Sunteți pe pagina 1din 156

KATE NEVINS

R`s`rit de soare
la Vene]ia
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
LULI FILIPESCU.
ALCRIS
Capitolul 1
Cu un ghid al Vene]iei \ntr-una din mini [i cu po[eta \n
cealalt`, Rita Stewart admira cu o curiozitate respectuoas`
unul din plafoanele pictate ale Vilei Mandola.
Transformat` de curnd \n muzeu, vila era \nc` pu]in
cunoscut` turi[tilor. Rita era singura care admira personajele
mitologice [i \ngera[ii care zburau \ntr-o simfonie de culori
vesele [i calde.
Dar degeaba \[i sucea gtul, tot nu reu[ea s` vad` opera de
art` \n \ntregul ei. Privi de jur-\mprejur. Sala era mic` [i pustie.
Rita puse jos po[eta [i-[i scoase vesta pe care o a[ez` al`turi de
ea pe parchetul bine ceruit.
|[i d`du dup` urechi p`rul ro[cat [i se \ntinse pe spate \ntr-o
pozi]ie confortabil` care-i permitea s` admire plafonul f`r` s-o
doar` gtul.
Acum vedea zeii [i zei]ele \n toat` splendoarea lor.
Descoperea p`storii [i p`stori]ele, care p`reau mai atra[i unii
de ceilal]i dect grijulii fa]` de oile lor. Ni[te cupidoni roz,
a[eza]i pe nori[ori, dominau \ntreaga scen`.
Era clar c` autorul ghidului nu se \ntinsese pe jos ca s`
studieze plafonul, fiindc` altfel ar fi men]ionat o mul]ime de
detalii pe care Rita le descoperea amuzat`.
|ncerca s` ghiceasc` numele maestrului sau al [colii c`reia
\i putea fi atribuit` aceast` pictur` cnd sim]i o u[oar` ap`sare
pe una din t`lpile picioarelor. Ridic` gtul [i z`ri, lipit` de
t`lpile ei, o pereche de basche]i de o dimensiune impresio-
nant`. Ridic` [i mai mult capul [i \n]elese c` un b`rbat avusese
aceea[i idee ca [i ea.
Ce tupeu! gndi Rita.
Apoi reflect`. Necunoscutul avea acelea[i drepturi ca [i ea.
Nimic nu-l \mpiedica s` priveasc` plafonul dintr-o pozi]ie con-
fortabil`. {i unde s-ar fi putut lungi acest admirator, dac` nu
acolo?
Se a[ez` \n fund [i \ntlni privirea a doi ochi catifela]i [i un
zmbet plin de amabilitate. |n acea clip` regret` c` necunos-
cutul nu e lungit lng` ea.
Rita alung` imediat acest gnd din minte [i s`ri \n picioare.
Hello! spuse vesel b`rbatul. Mi se pare c` avem aceea[i
metod` de a studia operele necunoscute.
Nu te \ncrede \n aparen]e! replic` Rita, \n defensiv`.
Un fulger de admira]ie str`luci apoi \n ochii ei verzi.
Necunoscutul se ridicase cu suple]ea unei pisici. Era \nalt,
brunet, cu o alur` sportiv`, \mbr`cat \ntr-un tricou [i ni[te
pantaloni din catifea reiat`. Blnde]ea oarecum trist` din
privire \i \mblnzea tr`s`turile energice.
|]i st` \n obicei s` te \ntinzi pe spate cnd vizitezi
muzeele? o \ntreb` el ironic.
6 KATE NEVINS
Mi se \ntmpl` chiar s` merg \n mini, nu se l`s` ea mai prejos.
Privirile li se \ntlnir`. |n ochii lui se putea z`ri o sclipire de
veselie. {i Rita se sim]i emo]ionat`. Ce ciudat!
Imagina]ia ei \l dezbr`c` imediat pe acest prea frumos
str`in de aparen]a lui terestr`. |l asimil` cu divinit`]ile care
zburau \n picturi. Gol, probabil c` avea o piele cu reflexe de
alabastru...
Rita clipi de mai multe ori pentru a alunga fantasmele.
}i-a intrat ceva \n ochi? se \ngrijor` el. Stucul de pe
tavanele astea vechi se coje[te de multe ori, \n momentele
cele mai nea[teptate.
Vorbea o englez` f`r` accent. Faptul c` se exprima att de
spontan \n limba ei n-o mira pe Rita. |[i d`duse seama pn`
acum c` unii italieni posed` arta de a repera frumoasele
americance \n mul]imea de turi[ti care vizita Vene]ia.
F`r` a-i mai a[tepta r`spunsul, el scoase o batist` imaculat`
[i trase spre una din ferestre. Puse un deget sub b`rbia ei [i-i
porunci:
Ridic` pu]in capul [i las`-m` s` v`d ce te deranjeaz`.
Nu cred c`...
Oh! V`d ceva \n ochiul t`u drept, o \ntrerupse el. Prive[te
plafonul, te rog.
Dar Rita nu-i d`du ascultare. Bra]ele care o ]ineau o
fascinau. Mnecile scurte l`sau s` se vad` mu[chii puternici.
Pielea era bronzat` [i un p`r fin, negru o acoperea pn` la
\ncheietura minilor.
Prive[te \n sus, repet` el.
|n acela[i timp \i zmbi. Din]ii foarte albi \i luminau fa]a
bronzat`. Din el se degaja un parfum nedefinit, dulce [i
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 7
ame]itor. Se apropie [i mai mult de ea [i-i sim]i coapsele
puternice lipindu-se de trupul ei. Rita nu-[i mai putea st`pni
b`t`ile inimii.
Categoric, acest italian nu era numai frumos, viril [i ciudat.
Reu[ea performan]a s-o fac` s` uite c` ea nu venise la Vene]ia
ca turist`. |ntlnirile de afaceri, grijile unui program minu]ios
stabilit la plecare, erau expediate pe ultimul plan al pre-
ocup`rilor ei. Era ca [i cum, brusc, via]a se deschidea spre un
orizont la fel de colorat ca [i plafonul de deasupra capului ei.
Clipi cu nervozitate din pleoape [i apoi \nc` o dat`, alar-
mat`. Nu avea nimic \n ochi. Praful din ochi nu era dect un
pretext. Necunoscutul \l inventase pentru a-[i putea permite
s` ating` o femeie care i se p`ruse atr`g`toare.
Rita ridic` mna pentru a-l respinge. Dar gestul ei r`mase
neterminat. Privirea ochilor negri era att de blnd` \nct se
sim]ea tulburat`. Aparent, atrac]ia era reciproc`. {i con-
statarea asta o bucur` nespus pe Rita.
F`cu un pas \napoi [i-l \ntreb` mali]ioas`:
Spune-mi drept, chiar crezi c` stucul se coje[te?
Voiam s` m` asigur c` nu e[ti victima unuia dintre \ngerii
pe care-i admirai adineauri. Dr`gu]ii de ei, lanseaz` cteodat`
s`ge]i mortale.
Port o vest` anti-s`ge]i, glumi Rita.
Dar \[i regret` imediat vorbele. Ochii negri studiau acum
liniile delicate acoperite de m`tasea bluzei verzi.
Cupidon e viclean, [opti str`inul. Cnd descoper` c`
dou` persoane de sex opus \[i ating t`lpile, \[i spune: Hei! Ce
ocazie bun` s` economisesc o s`geat`! Pe `[tia doi \i dobor
dintr-o singur` lovitur`.
8 KATE NEVINS
Nu cred c` e att de meschin.
Nu e generos dect \n dragoste...
Vocea profund` a str`inului r`sunase \n \nc`perea f`r` nici o
mobil`. Rita crezu c` aude cuvntul dragoste repercurtndu-se
de la un perete la altul.
Clopotul unei biserici din apropiere sun` ora. Sunetul o
f`cu s`-[i vin` \n fire.
Ce se \ntmpla cu ea? Nu mai avea nici pic de bun-sim]?
Cnd ea avea o \ntlnire important` peste dou`zeci de
minute, \i ardea de glume cu un donjuan de muzeu?
Rita se \ndrept` spre centrul s`lii; \[i adun` vesta de pe jos,
geanta, [i o lu` spre ie[ire.
Chiar trebuie s` pleci? o \ntreb` b`rbatul. N-am avut timp
s` facem cuno[tin]` [i, totu[i, ne-am descoperit o mul]ime de
afinit`]i, printre care admira]ia pentru operele de art` igno-
rate de turi[ti.
Rita se ab]inu s`-i r`spund`. Cu capul sus [i cu obrajii ca
focul, p`r`si \n grab` \nc`perea.
O dat` ajuns` \n strad`, arunc` o privire spre ceas [i se
\ncrunt`.
Ce prostie c` f`cuse ocolul `sta pe la Vila Mandola!
Momentul \ntlnirii se apropia cu pa[i repezi [i ea habar n-avea
unde se afl` palatul Rusconi.
Un mic surs \i lumina chipul. Chiar \[i pierduse timpul?
Nu, \[i r`spunse singur`. Surescitarea de care fusese
cuprins` \n acele scurte momente fusese la fel de bun` pentru
ea ca o gur` de oxigen. P`stra \n urma acestei scurte \ntlniri
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 9
un sentiment de amuzament [i-[i va reaminti mult timp de
aceste zece minute de recreere, att de rare \n programul unei
femei de afaceri.
Mergea cu un pas u[or, dar se pierdu curnd \n labirintul
de str`du]e [i canale. Timp de zece minute se \nvrti inutil de
colo-colo, apoi se hot`r\ s` cear` o l`murire unui italian care
o cam sc`ld`.
O femeie \i indic` o str`du]` care se termina \ntr-o pia]` ce
domina Canal Grande.
Cnd ajunse acolo, Rita se opri uluit`. Palatele care se
reflectau \n apa verde-alb`struie formau un decor splendid.
Totu[i, ea abia le d`du aten]ie. Aten]ia se \ndrepta spre cele
patru [evalete instalate \n semicerc. |n fa]a lor, cu spatele
\ntors spre ea, un pictor trecea de la o pnz` la alta. |n mna
stng` ]inea un m`nunchi de pensule. Cu dreapta le tr`gea
una cte una ca dintr-o tolb` de s`ge]i.
Intrigat`, Rita se apropie pentru a vedea mai de aproape
opera acestui ciudat artist. Toate culorile curcubeului
str`luceau pe pnzele lui.
E vorba de o tehnic` de avangard`?
Gndise cu voce tare. A[a c` fu surprins` de rezonan]a
cuvintelor rostite. Pictorul se \ntoarse [i-i adres` un zmbet
fermec`tor.
Rita \nchise ochii cteva clipe.
Oh, nu! oft` ea. Iar el!
Deschise ochii [i \ntlni privirea lui prietenoas`.
Sunt bucuros c` m` \ntrebi, spuse pictorul. Cei care trec
pe aici se intereseaz` arareori de opera mea.
10 KATE NEVINS
Rita not` un am`nunt care-i sc`pase \n lumina mai slab`
din muzeu. Ochii lui nu erau negri ci c`prui, cu ni[te punc-
ti[oare de aur care-i f`ceau s` par` mai lumino[i.
|n ciuda faptului c` era ciufulit, p`rul era tuns cu grij`.
Tn`rul deschise larg bra]ele, \mpr`[tiind pete de culoare
pe pavajul cenu[iu.
E[ti modelul pe care l-am a[teptat toat` via]a! exclam` el.
Mo... modelul! \ng`im` Rita, uluit`.
Ar`t` cu mna spre pnzele abstracte.
Ce reprezint`?
Un r`s`rit de soare vene]ian, declar` cu mndrie pic-
torul. |n diminea]a asta am prins toate nuan]ele aurorei pe
Canal Grande. Acum a[tept ca soarele s` coboare spre orizont.
Cobor\ vocea [i ad`ug`, mngind-o cu privirea ochilor
catifela]i:
Ca s` te pictez. O s` aleg o nuan]` fluid`, u[oar` ca o
acuarel`. Penelul meu va contura cu dragoste trupul t`u...
Ea \l \ntrerupse cu o voce repezit`:
Caut Palatul Rusconi. |mi po]i indica drumul cel mai
scurt pentru a ajunge acolo?
Tn`rul rse [i o sclipire mali]ioas` trecu prin ochii lui
\ntuneca]i.
Orice trec`tor \]i poate spune. M`rturise[te mai degrab`
adev`rul: voiai s` m` revezi, nu-i a[a? O femeie frumoas`
c`reia \i plac plafoanele pictate ale Vilei Mandola [i-l dore[te
\n mod firesc drept ghid pe pictorul Frank Giordano.
Prenumele o f`cu s` uite pe moment impertinen]a
vorbelor lui.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 11
Frank? se mir` ea, ridicnd din sprncene.
Sunt n`scut dintr-o mam` american` [i un tat` italian, \i
explic` el cu un mic salut ironic. Vino, ad`ug` el apoi cu
seriozitate. O s` te conduc personal pn` la palazzo.
Puse m`nunchiul de pensule jos, \n apropiere de o palet`
multicolor`, [i o lu` de bra] pe Rita. Fiindc` o antrena de-a
lungul cheiului, ea protest`:
Mi-ar fi suficiente cteva indica]ii.
Mna lui Frank avea darul s`-i trimit` ni[te fiori pl`cu]i prin
tot corpul.
Dar el nu-i d`du drumul.
Pariez c` e[ti genul de femeie care uit` sfaturile care i se
dau. E mai bine s` te duc eu pn` acolo.
Dup` scurt timp, Frank se opri lng` o cas` mare, cenu[ie,
pu]in cam co[covit`. Fa]ada care se cufunda direct \n apele
canalului oferea un amestec de stil bizantin [i renascentist, cu
logii [i ferestre \nalte cu coloane. Ni[te stlpi vopsi]i \n alb [i
ro[u erau \nfip]i \n fa]a por]ilor.
Iat` splendidul palazzo Rusconi, spuse Frank.
Rita privi \n spatele ei. {evaletele se aflau la vreo treizeci de
metri de aici.
Puteai s` mi-l ar`]i, spuse ea pe un ton repro[.
|mi \nchipuiam c` te-ai plictisit s` tot mergi de una sin-
gur`, replic` el privind-o cu coada ochiului.
Rita nu-i r`spunse nimic. Se aplec` peste parapet, fixnd
por]ile duble ale palatului [i \ntrebndu-se cum s` ajung` la
ele.
Privirea pictorului o urm`rise pe a ei.
12 KATE NEVINS
Pe vremuri, locuitorii din palazzi intrau \n ele prin por-
talurile dinspre ap`, \i explic` el. Gondolele se ancorau de
stlpi. Noaptea vale]ii \i a[teptau cu o f`clie \n mn`. |]i
imaginezi fastul serilor cu luminile reflectate \n apa neagr` din
Canal Grande?
Rse apoi f`r` pic de veselie.
Dar timpul acesta e de mult apus. Acum contesa Rusconi
intr` \n cas` prin spate. Vrei s` m` \nso]e[ti? Contesa e una
dintre prietenele mele.
Mul]umesc, \i spuse ea sec. Cred c` m` pot descurca
singur`.
Atunci, mult noroc! rnji el.
{i se \ntoarse la pnzele lui.
Rita \nconjur` palatul [i descoperi o str`du]`. Cteva trepte
duceau la o u[`. Ridic` mna spre cioc`nelul cu care se b`tea
\n poart`, dar gestul se \ntrerupse la jum`tate.
Piesa de bronz data din secolul la XVI-lea. Ca anticar pri-
ceput, Rita Stewart [tia s` recunoasc` autenticitatea unui
obiect. {i acesta era remarcabil. Reprezenta un dragon cu
solzii \n relief. Coada se \nf`[ura \n jurul inelului prins \n
canatul por]ii. Raritatea lui se datora celor dou` capete: unul
senin, cel`lalt sinistru, aproape amenin]`tor. Rita mai v`zuse
cioc`nele \n form` de animal s`lbatic. Dar de ce dou` capete?
Privi din nou spre Canal Grande. Palatele se succedau pe
malurile sale. Lumina de o frumuse]e opalescent` le \nv`luia
punndu-le \n valoare. Reflexele apei se mi[cau unduitoare pe
fa]adele lor. Decorul p`rea la fel de magic, la fel de real ca
amestecul culorilor de pe pnzele pictorului.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 13
|[i \ndrept` din nou aten]ia spre cioc`nel. Meseria[ul care-l
f`cuse se gndise s` reprezinte prin el simbolul ora[ului s`u?
Vene]ia avea dou` fe]e? {i cum s` deosebeasc` binele de r`u?
Rita ridic` din umeri. Nu se afla aici pentru a se l`sa vr`jit`
de frumuse]ea unui ora[. Forbis, asociatul ei, o \ns`rcinase s`
negocieze interesantele piese ale colec]iei. Casa Forbis [i
Stewart era cunoscut` \n tot New York-ul pentru calitatea
mobilelor [i obiectelor de art` pe care le vindea. Dac` Rita
continua s` viseze, elegantul magazin de pe Madison Avenue
risca s`-[i piard` o parte din clientel`.
Cioc`nitul bronzului pe stejar r`sun` \n aerul cald al aces-
tei frumoase dup`-amieze de mai. A[tept` un moment apoi
mai b`tu o dat`... [i \nc` o dat`.
O privire spre ceas \i dovedi c` nu dep`[ise ora \ntlnirii.
Atunci, de ce refuzau s-o primeasc`?
Se \ntoarse nemul]umit` [i se lovi de cineva care mirosea
puternic a terebentin`.
Se d`du \napoi un pas.
Contesa nu [tie s` se poarte, spuse ea repede. A acceptat
s` m` \ntlneasc` [i am sosit la timp. A[a c` nu-mi explic de ce...
Frank o \ntrerupse:
Servitorul ei e surd. Am \ncercat s` te previn, dar m-ai
expediat la pensulele mele.
Rita ridic` din umeri [i-i explic`, exasperat`:
Dezinvoltura concet`]enilor t`i m` [ocheaz`. La New
York, cnd a[tep]i pe cineva, faci \n a[a fel \nct s` fii acolo.
Oferta mea r`mne valabil`, spuse Frank cu amabilitate.
Pot s` te introduc cu u[urin]` la contesa Rusconi.
Rita ar`t` spre [evaletele din pia]`.
14 KATE NEVINS
{i ele?
Rsul vesel al pictorului sperie porumbeii care se a[ezaser`
pe parapet.
La Vene]ia, lumina se schimb` continuu. |i pndesc sur-
sul, fiindc` ea este st`pna mea [i eu sunt sclavul ei.
De necrezut, [opti Rita cufundndu-[i privirea verde \n
ochii lui c`prui. Nu-mi zice c` te la[i dominat de ceva att de
capricios ca timpul [i culoarea.
Privi din nou apoi spre ceas. Momentul \ntlnirii sosise.
Dac` e[ti \ntr-adev`r singura persoan` capabil` s` fac` s`
se deschid` aceast` u[`, atunci \]i accept ajutorul, rosti ea cu
regret.
Tn`rul \[i aplec` pu]in capul spre ea, cu o lumini]`
amuzat` \n priviri.
Pe cine trebuie s` anun]?
M` numesc Rita Stewart [i reprezint Casa Forbis [i
Stewart. Unul dintre cele mai elegante magazine de antichit`]i
din New York.
Frank scoase un [uierat de admira]ie.
Deci e[ti bogat`.
Rita se \ncrunt`.
Asociatul meu a adus capitalul, \l corect` ea.
{i tu talentul, dup` cum presupun.
Nu [tiu dac` talentul. Dar e adev`rat c` sunt un expert
destul de cunoscut.
Vorbea f`r` vanitate, doar din grij` pentru exactitate.
Las`-m` s` ghicesc, spuse Frank. O licen]` \n istoria
artelor, nu-i a[a?
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 15
Da, dar ceea ce [tiu \i datorez \n special tat`lui meu. El
era ebenist. Locuiam \ntr-un or`[el deprimant din Vermont.
Nimeni nu avea bani, dar toat` lumea \[i iubea cu pasiune
meseria. Mai trziu m-am specializat \n Rena[terea Italian`...
Se opri, surprins`. De ce-i povestea toate astea?
Frank spuse cu o oarecare condescenden]`:
{i presupun c` tu consideri Vene]ia drept cartierul
general al paturilor cu coloane [i al tablourilor rare. Ai venit
s` cumperi ceva de la contes`?
Da. {i consider interogatoriul terminat, domnule
Giordano.
Spune-mi Frank. O femeie care [i-a sprijinit t`lpile
picioarelor de ale mele a devenit \n mod obligatoriu o
persoan`... intim`.
F`r` s` mai asculte protestele, o conduse \n fa]a unei u[i]e.
Aceasta era din fier [i se g`sea pe un alt perete al casei.
Rita se sim]ea din ce \n ce mai enervat`. Nu-[i d`dea prea
bine seama dac` teama c` \ntrzie sau prezen]a lui Frank o
f`cea s` se simt` astfel.
El b`g` mna printre bare [i \ntoarse cheia prin interior.
Intrar` \ntr-o gr`din` lipit` de palat.
Contes` Rusconi! strig` Frank. Musafira dumneavoastr` a
sosit. Alfredo n-a auzit zgomotul f`cut de cioc`nel.
O caschet` de golf de un albastru-\nchis se mi[c` printre
ni[te tulpini de floarea soarelui. O femeie supl` se ridic`
gra]ioas`, cu o foarfec` de gr`dinar \n mn`. Veni spre ei, \n
timp ce-[i scotea m`nu[ile [i le b`ga \n buzunar. Purta o bluz`
verde de chirurg, strns` \n talie cu un cordon de piele.
16 KATE NEVINS
Rita \i arunc` o privire \ntreb`toare lui Frank. Dar era evi-
dent c` el nu-i va explica ciudata \mbr`c`minte a contesei. O
privea cu admira]ie.
Rita \[i \ndrept` aten]ia spre gazda ei. |n ciuda p`rului alb
[i a ridurilor, contesa Rusconi \[i p`strase o siluet` de fat`
tn`r`. Tr`s`turile fine erau atr`g`toare. Ochii de un albastru-
deschis str`luceau plini de via]`. Dar vrsta se citea cu cruzime
pe mna p`tat`, cu venele scoase \n relief, pe care o \ntinse cu
amabilitate tinerei femei.
|mi pare r`u. Alberto e surd-bocn`. Sunte]i doamna
Stewart, nu-i a[a?
Rita Stewart. A]i acceptat s` m` primi]i...
Bine\n]eles. Ar trebui s`-l concediez pe b`trnul Alfredo
[i s`-l \nlocuiesc cu o tn`r` secretar`.
|i privea pe Rita [i pe Frank pe sub viziera albastr` [i zm-
bea, ca [i cum pronun]ase cea mai mare aiureal` din lume.
Simpl`, gra]ioas`, mali]ioas`, contesa era \ncnt`toare.
Dup` un schimb de amabilit`]i, o lu` \naintea musafirilor
ei pe o c`rare care se \nfunda \n crng. |nainta cu mici pa[i
pruden]i. Gr`dina amintea mai degrab` de o mic` jungl`
dect de un parc. Mergnd al`turi de Rita, Frank d`dea la o
parte crengile care riscau s-o ciufuleasc`. Din \ntmplare sau
cu inten]ie, mna lui atinse de mai multe ori pieptul Ritei,
prin m`tasea corsajului. De fiecare dat`, Rita abia \[i st`pnea
un fior.
|[i spuse f`r` nici o umbr` de indulgen]`:
|n]eleg de ce un pictor pe jum`tate american tr`ie[te la
Vene]ia. Fetele frumoase \l intereseaz` cel pu]in la fel de mult
ca r`s`riturile de soare pe Canal Grande.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 17
{i dac` am merge \n [ir indian? \i propuse ea pe un ton
repezit.
}i-ar trebui o armur` [i o casc`.
Contesa se descurc` foarte bine [i f`r` aceste accesorii.
Plevi]ele o cunosc [i-[i retrag spinii la trecerea ei, obiect`
Frank rznd.
Rita \i arunc` o privire rece. F`r` s` scoat` nici un cuvnt,
\l l`s` s` treac` \naintea ei.
Gndurile ei se concentrau acum asupra afacerii care o
adusese la contesa Rusconi. {i totu[i, f`r` voia ei, ochii i se
\ndreptau spre [oldurile \nguste [i umerii la]i care o precedau.
De ce o singur` atingere a acestui Casanova o f`cea s` se simt`
att de vulnerabil`? |n mod obi[nuit, nu avea \ncredere [i se
ferea de seduc`tori.
D`du la o parte cu piciorul o crengu]` care sem`na cu un
[arpe. {i \n acela[i timp, f`r` s` fi vrut, expedie ca din pra[tie
un pumn de pietri[ \n glezna lui Frank.
Acesta \ntoarse capul.
S-a \ntmplat ceva?
Dac` Stanley ar fi \naintat prin Africa la fel de \ncet ca
tine, ar fi ratat \ntlnirea cu Livingstone.
Contesa alese exact acest moment pentru a \ntoarce capul.
P`rea extrem de amuzat` de discu]ia lor. Cu bluza ei verde [i
p`rul alb ciufulit, sem`na cu una din znele bune din benzile
desenate. Rita o b`nui c` merge att de \ncet ca s`-i dea timp
lui Frank s`-i farmece musafira.
Cnd ajunser` \n sfr[it la verand`, contesa \[i puse casca
de golf pe o mas` din fier l`cuit, apoi \[i dezbr`c` bluza de
18 KATE NEVINS
spital. |n rochia de pnz` albastr` p`rea la fel de fragil` ca o
adolescent`. Se ]inea foarte dreapt` [i avea ceva seme] \n felul
ei de a-[i ridica b`rbia [i a-i privi.
Se scuz`, adresndu-i-se tinerei americance:
Probabil c` echipamentul meu vi se pare ciudat, dar e
practic pentru gr`din`rit [i m` protejeaz` de soare.
Mi se pare original, spuse politicoas` Rita.
Un zmbet pozna[ lumin` chipul cu tr`s`turi obosite.
Frank tu[i.
V` las s` sta]i amndou` de vorb`.
Privirea lui \ntrzie asupra Ritei. Contesa Rusconi \i pro-
puse s` r`mn` la ceai. Dar el o refuz` surznd.
Ierta]i-m`, dar m` \ntorc la pnzele [i la pensulele mele.
Contesa o conduse la primul etaj [i traversar` \mpreun` o
serie de \nc`peri cu tapiserii somptuoase dar \nvechite. Cu
ochiul ei exersat, Rita v`zu imediat c` mobilele [i tablourile
disp`ruser`. Absen]a lor l`sase urme mai deschise pe covoare
[i pere]i. Ceea ce r`m`sese era \nc` frumos, dar f`r` o valoare
excep]ional`. Sosise oare prea trziu?
Iau de obicei ceaiul pe verand`, spuse contesa. Dar cum
vederea spre Canal Grande este splendid`, v` duc \n budoarul
meu... E camera mea preferat`, ad`ug` ea \mpingnd canatul
unei u[i duble capitonate. Nu este la fel de mare ca [i celelalte,
dar se deschide spre logia de la fa]ad`.
|n timp ce se apropiau de balconul cu arcade de piatr`,
contesa \i explic` de ce-i pl`cea att de mult budoarul:
Nu m` satur s` tot privesc traficul de pe canal. Gondolele
[i vaporetti circul` toat` ziua. Diminea]a v`d trecnd barjele
sp`l`toreselor cu teancurile de lenjerie alb` pentru hoteluri.
Pe urm`, zarzavagii [i...
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 19
Rita o asculta cu o ureche distrat`. Examina plin` de curi-
ozitate tot ceea ce o \nconjura. Ochii ei se oprir` pe un blazon
auriu, atrnat deasupra [emineului de piatr`. Reprezenta un
leu ridicat pe labele din spate, zgriind aerul cu ghearele labe-
lor din fa]`.
Contesa \i urm`rise privirea.
Armoriile familiei Rusconi, preciz` ea. S` nu m` crede]i
snoab` fiindc` le etalez la vedere pentru a fi admirate de
vizitatori. Dar apar]in unui Club Heraldic care-[i oblig` mem-
brii s` pun` \n valoare blazonul familiei.
O rug` pe Rita s` se a[eze [i se instal` pe scaunul al`turat.
Alfredo ne va aduce \n curnd ceaiul, continu` ea. Dac`
nu aude zgomotul cioc`nelului de la u[`, \n schimb nu
renun]` nici \n ruptul capului la mica ceremonie ritual`. Am
fost c`s`torit` cu un actor englez [i am adoptat cel pu]in unul
din obiceiurile lui.
Trei so]i, num`r` \n gnd Rita incluzndu-l [i pe defunc-
tul conte. C]i b`rba]i a expediat \n paradis?
Ochii alba[tri scnteiar` mali]io[i.
M`ritndu-m` \n mai multe locuri din lume, am prac-
ticat cea mai bun` manier` de a cunoa[te obiceiurile
str`ine.
Rita zmbi la auzul fanteziilor contesei.
Poate c` ave]i dreptate. N-am fost m`ritat` dect o sin-
gur` dat`. A[a c` nu prea am experien]` \n domeniu.
Divor]at`?
Da. Plictiseala a fost motivul reciproc.
Contesa rse pu]in dispre]uitor.
20 KATE NEVINS
O c`s`torie f`r` pasiune e sortit` \ntotdeauna e[ecului.
Rita se gndi imediat la Frank Giordano. Pictorul era \ns`[i
\ntruchiparea pasiunii; aceasta se citea \n ochii lui arz`tori, pe
buzele senzuale [i \n fiecare din gesturile lui. Gndindu-se la
degetele lungi ale artistului, Rita sim]i o c`ldur` viclean` prin
tot trupul. Ce partener minunat pentru o noapte de amor!
Fu smuls` din visarea ei de o palm` familiar` care-i atinse
genunchiul. Contesa se aplecase spre ea. O expresie de mn-
drie \i lumina ochii alba[tri.
Dup` ce ne bem ceaiul, o s` te duc \n magazinul meu.
Un magazin?
Rita o privi pu]in speriat`. Nu [i-o putea imagina pe
aristocrata contes` Rusconi ocupndu-se de comer] ca o mic-
burghez`.
Acolo mi-am depozitat comorile, continu` b`trna
doamn`.
Rita f`cu un efort pentru a se controla ca s` nu lase s` i se
\ntrevad` consternarea. Misterul pere]ilor goi [i al camerelor
nemobilate era rezolvat. Contesa vindea personal [i f`r` nici o
jen` patrimoniul familiei Rusconi.
Deci ave]i propriul dumneavoastr` magazin, spuse Rita.
Nu cuno[team acest detaliu. Totu[i, dup` spusele unor negus-
tori parizieni care m-au sf`tuit s` vin s` v` v`d, era]i gata s`-mi
ceda]i cteva bibelouri vechi.
{i sunt \n continuare. Oh, scumpa mea, comer]ul este
att de amuzant! {ti]i ce vreau s` spun. La telefon mi-a]i comu-
nicat c` ave]i un magazin de antichit`]i pe Madison Avenue.
Rita d`du politicoas` din cap. De[i nu era de p`rere cu
contesa. S` te ocupi de comer] nu era deloc un lucru
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 21
amuzant. B`trna [i distinsa doamn` manifesta o fals`
pudoare, de care americanca nu d`duse niciodat` dovad`. |n
ochii Ritei, un magazin era o surs` de profituri. Pentru ca
aceast` surs` s` func]ioneze cu randament maxim, erau nece-
sare o gestiune sever`, discern`mnt, corectitudine [i
disciplin`.
Rita \[i \ncepuse cariera colec]ionnd gravuri vechi pentru
a le revinde. |nceputul fusese dur, \n mod sigur foarte diferit
fa]` de cel al contesei Rusconi. {i spera s` nu sfr[easc` a[a ca
gazda ei. Contesa locuia \ntr-un palat, dar pentru a supravie]ui
trebuia s` vnd` totul, cu excep]ia blazonului familiei.
B`trna continua s`-i vorbeasc` despre propriile ei pre-
ocup`ri.
... O s` vede]i ce anima]ie e \n locul unde am magazinul.
Cump`r adeseori [i chilipiruri...
Dup` o scurt` ezitare, \i m`rturisi:
Mi se mai \ntmpl` [i ca prietenii s`-mi dea spre vnzare
unele piese rare... Apropo de prieteni, cine sunt gazdele dum-
neavoastr` de la Vene]ia?
Am re]inut o camer` la Danieli. Mi-am l`sat acolo valizele
cnd am venit de la aeroport.
Un hotel! exclam` contesa cu un aer scandalizat. Dar,
scumpa mea, de ce un hotel, cnd ni[te bune prietene de-ale
mele, Maria [i Luiza, cele dou` fiice nem`ritate ale contelui
Marco, ]in cea mai bun` pensiune din ora[?
Se ridic` imediat.
|i telefonez Mariei s` v` preg`teasc` o camer`.
O spusese pe un ton att de hot`rt \nct Rita nu \ndr`zni
s` se opun` deciziei b`trnei doamne. De[i prefera luxosul
22 KATE NEVINS
ei hotel unei pensiuni, chiar ]inut` de ni[te aristocrate. Dar
refuznd, se temea c` o nemul]ume[te pe femeia care-i
fusese att de insistent recomandat` de coresponden]ii ei
parizieni.
|n timp ce flec`reau bnd o ultim` cea[c` de ceai, Frank
intr` \n budoar. Sursul lui str`lucitor lumin` \nc`perea ca o
raz` de soare.
F`r` munc` \n aceast` dup`-amiaz`, doamnelor. O duc
pe Rita s` se plimbe prin Vene]ia.
Categoric nu, protest` tn`ra americanc`. Eu am venit \n
Italia exclusiv pentru afaceri.
Absurd, rosti calm Frank. Vene]ia este un ora[ al
emo]iilor. |nainte de a trata afaceri, trebuie s-o descoperi...
Am dreptate, contes`?
B`trna doamn` \l aprob` zmbind cu un aer complice.
Rita o compar` \n minte cu o bunic` extrem de indulgent` fa]`
de fanteziile mezinului familiei.
Haide, draga mea, spuse contesa Rusconi, invitnd-o pe
Rita s` se ridice. Veni]i mine la magazinul meu. V` conduce
Frank.
Dezorientat` de rapiditatea evenimentelor care amenin]au
s`-i ocupe tot timpul, Rita \[i lu` r`mas-bun de la gazda ei [i
p`r`si palatul \n tov`r`[ia lui Frank.
Pe strad` el o lu` de bra].
S` vezi Neapole [i apoi s` mori. Cuno[ti dictonul? o
\ntreb` el vesel. Cu mine el devine S` vezi Vene]ia [i s`
tr`ie[ti.
Rita nu avu curajul s` se supere.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 23
Cnd ajunser` pe chei, \ngerul din vrful campanilei din Pia]a
San-Marco str`lucea orbitor sub razele soarelui care cobora spre
apus. Pe deasupra lagunei, norii aveau nuan]e aurii.
Lumina str`lucea [i \n p`rul negru al lui Frank. El ar`t` cu
mna spre pnzele p`r`site pe pavaj.
|nainte s` i le dau lui Alfredo, mi-ar pl`cea s`-]i explic ce
\ncerc s` ob]in.
