchisa)
Al doilea sunet in indoeuropeana este e, fiind cel mai aproape de ai si cel mai aproape
de ei.
A in gotica, c in irlandeza, latina si greaca si G din sanscrita. % poate sa evoluieze catre
h si catre G.
%elum a dat in subdialectul moldovean Ger, ghelum a dat 4er.
Exista prin urmare posibilitatea unei transformarii a unei ocluzive intr"o fricativa.
Exista posibilitatea transformarii lui lui c in h si pe g in h sonor, aceasta posibilitate fiind
vizibila in olandeza, unde g nu se pronunta g, ci h sonor.
Al treilea sunet din indoeuropeana este c.
Al patrulea sunet este o vocala, nu ar fi putut fi un alt sunet.
Din aceasta cauza, cei care au reconstruit radacina numeralului din indoeuropeana au
emis o ipoteza conform careia contextul fonetic la finala de cuvant trebuie sa fi fost de
asa natura, incat el sa fi favorizat aparitia unei vocale.
In cazul acesta contextul este m sonor, care a favorizat aparitia unei vocale.
.rin urmare cuvantul ar fi decm.
0etoda reconstructiei nu poate sa fie folosita in orice conditii. In indoeuropenistica ea
este folosita acolo unde sunt date suficient de multe si semnificative pentru a formula o
presupunere referitor la un fapt de istorie neatestat.
Aceasta metoda se aplica mai ales pentru nivelul fonetic al limbii, pentru nivelul
morfologic si se aplica cu mai multa dificultate pentru nivelul sintactic si semantic.
+econstructiile in domeniul indoeuropenisticii sunt foarte interesante pentru istoria
generala a societatii pentru ca ele pot arata etape din istoria societatii omenesti, etape
care se pot corela cu alte date care sunt in afara limbii.
+econstructiile in domeniul indoeuropenisticii sunt de multe ori interesante pentru
mentalitati si pentru institutiile omului arhaic.
Exista studii foarte bine cunoscute in domeniu si devenite de4a studii de referinta, iar un
asemenea studiu este cel al marelui lingvist indoeuropenist francez, Emile 9enveniste.
In mod special 9envenist este remarcabil prin faptul ca de orce problema de care se va
fi ocupat, a produs lucrari de referinta in domeniul respectiv.
9enveniste s"a ocupat de indoeuropenistica si a produs o carte monumentala, numita
26ocabularul institutiilor indoeuropene2.
.rin institutie se intelege orice activitate organizata intr"o societate.
-ot ceea ce reglementeaza activitatea omeneasca este o institutie.
+eproducerea se produce si in afara casatoriei, dar se produce mai ales in interiorul si
prin institutia care se numeste casatorie.
0ergand pe urma unor radacini indoeuropene ale cuvintelor din limbile Europei vechi,
9envenist a reusit sa reconstruiasca niste radacini indoeuropene pentru notiuni precum!
avere, bunastare, etc.
Aceste notiuni care de fapt definesc institutii ale omului vechi sunt cuplate cu alte notiuni
care erau foarte concrete.
De exemplu, radacina pecu din indoeuropeana care a dat in latina pecunia cu
semnificatie legata de avere, de multime de vite. .ecu este si avere si multime de vite,
ceea ce arata ca notiunea de avere era asociata in limba indoeuropeana cu posesia
vitelor.
Aceasta informatie da o indicatie despre activitatea de domesticire a animalelor
salbatice3 omul indoeuropean era preocupat de aceasta activitate si pentru el aceasta
era sursa principala a bunastarii. Acesta era modul de a exista al omului indoeuropean.
Cenul acesta de investigatie este privilegiat de reconstructiile indoeuropene.
+econstructiile pentru indoeuropeana nu au numai un sens intrinsec lingvistic, ci au si
un sens antropologic si social.
Din aceste cauze metoda reconstructiei este foarte importanta si isi pastreaza si astazi
actualitatea.
%lasificarea limbilor
In general clasificarile sunt practicate de catre stiinte. De cele mai multe ori, omul de
stiinta isi organizeaza cercetarea domeniului sau de studiu, clasificand ceea ce gaseste
in interiorul domeniului respectiv..
Ideea de clasificare este importanta inainte de orice.
Ideea de clasificare este strans legata de toate domeniile stiintei.
%lasificarile limbilor pot fi facute din doua puncte de vedere principale!
&.Din punct de vedere genealogic3
'.Din punct de vedere tipologic.
Aceste doua puncte de vedere au nascut doua clasificari independente ale limbilor.
%lasificarea din punct de vedere genealogic inseamna clasificarea limbilor tinand seama
de raporturile lor de inrudire.
Aceasta clasificare grupeaza limbile in unitati de clasificare care poarta denumirea de
familii.
,imbile sunt grupate in functie de familiile carora ele le apartin.
familie este reprezentata de un ansamblu de limbi care au acelasi stramos.
