Sunteți pe pagina 1din 73

1

Cap. Introducere

In domeniul aerodinamicii este foarte important sa determinam fortele reale asupra unei
aeronave si in special asupra suprafetelor portante. Pentru aceasta este vital sa stim
comportamentul campului curgerii in jurul lor.
Performantele si caracteristicile de zbor ale unei aeronave sunt puternic influentate de
design-ul aerodinamic. Aceste performante pot fi obtinute folosindu-ne de numeroasele mijloace
precum teste in tunelul aerodinamic sau simularile cu ajutorul computerului. In ciuda faptului ca
tunelul aerodinamic permite obtinerea unor rezultate de incredere, sunt totusi proceduri
costisitoare care necesita un timp destul de indelungat. Pe de alta parte, metodele
computationale permit o analiza mult mai rapida si mai accesibila financiar. Pentru conceptul si
faza preliminara a design-ului unei aeronave, unde este necesar sa se evalueze o mare varietate
de modele de aripi si configuratii de suprafete portante, este de dorit sa avem o metoda rapida cu
ajutorul careia sa determinam principalele caracteristici aerodinamice, precum rezistenta la
inaintare, portanta sau momentele de-a lungul celor trei axe.In fazele mai avansate ale design-
ului interesul se concentreaza pe obtinerea rezultatelor care arata o curgere mai detaliata in jurul
aeronavei.
In fazele preliminarii ale activitatilor de design, cunostintele detaliate asupra curgerii in
jurul aeronavei nu sunt relevante, designer-ul este interesat numai in obtinerea fortelor
aerodinamice (rezistenta la inaintare, portanta si moment), care conduc la dezvoltarea diverselor
tehnici specifice in determinarea acestor forte aerodinamice, fara necesitatea solutionarii
intregului camp al curgerii (Boundary Element Method ), putem exemplifica urmatoarele
metode: Linia portanta (Prandtl, 1921), Metode cu potcoave de vartejuri (Lamar,1976) sau
Metoda Panourilor (Hess si Smith, 1966).
Teoria liniei portante a lui Prandtl a constituit primul model matematic pentru aripa
tridimensionala (aripa de anvergura finita). Aceasta metoda a fost elaborata in anul 1918 si a
ramas o lunga perioada singura modalitate de solutionare a acestui model de aripa. Ca metoda de
lucru, Prandtl a asimilat aripa cu o distributie de vartejuri definita pe plan-forma corpului.
Deoarece in aval de aripa miscarea nu este potentiala, a introdus si o distributie de vartejuri in
curentul uniform, campul de viteze in fluid fiind determinat de cele doua distributii.
2

Metoda panourilor a fost introdus n aerodinamic, iniial, pe considerente fizice, ca o
metod de simulare cu singulariti (distribuii de surse i vrtejuri). Ulterior, metoda a fost
fundamentat matematic ca o variant a metodelor cu elemente de frontier
Prima metod cu panouri este publicat de ctre Smith i Hess, pentru calculul curgerilor
bidimensionale fr includerea efectelor de portan, fiind extinsa mai apoi pentru a include i
efectele de portan (Hess i Smith, Introducerea efectelor de portan) este legat de circulaie
care poate fi simulat printr-un numr de vrtejuri poziionate pe suprafaa portant sau n
interiorul conturului aripii. Pentru cazul tridimensional, cu includerea complet a efectelor de
portan, distribuia vrtejurilor se face att pe extradosul, ct i pe intradosul suprafeei portante,
cele dou familii de vrtejuri unindu-se n bordul de fug i continund la infinit sub forma unei
pnze de vrtejuri libere.
Aceasta metoda poate fi utilizata si in prezent pentru o rezolvare rapida a ecuatiei
potentialului curgerii pe geometrii destul de complicate folosind numai o statie de lucru. Aceste
metode desi au aparut in anii 60' continua sa fie folosite intrucat ecuatiile guvernatoare trebuiesc
rezolvate doar pe contur. Aceasta elimina necesitatea unei retele volumice, precum este nevoie
cand este folosita Diferente Finite, Volume Finite sau Metode cu Element Finit si rezulta un
sistem de dimensiuni relativ mici. Totusi, spre deosebire de aceste metode, metoda panourilor
rezulta intr-un sistem de ecuatii care este compact si cerintele de memorie cresc odata cu patratul
gradele de libertate.
Metoda cu vartejuri este similara metodei cu panouri, dar mult mai usor de implementat
si capabila sa ofere o intuitie remarcabila in aerodinamica aripii si interactiunii componentelor.
Este bazata pe solutionarea ecuatiei Laplace prin intermediul distributiei de singularitati
(potcoave de vartejuri) de-a lungul corpului, satisfacand conditia de impermeabilitate (curgerea
nu poate strabate o suprafata non-poroasa), de asemenea este subiectul aceloras restrictii
teoretice de baza care se aplica si metodelor cu panouri.



1.1 Scop

3

Aceasta lucrare are ca scop analiza si prezentarea unei metode eficiente si usor de
implementat de calcul a coeficientilor aerodinamici. Totodata se va urmari si obtinerea unor
rezultate valide din punct de vedere fizic.
In evaluarea performantele de zbor ale unei aeronave este necesar sa studiem
caracteristicile aerodinamice utilizand o metoda computationala viabila in scopul minimizarii
costurile experimentelor, dar si a procesului de calcul.


1.2 Obiective

In vederea atingerii scopului mi-am propus urmatoarele obiective:

- studiul bibliografic aupra metodelor de solutionare a performantelor aerodinamice, respectiv
calculul coeficientilor aerodinamici ai unei aripi;
- alegerea unei metode optime pentru cazurile de calcul pe care le voi studia;
- realizarea unei comparatii cu o alta metoda si validarea rezultatelor;
- implementarea unui program de calcul in Matlab care faciliteze obtinerea rezultatelor;
- evaluarea rezultatelor, concluzii finale









1.3 Continutul lucrarii

4


Se va urmari alegerea unei metode optime in analiza coeficientilor aerodinamici si modul
in care parametrii care sunt implementati in datele de intrare influenteaza rezultatele obtinute.

Lucrarea curenta va contine urmatoarele studii de caz:

- studiul coeficientilor pe o placa plana - fara bracaje;
- cu bracaj la bordul de atac;
- cu bracaj la bordul de fuga;
- ambele bracaje bracate simultan;
- studiul coeficientilor pe un profil subtire, considerand cazurile de calcul similar placii
plane;
- realizarea studiului pe placa plana si profilul subtire se va realiza in paralel utilizand
doua metode, care ulterior vor fi comparate si validate, se va alege varianta optima;
- extinderea algoritmului de calcul pentru calculul coeficientilor aerodinamici ai unei
aripi;
Se vor reprezenta grafice concludente in vederea vizualizarii facile a rezultatelor obtinute
si formularea unor concluzii privind studiile de caz analizate.







Cap2. Studiu bibliografic

5

2.1 Metode cu panouri
2.1.1 Prezentare generala

Ideea de baza a metodei cu panouri consta in discretizarea corpului in conditiile existentei
unei singularitati la suprafata acestuia, satisfacerea conditiilor la limita necesare, gasirea
distributiei singularitatii la suprafata corpului si astfel se obtin proprietatile fluidului dinamic ale
curgerii.
Geometria corpului este reprezentat in subunitati mai mici numite panouri, de aici si numele
metoda panourilor. In bidimensional panourile sunt de obicei linii drepte, iar in tridimensional
sunt folosite elementele planare. Singularitatile folosite pot fi fie surse, dublete sau vartejuri.
Fiecare panou este construit sa aiba un fel de distributie singular. Depinzand de acuratete, viteza
computational si alti factori pot fi folosite distributii de singularitati constante, lineare, parabolice
sau chiar de ordin superior pe fiecare panou. Numarul de panouri care formeaza corpul pot de
asemenea sa varieze. Distributia singuratitatii curente este initial necunoscuta, dar prin aplicarea
conditiilor la limita, aceasta poate fi determinata. Conditiile la limita pot fi formulate in campul
vitezei, in acest caz acestea fiind denumite conditii de tip Neumann, sau formulate pentru
potentialul interiorului corpului, numita si conditia Dirichlet. Baza metodei panourilor este pusa
de catre Hess si Smith. Principiul metodei panoului de vartej i se datoreaza lui Martensen si este
extinsa de Lewis. Katz da o excelenta abordare extensiva a metodei cu panouri (in
bidimensional, dar si in tridimensional)
Principalul avantaj al metodei cu panouri consta in faptul ca este relativ usor de formulat
si calculat. Metodele cu panouri sunt de asemenea "grid free" spatial si descrie geometria de o
precizie foarte buna. Rajan a aratat ca metoda panourilor cu vartejuri au capacitatea de a explica
miscarea cinematica a corpului rigid, precum si curgerea fluidului. Spre deosebire metodele cu
diferente finite, metoda panourilor sunt putin mai restrictive in aplicabilitatea lor. Tipic metodele
cu panouri sunt folosite in rezolvarea curgerilor potentiale, pe care le rezolva foarte eficientSunt
tehnici care se ocupa cu curgerea compresibila asupra corpurilor subtiri utilizand transformarea
PrandtlGlauert si extensii posibile a curgerilor supersonice luand in considerare domeniul de
dependenta si gradul de influenta. Efectele vascoase pot fi incluse, dar doar cu aproximatie,
asemenea stratului limita.
6