M` simt flatat`, \i spuse Rita cu sinceritate.
Se temea c`-l r`nise prin remarca pripit` f`cut` asupra
tehnicilor avangardiste.
Rita Stewart era un expert \n domeniu. Nu numai c` arta
Rena[terii nu avea nici un secret pentru ea, dar era deopotriv`
interesat` [i de pictura modern`. Colec]iona pentru propria ei
pl`cere pnzele pe care-[i putea permite s` le cumpere.
Cuno[tea \n \ntreaga lume un mare num`r de comercian]i de
art` precum [i proprietari de galerii, printre care unul [i \n
Italia, pe nume Orseolo.
Frank o strnse de bra].
Eu nu pictez r`s`rituri sau apusuri de soare. A[a ceva fac
to]i. Folosesc lumina [i culoarea pentru a scoate \n eviden]`
frumuse]ea [i diversitatea Vene]iei. Dau aten]ia cuvenit`
nuan]elor [i degradeurilor...
Rita \l aproba dnd din cap. Dar mintea ei vagabonda. Se
sim]ea emo]ionat` de compania pictorului. |n acest moment,
bra]ul lui Frank o conducea cu siguran]` de-a lungul canalelor
[i se sim]ea nespus de bine \n propria ei piele, al`turi de noul
ei prieten.
N-a[ vrea s` te plictisesc, spuse el cu un ton cam
\nfumurat.
24 KATE NEVINS
{tia c` plictiseala era ultimul lucru pe care o femeie l-ar
putea sim]i \n compania lui. |nainte s`-[i strng` pnzele [i
[evaletele o privi. O lumin` cald` str`lucea \n ochii lui c`prui.
Dar nu era probabil dect o r`bufnire trec`toare de pasi-
une, fiindc` \i spuse cam repezit:
Soarele coboar` spre orizont. E timpul s` strng.
|[i trase u[or bra]ul de sub bra]ul ei, apoi ridic` mna spre
p`rul ei lung. |i aranj` o [uvi]` dup` ureche.
Nu sunt un portretist, dar mi-ar pl`cea s` te pictez a[a
cum e[ti acum, cu lumina soarelui jucndu-se \n p`rul t`u.
Rita \[i plec` pleoapele pentru a sc`pa de privirea care
strnea fiori fierbin]i \n trupul ei. |ncerc` s` se dojeneasc` sin-
gur`, \n gnd, bine\n]eles:
Rita Stewart, gata cu copil`riile! |nceteaz` de a mai privi \n
ochii acestui seduc`tor. La treizeci de ani, e[ti pe cale de a
reu[i o carier` de invidiat la New York. Deci nu-]i strica via]a
\ndr`gostindu-te de un tip boem cu prea mult` imagina]ie...
Se d`du \napoi cu un pas. Frank se juca acum cu o alt`
[uvi]` din p`rul ei. Ea \i acoperi amical mna lung` [i puter-
nic` \nainte de a-i spune:
Las`-m`!
Nu sunt sigur c` pot, [opti el.
Ce muzeu \mi propui? \l \ntreb` ea.
F`r` muzee, decret` el. Mai ales c` majoritatea se \nchid
peste o jum`tate de or`. Vreau s`-]i ar`t cum tr`iesc italienii.
{i pentru asta vom merge \ntr-un loc unde turi[tii pun
arareori piciorul.
*
* *
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 25
P`r`sir` vaporetto \mpreun` cu o mul]ime de muncitori
care se \ntorceau acas`. Sta]ia se g`sea \ntr-un cartier estic al
ora[ului, departe de circuitele turistice.
|n curnd ajunser` pe ni[te str`du]e pitore[ti, colorate de
tarabele cu fructe [i legume.
Ai dreptate, spuse Rita. Pe aici nu exist` nici camere de
luat vederi, nici aparate de fotografiat...
Doar italieni care-[i fac cump`r`turile de sear`.
Locuie[ti prin \mprejurimi? \l \ntreb` ea cu un rest de
ne\ncredere.
Nu. Am \nchiriat o cas` la Burano, o mic` insul` din
lagun`, la jum`tate de or` de mers cu vaporul din Pia]a San-
Marco. Voiam doar s`-]i ar`t un alt aspect al Vene]iei.
Deschide ochii [i urechile. Spectacolul merit` osteneala.
Ultimele raze ale soarelui f`ceau s` par` mai ro[ii vinetele
[i tomatele, d`deau reflexe argintii m`slinelor verzi, \n timp ce
l`mile c`p`tau str`luciri de aur.
Frank \i ar`t` o piramid` \nalt` de portocale.
Admir` arta celui care a f`cut-o.
|n entuziasmul lui, \ndep`rtase prea mult bra]ele [i mna
lui lovi piramida colorat`. E[afodajul se n`rui precum o con-
struc]ie din piese de domino. Portocalale se r`spndir` pe jos,
se rostogolir` \n rigol` [i pe sub picioarele gospodinelor. Rita
avu impresia c` dezastrul nu se va mai sfr[i.
B`canul ie[i pe trotuar. Era mic, avea o musta]` neagr` [i o
privire trist`.
Sunt dezolat, \i spuse Frank \n italiene[te.
Negustorul ridic` din umeri cu un gest fatalist.
26 KATE NEVINS
Se mai \ntmpl`.
O s` v` pl`tesc pagubele, promise pictorul.
Nu, nu! Cteva kilograme de fructe pierdute n-o s` m`
ruineze.
Frank [i Rita se aplecar` [i, strecurndu-se printre trec`tori,
adunar` toate portocalele cu excep]ia uneia pe care cineva o
c`lcase \n picioare f`cnd-o zob.
Cump`r toate fructele care s-au stricat, anun]` Frank
\nc`p`]nat.
Scoase portofelul, \n timp ce Rita punea fructele lovite \n
talerul balan]ei.
Frank lu` punga mare pe care i-o \ntindea negustorul.
Toate portocalele alea care se rostogoleau, pufni Rita \n
rs, ofereau un spectacol frumos. Dar ce o s` faci cu achizi]ia
ta? O natur` moart`?
Frank rse la rndul lui.
De ce nu?
Lu` fiecare cte o portocal`, apoi Frank puse punga \n
co[ul unei gospodine \nconjurate de copii.
Femeia se pierdu \n mul]umiri.
Ce a zis? \l \ntreb` Rita lipindu-[i buzele de portocal` ca
s`-i sug` zeama.
Ne-a binecuvntat pn` la a treia genera]ie. Nu \n]elegi
italiana?
Chipul Ritei se \ntunec`.
Am luat ni[te lec]ii \nainte de plecare. M-a costat foarte
mult, pentru prea pu]ine rezultate. N-am talent la limbi
str`ine, asta e!
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 27
Nu vorbi a[a! Oricine poate \nv`]a o limb` dac` \[i d`
osteneala. O s` fii eleva mea, hot`r\ el.
Rita \i zmbi. Pu]in suc i se scursese pe b`rbie. Frank scoase
batista [i o [terse.
Privirile li se \ncruci[ar`. Era sigur` c` el \i ghicea tulburarea.
Pentru a rupe vraja, spuse primul lucru care-i trecu prin cap.
Aranjamentul b`canului avea un echilibru destul de pre-
car. Sunt sigur` c` nu suntem primii care l-am r`sturnat. De
ce-[i d` atta osteneal` cnd poate pur [i simplu s`-[i prezinte
marfa \ntr-o l`di]`?
A[a face]i voi la New York?
|n supermarketuri da. Suntem practici.
Frank f`cu o mutr` dispre]uitoare, dar apoi zmbi.
Italienii sunt ni[te arti[ti, spuse Frank. Le face tot atta
pl`cere s` construiasc` ceva ct s` admire mai apoi rezultatul.
Nu cred c` b`canul \[i vede att de des piramida d`rmat`.
Oamenii care vin \n mod obi[nuit s` cumpere de la el nu-[i
agit` bra]ele ca morile de vnt.
Rita \l privi surprins`.
|ntotdeauna am privit fructele ca pe o marf` comestibil`.
La ocazie devin [i elemente decorative. Te afli \ntr-o ]ar`
\n care prezentarea conteaz` la fel de mult ca [i marfa.
Privi \n jurul ei cu mai mult` aten]ie. Frank avea dreptate.
Culorile, aranjamentul d`deau o str`lucire deosebit` fructelor
[i legumelor. |[i ridic` ochii spre fa]adele cl`dirilor care
ad`posteau magazinele. |n unele locuri, tencuiala c`zuse
l`snd c`r`mida goal`. Dar jaluzelele de lemn erau vopsite \n
culori vii. La ferestre erau ghivece de flori [i totul te f`cea s`
ui]i de ravagiile timpului.
28 KATE NEVINS
}i-e foame? o \ntreb` pictorul pe nea[teptate.
|ntotdeauna mi-e foame cnd e vorba de mncare
italieneasc`.
Bravo! o aprob` el vesel. Cunosc un mic restaurant, nu
departe de aici, unde o s` te regalezi.
P`r`sir` pia]a [i mul]imea de menajere \ntr-o continu`
agita]ie.
Felinarele luminau acum str`zile. Pere]ii caselor ar`tau
splendid \n lumina aceea difuz`.
Ajunser` curnd \ntr-o pia]` foarte animat`. |n centru, o
fntn` cu ghizduri atr`gea to]i porumbeii din cartier. Dou`
restaurante luminate giorno scoseser` mese [i pe trotuar.
Ni[te jardiniere cu begonii delimitau terasele.
Un chelner \n vest` alb` salut` perechea cu o exuberan]`
specific meridional`.
Frank! Ce surpriz` pl`cut`! A trecut ceva timp de cnd
n-ai mai venit pe aici.
Cuprinse minile pictorului \ntr-ale lui [i le scutur` jovial.
Prietenul meu, Stefano, \i spuse Frank Ritei.
Cu o lumin]` de admira]ie \n ochi, chelnerul se \nclin`
curtenitor \n fa]a tinerei femei.
V` instalez \n cel mai bun loc, \i asigur` el.
De la masa lor, unde se a[ezar` unul lng` altul, aveau o
privire de ansamblu a pie]ei. Rita se mir` c` vede atta lume
\ntr-un cartier ignorat de turi[ti...
Este ora plimb`rii de sear`, \i explic` Frank. Vene]ienii \[i
pun cele mai frumoase haine pe care le au, pentru a fi v`zu]i
de cunoscu]ii lor.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 29
Acela[i gust pentru fast, remarc` Rita amuzat`.
Apoi lu` meniul [i se pierdu \n numele care-i erau complet
str`ine.
|]i plac pastele? Sau fructele de mare? o \ntreb` Frank.
Gra]ie M`rii Adriatice, Vene]ia le are pe cele mai bune din
lume.
Rita puse degetul pe un rnd aproape ilizibil.
A[ mnca scampi.
Prea u[or. Ca s` te familiarizezi cu limba, s` faci singur`
comanda. Dar arat`-mi altceva pe meniu.
Fiindc` Rita era \ncurcat`, el ar`t` cu degetul spre un fel pe
care ea \l descifr` cu greutate.
Ce e asta? Bisato alla marinara?
Un fel de marinat` de anghile.
Rita se strmb` \ngre]o[at`.
A[ avea impresia c` \nghit [erpi.
{i totu[i e ceva delicios. Tu-l comanzi [i eu \l m`nnc.
Trebuie s` te \nve]i cu pronun]ia limbii italiene.
Doamne! N-a[ putea s`-mi aleg mncarea dup` pofta
inimii, f`r` s` m` gndesc la lec]ii?
Dar repro[ul ei trecu neb`gat \n seam`. Stefano st`tea \n
fa]a mesei lor, cu un carnet \n mn`.
Hai! \i porunci Frank.
{i, subjugat`, Rita \i d`du ascultare. Frank nu mai putea de
bucurie. Ad`ug` [i el ceva: o friptur` de scampi, dou` garni-
turi [i o salat`. Pe urm` alese o sticl` de valpolicella rose.
De ct timp locuie[ti la Vene]ia? \l \ntreb` Rita, dup` ce
Stefano se \ndep`rt`.
30 KATE NEVINS
De [ase ani. Am venit din cauza luminii. Nic`ieri, nici
m`car \n sudul Fran]ei, nu e att de bun` ca aici.
Ai expus ceva?
Doar dou` pnze \n Soho, acum c]iva ani... Din fericire
am o alt` surs` de venituri dect pictura mea, ad`ug` el dup`
o scurt` ezitare.
Apoi zmbi [i-i ar`t` ct de frumos era aranjat` masa.
Flac`ra lumn`rilor f`cea s` str`luceasc` argint`ria [i
por]elanul pe fa]a de mas` roz.
Dup` cum vezi, spuse el, nu sunt \nc` muritor de foame
\ntr-o mansard` [i-mi pot oferi luxul s` invit o femeie fru-
moas` \ntr-un restaurant la mod`. |ntotdeauna ]i-e foame?
Sosirea chelnerului o \mpiedic` pe Rita s`-i r`spund` pe loc.
Se strmb` ar`tnd spre anghilele care pluteau \ntr-un sos gras.
Mi-era foame \nainte s` aduc` oroarea asta.
El \i oferi scampi [i p`str` pentru el farfuria cu bisato.
|n mod sigur nu se num`r` [i ni[te italieni printre
str`mo[ii t`i, remarc` el, fiindc` altfel ]i-ar pl`cea asta. Totu[i,
dac` m` uit bine la tine, mi se pare c` ai p`rul ro[cat [i
carna]ia vene]iencelor pictate de Tiepolo.
Rita scutur` din cap.
La facultate m` luau adeseori drept egipteanc`.
Adev`rat?
|[i puse jos furculi]a [i o examin` cu aten]ie. Apoi \i prinse
b`rbia \ntre dou` degete [i o oblig` s`-[i ]in` capul foarte
drept, \n timp ce el o studia la lumina mi[c`toare a
lumn`rilor.
Mna lui cobor\ apoi ca o mngiere pe pielea m`t`soas` a
gtului.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 31
Rita avea impresia c` lumea \nconjur`toare disp`ruse. Era
con[tient` doar de privirea arz`toare a lui Frank [i de sures-
citarea care-i cuprinsese \ntreg trupul.
Pentru a-[i alunga emo]ia, ea \i spuse glumea]`:
M` vezi mergnd tot timpul cu capul \n profil?
Frank \[i retrase mna. |ncordndu-[i bustul, adopt` pos-
tura ]eap`n` a faraonilor.
Rita pufni \n rs. O pereche de la masa vecin` rse [i ea.
Precis sunt \n luna de miere, [opti Frank relundu-[i ati-
tudinea normal`.
Rita zmbi cu regret.
Ce loc minunat pentru un voiaj de nunt`! [opti ea.
Unde ai fost \n c`l`torie de nunt`?
De unde [tii c` am fost m`ritat`?
N-a fost dect o simpl` presupunere.
N-am avut de fapt o lun` de miere, \i m`rturisi ea. Neil
este expert \n c`r]i vechi [i era mult prea ocupat, ca s`
c`l`toreasc` de pl`cere.
Apoi ridic` din umeri, parc` resemnat`.
De fapt, n-a trecut mult [i mi-am dat seama c` se plictisea
dac` r`mneam \ntre patru ochi. El tr`ia \n mijlocul unei
adev`rate cur]i de prieteni, admiratori [i parazi]i.
{i ct timp ai rezistat?
Doi ani. Ruptura s-a instalat \ncetul cu \ncetul. Destul de
repede am \ncetat s`-l respect. {i nu po]i iubi pe cineva f`r`
s`-l respec]i. Dar nu voiam s`-l p`r`sesc pe Neil, fiindc`
sim]eam c` are nevoie de mine. Era lipsit de maturitate. Dar
este o maladie incurabil`. {i cnd am \n]eles asta, am divor]at.
Frank se \ncrunt`. Argumentul nu-l satisf`cea.
32 KATE NEVINS
Nu-mi \nchipui c` e[ti att de dur`.
Rita puse minile pe mas` cu un gest repezit, ca [i cum
d`dea c`r]ile de joc.
Sunt cea mai mare dintre [apte fra]i [i surori. |n timpul
copil`riei, adolescen]ei [i tinere]ii mele am avut grij` de cei
mai mici. E destul pentru o \ntreag` existen]`, nu-i a[a?
Avu chef s` adauge c` femeile puternice erau \n general
prada visat` de b`ie]ii nehot`r]i [i fermec`tori. Dar prefer` s`
\ncheie o discu]ie care-i displ`cea.
Neil [i-a reluat obiceiurile de fl`c`u petrec`re], spuse ea.
{i e fericit.
Dar tu e[ti?
Rita \[i ridic` b`rbia cu mndrie.
Am magazinul meu de antichit`]i. |mi ador munca [i
\ncep s` ob]in profituri destul de mari de pe urma ei, ceea ce
mi se pare foarte pl`cut.
Nu ]i-ar pl`cea s` locuie[ti \n Italia?
|n acela[i timp \i cuprinsese \ncheietura fin` \n palma lui
solid` [i posesiv`.
Rita se \nfior`. Ochii ei descoperir` pe degetele lui Frank
cteva pete de vopsea care nu se cur`]aser` cu terebentina. Se
sim]ea ciudat de emo]ionat` de acest mic defect al unei fru-
muse]i aproape perfecte.
Dar \[i reveni imediat, nemul]umit` [i alarmat` totodat`.
Oare n-o s` se schimbe niciodat`? De ce se sim]ea atras`
mai degrab` de sl`biciune dect de for]`? Mai \nti Neil [i apoi
acest pictor frumos [i boem ca to]i cei din breasla lui...
|i atrase aten]ia asupra petelor de pe degete [i de pe tricou.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 33
Le [tiu, spuse el pe un ton nep`s`tor. Am nevoie de o mam`.
Rita se crisp` [i Frank izbucni imediat \n rs.
Nu e[ti vizat`. |]i rezerv un alt loc \n via]a mea.
Tn`ra se \ndep`rt` de el ct putu de mult [i ripost` cu
severitate:
Ce rol? Nu accept indica]ii de la nimeni. Sunt anticar [i
dac` am o hot`rre de luat o discut cu asociatul meu.
Dar \n acela[i timp \[i regret` atitudinea ]fnoas`, att de
diferit` de personalitatea ei. Acesta era felul ei de a se ap`ra?
Terminar` de mncat \n lini[te. Frank comand` dou`
\nghe]ate cu fragi. |nainte de a b`ga linguri]a \n \nghe]ata
apetisant`, el remarc` pe un ton vis`tor:
Am \nv`]at multe de cnd tr`iesc la Vene]ia. Italienii
savureaz` tot ceea ce \nseamn` sarea vie]ii: frumuse]ea,
dragostea, traiul bun. Sunt \n stare s` [i le ofere [i le pas` mai
mult de prezent dect de viitor.
Fiecare cu p`rerea lui, replic` Rita. Personal, dac` mi se
\ntmpl` s` apreciez clipa prezent`, m` gndesc totodat` [i la
consecin]ele faptelor mele.
Privi ceasul de la \ncheietura minii [i ad`ug` zmbind:
Ra]iunea m` \ndeamn` s` m` opresc la aceast` pl`cut`
conversa]ie. Nu cunosc \nc` locul unde voi dormi la noapte.
A[a c` e timpul s` m` prezint la pensiunea Morosini.
Frank o privi surprins.
Iat` o alegere care nu-]i prea seam`n`.
N-am nici un merit \n asta, r`spunse tn`ra cu o voce
obosit`. Contesa Rusconi a aranjat totul. Bagajele mele au
r`mas la Danieli, unde le-am l`sat cnd am sosit de la
aeroport.
34 KATE NEVINS
E[ti obosit`? se nelini[ti Frank.
Nu \n mod deosebit. Dar simt c` mi se taie picioarele la
gndul c` trebuie s` m` duc la hotel ca s`-mi recuperez baga-
jele, apoi s` str`bat toate aceste str`du]e [i canale \n c`utarea
prietenelor contesei.
Frank izbucni \ntr-un rs plin de veselie.
M` \ns`rcinez eu cu toate, spuse el. N-o s` ai nici o grij`...
cu o singur` condi]ie.
Care?
Dac` vei fi satisf`cut` de serviciile mele, ne vom petrece
\mpreun` tot restul serii. Cunosc o discotec` unde ambian]a
este teribil`. De acord?
Fascinat` de privirea lui \ntunecat`, ea d`du din cap,
ar`tnd totodat` spre vesta sport ag`]at` de sp`tarul
scaunului.
Sper c` o s`-mi la[i totu[i timpul necesar s`-mi schimb
]inuta, spuse ea \ncercnd s` nu arate ct de mult` pl`cere \i
f`cuse invita]ia lui.
*
* *
Rita avea impresia c` e purtat` pe aripile vntului.
Gra]ie perfectei cunoa[teri a locurilor [i oamenilor, Frank
reu[ise s` g`seasc` o b`rcu]` cu motor [i hamali. A[a c`, la o
jum`tate de or` dup` ce p`r`siser` restaurantul, Rita \[i
prezenta pa[aportul la micul birou de primire al pensiunii
Morosini.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 35
O servitoare pe jum`tate adormit` \i d`du dou` chei: una
de la camera ei [i una de la u[a de la intrare, \n cazul c` se
\ntoarce trziu.
Casa fusese probabil foarte frumoas`. |nc`perile erau
foarte mari, dar nu prea potrivite pentru destina]ia de hotel.
Rita reper` cteva mobile de pre], dar not` totodat` c`
pre]ioasele covoare erau tocite pn` la urzeal` [i c` zugr`veala
ar fi trebuit de mult ref`cut`.
|l l`s` pe Frank \ntr-un salon vechi [i-l urm` pe hamal pn`
la primul etaj.
Nu-i trebuir` mai mult de dou`zeci de minute ca s` fac` un
du[ [i s` se \mbrace.
Reap`ru \n salon \ntr-o rochie albastr` de cocteil. M`tasea
fluid` se mula pe trupul ei. Pantofii cu tocuri \nalte [i o po[et`
de sear` \i completau ]inuta.
Dup` privirea admirativ` cu care o fix` pictorul, Rita \[i
d`du seama c` alegerea ei fusese bun`. Frank era probabil un
obi[nuit al casei, fiindc` \[i schimbase tricoul p`tat [i pantofii
de velur cu un polo alb [i o perehe curat` de blugi.
Barca cu motor \i a[teptase. Se \ntoarser` pe str`du]ele de
ap` pn` \n cartierul Castello. Merser` apoi pe jos pn` \ntr-o
pia]et` iluminat` \n \ntregime cu neon. Ecourile unei muzici
calde, dinamice sc`pau pe ferestrele cabaretului.
Mai multe persoane rdeau [i flec`reau pe strad`.
Oh, Frank!
Buona sera, Frank!
Un grup se apropie de ei. Urmar` strngeri de mini, excla-
ma]ii de veselie, lovituri prietene[ti peste spate [i pe um`r.
Se p`rea c` Frank are mul]i prieteni.
36 KATE NEVINS
|n local comand` vin pentru to]i prietenii lui, apoi o lu`
pe Rita pe ringul de dans. Un loc att de aglomerat \nct
perechile b`teau aproape pasul pe loc. Muzica era \n gene-
ral compus` din aranjamente pe cntecele lui Michael
Jackson.
Rita parc` plutea, \nl`n]uit` de bra]ele lui Frank. Universul
ei se limita la um`rul lui puternic pe care \[i sprijinea fruntea
[i la bra]ul care-i strngea talia. Pierduse complet no]iunea
timpului. Cnd \[i ridica pu]in capul, \ntlnea privirea ochilor
lui arz`tori, a c`ror flac`r` f`cea s`-i curg` foc prin vene. Se
l`sa cuprins` de senza]ii uitate de o ve[nicie.
Miezul nop]ii trecuse de mult cnd p`r`sir` localul. Se
plimbar` un timp f`r` s` scoat` nici un cuvnt, pe o strad`
pustie [i lini[tit`.
Te-ai distrat la fel de bine ca la New York? o \ntreb` Frank
aproape cu timiditate.
La New York nu m` distrez niciodat`. Aici a fost...
C`ut` un calificativ, dar nu g`si nici unul destul de suges-
tiv pentru a traduce prin cuvinte ceea ce sim]ea. A[a c` spuse
cu simplitate:
Seara a fost minunat`. |]i mul]umesc, Frank.
E trziu. Avnd \n vedere decalajul orar, ai avut o zi foarte
lung`. Te conduc la pensiunea surorilor Morosini.
Vocea \i tremurase pu]in. Rita nu r`spunse nimic. El lu`
t`cerea ei drept aprobare [i iu]i pasul.
Cnd ajunser` la pensiune, Rita scoase cele dou` chei pe
care i le d`duse recep]ionera. O alese pe cea mai mare.
Presupun c` e cea de la poart`.
O b`g` \n broasc` f`r` a reu[i \ns` s-o r`suceasc`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 37
Frank \ncerc` la rndul lui, cu acela[i insucces. Iar cealalt`
cheie era prea mic` pentru m`rimea broa[tei.
Poate c` mai exist` vreo poart`, la fel ca la Palatul
Rusconi, \i suger` tn`ra femeie.
Nu. E singura intrare pe care o [tiu.
Rita se enerv`.
Nu-mi vine s` cred c` mi-a dat o cheie gre[it`... totu[i,
dac` stau s` m` gndesc mai bine, e posibil. Fata de la recep]ie
dormea de-a-mpicioarelea. |ntr-un hotel american, ar fi fost
concediat` \nainte de sfr[itul zilei.
Rita ap`s` pe butonul soneriei.
Presupun c` au un paznic de noapte.
|ncerc` de mai multe ori. Dar soneria nu reu[i s` trezeasc`
pe nimeni din casa care p`rea pustie. Nici o lumin` nu se z`rea
prin obloanele \nchise. Locul p`rea de-a dreptul lugubru.
Rita era furioas` pe sine. Sl`biciunea de care d`duse
dovad` \n fa]a contesei Rusconi \i ap`rea acum ca o formida-
bil` prostie. Ce idee s` plece din hotelul ei luxos, deschis zi [i
noapte, ca s` se mute \n palatul `sta lamentabil, \nchis ermetic
ca o \nchisoare!
S` ne \ntoarcem la Danieli, \i spuse ea.
Frank cl`tin` din cap.
Vene]ia e plin` de turi[ti. Camera ta de acolo e \n mod
sigur ocupat`. Vii la mine.
La tine? repet` Rita. Dar unde?
La Burano. Aminte[te-]i c` ]i-am spus: locuiesc pe una
dintre insulele din lagun`. Dar ca s` ajungem la sta]ia de unde
lu`m barca cu motor, trebuie s` mergem cu gondola. Nu te-ai
urcat niciodat` \ntr-o gondol`, nu-i a[a?
Rita oft`. Limbu]ia pictorului o enerva.
38 KATE NEVINS
Ascult`-m` bine, Frank! Cnd m-am sculat azi-diminea]`,
crezi c` aveam inten]ia s` suport zece ore de zbor ca s` profit
de la dolce vita italian` [i s`-mi sfr[esc seara \ntr-o gondol`
romantic`? Povestea asta a \nceput s` m` mire [i pe mine. Ar
putea fi intitulat`: Problema de la miezul nop]ii. Capitolul
unu.
Sau mai degrab` Noapte la Burano, replic` el f`r` s` se
lase descurajat.
O gondol` trecea prin apropiere. Frank strig` [i tricoul
v`rgat al gondolierului se mi[c` prin semi\ntuneric.
A[a c` Rita nu avu de ales [i trebui s` se a[eze al`turi de
Frank pe banca matlasat` a ambarca]iunii \nguste.
Alunecau \ntr-o lini[te stranie de-a lungul unui canal, a
c`rui ap` str`lucea \n lumina lunii. |n spatele lor, la pupa,
b`rbatul manevra cu \ndemnare vsla. Casele riverane aveau
obloanele trase.
Ritei i se p`rea ap`s`toare atmosfera. O trecu un fior. Frank
\i \nconjur` umerii cu un bra] amical.
|n momentul cnd treceau pe sub un pod mic, Rita z`ri
furi[ndu-se o siluet`.
Frank o tachin`.
Cred c` am v`zut un cu]it str`lucind sub o cap` neagr`.
Gondolierul supralicit`:
Un corp a c`zut \n ap`, signorina.
Rita scoase un mic strig`t [i se strnse lng` Frank.
Nu, nu, totul e \n regul`, spuse gondolierul. N-a fost
dect o glum`.
Rita se sim]i totu[i u[urat` cnd ajunser` pe Canal Grande.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 39
Canalele astea strmte cred c`-i fac pe mul]i s` sufere de
claustrofobie, remarc` ea.
Bine\n]eles, o aprob` Frank ironic. Psihiatrii vene]ieni
[tiu asta. Numai c` aici, \n loc de divan, folosesc un pat de ap`
pentru a-[i lungi pacientele.
Rita bomb`ni:
Prefer glumele gondolierului.
Intrar` pe Canal Grande \n dreptul Podului Rialto. Era
trziu. Reflectoarele erau stinse. Pe fiecare mal, palatele se
succedau cu fa]adele lor gotice, renascentiste sau clasice. |n
lumina alb`struie a lunii p`reau ni[te decoruri de teatru.
Frank \i spunea Ritei numele fiec`ruia. Dar, \nvins` de
oboseal`, tn`ra mo]`ia, con[tient` doar de apropierea trupu-
lui lui [i de sunetul grav al vocii. I-ar fi pl`cut ca aceast` agre-
abil` beatitudine s` nu se mai sfr[easc` niciodat`.
El o scutur` u[or.
Treze[te-te, Rita. Ajungem \n fa]a Palatului Dogilor. Acum
trebuie s` g`sim o barc` cu motor. Gondolele nu ajung pn`
la Burano.
N`ucit` de nesomn, \l urm` pe Frank [i se trezi a[ezat` din
nou al`turi de el, dar asurzit` acum de zgomotul unui motor.
E imposibil, visez, gndea ea. Eu, Rita Stewart, anticar
cunoscut pe Madison Avenue, \nso]esc un pictor tr`snit pe o
insul` necunoscut`.
Se ciupi de bra]. Nu, nu era un vis.
Frank locuia \ntr-o cas` de pescari. Rita z`ri o fa]ad`
\ntunecat` cu ramele deschise la culoare ale ferestrelor [i a
u[ii.
Frank \[i scoase cheia.
40 KATE NEVINS
Zece mii de lire ca s`-]i aflu gndurile, [opti el.
Rita morm`i:
N-ar fi trebuit s-o ascult pe contes`.
A[teapt` s`-]i vezi patul. Cear[afurile s-au uscat la soare.
Sunt de un alb ca z`pada [i miros a violete. Cuvertura e f`cut`
din puful g[telor de pe insul`...
Rita \nchise ochii la perspectiva unui culcu[ att de con-
fortabil [i \mbietor, apoi \i redeschise alarmat`.
{i unde se afl` acest pat?
|n camera de oaspe]i. Fii lini[tit`!
|mpinse o u[` [i o l`s` singur` \ntr-o \nc`pere de o simpli-
tate aproape monahal`. Rita nu mai putea de oboseal`.
Frank nu min]ise. Cear[afurile erau m`t`soase [i parfu-
mate. Pernele mari [i moi. Cuvertura nu cnt`rea nimic dar o
proteja de aerul r`coros al nop]ii.
Rita se culcase goal`. Pe nori[orii lor roz, \ngera[ii picta]i
pe plafonul Vilei Mandola nu puteau fi mai ferici]i dect ea.
Pe buze \i ap`ru un zmbet de \ncntare. Ziua fusese
minunat`. Imaginea lui Frank era att de puternic`, \nct
aproape c` reu[ea s`-i alunge din minte motivul c`l`toriei ei.
|[i reamintea fiecare din expresiile lui, gura senzual`, rsul
vesel [i mngierea \nv`luitoare a ochilor lui de catifea.
O fur` somnul. Pe chipul ei se putea citi fericirea.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 41
Capitolul 2
Aroma cafelei o trezi din somn pe Rita. Deschise ochii pe
jum`tate, apoi \i \nchise repede la loc. Oare unde se afla?
Memoria \i reveni brusc. Fu cuprins` de un asemenea elan
de bucurie \nct s`ri jos din pat [i deschise obloanele ca s`
lase s` intre soarele.
Ferestrele d`deau spre cmp. O briz` cu iz s`rat ciufuli
p`rul Ritei care \nchise repede obloanele, con[tient` de
goliciunea ei.
Deschise apoi dulapul de stejar care, \mpreun` cu patul [i
scaunul din pai formau singurul mobilier din camer`. Ni[te
c`m`[i b`rb`te[ti erau \mp`turite cu grij`. Lu` una [i o
\mbr`c`, apoi se b`g` cu pl`cere \n culcu[ul ei c`ldu].
Un alt miros \l \nso]ea pe cel al cafelei. Rita \[i imagin` o
tav` plin` cu lucruri apetisante: [unc` [i ou` pr`jite, unt
proasp`t cu chifle calde. Mmm... |nghi]i \n sec de poft`.
Ra]iunea \i comanda s` se scoale [i s` se duc` s`-l ajute pe
Frank la buc`t`rie. Dar la naiba cu ra]iunea! Se \nveli bine cu
cuvertura [i a]ipi din nou, con[tient` de pl`cerea acestui
somn pe furate [i de lenevia att de neobi[nuit` pentru ea.
Cineva o trase de degetele de la picioare, smulgnd-o din
euforia ei. Frank se a[ezase pe marginea patului, ]innd o tav`
pe genunchi.
Rita ridic` pu]in capul. V`zu dou` pahare cu suc de porto-
cale [i vesela fin` din por]elan chinezesc.
Se trnti la loc pe pern` [i se \ntinse cu poft`.
Exact tava pe care o a[teptam! Cum se spune \n italian`
la micul dejun?
Piccola colazione. Dar aparen]ele sunt cteodat`
\n[el`toare. Scoal`-te [i prive[te realitatea \n fa]`.
Rita \i adres` cel mai frumos surs al ei. Apoi se ridic` [i se
sprijini de perne.
Tu ai f`cut...
Se \ntrerupse, holb` ochii [i scoase un oh decep]ionat.
Nu era [unc`. Ni[te ou` b`tute, pe fundul unei farfurii adnci,
cu un aspect translucid [i deloc apetisant.
Dar un trandafir ro[u \mpodobea tava.
Mic dejun \n stil italian? pufni ea \n rs.
Frank se strmb`.
S-a \ntrerupt curentul electric exact \n momentul cnd
\ncepeam s` pr`jesc jambonul, \i explic` el. Miroase trandafirul
[i bea sucul de portocale. N-am nimic altceva s`-]i ofer, cara mia.
Rita \[i turn` o cea[c` de cafea. Era rece [i amar`. Singurele
lucruri comestibile de pe platou erau sucul de portocale [i o
felie de chec.
Frank lu` cele dou` pahare, \ntinse unul Ritei [i-l p`str` pe
cel`lalt. B`ur` \mpreun`. Frank r`m`sese posomort. Rita
\ncerc` s`-l \ncurajeze.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 43
Ce dr`gu] din partea ta c` mi-ai adus micul dejun la pat!