De exemplu, limbile slave care formeaza o familie, descind dintr"un stramos comun si
anume o limba slava veche, care a putut sa genereze cele doua grupuri mari de limbi
slave!
,imbile slave nordice! rusa, ceha, poloneza, slovaca, ucraineana, etc.
,imbile slave sudice! sarba, croata, slovena, bulgara, etc.
In cazul familiei limbilor romanice stramosul este limba latina.
.entru familia limbilor germanice exista o protogermana (o germana originara) care a
putut sa dea nastere germanei, englezei, danezei, norvegienei, suedezei, etc.
Studiile asupra familiilor de limbi nu dau toate acelasi rezultat, deoarece familiile de limbi
nu sunt toate lafel de bine cunoscute si nici numaratoarea limbilor nu da acelasi rezultat.
De pilda, sunt unele enciclopedii ale limbilor care prezinta H$$$ de limbi vorbite, iar
altele prezinta >$$$.
De multe ori apar dubii in privinta a ceea ce este o limba.
=n exemplu este aromana care este considerata a fi un dialect al limbii romane din
punct de vedere istoric. Exista, insa, cercetatori care sustin ca aromana poate fi dialect,
dar conditiile de existenta ale aromanei au fost de asa natura, incat ea s"a putut dezvolta
ca o limba de sine"statatoare.
.rin urmare, daca aromana este considerata o limba, inventarul limbilor primeste un
element in plus. Daca aromana este considerata un dialect, rezulta ca inventarul limbilor
este cu un element in minus.
-ot astfel si chinezii considera ca exista o singura limba chineza, insa tot ei recunosc
faptul ca exista mai multe dialecte ale limbii chineze si anume! dialectul cantonez,
dialectul Shanghai, dialectul mandarin (limba literara). .e de alta parte, unii cercetatori
considera ca limba %hina este un conglomerat de limbi asemanatoare intre ele, care
formeaza o familie.
Al doilea factor care face sa existe deosebiri in clasificarile genealogice ale diferitilor
savanti este ca nu exista o cunoastere precisa a raporturilor genealogice dintre limbi
pentru toate situatiile de pe glob.
Se vorbeste despre o familie de limbi care poarta denumirea de familia Deo"caucaziana.
Desi .eninsula Iberica este la apus si caucazul este la rasarit, prin urmare este foarte
putin probabil ca aceste limbi sa formeze o familie (istoria nu exclude), totusi ceea ce a
facut sa se grupeze aceste limbi intr"o singura familie, a fost, de fapt, necunoasterea
istoriei fiecareia dintre limbile care formeaza aceasta familie.
Indoeuropenistul %icerone .oghirc a propus o clasificare genealogica a limbilor in &)
familii de limbi, familia centrala in aceasta clasificare este indoeuropeana.
?amilia indoeuropeana este aceea care uneste intr"o singura familie alte familii de limbi.
Din indoeuropeana fac parte familiile! romanica, slava, germanica, limbile indiene
(sanscrita).
?amilii matrice sunt familia limbilor turcice (limba turca si limbile din Asia centrala!
uspeca, tatara, azera, etc, familia limbilor chineze.
Europa cuprinde ( familii de limbi!
"cea mai mare si cea mai importanta familie este indoeuropeana3
"a doua familie este familia fino"ugrica constituita din maghiara, finlandeza, eschimosa si
estona3
"a treia familie care este mai mica este familia ibero"caucaziana (basca si limbile din
%aucaz).
Aceasta este configuratia genealogico"lingvistica a Europei.
Daca este considerata si -urcia ca parte din Europa, atunci exista si o a patra familie de
limbi si anume familia limbilor turcice.
%lasificarea tipologica
%ele doua criterii de clasificare, tipologica si genealogica, sunt independente unul de
celalalt. Asta inseamna ca nu e obligatoriu ca un grup de limbi clasificat din punct de
vedere tipologic, sa fie un grup de limbi care sa apartina aceleasi familii.
7u in mod necesar un grup de limbi clasificat ca apartinand aceleeasi unitati tipologice
apartine cu necesitate aceleeasi unitati genealogice (unei familii).
%lasificarea tipologica a limbilor inseamna clasificarea din punctul de vedere al
structurii lor.
Structura poate sa fie variabila3 limbile pot avea si structura fonetica, pot avea si
structura morfologica, pot avea si structura semantica, pot avea si structura sintactica si
atunci mai mult intereseaza structura morfologica si aceasta din doua motive!
In primul rand pentru ca structura morfologica a fost structura care, istoric, a fost studiata
in lingvistica stiintifica.
In al doilea rand, clasificarea limbilor din punctul de vedere al structurii morfologice este
o clasificare foarte cuprinzatoare, o clasificare care permite o privire de ansamblu
asupra limbilor lumii.
