Sunteți pe pagina 1din 156

SILVY SANDERS

Copila apelor
ALCRIS
Capitolul 1
Ultima zi a lunii martie, lun` deosebit de capricioas`, era
bntuit` de un vnt ostil [i rece care silea ploaia s` biciuiasc`
neiert`tor tot ce \ntlnea \n cale. Ora[ul Bucure[ti ar`ta ca o mic`
Vene]ie. Dac` prin centru mai treceau ma[ini [i c]iva pietoni
gr`bi]i, \n cartierele m`rgina[e str`zile erau pustii. |ntunericul se
l`sase de mult, cu toate c` ceasul nu ar`ta nici m`car ora nou`.
Copacii gola[i, grote[ti, uria[i, dansau condu[i de stihiile naturii, \n
r`p`itul caden]at al ploii.
Pe o str`du]` slab luminat`, sub o pelerin` mult prea mare
pentru ea, o tn`r` mergea agale, sfidnd parc`, prin pasul ei
domol, ploaia [i vntul [i asta pentru c` necazurile [i grijile ei erau
att de ap`s`toare \nct nici nu sim]ea furia naturii. Mergea a[a,
prin ploaia rece, de mai multe ore. Dac` ar fi trebuit s` spun` pe ce
strad` se afla, cu siguran]` n-ar fi [tiut s` spun`. Lacrimile \i
secaser` de mult, dar ploaia se \nver[una s`-i spele chipul frumos.
Tr`ind \ntr-o lume a suferin]ei [i disper`rii, nu observ` b`]ul
rotund [i strmb care c`zuse de-a curmezi[ul trotuarului [i c`lc` pe
el. B`]ul f`cu o rota]ie de cteva grade sub talpa ei, suficient s-o
dezechilibreze. |ntinse bra]ele \ntr-o \ncercare disperat` de a-[i
rec`p`ta echilibrul, \ns` \n zadar. Se trezi \ntr-o balt`, \ntr-o pozi]ie
deloc elegant`, cu picioarele dep`rtate, sprijinit` \ntr-o mn`.
Pentru c` nu ajunsese \nc` la fundul sacului cu necazurile, \n clipa
urm`toare cineva se \mpiedic` de picioarele ei \ntinse pe
caldarmul ud [i un b`rbat ateriz` peste ea, cu for]a unui meteorit.
Impactul cu dalele trotuarului fusese nimic pe lng` [ocul sim]it de
trupul ei firav la impactul cu trupul b`rbatului, care se pr`v`li ct
era de lung peste ea. N`ucit`, tn`ra r`mase \ncremenit`, privind
disperat` la cel care c`zuse peste ea. O clip`, se auzi numai r`p`itul
ploii, apoi un [ir interminabil de injurii \n spaniol` \i atacar` auzul,
\n timp ce b`rbatul \ncerca s` se ridice. Reu[ise s` se sprijine \n
palme [i \n vrful pantofilor, degrevnd-o de greutatea lui cnd,
alunecnd pe trotuarul noroios pe care \[i sprijinea picioarele [i
palmele, c`zu la loc cu un zgomot \nfundat. Tn`ra gemu u[or la
aceast` nou` izbitur`, iar \njur`turile curser` mai abitir. B`rbatul
reu[i \n cele din urm` s` se ridice \n capul oaselor, \ntre picioarele
ei dep`rtate.
La culpa es de usted! r`cni el, \n timp ce o \mpungea cu
degetul ar`t`tor \n um`r, iar ploaia s`pa dre prin noroiul de pe
chipul s`u.
Si. Reu[i ea s` articuleze cu greu.
O clip` lung` ct un secol se privir` cercet`tor, murdari [i uzi ca
doi naufragia]i. Tn`ra a fost cea care [i-a plecat privirea, rostind
\ncet.
Perdnenme, por favor!
Un timp, b`rbatul o privi ne\ncrez`tor, dup` care \ntreb` uluit:
Vorbe[ti limba mea?
Si.
M` cuno[ti?
6 SILVY SANDERS
Nu.
Mai [tii [i altceva, dect da sau nu?
Tn`ra ridic` b`rbia \ntr-un gest sfid`tor.
Vocabularul meu \n limba spaniol` este destul de bogat, dup`
opinia profesorilor care mi-au dat numai note bune la aceast`
disciplin`, seor.