S` mai vii o dat` cnd o s` am curent electric [i o s`-]i
demonstrez adev`ratele mele talente.
El ar`t` spre ou`.
Ar trebui s` le arunc pe o pnz` \n maniera anumitor
speciali[ti de PopArt.
Ce te-a f`cut s` devii pictor? \l \ntreb` pe nea[teptate Rita.
Voca]ia probabil.
Se \ncrunt` [i reflect` un moment \nainte de a continua:
|ntotdeauna am fost talentat la desen [i m-am sim]it atras
de culori. Pentru mine pictura nu este un scop \n sine. Este
eliberarea unei nevoi de exprimare. Din copil`rie am [tiut
ceea ce voi face.
Ai avut noroc.
Mai pu]in dect crezi, fiindc` am pierdut mult timp.
Exilat de la Torino la San Francisco, tat`l meu a devenit un
avocat celebru \n Statele Unite. Dorea s` m` vad` prelund
cabinetul de aocatur`. A[a c`, ani de zile, m-a obligat s`
studiez dreptul.
Rita p`ru [ocat`.
{i-]i iroseai via]a doar din dragoste filial`?
Te mir` asta? G`se[ti c` n-am caracter, nu-i a[a?
Rita \[i plec` genele lungi pentru a-[i asunde admira]ia care
str`lucea \n ochii ei verzi. {tia c` Frank Giordano nu poate fi
considerat un om slab.
Frank rosti foarte repede:
Uit` o clip` de educa]ia ta american`. Dac` \n familiile
italiene copilul este un adev`rat rege, el trebuie \n schimb
s`-[i asculte tat`l. |n ceea ce m` prive[te, eram \mpins de un
44 KATE NEVINS
resort mai puternic dect tradi]ia. Voiam s`-i dovedesc celui
care mi-a dat via]` c` nu m` tem de nimeni, nici m`car de el,
pe planul competi]iei.
{i totu[i ai revenit la pictur`, remarc` Rita.
Da, dar numai dup` moartea tat`lui meu [i dup` ter-
minarea facult`]ii de drept. {i am rupt totodat` cu un mod de
via]` care nu-mi convenea. Mama mea primea foarte mult, dar
mai mult din obliga]ie dect din prietenie. Pe tot parcursul
vie]ii lor, p`rin]ii mei au r`mas robii conven]iilor sociale.
Un miros de ars \l \ntrerupse. Frank s`ri \n picioare.
Au dat drumul la curent. Am l`sat dou` felii \n pr`jitorul
de pine, pentru cazul c` nu-]i pl`cea checul meu. Acum \]i
voi putea preg`ti o adev`rat` piccola colazione.
Vin cu tine, \i spuse ea \n momentul cnd el p`r`sea
\nc`perea.
Baia este \n fundul culoarului, \i spuse Frank peste um`r.
Ceva mai trziu, beau cafea fierbinte, stnd a[eza]i unul \n
fa]a celuilalt \n buc`t`rie. Pe fereastr`, Rita vedea de cealalt`
parte a unui canal \ngust un [ir de case cu un singur nivel, cu
fa]adele zugr`vite \n culori vii. O campanil` pu]in aplecat`
domina acoperi[urile vechi din ]igl` ro[ie.
Priveli[tea o surprindea prin calm [i originalitate, dar nu
\ntrzie prea mult asupra ei. Ochii \i erau atra[i mai degrab`
de Frank c`ruia \i sorbea cuvintele [i-i r`spundea la \ntreb`ri.
|ncercau s` se cunoasc` mai bine. Rita se \ntreba dac` nu era
pe cale s` se ata[eze prea mult de acest b`rbat din cauza admi-
ra]iei exagerate pe care o sim]ea pentru el.
Totu[i, cnd Frank \i propuse o plimbare pe insul`, \l
refuz`. Afacerile \[i rec`p`taser` \ncetul cu \ncetul ascenden-
tul \n preocup`rile ei.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 45
|]i apreciez foarte mult compania, Frank, dar trebuie
neap`rat s` m` \ntorc la Vene]ia. I-am promis contesei
Rusconi c` ne \ntlnim la magazinul ei.
Arunc` o privire spre rochia albastr` de m`tase [i zmbi.
Mai \nti va trebui s`-mi schimb toaleta. O s` fac un mic
ocol pe la pensiune [i cu ocazia asta o s` discut [i cu surorile
Morosini despre condi]iile [ederii mele acolo.
*
* *
Cnd ajunser` \n fa]a pensiunii, Rita fu frapat` de toate
semnele de decrepitudine pe care abia le remarcase \n ajun.
Pere]ii erau co[covi]i. Vopseaua de pe obloane se cojea.
Gr`dina era plin` de m`r`cini [i urzici, dominate de un
chiparos falnic, martor al unei splendori trecute.
Totu[i, un buchet mare de iri[i \mpodobea holul de la
intrare. Erau ni[te buchete la fel de frumoase [i \n salon.
Recep]ia era pustie. Rita lu` telefonul [i form` num`rul
palatului Rusconi.
Nimeni nu-i r`spunse.
Mai \ncearc`, o sf`tui Frank.
Apoi \i d`du num`rul de la magazin.
Dar se p`rea c` nobila doamn` nu se afla nici la palat nici
la magazin.
Nu are nici un ajutor? se mir` Rita punnd receptorul \n
furc`.
Frank \ncepu s` rd`.
Oh, nu! Nu vrea s` \mpart` cu nimeni pl`cerile
nego]ului.
46 KATE NEVINS
Pl`cerile? Credeam c` oamenii muncesc \n primul rnd
ca s`-[i c[tige existen]a. Orict de contes` e ea, prietena ta nu
e scutit` de aceast` nevoie. {i ca s` te convingi, e de ajuns s`
arunci o privire \n \nc`perile aproape golite de mobil` ale
palatului ei.
Frank nu-i r`spunse \ns`. O femeie de vreo [aizeci de ani
cobora scara cu un pas maiestuos. P`rul ei cenu[iu, t`iat scurt,
\ncadra o fa]` prelung`, osoas` [i distins`. Era \mbr`cat` cu o
fust` neagr` [i o bluz` de culoarea filde[ului \mpodobit` cu
un jabou de dantel`.
Doamna Stewart, presupun? |ncntat` s` v` cunosc,
spuse ea \ntr-o englez` perfect`. Eu sunt Maria Morosini.
Rita vru s`-l prezinte pe Frank. Dar femeia o opri, zmbind.
Suntem vechi prieteni. Frank dispunea aici chiar de o
mic` \nc`pere unde \[i ]inea o parte din lucruri.
Rita \[i aminti atunci c` Frank se schimbase aici \nainte de
a pleca \n ora[.
Maria Morosini ar`t` spre vasul cu flori de la piciorul
sc`rilor.
V` rog s` m` ierta]i, signora, c` nu a]i g`sit flori
proaspete \n camer` la sosirea dumneavoastr`. Dar ieri n-am
g`sit nimic care s`-mi plac`. Sora mea [i cu mine iubim numai
florile cu tije lungi, cum sunt trandafirii, iri[ii sau gladiolele.
Ele sunt semnul unei splendori care se potrive[te cu casa
noastr`.
Rita d`du politicos din cap. |n sinea ei, deplngea lipsa de
sim] practic de care d`deau dovad` surorile Morosini. |n loc s`
cheltuiasc` o avere pe la flor`rii, de ce nu-[i defri[au gr`dina ca
s` planteze trandafirii [i gladiolele de care aveau nevoie?
Maria continua cu un zmbet satisf`cut:
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 47
Din fericire, \n diminea]a asta ne-am putut umple vazele.
Am pus ni[te flori splendide \n camera dumneavoastr`.
Mul]umesc. V` apreciez gestul, spuse Rita. Dar m` tem c`
n-am primit cheia potrivit`. |n noaptea asta n-am reu[it s`
deschid poarta...
Ezit`, nedorind s` fac` nepl`ceri personalului. Dar dup` cte-
va secunde de nehot`rre, Rita consider` c` surorile Morosini
trebuiau s` afle c` portarul nu-[i face cum trebuie datoria.
Am sunat de mai multe ori dar nu mi-a r`spuns nimeni.
Degetele Mariei tr`geau cu nervozitate de jaboul fin de
dantel`.
|mi pare r`u, signora. Camerele au ferestre spre cealalt`
parte a casei. A[a c` nu se aude soneria pn` acolo. Dar o s`-l
cert pe Mario c` nu era la postul lui.
Cobor\ tonul pentru a ad`uga pe un ton confiden]ial:
Nenorocitul s-a pus pe b`ut, m` \n]elege]i? Dar, cu toate
astea, nu-l putem concedia. Lucreaz` pentru familia noastr`
din copil`rie.
O expresie gnditoare \ntunec` fa]a br`zdat` nemilos de
trecerea anilor.
|n fond, poate c` din cauza asta suge b`utur` ca un
burete, ad`ug` ea.
Rita [i Frank schimbar` o privire amuzat`. {i asta spori
intimitatea care se stabilise \ntre ei.
Maria o rug` pe Rita s`-i \napoieze cheia \n chestiune. Apoi
disp`ru \ntr-un birou aflat \n spatele recep]iei.
Urmat` de Frank, Rita intr` \n salon [i privi \n jurul ei.
Deasupra [emineului monumental era ag`]at un blazon
asem`n`tor cu cel pe care-l v`zuse \n palatul Rusconi. |ns` aici
48 KATE NEVINS
leul era culcat, doar capul lui vigilent fiind ridicat. Fotografiile,
divanurile [i comodele erau grele dar de bun` calitate [i gust.
O vitrin` fusese golit` de con]inutul ei, cu excep]ia unui vas
emailat de Faenza.
Rita \l reper` imediat [i se apropie ca s`-l examineze mai
atent.
Corpul oval al vasului reprezenta capul unui patriarh
b`rbos. Mnerele verzi erau admirabil cizelate. Obiectul data
\n mod sigur din secolul XVI. Vasele de acest fel erau \ns`
\ntotdeauna perechi. Unde o fi al doilea? se \ntreb` Rita.
|ntlni \n acel moment privirea lui Frank.
O minun`]ie, nu-i a[a? [opti ea.
Da. |]i imaginezi mndria me[terilor care au reu[it o
asemenea perfec]iune? |n prezent, fabricile scot mii de vase
asem`n`toare, a c`ror execu]ie grosolan` este o insult` pen-
tru arta ceramicii.
|n ochii t`i, poate. Dar turistul care cump`r` o repro-
ducere este la fel de fericit ca [i cum ar poseda originalul.
Frank se strmb` dispre]uitor.
Dac` este american, o dat` \ntors acas` se va gr`bi s`-l
\mpodobeasc` \n mod sigur cu flori artificiale.
Rita nu mai avu timp s`-i r`spund`. Maria tocmai intra \n
salon. O femeie mai tn`r` [i cu forme ceva mai pline o
\nso]ea. Maria f`cu prezent`rile.
Sora mea mai mic`, spuse ea. Luisa se ocup` de
buc`t`rie.
Frank le surse celor dou` prietene ale lui.
Luisa e cea mai bun` buc`t`reas` din Vene]ia. Pot s`
depun m`rturie \n acest sens, afirm` el.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 49
O brusc` ro[ea]` color` chipul palid al Luisei care-[i plec`
ochii, m`gulit` de compliment. Avea nasul acvilin ca sora ei [i
acelea[i buze sub]iri [i dispre]uitoare.
Iat` cheia cea bun`, spuse Maria \ntinzndu-i-o Ritei. {i
\nc` o dat`, v` rog s`-mi accepta]i scuzele.
Nu-i nimic, spuse americanca pe un ton conciliant.
Cele dou` surori afi[au o asemenea noble]e, \nct le l`s` s`
plece f`r` s` fi \ndr`znit s` \ntrebe de pre]ul camerei.
Sun-o din nou pe contes`, o sf`tui Frank.
Form` chiar el num`rul [i \ntinse receptorul Ritei.
|n sfr[it cineva r`spunse la cel`lalt cap`t al firului. Contesa
Rusconi p`rea c` abia r`sufl`.
Scumpa mea, \nc` dou` minute [i nu m-a]i mai fi g`sit.
Tocmai \nchideam magazinul, fiindc` sunt invitat` disear` la
ni[te prieteni. {i cum fac totul \n ultimul moment, nu mi-a mai
r`mas prea mult timp s` m` preg`tesc.
Rita \ncerc` s`-[i ascund` dezam`girea.
V-am mai sunat [i adineaori.
Interlocutoarea ei o \ntrerupse cu o voce ner`bd`toare.
Eram la coafor. Pe urm`, a trebuit s` dau o fug` s`-mi
cump`r o pereche de pantofi de sear`. Cei vechi s-au cam uzat
de attea petreceri... Oh, dar acum m` gndesc...
Izbucni \n rs ca [i cum o idee n`stru[nic` \i trecuse prin
minte.
...Veni]i la petrecere, drag` prieten`. Va fi o ocazie bun`
pentru dumneavoastr` de a \ntlni jum`tate din aristocra]ia
vene]ian`. Vechiul meu prieten, Luigi Capiello, a avut ideea ca
\n seara asta s` invite o groaz` de cuno[tin]e. Ruga]i-l pe Frank
s` v` \nso]easc`... sau mai degrab` o s`-l rog eu personal cnd
o s`-l v`d. El \l cunoa[te foarte bine pe Luigi.
50 KATE NEVINS
Rita se sim]ea n`ucit`. Contesa avea un talent s` ia hot`rri
\n locul ei punnd-o aproape \n fa]a faptului \mplinit. {i \n
afar` de asta, vorbea att de repede \nct era imposibil s-o
\ntrerupi.
Rita reu[i totu[i s` spun`:
Frank e lng` mine.
Splendid! Da]i-mi-l la telefon.
Rita \i pas` u[urat` receptorul. |n timp ce Frank era supus
la rndul lui tirului contesei, Rita se \ntoarse \n salon. Covorul
scump oriental era tocit. O fereastr` r`m`sese blocat` fiindc`
cremona disp`ruse. Pernele din catifea de pe canapeaua mare
fuseser` crpite cu destul` stng`cie.
Toate aceste semne denotau o s`r`cie lucie. {i totu[i, flori
scumpe \mpodobeau vasele \nalte din cristal.
Ridic` ochii spre plafonul cu casete. Cum or fi \nc`lzit iarna
\nc`perile astea att de mari [i de \nalte?
Frank veni dup` ea, cu ochii str`lucind de veselie.
Ie[im disear`, o anun]` el.
A[a am \n]eles [i eu.
Atunci vin s` te iau la ora opt. De acord?
Rita ridic` fatalist` din umeri.
Ar trebui s` refuz, spuse ea cu un zmbet for]at, dar...
Dar ce?
Nu vreau s-o nemul]umesc pe contes`.
Cred c` n-o s` regre]i. Sigur, nu va fi o atmosfer` att de
destins` ca asear`... Fiindc` ne-am distrat bine, nu-i a[a?
Rita d`du din cap, adresndu-i un zmbet c`lduros.
|n momentul cnd ie[eau din salon, un b`rbat cu p`rul
argintiu \mpingea u[a holului. Elegan]a lui demodat` \i sporea
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 51
distinc]ia. |l salut` pe Frank, care i-l prezent` Ritei. Signor
Bianchi era unul din clien]ii pensiunii. Se \nclin`, ducnd
degetele tinerei femei pn` la buzele lui, \ntr-o s`rutare de
mn` ca pe vremuri. Apoi se \ndep`rt` cu discre]ie.
Rita \l conduse pe Frank pn` \n prag.
Dac` surorile Morosini au mul]i clien]i, pensiunea este o
afacere rentabil`, remarc` ea.
N-a[ ajunge prea repede la concluzia asta, spuse prudent
Frank. Signor Bianchi [i al]i clien]i sunt vechi prieteni ai Luisei
[i Mariei. Sunt sigur c` nu particip` dect cu ni[te sume
nesemnificative la cheltuielile pensiunii. Cred c` abia \[i
pl`tesc mncarea.
Impruden]a surorilor Morosini o l`s` cu gura c`scat` pe
Rita.
Dar... bietele femei sunt pe cale s` se ruineze.
Posibil. Dar nu-[i pot arunca prietenii \n strad`.
Nu, bine\n]eles c` nu... Totu[i, ar face mai bine s`-[i
reduc` cheltuielile. Casa ar merge foarte bine [i f`r` risipa asta
de flori scumpe.
Fu rndul lui Frank s` se simt` [ocat.
Florile aduc Mariei [i Luisei frumuse]ea care le
\nsenineaz` via]a.
O frumuse]e cam costisitoare.
Frank ridic` din umeri, agasat de lipsa de \n]elegere a
tinerei femei.
Sunt fericite s` continue vechile obiceiuri. Casa lor a
cunoscut [i vremuri de glorie. Pnze de mari mae[tri
\mpodobeau pere]ii. O armat` de vale]i se ocupa de gr`din` [i
de buc`t`rie. Acum, pentru a fi servite, cele dou` surori nu
52 KATE NEVINS
dispun dect de o femeie cu ziua [i de un portar care \n
general se \mbat`. {i le blamezi c` cheltuiesc cteva mii de lire
ca s`-[i cumpere flori?
Cnd r`mase singur`, Rita medit` la vorbele pictorului. Nu
era de aceea[i p`rere cu el. Cum s`-]i g`se[ti fericirea cheltuind
mai mult dect \]i po]i permite? Pentru ea, comportarea surorilor
Morosini era nici mai mult nici mai pu]in dect o nebunie.
Dar \ncet` \n curnd s` se mai gndeasc` la cele dou` surori.
Ziua era splendid`. {i disear` va ie[i din nou \n compania lui Frank.
Pn` atunci, fiindc` de afaceri nu putea fi \nc` vorba, se va
amesteca \n mul]imea turi[tilor care vizitau Pia]a San-Marco [i
Palatul Dogilor.
Urc` \n camera ei ca s` se schimbe.
*
* *
Malul pe care se ridica Palatul Capiello era luminat
giorno. Logiile [i arcadele dantelau fa]ada la fel de elegant ca
ornamentele unui tort de nunt`.
Femei cu cape lungi de velur [i b`rba]i \n frac coborau din
gondole. Nu puteau trece pragul dect dup` ce erau anun]a]i
de doi servitori care flancau intrarea, cu cte o f`clie \n mn`.
Por]ile ghintuite erau larg deschise spre un hol imens, par-
dosit cu marmur` [i mobilat cu piese vechi.
Frank [i Rita \[i spuser` numele vale]ilor \mbr`ca]i \n stil
fran]uzesc. Pictorul era \mbr`cat \ntr-un smoching de un
albastru-\nchis. Rita \mbr`case o tunic` vernil care i se mula ca
o m`nu[` pe trupul suplu.
Abia reu[i s` nu pufneasc` \n rs cnd intrar` \n palat.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 53
I-am fi putut anun]a la fel de bine pe Mickey [i Minnie
Mouse. Nimeni n-a dat aten]ie la ceea ce am spus.
Ce importan]` are! ripost` Frank. Protocolul a fost
respectat [i asta e tot ce conteaz`.
Urcar` scara monumental` care ducea spre \nc`perile \n
care avea loc recep]ia.
|l z`resc pe contele Capiello, spuse pictorul. Vino s` te prezint.
Contele se apropia de ei. Un p`r alb [i m`t`sos \i aureola
chipul. |i primi cu un surs larg.
Sunt fericit c` ai putut veni, dragul meu Frank, spuse el
cuprinznd minile pictorului, pentru a le scutura cu c`ldur`.
Apoi lu` mna Ritei [i se \nclin` adnc.
Sunt \ncntat s` \ntlnesc o femeie att de frumoas`,
spuse el galant. Aten]ie, Frank! Ai grij` s` nu ]i-o r`peasc`
nimeni... {ampanie? le propuse el chemnd printr-un gest un
b`iat cu vest` alb`. Bufetul e aranjat \n sala de bal. Vi-l reco-
mand c`lduros.
Ochii lui str`lucir` cnd ad`ug` pe un ton pofticios:
O s` g`si]i [i homari.
Apoi se \ndep`rt` ca s` primeasc` [i al]i invita]i.
Cu o cup` plin` \n mn`, Rita \l trase pe Frank ceva mai
departe de mul]ime.
Ai remarcat eticheta sticlei? \l \ntreb` ea \n [oapt`. Un
Dom Perignon din 1976. Probabil c` e foarte bogat.
Te \n[eli. Din contr`. Dar un Capiello nu poate servi o
am`rt` de oranjad` oaspe]ilor s`i... Hai acum s` d`m o rait`
pe la homari.
Str`b`tur` mul]imea care se \nghesuia \n sala luminat` de
dou` lustre mari de cristal.
54 KATE NEVINS
Homarii erau t`ia]i \n felii [i reconstitui]i \n carapacea lor.
{i nu erau singurul lux al bufetului. Pe fa]a de mas` din dan-
tel`, platourile de argint puneau la dispozi]ia invita]ilor feluri
variate [i tentante de mncare. Dup` ce gustaser` din caviar [i
pui la rotisor, cei mai gurmanzi puteau alege diferitele sorturi
de patiserie [i \nghe]at`.
N-am v`zut \n via]a mea o asemenea abunden]` de feluri
[i nici atta lux \n prezentarea lor, remarc` Rita gnditoare.
Un fel de respect admirativ o f`cuse s` vorbeasc` \n [oapt`.
Frank \i explic`.
Contele prime[te o dat` pe an. |n acea zi scoate tot ce are
mai frumos. Cump`r` cele mai fine produse [i angajeaz` o
armat` de vale]i pentru a le servi.
|nc` dou` serate ca asta [i va fi nevoit s`-[i vnd` palatul,
remarc` Rita pe jum`tate amuzat`, pe jum`tate scandalizat`.
Contesa Rusconi venea spre ei, \nso]it` de o brunet` plan-
turoas`.
Rita! Frank! Sunt fericit` c` v` afla]i \n mijlocul nostru
ast`-sear`. V-o prezint pe signora Alvarez, o prieten` din
Buenos Aires.
{uvi]e argintii f`ceau s` str`luceasc` p`rul negru al signo-
rei Alvarez. R`spunse cu cordialitate cuvintelor de bun-sosit,
apoi \[i ascunse cu mna decolteul.
M` simt destul de stnjenit` c` am venit f`r` nici o bijuterie
la o serat` att de elegant`. Dar o parte din bagajele mele au fost
furate la aeroport. Voi fi desp`gubit` de societatea de asigur`ri,
bine\n]eles. Dar pn` atunci, am impresia c` sunt dezbr`cat`.
{i a[a e[ti \ncnt`toare, spuse mali]ioas` contesa care era
plin` de coliere, inele [i br`]`ri. Dar dac` acest fapt te deran-
jeaz` chiar att de mult, te rog prime[te acest dar.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 55
|[i scoase de la gt un lan] de aur de care era ag`]at` o
piatr` albastr` cu o montur` fin`. Lucr`tura era demodat` dar
foarte frumoas`.
Oh, nu, protest` prietena ei. N-am dreptul s` te privez de
aceast` bijuterie, scumpa mea Lily. Ea apar]ine \n mod sigur
familiei Rusconi.
Ia-o f`r` nici un scrupul, Ofelia, spuse nep`s`toare con-
tesa. Am primit-o mo[tenire [i pot s` dispun de ea dup` bunul
meu plac. Dac` mndria ta \]i interzice s` prime[ti un aseme-
nea cadou, atunci poart`-l m`car ct timp stai la Vene]ia.
Prinse colierul la gtul Ofeliei [i se d`du un pas \napoi pen-
tru a admira pandantivul.
Arat` mult mai bine la gtul t`u, spuse ea cu amabilitate.
Prietena ei \i strnse minile \ntr-o efuziune de tandre]e
specific sud-american`.
|ntotdeauna e[ti generoas`, scumpa mea Lily! exclam` ea.
Contesa se \ntoarse zmbind spre Rita.
|n timpul tinere]ii noastre, cnd m` numeam \nc` Lyli
Moran, drumurile vie]ii noastre s-au \ntlnit pentru un timp.
Eu eram dansatoare cu castaniete [i Ofelia costumier` \n
teatrul unde dansam.
Signora Alvarez oft` din adncul pieptului.
A fost o epoc` minunat`. Cine [i-ar fi putut \nchipui
atunci c` Lily Moran se va m`rita cu un conte italian [i eu,
Ofelia Perez, cu un bancher argentinian?
Contesa puse mna pe bra]ul prietenei sale.
Te las cu Frank. Eu vreau s`-i ar`t ceva Ritei.
{i cu un mic surs misterios, o \ndemn` s-o urmeze prin
mul]ime.
56 KATE NEVINS
Rita se \ntreb` ce toan` o mai fi avnd contesa. Aceasta
deschise o u[` [i o conduse \ntr-o \nc`pere luminat` doar de
ilumina]ia de pe Canal Grande.
Ochii Ritei se obi[nuir` foarte repede cu semi\ntunericul.
V`zu un blazon mare ag`]at deasupra [emineului.
Armoriile familiei Capiello, o anun]` contesa cu respect
\n voce.
Mania asta de a expune blazonul familiei \ncepuse s-o cam
agaseze pe americanc`. A[a c` nu d`du mare aten]ie leopar-
dului alb \nf`]i[at pe fondul de azur al ecusonului.
Contesa aprinse o lamp`. A[a c` Rita putu privi dup` pofta
inimii pendula a[ezat` pe poli]a din marmur` a [emineului.
Era un model splendid, reprezentativ pentru arta francez` din
timpul lui Ludovic al XV-lea, cu un cadran din email [i nimfe
aurite.
Contesa p`ru pe punctul de a spune ceva, apoi \[i strnse
buzele \ntr-o t`cere plin` de repro[. Era clar c` atitudinea Ritei
o [oca.
Ar fi trebuit s` m` uit ceva mai sus se gndi tn`ra.
Dar nu era capabil` de pref`c`torie. Se \ntoarse s`
examineze [i restul \nc`perii care i se p`ru la fel de goal` ca o
sal` de a[teptare dintr-o gar`. |n acel moment, contesa stinse
lumina.
Mine o s` fiu la magazin, o preveni ea pe un ton repezit.
Ora nou` v` convine?
Perfect, rosti Rita.
|ntoars` \n saloane, privi mai cu aten]ie la invita]ii contelui
Capiello. Apar]ineau cu to]ii aceleia[i genera]ii. Femeile pur-
tau toalete din catifea sau moar, care fuseser` probabil la
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 57
mod` pe la jum`tatea secolului. Fracurile b`rba]ilor fuseser`
croite pentru ni[te umeri musculo[i. Acum atrnau pe ni[te
trupuri sl`bite.
Ni[te fantome, \[i spuse Rita. Trag dup` ei nostalgia fastu-
lui de odinioar`. Tr`iesc peste posibilit`]ile lor, oferind bufete
scumpe sau cheltuindu-[i r`m`[i]ele averii pe la flor`rii. Sunt
nebuni de legat.
|l c`ut` pe Frank prin mul]ime. Cum nu-l vedea, se apropie
de o comod` din abanos \ncrustat cu filde[ [i sidef. Mngie
cu respect munca me[terului.
O evaluezi? rosti o voce ironic` din spatele ei.
Rita sim]i o furnic`tur` de-a lungul coloanei vertebrale.
Frank avea darul de a-i stimula \n mod agreabil fibrele ner-
voase. Se \ntoarse [i \ntlni privirea arz`toare a ochilor c`prui.
M` mul]umesc s-o admir, \l corect` ea. Dar \mi \nchipui
c` ar vinde-o dac` ar g`si un cump`r`tor.
Se apropie de el [i [opti:
De ce toate aceste \ncnt`toare persoane \n vrst` tr`iesc
att de nebune[te? Peste tot pe unde sunt invitat`, nu v`d
dect pere]i goi [i covoare roase. Dar cheltuiesc f`r` s` se uite
la bani [i dispre]uiesc repara]iile curente. De ce, Frank? Toate
astea nu au nici un sens.
Se simt ferici]i a[a, spuse pictorul.
Pre]ul fericirii lor mi se pare prea ridicat...
Se \ntrerupse. Maria Morosini se apropia de ei, \ntr-o
rochie foarte elegant` din satin mov care data \n mod sigur
din vremea primelor colec]ii Dior.
Rita n-o mai v`zuse pe proprietara ei de cnd \i schimbase
cheia de la u[a pensiunii.
58 KATE NEVINS
Camera e confortabil`? se interes` Maria. |mi pare att de
r`u c` n-am putut-o \mpodobi cu flori \nainte de sosire.
Rita o asigur` c` faptul nu avea nici o importan]`. Camera
\i pl`cea. A[a c` Maria se \ndep`rt` cu un pas de suveran`,
sim]indu-[i sufletul mai u[or.
Dou` ore mai trziu, cnd \[i lua r`mas-bun de la gazdele
ei, Rita avea impresia c` p`r`se[te o lume pe cale de dispari]ie,
dar care avea grij` s` arate bine \n goana ei spre pierzanie.
|[i alung` din minte ideile neutre. Frank o conduse la pen-
siune \n gondol`. Noaptea era prea frumoas` pentru gnduri
\mpov`r`toare.
*
* *
Lumina lunii acoperea cu o patin` argintat` b`l`riile din
gr`dina pensiunii Morosini. Farmecul continua. Frank scur-
tase pu]in [ederea lor la contele Capiello pentru a-i da posi-
bilitatea Ritei s` admire palatele de pe Canal Grande \nainte s`
se sting` reflectoarele care le luminau fa]adele.
St`tuser` \nl`n]ui]i sub ochii binevoitori ai gondolierului,
str`b`tnd \nti Canal Grande, pe urm` canalele mai mici.
|n fa]a chiparosului care p`rea negru \n lumina lunii, Frank
se opri [i o lu` \n bra]e pe Rita.
Tn`ra se \nfior`. Senza]iile pe care reu[ise s` le
st`pneasc` \n timpul plimb`rii cu gondola \i aprinser` sn-
gele \n vene. Nu nega atrac]ia pe care o sim]ea pentru Frank,
dar [tia c` ar fi o gre[eal` s` se ata[eze de el.Dup` divor], se
jurase c` dac` se va mai \ndr`gosti vreodat`, b`rbatul respec-
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 59
tiv va fi un om de afaceri lucid [i \ntreprinz`tor. Gusturile ei,
obiceiurile, caracterul, \ntreaga ei personalitate erau opuse
acestui pictor care ridica lipsa de eficien]` [i extravagan]a la
rang de virtu]i. Cu el, n-ar avea nici un viitor.
Se \ncord`. Ca [i cum \i ghicise [irul gndurilor, Frank
protest`:
Rita! Nu po]i tr`i doar clipa prezent`?
Cu vrful degetului, \i atinse gtul. Aceast` mngiere, de[i
u[oar`, zdruncin` rezisten]a Ritei [i-i \nce]o[` mintea. Trebui
s` fac` un efort pentru a g`si un argument conving`tor.
Nu ac]ionez niciodat` f`r` s` m` gndesc la consecin]a
actelor mele. Mi se pare c` ]i-am mai spus asta, \i reaminti ea
cu o voce r`gu[it`.
Momentele magice nu au dect urm`ri pl`cute.
Chipurile lor erau foarte aproape unul de cel`lalt.
Respira]iile li se amestecau. Rita se sim]ea din ce \n ce mai
ame]it` [i \ncepuse s` pronun]e ni[te cuvinte pe care nici ea
nu le mai credea.
Nu, Frank... Aventura noastr` n-ar fi dect o scurt` \ntl-
nire f`r` viitor... Peste dou` zile plec \n Statele Unite...
|n acest timp, degetele lui lungi [i \ndemnatice urmau
delicat liniile buzelor ei, ca [i cum pictorul voia s` le
descopere contururile. {i cnd puse st`pnire pe buzele ei,
Rita fu uimit` de tandre]ea s`rut`rii lui.
Se lipi instinctiv de el. C`ldura trupului viril \i \nnebuni
sim]urile [i se abandon` complet buzelor lui senzuale. Le
\ntredeschise pe ale ei. Limbile lor se \ntlnir`. Fu un s`rut
plin de pasiune.
60 KATE NEVINS
Rita sim]i c` i se taie picioarele de emo]ie. Frank o sus]inu
cu o mn`. Celalalt` mn` vagabonda pe bustul ei, trezind
peste tot senza]ii minunate.
R`mi la Vene]ia, o rug` el.
Buzele lui \i acopereau acum toat` fa]a cu o ploaie de
s`rut`ri. |l sim]ea pe Frank \n tot trupul ei. |i [optea cuvinte
tandre la ureche, s`rutnd-o, vorbindu-i.
R`mi, Rita. Nu pleca peste dou` zile. Vreau s` te pictez,
s` te cunosc mai bine...
Trezea \n ea dorin]e refulate de mult timp. Dar el ce sim]ea
pentru ea? O simpl` admira]ie de estet? O atrac]ie pasager`?
Oricum, rela]ia lor evolua \ntr-un ritm prea rapid pentru
gustul Ritei. Era gata s` cedeze f`r` s`-[i mai fac` ni[te calcule.
Dar va fi \n stare s`-l uite pe Frank dup` ce i se va d`rui?
Avea nevoie de pu]in timp pentru a vedea mai clar \n sine.
Cum el o ruga din nou s`-[i mai amne data plec`rii, Rita
accept`.
Frank rse triumf`tor.
O s`-]i dau lec]ii de italian`, \i promise el.
{tiu s` zic addio. Nu e de ajuns?
Buzele ei erau umflate de dorin]`. El puse din nou
st`pnire pe ele \ntr-o lung` s`rutare care o f`cu s` se \nfioare.
Se smulse cu greu din bra]ele lui. Frank o l`s` s` se duc`
singur` pn` la u[a pensiunii Morosini.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 61
Capitolul 3
A doua zi, la ora unsprezece, Rita \mpingea u[a de la
magazinul contesei. Era situat pe o str`du]` numit` tot
Rusconi, aflat` \n apropierea palatului cu acela[i nume.
Intr` [i se opri necrezndu-[i ochilor.
Frank \i spusese c` \n Italia prezentarea conta la fel de mult
ca marfa. Dar se p`rea c` simpaticei contese pu]in \i p`sa de
acest obicei. Magazinul ei, de[i mare, era vrai[te, al`turi de
obiecte pre]ioase \nghesuindu-se bibelouri f`r` valoare.
Contesa scria la un birou mic, plasat \n fundul magazinu-
lui. O z`ri pe Rita [i se scul` s-o \ntmpine.
Bun` diminea]a, doamn` Stewart.
Ochii ei alba[tri str`lucir` amuza]i cnd ad`ug`:
Americancele sunt foarte punctuale.
Nu e un defect, spuse cu blnde]e Rita.
Contesa f`cu un gest care \ngloba ansamblul stomacului ei.
Dac` v` intereseaz` ceva, nu v` jena]i.
Rita ar`t` spre po[eta ei [i zmbi.
Mi-am f`cut o list`. Unul dintre clien]ii mei
colec]ioneaz`, printre altele, bronzuri medievale.
Corespondentul meu parizian mi-a spus c` voi g`si la dum-
neavoastr` obiecte care s`-i plac`.