Exista clasificari ale limbilor din punctul de vedere al structurii fonetice.
%atre anii I$ a aparut o cercetare a limbilor din punctul de vedere al sintaxei, sub
aspectul ordinii cuvintelor in propozitie. Astfel au rezultat cateva tipuri de limbi, tinand
seama de functiile de subiect, predicat si obiect. S"a demonstrat ca exista limbi care au
ordinea subiect, verb, obiect, exista limbi care pot avea ordinea verb, subiect, obiect,
etc.
%u referire la tipologia sintactica trebuie luate doar anumite aspecte sintactice ale
limbilor, cum ar fi regimurile verbelor, exprimarea negatiei, organizarea cuvintelor in
grupuri.
Din punctul de vedere al organizarii cuvintelor in grupuri s"a constatat ca exista doua
mari tipuri de limbi!
Exista limbi in care centrul este primul element in grup (cazul limbii romane).
Exista limbi in care centrul este al doilea element in grup (cazul limbii turce care din
aceasta cauza nu are prepozitii, ci postpozitii).
Exemplu! in romana! pe strada, iar in turca! strada pe.
=n foarte important lingvist si filozof al secolului al 5I5"lea, Jilhelm von Aumboldt, a
propus o clasificare morfologica a limbilor.
Din punctul de vedere al structurii morfologice, clasificarea morfologica se prezinta
astfel!
Exista pe de o parte limbi numite limbi izolante. Aceste limbi sunt importante din punct
de vedere morfologic pentru ca intr"un anumit sens, ele sunt limbi lipsite de morfologie.
.e de alta parte exista limbile nonizolante, acestea fiind limbi care au morfologie in
sensul obisnuit al cuvantului. ,imbile nonizolante se impart la randul lor in urmatoarele
doua clase principale!
&.,imbi aglutinante.
'.,imbi flexionare.
,imbile flexionare, la randul lor, se subdivid in ( clase!
a.Analitice
b.Sintetice
c..olisintetice
,imbile izolante sunt limbi care sunt uneori considerate drept limbi fara morfologie.
Afirmatia nu trebuie inteleasa intr"un mod radical, a nu avea morfologie inseamna a nu
avea parti de vorbire.
,imba prototip pentru limbile izolante este limba chineza.
Cramaticienii chinezi au fost preocupati de clasificarea cuvintelor in limba lor.
Ideea ca exista limbi fara morfologie trebuie inteleasa in urmatorul sens! cuvintele nu isi
schimba forma (nu au flexiune). Din punctul de vedere al deosebirii intre morfemele
lexicale si morfemele gramaticale, o limba fara morfologie este o limba in care nu exista
morfeme gramaticale.
Exemplu!
Substantivul in limba romana are morfeme care ii dau numarul si odata cu acesta si
cazul, determinarea cu a4utorul articolelor.
In morfemele gramaticale ale verbului intra modul, timpul, diateza, persoana, numarul.
In chineza aceste morfeme gramaticale nu exista. %hineza este o limba in care cuvintele
se prezinta printr"o singura forma, asa cum este forma prepozitiilor sau con4unctiilor in
limba romana.
-oate cuvintele din limba chineza au acest aspect apropiat de al prepozitiilor si
con4unctiilor, pentru ca ele nu isi schimba forma.
.rin absenta morfemelor gramaticale exista posibilitatea sa se piarda foarte multa
informatie, informatie de care vorbitorii au nevoie. Acest lucru nu se intampla pentru ca
limbile chineze compenseaza aceste pierderi pe alte cai, cai pe care limbile cu
morfologie nu au nevoie sa le exploateze.
=n exemplu este situatia construirii numarului in chineza.
Exista doua mi4loace prin care se poate construi numeralul in chineza!
Exista in chineza un cuvant care are un sens foarte larg, sens de pluralitate, iar acest
cuvant este 0en.
Acest cuvant poate fi folosit in propozitii pentru a face afirmatii despre multimi, pluralitati,
etc.
Acest cuvant atasat altor cuvinte poate sa le atribuie acestora un inteles de pluralitate.
.ronumele eu in chineza este Ko.
.ronumele noi nu are forma ca in romana (trecerea de la eu la noi#supletivism).
In chineza forma de plural noi se realizeaza prin atasarea lui 0en la Ko si reiese Ko"
men.
m in chineza este 4en sau ren.
Den nu e nici la singular, nici la plural. 4en inseamna notiunea*conceptul de om. ?orma lui
de plural se realizeaza cu a4utorul lui men! Denmen#popor. Acesta nu este un plural
concret.
Exista si forme de plural care se pot cuantifica.
Intr"o limba ca romana, pentru a da expresia unei cantitati, daca e vorba despre obiecte
care se pot numara, se adauga numeralul cardinal si se adapteaza forma cuvantului la
plural3 daca e vorba insa de nume de materii, trebuie luat un element care indica masura
(o mana de orez).