Insa, pentru aerodinamica vitezelor mici, metodele cu panouri sunt o alegere excelenta.
Sunt de asemenea o importanta clasa de metode numerice unde solutia exacta a ecuatiilor
Laplace este de o mare importanta, adica particula bazata pe vortex blob methods. Aceste metode
au capacitatea unei simulari de precizie a curgerii incompresibile vascoase peste corpuri
arbitrare. Totodata acestea necesita o evaluare rapida si precisa a vitezei datorate corpului la un
numar semnificativ de puncte pozitionate arbitrar. Metodele cu panouri sunt folosite pentru a
calcula campul vitezei datorat corpului.
In mod traditional, metodele cu panouri au fost folosite pentru a calcula sarcinile
aerodinamice asupra corpurilor aflate in miscare intr-un fluid. Gasirea vitezei intr-un punct ales
arbitrar intr-o curgere nu este de obicei principalul obiectiv pe care se concentreaza un asemenea
calcul. In anumite aplicatii, precum campul vitezei este important. De obicei metodele cu panouri
prezinta probleme serioase in determinarea campului viteza in vecinatatea muchiilor panoului.
Aceasta problema este denumita efectul muchiei. . Ramachandran, Rajan si Ramakrishna au
demonstrate pentru cazul panourilor plate folosind orice tip de distributie a singularitatilor, in
bidimensional, aceasta eroare creste pe termen nelimitat cu cat muchia panoului se apropie. Au
aratat de aeemenea ca aceasta eroare este datorata discretizarii geometriei corpului in conditiile
panourilor lineare si confera un inteles pentru a eluda aceasta problema folosind panouri cubice
pentru a aproxima geometria corpului.
Ecuatiile pentru o asemenea metoda cu panouri sunt de asemenea derivate. Problema
acestei metodologii este ca devine costisitor din punct de vedere al calculului.








2.1.2 Formularea teoretica - Metoda Hess-Smith 2D

7

Enuntarea metodei cu panouri consta in solutionarea ecuatiei Laplace (2.1) prin
suprapunerea unor solutii simple a curgerilor elementare distribuite de-a lungul corpului. Aceasta
caracteristica face ca metoda sa fie rapida, pentru ca nu este necesar discretizarea tuturor
domeniilor curgerii. Ecuatia Laplace este scrisa ca:

2 2
0
2 2
x y
| | c c
+ =
c c
(2.1)
Potentialul total poate fi scris dupa cum urmeaza:

S V
| | | | = + +

(2.2)
Unde, | functia potential total, |

potentialul fluxului liber,


S
| distributia de surse si
V
| distributia de vartejuri.
Aceste ultime doua distributii au potentialul local variind puternic ( ) q S si ( ) S , unde S
este lungimea arcului de cerc si care poate sa varieze.
Potentialele create de distributia de surse si vartejuri sunt date de:


( )
ln
2
q S
r dS
S
S
|
t
(
=
(

}
(2.3)
( )
2
S
dS
V
S

| u
t
(
=
(

}
(2.4)
unde diferitele marimi sunt definite in Figura 1.

8

Figura 1: Nomenclatura analizei profilului pentru metodele cu panouri

Potentialul total poate fi scris ca:
fluxul uniform de la infinit
| |

= +
este intensitatea sursei in 2D o singularitate a intensitatii vartejului ( )
( ) ( )
ln
2 2
S
q S
q S S
r dS

u
t t
(
(

(
(

}
(2.5)

Hess si Smith au facut urmatoarea simplificare: au considerat intensitatea vartejului
constanta pe tot profilul si au folosit conditia Kutta pentu a-i corecta valoarea, in timp ce au
permis ca intensitatea sursei sa varieze de la un panou la altul, astfel incat, impreuna cu
distributia constanta a vartejului, conditia de tangenta a curgerii este satisfacuta peste tot.
Figura 2 ilustreaza reprezentarea unei suprafete netede de catre o serie de segmente.
Sistemul de numerotare incepe din bordul de fuga al intradosului si urmeaza intreg profilul. N+1
puncte defines N panouri.

Figura 2: Reprezentarea unui profil cu segmente de linii drepte

Ecuatia (2.5) se poate discretiza in felul urmator:

1
panou j
( )
( cos sin ) ln
2 2
N
j
q S
V x y r dS

| o o u
t t

=
(
= + +
(

}
(2.6)
9

Cu ( ) q S considerat a fi constant pe fiecare panou, permitandu-ne sa scriem ( )
i
q S q = ,
1,... i N = .
Conditia de tangenta a curgerii este data de 0 V n = , si este scrisa folosind relatia:

( ) ( ) sin cos 0
i i i i
u i v j i j u u + + = (2.7)
Componentele vitezei in orice punct i sunt date de contributiile vitezelor induse de sursa
si distributiile de vartejuri pe fiecare panou. Formularea matematica este:

1 1
1 1
cos
sin
N N
i j s v
j j
N N
i j s v
j j
ij ij
ij ij
u V q u u
v V q v v
o
o

= =

= =
= + +
= + +


(2.8)
Unde,
i
q si sunt intensitatile singularitatii, iar
s
ij
u ,
s
ij
v ,
v
ij
u si
v
ij
v sunt coeficientii de
influenta. Pentru a gasi
s
ij
u ,
s
ij
v ,
v
ij
u si
v
ij
v trebuie sa lucram intr-un sistem de coordinate local
*, * x y care conduce la un inteles fara complicatii al integrarii sursei si distributiei de vartejuri
de-a lungul unui segment de dreapta.
In general, daca localizam sursele de-a lungul axei x intr-un punct x t = si integram pe o
lungime l, vitezele induse de distributiile de surse sunt obtinute din:

( )
( )
2
2
0
2
2
0
( )
2
( )
2
t l
s
t
t l
s
t
q t x t
u dt
x t y
q t y
v dt
x t y
t
t
=
=
=
=

=
+
=
+
}
}
(2.9)
Pentru a obtine coeficientii de influenta, rescriem aceasta ecuatie in sistemul de
coordonate *, * x y , cu ( ) 1 q t = (intensitatea sursei unitare):
( )
( )
*
*
2
* *2 0
*
*
2
* *2 0
1
2
1
2
l
i
i i
l
i
i i
j
s
j
s
x t
u dt
x t y
y
v dt
x t y
t
t

=
+
=
+
}
}
(2.10)
Aceste integrale pot fi gasite intr-o forma inchisa:
10

( )
1
2
2
* * *2
0
*
* 1
*
0
1
ln
2
1
tan
2
t l
i i
t
t l
i
i
t
j
s
ij
j
s
ij
u x t y
y
v
x t
t
t
=
=
=

=
(
= +
(

| |
=
|

\ .
(2.11)
Notatiile adoptate si illustrate in Figura 3 face mai usoara interpretarea rezultatelor si
rescrierea ecuatiilor in coordonate globale.


Figura 3: Relatiile dintre punctul * , *
i i
x y si un panou

Se observa ca formulele pentru integralele date in ecuatia (2.14) pot fi interpretate ca o
raza si un unghi.
Substituind limitele in expresii si evaluand rezultatele obtinute din formulele finale
pentru coeficientii de influenta datorate surselor:

, 1 *
* 1 0
1
ln
2
2 2
i j
ij
ij
s
ij
s
ij
r
u
r
v v
v
t
|
t t
+
| |
= |
|
\ .

= =
(2.12)
unde
ij
r este distanta de la nodul j la punctul i , care este considerat a fi punctual de control al
panoului i ;
ij
| este unghiul subintins mijlocului panoului i cu panoul j .
11

Folosind aceeasi analiza folosita pentru singularitatile sursei pentru singularitatile
vartejului, distributia vartejului echivalent poate fi obtinuta. Insumandu-le pentru un panou cu
intensitatea vartejului unitate putem deduce formulele pentru coeficientii de influenta datorata
distributiei vartejului:

( )
( )
*
*
2
* *2 0
*
, 1 *
2
* *2 0
1
2 2
1 1
ln
2 2
l
ij
i
i i
l
i j
i
ij
i i
j
s
ij
j
s
ij
y
u dt
x t y
r
x t
v dt
r
x t y
|
t t
t t
+
= =
+
| |

= = |
|
+ \ .
}
}
(2.13)
Si obtinem un sistem de ecuatii de forma:

, 1
1
N
ij j i N i
j
A q A b
+
=
+ =

, 1,... i N = (2.14)
Care sunt rezolvate pentru intensitati necunoscute ale vartejului si sursei. Dupa
prelucrarea datelor si substituind ecuatiile, obtinem rezultatul final dupa cum urmeaza:
( ) ( )
( ) ( )
, 1
, 1
, 1
1
1 1
sin ln cos
2 2
1
cos ln sin
2
i j
ij i j i j ij
ij
N
i j
i N i j i j ij
ij
j
r
A
r
r
A
r
u u u u |
t t
u u u u |
t
+
+
+
=
| |
= + |
|
\ .
| |

= |
`
|
\ . )

(2.15)
( ) sin
i i
b V u o

=
Relatia ramasa este gasita din conditia Kutta. Conform aceste ipoteze curgerea trebuie sa
paraseasca bordul de fuga lin. In practica aceasta implica ca la bordul de fuga presiunea pe
intrados si extrados sunt egale. Satisfacerea aproximativa a conditiei Kutta se face egalizand
componentele vitezei tangentiale al panoului adiacent bordului de fuga pe intrados, respectiv
extrados dupa cum se poate observa in figura 4.
Egalizand marimile vitezelor tangential de pe intrados si extradost:

1
t t
N
u u = (2.16)
Aceasta este extinsa pentru a obtine relatia finala:

1 1 1 1
cos sin cos sin
N N N N
u v u v u u u u + = + (2.17)
12


Figura 4: Nomenclatura panoului din bordul de fuga

Pentru a completa sistemul de N+1 ecuatii, folosim conditia Kutta si substituim in aceasta
expresie formulele pentru viteze datorate curentului de la infinit si singularitatilor date mai sus.