Contesa exclam` \ncntat`:
{i a avut dreptate. Am un sfe[nic de la \nceputul secolu-
lui IV. V` intereseaz`?
Da. Pot s`-l v`d?
Bine\n]eles.
Ochii ei alba[tri o privir` pe Rita apoi se rotir` spre marfa
heteroclit`.
Unde l-oi fi pus? [opti contesa. A[ putea s` vi-l descriu...
dar trebuie s`-l g`sesc totu[i. Veni]i cu mine.
Se strecur` printre l`zi, mese [i scaune, antrennd-o pe
Rita dup` ea.
Poate c`, dac` v-a]i clasa comorile, \i suger` Rita ezitnd,
a]i g`si mai u[or ceea ce c`uta]i. Cel mai bine ar fi s` le grupa]i
pe epoci [i s` aranja]i \n vitrine ceea ce nu-i intereseaz` dect
pe turi[ti.
Excelent` idee, spuse contesa f`r` pic de entuziasm.
Dori]i s` v` expun felul cum v`d eu prezentarea?
Da, dar mai trziu. |nti trebuie s` g`sesc bronzul acela...
Ah, iat`-l! exclam` ea deplasnd piesele din argint ale unui
serviciu de ciocolat`.
|ntinse Ritei un mic personaj c`lare pe un leu. |n mna
ridicat` ]inea un sfe[nic cu cinci bra]e. Ansamblul era searb`d,
f`r` gra]ie [i prost echilibrat.
Rita, care sim]ea a]intit` asupra ei privirea contesei, \[i
ascunse dezam`girea [i se feri s` zmbeasc`. Se mul]umi s`
pun` obiectul pe o m`su]`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 63
Mi-e team` c` a]i fost p`c`lit`, contes`, spuse ea cu ama-
bilitate. Sfe[nicul `sta n-are nici o valoare. A fost fabricat \n
serie la sfr[itul secolului trecut.
Rita surprinse o lic`rire de stim` \n ochii alba[tri. Deci
fusese un test! Se felicit` \n sinea ei. De acum nu-i vor mai fi
prezentate dect piese autentice.
U[a se deschise [i o femeie \n blugi [i tricou \[i f`cu
apari]ia.
Ocupa]i-v` de client`, o sf`tui Rita. |n acest timp, m` uit
s` v`d ce m-ar putea interesa.
Turista, o americanc`, dorea s` duc` un cadou tipic
italienesc prietenilor ei din Atlanta. Rita recunoscu accentul
t`r`g`nat al celor din Georgia.
Contesa r`spunse cu amabilitate:
Am multe articole frumoase [i deloc scumpe.
Rita le l`s` s` discute [i examin` talme[-balme[ul din
magazin. Brusc, ochii i se m`rir` de surpriz` [i pl`cere. Pe o
comod` din acaju era plasat` perechea vasului pe care-l admi-
rase \n salonul pensiunii Morosini. Nu putea fi vorba de o
eroare. Aceast` faian]` de Faenza era sora geam`n` a
celeilalte. Erau dou` exemplare unice care nu se vindeau
separat.
Rita pricepu imediat. Surorile Morosini o rugaser` pe pri-
etena lor s` le g`seasc` un cump`r`tor pentru vasele respective.
Dar, fiindc` nu le pl`cea s` vad` cum dispar comorile, nu-i
d`duser` contesei dect unul singur, rezervndu-[i pl`cerea
de a-l admira pe cel`lalt pn` la sosirea cump`r`torului.
Rita se \ntrist` la gndul durerii resim]ite de cele dou`
surori, nevoite s` se despart` \ncetul cu \ncetul de tot ce le era
64 KATE NEVINS
drag. Un alt exemplu \i \nt`ri convingerea. Pe biroul contesei
descoperi pendula Ludovic al XV-lea pe care o v`zuse \n ajun
la contele Capiello.
Luigi Capiello ar putea s`-[i achite facturile la homar [i
[ampania, cu banii lua]i pe ea? F`r` probleme, \[i r`spunse
singur` Rita. Pendula valora o mic` avere. Dar contesa va g`si
un cump`r`tor destul de bogat pentru a-i oferi pre]ul pe care-l
merita?
Reveni spre u[`, exact la timp ca s` aud` comentariul final
al contesei.
Ave]i noroc, doamn`. Statueta din sticl` colorat` pe care
a]i achizi]ionat-o valoreaz` mult mai mult dect dou`zeci [i
cinci de dolari. Este o munc` de artist pe care n-o ve]i g`si \n
nici unul din magazinele cu suveniruri.
Rita abia \[i ascunse zmbetul. Dac` Lily, actuala contes`
Rusconi, nu avea deloc talent \n a-[i expune marfa, \n schimb
[tia s` vnd`. Munca de artist venea \n linie dreapt` de la
Murano unde sufl`torii de sticl` executau pe band` sute de
obiecte asem`n`toare. Dar unde era r`ul? Dou` persoane erau
satisf`cute. Prima f`cuse o afacere bun`. Iar cea de-a doua era
\ncntat` c` a reu[it s` achizi]ioneze un obiect rar.
Dup` ce u[a se \nchise, contesa Rusconi se \ntoarse la Rita.
|mi pare r`u, scumpa mea, dar a[a se \ntmpl` toat` ziua.
Arunc` o privire spre geanta Ritei.
Ce mai c`uta]i pentru clien]ii dumneavoastr`?
Am o list` lung`. Mai \nti...
U[a se deschise din nou. Frank intr`, \nso]it de un b`rbat
corpolent, destul de \n vrst`, \mbr`cat cu o elegan]` sobr`. |l
prezent` contesei, subliniind c` domnul Richard Graham din
Minneapolis era deosebit de interesat de pendulele vechi.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 65
Apoi pictorul o reper` pe Rita. |i adres` un zmbet
fermec`tor [i f`cu \n a[a fel \nct s` se apropie de ea.
Mi-ai lipsit, \i [opti el la ureche.
Rita se \nro[i la fa]` \n egal` m`sur` de pl`cere [i de jen`.
Ar`t` spre celelalte dou` persoane cu un gest discret. Dar
acestea erau prea ocupate s` discute cifre pentru a le da vreo
aten]ie.
Frank o trase pe Rita \n micul birou din spatele magazinului.
Spune-mi c` [i eu ]i-am lipsit, o implor` el.
Dar Rita prefer` s` nu-i arate ct de mult o tulbura.
Eu n-am un temperament att de exploziv ca al t`u,
spuse ea rznd.
Frank scutur` indignat din cap.
E[ti fierbinte ca o flac`r`, protest` el. Dar tu...
Sstt! \l \ntrerupse ea punndu-i degetul pe buze.
Contesa venea \n mare grab`. |n[f`c` pendula care trona
pe birou cu amndou` minile [i plec` \napoi la clientul ei.
Rita \ncepu s` doreasc` din tot sufletul ca americanului s`-i
plac` aceast` adev`rat` oper` de art` [i s-o pl`teasc` ct mai
scump posibil.
E dr`gu] din partea ta c`-i serve[ti drept intermediar pri-
etenei tale, remarc` ea.
Frank f`cu un gest nep`s`tor.
N-am nici un merit \n asta. De multe ori, v`zndu-m` c`
pictez, oamenii \mi cer adresa unui anticar bun...
Rita \l asculta cu o singur` ureche. Cu cealalt` \nregistra
frnturile de conversa]ie dintre Richard Graham [i contes`.
Aceasta era foarte conving`toare. Se p`rea c`, de data asta,
contesa Capiello \[i va pl`ti cea mai mare parte din furnizori.
66 KATE NEVINS
Imediat ce u[a se \nchise \n urma clientului, contesa li se
al`tur`. Ochii \i str`luceau de pl`cere. |nchise pre]iosul cec
\ntr-un sertar al biroului ei, apoi se \ntoarse spre tn`ra
femeie.
Data viitoare, de exemplu poimine pe la ora patru, o s`
\nchid magazinul. {i atunci nu vom mai fi deranjate.
Poimine? repet` Rita surprins`. Dar putem trata de pe
acum.
Contesa lu` un aer scandalizat.
E aproape amiaz`, protest` ea. Nu sacrific niciodat` ora
prnzului pentru ni[te chestiuni de comer].
V` invit pe amndou` la restaurant, propuse pictorul.
Contesa \i mul]umi dar refuz`.
Prefer s` m`nnc la mine acas` [i s` m` odihnesc apoi o
or` sau dou`.
Rita?
Invita]ia p`rea irezistibil` dac` te uitai \n ochii lui Frank.
Tn`ra fu pe punctul s` accepte, dar \[i reaminti de o obliga]ie
imposibil de amnat. Trebuia s`-i telefoneze unuia din core-
sponden]ii ei din Thailanda.
Ezit`, \mp`r]it` \ntre con[tiin]a profesional` [i dorin]a
imperioas` de a r`mne cu Frank.
Dar grija fa]` de afaceri birui.
|mi pare r`u, dar trebuie s` m` \ntorc la pensiune. Am o
\ntlnire pe fir cu Bangkok-ul. Asia e destul de greu de con-
tactat [i mi se \ntmpl` cteodat` s` a[tept ore \ntregi cte o
leg`tur`.
Frank puse mna pe um`rul ei. Zmbea cu o tandre]e
pu]in trist`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 67
Fiindc` ]i-ai prelungit [ederea la Vene]ia, o s` lu`m masa
\mpreun` alt` dat`, rosti el.
Rita \[i lu` r`mas-bun de la ei. Un vag sentiment de
dezam`gire nu-i d`dea pace. Nici unul nici cel`lalt nu f`cuse
nici un efort s-o re]in`. Frank nu fixase o dat` pentru
urm`toarea \ntlnire.
*
* *
Dormea adnc cnd o trezi ploaia. Furtun` cu grindin`
gndi ea auzind izbiturile din geam.
Cu pleoapele grele de somn, \[i b`g` capul sub cuvertur`
pentru a-[i reg`si lini[tea.
Dar degeaba, zgomotul se auzi la fel de tare. Camera ei era
situat` pe col], o fereastr` dnd spre canal, alta spre o pia]et`.
Rafalele alternau cu ni[te pauze ciudate.
Intrigat`, se frec` la ochi, se scul` [i se apropie de fereastra
care d`dea spre pia]et`. Ciudat lucru, geamul era uscat.
La lumina palid` a unui felinar, z`ri o siluet` care se aple-
ca [i se ridica la intervale regulate.
|[i puse repede halatul [i deschise fereastra.
Frank! E[ti nebun? Nu mai arunca pietricele, o s` spargi
geamurile.
Vino jos, cara mia, spuse el cu o voce potolit`.
Categoric nu. E noapte. Ai idee ct e ceasul?
Da. Vreau s`-]i ar`t r`s`ritul soarelui la Vene]ia.
Rita rse.
68 KATE NEVINS
E foarte romantic, dar mor de somn.
Foarte bine. Ca s` te trezesc, o s`-]i cnt o serenad`.
Puse o mn` pe piept [i-[i bomb` teatral pieptul. Rita \l rug`:
Nu, Frank, nu. O s` treze[ti toat` casa.
Atunci \mbrac`-te [i coboar`. |]i acord zece minute.
Rita \nchise fereastra [i se \mbr`c` gr`bit`. Ni[te blugi [i un
tricou albastru i se p`rur` cele mai potrivite pentru un r`s`rit
de soare. Mai lu` [i un pulov`r, gndindu-se la aerul rece din
zori.
Frank se gndise la ea. Voia s` \mp`rt`[easc` \mpreun`
acelea[i emo]ii.
Cnd cobor\, mai era \nc` \ntuneric dar o gean` de lumin`
ap`ruse pe cer spre est. P`rul ro[cat \i c`dea liber pe umeri.
Aurora, zeitatea mea din zori! exclam` Frank
\mbr`]i[nd-o.
Aurora... remarc` Rita. Nu sunt eu. Cred c` e[ti pu]in
nebun.
Nebun dup` tine, o corect` Frank cu o voce r`gu[it`. De
cnd te-am cunoscut, sunt fericit sau trist \n func]ie de tine...
dac` e[ti sau nu al`turi de mine.
|[i apropie fa]a de a ei.
{i ast`zi, sunt fericit.
Cnd o s`rut`, Rita se \nfior` [i respira]ia i se acceler`.
|ntredeschise buzele. |nti Frank o s`rut` cu patim`, apoi se
mul]umi s-o mngie cu buzele.
S` plec`m, spuse el, fiindc` o s` rat`m spectacolul [i ar fi
p`cat.
O lu` de mn` [i o conduse cu un pas rapid pe str`du]ele
\ntunecoase [i pustii. Acest ora[ f`r` ma[ini dormea \nc`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 69
Magazinele ferecate cu lac`te, cu obloanele trase, mesele
strnse la marginea trotuarelor d`deau impresia unui ora[
mort.
Rita se \nfior`. Atunci Frank o strnse [i mai tare de
mn`. Profilul lui viril se desena ca o linie palid` \n noapte.
Purta un pulov`r pe gt [i ni[te pantaloni de catifea. Aerul
s`rat al lagunei \i impregnase pielea [i hainele cu un miros
de iod.
Unde mergem? \l \ntreb` ea.
Sus \n campanil`.
Rita pufni \n rs.
Dac` e vorba de campanila din pia]et`, se deschide abia
la nou` diminea]a, ripost` ea.
Frank o asigur` c`-l mituise pe gardian [i ob]inuse dublura
cheilor.
...Dar bine\n]eles c` o s` urc`m pe sc`ri. Ascensoarele nu
func]ioneaz` la ora asta.
La piciorul camponilei San-Marco, Rita ridic` ochii spre
galeria dantelat`, acolo foarte sus, sub clopotni]`.
Sunt mii de sc`ri de urcat ca s` ajungem acolo, gemu
ea.
Urc` prima mie singur`, glumi el, [i pe urm` o s` te duc
\n bra]e.
Rita nu regret` efortul. Vene]ia, laguna [i insulele ap`reau
\ncetul cu \ncetul din noapte. Tabloul care se descoperea
ochilor ei ului]i, [i \ncntarea o l`sar` f`r` glas. Cteva stele
mai str`luceau pe cer, dar lumina roz care urca dinspre est le
[tergea \ncetul cu \ncetul.
70 KATE NEVINS
Uit`-te bine, o preveni Frank cu o voce grav`.
|i \nconjur` umerii cu bra]ul. Rita nu mai [tia ce o tulbur`
mai mult: contactul trupului viril al vecinului ei sau aurora.
Aduser` un omagiu t`cut acestei splendori.
Rita tr`ia o impresie de ireal. Parc` plana deasupra unui
ora[ din basme. Focul din soare \i curgea prin snge [i-i alun-
ga orice rezisten]`. Avu convingerea intim` c` fericirea era
aici, foarte aproape de ea. Nu avea dect un gest de f`cut ca s`
fie a ei.
Se \ntoarse spre Frank, \[i ridic` minile [i mngie obrajii
aspri \nainte de a-i strnge cu dragoste \ntre palme. Apoi \l
s`rut` provocator pe b`rbie [i pe buze.
El o strnse \n bra]e cu o violen]` care se repercut` \n tot
trupul Ritei, elibernd un val de dorin]e prea mult timp refu-
late. Se ag`]` de gtul lui \ntr-o \mbr`]i[are pasionat`.
Cnd tn`rul o s`rut`, Rita avu impresia c` toate culorile
aurorei \i str`luceau prin fa]a ochilor.
Vino \n atelierul meu, \i [opti el.
Unde?
La mine, la Burano. Putem ajunge acolo \n dou`zeci de
minute. O s` te pictez a[a cum te v`d acum.
Rita ced` rug`min]ii lui.
|n barca rapid` cu motor care-i ducea spre insul`, \[i reg`si
\ns` bunul-sim]. Servindu-i drept model, nu se vor crea \ntre ei
leg`turi mult mai puternice dect cele care decurgeau dintr-o
simpl` \ntlnire?
Dar acest gnd disp`ru cu iu]eala fulgerului. |ncet` imediat
s` se mai \ntrebe. Acum contau pentru ea doar bra]ele lui
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 71
Frank care-i \nl`n]uiau talia, um`rul lui care-l atingea pe al ei
[i vntul care-i \nv`luia pe amndoi \ntr-un vrtej ame]itor.
*
* *
Insula Burano este locuit` de pescari [i de dantel`rese.
|n`l]ate pe marginea canalelor, casele sunt vopsite \n culori
vesele. Cea a lui Frank era albastr`, cu rame albe la ferestre.
Tn`rul \i ar`t` un paravan aflat \ntr-un col] al atelierului.
Dezbrac`-te acolo, \i spuse el. Dac` te jenezi s`-mi pozezi \n
costumul Evei, o s` g`se[ti [i un prosop ca s`-]i ascunzi goliciunea.
Rita privea \n jurul ei cu o curiozitate avid`. Ultima oar`
cnd venise aici, nu v`zuse dect camera de oaspe]i [i
buc`t`ria. Gr`bit` s` plece spre Vene]ia, nu remarcase
hangarul lipit de cas`. Partea de nord a acoperi[ului fusese
\nlocuit` cu sticl`. O mul]ime de pnze, montate pe cadre,
erau \ntoarse cu fa]a spre pere]i.
I-ar fi pl`cut s` le examineze. Dar cum Frank p`rea cuprins
de pasiunea febril` a pictorului, ea nu \ndr`zni s`-l roage nimic.
|[i scoase hainele [i le \mp`turi cu grij` pe un taburet. Un
prosop mare de plaj` atrna pe sp`tarul unui scaun. Se drap`
\n el, l`snd goi umerii [i coapsele lungi. }inuta ei r`mnea
pudic`. Se \nro[i pn` la urechi, prezentndu-se astfel \n fa]a
lui Frank.
Ca s` intri \n ambian]`, ar trebui s` por]i o bluz` de artist
[i o beret`, spuse ea pe un ton glume] \ncercnd s`-[i ascund`
\ncurc`tura. Eu m-a[ vedea destul de bine \n costumul unei
tahitiene, cu o floare de hibiscus \n p`r.
72 KATE NEVINS
Frank rse [i o lu` \n bra]e. Rita se aprinse imediat. Dar, \n
timp ce degetele \ndemnatice ale pictorului l`sau urme de
foc pe trupul ei, oriunde o atingea, Rita avea impresia c`
dorin]a nu-i era \mp`rt`[it`. Frank n-o atingea dect pentru a
o face s` adopte atitudinea dorit` de el.
Rita \[i mu[c` buzele \ncercnd s`-[i vin` \n fire. |n acest
moment nu era dect un model. |n ochii pictorului \ncetase
de a fi o femeie, pentru a deveni o alegorie f`r` sex [i f`r`
creier. O zeitate a Aurorei precizase el.
Pasiunea care-l f`cuse pe Frank s-o ia \n bra]e \n campanil`
se transformase acum \ntr-o energie creatoare. Mna care
]inea penelul era rapid` [i precis`. Ochii lui \ntuneca]i
str`luceau \ntr-un mod neobi[nuit.
Rita r`mase mult timp nemi[cat`.
Cnd soarele ajunsese la zenit, Frank tot mai picta. O
mngia din priviri, \ntrziind asupra liniei umerilor, asupra
snilor fermi...
|n sfr[it, reu[i s` se rup` de opera lui.
S` ne oprim pu]in, \i propuse el.
Rita se \ntinse apoi \[i mi[c` u[or capul de la dreapta la
stnga.
Doamne, ct e de frumos! exclam` Frank. Fiecare dintre
gesturile tale este perfect. Rote[te-te pu]in. A[ vrea s` prind
curba gtului.
Resemnat`, se a[ez` din nou pe taburetul modelului. Frank
reveni la [evalet [i d`du de cteva ori cu pensula pe pnz`.
Chipul lui str`lucea de o patim` care alimenta dorin]a Ritei.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 73
Se \nfior`, extrem de excitat`. |ntr-o clip`, Frank fu lng` ea.
E[ti obosit`. Iart`-m` c` te-am re]inut att de mult timp.
O s`-]i masez mu[chii durero[i.
Trecu \n spatele ei [i \ncepu s`-i fr`mnte cu blnde]e
umerii [i spatele.
Destinde-te, cara mia, [opti el.
Rita se l`s` moale \n minile lui. Cu ochii \nchi[i, cu b`rbia
sprijinit` \n piept, \ncerca s` se conving` c` era la o banal`
[edin]` de masaj la un kinetoterapeut. Nu era pentru prima
oar` cnd \i ciupea [i-i fr`mnta cineva astfel mu[chii. Atunci
de ce avea aceste senza]ii ciudate?
Minile \ndemnatice se \ndreptar` brusc spre partea de
jos a coloanei vertebrale, apoi urcar` \ntr-o lung` mngiere
de-a lungul [oldurilor.
Rita ghici invita]ia. Era preg`tit`. Se ridic` [i-l privi. Fiorul
care-i arunc` unul \n bra]ele celuilalt purta \n el toate promi-
siunile pl`cerii.
Buzele lui Frank le devorar` pe ale ei, gustnd, mngind,
explornd. Cnd limbile lor se atinser`, Rita se sim]i cuprins`
de un val s`lbatic de senzualitate.
Prosopul c`zu pe jos. Frank \i acoperi trupul gol cu o
ploaie de mici s`rut`ri pl`cute dar incitante. Minile nu
r`m`seser` nici ele inactive. Descopereau curbe care p`reau
s` ascund` bucurii secrete.
Oh, Rita, [opti el. N-o s` te mai las s` pleci.
Ca pentru a-[i confirma hot`rrea, o ridic` \n bra]e,
deschise u[a de comunicare spre cas` [i o purt` de-a lungul
culoarului cu pere]ii v`rui]i. O puse pe patul \n care dormise
o noapte.
74 KATE NEVINS
Dragostea mea, spuse el cu o voce r`gu[it`.
Ochii lui \nfl`c`ra]i de dorin]` scnteiau ca dou` stele. |[i
scoase repede hainele [i se lungi lng` ea. Trupul lui avea
culoarea aramei. Rita se cuib`ri la pieptul lui, ascunzndu-[i
fa]a \n p`rul care acoperea torsul viril. Trase \n piept ame]it`
mirosul de mosc al pielii lui.
El o \ndep`rt` cu blnde]e [i gura lui se r`t`ci \n dulcea
vale dintre sni. Obrazul lui aspru se frec` de sfrcul unuia
dintre ei. Rita gemu. Atunci, Frank prinse \ntre buze cel`lalt
sfrc [i-l mu[c` u[or pn` ce tn`ra femeie strig` de pl`cere.
Frank \i [opti cuvinte dr`g`stoase, \n timp ce buzele lui
s`rutau pntecele ei satinat.
Rita gemu din nou. A[teptarea devenise un adev`rat chin.
|l cuprinse \n bra]e [i se strecur` sub el. Fiecare mi[care a lui
Frank o transforma \ntr-o materie care nu mai avea nici greu-
tate nici nume. Ea devenea lumin`, fluviu, vrtej de bucurie.
|ntr-o \nfl`c`rare vecin` cu extazul, strig` numele lui Frank
ag`]ndu-se de el pentru a-l urma pn` la cap`tul lumii.
O dat` pacea revenit` \n corpurile lor, se privir` ului]i. Pe
urm`, Frank o p`r`si ca s` se lungeasc` lng` ea. |ncepu s-o
mngie pe p`r. Un timp \[i savurar` fericirea \n t`cere. Apoi
Rita remarc`, aproape cu timiditate:
Tabloul, Frank... Nu l-ai terminat.
El se \ntinse lene[.
N-are nici o importan]`. Nu mai are nevoie dect de cte-
va retu[uri.
{i cum o s`-l nume[ti?
Nu [tiu. G`se[te-i tu un nume.
Lumina zorilor pe Marea Adriatic`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 75
Frank \[i ridic` pu]in capul [i-i s`rut` tandru um`rul gol,
lipit de al lui.
Prea lung [i prea romantic. Eu sunt un pictor abstract.
De ce nu, pur [i simplu: Rita?
Foarte bine, o aprob` el. Excelent.
Mi-ar pl`cea s` v`d pnza.
O s-o vezi mine. Prima din zilele pe care le vom petrece
\mpreun`.
Ea se cuib`ri lng` el.
Nu e un lucru \n]elept. Trebuie s` m` ocup de munca
mea, care m` a[teapt` la New York.
Frank o mu[c` u[or de lobul urechii.
Nici o problem`. Te voi urma [i acolo.
{i o s` pictezi zgrie-norii din Manhattan? obiect` ea cu
\ndoial`.
El o s`rut` pe piept.
Ai fost vreodat` optimist`, Rita? Este totu[i o stare de
gra]ie care ne ajut` s` realiz`m proiectele cele mai nebune[ti.
|n ziua primei noatre \ntlniri, eram sigur c` voi reu[i s` te
aduc la Burano. {i uite c` visul meu s-a realizat!
Rita p`ru descump`nit`.
Arti[tii, sau cel pu]in creatorii, sunt mai ferici]i dect
muritorii de rnd.
El se ridic` \ntr-un cot, surprins, [i o privi cu aten]ie.
Nu e[ti fericit`?
|n acest moment, da. Dar \n general, \n mod sigur nu la
fel ca tine. Lucrurile, oamenii, evenimentele nu sunt ori albe
ori negre. Au mai multe fa]ete. Eu personal am tendin]a s` nu
re]in dect partea lor proast`.
76 KATE NEVINS
{i atunci, pe mine cum m` vezi? o \ntreb` el, p`rnd
brusc nelini[tit.
Rita se ridic` [i-l strnse \n bra]e \ntr-un elan de pasiune
necontrolat.
Nu-mi pune genul acesta de \ntreb`ri. Te iubesc, Frank,
[i se zice c` dragostea te orbe[te.
El urm` cu mna conturul fe]ei delicate a Ritei.
{i eu te iubesc, Rita. Da, orict de nebunesc ]i s-ar p`rea
acest lucru, te iubesc. Dar eu v`d un viitor luminos, la fel cum
era cerul \n aceast` diminea]`.
Un fior de bucurie o str`b`tu. El o s`rut` [i o mngie pe
tot trupul. Sngele Ritei \ncepu din nou s` fiarb`.
Se iubir` ca doi nebuni.
|[i petrecur` restul zilei, ca [i noaptea care urm`, \ntr-o
lume fermecat` de unde nu fugeau dect cnd erau sau prea
\nfometa]i, ca s` se repead` \n buc`t`rie dup` o hran` mult
mai p`mntean`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 77
Capitolul 4
Soarele o trezi din somn pe Rita. Fu imediat con[tient` de
ciudata mole[eal` a corpului. Capul lui Frank era sprijinit de
um`rul ei [i un bra] \i \nconjura posesiv talia.
|ncerc` s` se degajeze f`r` s`-l trezeasc`. Dar el deschise
ochii [i-i zmbi. Rita \i mngie cu tandre]e obrazul pe care era
vizibil` o barb` de dou` zile.
Ai dormit bine?
Cnd? protest` el cu o strmb`tur` comic`.
Izbucnir` amndoi \ntr-un rs fericit.
Rita se \ntinse lene[`, \nainte de a anun]a cu o voce
convins`.
E timpul s` ne scul`m.
De ce? |ncearc` s`-mi dai un motiv valabil [i sar \n
picioare.
Trebuie s`-mi termini portretul. {i eu am \ntlnire cu
contesa Rusconi.
El o privi cople[it.
Revizuie[te-]i priorit`]ile, dragostea mea. Cele dou`
motive invocate nu au caracter de urgen]`.
Pentru mine da. Nu amna niciodat` pe a doua zi...
Cuno[ti urmarea proverbului...
Frank ridic` din sprncean` [i o examin` gnditor. Apoi \[i
balans` picioarele lungi pe marginea patului.
Foarte bine, rosti el resemnat. Atunci, s` \ncepem cu
micul dejun. Te chem imediat ce e gata.
{i pentru a o face s` uite c`-i vorbise cam repezit, o s`rut`
pe col]ul buzelor.
De data asta, cafeaua era fierbinte. Buc`]ile de bacon [i
ou`le miroseau delicios.
A[ezat` \n buc`t`rie \n fa]a b`rbatului pe care-l iubea, Rita
\i admira tr`s`turile virile. Deslu[ea \n ele o energie pe care
vorbele lui o dezmin]eau adeseori. Se gndi c`, de multe ori,
curajul unui artist consta \n a da ce era mai bun din el pentru
a-[i crea opera.
{i, brusc, fu extrem de curioas` s` descopere cum o pictase.
Trebuie s` pozez din nou? \l \ntreb` ea.
Nu. Ceea ce-mi mai r`mne de f`cut nu mai necesit`
prezen]a modelului.
Frank! Mor de curiozitate. Pot s`-mi privesc portretul?
El se ridic` [i-i \ntinse mna. Rita fu gata s` se \mpiedice \n
poalele halatului prea lung pentru ea.
|n pragul atelierului, se sim]i emo]ionat` [i pu]in speriat`.
Va afla acum felul \n care o vedea el. Pnza se afla pe [evalet,
dar invizibil` din acel punct. Nimic nu fusese deplasat.
Taburetul modelului era tot acolo, la fel ca [i crpele, tuburile,
pensulele [i paleta de care se servise pictorul.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 79
Rita se apropie [i r`mase uluit`. Pictura dovedea mai
degrab` o r`bufnire a emo]iilor dect o copie fidel` a realit`]ii.
Dar gra]ie jocului de nuan]e [i degradeurilor, Frank reu[ise s`
sugereze formele. Arta acestui pictor al luminii oferea un
amestec de blnde]e [i violen]` care trezeau admira]ia.
Rita zmbi portretului ei. Oh, bine]\n]eles c` nu era genul
de tablou pe care i l-ar fi d`ruit mamei sale. {i totu[i, \ntreaga
frumuse]e a r`s`ritului de soare la Vene]ia ap`rea \n planul
doi. Ea \ns`[i, mai mult sugerat` dect desenat`, se
desprindea din oceanul de culori. |[i recuno[tea liniile fe]ei,
ochii verzi [i p`rul ro[cat. O tr`s`tur` incert` de penel evoca
trupul ei.
Nu fusese niciodat` att de frumoas`.
Toate temerile \i disp`rur`. Prin acest portret, Frank \i
m`rturisea dragostea lui. Reu[ise s` redea inexprimabilul:
bucuria lui de a tr`i, emo]ia senzual`, totul prin faptul c` o
\nf`]i[ase pe Rita ca pe cel mai frumos lucru din via]a lui.
|[i d`du seama c` Frank o urm`rea nelini[tit.
Ce p`rere ai? o \ntreb` el cu r`suflarea t`iat`.
Oh, Frank! E... o minune. Ai talentul celor mai mari pic-
tori, plus o sclipire de geniu.
Frank rse u[urat.
Am doar [ansa de a [ti s` exprim ceea ce simt. {i pentru
asta dispun de dou` modele excep]ionale: o femeie splendid`
[i cel mai frumos ora[ din lume.
O lu` \n bra]e pentru un lung [i tandru s`rut.
Cnd se desp`r]ir`, Rita se uit` din nou la pnz`.
Ar trebui s`-]i faci o expozi]ie, spuse ea vis`toare.
Dar Frank cl`tin` din cap.
80 KATE NEVINS
Lumea artelor se poate lipsi foarte bine de Frank
Giordano.
Gnde[te-te la situa]ia ta, insist` Rita. Celebritatea nu te
tenteaz`?
Nu. Nu sunt gata s` devin robul ei.
Ce vrei s` spui?
Mi-am impus s` str`bat o lung` perioad` de munc`
\nainte de a ajunge pe culmile artei mele. {i \n plus, am oroare
de galerii [i de oamenii care le frecventeaz`. Cea mai mare
parte a vizitatorilor nu pricep nimic dar critic` de fac spume
la gur`. Vin s` priveasc` pnzele fiindc` a[a e la mod`. Sunt
snobi, pompo[i, ignoran]i.
|[i mai puse vopsele pe palet`, lu` pensulele [i se instal` \n
fa]a [evaletului.
Iart`-m`, doamn` Rembrandt, spuse el rznd. A[ vrea s`
termin mica mea capodoper` \nainte s` m` \mbrac. |]i cedez
baia.
|n timp ce f`cea du[, Rita avu o idee. |n curnd, aceasta
puse complet st`pnire pe ea.
Unul dintre prietenii ei, Ugo Orseolo, trebuia neap`rat s`
vad` lucrarea lui Frank.
Ugo, un critic de art` recunoscut pe plan mondial, avea
ni[te galerii extrem de bine cotate \n Statele Unite. Organiza
de asemenea bienale de art` modern` \n Europa, \n special la
Vene]ia, Roma [i Milano, unde de altfel [i locuia.
Dac` Ugo ar vedea portretul pe care i-l f`cuse Frank, Rita era
convins` c`-i va \mp`rt`[i entuziasmul [i-l va lansa pe pictor.
O umbr` \i \ntunec` bucuria. Dispre]ul lui Frank pentru
lumea artelor era \n parte justificat. Nu puteai face nici un pas
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 81
\n acest mediu f`r` a fi supus la ni[te constrngeri. Trebuia s`
accepte recep]iile, interviurile [i criticile. Dar reputa]ia mai
\nti [i bog`]ia mai pe urm` erau pre]ul lor.
La cei aproape trezieci [i cinci de ani ai lui, Frank trebuia
s` \nceap` o adev`rat` carier`. {i ea se sim]ea preg`tit` s`-l
ajute. Dar avea dreptul s` fac` asta f`r` voia lui? Nu risca, \n
acela[i timp, s` strice rela]ia lor?
Un fior de team` o trecu. Apoi se r`zgndi. Nu \ncerca
mereu Frank s-o conving` de importan]a prezentului? Ei bine,
azi \n ochii Ritei, important era s`-i telefoneze lui Ugo Orseolo
[i s`-l anun]e ce descoperise.
|n timp ce ea se piept`na, Frank intr` \n baie. |l v`zu prin
oglind` [i se mir` de pasiunea pe care o trezea \n ea. Cum
putea iubi astfel un b`rbat care nu se r`sese de dou` zile?
Am terminat tabloul, declar` el cu o emfaz` pref`cut`. O
s` celebr`m evenimentul oferindu-ne prnzul \n cel mai bun
restaurant din insul`.
Dar Rita nu era de acord.
Plec`m la Vene]ia, decise ea. Ai uitat de \ntlnirea mea cu
contesa Rusconi? O s` s`rb`torim mine terminarea tabloului.
El se apropie de ea pe la spate, \[i strecur` minile sub
p`rul m`t`sos [i-i mngie gtul. Apoi \ncepu s-o s`rute pe
p`r. A[a c` Rita nu-i putea vedea ochii.
Mine e imposibil, spuse el cu o voce \n`bu[it`. De
diminea]` plec la Roma cu avionul.
Atunci, o s` te \nso]esc, spuse ea pe un ton nep`s`tor.
Frank ridic` imediat capul.
Nimic nu m-ar putea face mai fericit. Dar toat` ziua \mi
va fi ocupat` de diverse... probleme.
82 KATE NEVINS
Te duci acolo pentru... probleme legate de pictur`?