In chineza numele se prezinta uniform si pentru numele de materie, si pentru numele
numarabile.
( maini de orez#san"ba"mi
ba inseamna maini, adica unitatea de masura.
( persoane#san"ge"ren
ge nu are echivalent in romana3 persoane este un substantiv numarabil, in timp ce in
chineza niciun substantiv nu este numarabil. Substantivele sunt notiuni.
ge este o unitate de masura folosita numai pentru oameni.
Ce si ba sunt clasificatori.
%hineza foloseste clasificatori pentru tot, deoarece in chineza substantivele sunt
prezentate exclusiv sub raportul lor notional.
+en este doar conceptul de persoana, nu persoana insasi.
Acestea sunt modalitatile prin care chineza suplineste absenta morfemelor gramaticale.
%hineza exploateaza absenta morfemelor gramaticale si prin alta modalitate, si anume
prin rolul foarte important pe care il au cuvintele in propozitie. -opica intr"o limba precum
chineza este foarte importanta.
Exemplu care ilustreaz relevana topicii este cel al pronumelui wo n chinez; n poziie de subiect, wo
se traduce prin eu, dar, n poziie "postverbal", wo se traduce prin (de pild) pe mine.
Deosebirea dintre pozitia preverbala si postverbala a cuvintelor este foarte importanta, pentru ca
aceasta deosebire reuseste sa codifice ceea ce in limbi precum romana, este codificat in informatia de
caz.
alta particularitate a limbii chineze, legata tot de specificul ei izolant, este faptul ca
aceasta limba foloseste pe o scara larga intonatia ca factor de diferentiere semantica a
cuvintelor.
Exista ) moduri in care pot fi intonate cuvintele.
%hineza, in general, are cuvinte monosilabice.
Alaturi de chineza mai exista si alte limbi izolante! indoneziana si vietnameza.
+aportul dintre limbile aglutinante si limbile flexionare
Domeniul limbilor cu morfologie
limba aglutinanta care exista in Europa este limba maghiara. Alte limbi aglutinante
sunt turca, 4aponeza.
Aspectul de flexiune nominala din maghiara in comparatie cu aspectul corespunzator de
flexiune nominala din romana
In acest caz, flexiunea nominala inseamna flexiunea cazuala.
Fie substantivul mahiar ember !i corespondentul lui rom"nesc brbat (/om in genere). #use n
paralel, $ormele $lexionare ale acestor dou substantive la nominativ (sinular !i plural), acuzativ (sinular
!i plural) !i dativ (sinular !i plural) arat ast$el%
Singular
7. ember barbat
Ac. embert barbat
D. emberneL barbat
.lural
7. embereL barbati
Ac. embereLet barbati
D. embereLneL barbati
?ormele substantivului romanesc la dativ singular si plural sunt nearticulate pentru ca
maghiara nu are articol.
+adacina cuvantului ember este ember.
+adacina cuvantului barbat este barbat cu o alternanta fonetica M in barbaM.
In maghiara radacina nu are alternanta.
In limbile cu morfologie aglutinanta, radacinile nu cunosc alternante fonetice. +adacinile
sunt, prin urmare, invariabile.
In schimb, in limbile cu morfologie flexionara se poate intalni fenomenul de alternanta
fonetica.
In romana exista atat radacini invariabile ca in maghiara, cat si radacini variabile.
,a substantivul barbat in forma de singular desinenta este realizata ca $ cu informatiile
7*Ac*D sg, iar in forma de plural desinenta este realizata ca i soptit cu informatiile
gramaticale 7*Ac*D pl.
Desinentele in limba romana exprima mai multe tipuri de informatie gramaticala in
acelasi timp, ceea ce se numeste omonimie morfologica sau sincretism.
In cazul substantivului ember, desinenta t cu varianta et exprima cazul acuzativ.
Desinenta eL de la embereL exprima doar informatia de numar plural, ea apare in
formele 7"Ac"D.
Desinenta neL are informatia dativ.
,imbile cu morfologie aglutinanta nu cunosc fenomenul de omonimie morfologica sau de
sincretism.
alta particularitate a limbilor cu morfologie aglutinanta este fenomenul de armonie
vocalica.
?enomenul de armonie vocalica este concret necunoscut limbilor flexionare si este
caracteristic limbilor aglutinante.
Armonia vocalica este un fenomen complex.
Daca exista o vocala dominanta in radacina, atunci realizarea fonetica a desinentei
trebuie sa concorde fonetic cu vocala dominanta din radacina. Daca vocala dominanta
din radacina este e, atunci realizarea fonetica a desinentelor trebuie sa il includa pe e.
Astfel, ember are vocala dominanta in e si restul desinentelor se realizeaza cu e.