1
1 1
1
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
cos
sin
cos
sin
N N
j s v
j j
N N
j s v
j j
N N
N j s v
j j
N N
N j s v
j j
j j
j j
Nj Nj
Nj Nj
u V q u u
v V q v v
u V q u u
v V q v v
o
o
o
o

= =

= =

= =

= =
= + +
= + +
= + +
= + +




(2.18)
Substituind in ecuatia conditiei Kutta obtinem:

1 1
1 1 1 1
1 1 1 1
1 1 1 1
cos cos sin sin
cos cos sin sin 0
N N N N
j s v j s v
j j j j
N N N N
j s v N j s v N
j j j j
j j j j
Nj Nj Nj Nj
V q u u V q v v
V q u u V q v v
o u o u
o u o u

= = = =

= = = =
| | | |
| | + + + + + +
| |
\ . \ .
| | | |
| | + + + + + + =
| |
\ . \ .


(2.19)

Dupa prelucrarea expresiei rezulta urmatoarea forma:

1, 1, 1 1
1
N
N j j N N N
j
A q A b
+ + + +
=
+ =

(2.20)
care este a N+1 ecuatie, completand sistemul pentru N+1 necunoscute.
Ecuatiile finale asociate conditiei Kutta sunt urmatoarele:
13



( ) ( )
( ) ( )
1 1, ,
1,
1, 1 , 1
1
1, ,
sin sin
1
2
cos ln cos ln
j j N j N j
N j
j N j
j N j
j N j
A
r r
r r
u u | u u |
t
u u u u
+
+ +
(
+
(
= (
| | | |
( | |
| |
(
\ . \ .
(2.21)

( ) ( )
( ) ( )
1, 1 , 1
1
1, ,
1, 1
1
1 1, ,
sin ln sin ln
1
2
cos cos
j N j
N
j N j
j N j
N N
j
j j N j N j
r r
r r
A
u u u u
t
u u | u u |
+ +
+ +
=
( | | | |
+ ( | |
| |
= (
\ . \ .
(
+ +
(

(2.22)

( ) ( )
1 1
cos cos
N N
b V V u o u o
+
= (2.23)
Coeficientii derivati mai sus confera coeficientii necesari rezolvarii sistemului de ecuatii
algebrice lineare pentru N+1 necunoscute,
i
q , 1,...., i N = :

, 1
1
1, 1, 1 1
1
1,...
N
ij j i N i
j
N
N j j N N N
j
A q A b
A q A b
i N

+
=
+ + + +
=
+ =
+ =
=

(2.24)

Pentru a determina distributia de presiuni pe profil trebuie sa calculam coeficientul de
presiune la suprafata
p
C .
Pentru fiecare punct de control, substituim 0 V n = si gasim
t
u , viteza tangential cu:


1 1 1 1
cos sin
cos cos sin sin
t i i i i
N N N N
s j v i s j v i
j j j j
i
ij ij ij ij
u u v
V u q u V v q v
u u
o u o u

= = = =
= +
| | | |
| | = + + + + +
| |
\ . \ .

(2.25)

Folosind valorile ( )* a coeficientilor de influenta si identitatile trigonometrice, obtinem
rezultatul final:

14


( ) ( ) ( )
( ) ( )
, 1
,
1
, 1
,
1
cos sin cos ln
2
sin ln cos
2
N
i j
i
t i i j ij i j
i j
j
N
i j
i j i j ij
i j
j
i
r
q
u V
r
r
r
u o u u | u u
t

u u u u |
t
+

=
+
=
( | |
= + ( |
|
(
\ .
( | |
+ + ( |
|
(
\ .

(2.26)

Coeficientul de presiune la suprafata poate fi gasit din:


2
1
t
p
i
i
u
C
V

| |
=
|
\ .
(2.27)

2.2 Metode cu vartejuri

In formularea sa clasica, metoda cu vartejuri prezinta distributii de singularitati de-a
lungul anvergurii, precum si in curburii profilului. Cu toate acestea, odata cu utilizarea ipotezelor
bidimensionale privind profilul aerodinamic, distributia de-a lungul corzii devine inutila. Aceasta
metoda este cunoscuta si ca Weissinger (Weissinger,1947), sau linia portanta (Phillips si Snyder,
2000). Distributia vartejului marginit se afla la din coarda, iar punctele de control se afla la
din coarda, satisfacand conditia Kutta la bordul de fuga, cum se poate oberva in figura 5.
Realizand o paralela, metodele cu vartejuri sunt:
- Asemanatoare cu metodele cu panouri:
- singularitatile sunt localizate pe suprafata;
- conditia de impermeabilitate este satisfacuta la un anumit numar de puncte de control;
- un sistem de ecuatii lineare algebrice este solutionat pentru a determina
singularitatile;
- Distincte fata de metodele cu panouri:
- efectele portante si formularile clasice nu tin cont de grosimea profilului;
- conditiile la limita sunt aplicate pe o suprafata principala, diferita de suprafata curenta
(o solutie nu tocmai exacta a ecuatiei Laplace, dar reprezinta aproximatii aditionale,
spre exemplu, impreuna cu primul punct putem gasi
p
C A , nu si
pupper
C sau
plower
C );
- singularitatile nu sunt distribuite peste intreaga suprafata;
15

- folosesc modelul liniei portante.

Figura 5: Distributia de vartejuri in metoda Weissinger

In locul utilizatii clasicelor potcoave de vartejuri uniforme, o forma mai interesanta este
prezentata in figura 6, in care potcoava de vartej este este compusa din segmente de vartej
discrete care, urmeaza suprafata pana la bordul de fuga, dupa care se aliniaza vitezei de la infinit
(Miranda, Elliott, Baker, 1977). Aceasta metoda poate fi modificata pentru a include dara libera
si modelele aerodinamice instabile.

Figura 6: Sistemul de vartejuri adoptat

16

Solutia modelului cu vartejuri este bazat pe dezvoltarea teoremei Bio-Savant. Viteza in
punctul P indus de un segment de vartej care merge de la punctul A la punctul B, dupa cum se
poate observa din figura 7, poate fi calculat cu ecuatia (2.28)

Figura 7: Viteza indusa de un segment de vartej


1 2 1 2
0 2
2
1
4
r r r r
V r
r r
r r
t
| |
I
=
|
|

\ .
(2.28)

Unde V reprezinta viteza indusa de un segment de vartej, reprezinta intensitatea
vartejului, iar
0
r ,
1
r si
2
r sunt distantele indicate in figura 7.
Solutia problemei potentialului curgerii va fi determinarea intensitatilor fiecarei potcoave
de vartej prin intermediul unui sistem de ecuatii lineare precum in ecuatia (2.29), conditia la
limita fiind conditia impermeabilitatii corpului.


11 12 1 1 1
21 22 2 2 2
1 2
...
...
... ... ... ... ... ...
...
n
n
m m mn n n
w w w B
w w w B
w w w B
I (
(
I

(
=
` `
(

(

I
) )
(2.29)

Unde w reprezinta influenta geometrica asupra vitezei induse normale pe panoul m de
potcoava de vartej n ,
n
I reprezinta intensitatea potcoavei de vartej n , iar B este viteza curgerii
17

libere normale la suprafata panoului in punctele de control, incluzand componentele datorate
manevrelor (giratie, ruliu si tangaj).
Odata ce intensitatea fiecarei potcoave de vartej este determinata, fortele aerodinamice
pot fi calculate conform teoremei Kutta-Joukowsky, ecuatia (2.30), rezultand in distributia
fortelor, pe fiecare panou, cum se poate observa din figura 8.

F V = I (2.30)

Unde F reprezinta forta rezultata la din coarda, densitatea fluidului, V vectorul
rezultat pentru viteza la din coarda, iar Ivartejul marginit.





Nelinearitatea

Intrucat distributia potcoavelor de vartejuri apare numai de-a lungul anvergurii, cu un
singur punct de control de-a lungul corzii indiferent de curbura profilului, rezultatele obtinute cu
metoda traditionala trimite la o aripa cu un profil simetric, care, conform teoriei liniare este
echivalent cu o placa plana, cu o panta a portantei
z
dC
do
| |
|
\ .
constanta egala cu 2t si incidenta la
portanta nula ( )
0
o constant si egal cu 0.