De afaceri, o corect` el.
Tonul lui era destul de repezit. De ce gen de afaceri se
ocupa Frank? Nu \ndr`zni s`-l \ntrebe mai mult. O \ntoarse
spre el [i-i s`rut` cu tandre]e cuta dintre sprncene, care
ap`rea involuntar cnd era \ngrijorat`.
Pot s` dispun acum de baie? o \ntreb` el.
Rita se retrase f`r` s` mai spun` nimic.
Peste o jum`tate de or`, Frank \[i f`cea apari]ia ras,
\mbr`cat \n blugi [i un tricou din bumbac alb.
|n vaporetto care-i ducea la Vene]ia, Rita continua s`-[i
pun` \ntreb`ri. Cu ce se mai ocupa Frank \n afar` de pictur`?
{i de ce fusese att de evaziv \n privin]a c`l`toriei la Roma?
*
* *
Luar` prnzul \ntr-un restaurant mic aflat \n apropiere de
celebrul pod Rialto.
|n timp ce-[i bea cafeaua, Frank o studia pe Rita.
Mai trebuie s` te pictez de cteva ori, spuse el pe un ton
admirativ. La lumina crepusculului, \n lumina verii [i a iernii.
Rita \i arunc` o privire [i replic` glumea]`:
Cau]i doar un model gratuit, nu mai \ncerca s` m` duci
de nas! Mul]i arti[ti \[i folosesc drept modele so]iile sau
mamele.
So]ia! Iat` cuvntul potrivit, ripost` el privind-o cu
sub\n]eles.
Rita reu[i s`-[i st`pneasc` o tres`rire de fericire.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 83
S` nu gr`bim lucrurile, spuse ea. Ne cunoa[tem att de pu]in!
Frank se \ncrunt` [i puse jos cea[ca pe jum`tate plin` cu
un gest att de brusc \nct cteva pic`turi se v`rsar` pe
farfurioar`.
Faptul c` sunt un pictor necunoscut \]i influen]eaz` \n
vreun fel hot`rrea?
Ni[te presim]iri nepl`cute o cuprinser` pe Rita. Dar le
alung` spunndu-[i c` optimismul avea cteodat` [i p`r]i
bune.
C` e[ti sau nu celebru nu are nici o influen]` asupra
hot`rrii mele, spuse ea cu sinceritate. Dar consider c` mai
trebuie s` a[tept`m cu c`s`toria.
El o lu` de mn`.
|]i \n]eleg ezitarea. E[ecul primului t`u mariaj te-a f`cut
s` fii prudent`. A[a c` voi fi r`bd`tor, scumpa mea.
|[i d`dur` \ntlnire la magazinul contesei. |nainte de asta,
Rita voia s` treac` pe la pensiune s`-[i schimbe hainele.
Ajuns` \n camer`, ridic` receptorul [i form` num`rul de la
Milano al prietenului ei Orseolo.
Spre uimirea ei, \l prinse imediat.
Ugo? Rita Stewart la telefon. Ce mai faci?
Foarte bine. De unde m` suni?
Din Vene]ia.
P`ru \ncntat s-o [tie la o distan]` de patruzeci de minute
de zbor. Ca s` scurteze convorbirea [i s` previn` o invita]ie,
Rita \l anun]` c` descoperise un pictor excep]ional. Pe
jum`tate american, pe jum`tate italian, acesta alesese s`
locuiasc` la Vene]ia.
...}i-ar pl`cea s`-i vezi pnzele?
84 KATE NEVINS
Bine\n]eles. Am \ncredere \n gustul t`u. De la prima
privire [tii s` recuno[ti un talent adev`rat. {i cum se nume[te
protejatul t`u?
Frank Giordano. {i locuie[te \n insula Burano.
Notez informa]ia. Ai putea s`-mi aranjezi o \ntlnire? O
s`-i examinez lucr`rile. Are cteva terminate?
Da.
Se gndea la pnzele sprijinite de pere]ii atelierului din
Burano.
Perfect, spuse Ugo. A[tept ve[ti de la tine. Pe curnd,
Rita.
La revedere, Ugo. {i-]i mul]umesc pentru \ncredere.
Rita surse satisf`cut`. Pn` acum, totul mergea conform
planurilor ei. |i mai r`mnea doar s`-l conving` pe Frank. O va
face \ncetul cu \ncetul, f`r` s` for]eze nota.
*
* *
Soarele coborse spre apus cnd o p`r`sir` pe contesa
Rusconi. Frank voia s-o duc` pe Rita la Burano. |n ciuda
puternicei dorin]e de a dormi cu Frank, Rita refuz` invita]ia
pictorului.
I-am promis Mariei c` \n seara asta voi cina la pensiune.
E prea trziu s-o anun] c` m-am r`zgndit. Probabil c` Luisa
face acum ceva bun \n onoarea mea. Te invit eu pe tine, Frank.
Dar b`rbatul refuz`, cu un aer posomort.
Nu vreau s` \ntrzii \n seara asta la Vene]ia.
Hai s` bem m`car un pahar \mpreun`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 85
Frank accept` [i o duse, departe de mul]ime, \ntr-o cafenea
unde mesele erau puse la ad`postul de soare, sub o bolt` de
vi]`-de-vie.
|[i savur` \n t`cere sucul de fructe. Rita, care-[i amintea de
atitudinea lui Frank la contes`, se nelini[ti:
Consideri comer]ul drept o activitate demn` de dispre]?
El o privi, surprins de \ntrebare.
Nu, bine\n]eles c` nu. Comer]ul guverneaz` lumea [i
fiecare trebuie s` se supun` regulilor lui. Dar felul \n care este
organizat \mi displace. La fel ca [i contesa, detest s` fiu dirijat
sau prins la \nghesuial`.
Ad`ug` apoi cu blnde]e:
La magazin erai animat` numai de bune inten]ii, dar eu
[tiam c` e[ti pe o cale gre[it`.
Rit` d`du din cap, dezam`git`.
Avem caractere [i puncte de vedere complet diferite,
Frank. Nenorocirea e c` nici tu nici eu nu vom \ncerca s` le
punem de acord. Eu am tendin]a de a merge direct la ]int`. Tu
ocole[ti ca un drum [erpuitor de ]ar`. Suntem asemenea cu
dou` trenuri care gonesc \n direc]ii opuse.
Un zmbet mali]ios lumin` tr`s`turile lui Frank.
De ce dou` trenuri? S` urc`m \mpreun` \ntr-unul din
acele adorabile omnibuze care opresc \n toate sta]iile. A[a o s`
avem timp s` admir`m peisajul.
Rita obiect` cu un aer de \ndoial`:
Nu vom [ti nici m`car \ncotro ne \ndrept`m.
Ai \ncredere \n mine, spuse el s`rutndu-i vrfurile
degetelor. Eu cunosc perfect traseul.
Se privir` cu tandre]e. Ochii lui \ntuneca]i exprimau o
asemenea admira]ie \nct Rita se hot`r\ s`-i vorbeasc` despre
86 KATE NEVINS
Ugo Orseolo. Nici o zon` de umbr` nu trebuia s` existe \ntre
ei. Deschise gura, dar o \ntrebare a lui Frank o l`s` f`r` glas.
|ntotdeauna ai fost att de \nver[unat` \n goana dup` efi-
cacitate, sau e o revan[` asupra anilor negri?
Dup` ce clipa de surpriz` trecu, Rita reflect` pentru a-i
r`spunde ct mai cinstit posibil.
Am avut \ntotdeauna un temperament de lupt`toare, \i
m`rturisi ea. Dar n-am cunoscut ceea ce nume[ti tu ani negri.
Apar]in unei familii numeroase care a tr`it mai mult dect
decent datorit` muncii neobosite a tat`lui meu. De foarte
tn`r`, am avut responsabilit`]i. Dar a trebuit s`-mi asum
unele [i mai importante dup` c`s`toria mea. Neil era incapa-
bil s` ia vreo hot`rre.
Poate c` nu-i l`sai tu libertatea s` ia vreo hot`rre,
obiect` Frank cu blnde]e.
Ea \i arunc` o privire rapid`.
Sesizez sensul repro[ului t`u. {i atunci, o s`-]i r`spund
c` trebuie s` fie doi pentru un tango. Dac` unul dintre
parteneri se opre[te, celuilalt nu-i mai r`mne dect s` aleag`
rock-ul. S` zicem c` Neil nu f`cea nici un efort [i c` eu eram
obligat` s` dansez singur`.
Apoi oft`.
C`s`toria noastr` a fost un adev`rat fiasco.
Nici un moment bun?
Ba da, recunoscu ea. Neil era amuzant, plin de imagi-
na]ie, spiritual. Pentru a face fa]` undeva, era perfect.
Nenorocirea era c` el considera via]a drept o continu`
petrecere.
Frank o privi vis`tor.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 87
Petrecerea d` sare vie]ii, remarc` el. Dar s-o vezi drept un
scop al existen]ei e o copil`rie.
Se uit` la ceas [i se ridic`.
Cu tine, scumpa mea, timpul trece fulger`tor. Or, eu am
ceva de terminat \nainte de plecarea la Roma.
Ad`ug` pe un ton de repro[:
Fiindc` refuzi s`-]i petreci noaptea cu mine la Burano, te
conduc pn` la pensiune.
Rita \l privi cu ochii plini de dragoste.
N-am dreptul s-o lipsesc pe biata Maria de-o client`.
Frank pl`ti nota, apoi fluier` dup` o gondol` pentru a se
\ntoarce \n cartierul surorilor Morosini.
Un canal \ngust m`rginea una din laturile palatului
Morosini. Fa]ada d`dea spre o pia]et`. Pentru a ajunge la
palat, trebuia s` debarce pe chei [i s` mearg` de-a lungul
gr`dinii cu chiparo[i.
Frank \i ceru gondolierului s`-l a[tepte.
|nainte de a ajunge la intrare, o lu` pe Rita \n bra]e [i o
s`rut` cu atta patim` \nct tn`ra \[i regret` hot`rrea de a
dormi \n aceast` noapte \n propriul ei pat. Buzele lui Frank,
c`ldura \mbr`]i[`rii lui aprindeau \n ea un foc care-i \ntuneca
ra]iunea. Cu toat` fiin]a ei sim]ea nevoia unei alte nop]i de
dragoste cu Frank, a mii de nop]i de dragoste cu el.
|i r`spunse cu pasiune la s`rut. {i \i trecu prin minte c` era
momentul potrivit s`-i propun` o \ntlnire cu organizatorul
Bienalelor. La urma urmei, Frank era la fel cu to]i arti[tii. Nu
cerea dect s` i se ofere o [ans` [i, dac` ap`rea, s` profite de ea.
Am o propunere s`-]i fac... \ncepu ea.
Frank o \ntrerupse.
88 KATE NEVINS
O [tiu. }i-ar pl`cea s` m` invi]i la cin`. Dar \n seara asta
\mi este imposibil. }i-am mai spus. |n schimb, o s`-mi faci tu
o favoare.
Nu, Frank, te \n[eli...
Nu vrei s`-mi faci o favoare?
Oh, Frank!
Se strnse mai tare la pieptul lui.
Tn`rul declar` pe un ton rug`tor:
Mine sear`, cnd m` voi \ntoarce de la Roma, a[ vrea s`
te g`sesc \n pragul casei mele de la Burano, ca o so]ie care
pnde[te \ntoarcerea so]ului ei.
Dar...
O s` \ncerc s` prind avionul de la ora [apte, continu` el
cu \nc`p`]nare. Dup` o or`, voi ateriza pe aeroportul Marco
Polo. Pe urm`, nu-mi vor trebui mai mult de dou`zeci de
minute ca s` traversez laguna la bordul unei b`rci rapide cu
motor. Spune da, dragostea mea. O s`-]i dau dublura cheilor
mele. Te duci la Burano cnd dore[ti...
Cnd gondola se \ndep`rt`, Rita realiz` doar c` Frank
hot`rse totul f`r` s` cunoasc` problema care o fr`mnta.
Dar avea acum la dispozi]ie timpul necesar s`-i arate pri-
etenului ei Ugo Orseolo opera pictorului.
Desigur c` procedeul nu era prea elegant, dar scopul scuz`
mijloacele, \[i spuse Rita. Pe de alt` parte, ac]ionnd f`r` [tirea
lui Frank, evita ni[te discu]ii interminabile [i poate chiar [i o
ceart`. Or, dragostea lor nu era \nc` destul de veche ca s`
suporte o ceart`, chiar [i pasager`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 89
Capitolul 5
Un apetisant miros de sup` cu legume ie[ea pe geamul
buc`t`riei cnd Rita ajunse \n fa]a pensiunii.
Ni[te bujori roz \nfloriser` \n vasul de cristal de pe una din-
tre comodele din hol. Angela, servitoarea celor dou` surori,
punea fa]a de mas` \n sufragerie. Maria [i Luisa discutau \n
micul birou aflat \n spatele recep]iei. U[a era \ntredeschis`.
Rita surprinse f`r` s` vrea dialogul celor dou` femei \n timp
ce-[i lua cheia de pe tabloul de la recep]ie.
Nu mai putem s`-i ]inem mult timp, se plngea Luisa.
Contribu]ia lor e att de mic` \nct nu acoper` nici mnca-
rea.
Imposibil s`-i gonim, spuse cu hot`rre Maria. Sunt ni[te
prieteni prea vechi ca s` proced`m astfel. Ce o s` fac` atunci
cnd nu vor mai avea nici m`car un acoperi[ deasupra
capului?
Atunci s` mai vindem ceva, \i suger` sora mezin` pe un
ton disperat. Dar ce anume?
Rita r`mase pe loc. |[i imagina durerea [i confuzia celor
dou` surori [i suferea pentru ele.
Maria relu` cu o voce \n`bu[it`:
Lily pretinde c` ar g`si un cump`r`tor pentru vasele de
Faenza dac` \i d`m [i al doilea vas. Amatorii vor s` vad` [i
perechea lui. Trebuie s` ne resemn`m, Luisa. Da, [tiu, ]inem
[i una [i alta la aceste obiecte care apar]in familiei noastre de
attea genera]ii. Dar nu crezi c` supravie]uirea prietenilor
no[tri e mai pre]ioas` dect faptul c` posed`m ni[te obiecte
de art`?
Rita se retrase tiptil. |nconjur` recep]ia [i urc` scara de
marmur` acoperit` de un covor uzat, care ducea spre camera
ei. Era cople[it` de melancolie [i triste]e. |n acela[i timp \[i
spunea c` surorile Morosini [i prietenii lor erau singurii vino-
va]i de nenorocirea lor. Tr`iser` prea mult timp \n fast f`r` s`
se preocupe de viitor. Nep`sarea \i dusese la ruin`.
Acest gnd o f`cu s` fie [i mai hot`rt` \n privin]a lui Frank.
|l va \mpiedica s` urmeze acela[i drum. Indiferent ct ar costa-o
asta, ea \l va face s` \n]eleag` realit`]ile existen]ei.
Ridic` receptorul [i sun` la Milano. Avu noroc s`-l prind`
destul de repede pe Ugo. Dup` un schimb de polite]uri, \i
explic` motivele telefonului ei.
...Dac` e[ti liber mine, ]i-a[ putea ar`ta lucr`rile pic-
torului despre care ]i-am vorbit.
A[teapt` s`-mi consult agenda... |n principiu dispun de
cteva ore dup` \ntlnirile planificate. Dac` artistul t`u [i insis-
tentul lui impresar sunt liberi spre sfr[itul dup`-amiezii, eu...
Oh, nu! gemu Rita care realiz` imediat ct de catastrofal`
ar fi o \ntlnire \ntre Frank [i Ugo. A[ prefera diminea]a.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 91
Urm` o scurt` t`cere la cel`lalt cap`t al firului. Apoi Ugo oft`.
E[ti teribil`! La ora paisprezece \]i convine?
Da. Vin s` te a[tept la aeroport.
Nu trebuie. Am avionul meu personal [i aterizez direct la
Marco Polo. A[tepta]i-m` amndoi la Burano. D`-mi numai
adresa unde trebuie s` vin.
Frank Giordano locuie[te \ntr-o cas` albastr`, pe cheiul
Venturi.
Tu[i \ncurcat` \nainte de a-i m`rturisi:
Dar el nu va fi acas`. |[i petrece ziua la Roma.
Din nou t`cere. Ugo va accepta complicitatea pe care i-o cerea?
U[urat`, \i auzi, \n cele din urm`, rsul \n`bu[it.
Am priceput. Pe mine, draga mea.
Pe mine, Ugo.
*
* *
A doua zi la prnz, sosea pe insul`. Toat` noaptea fusese
chinuit` de o b`nuial`.
Dac` pnzele respective erau ni[te mzg`lituri f`r` valoare?
O lu` la fug` spre casa albastr`. Deschise gr`bit` u[a [i
d`du buzna \n atelier. Un suspin de u[urare \i sc`p` de pe
buze. Tablourile \nf`]i[au progresul pictorului.
Frank \ncepuse prin a \nf`]i[a lucrurile cu un realism
riguros. Pe urm` abandonase perspectiva [i preciziile geome-
trice pentru a folosi doar efectele magice ale culorii. Era opera
unui \ndr`gostit de lumin`.
Rita \l a[tept` pe Ugo la debarcader. |ntrziase.
92 KATE NEVINS
Doamne, se rug` ea, f` ca Frank s` nu vin` mai devreme!
Z`ri \n sfr[it o barc` rapid` care traversa laguna.
Te-ai schimbat, Rita! exclam` Ugo dup` un schimb ami-
cal de cuvinte.
Signor Orseolo avea vreo cincizeci de ani, ni[te ochi
p`trunz`tori, p`rul negru piept`nat cu grij` spre spate [i o
musta]` mic` de care se tr`gea \n momentele de cump`n`.
Trufia lui \i irita pe du[mani. Pe Rita n-o deranja \ns`, fiindc`
\i admira competen]a [i-l [tia de o generozitate inepuizabil`.
Ne-am schimbat amndoi, \l corect` cu blnde]e tn`ra
femeie. Au trecut doi ani de la ultima \ntrevedere pe care am
avut-o la New York.
Nu e o problem` de vrst`. Ai \nflorit, draga mea.
Niciodat` nu ]i-am v`zut aceast` expresie de fericire \ntip`rit`
pe chip.
Cu pleoapele pe jum`tate \nchise, o \ntreb` pe un ton
[`galnic:
Pas`rea rar` pe care ai descoperit-o e cumva responsabil`
de aceast` metamorfoz`?
A[teapt` s`-i vezi opera [i o s` admi]i c` are geniu.
|l conduse de-a lungul canalelor mici ale insulei pn` la
casa albastr`.
|n atelier, Ugo se opri \n fa]a [evaletului. Frank l`sase pe el
ultima pnz`. Ugo d`du de mai multe ori din cap f`r` s` spun`
nimic. Rita, care-i pndea reac]iile, se sim]i nelini[tit` \n sinea
ei. Se a[teptase la o izbucnire de entuziasm. Dar criticul
prefera s` tac`.
Ugo se apropie de pnz`, o examin` cu un ochi mai atent,
apoi se \ntoarse spre ea.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 93
Care este numele lucr`rii?
Rita.
O sclipire \n ochii lui negri, dar f`r` nici un comentariu.
Ce mai ai s`-mi ar`]i?
Rita sim]ea c`-i tremur` genunchii. Cu un gest \i indic`
pnzele de lng` perete. Erau vreo cincizeci, de diferite
m`rimi.
Ugo le studie minu]ios, una cte una. Scosese din buzunar
un carne]el [i lua noti]e.
Rita mai pndea [i rarele zgomote de afar`. Pa[i pe chei,
zgomotul \ndep`rtat al vreunui motor o f`ceau s` transpire de
spaim`. Dac` Frank se \ntorcea mai devreme dect spusese?
|n sfr[it, Ugo b`g` carne]elul \n buzunar [i puse la loc ulti-
ma pnz` examinat`. Apoi se \ntoarse spre prietena lui.
Pentru a veni pn` aici, am sacrificat dou` \ntlniri
importante, remarc` el tr`gndu-se de must`cioara neagr`.
Rita avu impresia c` tot sngele i-a fugit din inim`. Era posi-
bil ca dragostea s-o fi orbit \ntr-un asemenea hal \nct s` nu fi
fost \n stare s`-l judece pe Frank la adev`rata lui valoare?
{i brusc urm` miracolul: un surs larg destinse tr`s`turile lui
Ugo Orseolo. Reg`sindu-[i cheful de vorb`, exclam` zgomotos:
Dar fii sigur`, draga mea prieten`, c` nu regret nimic. Ca
de obicei, am avut dreptate s` m` \ncred \n flerul t`u.
Giordano al t`u e un maestru [i nu exagerez spunnd asta.
Prin pnzele lui, i-am urm`rit progresul treptat pn` la opera
perfect` pe care i-ai inspirat-o. Cu gustul lui pentru feerie [i
fast, a reu[it s` redea inexprimabilul. Am admirat subtilele
jocuri de vibra]ii ca [i tonalit`]ile muzicale ale culorilor.
Ad`ug` gnditor:
94 KATE NEVINS
Opera lui merit` s` fie expus`... Dar a[ vrea s`-l lansez
\nainte de Bienala de la Vene]ia. Vom \ncepe printr-o
expozi]ie \n galeria mea milanez`. Voi organiza o recep]ie la
care voi invita cei mai buni critici, ziari[ti...
Rita sim]i c` o trece un fior. Lui Frank nu-i pl`ceau deloc
aceste reuniuni. Nu-i ascunsese ce gndea despre flec`reala
obi[nuit` \n aceste ocazii.
Va trebui s` vin` [i el la recep]ia ta?
Ce \ntrebare prosteasc`, gndi ea imediat.
Ugo o privi cu un aer [iret.
Prietenul t`u arat` r`u?
E foarte frumos, dar...
...detest` onorurile, \ncheie Ugo \n locul ei. Atunci,
\ncearc` s`-l convingi c` a trecut vremea \n care geniile tr`iau
izolate, \mp`r]indu-[i pinea [i vinul cu alte suflete boeme.
Acum suntem \n secolul marketing-ului.
Rita \l privi descurajat`. Niciodat` n-ar accepta s`-i vor-
beasc` astfel lui Frank.
Preocupat de descoperirea lui, Ugo nu remarc` decep]ia
Ritei. Continu` volubil:
Tu te vei ocupa de rela]ia lui cu publicul. Cnd \l pot
\ntlni? Trebuie s` revin la Burano? Pentru un artist de talia
lui, a[ accepta s` fac drumul... Bine\n]eles \ns` c`, cel mai sim-
plu ar fi s` vin` s` vad` galeria mea din Milano... Ce s-a \ntm-
plat? se nelini[ti el descoperind expresia disperat` care se
\ntip`rise pe chipul tinerei femei.
Frank nu va accepta. Am organizat aceast` vizit` f`r`
[tirea lui. Cnd o s` afle, o s` se \nfurie.
Ugo \i m`tur` obiec]ia printr-un gest larg al minii.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 95
Atunci s` ne imagin`m altceva: de exemplu, o \ntlnire
\ntmpl`toare. Vin peste dou` zile la Vene]ia pentru a sus]ine
o conferin]` la Academia de Arte Frumoase.
Se mai trase o dat` de must`cioar`.
Dar, la drept vorbind, nu va fi locul ideal pentru a vorbi
despre afaceri.
Ne-am putea \ntlni \n Pia]a San Marco, suger` Rita.
Excelent` idee. La ora trei, ve]i bea amndoi cte un
capuccino pe terasa Florian. Iar eu o s` trec din \ntmplare pe
acolo.
Rita ro[i de pl`cere. Ideea \i convenea. {i, \n plus, mai
avea \n fa]a ei dou` zile ca s` \ncerce s` schimbe mentalitatea
pictorului [i s`-i sugereze o eventual` expozi]ie cu tablourile
lui.
*
* *
Cnd auzi cheia \ntorcndu-se \n broasc`, se repezi la
intrare. Avusese grij` s`-[i aduc` la Burano cea mai frumoas`
rochie pe care o avea la ea, adic` cea pe care o purtase la
recep]ia contelui Capiello. Dou` triunghiuri de aur \i atrnau
la urechi. Un colier din filde[ \i \mpodobea decolteul. Voia s`
fie frumoas` pentru a-l primi pe b`rbatul pe care-l iubea.
Frank \i puse \n bra]e un buchet enorm de trandafiri. Ea
exclam` \ncntat`:
Ce nebunie! Ai devalizat o flor`rie?
|[i ascunse fa]a \n petalele lor ro[ii. Frank protest`:
96 KATE NEVINS
N-am dreptul la o mic` s`rutare?
Rita puse buchetul pe o mas` \nainte de a-i s`ri \n bra]e.
Frank \i strivi buzele \ntr-o s`rutare avid` [i posesiv`. Rita sim]i
c` se aprinde [i-i r`spunse pasional.
Cnd \[i rec`p`tar` respira]ia, Frank o anun]` pe un ton
mali]ios:
Acum o s` s`rb`torim succesul meu.
Rita tres`ri. O clip`, crezu c` e la curent cu interesul pe
care i-l purta Ugo Orseolo. Dar era ceva absurd.
Ce succes?
Ai venit s` m` a[tep]i a[a cum te rugasem. M`car o dat`
n-ai aranjat lucrurile dup` bunul t`u plac. Performan]a merit`
s` fie s`rb`torit`.
Tn`rul o privi cu tandre]e.
E minunat s` te reg`sesc. F`r` tine ziua mi s-a p`rut
interminabil`.
{i cum te-ai gndit s` s`rb`torim re\ntlnirea?
{ansa e de partea mea. Ce-ai zice de un tur la Lido?
Rita se \ncrunt`.
E[ti juc`tor? \l \ntreb` ea \ngrijorat`.
Nu, dar \mi place ambian]a unor anumite cazinouri. Cel
din Vene]ia [i-a p`strat farmecul de odinioar`, cnd prin]ii [i
prin]esele \l frecventau. Mai ales c` \n aceast` sear` se prezint`
un spectacol de cabaret. Te intereseaz`?
Rita \l \ntreb` imediat:
Crezi c` rochia mea este destul de elegant`?
Frank se \ndep`rt` pu]in ca s`-i admire umerii sidefii. Apoi
ochii privir` rochia de m`tase care se mula ca o m`nu[` pe
trupul ei perfect.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 97
Ar`]i att de bine \nct o s` le faci s` moar` de invidie pe
celelalte femei.
Cinar` la repezeal` acas` \nainte de a lua o barc` rapid`
spre Lido.
Plaja lung` acoperit` de nisip fin o \ncnt` pe Rita, dar
insula o dezam`gi. Ma[ini [i autocare sosite pe feribot tulbu-
rau lini[tea.
|n holul cazinoului, Rita \l strnse [i mai tare de bra] pe
Frank [i-l privi zmbind. Ar`ta superb \n smochingul lui
bleumarin.
M` simt ca la \nceputul secolului, spuse ea vesel`. Am
chef s` beau [ampanie, s` fac pe femeia fatal` [i s` seduc un
ho] deghizat \n gentleman.
Prima dorin]` e u[or de \ndeplinit. Cea de a doua e posi-
bil`. Dar a treia... nu conta prea mult pe realizarea ei. Dac` nu
cumva e[ti dotat` cu un fler de detectiv... Principalul atu al
acestor tipi e c` trec neobserva]i.
Foarte bine. Atunci o s` m` mul]umesc cu un pictor
celebru.
Frank privi \n jurul lui, punndu-[i mna strea[in` la ochi.
{i unde se afl` aceast` celebritate?
La bra]ul meu.
|n sfr[it, avea un punct de plecare pentru discu]ie! Dar
Frank izbucni \ntr-un rs ironic.
De[i gre[e[ti, m` simt flatat.
Celebritatea nu te atrage?
Ct de u[or ar deveni totul dac` Frank ar r`spunde afirma-
tiv! Dar el cl`tin` din cap rznd.
98 KATE NEVINS
E ultimul lucru care m` intereseaz`.
Rita sim]i c`-i piere orice chef de via]`. Frank \i r`spunsese
sincer, f`r` fals` modestie. Doar arta conta pentru el. Cu inima
grea, se \ntreb` ce reac]ie va avea el poimine cnd va afla c`
ea se ocupase cu preg`tirea terenului pentru ca arta lui s` fie
comercializat`.
Apoi \[i alung` gndurile negre. Un angajat \mbr`cat \n frac
le cerea curtenitor s` prezinte pa[apoartele \nainte de a-i l`sa
s` intre \n s`lile de jocuri.
|narma]i cu un permis de intrare pentru acea sear`, intrar`
\ntr-o lume t`cut`, unde l`mpile montate cu grij` luminau
numai clien]ii a[eza]i \n fa]a meselor de joc, acoperite cu plu[
verde, ruleta [i teancurile colorate de jetoane. Doar
anun]urile crupierilor [i zgomotul f`cut de bilele de o]el
rupeau t`cerea.
Fiindc` nu-mi place s`-mi pierd banii cu jocurile de
noroc, schimb doar dou`zeci de dolari. Nici un cent \n plus,
anun]` Rita cu o voce sc`zut`.
Ce preferi? Au de toate aici: rulet`, chemin de fer, baccara...
Un aparat de f`cut bani, glumi Rita.
El o privi cu coada ochiului.
Nu suntem la Las Vegas.
Atunci \mi \ncerc [ansa la rulet`.
Rita se a[ez` pe unul din scaunele aurite tapi]ate cu catifea.
Frank r`mase \n spatele ei ca observator.
Din trei mize, Rita pierdu totul. Se ridic` [i-i [opti lui Frank
la ureche:
E rndul t`u s` \mbog`]e[ti cazinoul.
Tn`rul \i s`rut` vrful degetelor [i-i lu` locul cteva mini.
Dar reu[i totu[i s` r`mn` mai mult dect Rita \n fa]a mesei verzi.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 99
|n acest timp, ea putu studia asisten]a. Femeile \n rochii de
sear` arborau bijuterii care scnteiau \n luminile cande-
labrelor. B`rba]ii erau \n smoching sau \n frac. To]i urm`reau
cu o nelini[te prost ascuns` bila care s`rea de la un num`r la
altul, pe ro[u sau negru. Rita avu impresia c` to]i ace[ti
oameni apar]in unei lumi diferite de a ei.
Fu mul]umit` s`-l vad` acceptndu-[i \nfrngerea cu zm-
betul pe buze.
P`r`sir` saloanele, ajungnd din nou sub candelabrele
str`lucitoare din hol.
{i acum, hai la cabaret, \i propuse el ar`tndu-i u[ile
duble ale s`lii de spectacol.
Nu e chiar ceea ce-mi place mie, spuse \n [oapt` Rita, cu
destul` re]inere \ns`.
Frank oft` u[urat.
Nici mie. Un concert sau o pies` bun` m-ar atrage mai
mult. {i dac` am ie[i pu]in? La ora asta trzie, plaja este pustie
dar sigur`.
Rita accept` bucuroas`.
Cnd am posibilitatea, spuse ea, prefer lucrurile simple
\n locul obliga]iilor mondene.
|ntotdeauna te po]i debarasa de obliga]ii.
Nu, Frank, unele sunt necesare pentru...
Acesta este punctul t`u de vedere, o \ntrerupse el
repede. Singura mea obliga]ie e s` pictez. {i singura pl`cere
este s` te iubesc.
Rita prefer` s` nu mai insiste.
Merser` pe nisipul \nt`rit, oprindu-se din loc \n loc pentru
a se \mbr`]i[a [i s`ruta.
100 KATE NEVINS
Te iubesc, Rita. De cnd te cunosc, via]a mea a c`p`tat un
nou sens. N-o s` te mai las s` pleci.
Tn`ra nu r`spunse nimic dar trase adnc \n piept aerul
s`rat. Luminile de pozi]ie ale vaselor ancorate \n larg sp`rgeau
\ntunericul nop]ii. Luminile care scnteiau pe Marea Adriatic`
formau parc` o lume ireal`, magic`, \n care Rita se pierdea.
Reu[ea chiar s` uite scopul c`l`toriei \n Europa.
Ce pl`cut e s` avem plaja numai pentru noi, continu`
Frank. |n mai pu]in de o lun` va \ncepe sezonul de var` [i
mul]imea va da n`val`. Nici un col]i[or de intimitate... |mi
amintesc de ni[te vacan]e minunate. Pn` am \mplinit zece ani
\mi petreceam toate verile la veri[orii mei din Yarmouth, \n
Anglia. M` sculam cu noaptea-n cap ca s` merg singur printre
dune. Priveam pesc`ru[ii, valurile, [i eram fericit. Strig`tele
p`s`rilor de mare \mi aminte[te \ntotdeauna de copil`ria mea.
O \mbr`]i[` rznd [i ad`ug`:
Buzele tale [i aerul de mare \mi ajung, dragostea mea. Pe
tine ce te face fericit`?
N-am ni[te amintiri att de frumoase ca tine despre
vacan]e. Nu aveam destui bani ca s` plec`m din casa noastr`
din Vermont. Dar era foarte mare [i avea o gr`din` pe
m`sur`...
Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare. Care este defini]ia ta
despre fericire?
Tu, dragostea mea... tu [i munca mea, se corect` ea, din
grij` pentru respectarea adev`rului. |mi iubesc meseria la fel
de mult cum \]i place ]ie s` pictezi.
Cum el r`m`sese t`cut, Rita insist`:
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 101
Am nevoie de magazinul meu de pe Madison Avenue.
Lucrez de att de mult timp \nct a devenit un obicei pentru
mine. Am \nv`]at meserie asistnd pe la licita]ii. Cnd John
Forbis mi-a propus ajutorul lui financiar...
El o \ntrerupse pe un ton neutru:
Vorbe[te-mi despre acest John Forbis.
E \ncnt`tor, foarte bogat [i mare amator de art`. Fii
lini[tit, nu mi-a f`cut niciodat` curte. Femeile nu-l intereseaz`,
dac` \n]elegi ce vreau s` spun. Cnd mi-a propus o asociere,
a fost \ns` abia \nceputul drumului pentru mine. A trebuit s`
lansez magazinul, s` g`sesc clientel`, s` [tiu ce s` cump`r...
Frank o ridic` \n bra]e [i o s`rut` pn` \[i pierdur` amn-
doi r`suflarea. Rita \l \ntreb`:
Vorbe[te-mi despre femeile pe care le-ai iubit.
Nici una nu mi-a l`sat o amintire durabil`. N-am \ntlnit
niciodat` una cu care s` fi vrut s` m` \nsor.
Rita sim]i c`-i cre[te inima de bucurie. Avu \n fa]a ochilor
imaginea unui c`min lini[tit, plin de copii. Un vis drag inimii
ei. Dar \l alung`. Aveau prea multe lucruri s`-[i spun` [i s` fac`
\mpreun` \nainte s` se gndeasc` la c`s`torie.
Poate c`, dup` \ntlnirea cu Ugo Orseolo, Frank va privi
altfel viitorul?
Prefer` s` lase lucurile pe seama hazardului [i a [ansei. Nu-i
va vorbi despre \ntlnirea aranjat` \n Pia]a San Marco.