Acelasi fenomen pentru substantivul haza#casa. 6ocala dominanta este a, iar
desinentele il vor include pe a.
,imbile flexionare nu cunosc acest fenomen.
?enomenul de aglutinare este un fenomen care se gaseste in multe dintre limbile lumii si
care nu sunt inrudite.
-urca este o limba care face parte din familia turcica.
0aghiara face parte din familia fino"ugrica.
,imbile cu morfologie flexionara se clasifica in ( grupe principale!
a.,imbile cu flexiune analitica
b.,imbile cu flexiune sintetica
c.,imbile cu flexiune polisintetica
limba cu flexiune sintetica este o limba in care flexiunea cuvintelor se exprima cu
a4utorul morfemelor (afixe, desinente).
Exemplu! flexiunea de persoana si de numar a imperfectului (dormeam...)
?lexiunea analitica este flexiunea care se optine cu a4utorul unor cuvinte cu specializare
gramaticala.
Exemplu! constructia lui past perfect (auxiliarul had)3 flexiunea a celor mai multe
ad4ective din punctul de vedere al gradelor de comparatie.
limba nu poate fi pur analitica, nici pur sintetica. ,imbile combina flexiunea analitica cu
flexiunea sintetica in diverse proportii.
Din acest punct de vedere nu se poate realiza o caracterizare globala a limbilor, insa pe
categorii gramaticale precise este posibila o astfel de caracterizare.
,imbile polisintetice se mai numesc si limbi incorporante.
Din grupa limbilor polisintetice fac parte limbile indienilor americani. Sunt diverse limbi
care astazi nu se mai vorbesc.
astfel de limba polisintetica este limba unei populatii din America de 7ord. Aceasta
limba a fost descrisa de catre un mare lingvist american de la inceputul secolului 55,
EdKard Sapir, pe vremea cand mai existau vorbitori ai acestei limbi.
%aracteristica principala a unei limbi polisintetice este ca intr"o asemenea limba,
propozitiile au dimensiunile unui cuvant.
De pilda 2inialudam2. Asta inseamna! eu am venit ca sa ii dau ei acest lucru.
%eea ce la noi inseamna cuvant, in aceste limbi polisintetice se exprima uneori cu
a4utorul unui singur sunet.
a da este d
eu este i
?iecare sunet este corespondentul unui cuvant.
alta limba polisintetica este limba vorbita de indienii din mexic inainte de cucerirea lor
de catre spanioli. %ei care au ramas in istoria civilizatiei lor pentru realizarile lor
remarcabile sunt astecii.
Asteca este o limba polisintetica. Exista exemple numeroase din asteca datorita
cercetarilor pe care le"a facut Jilhelm von Aumboldt.
Asteca face parte dintr"o categorie tipologica sintactica, care se caracterizeaza prin
faptul ca pune in propozitie verbul la sfarsit.
es ve o#eu mananc carne inseamna es o ve#eu carne mananc
Inversiunea este posibila si in romana din pricina faptului ca romana are o topica relativ
libera.
In asteca, propozitia eu mananc carne este ni"nata"pua, (m1#eu3 nata#carne3
pua#mananc)(aceasta este scrierea fonetica, nu cunosc scrierea exacta).
A doua particularitate a limbii astece, legata direct de caracterul polisintetic al acesteia,
este faptul ca substantivele au in asteca doua forme!
"o forma absoluta
"o forma incorporata
?orma absoluta este marcata gramatical cu a4utorul unui sufix tl. In propozitie forma
absoluta poate sta la dreapta verbului (poate fi pe ultimul loc).
?orma incorporata inseamna absenta sufixului tl si determina obligativitatea folosirii
formei respective la stanga verbului.
Substantivul carne din asteca are forma absoluta natatl (ni"pua"natatl) (se pronunta cl).
?orma incorporata este nata (ni"nata"pua).
?orma absoluta a unui substantiv arata ca substantivul respectiv nu are dependenta fata
de verb.
?orma incorporata este forma dependenta de verb, iar aceasta forma este mai putin
decat un substantiv3 el devine un morfem al verbului respectiv.
.ropozitia eu o mananc carnea se traduce prin ni"c"pua"natatl.
In acest caz substantivul nu este dependent de verb.
Diferenta dintre propozitia cu natatl si propozitia cu nata este ca nata s"a transformat
dintr"un substantiv intr"un morfem al verbului (este parte constitutiva a verbului, cum
este in romana morfemul de mai mult ca perfect).
Daca actiunea este la trecut, verbul primeste prefixul o. Acest morfem sta la inceput de
propozitie.
Am mancat carne# ni"nata"pua.
0orfemul o este un morfem de timp.
Am eu carne mancat. Eu si carne sunt parti constitutive ale verbului, lafel ca si am.
?unctiile sintactice in limbile incorporante devin morfeme ale verbului.