In scopul evitarii acestei probleme si a corectarii rezultatelor tridimensionale ale curgerii
obtinute cu placa plana ca functie a caracteristicilor aerodinamice a profilului real, va fi utilizat
un proces iterativ bazat pe metoda propusa de Mukherjee si Gopalarathnam (Mukherjee si
Gopalarathnam, 2003)
Acest algoritm iterativ are capacitatea de a calcula influenta caracteristicilor curgerii
bidimensionale pe o curgere tridimensionala, procesul poate fi descris prin parcurgerea
urmatorilor pasi:
18

1. valorile initiale ale lui o si
L
C A sunt asumate pentru fiecare sectiune a aripii;
2. caracteristicile aerodinamice sunt calculate folosind algoritmul traditional al metodei cu
vartejuri;
3. unghiurile de atac efective pentru fiecare sectiune (
_ sec e
o ) sunt calculate folosind valoarea
locala a portantei obtinuta la pasul 2 folosind ecuatia (2.31).

sec
_sec
2
L
e
C
o o
t
= (2.31)
4. valoarea lui
sec L Lvisc L
C C C A = este calculata, unde
sec L
C este valoarea obtinuta cu metoda
conventionala cu vartejuri, iar
Lvisc
C este valoarea obtinuta utilizand caracteristicile profilului si
unghiurile de atac efective pentru fiecare sectiune a anvergurii (polarele bidimensionale).
5. noua valoare a lui o este calculata folosind ecuatia (2.32) si noul unghi de atac ale carui
sectiuni devine unghiul de atac initial plus noua valoare a lui o , dupa cum se poate observa in
ecuatia (2.33).

2
L
C
o o
t
A
= + (2.32)


sec initial
o o o = + (2.33)

6. intorcandu-ne la punctul 2, unde
sec
o este noua valoare pentru unghiul de atac a fiecarei
sectiuni care urmeaza a fi utilizate pentru calculul cu metoda traditionala. Acest proces este
repetat pana cand
sec L
C converge.
Cand unghiul de atac pentru fiecare sectiune si polara profilului sunt cunoscute, dincolo
de obtinerea coeficientului de portanta, este posibil sa rezulte rezistenta parazita si coeficientii
momentului aerodinamic pentru fiecare sectiune a aripii.
Mukherjee si Gopalarathnam, au testat algoritmul numai pentru aripi individuale, in
conditii de zbor simple (fara viteze de giratie, rotatie sau tangaj); totusi, aceasta metoda a fost
folosita cu succes pentru aeronave complete cu geometrii complexe.
Totusi, in scopul folosirii algoritmului in calculul unei aeronave complete cu geometrii
complexe si in conditii de zbor cu miscari de rotatie, giratie sau tangaj, era necesar sa se
foloseasca un coeficient de amortizare si disipatie, care nu sunt inclusi in algoritmul original
19

propus de Mukherjee si Gopalarathnam. Acesti coeficienti confera mai multa stabilitate metodei
numerice, transformand ecuatia (2.32) in ecuatiile (2.34) si (2.35).

1
1 2
L
i i
C
K
o o
t
A
= +
+
(2.34)


1 1
2
1
i i
i
i
o o
o
o
+
+ | |
+ H
|
\ .
=
+ H
(2.35)
Unde i reprezinta sectiunea de-a lungul anvergurii, K este factorul de amortizare, iar H
este factorul de disipatie.





Rezistenta indusa

Datorita dificulatilor introduse de calculul rezistentei induse prezente intr-o suprafata
portanta, sunt mai multe cai de a o estima, precum componenta care se opune miscarii calculate
cu teorema Kutta-Joukowsky (ecuatia 2.30), metoda liniei portante modificate propusa de
Eppler care calculeaza curentul din avalul bordului de fuga, precum si integrarea presiunii.
O metoda mai precisa in estimarea rezistentei induse data de teorema Kutta-Joukowsky
este masurarea variatiei energiei cinetice (impuls) intr-un plan din spatele aeronavei, deoarece
este valabila pentru orice tip de geometrie a aripii si suprafete multiple, chiar si pentru un
configuratie complete a unei aeronave, incluzand fuselajul.
Variatia impulsului in directia perpendiculara la curentul de la infinit in suprafata S
6

a figurii 9 este rezistenta cauzata de aeronava, care poate fi calculate cu ecuatia (2.36). Aceasta
tehnica este cunoscuta ca planul indepartat sau analizele Trefftz-Plane.
20


Figura 9: Volumul de control folosit in estimarea rezistentei induse

( )
2 2
1
2
ind
D v w dydz


= +
} }
(2.36)

Totusi, o metota mai convenabila de solutionare a ecuatiei (2.36) este obtinuta folosind
teorema lui Green care converge o suprafata integrala intr-o linie integrala, iar ecuatia rezistentei
induse presupune forma prezentata in ecuatia (2.37).

/2
/2
1
2
b
ind tp
b
D W ds |

= A
}
(2.37)
Unde | A reprezinta diferenta potentialului cuprinsa intre partea superioara si inferioara a
darei, iar
tp
W este viteza normala a curgerii in dara.
Precum in metoda distributiei potcoavelor de vartejuri, diferenta de potential in dara este
circulatia ( | A = I ), iar rezistenta indusa poate fi calculate convenabil cu ajutorul ecuatiei (2.38)
21


1
1
2
n
ind i tpi i
i
D W S
=
= I

(2.38)
Unde
ind
D reprezinta rezistenta indusa, este densitatea fluidului, I este intensitatea
potcoavei de vartej,
tpi
W reprezinta viteza normal indusa prin dara, iar latimea potcoavei de
vartej. Toate aceste valori sunt masurate in puncte la o anumita distanta in avalul aripii dupa cum
se poate observa din figura 10.











Figura 10: Punctele de calcul folosite in masurarea rezistentei induse in metoda Trefftz-Plane

22

Dara libera

Alinierea potcoavelor de vartejuri cu dara libera, cum a fost aratat anterior (figura 6), este
o buna aproximare pentru calcularea aeronavelor cu aripi fixe in conditii de zbor simplificate
(fara manevre), deoarece geometria darei are o mica influenta in rezultatele aerodinamice de
interes (coeficientii de portanta si rezistenta) a suprafetei care a generat-o in curgerea stationara.
Totusi, cand consideram o geometrie a aripii mai complexa si in conditii de manevre in
care dara trece foarte aproape de suprafata portanta, ca de exemplu, ampenajul vertical in
traiectoria darei aripii, dupa cum se poate vedea in figura 11, precizia calculului geometriei darei
poate afecta rezultatele in unele conditii de zbor, precum si in curgerea nestationara.
In scopul rezolvarii acestei probleme, la metoda vartejurilor putem adauga modelul darei
libere. Acesta este un proces iterativ, neliniar si tranzitoriu care necesita un timp indelungat de
procesare, intrucat dara este discretizata in elemente distinct si traiectoria potcoavei de vartej este
calculata.

Figura 12: Evolutia curentului de la infinit si crearea vartejurilor in bordul de fuga

Algoritmul utilizat in calcularea darei libere este bazat pe ideile propuse de Katz si
Maskew si poate fi descris dupa cum urmeaza:
23

1. Introducerea geometriei initiale a potcoavei de vartej, unde vartejul din bordul de fuga
extinde pe suprafata profilului de la vartejul marginit ( in coarda) numai pana la
bordul de fuga (in figura 12, 0 t = )
2. Metoda cu vartejuri este folosita in scopul calcularii intensitatii vartejului si a vitezei in
punctele de control ale darei.
3. Cu vitezele in punctele de control, traiectoria unei particule de fluid localizata in aceste
puncte este calculata (linii de curent) folosind o metoda de integrare numerica, cum se
poate remarca din ecuatiile (2.39) si (2.40).

( ) ( ) ( )
0 0
, , , , , ,
t t t
x y z x y z x y z
+A
= + A A A (2.39)
Unde:

( ) ( ) , , , , x y z u v w t A A A = A (2.40)

4. Vartejul din bordul de fuga este apoi extins peste traiectoria particulei de fluid calculate
(linie de current).
5. Revenim la punctul 2, pana cand criteriul de convergenta este indeplinit sau este obtinut
un numar prestabilit de iteratii.

Este important de observat ca aceasta este o problema de tip eliptic, cu alte cuvinte, este
necesar sa recalculam intreaga dara la fiecare iteratie, intrucat cel mai indepartat segment de
vartej al aripii initializarea dezvoltarii darei celei mai apropiate de aripa.
De asemenea, este important sa subliniem ca la pasul 3, ecuatiile (2.39) si (2.40) se
refera la o metoda de integrare de ordinul 1 (Euler). Este recomandabil sa folosim o metoda de
integrare de ordin superior, precum Runge-Kutta de ordinul 2 sau 4, care imbunatateste precizia
rezultatelor.







24






















Cap3. Calculul coeficientilor aerodinamici utilizand metode cu vartejuri

3.1 Conditii la limita

Efectele interioare
Efectele interioare sunt efecte ce actioneaza in stratul limita datorita miscarii cu
vascozitate. Stratul limita este extrem de mic comparativ cu alte dimensiuni.
Aceste efecte nu pot fi neglijate, ele contin informatii despre rezistenta vascoasa. Aceasta
problema poate fi impartita si calculata separat, pentru ca influenta sa asupra stratului limita
exterior este mica.