B`rbatul ridic` mna s` se [tearg` pe fa]`, dar se murd`ri [i
mai r`u.
Buzele ei tres`rir` \ntr-o tentativ` de zmbet privind fa]a lui
murdar`. El \[i privi palma [i icni scurt, apoi, fixndu-[i privirea
scrut`toare pe chipul ei, izbucni \n rs. O secund` mai trziu
rdeau amndoi, \ns` ploaia [i vntul t`ios le spulber` repede
momentul de ilaritate. B`rbatul s`ri agil \n picioare [i \ntinse mna
s` o ajute. Tn`ra ezit`, apoi \i accept` ajutorul. Gluga prea mare a
pelerinei \i acoperea chipul pn` mai jos de ochi, oferindu-i o bun`
protec]ie.
Pentru c` am dat att de neobi[nuit unul peste altul, cred c`
am putea face cuno[tin]`, arunc` rapid b`rbatul, \n timp ce o ]inea
ferm de mn`. Numele meu este Raul De Hita.
Ignorndu-i propunerea, tn`ra \l \ntreb`:
Chiar e[ti spaniol?
Categoric, ripost` el ironic.
Cu mna liber`, ea ridic` pu]in gluga pentru a-l putea privi mai
bine, f`r` a se expune totu[i privirii lui scrut`toare.
Deci?! Se ar`t` el ner`bd`tor, care este numele t`u?
Cum ea nu p`rea s` se gr`beasc` s`-i r`spund`, Raul continu`
s`-i vorbeasc` pe un ton mali]ios:
Sau poate c` nu ai nici un nume [i e[ti doar un spiridu[ al
nop]ii!
COPILA APELOR 7
A[ vrea eu, rosti ea \n [oapt`.
Nu \n]eleg, rosti el, iritat.
Dac` i-ar fi tradus cele cteva cuvinte, ar fi fost obligat` s` se
explice, a[a c` omise traducerea, spunnd:
Me liamo Lotria Cotescu.
Lotria, repet` el cuvntul, plimbndu-l prin gur` ca pentru a
se obi[nui cu gustul [i rezonan]a lui. Este un nume obi[nuit \n
]ara ta?
Nu, veni r`spunsul ei lapidar, \n timp ce, cu o mi[care brusc`,
\[i smulse mna din palma lui mare.
E[ti ud`, ca [i mine de altfel, nu vrei s` intri s` te usuci? \i
indic` el casa \n fa]a c`reia destinul \i \mpiedicase s` treac` unul pe
lng` altul.
Lotria privi casa mare care se ridica impun`toare, sfidnd ploaia
[i vntul. Nu prea avea unde s` se duc` s` se usuce, se gndi cu
triste]e. O rafal` de vnt \i sufl` r`ut`cios prin hainele ude, f`cnd-o
s` tremure. Cu toate c` nu-i vedea chipul, Raul \i intui zbuciumul
[i a[tept` r`bd`tor s` se hot`rasc`.
Mul]umesc pentru ofert`, dac` nu deranjez, a[ vrea s` profit
de ea.
Modul elaborat al acceptului ei \l f`cu pe Raul s` ridice
\ntreb`tor dintr-o sprncean`. Micu]a buturug` care reu[ise s`-l
r`stoarne \n noroi \i trezise interesul.
Cu pa[i hot`r]i, b`rbatul o lu` \nainte. Picioarele ei mai pu]in
hot`rte \l urmar` abia trndu-se. Dup` ce descuie u[a, Raul o l`s`
pe Lotria s` intre prima, apoi trecu pe lng` ea, aprinse lumina [i-i
f`cu semn s`-l urmeze, dar tn`ra r`mase pe loc, privind
neputincioas` balta care se forma \n jurul picioarelor ei pe dalele
holului spa]ios.
8 SILVY SANDERS
Ce faci? Nu vii?
Ridicnd din umerii firavi, ea \i ar`t` cu degetul apa adunat` sub
t`lpile ghetelor.
La rndul s`u, el \i ar`t` urmele noroioase pe care le l`sase \n
urma lui, adresndu-i-se cu o voce autoritar`:
Este o baie aici, la parter, vino! Deschise o u[` [i cnd ea
ajunse \n dreptul ei o \mpinse u[or \n`untru. F` un du[ fierbinte.