In limba franceza, 4e este parte constitutiva a verbului3 el exista in conditiile in care exista
verbul. El nu exista independent de verb.
Informatia despre timpul verbului sta pe acelasi plan cu informatia despre functiile
sintactice pe care le distribuie un verb. Informatia de timp se exprima prin afix, iar
elementele care sunt subordonate sintactic verbului devin in functie de asezarea lor fata
de verb, parti constitutive ale acestuia.
?erdinand de Saussure si lingvistica moderna
,ucrarea 2%urs de lingvistica generala2 aparuta in &;&I in Europa si lucrarea lui ,eonard
9loomfield aparuta in &;(( pe continentul American, intitulata 2,anguage#,imba4ul2.
Acestea sunt cele doua lucrari fundamentale ale lingvisticii moderne.
%ursul de lingvistica generala este o lucrare postuma care a fost publicata dupa notele
de curs ale celor mai buni studenti ai lui Saussure, unul dintre ei devenind un nume
insemnat in lingvistica europeana, %harles 9all1.
%harles 9all1 este important, printre altele, in calitatea sa de fondator al stilisticii
lingvistice.
bs. Stilistica lingvistica nu se identifica cu stilistica literara.
Aceasta lucrare cu o foarte mare putere inovatoare pentru gandirea lingvistica, cuprinde
si idei cu privire la lingvistica stiintifica a secolului 5I5, nu doar idei inovatoare.
Candirea lui Saussure este o gandire dificil de inteles.
Sunt doua idei ma4ore de la care pleaca Saussure, esentiale pentru intelegerea gandirii
a acestuia.
Aceste doua idei trebuie intelese intr"o maniera imperativa.
Sunt doua cerinte pe care ?erdinand de Saussure le formuleaza la adresa lingvisticii de
pana atunci.
Aceste idei sunt!
,ingvistica trebuie sa isi delimiteze obiectul de cercetare.
,ingvistica trebuie sa a4unga sa isi clarifice cu ce fel de entitati lucreaza.
,ingvistica trebuie sa a4unga sa isi delimiteze domeniul de cercetare pentru ca pana
acum acest obiect de cercetare a fost rau delimitat. De aici decurge o alta idee.
,ingvistica si"a delimitat gresit domeniul de cercetare, pentru ca a ales ca obiect de
cercetare limba4ul.
Asta inseamna ca limba4ul pentru Saussure insemna ceva care in istoria lingvisticii de
pana la el, nu a mai fost inteles astfel.
.entru Saussure, delimitarea corecta a domeniului de cercetare al lingvisticii se face in
momentul in care este ales ca obiect de cercetare in locul limba4ului, limba.
.entru a intelege ce este limba4ul si ce este limba si de ce limba este un obiect bun
pentru studiul lingvisticii si de ce limba4ul este un obiect rau ales, se face apel la doua
concepte filozofice! conceptele filozofice de esenta fenomen sau aparenta.
Distinctia dintre esenta si aparenta este o distinctie intalnita la Aristotel.
Aristotel spunea ca lucrurile au proprietati esentiale si proprietati nonesentiale.
.roprietatea esentiala a unui lucru este proprietatea in virtutea careia lucrul respectiv
este ceea ce este si nu altceva.
.roprietatea nonesentiala este o proprietate pe care lucrul o are, dar ar putea sa nu o
aiba si nu si"ar schimba natura.
=n exemplu! pasarea. Esential este ca zboara, are aripi, nonesential este faptul ca are
cioc, pene.
Aceste doua concepte se leaga de conceptele de limba4 si de limba.
Asadar, pentru Saussure limba4ul a fost ales in mod gresit obiect de cercetare al
lingvisticii, deoarece limba4ul este suma proprietatilor neesentiale (aparente*fenomenale)
ale lucrului pe care il cerceteaza lingvistica.
,imba, din punctul de vedere al lui Saussure este, de fapt, posesoarea acelor trasaturi
care sunt esentiale si care fac ca cercetarea sa fie bine diri4ata.
%onceptul de limba4 nu este un concept bun deoarece limba4ul este reprezentat de acele
proprietati neesentiale pe care le studiaza lingvistica. Saussure cere drept obiect de
studiu al lingvisticii, un obiect dotat cu proprietati esentiale, iar acel obiect este limba.
%u privire la limba4, Saussure afirma ca limba4ul este un fenomen multiform si eteroclit,
iar in alta parte spune ca limba4ul este un fenomen care nu se poate defini.
%eva ce nu se poate defini este ceva ce nu exista.
,imba4ul este depozitarul proprietatilor nonesentiale ale obiectului studiat.
In ce priveste limba, exista o serie de afirmatii ale lui Saussure cu privire la aceasta.
Sunt : afirmatii despre ce inseamna conceptul de limba, insa nu toate stau pe acelasi
plan, nu toate sunt importante si nu toate sunt coerente.