Hai s` ne \ntoarcem, [opti ea lundu-l de bra].
102 KATE NEVINS
Capitolul 6
Ce decor! exclam` Rita.
St`teau pe terasa cafenelei Florian. Rita alesese o mas` \n
primul rnd. |n spatele lor, orchestra cnta un portpuriu din
operete.
Frank chem` un chelner. Ochii Ritei scormoneau prin
mul]ime \n c`utarea lui Ugo. Era bucuroas` c` Frank nu-i
remarcase nervozitatea. De diminea]` vorbea vrute [i nevrute,
\n timp ce gndul la \ntlnire f`cea s`-i transpire minile.
De obicei, reu[ea s`-[i p`streze st`pnirea de sine \n orice
\mprejurare. Puterea de judecat` contribuise la reu[ita ei pro-
fesional`.
{i uite c` ast`zi, frumoasa ei siguran]` de sine o p`r`sise.
Regreta c` nu poate conta dect pe [ans`. Cele cteva
\ncerc`ri de a-l preg`ti pe Frank fuseser` sortite e[ecului.
P`rea neclintit \n hot`rrile lui. |l \ntrebase chiar:
Dar, Frank, tu din ce tr`ie[ti dac` nu vinzi nici o pnz`?
Tn`rul rsese [i afirmase:
Bursa de studii pe care am ob]inut-o \mi este prea de
ajuns pentru necesit`]ile mele.
Dar nu va dura o ve[nicie.
Frank ridicase din umeri cu un aer nep`s`tor.
Cnd va fi cazul, voi reflecta la aceast` chestiune.
Aceea[i lips` de prevedere condusese spre naufragiu
familiile Rusconi, Morosini, Capiello [i pe mul]i al]ii.
Dar acum, cuprins` de \ndoieli, Rita aproape c`-[i dorea ca
signor Orseolo s` fie re]inut departe de Vene]ia. Ora \ntlnirii
se apropia [i ea se temea \ngrozitor de reac]ia lui Frank. Chiar
dac` dragostea lor devenea zi de zi mai puternic`, nu era
sigur` c` pictorul va aproba hot`rrea pe care o luase pe
ascuns.
Gndurile ei ajunseser` \n acest punct, cnd Ugo ap`ru \n
fa]a mesei, elegant \n blazerul lui de culoare \nchis` [i cu un
fular galben b`gat [mechere[te pe sub gulerul c`m`[ii.
Rita Stewart! Ce pl`cere s` te \ntlnesc!
Surpriza pe care o manifesta cu atta convingere p`rea att
de sincer` \nct Rita se sim]i cuprins` de remu[c`ri.
|i zmbi lui Ugo [i-i prezent` pe cei doi b`rba]i unul
celuilalt, subliniind faptul c` Frank era pictor.
Frank ar`t` ce[tile de pe mas` [i-i propuse cu amabilitate:
Nu be]i o cafea cu noi?
Cu pl`cere.
Ugo reper` un scaun gol la o mas` vecin` [i-i \ntreb` politi-
cos pe ceilal]i trei ocupan]i dac`-l poate lua. Apoi \l apropie de
masa lor.
Frank d`du comanda. Rita \i explic`, pref`cndu-se vesel`
ca s` \nc`lzeasc` atmosfera:
104 KATE NEVINS
Ugo [i cu mine ne cunoa[tem de vreo zece ani. E unul
dintre cei mai mari negustori de art` din lume. N-ai auzit
vorbindu-se niciodat` despre galeriile Orseolo?
Frank se \ntunec` pu]in la fa]`.
Numele nu-mi este necunoscut, admise el. Dar...
Se \ntrerupse cu un aer preocupat. Rita \i ghici gndurile.
|ncerca s` g`seasc` vorbele potrivite pentru a spune cu tact
ceea ce gnde[te el despre comer]ul cu art`.
Ugo vorbi \n locul lui.
Prefera]i s` v` ]ine]i departe de Bienale [i de alte
expozi]ii? suger` el zmbind.
Da, spuse Frank surprins. N-am nimic dintr-un pictor monden.
Ar`t` spre pantalonii de velur [i tricou.
Cum a]i ghicit asta? Dup` \mbr`c`mintea mea?
Orseolo \i zmbi cu gura pn` la urechi [i d`du din cap
negnd.
Rita sim]ea c` inima \i bate s`-i sar` din piept, \ntr-un ritm
dezordonat. Sosise momentul s` clarifice situa]ia, fiindc`
discu]ia se \mpotmolise. |nghi]i \n sec [i spuse cu o voce ct
putu de sigur`:
Frank, trebuie s`-]i m`rturisesc ceva.
Pictorul ridic` din sprncene. Ochii lui trecur` de la unul
la altul, apoi se fixar` asupra Ritei.
Te pomene[ti c` ai luat una din pnzele mele ca s-o
expui \n holul Academiei de Art`?
Ideea i se p`ru att de aiurit`, \nct izbucni \n rs.
Rita \[i continua ideea:
L-am prevenit pe Ugo c` dete[ti mondenit`]ile care
\nso]esc obligatoriu prezentarea unei lucr`ri \n public.
Lui Frank \i pieri rsul.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 105
Dar... Ai corespondat cu signor Orseolo de cnd m` cuno[ti?
Rita d` du din cap, confirmndu-i. Cu coada ochiului, se
uita la Ugo. O expresie circumspect`, aproape sup`rat`,
\ntuneca fa]a italianului.
Frank o \ntreb` cu asprime pe Rita:
De ce ai procedat astfel? Vreau s` zic, \n ce scop?
Ea \[i \ncruci[` degetele pe mas` a[a cum v`zuse c` fac unii
vene]ieni pentru a \ndupleca soarta.
Ugo ]i-a examinat pnzele, Frank. Vrea s` dezv`luie
publicului talentul t`u [i...
Frank o \ntrerupse pe un ton \nfuriat:
Cnd? Unde mi-a v`zut prietenul t`u tablourile? Lng`
Palatul Rusconi?
Nu, la tine acas`, \i m`rturisi ea cu o sinceritate sinuci-
ga[`. L-am rugat s` vin` la Burano \n ziua cnd tu erai plecat
la Roma.
Ce? strig` Frank. Ai dus pe cineva \n casa mea?... F`r` per-
misiunea mea?
Era scos din fire. Ugo Orseolo se ridic`. Nu-i pl`ceau
scenele [i aceasta i se p`rea \ngrozitor de penibil`. |i privi pe
amndoi cu o expresie \ntristat` [i spuse, f`r` a renun]a la
bonomia lui obi[nuit`:
V` las s` discuta]i \ntre voi. Dac` o s` c`de]i la \n]elegere,
te rog anun]`-m`. {tii unde m` g`se[ti, Rita.
Se \nclin` \n fa]a ei, \l salut` pe Frank [i se pierdu imediat
\n mul]ime.
Dup` plecarea lui, Rita \ncerc` s` se justifice:
L-am rugat s`-]i vad` pnzele doar cu gndul la cariera ta,
Frank. E[ti att de talentat, dragul meu. E nedrept s` nu fii
106 KATE NEVINS
cunoscut. Ugo a fost de aceea[i p`rere cu mine [i po]i s` ai
\ncredere \n judecata lui. E considerat unul dintre cei mai
buni critici de art`...
El o \ntrerupse f`r` menajamente:
Deci, ai ac]ionat prin spatele meu. De necrezut! Nim`nui
nu i-a dat pn` acum prin cap s`-mi bage \n cas` o persoan`
necunoscut`.
Vocea lui vibra de mnie. Gura avea o expresie
dispre]uitoare. Nu mai exista nici un pic de dragoste \n
privirea cu care o fixa.
Rita \[i \mpreun` mnile \ntr-un gest de rug`minte.
Ascult`-m`, Frank! E [ansa vie]ii tale. N-o l`sa s`-]i scape!
Drept orice r`spuns, el se ridic` declarnd:
Nu mai spune nimic. Plec spre Burano. Acolo \mi voi
reg`si poate calmul. Dar pentru moment sunt furios [i regret
\ncrederea pe care ]i-am acordat-o.
Rita se ridic` la rndul ei.
Nu, Frank, nu m` p`r`si astfel. Am dreptul la o explica]ie,
nu-i a[a?
}i-ai pierdut toate drepturile asupra mea ducndu-l pe
negustorul `sta \n atelierul meu. Nu mai avem nimic s` ne
spunem.
Arunc` pe farfurioar` cteva bancnote [i plec` gr`bit.
Rita se trnti pe scaun, terminat`. Era con[tient` de privi-
rile pe care i le aruncau ceilal]i consumatori, dar pu]in \i p`sa.
De[i era \n mijlocul unei mul]imi de turi[ti, nu se mai sim]ise
niciodat` att de singur`.
R`mase mult timp nemi[cat`, rumegnd vorbele lui Frank.
Dup` momentele de disperare, decise c` nu trebuie s` se
lase \nvins`. Surpriza fusese cea care dictase atitudinea lui
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 107
Frank, acum era sigur` de asta. Din orgoliu, se \nc`p`]nase
s`-[i sus]in` convingerile. Dar era imposibil ca plecarea lui s`
\nsemne o ruptur`. {tia acum c` dragostea lor e puternic`.
Dac` va a[tepta urmarea evenimentelor plictisindu-se la pen-
siunea Morosini, [tia c` Frank va veni la ea. Se va ar`ta jenat,
chiar disperat de ie[irea lui. Apoi o va lua \n bra]e [i
nemul]umirile reciproce vor disp`rea sub s`rut`rile pasio-
nate. {i a doua zi, discu]iile vor re\ncepe.
Nu, a[teptarea nu era o solu]ie. Rita voia s` ajung` la
miezul problemei, s` epuizeze argumentele pe care nu
avusese timp s` le dezvolte. |i pl`ceau situa]iile clare. A[a c`
decise s` uite de orgoliul ei [i s` se duc` dup` el la Burano.
Cu b`rbia ridicat` trecu prin fa]a [irului de consumatori
care auziser` fiecare cuvnt din cearta lor [i se distraser` ca de
un spectacol improvizat [i gratuit. Asistaser` la plecarea lui
Ugo, apoi la plecarea lui Frank. {i acum o priveau plecnd [i
pe ea.
Dar ea nu-i vedea.
La debarcaderul pentru insule, trebui s` a[tepte vreo zece
minute plecarea. Probabil c` Frank reu[ise s` ia cursa
anterioar` sau vreo barc` rapid`.
Era o zi perfect` de mai. Aerul era cald. Apa lagunei
str`lucea \n b`taia soarelui ca o mare de diamante. Totu[i,
tremurnd de team`, Rita \[i puse vesta cnd urc` pe vapor. |i
ridic` [i gulerul. Va avea destul` putere ca s`-i ]in` piept lui
Frank? Va fi destul de conving`taore ca s`-l oblige s` revin`
asupra hot`rrii lui? Frank atinsese culmea crea]iei sale.
Atunci, de ce s`-[i risipeasc` talentul \ntr-un amatorism
neproductiv?
108 KATE NEVINS
Cnd \i deschise poarta casei, ochii lui negri reflectau
aceea[i mnie ca atunci cnd se desp`r]iser` pe terasa Florian.
}inea \n mn` o pensul`. Pe tricou avea pete de vopsea.
Intr`, spuse el. O cafea?
Nu, mul]umesc.
Tocmai pictez o lucrare f`r` valoare comercial`. Orseolo
al t`u nu va vrea \n mod sigur s-o expun`, anun]` el cu o
expresie dispre]uitoare.
{i, f`r` s`-i mai dea nici o aten]ie, se \ndrept` cu pa[i mari
spre atelier.
Rita \l urm` protestnd:
Te por]i ca [i cum faptul de a c[tiga bani e un lucru de
dispre]uit. De acord, n-ar fi trebuit s`-l invit pe Ugo f`r` per-
misiunea ta. Dar de ce s` te \nc`p`]nezi \n ni[te convingeri
ridicole? Idealismul este un defect cnd se transform` \ntr-un
mod de via]`.
Mor eu de foame?
Se \ntoarse spre ea [i cu un gest larg \nglob` c`su]a con-
fortabil` [i atelierul.
Tr`iesc eu \n mizerie? ad`ug` el ridicnd tonul.
Nu asta e problema. Nu vrei s` devii celebru?
Nu, nu [i iar nu! exclam` el. Refuz un succes c`ruia ar tre-
bui s`-i sacrific lini[tea mea sufleteasc`. S` flec`resc, cu un
pahar de [ampanie \n mn`, cu ni[te ziari[ti [i critici, pentru
a-i impresiona prin ceea ce le povestesc sau printr-o tunsoare
mai ciudat`? N-am chef de a[a ceva. Vreau s`-mi p`strez liber-
tatea s` pictez ceea ce doresc, doar de amorul artei.
Rita ridic` din umeri.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 109
Spune mai degrab` c` ]i-e team` s` ie[i din g`oaca ta ca
s`-]i expui lucr`rile [i s` te confrun]i cu p`rerea mul]imii.
Nu lipsa de curaj e problema mea, replic` Frank cu
asprime. Dar cred c` ghicesc ceea ce te deranjeaz`. }i-e ru[ine
c` e[ti atras` de un artist necunoscut.
Atacul lui o atinse din plin pe Rita care se \nfurie.
{i eu sunt un om de succes [i n-am nevoie de succesul
t`u. Dar b`nuiesc c` \mi refuzi ajutorul pentru un alt motiv.
}i-ar pl`cea s` m` cantonezi \ntr-un rol de model, nu-i a[a? Un
model cu care s` \mpar]i [i patul dac` ai chef!
Frank \i arunc` o privire furioas`, apoi \ncepu s` mearg` \n
lung [i-n lat prin atelier. Nu l`sase pensula din mn`.
A[ fi dorit s` te ocupi doar de afacerile tale [i s` nu mai
\ncerci s` controlezi vie]ile altora. Dup` ce ai \ncercat s`-]i
impui metodele contesei Rusconi, acum te ]ii de capul meu.
Eu...
Uit` de gre[eala pe care am f`cut-o cu contesa, \l \ntre-
rupse Rita strignd [i mai tare dect el. Am terminat cu asta o
dat` pentru totdeauna, a[a c` nu mai revenin la problema
asta. |ncerc s` te ajut a[a cum ai face [i tu pentru mine.
Cobor\ tonul [i ad`ug`:
Nu suntem ni[te str`ini, Frank. Credeam c` ne iubim.
Se opri din mers [i o privi. Ochii lui nu reflectau nimic
altceva dect o mnie amestecat` cu suspiciune.
Avem puncte diferite de vedere asupra no]iunii de
dragoste, spuse el dispre]uitor. Dac` \]i d`deai osteneala s`-]i
analizezi sentimentele pe care le nutre[ti fa]` de mine, ai fi
descoperit c` \n realitate \l iube[ti pe b`rbatul \n care visezi s`
m` transformi.
110 KATE NEVINS
Nu-i adev`rat, protest` ea cu convingere. Te iubesc a[a
cum e[ti, Frank. {i pentru c` te admir, am vrut s` te ajut s` ie[i
din anonimat. {tiam c` risc s`-mi atrag repro[uri din partea ta.
{i dac` am bravat, am f`cut-o gndindu-m` doar la viitorul t`u.
Cau]i ni[te motive valabile ca s`-]i scuzi comportarea,
ripost` el. De fapt ai f`cut totul f`r` s` te preocupi s` mena-
jezi propria mea sensibilitate, personalitatea mea. Conta doar
realizarea planului t`u.
Atta nedreptate o revolta pe Rita.
E[ti o fiin]` imposibil`! url` ea. Tu [i b`trnii aristocra]i
pe care-i frecventezi tr`i]i ca \n secolul trecut, \nchiznd
deliberat ochii \n fa]a realit`]ii.
Adev`rat?
|[i arunc` pensula pe podea [i se pro]`pi \n fa]a ei cu
bra]ele \ncruci[ate, avnd \ntip`rit` pe chip o expresie
fioroas`.
Dar Rita nu se speria att de u[or.
Frank o atac` din nou, dar de data asta cu un ton rece, plin
de mndrie:
Poate c` suntem altfel dect prietenii t`i americani, Rita.
Dar cunoa[tem totu[i la fel de bine ca [i voi realit`]ile exis-
ten]ei. Numai c` am p`strat un mod de via]`, o art` de a tr`i
s-ar putea chiar spune, care la voi a disp`rut. Noi credem c`
mai exist` [i altceva care poate aduce fericirea \n afara banilor
[i succesului. Bine\n]eles c` nu asta este etica de pe Madison
Avenue. Dar noi suntem la Vene]ia, un loc privilegiat, situat \n
afara timpului. Ai f`cut gre[eala de a te \n[ela asupra ]`rii.
Rita ridic` imediat capul cu mndrie.
O gre[eal` pe care o s-o repar foarte repede. Mine iau
avionul spre New York.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 111
Surpriza, sau altceva, \l f`cu s` tresar` pe Frank. O clip`
Rita sper` c` va protesta. Dar pe chipul lui ap`ruse din nou
masca de dispre].
Cu obrajii \n fl`c`ri, tn`ra \i \ntoarse spatele [i se \ndrept`
spre u[`. Pe culoar \ncetini pasul, spernd c` va veni dup` ea.
Dar Frank r`mase \n atelier.
La debarcader, pentru a-i r`mne bine \ntip`rite \n minte,
privi cele dou` rnduri de case joase, colorate, care
m`rgineau canalul strmt. O triste]e sf[ietoare \i cuprinsese
sufletul. Acuza]iile lui Frank o r`niser` profund.
Plnsese destul de rar \n via]a ei. Totu[i, cnd se sprijini de
balustrada b`rcii rapide care o ducea spre Vene]ia, lacrimile
\ncepur` s` i se rostogoleasc` pe obraji.
Se terminase. Dragostea lor nu putuse rezista unei dispute
att de \nver[unate. O pr`pastie \i desp`r]ea, att de adnc`
\nct n-o puteau trece.
|[i [terse fa]a z`rind Palatul Dogilor [i Piazetta cu splen-
didele coloane de granit. Orgoliul \i interzicea s`-[i afi[eze
durerea. Iar orele care o desp`r]eau de plecare i se p`reau
interminabile. Cum s` le foloseasc`? S` se \nchid` \n trista
pensiune Morosini? Nu, era ceva peste puterile ei. Atunci o
plimbare pe Canal Grande, \n c`utarea amintirilor?
Rita suportase cu curaj desp`r]irea de so]ul ei. Dar \n acest
moment sim]ea nevoia unei \ncuraj`ri.
Se gndi la singura prieten` pe care o avea \n Vene]ia.
Imediat ce puse piciorul pe p`mnt ferm, se \ndrept` cu pas
vioi spre Palatul Rusconi.
*
* *
112 KATE NEVINS
Dac` am lua ceaiul pe verand`? \i propuse vesel` conte-
sa. E singura parte \nsorit` din afurisitul `sta de palat.
{tie c` am plns [i \ncearc` s`-mi ridice moralul gndi
Rita recunosc`toare.
Ceremonialul ceaiului \i absorbi un moment aten]ia tinerei
femei. Credinciosul Alfredo avea delicate]ea [i talentul unei
menajere. Platoul pe care-l preg`tise era demn de cele mai
rafinate subrete. Pinea era pr`jit` exact cum trebuia.
Pr`jiturile [i celelalte bun`t`]i puseser` pu]in balsam pe sufle-
tul Ritei.
Ochii alba[tri care o priveau str`luceau plini de \n]elegere.
Nu e[ti fericit`, copila mea. Probleme cu Frank?
Rita o aprob`, dnd cu triste]e din cap. Contesa schi]` un
zmbet.
|mi \nchipuiam. A[a cum v` cunosc [i pe unul [i pe
cel`lalt, v` \ndrepta]i \n mod inevitabil spre o ciocnire.
Rita se strmb`.
Sunte]i mai perspicace dect mine.
Ce s` faci, e privilegiul vrstei. {i \n plus, m` laud c` am
o mare experien]` \n dragoste. N-am avut \ntotdeauna riduri,
micu]a mea. Am fost una din cele mai curtate femei \n
tinere]ea mea. Din dansatoare am devenit contes` fiindc` \n
acel timp, prin manierele, inteligen]a [i gra]ia ei, o femeie [tia
s` se ridice pe scara social`. Dar s` [tii c` \ntotdeauna m-am
m`ritat din dragoste.
Contesa oft` \n timp ce ochii ei alba[tri str`luceau, plini de
ironie.
Dar trebuie s` recunosc c` dragostea nu dura niciodat`
prea mult timp.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 113
Exist` totu[i un mijloc pentru a p`stra dragostea
b`rba]ilor, se lament` Rita. Eu am \ncercat s`-l ajut pe Frank.
F`r` s`-i spun nimic, i-am ar`tat lucr`rile lui signor Orseolo.
Celebrul negustor de tablouri?
El. Suntem \n rela]ii de afaceri de mult timp.
O sclipire amuzat` ap`ru \n ochii alba[tri.
{i nu gre[e[te \ntru totul. E unul din multele tale p`cate.
Sunt o femeie de afaceri, o corect` cu blnde]e Rita.
Posed un sim] practic, de care Frank e cu des`vr[ire lipsit. De
ce nu l-a[ ajuta?
Contesa \[i \ncruci[` minile fine, pe care venele albastre
erau ie[ite \n relief, apoi se aplec` spre Rita.
O s` \ncerc s`-]i r`spund la \ntrebare.
Reflect` o clip`, apoi declar` cu emfaz`.
Scumpa mea copil`, Frank e b`rbat...
Rse [i relu` imediat.
{tii asta. {i sunt caraghioas` c` ]i-o reamintesc. Dar, ca s`
\n]elegi bine, aminte[te-]i c` prietenul nostru comun tr`ie[te
de mul]i ani \n Italia. A adoptat unele din obiceiurile noastre
fiindc` le apreciaz` [i i se potrivesc de minune.
De exemplu?
Contesa nu-i r`spunse imediat. Mai puse ni[te ap` fierbinte
\n ceainic [i umplu din nou ce[tile.
Ei bine, scumpa mea, aici b`rba]ii nu accept` ajutorul
unei femei. |[i arog` dreptul de a-[i conduce ei singuri aface-
rile. |ntr-o c`snicie, b`rbatul, care este [eful familiei, c[tig`
banii necesari cuplului. Rolul so]iei se limiteaz` la a avea grij`
de cas` [i de a cre[te copiii. Dac` nevoia o oblig` s`
munceasc`, face \n a[a fel \nct performan]ele sau c[tigurile
ei s` nu-l pun` \n umbr` pe capul familiei.
114 KATE NEVINS
Dac` pricep bine, spuse Rita, el consider` reu[ita unei
femei ca o insult` adus` virilit`]ii sale.
Exact! spuse contesa \ncntat`.
Rita se \ncrunt`.
Ceea ce e valabil pentru unii nu e neap`rat [i pentru al]ii.
Frank are o ascenden]` american`...
E[ti tn`r` [i neexperimentat`, o \ntrerupse contesa.
Dac` ai fi c`l`torit la fel de mult ca [i mine, ai [ti c` ]ara influ-
en]eaz` puternic caracterul [i obiceiurile celor care tr`iesc \n
ea. De[i toate fiin]ele omene[ti au acelea[i nevoi, comporta-
mentul lor variaz` \n func]ie de societatea care-i \nconjoar`.
Rita protest`.
Frank are o personalitate puternic`. Nu este o giruet` \n
b`taia vntului.
B`trna doamn` zmbi cu indulgen]`.
Ai dreptate s`-l aperi. Dar \[i iube[te att de mult a doua
patrie \nct, f`r` voia lui, i s-a modificat caracterul. Ceea ce
numesc eu a intra \ntr-un proces de schimbare.
Schimbare, repet` Rita prinznd cuvntul ca pe o cheie a
unei por]i \nchise.
Da, micu]a mea, toat` lumea se schimb`. Dac` prive[ti \n
urma ta, sunt sigur` c` o s` g`se[ti c` e[ti foarte diferit` de Rita
Stewart care debarca la \nceputul lui mai pe aeroportul Marco Polo.
Rita c`zu pe gnduri.
Ave]i dreptate, admise ea. Frank m-a \nv`]at s` rd. Cnd
am sosit, eram obsedat` pn` la team` de mersul afacerilor
mele. Dar ele merg bine gra]ie asociatului meu cu care
vorbesc regulat la telefon. Uitnd de ele, am redescoperit
bucuria de a tr`i. Pe de alt` parte...
Ezit`, jenat`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 115
Ei, ce este? insist` contesa.
Nu eram vindecat` \n urma c`s`toriei mele ratate. Cnd
m` gndeam la Neil, fostul meu so], m` \ntrebam dac` va reu[i
s`-[i refac` via]a f`r` mine.
{i acum nu-]i mai pui \ntrebarea?
Nu. Gra]ie lui Frank, am sc`pat pentru totdeauna de ea
[i \nc` f`r` durere.
Fericirea de a iubi este cel mai bun medicament, spuse
cu \n]elepciune contesa. Dar tratamentul nu trebuie oprit
prea brusc.
Rita \[i b`u [i restul ceaiului [i puse cea[ca [i farfurioara pe
mas`.
Mul]umesc. Nu numai c` m-a]i tratat cu o delicioas`
gustare, dar mi-a]i oferit \n plus [i simpatie. Datorit` dum-
neavoastr`, \n]eleg acum mai bine evenimentele.
B`trna doamn` \i zmbi cu afec]iune.
|n]elepciunea popular` pretinde c` \n via]` \nve]i
repetnd acelea[i gre[eli. |n ceea ce m` prive[te, m-am \n[elat
att de des \nct a[ merita o a doua existen]`. }i-am transmis
pu]in din experien]a mea. Depinde de tine dac` o folose[ti
sau o ignori... Vino s` m` vezi ct de des dore[ti. U[a mea \]i
va fi \ntotdeauna deschis`.
|n prag, o \mbr`]i[` pe tn`ra femeie.
O s`-]i telefoneze. Nu-]i face griji.
Rita \i adres` un surs recunosc`tor. Speran]a ren`scuse \n
inima ei.
Dup` ce p`r`si Palatul Rusconi, reveni la pensiune printr-un
labirint de str`du]e [i canale. Avea inten]ia s` se instaleze \n salon
[i s` a[tepte ca Angela s` vin` s`-i spun`: La telefon, signora.
116 KATE NEVINS
Intrnd \n \nc`perea vast` cu tapi]eriile uzate, Rita remarc`
imediat c` vasul de Faenza nu mai era \n vitrin`. Maria [i Luisa
nu-[i pierduser` timpul, \n disperarea lor de a mai face rost de
bani.
Frunz`ri ni[te reviste, acordndu-le \ns` o privire distrat`.
Sosi [i ora cinei. Nimeni n-o ceruse pe signora Stewart la
telefon.
Ritei \i venea greu s`-[i ascund` decep]ia. V`znd-o singur`
[i trist` \n fa]a farfuriei ei, unul dintre b`trnii domni se scul`
de la masa lui [i se apropie de ea. Cu o curtoazie de pe vre-
muri, se scuz` pentru \ndr`zneala lui [i o \ntreb` dac` ar
accepta s` le fac` onoarea de a se a[eza la masa lor.
Rita nu avea nici un chef de conversa]ie. Dar erau att de
dr`gu]i [i aten]i! Un refuz i-ar mhni, gndi ea.
La \nceput, se for]` s` fie amabil`. Apoi compania lor i se
p`ru extrem de pl`cut`. Ei \i ofereau cele mai bune buc`]i, \i
umpleau paharul, \i f`ceau complimente [i povesteau, \ntr-o
englez` perfect`, anecdote pline de spirit.
La sfr[it, reconfortat` dar [i pu]in ame]it`, Rita \i p`r`si
\ntinzndu-le mna ca o contes`. Ei se \nclinar` unul dup`
altul, s`rutndu-i cu delicate]e vrful degetelor.
Euforia ei disp`ru \n timpul du[ului. Apoi r`mase ore
\ntregi cu ochii pe pere]i, neg`sindu-[i somnul.
Era dureros de consternat` de profunzimea sentimentelor
pe care i le purta lui Frank. |n plus, pictorul \i deschisese
por]ile unei lumi str`lucitoare, unde scara valorilor era
diferit` de cea pe care o respectase pn` atunci. Tandre]ea,
pasiunea, gustul fericirii deveniser` pentru ea ni[te droguri de
care nu se mai putea lipsi.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 117
Capitolul 7
Visa frumos. Cineva \i cnta. Dar era oare un vis?
Se ridic` \n pat [i se frec` la ochi. Spre marea ei uimire,
recunoscu vocea lui Frank. Sunetul venea dinspre canalul aflat
sub una dintre ferestrele ei. Nu se f`cuse \nc` zi, fiindc` doar
luna \i lumina camera. Pe noptier`, ceasul de voiaj ar`ta ora trei.
Indiferent dac` era o melodie frumoas`, cel care o intona \[i
pierduse min]ile. Chiar dac` nici o fereastr` a pensiunii nu
d`dea spre canal, oamenii din casele vecine nu vor \ntrzia s`-[i
ridice obloanele [i s`-l boscorodeasc` pe acel Romeo incon[tient
care scula un cartier \ntreg din somn \n plin` noapte.
Vocea nu se l`sa deloc:
Oh, Rita, frumoasa mea,
Iart`-l pe amantul t`u nebun
Care se \nfurie f`r` rost...
Rita \[i arunc` halatul pe ea [i ie[i pe balcon. Frank st`tea
\n picioare \ntr-o ambarca]iune firav`, cu capul ridicat \n
direc]ia ei. |n spatele lui, vsla[ul, care mai auzise el de-astea
la via]a lui, era atent doar la echilibrul gondolei.
Dac` vrei, frumoasa mea,
vom str`bate visnd...
Destul! \l rug` Rita \n`bu[indu-[i sunetul vocii. Mergem
unde vrei, dar potole[te-te odat`!
Se f`cu imediat lini[te, apoi vocea profund` a lui Frank o
tulbur` din nou:
Ai zis unde vreau? Atunci vin sus.
F`r` a mai ]ine cont de protestele tinerei femei, se ag`]` de
un burlan de scurgere [i se servi de el ca de o scar` pentru a
escalada peretele.
Cu ochii mari de spaim`, Rita se a[tepta s`-l vad` plonjnd
\n apa neagr`, cu burlan cu tot.
Dar el \nainta cu o agilitate de felin`. Cnd ajunse la
\n`l]imea ferestrei, se aplec`, se prinse de balustrad` [i s`ri pe
balcon cu \ndemnarea unui acrobat.
Apoi se aplec` peste balcon [i-i spuse gondolierului \n italiene[te:
Du-te cu bine! {i-]i mul]umesc. Totul e \n regul`.
Rita \[i \ncruci[` bra]ele pe piept. De[i inima \i tres`lta de
bucurie, se pref`cu indignat`.
I-ai spus c` totul e \n regul`? Poate c` dup` p`rerea ta,
dar nu [i dup` a mea.
Ia te uit`! Acum \n]elegi [i italiene[te?
Rita nu aprinsese lampa. Lumina palid` a lunii d`dea
reflexe de metal p`rului lor [i le transforma ochii \n ni[te pete
\ntunecate.
Ezitar`, ca [i cum nici unul dintre ei nu voia s` fac` primul pas.
Dup` o frac]iune de secund`, c`deau unul \n bra]ele celuilalt.
Oh, Rita! [opti Frank cu o voce r`gu[it`. Am crezut c`
te-am pierdut. Chiar ]i-ai rezervat un bilet la primul avion spre
New York?
Se s`rutar` cu o infinit` tandre]e.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 119
Mi-a trebuit destul timp ca s` m` calmez, \i spuse Frank.
Amndoi am procedat proste[te. Cred c` ar trebui s` avem o
explica]ie.
Asta e [i p`rerea mea.
Rita se urc` \n pat [i se a[ez` turce[te.
Trage-]i scaunul lng` pat, \i spuse ea.
|n acea lumin` ireal`, patul, scaunele, micul secretaire [i
comoda p`reau ni[te plute pe o mare de argint.
Am gre[it cnd m-am enervat, admise Frank. Mai trziu,
cnd m-am gndit mai bine, am \n]eles c` ai vrut s` ac]ionezi
doar \n interesul meu [i doar din dragoste pentru mine. M-am
sim]it chiar flatat la ideea c` lucr`rile mele au suscitat admi-
ra]ia unui eminent critic ca signor Orseolo.
N-ar fi trebuit s` aranjez nimic cu el f`r` [tirea ta,
recunoscu ea.
Frank rse.
Poate c` `sta era singurul mijloc ca s` m` faci s` m`
r`zgndesc. Cnd am redevenit eu \nsumi, mi-am etalat pe jos
toate pnzele [i le-am examinat \ncercnd s` le v`d cu ochii lui
Orseolo. Am remarcat atunci coeren]a [i maturitatea lucr`rilor
mele. Reflect` exact ceea ce am vrut s` exprim...
Se \ntrerupse pentru a-[i cnt`ri mai bine cuvintele.
Ucenicia mea se terminase [i eu nu [tiam. Am \n]eles asta
asear`, dup` ce mi-am privit lucr`rile cu al]i ochi.
E[ti gata s` expui? \l \ntreb` ea cu un ton vibrnd de
speran]`.
El \i lu` mna [i o mngie.
Nu [tiu nimic despre legile pie]ei. A[a c`, n-a[ accepta
s-o fac, dac` tu nu r`mi lng` mine s` m` sprijini.
Rita nu ezit` nici o clip`, nu-[i puse nici o \ntrebare despre
viitorul propriei sale afaceri. |n acest moment nu se gndea
120 KATE NEVINS
dect la bucuria de a se fi \mp`cat cu Frank. De a afla c` el este
gata s`-[i expun` lucr`rile. Acest lucru o mi[ca att de mult
\nct era gata s` plng` de fericire.
Oh, dragostea mea, dac` trebuie, voi fi impresarul t`u.
|mpreun` \i vom \nfrunta pe critici, presa, pe detractori,
fiindc` vor exista precis. Chiar [i marele Leonardo da Vinci a
avut... {i recep]iile, Frank, te-ai gndit la recep]ii, tu care
dete[ti mondenit`]ile?
Frank ridic` resemnat din umeri.
Dac` accept s` expun, o s` supot tot ceea ce \nso]e[te \n
mod obligatoriu vernisajele.
O s` fiu al`turi de tine \n calitate de intermediar.
Frank pufni \n rs.
A[a cum te cunosc eu, o s` pui pre]ul pe tablourile mele
[i o s` distribui fotografiile tablourilor tale preferate negusto-
rilor de art`... Doamne, nu pot s` suf`r acest termen!
Rita \i ciufuli p`rul.
Nu fi r`u!
Frank rse.
Nu cunosc prea mul]i pictori care s` dispun` de un inter-
mediar att de \ncnt`tor.
Apoi \ntinse un bra] [i-[i strecur` mna prin deschiz`tura
halatului ei.
Rita reu[i s`-[i st`pneasc` valul de dorin]`. Nu-i povestise
\nc` totul lui Frank.
Ieri, cnd m-am \ntors de la Burano, am vizitat-o pe con-
tesa Rusconi.
Degetele lui Frank se oprir`.