Am s`-]i caut ceva de \mbr`cat [i... amu]i subit, n`ucit [i fascinat de
ochii ei mari de smarald expu[i privirii lui cnd gluga pelerinei \i
alunec` de pe cap. Nu numai culoarea era deosebit`, dar [i
expresia lor, un amestec tulbur`tor de team`, timiditate, onestitate
[i mndrie \i f`cea unici. O clip`, genele ei se l`sar`, \ntrerupnd
astfel momentul magic care \l cople[ise. Raul \nchise gr`bit u[a, \[i
scutur` cu o mi[care ferm` capul ca pentru a alunga momentul de
nebunie care \l cuprinsese la impactul cu privirea de jad a tinerei
femei. Se gndi ce s`-i aduc` s` se \mbrace [i se hot`r\ pentru
halatul s`u de baie. |n fond, cine era aceast` femeie pe care o
adusese \n cas` mult prea u[or?
Nu puteam s` o las \n strad`! morm`i el \nciudat, \n timp
ce-[i dezbr`ca hainele murdare. Privirea \i oscila de la cad` la du[,
optnd \n cele din urm` pentru du[, \n timp ce la parter Lotria se
r`sf`]a \ntr-o cad` plin` cu ap` \nspumat`. Dintr-un motiv bine
\ntemeiat, nu se gr`bea deloc. Cu ochii \nchi[i, savura pl`cerea apei
fierbin]i dup` frigul \ndurat \n ultimele ore. Reu[ise s`-[i alunge
necazurile din minte [i se bucura de pl`cerea calm` a unei b`i
bune. Sub pleoapele \nchise, rev`zu chipul, nu tocmai frumos, al
b`rbatului care se \mpiedicase, \n adev`ratul sens al cuvntului, de
ea. Chipul format mai mult din unghiuri ascu]ite era aspru, de
aceea fusese surprins` cnd \l v`zuse rznd. Maxilarul ca o
COPILA APELOR 9
jum`tate de hexagon, b`rbia voluntar`, nasul drept [i pu]in prea
lung, ochii \ntuneca]i \nfunda]i \n orbite, \n care inteligen]a sclipea
ca un diamant, sprncene arcuite frumos, mobile [i expresive,
frunte \nalt`, iar buzele... ei bine, buzele constituiau ceva aparte.
Nu putea defini prea bine cum, dar cnd \i priveai numai gura
p`rea \ntr-un fel, \n timp ce privit \n ansamblu p`rea altfel. Era ca
[i cum dou` persoane diferite se ascundeau \n acela[i trup.
Sunt pu]in cam nebun`, [opti ea. Cum pot gndi astfel? Dup`
ce l-am trntit, \l mai [i critic. Sup`rat` pe ea \ns`[i, lu` o perie [i
\ncepu s`-[i frece corpul \n du[m`nie.
|[i limpezea p`rul cnd Raul b`tu la u[`.
Pot intra?
Lotria avu timp s` se ascund` sub spuma deas` care plutea pe
ap` cnd u[a se deschise, l`snd s` treac` un bra] care ]inea \ntre
degete un halat de baie, c`ruia \i d`du drumul pe capacul de la
toalet`. Dup` care mna disp`ru, iar u[a se \nchise \ncet. Un oftat
de u[urare se desprinse ca un fulg de pe buzele ei.
Probabil asta \nseamn` c` trebuie s` termin cu b`l`citul, oft`
ea resemnat`.
Se limpezi repede, se [terse [i dup` ce se \nf`[ur` \n halat,
suflec` mnecile pn` reu[i s`-[i foloseasc` palmele. Cu o perie de
pe etajera de sub oglind`, \ncerc` s`-[i disciplineze ct de ct
coama bogat` de culoarea mierii de toamn`. Nu reu[i prea bine,
deoarece, dup` trecerea periei, [uvi]ele se \ncre]eau la loc. Dup`
cteva minute, \[i ridic` privirea spre oglinda mare care acoperea
aproape o jum`tate de perete. Involuntar, f`cu un pas \napoi; nu
putea fi ea femeia din oglind`, se gndi speriat`. De pe chipul supt
[i trist, ochii du[i cumva mai adnc \n orbite, priveau [oca]i
imaginea din oglind`. Cu degete sub]iri, a[a de sub]iri \nct pielea
10 SILVY SANDERS
p`rea singurul lucru care ]inea venele, tendoanele [i oasele la un
loc, \[i pip`i obrazul, care datorit` b`ii fierbin]i se colorase u[or cu
o tent` roz.