&.,imba este o realitate psihica.
'.,imba este o realitate concreta, nu abstracta.
(.,imba este latura sociala a limba4ului.
).,imba este o conventie sociala.
H.,imba este o institutie sociala.
I.,imba este un intreg in sine.
>.,imba este o forma, nu o substanta.
:.,imba este un sistem de semne.
-eza capitala a lui Saussure care arata de ce socotea acesta ca limba este posesoarea
trasaturilor esentiale pentru cercetarea lingvistica, este ultima teza! limba este un sistem
de semne.
Aceasta afirmatie poate fi inteleasa astfel!
,imba este un sistem, si nu altceva3 ,imba este un sistem, dar nu de orice, ci un sistem
de semne.
Ambele afirmatii sunt importante si ambele corespund unor caracteristici ma4ore din
lingvistica Saussuriana.
Semnul lingvistic la Saussure este imaginea acustica, solidara, reunita cu un concept.
In cuvantul floare exista pe de o parte imaginea acustica a sunetelor (f l o a r e) care
reprezinta semnificantul, iar aceasta imagine acustica este legata de ideea de
semnificat. Semnificatul este conceptul de floare.
Semnificantul si semnificatul, in solidaritatea lor, definesc semnul lingvistic.
-eoria semnului lingvistic la Saussure este o teorie care are o dubla adresabilitate! pe de
o parte ea tinteste un obiectiv filozofic si pe de alta parte ea tinteste un obiectiv lingvistic.
=n preambul al prezentarii semnului lingvistic este reprezentat de afirmatiile urmatoare!
Semnul lingvistic nu uneste un nume cu un lucru. Daca ar uni un nume cu un lucru, s"ar
a4unge la o teorie generala a semnului care se bazeaza pe ideea ca ideile preexista
cuvintelor.
A spune ca ideile preexista cuvintelor inseamna a sustine o anumita pozitie filozofica.
Aceasta idee filozofica isi are originea in filozofia lui .laton. A spune ca ideile preexista
cuvintelor inseamna a spune ca ideile sunt primordiale.
Ideile sunt in acelasi timp primordiale si independente de cuvinte.
Aceasta este o versiune a platonismului.
.latonismul s"a gasit intr"o controversa continua inca de la originile sale, cu o conditie
filozofica adversa, aceea ca ideile nu sunt anterioare lucrurilor, ideile sunt altceva decat
entitati independente.
Acesta este contextul filozofic in care se aseaza teoria semnului lingvistic.
.entru Saussure este inacceptabil din punct de vedere filozofic sa considere ca ideile ar
fi anterioare cuvintelor si implicit a lucrurilor.
Saussure se afla pe o pozitie antiplatoniciana.
-eoria conform careia semnul lingvistic este solidaritatea dintre o imagine acustica si un
concept, este din perspectiva controversei platonism"antiplatonism, o teorie
antiplatoniciana. Asta inseamna ca cele doua nu pot exista independent, ci numai in
legatura.
Semnificantul si semnificatul sunt ca recto si verso unei pagini.
Imaginile acustice si conceptele sunt in mintea noastra.
Ideile sunt dependente de minte.
Ideile sunt incorporate in cuvinte, nu in afara lor.
,imba este un sistem de semne3 tine de esenta limbii sa fie constituita din semne.
=nitatile minimale in limba sunt sunetele. Sunetele nu sunt semne3 silabele nu sunt
semne3 morfemele sunt semne3 combinatiile de morfeme sunt semne3 cuvintele sunt
semne3 combinatiile de cuvinte sunt sintagme si sintagmele sunt semne3 combinatiile de
sintagme sunt propozitii si propozitiile sunt semne3 combinatiile de propozitii sunt fraze si
frazele sunt semne.
Afirmatia lui Saussure este, prin urmare, indreptatita, pentru ca limba este constituita
intr"o proportie covarsitoare din semne, ceea ce inseamna ca limba este o realitate
esentiala.
In ce priveste prima afirmatie 2limba este un sistem2, ideea de sistem ocupa o pozitie
speciala, deoarece nimeni pana la Saussure nu a mai pus in centrul teoriei limbii ideea
de sistem.
Ideea de sistem inseamna ideea de organizare a unor elemente. In aceasta organizare
elementele se raporteaza unele la altele si depind unele de altele.
Saussure spune ca aceasta organizare pe care o gasim in limba este datorata unor
principii de organizare.
,imba, pentru Saussure, este un sistem caracterizat de doua principii de organizare!
&..rincipiul ordinii sintagmatice3
'..rincipiul asociatiei.
.entru a intelege esenta notiunii de sistem este necesara intelegerea celui de"al doilea
principiu. Acesta are o importanta fundamentala pentru notiunea de sistem.