{i ]i-a vorbit despre mine?
Da. Mi-a explicat de ce ai reac]ionat cu atta violen]` la
propunerea mea de a te ajuta.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 121
Frank se ridic` [i s`ri \n pat. O \mpinse pe Rita, oblignd-o s`
se \ntind`. Tn`ra sim]i cum o dezbrac` de halat. |ncerc` s`-l
resping`, dar f`r` pic de convingere. O fierbin]eal` pe care o
cuno[tea prea bine \i anihila voin]a.
Frank se dezbr`c` la rndul lui, \nainte s` \ntrebe:
{i, dup` p`rerea contesei, de ce m-am purtat astfel?
O oarecare \ngrijorare r`zb`tuse din vocea lui. Rita o
remarc` imediat.
Datorit` faptului c` tr`ie[ti \n Italia, n-ai devenit oarecum
un mic tiran?
Asta e p`rerea ei?
Da. {i pare s` considere extrem de fireasc` aceast` comportare.
Frank scoase un oftat de u[urare, urmat de un hohot de rs.
Bravo, Lily! M` \ntreb adeseori ce personaj trebuie s`
admir mai mult la ea: pe fosta dansatoare sau pe marea
doamn` din aristocra]ia italian`.
Atinse cu buzele chipul Ritei.
N-o crede, dragostea mea. N-am nimic dintr-un tiran.
De[i, bine\n]eles, a[ prefera s` nu fii o femeie de afaceri cu
geant` diplomat.
Nu ]ine cont de ea. E talismanul meu. Nu m` despart de
ea dect cnd dorm, glumi ea.
Frank o s`rut` pe gur`, apoi o mu[c` u[or de lobul urechii.
R`mi la Vene]ia, Rita! Nu m` p`r`si, o implor` el. N-a[ mai
putea tr`i f`r` tine. Simt nevoia s` te privesc rznd, aruncn-
du-]i pe spate coama ro[cat`... s`-]i pictez pielea sidefie [i ochii
de culoarea oceanului. Vreau s` te s`rut mereu, mereu...
|[i puncta fiecare cuvnt cu mici s`rut`ri pasionate care
\ncingeau sngele Ritei. Cnd \i scoase c`ma[a de noapte [i-[i
lipi de um`rul ei gol buzele aproape respectuoase, tn`ra avu
senza]ia cea mai extraordinar` pe care o \ncercase vreodat`.
122 KATE NEVINS
Cteodat` se \ndoise de dragostea lui, \ntrebndu-se dac`
nu se leg`na \n iluzii [i false speran]e. |n noaptea asta, nu
numai c` era sigur` c` Frank \i era predestinat, dar se [tia
iubit` de el la fel de mult ct \l iubea [i ea.
Suspin` de fericire cnd sim]i minile lui cuprinzndu-i snii
ca \n ni[te cupe. Cu vrful degetelor \i mngia sfrcurile care
se \nt`reau, trimi]nd valuri de pasiune [i ner`bdare \n trupul
ei. Devenie un instrument pe care el cnta ca un virtuoz.
Frank depuse un [ir de s`rut`ri pn` la pntecele plat,
gr`bit asemeni unei albine care zboar` deasupra unui cmp de
flori. |n momentul acela sim]urile ei sc`par` de sub contorul.
S`ge]i aprinse de dorin]` se formar` dinspre buzele cu care el
o atingea [i i se \nfipser` \n pntec. Rita era gata s`-l primeasc`.
Dar Frank se ridic` pu]in [i se \ntinse ca s` ia cuvertura
c`zut` la picioarele patului. O trase peste ei, avnd grij` s`
fixeze unul din capete \ntre perne.
Ce faci?
Sunt un vn`tor preistoric care [i-a \nchis prada \ntr-o
grot`. Las`-m` s` te iubesc a[a cum vreau eu, [opti el.
{i \n acest spa]iu \nchis, transformat \n pe[ter` \n imagi-
na]ia lor, se d`ruit` unul celuilalt cu pasiune [i senzualitate,
f`r` nici o re]inere.
Somnul \i cuprinse \ntr-un trziu. Cu un gest aproape incon[tient,
aruncar` din nou cuvertura jos ca s` respire din plin aerul nop]ii.
*
* *
O senza]ie pl`cut` o trezi pe Rita din somn.
Degetele lui Frank fugeau u[or pe rotunjimile trupului ei,
cobornd de-a lungul coapselor.
Vru s` se ridice, dar el o \mpinse u[urel la loc.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 123
Tocmai \]i sculptam corpul, \i spuse el rznd. Fiindc`
te-ai mi[cat, trebuie s-o iau de la cap`t.
Ce fel de sculptur`? glumi ea. Un Maillol sau un Cezar?
Un Cezar, bine\n]eles. O s` te transform prin compresiune
\ntr-un trofeu str`lucitor pe care o s`-l port \ntotdeauna cu mine.
Rita pufni \n rs.
{i zici c` nu e[ti un tiran. Oh, Frank, dar s-a f`cut ziu`.
Abia s-au ivit zorile, scumpa mea.
Schimbar` o dulce s`rutare. De[i foarte tandr`, nu putea
dezl`n]ui puterea pasiunii lor. Ziua care \ncepea aducea cu ea
tot cortegiul ei de obliga]ii.
O s` te p`r`sesc \nainte s` se scoale toat` casa, spuse
Frank, fiindc` altfel risc s` le scandalizez pe Maria [i Luisa. O
s` ies pe porti]a din gr`din`. {tiu unde s` g`sesc cheia.
Rita \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gtului lui.
Sunt att de fericit`! F`r` tine, parc` eram \n infern.
{i eu am sim]it acela[i lucru. Ieri am \nceput o pnz`, dar inspi-
ra]ia nu-mi venea deloc. Cearta noastr` nu \nceta s` m` urm`reasc`.
O s` mai avem [i alte discu]ii, spuse ea, dar s` \ncerc`m
s` nu le mai transform`m \n drame.
Dup` ce Frank plec`, Rita \[i d`du seama c` nu-l \ntrebase
cnd [i unde se vor \ntlni din nou.
F`cu un gest nep`s`tor. Frank va lua \n mod sigur ini]iati-
va de a-i telefona, chiar dac` nu va fi vorba dect de stabilirea
unei noi \ntlniri cu Ugo Orseolo.
Se b`g` \n pat [i adormi din nou.
124 KATE NEVINS
Capitolul 8
Dragostea \i d`dea o stare de euforie general`. |n
diminea]a asta i se p`rea c` domne[te o stare neobi[nuit` la
pensiunea Morosini. Al`murile bine frecate, gladiolele
proaspete \n glastre, soarele care intra \n valuri prin u[a
deschis` nu erau totu[i de ajuns pentru a crea aceast` atmos-
fer` destins`.
Maria o salut` cu amabilitate cnd Rita cobor\ \n sufragerie
pentru a lua un mic dejun cam \ntrziat. Luisa fredona la
recep]ie [i r`spunse cu o c`ldur` neobi[nuit` salutului ei.
Tn`ra presupuse c` prietena lor, contesa Rusconi, reu[ise
s` g`seasc` un cump`r`tor pentru vasele de Faenza. Vnzarea,
nesperat de rapid`, \mbun`t`]ise provizoriu finan]ele celor
dou` surori.
Ipoteza ei c`p`t` mai mult` certitudine cnd o v`zu pe Maria
aranjnd pe mesele din sufragerie buche]ele scumpe de orhidee.
Superbul vas de Faenza a disp`rut din salon, remarc` ea.
Unde e?
Vndut, rosti Maria cu un aer dintr-o dat` dramatic.
Oh!
Maria ad`ug`, oftnd:
I l-am \ncredin]at lui Lily... Vreau s` zic contesei Rusconi,
\mpreun` cu un altul asem`n`tor. Vasele vechi de Faenza nu se
vnd dect perechi. Nici Luisa nici eu nu l-am v`zut plecnd, cu
bucurie \n suflet. Dar aici, ne temeam mereu c` o s` se sparg`.
Rita d`du din cap. Respecta mndria Mariei.
Aceasta ad`ug` \ns` cu sinceritate:
{i pe urm`, \ntr-o pensiune ca a noastr`, banii au impor-
tan]a lor, din p`cate!
|n]eleg, spuse Rita. Cel pu]in a]i ob]inut un pre] bun?
Maria zmbi satisf`cut`.
Oh, da!
Rosti o cifr` [i apoi \ntreb`:
Ca anticar renumit ce sunte]i, nu crede]i c` prietena
noastr` are sim]ul afacerilor?
Rita o aprob` cu un aer evaziv.
Din fericire \[i putuse masca surpriza. Era consternt`.
Vasele fuseser` vndute la o treime din valoarea lor. Ea le-ar fi
cump`rat la dublul pre]ului cu care fuseser` achizi]ionate.
La fel de \ncntat`, Maria termin` de aranjat florile apoi ie[i
din sufragerie.
Rita se felicit` c` se putuse preface [i nu stricase astfel
bucuria surorilor Morosini.
Dar cum de se l`sase p`c`lit` contesa \ntr-un asemenea
hal? se \ntreba Rita. Doar asistase la magazin la cteva tran-
zac]ii [i o considera pe contes` foarte priceput` [i la curent cu
valoarea pieselor autentice.
Rita \[i amintea printre altele de tocmeala dintre contes` [i
Richard Graham, americanul din Minnesota, amator de pen-
dule vechi. Un client pe care i-l adusese Frank. Contesa ]inuse
cu din]ii de pre]ul pe care-l stabilise pentru pendula pri-
etenului ei Luigi Capiello. O sum` foarte onorabil` pe care
amatorul sfr[ise prin a o pl`ti.
Rita se \ntreb` dac` nu cumva vasele de Faenza aveau o
cot` mai pu]in ridicat` \n ]ara lor de origine dect \n Statele
Unite. {i regreta c` n-a f`cut ea oferta \nainte ca Maria [i Luisa
s` se despart` de scumpa lor comoar`.
Apoi uit` de surorile Morosini [i chiar de operele de art`
care fuseser` totu[i centrul preocup`rilor ei pn` venise la
Vene]ia. {i asta, datorit` soneriei telefonului care r`suna \n
hol. Era sigur` c` era Frank.
Angela intr` \n sufragerie.
La telefon, signora.
Rita fugi pn` la telefon. Vocea pictorului \i r`sun` pl`cut
la ureche.
Bun` diminea]a, dragostea mea. Mai leneveai \nc` \n pat?
Nu. M-am sculat, m-am \mbr`cat [i tocmai \mi terminam
micul dejun. {i tu unde e[ti? La Burano?
Rse [i o preveni c` n-o s`-i vin` s` cread`.
Alfredo e \n grev`.
Alfredo?
Da, servitorul contesei: fidelul valet, cel surd bocn`. {i
atunci mi-am oferit serviciile lui Lily. |n diminea]a asta o ajut
s` taie trandafirii ve[teji]i din gr`din`. |n curnd, o voi \nso]i
la magazin. Lucrurile pe care le-ai cump`rat tu pleac` mine
cu vaporul. Alfredo trebuia s` le ambaleze. O s-o fac eu \n
locul lui.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 127
Nu pricep. B`trnul apar]ine vreunui sindicat?
Frank rse din nou.
|n Italia toat` lume apar]ine unui sindicat.
Cobor\ vocea.
Nu pot s` stau nici m`car o zi f`r` s` te v`d. Ar fi peste
puterile mele. Vino s` ne \ntlnim la prnz \n pia]a unde
obi[nuiesc s`-mi instalez [evaletele. O s` mnc`m \mpreun`
\ntr-un birt \nainte s` m` \ntorc la contes`.
Ritei nu-i venea s`-[i cread` urechilor.
Ce chestie! E[ti sigur c` bietul Alfredo n-o s` te considere
drept un sp`rg`tor de grev`?
N-a auzit el de a[a ceva. Pe curnd, dragostea mea.
Rita \i transmise o s`rutare sonor` prin microfonul tele-
fonului \nainte de a \nchide.
Angela traversa holul cu geanta pus` pe um`r. Nu lucra
dect cteva ore diminea]a [i-l \nlocuia cteodat` pe portarul
de noapte, cnd acesta era prea beat. Rita se \ntreb` dac` [i ea
apar]inea vreunui sindicat. Apoi \[i reaminti de vasele de
Faenza [i-[i promise c` o s` discute problema cu Frank.
*
* *
Senza]ia de fericire a Ritei persist` \n tot timpul prnzului.
Ni[te nimicuri o alimentau \n permanen]`: admira]ia din privirile
pe care i le arunca Frank, mna lui care o mngia pe a ei, bucu-
ria de a-[i descoperi gusturi comune. Dragostea lui o ame]ea.
Frank pusese st`pnire \n \ntregime pe trupul [i sufletul ei.
|[i reaminti de cele dou` vase ale surorilor Morosini abia
cnd se apropiau de Palatul Rusconi.
128 KATE NEVINS
Frank o ]inea de talie. Ea \l oblig` s` se opreasc` [i s-o priveasc`.
|nainte de a ajunge la contes`, a[ vrea s` te \ntreb ceva.
Te pricepi la antichit`]i, nu-i a[a? |ntr-o zi mi-ai spus c` va fi
un subiect potrivit de conversa]ie pentru serile de iarn` petre-
cute \n fa]a [emineului.
Exact. De ce?
Maria Morosini mi-a spus \n diminea]a asta care e pre]ul
pe care contesa l-a ob]inut pentru vasele de Faenza. Cota lor
e mai sc`zut` \n Italia dect \n celelalte ]`ri?
Frank fixa un punct invizibil de partea cealalt` a canalului.
Chipul lui se \ntunecase brusc.
Cum vrei s`-]i r`spund la o asemenea \ntrebare? Habar
n-am de pre]urile practicate pe pia]a interna]ional` de art`.
Crezi tu c` dou` mii de dolari pentru o pies` unic`, a[a
cum era perechea de Faenza, e o sum` suficient`?
El o privi \ncruntat [i replic` scurt:
Tu e[ti expertul.
Rita nu se formaliz` de schimbarea brusc` de atitudine.
{tiu c` dete[ti problemele de bani. Totu[i, suma mi se
pare derizorie. A[ fi crezut-o mai priceput` pe contes`.
N-o critica, spuse el [i o flac`r` \i ap`ru \n ochii \ntuneca]i.
Lily ac]ioneaz` \ntotdeauna \n interesul prietenilor ei.
Nu m` \ndoiesc de asta, dar...
El o \ntrerupse ner`bd`or:
Nu te sf`tuiesc s` spui \n fa]a ei c` vasele de Faenza s-ar
fi vndut mai bine \n America. Ai jigni-o.
Apoi \[i reg`si brusc expresia vesel`. O lu` pe Rita de bra]
[i-i ar`t` Palatul Rusconi, aflat foarte aproape.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 129
Prive[te!
De necrezut! Nu e b`trnul Alfredo b`rbatul a[ezat pe
treptele palatului?
Chiar el. De azi-diminea]` de la ora opt, s-a instalat acolo
cu un carton pe piept, pe care a scris: |n grev`. {i vezi c` i
se aduce de mncare?
Contesa tocmai ie[ea pe poarta gr`dinii. Era \mbr`cat` a[a
cum o v`zuse Rita prima oar`, cu o bluz` verde de chirurg [i
o caschet`. }inea \n mini un [ervet \nnodat la cele patru
col]uri, din care se vedeau o baghet` [i o sticl` de vin. A[ez`
[ervetul lng` b`trnul servitor.
Grev` \n stil italian? \l \ntreb` Rita cu o voce amuzat`.
Noblesse oblige, spuse Frank. Lily s-a considerat \ntotde-
una drept \ngerul p`zitor al personalului ei.
Contesa \i z`ri. Le ie[i \n \ntmpinare [i \ntinse Ritei o
mn` prieteneasc`.
Cum te mai sim]i, draga mea? Epoca noastr` este complet
debusolat`. Sindicatul servitorilor a organizat o grev` sur-
priz`. Alfredo, care nu-[i aude nici m`car propria lui voce, a
auzit-o totu[i pe cea a federa]iei. Din fericire, Frank a acceptat
s` m` ajute, fiindc` altfel mine cargoul ar pleca f`r`
cump`r`turile tale. Accep]i s` ne dai o mn` de ajutor? O s`
completezi, dac` vrei, formularele pentru vam`.
Cu pl`cere. M` bucur s` v` fac un serviciu. {i \n plus, \mi
place magazinul. Dar... de ce e Alfredo \n grev`?
Habar n-am, spuse contesa cu nep`sare [i nu sunt sigur`
nici m`car dac` Alfredo [tie mai mult dect mine. Asta e!
Trecnd prin fa]a treptelor palatului, spuse aproape
]ipnd:
130 KATE NEVINS
Dup` ce termini prnzul, te rog, f`r` siest`! Fiindc` ]ii
mor]i[ s` faci grev`, f`-o cel pu]in corect.
Da, contes`, o aprob` cu respect Alfredo.
Urmat` de Frank [i de Rita, se \ndrept` spre magazin. Cnd
ajunse \n fa]a u[ii, scoase o cheie din buzunar [i descuie.
M`rfurile pentru New York sunt grupate \n biroul meu, \i
spuse ea lui Frank dup` ce-[i scoase bluza [i cascheta. O s`-]i
dau [i restul ambalajului de care ai putea avea nevoie.
Apoi se adres` Ritei:
Ce preferi, draga mea? S` completezi imediat actele sau
s` m` \nlocuie[ti pu]in \n magazin?
S` v` \nlocuiesc. |mi place s` am contact cu clientela.
Perfect.
Frank \i [opti Ritei:
Nu vom fi desp`r]i]i prea mult timp, dragostea mea.
Contesa se \ntoarse spre ei cu un zmbet mali]ios \n ochii alba[tri.
S-ar zice c` furtuna a luat sfr[it.
Rita \i adres` o privire complice.
Da. Timpul frumos a revenit pentru totdeauna.
B`trna doamn` o lu` de mn`.
V` \ndr`gesc pe amndoi, copiii mei. {i s` ai \ncredere \n
Frank, Rita. Nu este niciodat` inconstant. |l cred capabil de o
mare dragoste.
{i eu \l iubesc, declar` Rita cu seriozitate.
Ochii contesei str`luceau ca safirele. Ridic` fruntea [i rosti
pe un ton bucuros:
M` simt foarte fericit` de rolul meu. N-am jucat oarecum
rolul lui Cupidon? Aminti]i-v`, copiii mei, c` gra]ie mie v-a]i
cunoscut. Dac` eu nu i-a[ fi dat \ntlnire Ritei Stewart, nu v-a]i
fi \ntlnit niciodat`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 131
Schimbar` o privire complice peste capul contesei. Era mai
bine s-o lase s` se legene \n iluziile ei, dect s`-i m`rturiseasc`
pasiunea lor comun` pentru plafoanele pictate ale Vilei
Mandola, care st`tuse la baza primei lor \ntlniri.
{i acum, Frank, la treab`! spuse contesa invitndu-l s-o
urmeze \n \nc`perea din fundul magazinului, a c`rui u[` o
\nchise \n urma ei.
R`mas` singur`, Rita travers` magazinul \n direc]ia locului
pe care-l amenajase dup` metodele ei s`pt`mna trecut`.
Dar mare \i fu dezam`girea! Dezordinea domnea aici, ca [i
mai \nainte. Apoi \[i reveni. La urma urmei, contesa era liber`
s`-[i aranjeze magazinul dup` cum dorea.
U[a magazinului se deschise. Rita \l recunoscu pe Luigi
Capiello, contele care d`duse o petrecere fastuoas` \n palatul
lui. Cu obrajii lui ro[ii [i p`rul alb, evoca un Mo[ Cr`ciun care
\[i schimbase mantia cu un costum de var`, la mod` prin anii
cincizeci. }inea sub bra] un pachet plat, \nvelit \ntr-o hrtie
cenu[ie.
Signora Stewart! Ce surpriz` pl`cut`.
Bun` ziua, signor Capiello. M` simt flatat` c` v` aminti]i
de mine.
Nu uit niciodat` o femeie frumoas`, mai ales cnd e [i
simpatic`.
Rita r`spunse printr-un zmbet la complimentul lui.
Ce face contesa Rusconi? o \ntreb` el.
Rita ar`t` spre u[a din fundul magazinului.
Bine. Frank o ajut` s` ambaleze mobilele [i obiectele pe
care le-am cump`rat [i care trebuie s` plece mine cu cargoul.
132 KATE NEVINS
Atunci n-o deranja]i, spuse repede contele. O s` m`
plimb pu]in printre aceste frumoase lucruri. Prietena noastr`
comun` are mult gust, nu-i a[a?
Un gust foarte sigur, \l aprob` Rita cu sinceritate.
Tr`gea cu coada ochiului spre pachetul pe care el \l
strngea sub bra]. Contele mai voia s` vnd` ceva din como-
rile lui? |ncerc` s`-[i reaminteasc` de operele de art` existente
\n saloanele palatului. Probabil c` mai erau obiecte de pre].
M`rimea [i forma pachetului o f`ceau s` presupun` c` e vorba
de un tablou.
Dar cum va reu[i s` i-l propun` contesei dac` ea, Rita,
r`mnea \n magazin? Mndria era singurul lucru care le va mai
r`mne \n curnd acestor b`trni aristocra]i.
|l l`s` s` priveasc` \n lini[te obiectele expuse [i se duse \n
\nc`perea din fund ca s-o anun]e pe contes`.
Mul]umesc, draga mea, spuse contesa. Lui Luigi nu-i
place s` a[tepte. M` duc s` vorbesc cu el. |n acest timp,
instaleaz`-te la biroul meu. E mai comod s` scrii acolo.
Frank \i ar`t` Ritei dou` cutii aflate \n spatele lui.
Cump`r`turile tale sunt preg`tite pentru a fi ridicate de
transportator. O gondol` va veni disear` ca s` le ia [i s` le
duc` la gara maritim`.
Apoi \i \ntinse un stilou [i cteva imprimate.
Completeaz`-le! am nevoie de adresa ta exact` pentru
expedierea m`rfurilor.
Rita se instal` la birou. U[a spre magazin r`m`sese \ntre-
deschis`. Frnturi din conversa]ia purtat` \ntre contes` [i
Luigi Capiello ajungeau la urechile ei. Dar, atent` la formula-
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 133
re, nu le acorda dect o aten]ie distrat`, fiindc` Frank st`tea \n
spatele ei. La un moment dat \i ridic` p`rul [i o s`rut` pe
ceaf`.
Las`-m` \n pace, \l rug` Rita.
{i rupse \n buc`]i unul din formulare.
M` faci s`-mi pierd capul. Dac` o ]ii tot a[a,
cump`r`turile mele o s` ajung` la Madison din Wisconsin \n
loc de Madison Avenue din New York. {i, \n plus, nici nu sun-
tem singuri. Ce ar zice prietena ta dac` ne-ar surprinde
s`rutndu-ne?
El o cuprinse cu bra]ele, exact pe sub sni, [i o s`rut` dup`
ureche.
S-ar bucura v`zndu-ne att de \ndr`gosti]i unul de
cel`lalt.
Brusc, aten]ia Ritei fu captat` de conversa]ia din magazin.
Contele o \ntreba dac` avea amatori pentru o pictur` pe lemn,
apar]innd [colii spaniole din secolul XVI.
Crezi c` a[ primi la fel de mul]i bani ca pe pendulele
Ludovic al XV-lea? Trei mii de dolari e un pre] bun.
Sper, dar nu-]i pot promite nimic.
F` tot ce po]i, draga mea Lily.
Ritei \i veni greu s`-[i ascund` stupefac]ia. |[i amintea de
suma pe care americanul o completase pe cecul dat contesei
Rusconi. Nou` mii de dolari [i nu trei mii a[a cum credea
Luigi. De trei ori mai mult! {i chiar la acest pre], americanul
f`cuse o afacere excelent`.
Ce s-a \ntmplat, dragostea mea? o \ntreb` Frank,
sim]ind-o c` se crispeaz`.
134 KATE NEVINS
Nimic... nimic grav.
Dar mna care scria adresa \ncepuse s` tremure. Era
imposibil s` continue s` se prefac`. B`nuielile care o asaltau
cu viteza unui uragan erau prea \ngrozitoare. Exista \n mod
sigur o explica]ie logic` a comportamentului contesei.
Dar \ndoiala era mai puternic` [i nu l`sa \n urma ei dect
dezgust [i indignare.
Se ridic` \n picioare.
Am o migren` \ngrozitoare. Nu-]i face griji. Trebuie s` m`
odihnesc pu]in... M` duc la pensiune s` m` lungesc pu]in.
Prefera s` nu-l priveasc` \n ochi.
Te \nso]esc pn` acolo.
Hot`rrea lui era f`r` drept de apel, a[a c` Rita renun]` s`
mai discute. Travers` magazinul. Contele Capiello pusese pic-
tura veche pe o mas`. Ritei i-ar fi pl`cut s`-i spun` ct valora
cu adev`rat aceast` capodoper`, la fel ca [i frumoasa pendul`
Ludovic al XV-lea cu cadranul din email.
Dar \[i st`pni pornirea. Va pune ea lucrurile la punct mai
trziu, dup` ce va verifica juste]ea ipotezelor ei.
Ierta]i-m`, spuse ea repede \ndreptndu-se spre ie[ire.
Nu m` simt prea bine.
Drumul cu gondola fu \ngrozitor. Frank p`rea att de afec-
tat, de dornic s`-i fie de folos, \nct \ncepuse s`-i poarte pic`.
Dragostea pentru el se transforma \n resentiment. De ce juca
aceast` fars` ridicol`? O min]ise cnd \i spusese despre bursa
de studii. Tr`ia foarte bine din partea de beneficii pe care i-o
oferea contesa. {i dac` min]ise \n privin]a sursei lui de venit,
de ce ar fi mai sincer \n privin]a sentimentelor lui?
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 135
Vrei s` urc cu tine? o \ntreb` el cnd o ajut` s` pun`
piciorul pe cheiul de pe care aveai acces spre Palatul Morosini.
Rita \i arunc` o privire p`trunz`toare. El preciz`:
Te \n[eli. M` gndeam doar la ni[te comprese reci. Mama
mi le punea pe frunte cnd m` durea capul.
Eu procedez altfel, spuse ea evaziv. Las`-m` acum. Te
sun eu mai trziu.
Apoi \i \ntoarse spatele [i fugi spre poart`. Voia s` r`mn`
singur` ca s` reflecteze.
|n camera ei, incapabil` s` gndeasc`, se arunc` pe pat
cuprins` de o durere insuportabil` [i izbucni \n hohote de
plns.
Lacrimile o mai u[urar` pu]in. Dar acum \ncepuse \ntr-
adev`r s-o doar` capul. Tmplele \i zvcneau de durere.
|ncerc` totu[i s` recapituleze faptele. Toate duceau la
aceea[i concluzie: contesa \[i p`stra un beneficiu exorbitant
din vnz`ri [i-l \mp`r]ea cu Frank. Cnd avea ocazia, pictorul
\i aducea poten]iali cump`r`tori. Doar el \l adusese [i pe
Richard Graham, americanul amator de pendule vechi.
Abuzul de \ncredere, \[i spuse Rita, este un act demn de
dispre]. Dar devine revolt`tor cnd este exercitat pe socoteala
unor vechi prieteni, care se dau pe mna ho]ului cu o
\ncredere oarb`.
Nici surorile Morosini nici contele Capiello nu aveau nici
cea mai mic` idee asupra valorii obiectelor de care se
desp`r]eau. Versat` [i f`r` scrupule, fosta dansatoare profita
de naivitatea lor pentru a tr`i bine [i chiar pentru a \ntre]ine
un artist.
Un fel de mecenat, [opti Rita izbucnind iar \n plns.
136 KATE NEVINS
|ncerca s` \n]eleag` cum fusese \n stare pictorul s` ajung`
complice la o asemenea escrocherie. Poate credea c` talentul
se afl` deasupra oric`rei morale? Pentru a continua s` picteze,
\[i aroga dreptul s` foloseasc` orice mijloace, chiar [i pe cele
mai pu]in onorabile. At]ia ani ct pictase f`r` s` c[tige nimic
\i tociser` sim]ul onestit`]ii.
Dar aceast` explica]ie n-o satisf`cea pe Rita. |l cuno[tea
pe Frank. Discutaser` att de mult amndoi. Sigur, era
nep`s`tor, dar niciodat` nu sim]ise la el lipsa no]iunii de
onoare.
Nu mai pricepea nimic.
Apoi \[i aminti de ceva. Cnd sosise la Palatul Rusconi
fusese frapat` de originalitatea cioc`nelului de la fa]ad`.
Privind dragonul cu dou` capete, se \ntrebase atunci dac` nu
reprezenta cele dou` fe]e ale Vene]iei.
Acum era sigur` de asta. Pn` acum nu v`zuse dect fa]a
senin`, amabil`, seduc`toare a ora[ului [i a locuitorilor s`i. Un
simplu incident risipise cea]a din fa]a ochilor ei. {i ceea ce
descoperea o revolta, \ngre]o[nd-o.
Probabil c` a]ipise un timp, fiindc` soneria telefonului o
f`cu s` tresar`. {i cnd deschise ochii soarele coborse spre
apus.
Era Frank. Vocea lui cald`, afectuoas` frnse inima Ritei.
Dar acum era \narmat` pentru a rezista farmecului lui.
...S` cin`m \mpreun` \n seara asta, \i propuse el dup` ce
se interes` de starea s`n`t`]ii ei.
Nu, Frank. |mi pare r`u, dar e imposibil.
R`spunsul ei scurt \l l`s` f`r` glas.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 137
De ce nu \nchidea? se \ntreb` ea. O ultim` speran]` o
cuprinse. Dialogul putea fi reluat dac` Frank r`spundea:
Haide, Rita, f`r` copil`rii! {tiu ce gnde[ti [i te \n[eli amarnic.
|n loc de asta, el o \ntreb` repezit:
Ce s-a \ntmplat?
Imposibil de explicat. Trebuie s` plec de aici. La
revedere, Frank.
Ceee?!
P`r`sesc Vene]ia.
Te rog, r`mi acolo unde e[ti. Sosesc \ntr-o jum`tate de
or`... M` auzi, Rita?
Da, dar nu mai avem nimic s` ne spunem.
Posibil. Dar \]i mai cer treizeci de minute de r`bdare. Mi
le acorzi?
Rita ezit`, sim]indu-se prins` \n curs`. |l iubea \nc` [i el [tia
asta. Imediat ce-l va vedea, se va arunca \n bra]ele lui f`r` s`-i
mai pese de nimic. Attea femei se \ndr`gosteau de ni[te
canalii [i refuzau s` le p`r`seasc` atunci cnd aflau! Pn`
acum, Rita dispre]uise acest gen de sl`biciune. O s` fac` [i ea
la fel?
Se gndi [i hot`r\ c` trebuia s`-i acorde lui Frank o [ans` s`
se explice.
Rita, a[tept r`spunsul t`u.
Vino, spuse ea pe un ton sec.
Frank nu mai ad`ug` nimic [i \nchise. Declicul r`sun` \n
urechea Ritei ca un zgomot sinistru.
138 KATE NEVINS
Capitolul 9
Se sp`l` cu ap` rece pe fa]a umflat` de plns [i se fard`
pu]in. Abia se recuno[tea, privindu-se \n oglind`. Ar`ta mai
r`u dect atunci cnd se decisese s`-l p`r`seasc` pe Neil. Ochii
ei verzi \[i pierduser` str`lucirea. O cut` amar` \i ap`ruse la
col]ul buzelor.
Ca s`-[i mai piard` timpul [i s`-[i fac` mai u[oar` a[teptarea,
\[i consult` agenda de \ntlniri. Cea mai mare parte a oame-
nilor pe care vrusese s`-i vad` fuseser` contacta]i, cu excep]ia
unui colec]ionar care avea de vnzare ni[te gravuri vechi. Rita
amnase mereu aceast` vizit` pe care n-o spera interesant`.
Va renun]a la ea [i va lua primul avion spre New York.
Telefon` unei agen]ii de voiaj [i re]inu un loc pentru
zborul de poimine.
Consider` aceast` aventur` ca pe o simpl` idil` de
vacan]`, \[i repeta ea. Uit`-l pe Frank. Mai exist` at]ia
b`rba]i...
Dar toate eforturile ei pentru a [i-l alunga din minte
r`m`ser` \n zadar. {tia c`-l iube[te. Se sim]ea totu[i incapabil`
s` iubeasc` un b`rbat necinstit. Avea dureroasa impresie c`
este prins` \ntre un perete [i o stnc`, f`r` speran]a de a sc`pa
s` fie strivit`.
|l pndea pe Frank cu toate sim]urile \n alert`. {i totu[i
tres`ri cnd el b`tu la u[a camerei.
El o privi cu severitate.
Ce s-a \ntmplat?
Ochii i se \ngustar` [i ad`ug` pe un ton dur:
Migrena n-a fost dect un pretext. Spune-mi ce nu e \n
regul` cu tine.
Rita se \narm` \mpotriva emo]iei, regretelor, amintirilor.
Poimine iau avionul spre New York.
Frank se trnti \ntr-un fotoliu.
Imposibil.
Vocea lui tremura de durere [i uimire.
Cu onestitatea care o caracteriza, Rita spuse:
L-am auzit pe contele Capiello spunnd pre]ul pe care l-a ob]inut
pe pendul`. Or, eu eram de fa]` cnd a vndut-o prietena ta, Lily.
Sim]ea un asemenea dispre] fa]` de contes` \nct nu-i mai
d`dea titlul. Rita nu mai vedea acum \n aceast` femeie f`r`
scrupule dect pe fosta dansatoare care urcase scara social`
gra]ie puterii pe care o avea asupra b`rba]ilor.
Ei [i? spuse Frank cu o voce indiferent`.
{tii la fel de bine ca [i mine c` americanul din Minneapolis a
pl`tit o sum` de trei ori mai mare dect a \ncasat bietul conte.
Presupun c` aceea[i escrocherie a f`cut-o [i pe socoteala surorilor
Morosini. Vasele lor valorau mult mai mult dect au primit ele.
Mergea de colo pn` colo prin camer`, cu nervii la p`mnt.
Faptul c` era vorba de necinstea unei femei \n care avusese
atta \ncredere o f`cea s` fie [i mai furioas`. Rita abia se
st`pnea s` nu ]ipe.
140 KATE NEVINS
Ie[i pe balcon, \ncercnd s`-[i reg`seasc` st`pnirea de
sine. Crepusculul arunca o lumin` violet` asupra apei [i
caselor. Dar \n dep`rtare, \n perspectiv`, campanila bisericii San
Zaccaria se deta[a, \nro[it` de ultimele sclipiri ale apusului.
Intr` \n camer`. Frank nu se mi[case de pe locul lui. O
\ntreb` pe un ton neutru:
Dac` o consideri pe contesa Rusconi hoa]`, ce rol \mi
atribui \n rela]ia mea cu ea?
Nu e destul de evident?
Deci, eu \i aduc clien]i [i \mpart cu ea beneficiile. Asta e
concluzia ta.