Efectele exterioare

Fortele de presiune sunt efecte care actioneaza in exteriorul stratului limita. Acestea sunt
calculate cu metode cu vartejuri.

25

Conditiile la limita pe suprafata medie si relatia presiunii ????????

O diferenta importanta intre metodele cu vartejuri si cele cu panouri este modul in care
conditiile la limita sunt manevrate. In mod caracteristic, metodele cu vartejuri au la baza o
evaluare aproximativa a conditiilor la limita. Aceste conditii pot fi de asemenea, utilizate in
diverse circumstante, cum ar fi cazul in care avem nevoie de ecuatii suplimentare pentru a obtine
un sistem inchis de ecuatii. In general, aceasta abordare conduce la asa-numita conditia la limita
a profilului subtire si apare liniarizand si transferand conditiile la limita de pe suprafata curenta
pe o suprafata de mijloc plana de referinta, reprezentand o suprafata cu coordonate fixe. Odata cu
simplificarea conditiilor la limita, poate fi scrisa o relatie simplificata intre presiune si viteza.
Simplificarea conditiilor la limita si a relatiilor presiune-viteza ofera un fundament in tratarea
problemei, precum suprapunerea contributiei portantei si grosimii asupra rezultatelor
aerodinamice. Karamcheti ofera o excelenta dezbatere a acestei abordari.
Pentru a intelege abordarea conditiei la limita aplicate teoriei profilului subtire, putem
oferi un exemplu in bidimensional.


Conditia la limita exacta a suprafetei pentru curgerea stationara nevascoasa este:
0 V n = (3.1)
pe ( ) , 0 ( ) F x y y f x = = . Vectorul normal unitate este
( ) ( ) , / , n F x y F x y = V V , iar campul
vitezei este definit utilizand notatiile din figura 13.


Figura 13: Sistemul de coordinate considerat pentru analiza contitiilor la limita
26

Definim componentele vitezei V ca:

o viteza de perturbatie
( , ) V V q x y

= + (3.2)
unde q este o viteza de perturbatie cu componentele u si v . Daca consideram ipoteza curgerii
irotationale, atunci aceste component sunt descrise in raport cu o functie potentiala scalara,
x
u | = V si
y
v | = V . Viteza totala V este scrisa apoi in functie de componentele sale:

( )
( )
cos ,
sin ,
tot
tot
u V u x y
v V v x y
o
o

= +
= +
(3.3)
si putem rescrie conditia la limita:
( ) 0
tot tot
F F
V n u i v j i j
x y
| | c c
= + + =
|
c c
\ .
(3.4)
sau
( ) ( ) cos , sin , 0
F F
V u x y V v x y
x y
o o

c c
+ + + = ( (

c c
(3.5)
pe
( ) , 0 F x y = si apeland la relatia dintre F si f data de ecuatia (3.1):


| |
| |
( )
( )
( ) 1
F df x
y f x
x x dx
F
y f x
y y
c c
= =
c c
c c
= =
c c
(3.6)

Substituind in ecuatia (3.5) obtinem:
( ) ( )
( )
cos sin 0
df x
V u V v
dx
o o

| |
+ + + =
|
\ .
(3.7)

care, rezolvand pentru componenta v , este:
( ) cos sin
df
v V u V
dx
o o

= + (3.8)

pe ( ) y f x = . Se poate observa ca v este scrisa in functie de necunoscuta u . Desi ecuatia (3.8)
este o conditie la limita neliniara si sunt necesare analize aditionale pentru a gasi o relatie utila.
27


Forma liniarizata a conditiilor la limita ????????????????????

Relatia de mai sus data de ecuatia (3.8) este exacta. Aceasta a fost derivata ca punct de
plecare in derivarea unor relatii utile cand corpul (care este presupus a fi o suprafata subtire la un
unghi mic de atac) induce perturbatii vitezei de la infinit. Perturbatiile sunt mici comparativ cu
viteza de la infinit. Astfel presupunem: , u V v V

<< << , iar
F F
x y
c c
<
c c
. Observam ca acestea
aditioneaza sistemului de coordonate o relatie in scopul simplificarii analizei, o consecinta
specifica introducerii ipotezelor simplificatoare.

cos
sin
V V
V V
o
o o


~
~
(3.9)
Introducand ipotezele simplificatoare (3.9) in ecuatia (3.8) expresia pentru v devine:
( )
df
v V u V
dx
o

= + (3.10)
Impartind prin V

,
1
v u df
V V dx
o

| |
= +
|
\ .
(3.11)
Conditia la limita liniarizata este obtinuta neglijand / u V

in raport cu unitatea (conform


cu aproximatiile anterioare). Utilizand aceasta ipoteza, conditia la limita liniarizata devine:

v df
V dx
o

= pe ( ) y f x = (3.12)
Aceasta forma a conditiei la limita nu este valabila daca perturbatia curgerii este mare
comparative cu viteza de la infinit (pentru corpurile modelate aerodinamic, aceasta este de obicei
valabila peste tot cu exceptia bordului de atac al profilului, unde exista un punct de stagnare
( ) u V

= , iar panta tinde la infinit ( ) / df dx = . In practica, o incalcare a acestei ipoteze


conduce la o eroare locala. Astfel, daca caracteristicile curgerii la bordul de atac nu sunt
semnificative in efectuarea analizei, poate fi utlizata conditia la limita liniarizata.

Influenta conditiei la limita ????????????????????????
28


Desi ecuatia (3.12) este liniara, este dificil de aplicat deoarece nu este adaptata pe un nou
sistem de referinta in care sa fie introduse ipotezele simplificatoare a conditiilor la limita, astfel
incat se justifice utilizarea unor transformari elaborate.
In cele ce urmeaza vom utiliza o aproximatie a acestei relatii pentru a obtine o forma utila
a conditiei la limita liniarizate. Folosind o dezvoltare a seriei Taylor pentru componenta v a
vitezei in raport cu axele de coordonate, obtinem viteza v la suprafata:

{ }
0
, ( ) ( , 0) ( ) ...
y
v
v x y f x v x f x
y
=
c
= = + +
c
(3.13)
Pentru suprafetele subtiri considerate, ( ) f x are o valoare mica si deoarece perturbatiile
considerate sunt mici, raportul
v
y
c
c
este de asemenea mic. De exemplu, presupunand ca v si
v
y
c
c

au acelasi ordin de marime, egal cu 0.1, deci si
df
dy
are o valoare aproximativ egala cu 0.1.
Relatia dintre v pe suprafata profilului si axele de coordonate este:
{ } , ( ) (.1) (.1)(.1) .1 .01
neglijat
v x y f x = = + = + (3.14)
Neglijand cel de-al doilea termen, presupunem ca:
{ } , ( ) ( , 0) v x f x v x ~ (3.15)

Aplicam conditiile la limita pentru intrados si extrados pe axa 0 y = , iar distinctia intre
acestea se face utilizind notatiile:

e
f f = pe extrados (3.16)

i
f f = pe intrados
Folosind aceste notatii (3.16), putem scrie conditiile la limita pentru intrados si extrados
dupa cum urmeaza:


( )
, 0
e
extrados
v x
df
V dx
o
+

= ,
( )
int
, 0
i
rados
v x
df
V dx
o

= (3.17)
29


Acestea sunt conditiile la limita liniarizate si transferate. Frecvent, aceste conditii la
limita conduc la o buna aproximatie a rezultatelor campului curgerii, chiar si in curgerea
transonica si supersonica.


Descompunerea conditiilor la limita in curbura/grosime/alpha ??????????

Simplificarile ulterioare pot fi obtinute considerand profilele ca fiind compuse dintr-o
combinatie a unei grosimii si a unei curburii. Asadar scriem functiile corespunzatoare pentru
intrados si extrados in functie de curbura,
c
f , respectiv grosime
g
f :

e c g
i c g
f f f
f f f
= +
=
(3.18)

astfel, problema de interes este divizata in urmatoarea suma, dupa cum se poate observa in figura
(14).

Figura 14: Descompunerea unui profil la o incidenta oarecare

Descompunerea problemei este oarecum arbitrara. Curbura poate fi considerata a include
efectele incidentei utilizand conditiile la limita prezentate mai sus, semnul este acelasi, atat
pentru intrados cat si pentru extrados. Pentru a continua, trebuie sa utilizam o ipoteza de baza a
metodei cu vartejuri: campul curgerii este guvernat de o ecuatie diferentiala cu derivate partiale
liniara (ecuatia Laplace). Suprapunerea efectelor ne permite sa rezolvam problema pe portiuni si
sa aditionam contributiile diferitelor parti componente ale problemei. Acestea conduc la forma
finala a conditiilor la limita in ipoteza profilelor subtiri:
30



( )
( )
int
, 0
, 0
g
c
extrados
g
c
rados
v x
df
df
V dx dx
v x
df
df
V dx dx
o
o
+

= +
=
(3.19)

Problema poate fi rezolvata pentru numeroase contributii, iar aceste contributii sunt
aditionate impreuna pentru a obtine o solutie complete. Daca grosimea este neglijata, conditiile
la limita sunt aceleasi atat pentru extrados, cat si pentru intrados.

Relatia presiunii in teoria profilului subtire ?????????????????