Datorita principiului asociatiei, un ansamblu de elemente pot fi organizate astfel incat ele
sa se raporteze unele la celelalte.
Exemplu ansamblului vocalelor din limba romana.
In acceptia lui Saussure acest ansamblu nu este o adunatura de vocale, ci este un
sistem. Acesta este un sistem pentru ca este guvernat de principiul asociatiei.
A este suma diferentelor fata de celelalte I vocale
A din maghiara nu este acelasi cu a din romana, dat fiind faptul ca acest a este suma
diferentelor fata de celelalte &' vocale.
.rincipiul asociatiei este principiul conform caruia fiecare element isi dezvaluie
identitatea prin raportare la restul elementelor. In acest fel, identitatea fiecarui element
rezulta din sistem.
,imba este un sistem de semne inseamna ca oriunde in limba se gaseste acest principiu
de organizare al asociatiei.
Substantivul casa este suma diferentelor sale fata de celelalte forme flexionare ale lui.
%asa este tot ceea ce nu este casa, casei, casele, caselor, unei case,.
Acest proces inseamna identificarea elementelor individuale prin raportarea lor la intreg,
la ansamblu.
Saussure are o propozitie importanta care a fost de multe ori citata in aceasta privinta!
In limba totul este diferenta.
Ideea de sistem a lui Saussure se gaseste si intr"un curent psihologic de la inceputul
secolului 55 (Cestalt .siholog1#psihologia structurii). Acest curent sustinea ca noi
percepem o forma, o percepem pe un fundal, prin diferentele ei fata de restul
elementelor.
7umerele naturale sunt un sistem! > este distinct dupa I si inainte de :3 > este tot ceea
ce este diferit de ...
Ideea asociatiei este o idee raspandita in multe alte ansambluri de fenomene din lume.
Saussure a aplicat aceasta idee in domeniul limbii si a demonstrat ca limba este in mod
esential diferenta.
In ce priveste cea de"a doua informatie 2lingvistica trebuie sa isi clarifice cu ce fel de
entitati lucreaza2
Saussure a propus in cursul de lingvistica generala o clasificare a stiintelor. El a afirmat
ca exista doua tipuri principale de stiinte!
&.Sunt stiinte care sunt sensibile la distinctia evolutie"stare.
Evolutia este evolutia elementelor din domeniul pe care il studiaza stiinta respectiva.
Starea este situatia de la un moment dat a acestor elemente.
'.Sunt stiinte care nu sunt sensibile la aceasta distinctie.
.entru Saussure, primul tip de stiinte este denumit stiinte ale valorilor.
Stiintele care sunt sensibile la deosebirea dintre evolutie si stare sunt sensibile pentru ca
daca nu ar fi, entitatile lor nu mai pot sa fie identificate.
=n exemplu din domeniul finantelor. Daca intrebi pe pe un finantist ce valoare are leul,
acesta va raspunde in raport cu ce! in raport cu ce a fost ieri, astazi. Este obligat sa il
raporteze la un curs. Aceasta il il obliga sa faca deosebirea intre evolutia leului si starea
lui de la un moment dat. Daca nu ar face aceasta distinctie, nu ar putea raspunde la
intrebarea ce este leul.
,eul se raporteaza cand la evolutie, cand la stare, ceea ce inseamna ca leul este in
acelasi timp parte a unei evolutii si a unei stari.
stiinta a valorilor este o stiinta in care se face diferenta intre evolutie si stare.
Saussure spune ca lingvistica este exact acest tip de stiinta al unui gen anumit de valori.
Este o stiinta in care suntem obligati sa facem deosebirea intre evolutia entitatilor ei si
starea entitatilor la un anumit moment.
Daca nu facem aceasta distinctie, nu stim despre ce vorbim.
Argumentul lui Saussure este!
%a sa putem vorbi o limba trebuie sa cunoastem starea sistemului la un anumit moment.
Istoria unei limbi a4uta in intelegerea limbii respective, numai ca informatiile pe care le da
istoria unei limbi sunt pe coordonata evolutiei, nu pe coordonata starii pe care o are
limba la un anumit moment. %oordonata starii pe care o are limba la un anumit moment
este coordonata pe care o are sistemul la un anumit moment.
.entru a intelege ce inseamna cuvantul prost din limba actuala, nu e nevoie de
cunoasterea sensului cuvantului prost din romana veche.
%ele doua tipuri de cunoastere, desi necesare ambele pentru o lingvistica cuprinzatoare,
sunt independente. De aceea lingvistica trebuie sa fie de doua feluri!
lingvistica a starii limbii (sincronica).
lingvistica a evolutiei limbii (diacronica).
Aceasta este 4ustificarea deosebirii pe care o face Saussure.
+aportul dintre lingvistica sincronica si lingvistica diacronica este de independenta.
%ele doua sunt independente3 niciuna nu o influenteaza pe cealalta.