Frank nu ridicase tonul, dar ochii lui \ntuneca]i erau nes-
pus de tri[ti. Am`r`ciunea \i era \ntip`rit` pe chip.
Se ridic`, \[i b`g` minile \n buzunare [i \ncepu s` se
plimbe [i el prin camer` ca un leu \n cu[c`. Brusc, se \ntoarse
spre ea \ntinzndu-[i bra]ele.
Prive[te-mi bra]ele: nu tremur`. Sngele rece nu m-a
p`r`sit atunci cnd ar fi trebuit s` reac]ionez violent la acuza]iile
tale. |n timp ce vorbeai, am \ncercat s` pricep ce te-a f`cut s`
ajungi la o concluzie att de pripit` [i jignitoare.
{i ai \n]eles?
Da, n-ai avut destul` \ncredere \n mine, deci nu m`
iube[ti att de mult cum sus]ineai.
Vocea i se frnse cnd rosti aceste ultime cuvinte. Emo]ia
f`cu s` i se umezeasc` ochii Ritei. |[i [terse lacrimile cu dosul
palmei. Nu era momentul s` se \nduio[eze.
Ai o alt` explica]ie dect a mea?
El cl`tin` din cap. Atunci Rita remarc` pe un ton repezit:
Refuzul t`u \mi confirm` b`nuielile.
Rita, te rog. Nu-]i pot spune nimic. Nu acum, [opti el cu
o voce conving`toare.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 141
Dar de ce? se enerv` Rita.
El ocoli \ntrebarea.
Red`-mi \ncrederea pe care mi-ai retras-o cu atta brutalitate.
Chipul lui exprima o durere att de intens`, \nct Rita \ntoarse
capul [i privi peretele \ntunecat al unei case de dincolo de canal.
|l crezuse pe Frank diferit de Neil. Dar \n acest moment, g`sea c`
cei doi b`rba]i se asem`nau prin acelea[i deficien]e de caracter.
Amndoi aveau o \nclina]ie spre r`u [i spre minciun`.
{i de fiecare dat` ea se l`sase orbit` de dragoste!
|l privi drept \n ochi [i declar` r`spicat:
Rareori mai am \ncredere \n cei ce m-au tr`dat.
Frank f`cu un gest descurajat.
Atunci, promite-mi ceva.
Ce anume?
Anuleaz`-]i rezervarea pentru New York. Oh, nu, nu-]i
mai cer s` r`mi la Vene]ia, ad`ug` el foarte repede pentru a-i
opri protestele. Amn`-]i doar plecarea cu dou` sau trei zile.
Ochii lui, pe jum`tate \nchi[i, str`luceau. Ad`ug` cu o aro-
gan]` nea[teptat`:
|n acest fel, nu vei da impresia c` fugi celor pe care-i
cuno[ti \n Vene]ia: surorile Morosini, contele Capiello [i al]ii.
Cuvntul o deranj`. Nu privise plecarea ei ca pe o fug`.
Totu[i, dup` o clip` de gndire, recunoscu \n t`cere c`
Frank nu se \n[elase. Hot`rrea ei, luat` att de repede, de a-[i
re]ine un loc \n avionul de poimine, denota o lips` de curaj
care nu-i sem`na. Reac]ionase ca un stru] care \[i bag` capul
\n nisip ca s` nu vad` pericolul.
|n ciuda ne\ncrederii tale, \mi accep]i propunerea?
Rita se gndi la campanila luminat` \nc` de ultimele raze
ale soarelui care asfin]ea, \n timp ce restul ora[ului era \n
umbr`. {i o scnteie de speran]` re\nvie \n inima ei. {i dac`
142 KATE NEVINS
exista o explica]ie logic` a comportamentului lui Frank? Nu ca
s` se justifice o implora s`-[i amne plecarea? La urma urmei,
nimic nu dovedea c` beneficiase de pe urma matrapa-
zlcurilor contesei.
O s`-mi anulez rezervarea, promise ea.
Perfect.
F`r` nici un cuvnt \n plus, el p`r`si \nc`perea.
*
* *
Rita ceru s` i se serveasc` cina \n camer`.
|n noaptea aceea dormi prost. Durerea, dezgustul, ran-
chiuna o sf[iau. |n unele momente totu[i, o speran]`
nebuneasc` \i cuprindea inima. Apoi \ndoielile puneau din
nou st`pnire pe ea.
Pe la ora trei diminea]a, \nghi]i un somnifer. De la divor]ul ei
nu mai folosise calmante. A[a c` pastila \[i f`cu repede efectul.
Soneria telefonului o smulse din somnul ei profund. Se
frec` la ochi, se mir` c` dormise atta [i ridic` receptorul.
Contesa Rusconi se afla la cel`lalt cap`t al firului.
Rita? spuse ea cu o voce rece, renun]nd la orice formul` de
polite]e sau introducere. Dau un cocteil mine sear` la ora [apte.
Am invitat c]iva prieteni. Mi-ar face pl`cere s` participi [i tu.
De obicei att de curtenitoare, contesa era repezit` [i
poruncitoare.
E un ordin? \ntreb` Rita pe acela[i ton.
Mai degrab` un sfat. Dar ai interesul s`-l urmezi.
Rita fu gata s` r`spund` c` pu]in \i p`sa de sfaturile unei
femei care-[i \n[ela prietenii, pref`cndu-se c` este
binef`c`toarea lor. Un rest de curtoazie o \mpiedic` totu[i s`-i
spun` ce avea pe inim`.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 143
Contez pe tine, Rita, relu` vocea cu trufie. Vei \ntlni la
mine majoritatea membrilor Clubului heraldic. O \ntrunire
imposibil de imaginat \n mediile de afaceri americane.
O asemenea \ngmfare aduse un zmbet pe buzele Ritei.
Categoric, aceast` femeie reu[ea s-o uimeasc` \ntotdeauna!
Rita \[i spuse c` era incon[tient`. Dar ideea de a invita toate
victimele ei pentru a le trata cu [ampanie [i oranjad` avea [i o
latur` care o amuza pe tn`ra americanc`.
O s` vin, promise ea.
{i \nchise.
Ziua i se p`ru interminabil de lung`. Dup` ce-[i anul`
rezervarea, Rita hoin`ri prin Vene]ia. Dar plimbarea \i re\nvia
durerea. Nu exista nici o str`du]` pe care s` nu fi trecut \n
compania lui Frank. Vizitaser` \mpreun` muzeele, admiraser`
toate palatele.
{i \[i d`dea seama c` Vene]ia e \ntr-adev`r ora[ul
\ndr`gosti]ilor. La bra]ul lui Frank, acest am`nunt \i sc`pase.
Ast`zi cnd r`t`cea prin mijlocul miilor de perechi, \[i sim]ea
cu [i mai mult` cruzime singur`tatea.
|n ziua urm`toare, pentru a-[i omor\ timpul, se duse la
colec]ionarul de gravuri vechi. Era un b`trn care tr`ia, ca [i
mul]i al]ii, \n mijlocul unor relicve fastuoase. Num`ra poate o
mul]ime de nobili printre str`mo[ii lui, dar gravurile sale nu
aveau o valoare de pia]`.
Pentru a nu-l dezam`gi, Rita cump`r` cteva pe care le pl`ti
mult peste pre]ul lor. Mai apoi se \ntreb` ce va face cu ele.
Aceast` vizit` \i permise \ns` s` petreac` un timp f`r` s` se
gndeasc` la Frank.
Pe m`sur` ce se scurgeau orele, Rita \ncepea s` se
\ndoiasc` de ra]ionamentul ei. Frank \l calificase drept pripit
[i jignitor.
144 KATE NEVINS
{i dac` avea dreptate? Dac` era \ntr-adev`r un om integru,
introdus din gre[eal` \ntr-un mediu imoral? Dac` \l lega de
contes` doar o prietenie dezinteresat`?
Ipoteza asta n-o \ncuraja dect pe jum`tate pe Rita, fiindc`
se sim]ea cuprins` [i de u[urare [i de remu[c`ri. Dac` Frank
era nevinovat, distrusese iremediabil frumoasa lor poveste de
dragoste. {tia ct de mndru este Frank. Niciodat` n-o va ierta
c`-i adusese ni[te acuza]ii att de umilitoare.
Se sim]i u[urat` cnd sosi ora s` se \ntoarc` la pensiune
pentru a se \mbr`ca. Frank va asista \n mod sigur la recep]ie.
Rita se temea de clipa cnd se vor afla fa]`-n fa]`.
Temperatura dup`-amiezii r`m`sese cald` [i umed`. Rita
alese o rochie care-i ajungea pn` la glezne, dintr-un jerse fin
din bumbac alb care, gra]ie unei veste asortate, se putea purta
la fel de bine pe strad` ca [i \n saloane. |[i puse ni[te cercei [i
un colier de aur \n torsad`. Pantofii escarpeni albi erau din
aceea[i piele ca [i po[eta.
|n momentul cnd p`r`sea camera, \[i aminti c` tocurile
\nalte erau incomode pe pavajul neregulat al Vene]iei. Fiindc`
nu exista o sta]ie de gondole \n apropiere, trebuia s` parcurg`
pe jos distan]a care o separa de palatul Rusconi.
Se desc`l]` [i \[i puse perechea de sandale. |n unele cazuri,
pentru ea, confortul avea prioritate asupra elegan]ei.
Pensiunea p`rea pustie. Surorile Morosini apar]ineau
Clubului heraldic. Rita [i le imagin` pe cale de a-[i alege cu
grij` toaletele pentru a r`spunde la invita]ia contesei.
Era abia [ase [i aveau destul timp s` se preg`teasc`, mai
ales c` ele dispuneau de o barc` personal`, ancorat` la chei.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 145
Capitolul 10
Cnd Rita ajunse la Palatul Rusconi, soarele \nc` mai lumi-
na cu putere. Sub razele lui de aur, zidurile p`reau [i mai
triste, etalndu-[i cu nep`sare dec`derea.
Lily Moran nu a realizat \nc` destule beneficii pentru a-[i
repara palatul, \[i spuse Rita cu o cruzime pe care [i-o regret`
imediat. La urma urmei, nu era problema ei. I se oferise un
armisti]iu. Trebuia s` profite de el.
Intrarea uria[` spre Canal Grande era deschis`. Cea mai
mare parte a invita]ilor soseau \n gondol`. Rita admirase
acela[i spectacol dar sub o lumin` diferit`, \n seara recep]iei
dat` de contele Capiello. De data asta personajele \[i aban-
donaser` rochiile lungi, capele de catifea [i smochingurile.
Femeile erau \n ]inut` de cocteil. B`rba]ii \n costume de
culoare deschis`.
Doi vale]i flancau poarta dubl`. Rita nu-i mai v`zuse nicio-
dat`. Se gndi c` Lily Moran \i angajase special pentru
recep]ie.
Sosirea ambarca]iunilor care erau apoi legate de ]`ru[ii
vopsi]i \n alb [i ro[u suscita curiozitatea multor turi[ti.
Apleca]i peste parapet comentau veseli ]inuta vestimentar` a
invita]ilor.
Au sc`pat din Muzeul Grevin, rdeau francezii... Nu, sunt
costuma]i pentru un bal de sfr[it de secol...
Rita prefer` s` nu aud` mai mult. |i \ndr`gise pe ace[ti
b`trni aristocra]i. |i pl`ceau curtoazia, amabilitatea,
manierele lor desuete. Admira mndria lor. {i acum, cnd era
la curent cu mi[c`toarea lor naivitate, sim]ea pentru ei chiar o
imens` compasiune.
Se \ndrept` spre palat [i intr` prin fa]ada din spate, \mpre-
un` cu alte cteva persoane venite pe jos. Alfredo era str`luci-
tor \ntr-o uniform` verde galonat` cu argint.
Rita a[tept` ca ceilal]i invita]i s` intre, apoi \[i apropie gura
de urechea b`trnului [i-l \ntreb` articulnd cu grij` cuvintele:
S-a terminat greva?
Si, signora.
Ad`ug` apoi, f`cndu-i cu ochiul:
Contesa [i cu mine am negociat contractul.
Rita se al`tur` celorlal]i invita]i care se regrupau \n marele
salon de la primul etaj. Erau vreo dou`zeci de persoane, mult
mai pu]ine dect la serata contelui Capiello. Rita se gndi c`
Lily Moran, m` rog, contesa Rusconi, operase o selec]ie \ntre
cei mai buni prieteni ai ei. Surorile Morosini veniser` \n rochii
de dantel`, cu cte o gardenie prins` la cordon.
Maria se apropie de Rita.
Dac` am fi [tiut c` sunte]i invitat`, am fi venit \mpreun`,
\n ambarca]iunea noastr`. Cum a]i venit pn` aici?
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 147
Pe jos, spuse Rita... V` rog s` m` ierta]i, dar vreau s-o
salut pe st`pna casei.
|ntr-un deux-pices ro[u garnisit cu negru, contesa perora
\n mijlocul unui mic grup. Rita se apropie de ea [i se lovi de o
privire ca de ghea]`.
Dar nu fu dect un fulger. Imediat un surs binevoitor des-
tinse tr`s`turile b`trnei doamne.
|ncntat` s` te v`d, Rita. |i cuno[ti pe majoritatea priete-
nilor mei, a[a c` nu te mai prezint. Sper c` te vei sim]i bine la
petrecerea noastr`.
Tonul r`m`sese totu[i rece. Rita trebui s` fac` un efort ca
s`-[i p`streze zmbetul.
Sunt \ntotdeauna fericit` s` v` \ntlnesc. Invita]ia dum-
neavoastr`, ca de altfel tot ceea ce face]i, a fost o mare surpriz`
pentru mine.
O clip`, prea scurt` pentru a fi perceput` de cei ce le
\nconjurau, ochii lor se \ncruci[ar` ca s`biile a doi dueli[ti.
Apoi \[i zmbir` din nou [i contesa se \ntoarse spre invita]ii ei.
Privirea Ritei se plimb` prin \nc`pere.
Frank nu era acolo. Sim]i o durere sf[ietoare \n inim`, pe
care o consider` imediat deplasat`. |n cteva zile va fi departe
de el [i de aceast` lume care nu era a ei. Atunci, de ce s` se
mai aga]e de o rela]ie inutil`?
Aten]ia ei se \ndrept` asupra bufetului aranjat \ntr-un col]
al \nc`perii. Preparatele nu aveau clasa celor pe care le
oferise Luigi Capiello invita]ilor s`i. Dar, la urma urmei, nu
era vorba dect de un cocteil. Ni[te farfurii cu fursecuri,
al`turi de vase cu ghea]` din care se z`reau gturile sticlelor.
148 KATE NEVINS
Alfredo [i cei doi vale]i se instalaser` \n spatele mesei lungi
pentru a asigura serviciul.
Luisa se apropie de Rita [i o salut` vesel`.
Mi se pare extrem de pl`cut ca, din cnd \n cnd, s` m`
\mbrac frumos ca s`-mi \ntlnesc prietenii.
Ad`ug` apoi, cobornd tonul:
Asta ne aduce aminte de timpurile bune. Scumpa noas-
tr` Lily p`streaz` tradi]iile. |i dator`m att de mult!
Nu-i datora]i nimic \[i spuse Rita care se feri \ns` s`-[i
exprime cu voce tare p`rerea.
Luisa continu` pe acela[i ton:
Ne-a prevenit c` va face \n cursul serii un anun] impor-
tant. Magazinul \i m`nnc` tot timpul. {i totu[i nu renun]` la
pre[edin]ia Clubului! F`r` ea, s-ar duce de rp`... Uite-l pe
Frank! exclam` ea, privind peste um`rul interlocutoarei sale.
Rita sim]i c` i se accelereaz` respira]ia. Dup` emo]ia care o
cuprinsese, \n]elese c` dragostea ei pentru pictor r`m`sese
neschimbat`. Trupul o tr`da. De dou` zile, degeaba se \ndem-
nase la ur`, fiindc` trupul ei nu-l uitase. Inima ei nu b`tuse
niciodat` att de repede.
Cum Frank nu p`rea gr`bit s` se apropie de ele, Rita nu
mai rezist` [i se \ntoarse.
|n costum gri, c`ma[` alb` [i papion, Frank st`tea de vorb`
cu contele Capiello. Luisa se \ndrept` spre ei, dar Rita nu se
mi[c` din loc. O cuprinsese o dorin]` nebun` s` fug` din
palat, departe de b`rbatul ale c`rui jur`minte de dragoste nu
avuseser` nici o valoare pentru el. Doar ni[te vorbe \n vnt...
Plecarea ei ar trece neobservat`. Grupurile care se formaser`
flec`reau vesele, f`r` s` se mai ocupe de ea.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 149
Se \ntoarse cu fa]a spre ie[ire. Dar \nainte s` fi f`cut vreun
pas \n acea direc]ie, Frank se afla \n fa]a ei, c`utndu-i privirea.
Imposibil s`-l priveasc` \n ochi. A[a c` Rita \ntoarse capul.
N-ai p`r`sit Vene]ia, remarc` el. |]i mul]umesc c` te-ai
]inut de cuvnt.
Niciodat` nu-mi \ncalc cuvntul dat.
El rnji dispre]uitor.
Totul depinde de promisiunea pe care ai f`cut-o, rosti
Frank. Faptul c` ai r`mas la Vene]ia nu te angajeaz` dect pen-
tru dou` zile. Te-am mai auzit f`cnd [i alte jur`minte, pe care
le-ai dat u[or uit`rii. Dac` \n]eleg bine, promisiunile tale nu
rezist` \n timp.
Faptul c` se referise la nop]ile lor de dragoste [i la
declara]iile reciproce pe care [i le f`cuser` \n acele momente
fierbin]i o f`cu pe Rita s` se \nro[easc`. Din fericire, nimeni
nu se afla destul de aproape de ei ca s-o vad`. Se preg`tea s`
riposteze c` din cauza comport`rii lui se \ntmplase asta,
cnd clinchetul f`cut de o lingur` pe cristal le \ntrerupse
dialogul.
Privir` \n direc]ia bufetului. Cu o demnitate de suveran`,
contesa Rusconi se instalase \n spatele mesei lungi cu r`cori-
toare. Rita nu se putu \mpiedica s`-i admire ]inuta.
Fi]i v` rog aten]i... Prieteni, v` rog!
Cum zgomotul conversa]iilor nu se stingea, lu` un alt
pahar [i o alt` lingur` [i re\ncepu s` bat`.
Toate privirile se \ntoarser` spre ea. Doar cteva [oapte se
mai f`ceau auzite ici [i colo.
Scumpii mei prieteni, clubul nostru va \mplini zece ani
de existen]` \n luna iulie, anun]` ea cu o voce puternic`. V-am
150 KATE NEVINS
invitat \n aceast` sear` ca s` s`rb`torim aceast` aniversare. Da,
[tiu.... am cam devansat data. Dar aveam o declara]ie impor-
tant` de f`cut.
Lini[tea devenise total`. Atunci contesa continu`,
cobornd tonul:
De ani de zile \mi aduce]i obiecte de mare valoare pen-
tru ca s` le negociez ct pot mai bine. Mi-a]i acordat \n
\ntregime \ncrederea voastr` [i v` mul]umesc pentru asta.
Totu[i, trebuie s` v` m`rturisesc c`, \ntr-un anumit fel, n-am
r`spuns \n \ntregime a[tept`rilor voastre.
O voce de b`rbat se ridic` din fundul s`lii.
Nu-]i face probleme, Lily. Eroarea este uman`. To]i
gre[im.
Nu e vorba de o eroare, prieteni. |n mod deliberat nu v`
d`deam \n totalitate suma pe care o primeam pentru aminti-
rile voastre de familie.
Un lung murmur de consternare str`b`tu asiten]a. Urmar`
apoi cteva oftaturi [i cteva cuvinte de protest.
Rita nu se mai sim]ise \n via]a ei att de jenat`. Ar fi avut
aceea[i impresie, surprinznd un secret ru[inos. Privirea lui
Frank o ardea, dar nu \ndr`znea s`-[i \ntoarc` deloc capul \n
direc]ia lui.
St`pna casei b`tu din nou cu lingurile \n cele dou` pahare.
T`cerea reveni, ap`s`toare, iar ea tu[i ca s`-[i dreag` glasul.
Rita se uita cum s` fac` s` p`r`seasc` neobservat` salonul.
Auzise deja destul. Dup` p`rerea ei, Lily \[i pierduse definitiv
reputa]ia. S`-[i cear` scuze sau iertare ar face-o [i mai odioas`
\n ochii prietenilor ei.
Dar asta \nsemna s` n-o cuno[ti pe contesa Rusconi.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 151
Haide, haide, doar nu crede]i c` v-am spoliat \n vreun fel,
rosti ea pe un ton de tragedian`. N-am p`strat pentru mine
nici m`car un cent drept comision asupra vnz`rilor.
Un murmur str`b`tu din nou \nc`perea.
Ce \nseamn` asta? Un comision era normal... Nu mai pri-
cepem nimic.
Rita \[i sim]ea b`t`ile dureroase ale inimii. Presim]ea un
adev`r la care nici m`car nu se gndise. A[a c` se sim]ea att
de nenorocit`, \nct \i venea s` moar`.
Cu ochii mari de team`, o privea pe femeia care-[i ]inea
publicul cu r`suflarea t`iat`, cu un sim] uimitor al suspansului.
Ochii alba[tri se \ndreptar` spre surorile Morosini, aflate \n
imediata apropiere a bufetului, \nainte de a cuprinde ansam-
blul invita]ilor.
{tiu c` mul]i dintre voi sunt... s` zicem imprevizibili, con-
tinu` contesa. A[a c` mi-am luat libertatea de a investi \n valori
sigure diferen]a dintre pre]ul real [i cel pe care vi-l d`deam.
Astfel c` \n fiecare trimestru, ve]i primi un venit sigur [i sub-
stan]ial.
O t`cere uluit` \i primi vorbele. Apoi, imediat, cteva
\ntreb`ri ][nir` de pe buzele invita]ilor.
Ce fel de valori? Cnd ne vom \ncasa primele dividende?
Cine te-a sf`tuit?...
Contesa ridic` mna pentru a restabili calmul. Se \ntoarse
spre pictor.
Pentru administrarea banilor l-am ales pe Frank
Giordano, pe care-l cunoa[te]i cu to]ii. De fapt, el a
\ncredin]at capitalurile tat`lui s`u, bancher la Roma...
Bancher la Roma?
152 KATE NEVINS
Rita r`mase stupefiat`. O minciun` \n plus, gndi ea. Nu-i
spusese el \ntr-o zi c` era fiul unui celebru avocat, emigrat la
San Francisco? Ad`ugase chiar c`, din respect filial, urmase
studii de drept care i-ar fi permis s` preia cabinetul tat`lui s`u?
{i c` \[i terminase studiile dup` moartea tat`lui...
Speran]a pe care m`rturisirea contesei o f`cuse s` renasc`
\n ea se spulber` brusc [i Rita se sim]i [i mai cople[it` de
durere dect atunci cnd sosise la Palatul Rusconi.
Contesa \[i continua micul ei discurs.
...Am p`strat secretul asupra tranzac]iilor noastre pentru
a vi-l \mp`rt`[i la aniversarea clubului nostru. Dar, din cauza
unor anumite interpret`ri gre[ite...
|i arunc` Ritei o privire plin` de repro[uri. Dar tn`ra era
prea d`rmat` ca s-o observe.
...Pentru a nu l`sa loc nici unui echivoc, am preferat s`
devansez data petrecerii noastre ca s` v` anun] vestea bun`
chiar \n aceast` sear`. |n func]ie de e[alonarea v`rs`mintelor,
dividendele v` vor fi pl`tite la date diferite. Pl`]ile vor \ncepe
\nainte de sfr[itul acestui an [i, crede]i-m`, nu ve]i fi
dezam`gi]i. E vorba de ni[te rente viagere care v` vor asigura
viitorul.
Aclama]ii entuziaste salutar` aceste ultime cuvinte. Apoi un
ropot de aplauze izbucni.
Contesa \nconjur` masa pentru a se amesteca \n mul]imea
prietenilor care o ova]ionau.
Rita \i bar` trecerea.
V` cer iertare, spuse ea cu o voce sugrumat`.
Gazda ei mai mult \i ghici cuvintele dect le auzi, fiindc`
zgomotul nu permitea o conversa]ie pe un ton normal.
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 153
Ochii alba[tri o privir` pe Rita cu o afec]iune pu]in ironic`.
Apoi contesa o s`rut` pe amndoi obrajii, [optindu-i la ureche:
A fost o gre[eal` datorat` tinere]ii, pe care o uit cu
pl`cere. Dar pe viitor, nu te mai \ncrede att de u[or \n
aparen]e.
|n timp ce invita]ii se apropiau pentru a o felicita pe
binef`c`toarea lor, Rita se \ndrept` spre o u[` pe care o
reperase \n spatele bufetului. Nu voia s` treac` prin mul]ime,
riscnd s` dea nas \n nas cu Frank.
Pentru ultima oar`, o privi pe femeia mndr` care str`lucea
la auzul laudelor ce i se aduceau.
Doamne! se rug` Rita, f` s` nu fie [i ea victima
aparen]elor! |nainte s`-i \ncredin]eze banii lui Frank, ar fi tre-
buit s` fac` o anchet` asupra existen]ei pretinsului bancher...
Rita \nchise cu grij` u[a \n urma ei. Era disperat` [i nu mai
avea dect o singur` dorin]`: s` p`r`seasc` acest palat al mira-
jelor, s` se \ntoarc` la pensiune [i s`-[i fac` bagajele.
O lu` pe un culoar care se termina \n micul salon unde
luase ceaiul cu contesa, \n ziua sosirii ei la Vene]ia. Doamne,
ct de departe i se p`rea acum acea zi!
Blazonul familiei Rusconi trona deasupra [emineului de
piatr`. Rita deschise u[a, travers` una, dou`, trei alte \nc`peri,
f`r` a reu[i s` g`seasc` scara.
Nu prea cuno[tea palatul. De fapt, \n rarele ocazii cnd
venise, nu fusese primit` dect \n budoar sau pe veranda de la
parter. Dup` o curs` inutil` prin bibliotec`, fumoar [i un alt
salon, reveni pe urma propriilor ei pa[i. Erau attea u[i \nct
nu mai [tia pe care s-o deschid` ca s` reg`seasc` holul de la
primul etaj.
154 KATE NEVINS
Dobort` de durere [i oboseal`, se strnti \ntr-un fotoliu.
O lumin` crepuscular` sc`lda budoarul. {i brusc, reflec-
toarele se aprinser` [i luminar` Canal Grande [i fa]adele
palatelor.
Silueta lui Frank se desen` sub arcadele gotice ale logiei.
Rita \[i duse mna la gur` pentru a-[i \n`bu[i un strig`t.
Mintea ei \i ordona s` fug`, dar o for]` de ne\nvins o ]inea
]intuit` \n fotoliul ei.
Frank intr` \n \nc`pere [i se opri la doi pa[i de ea.
Te a[teptam, spuse el. Am \nchis cu cheia toate u[ile
culoarelor, ca s` fiu sigur c` n-o s` fugi. }i-am citit gndurile
pe chip \n timp ce vorbea Lily. Nu te-am min]it, Rita. Tat`l
meu a murit de mult. Mama mea s-a rec`s`torit cu un bancher
\n care am deplin` \ncredere. Lily a preferat s` simplifice
leg`turile noastre de familie. De fapt, tat`l meu vitreg
locuie[te la Roma.
Fiecare din aceste explica]ii o f`cea pe Rita s` se simt` [i
mai disperat`. Deci \l b`nuise de necinste pe un om integru,
pe b`rbatul de care era nebune[te \ndr`gostit`, apoi \ncercase
s`-l dispre]uiasc`. Remu[c`rile o torturau, ad`ugndu-se dis-
per`rii c` stricase totul.
Apoi avu o tres`rire de revolt`. La urma urmei, era [i vina
lui Frank. De ce naiba nu-i m`rturisise adev`rul \n momentul
cnd ea \[i d`duse seama c` era ceva \n neregul` cu afacerile
contesei?
Frank r`spunse la \ntrebarea ei chiar \nainte s-o formuleze.
Cnd afacerile lui Lily au \nceput s` ]i se par` suspecte,
am vrut s`-]i alung \ndoielile. Dar secretul nu-mi apar]inea.
Trebuia ca Lily s` m` dezlege. Dar contesa refuza, amnnd
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 155
momentul cnd \[i va anun]a prietenii. Cu suscebilitatea lor
exacerbat`, ace[ti b`trni aristocra]i au cteodat` ni[te
reac]ii imprevizibile. Se \ntreba cum s` le anun]e vestea.
Imagina]ia ei a g`sit aceast` solu]ie cnd a \n]eles c` prin
t`cerea ei...
Se \ntrerupse, ezit` [i spuse cu o voce sugrumat` de
durere:
Prin t`cerea ei, riscam s` te pierd.
Rita nu \ndr`znea s` cread` ceea ce auzise. Deci, chiar
[tiind c`-[i pierduse \ncrederea \n el, Frank continua s-o
iubeasc`?
Credea c` viseaz`.
Frank o anun]` cu un ton virbnd de mndrie:
|ntotdeauna spun adev`rul.
Rita s`ri \n picioare, gata s` i se arunce \n bra]e. Fiindc`
tn`rul r`m`sese \ns` nemi[cat, cu minile de-a lungul corpu-
lui, Rita \[i \n`bu[i elanul inutil. {i totu[i, din tot sufletul ei,
continua s`-l cheme. Lacrimile \ncepur` s` i se rostogoleasc`
pe obraji.
|mi pare r`u... Ne\n]elegerea asta \ngrozitoare ne-a
desp`r]it, Frank... Dragostea noastr`...
Durerea era att de puternic` \nct Rita se blbia, incapa-
bil` s` pronun]e o fraz` coerent`.
Frank \[i scoase cu un gest rapid papionul, ca [i cum \l
\n`bu[ea. Apoi remarc` pe un ton amar:
Deci nu m` mai iube[ti?
Oh, dragul meu, niciodat` n-am \ncetat s` te iubesc.
Se repezi \n bra]ele lui. El o cuprinse, strngnd-o cu dis-
perare, acoperindu-i cu s`rut`ri pasionate fruntea [i p`rul.
156 KATE NEVINS
Rita tremura de bucurie dar [i de team`. Fericirea asta nu
putea fi dect efemer`. Cum ar putea-o ierta din tot sufletul?
Rela]ia lor nu va mai putea fi niciodat` aceea[i.
Remu[c`rile m` omoar`, [opti ea printre dou` hohote de
plns.
{i pe mine! Imediat ce ai \nceput s` b`nuie[ti ceva, ar fi
trebuit s` nu ]in seam` de recomand`rile lui Lily [i s`-]i spun
adev`rul. A[a c` suntem la egalitate, dragostea mea. Hai s`
[tergem totul cu buretele [i s` ne promitem c` nu vom mai
avea secrete unul fa]` de cel`lalt.
Apoi ascult` cu aten]ie. Zgomotul vocilor din salonul
al`turat le parvenea, \n`bu[it de grosimea pere]ilor. Dintr-un
moment \n altul, invita]ii puteau intra [i \n budoar.
O lu` pe Rita de mn`.
Hai s` mergem afar`. Vom fi mai lini[ti]i.
Traversar` biblioteca. Frank scoase o cheie din buzunar [i
deschise u[a care d`dea spre holul de la primul etaj.
Dup` cteva minute, ajunser` pe cheiul unde pictorul \[i
instala cteodat` [evaletele.
|]i aminte[ti? o \ntreb` el \mbr`]i[nd-o. Aici ai descope-
rit cu ce m` ocup.
{i imediat am avut revela]ia talentului t`u, spuse Rita
lipindu-se de pieptul lui puternic. Sunt att de mndr` de
tine, Frank! |ncerc chiar un sentiment de inferioritate. Eu nu
sunt capabil` s` creez nimic.
Frank izbucni \ntr-un rs pozna[.
Complexat` tu, dragostea mea? Ce vorbe[ti! Tu ai
ambi]ie, o voin]` de fier [i sim]ul adev`ratelor valori. Te ador
a[a cum e[ti.
{i, dup` o scurt` t`cere:
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 157
R`mi la Burano, nu-i a[a, Rita?
Da, scumpul meu.
Frank spuse entuziasmat:
|ntotdeauna am visat la o adev`rat` nunt` \n stil italian,
cu muzic`, dansuri, cntece vesele. Insula nostr` va fi prea
mic` pentru a-i primi pe to]i invita]ii.
Rita \l \ntrerupse, pref`cndu-se mirat`:
{i cine va fi mireasa?
Frank r`mase interzis [i o privi cu un chip \ngrijorat.
N-am mai cerut pe nimeni \n c`s`torie pn` acum. Vrei
s` te m`ri]i cu mine, Rita, vrei cu adev`rat?
Din tot sufletul... Dar unde o s` locuim? La New York sau
la Vene]ia?
Frank nu-i r`spunse imediat. O oblig` pe Rita s` se sprijine
de parapetul care domina Canal Grande. Obraz lng` obraz,
admirar` cteva clipe palatele luminate care se reflectau \n apa
neagr`.
Frank spuse \n sfr[it:
Mi-am pus deja \ntrebarea. Am putea s` g`sim r`spunsul
dac` facem fiecare un pas \n sensul cel bun. Numai aici g`sesc
inspira]ia s` pictez. {i atunci m-am gndit...
Ezit`. Rita \l \ndemn` s` continue:
La ce te-ai gndit?
S` deschizi la Vene]ia o sucursal` a magazinului t`u din
Madison Avenue. Iar eu o s` expun la Milano [i \n toate galeri-
ile de art` pe care le vei alege tu.
Rita \[i sprijini capul de um`rul b`rbatului iubit.
Am o solu]ie mai bun`. |nainte s` ne fi certat, i-am tele-
fonat asociatului meu. Este de acord s` se ocupe singur de
158 KATE NEVINS
afacerea de la New York. Te-ai gndit la faptul c` deschiznd
aici o sucursal` a magazinului meu, i-a[ aduce prejudicii
contesei?
Da. Dar cum s` facem altfel? Ai tu vreo idee?
Deschid o galerie de art` la Vene]ia. Orseolo o s` m`
sprijine. Iar tu vei fi primul meu client.
Frank o strnse cu pasiune \n bra]e.
E[ti o adev`rat` magicianc`.
Nu, Frank, doar o \ndr`gostit`.
Tn`rul depuse o ploaie de s`rut`ri pe chipul ei. Cnd
ajunse la gur`, pecetlui cu un s`rut p`tima[ \mp`carea lor.
Rita se \nfior` de pl`cere.
Se \ndep`rtaser` pu]in pentru a-[i reg`si r`suflarea.
Tn`ra [opti:
Te iubesc att de mult, Frank! A[ vrea ca minunata noas-
tr` leg`tur` s` dureze mult, foarte mult timp. Cum se zice
toat` via]a \n italian`?
Tutta la vita.
Privirile lor \nfl`c`rate continuar` s`-[i vorbeasc`.
Cuvintele nu mai aveau rost.
Sfr[it
R~S~RIT DE SOARE LA VENE}IA 159