Potrivit cu liniarizarea conditiilor la limita, putem obtine o relatie utila intre presiune si
viteza. Pentru curgerile incompresibile, relatia exacta dintre presiune si viteza este urmatoarea:

2
1
p
V
C
V

| |
=
|
\ .
(3.20)
si putem extinde relatia vitezei considerand perturbatiile vitezei de la infinit utilizand
aproximarile despre care am discutat anterior:

( ) ( )
2 2
2
cos sin V V u V v o o

= + + +
V

V o


Dezvoltand:
( )
2
2 2 2 2
2 2 V V V u u V V v v o o

= + + + + + (3.21)
si impartind cu
2
V

obtinem:

2 2 2
2
2 2 2
1 2 2
V u u v v
V V V V V
o o


= + + + + + (3.22)

31

Substituind in relatia (3.20) obtinem:
2 2
2
2 2
1 1 2 2
p
u u v v
C
V V V V
o o


| |
| = + + + + +
|
\ .


2 2
2
2 2
1 1 2 2
u u v v
V V V V
o o


= (3.23)
iar daca o , u V

si v V

sunt 1 << , atunci ultimii patru termini pot fi neglijati in raport cu al


treilea termen. Rezultatul final fiind:
2
p
u
C
V

= (3.24)
Aceasta relatie reprezinta ecuatia liniarizata a presiunii in ipoteza profilelor subtiri.
Totodata, relatia arata ca, sub influenta unei perturbatii mici, presiunea este o functie liniara ce
depinde de u si puteam adauga contributia lui
p
C prin suprapunerea efectelor grosimii, curburii,
respective unghiului de atac. Similar se poate demonstra ca ecuatia (3.24) este de asemnea
valabila pentru curgeri compresibile pana la viteze supersonic moderate.


3.2 Teoremele vartejurilor

In utilizarea singularitatilor vartejurilor aplicate modelului suprafetelor portante, este
necesar sa mentionam cateva proprietati ale vartejurilor. Cele mai importante proprietati sunt
asa-numitele teoreme ale vartejurilor. Aceste teoreme sunt asociate cu numele lui Kelvin si
Helmholtz. Mentionam trei din acestea:
1. in lungul unei linii de vartej (tub de vartej), circulatia I, este constanta;
2. un filament de vartej (linie de vartej) nu poate incepe sau sa se termine neasteptat intr-un
mediu fluid. Linia de vartej trebuie:
i. sa fie inchisa;
ii. sa fie extinsa la infinit;
iii. sa se incheie cu o limita solida.
3. o curgere initiala irotationala si nevascoasa, va ramane irotationala.

32

Pe baza acestor teoreme obtinem un rezultat important:
O distributie de vartejuri poate favoriza un salt in viteza tangentiala, in timp ce viteza
normal este continua. Aceasta inseamna ca putem utiliza o distributie de vartejuri pentru
a reprezenta o suprafata portanta.






3.3 Formularea problemei si pasii de lucru

PLACA PLANA ?????
Extindere catre teoria profilului subtire
Se considera un profil subtire supus unui curent de aer cu , , V p o

.
Ipoteza de lucru consta in faptul ca perturbatiile produse de profil la infinit amonte sunt
mici, ceea ce inseamna ca profilul poate fi simplificat reducandu-se la schelet.

z


( ) 0 z Zs x =

e
z

x
o


i
z
z

33



( )
e
p x

dx
o

x
V

( )
i
p x


unde ( ) 0 z Zs x = ecuatia scheletului,
e
z - extrados profil,
i
z - intrados profil, ( )
e
p x -
presiunea ce actioneaza pe extrados, ( )
i
p x - presiunea ce actioneaza pe intrados, dx - element
de calcul.

Modelul fizic


Caz de baza:
1 2
, 0, 0 o o o

= =


o



Intervalul [0, ] c se divide in sub-intervale de lungime constanta sau variabila (panouri).
Avem astfel J panouri si 1 J + noduri.

Ulterior vom considera variatii ale
1 2
, , o o o

vom observa ca vor avea loc variatii ale


circulatiei I variatii ale
z
C ,
0 m
C
.
z
34



Consideram pe scheletul profilului o distributie de vartejuri a caror intensitatea este
cunoscuta.


linia corzilor
Figura...: Distributia de vartejuri pe schelet

Metoda cu panouri are ca scop rezolvarea problemei determinarii circulatiei distribuite pe
profil intr-o maniera discreta.
Coordonatele unui nod sunt
( )
,
j j
x z unde
j
x se obtine din discretizarea
1 j j j
x x x
+
= + A ,
iar
j
z se calculeaza cu ecuatia scheletului ( ) 0 z Zs x = .
Considerand un panou putem defini pozitia vartejului si a punctului de colocare dupa
cum urmeaza:
z
x
o

0
c
( ) 0 z Zs x =
x
o

2
o
1
o
V

j
n
35







Introducem astfel un set de vartejuri, iar scopul metodei este de a determina intensitatea
acestor vartejuri.

1
2
...
J
I (
(
I
(
I =
(
(
I

- necunoscuta problemei
Circulatia
j
I induce in punctul de colocare
j
x o viteza
ij
v
j
I , aceasta avand doua
componente, pe axa x si pe axa z.
In fiecare punct de colocare, campul vitezelor trebuie sa indeplineasca conditia de
tangenta la contur, ecuatia ().

1
J
i ij j
j
V V v

=
= + I


0
i i
V n = conditia de tangenta

1
4
j
x A 1 j +
3
4
j
x A
j
x A
j
z
x
j
x
j
x
36

Avand:
ij ij i
i i
a v n
b V n



ij j i
a b I = unde 1, i J =
Explicitand termenii matricei
ij
a si termenii vectorului
i
b avem:

1 1
2
ij
i j
a
x x t
=


cos sin
i ix iz
b V n V n o o

=

A b I= - sistemul liniar matriceal care se doreste a fi solutionat.
unde A - matricea sistemului, b - termenul liber, J - numarul de panouri.


11 12 13 1
21 22 2
31 3
1
1
1
2
...
... ...
... ... ...
... ... ... ... ...
... ... ...
...
j
j
j ij
i ij
J
a a a a
a a a
a a A a
a a
A b
b
b
b
b

(
( ( = =


(

(
I =
`






=
`


)
)

Dupa ce am rezolvat sistemul de ecuatii liniar (), rezultand circulatia
j
I putem efectua
calculul efectiv in vederea obtinerii coeficientilor de portanta
z
C si moment
0 m
C , precum si a
derivatelor
1 2 1 1
0 0 0 0
, , , , , , ,
z m z z z m m m
C C C C C C C C
o o o o o o
.


Program de calcul implementat in Matlab

Date de intrare:

Coarda profilului: 1 c =

Coordonatele bordului de atac: 0 xba = , 0 zba =
37

Incidenta in grade, respectiv radiani 5 o

= , 0.0873rad o

=
Viteza si densitatea curentului: 1 V

= , 1.225

=
Definirea numarului de panouri: 30 NP =
Initializarea bracajelor: bracajul la bordul de atac
1
o , bracajul la bordul de fuga
2
o (se va da
valori celor doua unghiuri)
Punctele de inflexiune al bracajelor, reprezentate in unitati de coarda: pentru bordul de atac
1 0.1 xs c = , pentru bordul de fuga 2 0.9 xs c =

Calculul elementelor geometrice:

Lungimea suprafetelor de comanda: la bordul de atac ( ) ( )
2 2
1
0.1 0.1
BA
l c c tgo = +
la bordul de fuga ( ) ( )
2 2
2
0.1 0.1
BF
l c c tgo = +
Definirea curburii profilului:
NP
t
u = ; 0.5 b c =
Coordonata panourilor: - pe axa x :
( ) ( )
( ) cos ( 1) xp j xba b j b u = + +
- pe axa z difera in functie de profilul pe care se realizeaza
discretizarea (ANEXE program Matlab)

Elemente de calcul: ( 1) ( ) dx xp j xp j = + , ( 1) ( ) dz zp j zp j = +
,
cu 1, j NP =


Pozitiile vartejurilor: ( ) ( ) 0.25 xv j xp j dx = +
( ) ( ) 0.25 zv j zp j dz = +
Pozitiile punctelor de colocare: ( ) ( ) 0.75 xpc j xp j dx = +
( ) ( ) 0.75 zpc j zp j dz = +
Lungimile panourilor:
2 2
( ) lp j dx dz = + , ( ) lx j dx =
Reprezentarea normalelor pe axa x , respectiv axa z : ( )
norm
dz
x j
dx
= , ( ) 1
norm
z j =

Studiu de caz - Metoda directa

38

Termenul liber al sistemului liniar (vector):

( ) ( ) ( )
( ) ( ) cos sin
sist norm
b i V x i o o

= +
Elemente geometrice: ( ) ( )
ij
dx xpc i xv j = , ( ) ( )
ij
dz zpc i zc j = ,
2 2
ij ij ij
r dx dz = + ,
1
2
ij
vt
r t
=


Componentele vitezei induse:
ij
ind
ij
vt dz
u
r

= ,
ij
ind
ij
vt dx
w
r

=
Matricea sistemului liniar: ( , ) ( )
sist norm ind ind
A i j x i u w = +

Rezolvarea sistemului liniar:

( )
1 2
, ,
sist sist
A b o o o I=

sist
sist
A
b
I =


Se solutioneaza progresiv sistemele de ecuatii:

sist
b
A
o
o
c
I =
c
,
o
o
cI
I =
c


1
1
sist
b
A
o
o
c
I =
c
,
1
1
o
o
cI
I =
c


2
2
sist
b
A
o
o
c
I =
c
,
2
2
o
o
cI
I =
c


1
sist
A
o o

cI cI
=
c c


1
1 1
sist
A
o o

cI cI
=
c c


1
2 2
sist
A
o o

cI cI
=
c c

Explicitarea sistemului:
( )
sist sist
d b A
A A
do o o o
c cI c
I = = + I
c c c

39

( )
1 1 1 1
sist sist
d b A
A A
do o o o
c cI c
I = = + I
c c c

( )
2 2 2 2
sist sist
d b A
A A
do o o o
c cI c
I = = + I
c c c


Consideram un panou oarecare j:




Viteza indusa:
1
2
j
ij
i j
w
x x t
I
=



Conditiile la limita in "i":
0
ij i
j
V k w N

| |
+ =
|
\ .


0
1,
i i ij
j
V N k N w
i N

+ =
=



Realizand substitutiile vitezei induse, ecuatia () si ecuatia termenului liber () se obtine
sistemul de ecuatii liniare explicitat pe componente:


ij j i
j
a b I =



1 1
2
ij iz
i j
a N
x x t
| |
=
|
|

\ .


i i
b V N

=

unde
1
cos sin V V i V j
o
o o


= +
Inlocuind relatiile () si () in relatia () se obtine:
j
I
j
x
i
N
i
x
x
40



1 1
cos sin
2
i
ij
iz j ix iz
j
i j
b
a
N V N V N
x x
o o
t

| | | |
I = | |
| |

\ . \ .








N S = A


x



( , ) 0
( ) 0
S x z
z Zs x
=
=
( ) ( ) ( ) ( )
i
N S i z Zs x j z Zs x
x z
c c
= V = +
c c
1
iz
ix
N
N
dZs
i j
dx
| |
= +
|
\ .

1 1
i
dZs
b V V
dx
o

(
| |
= +
| (
\ .



Luand ca exemplu cazul placii plane, putem deduce ecuatiile ce descriu placa plana fara
bracaje sau cu bracaj:
z z


z
41

( ) 0 Zs x =
( )
2
0, 2
( )
2 , 2
x xs
Zs x
x xs x xs o
<
=

>

()

2 xs
x o x


Derivand ecuatia ( ), se obtine efectul bracajului la bordul de fuga:


2
0, 2
, 2
x xs
Zs
x xs x o
< c
=

> c



Acum putem scrie termenul liber ca fiind:


{ }
1
...
...
i
i
NP
dZs
dx
dZs
b b V
dx
dZs
dx
o
o
o

( | |
+
| (
\ .



( | |
+ = =
` | (
\ .




( | |
+
| (
\ .
)


Caz de lucru:

1 2
o


3

Numarul de panouri 3 NP = termenul liber b devine:


0
0 b V
o
o
o o

+

= +
`

+
)

42


Mai departe putem calcula cu usurinta derivatele in functie de o

, respectiv o :


0 1
0 1
0 1
b
V
o

+
c
= +
`
c

+
)


0 0
0 0
1 0
b
V
o

+
c
= +
`
c

+
)


Introducand relatiile (), () in sistemul liniar obtinem:


1
d b
A
do o


I c
=
c
, respectiv
1
d b
A
do o

I c
=
c


unde
1
2
3
d
d
d d
d d
d
d
o
o o
o

I



I I
=
`


I

)
,
1
2
3
d
d
d d
d d
d
d
o
o o
o
I


I I
=
`

I

)


Considerand cazul placii plane cu bracaje atat la bordul de atac, cat si la bordul de fuga, ,
figura():
43



Se deduc urmatoarele relatii a normalelor pentru fiecare sectiune:
1
0
iz
ix
N
N

`
=
)
pentru placa plana fara bracaje
1
1
sin
cos
iz
ix
N
N
o
o
=
`
~
)
in cazul bracajului la bordul de atac cu un unghi
1
o

2
2 2
cos 1
sin
iz
ix
N
N
o
o o

`
)
in cazul bracajului la bordul de fuga cu un unghi
2
o










Construim vectorul termenului liber
i
b al sistemului, efectuand derivatele in functie de
1
, o o , respectiv
2
o :
z
x
1
o
2
o
1 xs
2 xs
( )
1 2
, , 0 z Zs o o o

=
1
o
z
x
z
x
2
o
2
o
z
x
2
o
44

sin cos
i
ix iz
b
V N V N o o
o

c
=
c



1 1 1
1
1
1
cos sin
cos
0
i ix iz
ix
iz
b N N
V V
N
N
o o
o o o
o
o
o

c c c
=

c c c

c
=
`
c

c
)
( )
1
1
cos cos
i
b
V o o
o

c
=
c



2 2 2
2
2
2
cos sin
cos
0
i ix iz
ix
iz
b N N
V V
N
N
o o
o o o
o
o
o

c c c
=

c c c

c
=
`
c

c
)
( )
2
2
cos cos
i
b
V o o
o

c
=
c



Dupa efectuarea calculelor si substitutia relatiilor () ,() in sistemul de ecuatii liniar se
obtin circulatiile
o

cI
c
,
1
o
cI
c
,
2
o
cI
c
.

Avand calculate aceste derivate putem obtine cu usurinta derivatele de interes.

Dupa calcularea coeficientului de portanta, utilizand relatiile () () se pot obtine cu
usurinta derivatele coeficientului de portanta, respectiv coeficientul de moment in raport cu o

,
1
o si
2
o .
,
NP
z i i
i
C c c o =< I >=

sau
j
z
i
C
b V

I
=


In cazul in care unghiul de incidenta o

, respectiv bracajele de la bordul de atac


1
o , si de
la bordul de fuga variaza, vom obrine evident o variatie a coeficientului de portanta dupa cum
urmeaza:
45


z z
C C
o
o A = A , unde
0
o o o o

A = =

1
1 z z
C C
o
o A = A , unde
1 2 0
o o o A =

2
2 z z
C C
o
o A = A , unde
2 2 0
o o o A =
1 2
, , o o o A A A - variatii ale unghiurilor

NP NP
i
z i i i
i i
d
C c c
d
o o
o
o

I
= =

sau
j
z
i
d
d
C
b V
o
o

I
=



1 1
1
NP NP
i
z i i i
i i
d
C c c
d
o o
o
o
I
= =

sau
1
1 j
z
i
d
d
C
b V
o
o

I
=



2 2
2
NP NP
i
z i i i
i i
d
C c c
d
o o
o
o
I
= =

sau
2
2 j
z
i
d
d
C
b V
o
o

I
=





Coeficientul de moment calculat la bordul de atac se obtine din relatia:

( )
0
T
m
i
xv xba
C
b V

I
=



0
2
1 ( )
2
m
j
dC lp j
d
d
c
d
o
o
=
I



0
2
1
1
1 ( )
2
m
j
dC lp j
d
d
c
d
o
o
=
I



0
2
2
2
1 ( )
2
m
j
dC lp j
d
d
c
d
o
o
=
I


Putem calcula portanta si momentul fata de bordul de atac. Avand exemplul de placa
plana cu o distributie de trei panouri, figura (), se poate scrie:
46


1
2
j z
j
P V V c C = I =



( )
2 2
0
1
2
ba j m
j
M V xv xba V c C = I =




unde
i
xv - coordonata pe axa x a vartejului, xba - coordonata bordului de atac pe axa x.





Cap4. Formularea adjuncta

Reprezinta o alternativa a metodei cu vartejuri prin care se solutioneaza derivatele
coeficientului de portanta in functie de incidenta si de bracaje.
Aceasta metoda este enuntata in cele ce urmeaza.
Plecand de la ipotezele deja cunoscute dupa cum am putut vedea in metoda precedenta
avem:
,
i
z i
i
C c c
o
o o
cI cI
=< >=
c c

(*)
,
i
z i
i
C c c
o
o o
cI cI
=< >=
c c

(**)
z
1
xv
2
xv
3
xv
xba
1
V I
2
V I
3
V I
47

unde
i
c reprezinta un vector cu 1, i NP = componente si este de forma:

2
...
2
i
c V
c
c V


=
`


)

Considerand sistemul A b I= , tinand cont de influenta incidentei si a bracajelor, putem
rescrie sistemul in forma:

b
A
o o
cI c
=
c c


b
A
o o
cI c
=
c c


Noutatea formularii adjuncte este constituita prin introducerea unei functii +, numita
functia adjuncta astfel incat:

T
A c + =
( )
1
T
A c

+ =

Realizand produsul scalar dintre + si membrul stang, respectiv membrul drept al
sistemului avem:

, ,
b
A
o o
cI c
< + >=< + >
c c

, , ,
T T
A A A
o o o
cI cI cI
< + >=< + >=< + >
c c c

, ,
b
A
o o
cI c
< + >=< + >
c c

, , ,
T T
A A A
o o o
cI cI cI
< + >=< + >=< + >
c c c


Am demonstrat printr-un artificiu de calcul ca:

, ,
T
b
A
o o
c cI
< + >=< + >
c c
, respectiv , ,
T
b
A
o o
c cI
< + >=< + >
c c


48

Facand uz de relatia
T
c A = + si substituind in relatiile (*) si (**) obtinem:

, , ,
T
z
b
C c A
o
o o o
cI cI c
=< >=< + >=< + >
c c c

, , ,
T
z
b
C c A
o
o o o
cI cI c
=< >=< + >=< + >
c c c
















Cap5. Rezultate

5.1 Cazul placii plane

5.1.1 Placa plana fara bracaje
(program matlab - ANEXA...)
Studiu de caz 1
49


Considerand urmatoarele date de intrare:
- coarda: 1 c =
- incidenta de la infinit: 5 o

=
- viteza de la infinit: 1 V

=
- densitatea: 1.225

=
- numarul de panouri: 30 NP =

Metoda directa

coeficientul de portanta: 0.5476
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2832
z
C
o
=
coeficientul de moment: -0.1369
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0043
m
C
o
=
portanta: 0.3354 P=
50

momentul la bordul de atac: 0.0839
ba
M =



51



Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.2832
z
o
=

52




53



Studiu de caz 2
Pastrand datele de intrare, dar modificand incidenta de la infinit 10 o

= obtinem:

Metoda directa

coeficientul de portanta: 1.0911
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2832
z
C
o
= (acelasi???)
coeficientul de moment: -0.2728
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0043
m
C
o
= (acelasi???)
portanta: 0.6683 P =
momentul la bordul de atac: 0.1671
ba
M =



54

Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.2832
z
o
= (acelasi???)


55

5.1.2 Placa plana cu bracaje la bordul de atac si bordul de fuga

Considerand urmatoarele date de intrare:
- coarda: 1 c =
- incidenta de la infinit: 5 o

= (gresealaaa calcule pentru 10 grade)!!!!!!!


- viteza de la infinit: 1 V

=
- densitatea: 1.225

=
- unghiul bracajului la bordul de atac:
1
10 o =
- unghiul bracajului la bordul de fuga:
2
15 o =
- punctul de inflexiune a bracajului la bordul de atac: 1 0.1 xs =
- punctul de inflexiune a bracajului la bordul de fuga: 2 0.9 xs =
- lungimea bracajului de la bordul de atac: 0.1015
BA
l =
- lungimea bracajului de la bordul de fuga: 0.1010
BF
l =
- numarul de panouri: 30 NP =

Studiu de caz 1
Considerand doar bracajul la bordul de atac, figura ():

56

Metoda directa
coeficientul de portanta: 1.0749
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2885
z
C
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
C 3.9461
z
o
=
coeficientul de moment: -0.2799
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0043
m
C
o
=
derivata coeficientului de moment in functie de
1
o :
1
0
-0.0027
m
C
o
=
portanta: 0.6584 P=
momentul la bordul de atac: 0.1714
ba
M =

Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.2885
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
1
C 3.9461
z
o
=


57


Studiu de caz 2
Considerand doar bracajul la bordul de fuga, figura ():

58

Metoda directa
coeficientul de portanta: 1.1779
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2625
z
C
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
C 6.1212
z
o
=
coeficientul de moment: -0.4330
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0044
m
C
o
=
derivata coeficientului de moment in functie de
2
o :
2
0
-0.0043
m
C
o
=
portanta: 0.7215 P =
momentul la bordul de atac: 0.2652
ba
M =

Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.2625
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
1
C 6.1212
z
o
=

59


Studiu de caz 3
Considerand placa plana cu bracaje atat la bordul de atac cat si la bordul de
fuga, figura ():

60

Metoda directa
coeficientul de portanta: 1.1616
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2692
z
C
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
C 3.9508
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
C 6.1270
z
o
=
coeficientul de moment: -0.4403
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0044
m
C
o
=
derivata coeficientului de moment in functie de
1
o :
1
0
-0.0028
m
C
o
=
derivata coeficientului de moment in functie de
2
o :
2
0
-0.0043
m
C
o
=
portanta: 0.7115 P =
momentul la bordul de atac: 0.2697
ba
M =

Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.2692
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
1
C 3.9508
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
1
C 6.1270
z
o
=

61





62

5.2 Cazul profilului subtire
Studiul de caz se realizeaza in ipoteza datelor de intrare de la placa plana.
5.2.1 Profil subtire fara bracaje

Studiu de caz 1

Metoda directa
coeficientul de portanta: 1.0298
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2829
z
C
o
=
coeficientul de moment: -0.3829
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0044
m
C
o
=
portanta: 0.6307 P=
momentul la bordul de atac: 0.2346
ba
M =

Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.2829
z
o
=
63




64

5.2.2 Profil subtire cu bracaje la bordul de atac si bordul de fuga

Studiu de caz 2
Considerand doar bracajul la bordul de atac, figura ():

Metoda directa

coeficientul de portanta: 1.0061
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.3145
z
C
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
C 3.9731
z
o
=
coeficientul de moment: -0.3935
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0044
m
C
o
=
derivata coeficientului de moment in functie de
1
o :
1
-0.0028
m
C
o
=
portanta: 0.6162 P=
momentul la bordul de atac: 0.2410
ba
M =
65

Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.3145
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
1
C 3.9731
z
o
=


66


Studiu de caz 2

Considerand doar bracajul la bordul de fuga, figura ():

Metoda directa
coeficientul de portanta: 1.6388
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2330
z
C
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
C 6.0898
z
o
=
coeficientul de moment: -0.6694
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0046
m
C
o
=
derivata coeficientului de moment in functie de
2
o :
2
-0.0045
m
C
o
=
portanta: 1.0037 P =
momentul la bordul de atac: 0.4100
ba
M =

67


Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.2330
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
1
C 6.0898
z
o
=

68


Studiu de caz 3
Considerand ipoteza profilului subtire cu bracaje atat la bordul de atac cat si la
bordul de fuga, figura ():

69

Metoda directa
coeficientul de portanta: 1.5047
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2608
z
C
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
C 3.9620
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
C 6.1160
z
o
=
coeficientul de moment: -0.6173
m
C =
panta coeficientului de moment: -0.0046
m
C
o
=
derivata coeficientului de moment in functie de
1
o :
1
-0.0029
m
C
o
=
derivata coeficientului de moment in functie de
2
o :
2
-0.0045
m
C
o
=
portanta: 0.9216 P=
momentul la bordul de atac: 0.3781
ba
M =
Formularea adjuncta
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta:
1
C 6.2608
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
1
C 3.9620
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
1
C 6.1160
z
o
=
70





71

5.3 Validarea rezultatelor obtinute in urma solutionarii metodei directe si
adjuncte

Pastrand ipotezele utilizate pentru cazul de baza studiat in analiza calculului
coeficientilor profilului subtire initializam urmatoarele notatii:
incidenta de la infinit:
0
5 o =
unghiul bracajului la bordul de atac:
10
6 o =
unghiul bracajului la bordul de fuga:
20
8 o =

Rezolvand intreg algoritmul de calcul obtinem:
coeficientul de portanta:
0
1.3440
z
C =
panta coeficientului de portanta in functie de incidenta: 6.2733
z
C
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
1
o :
1
C 3.9589
z
o
=
derivata coeficientului de portanta in functie de bracajul
2
o :
2
C 6.1291
z
o
=

Avand cazul de mai sus, dar introducand o variatie a unghiului de bracaj
10
o astfel incat
10 10 10
o o o = + A , unde
10
o A reprezinta variatia unghiului de bracaj introdusa, recalculam
algoritmul si obtinem:

coeficientul de portanta:
1
1.4131
z
C =

Pentru a valida veridicitatea celor doua metode studiate, coeficientul de portanta
1 z
C
trebuie sa indeplineasca urmatoarea conditie:


1
1 0 1 z z z
C C C
o
o ~ + A

72

Realizand substitutiile aferente, se poate observa ca cele doua metode utilizate se
dovedesc a fi valide deoarece se indeplineste conditia impusa, eroarea aproximatiei fiind de
ordinul 0.07 .






















73

Concluzii

Bibliografie:

1. Forrester T. Jojnson, A General Panel Method for the Analysis and Design of Arbitrary
Configurations in Incompressible Flow, National Technical Information Service,
Washington, 1980.
2. J. Katz and A. Plotkin. Low-Speed Aerodynamics. Cambridge University Press, 2001.
isbn: 0-521-66219-2.]
3. P. Ramachandran, S. C. Rajan, M. Ramakrishna, A Fast, Two-dimensional Panel
Method, Vol. 24, No. 6, Society for Industrial and Applied Mathematics, 2003.
4. Z. Goraj, J. Pietrucha. Classical Panel Methods A Routine Tool for Aerodynamic
Calculations of Complex Aircraft Configuration: From Concepts to Codes, Journal of
Theoretical and applied Mechanics, 4, 33, 1995.
5. J. Moore. A Fast, Unstructured Panel Solver, MA thesis,2012.
6. Lazar Dragos, Metode Matematice in Aerodinamica, Editura Academiei Romane,
Bucuresti, 2000.
7. Elie Carafoli. Dinamica Fluidelor Incompresibile, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1981.