Doamne, am ajuns ca o stafie, murmurar` buzele ei \ntr-o
[oapt` pierit`.
|nchise ochii, apoi \i deschise brusc, \ntr-o \ncercare
copil`reasc` de a face imaginea din oglind` s` dispar`. Ovalul fe]ei
p`rea [i mai mic sub haloul s`lbatic al p`rului crlion]at. Buzele de
o senzualitate tandr` schi]ar` un zmbet chinuit.
|n fond, ce importan]` are cum ar`t? murmur` ea. Umerii i se
ridicar` \ntr-un gest care se vroia nep`s`tor, dar care de fapt nu-i
tr`da dect oboseala [i neputin]a.
De dincolo de u[` se auzi o b`taie scurt`, urmat` imediat de
vocea profund` a lui Raul De Hita:
Ceaiul este gata!
Vin imediat, r`spunse Lotria, ru[inat` c` st`tuse att de mult
\n baie.
Trase un prosop pe care \l \nf`[ur` \n jurul capului ca pe un
turban, respir` adnc [i deschise u[a repede, pentru a nu mai avea
timp s` se priveasc` \n oglind` [i s` se r`zgndeasc`.
Auzind zgomotul f`cut de u[a b`ii, Raul se opri [i-i f`cu semn
s`-l urmeze. Cu capul plecat, Lotria intr` \n buc`t`rie [i se a[ez` pe
scaunul pe care b`rbatul \l tr`sese pentru ea. |i era team` s`
priveasc` deschis locul \n care se afla, a[a c`, aruncnd priviri furi[e
pe sub perdeaua genelor lungi [i dese, admir` buc`t`ria enorm`,
dotat` cu cele mai moderne aparate. |n raza ei vizual` intrar` [i
picioarele lungi [i musculoase ale b`rbatului, [oldurile \nguste,
abdomenul plat. Cercetarea ei fu \ntrerupt` de glasul lui, din care
r`zb`tea clar nemul]umirea.
COPILA APELOR 11
Nu merit nici m`car o privire?
Lotria deschise gura s` r`spund`, dar nici un sunet nu reu[i s`
r`zbat` din gtul uscat [i strns. Raul o fixa cu privirea lui
vultureasc`, observndu-i \ncercarea de a vorbi, ca [i sentimentele
de frustrare, de triste]e, de umilin]` [i de regret, care defilar` pe
chipul ei expresiv cu o rapiditate uimitoare. Toate aceste tr`iri
atinser` o coard` sensibil` a inimii lui, coard` de a c`rei existen]`
nu-[i amintea. Uitndu-se la ea cum st`tea pierdut` \n halatul mult
prea mare, f`r` a putea scoate un cuvnt, vocea lui se \mblnzi, iar
ochii o privir` cu mai mult` \n]elegere.
Ei, haide, nu te speria, nu mu[c. Dac` nu am fi stat \nainte de
vorb`, a[ fi crezut c` e[ti mut`. Ce te sperie att de mult de nu mai
po]i vorbi?
Nu sunt speriat`, \[i ridic` ea mndr` capul, ochii verzi
scnteind ca ni[te safire ce tocmai au fost [lefuite.
A[a este mult mai bine, o aprob` Raul cu o u[oar` \nclinare a
capului. O clip` se f`cu o lini[te des`vr[it`, \ntrerupt` pn` la
urm` de gazd`.
Ce se petrece cu tine, tn`r` domni[oar`? o \ntreb` el pe un
ton fratern.
Nimic... \ncerc` ea s` se eschiveze, dar privirea lui
mustr`toare o f`cu s` adauge chinuit: prea multe necazuri [i foarte
mult` oboseal`.
Cteva minute bune, Raul o privi atent, meditnd la r`spunsul
ei dat mai mult f`r` voie. Lotria nu-[i mai plec` ochii, studiindu-l la
rndul ei \n voie.
{tii, spuse ea \ncet, nu prea vorbesc despre mine, pentru c`
nu sunt prea multe de spus, dar ]in s` te asigur c` nu sunt hoa]`
sau escroac`, [i peste cteva minute, cnd voi pleca, nu trebuie s`
numeri argint`ria.
12 SILVY SANDERS
Nu po]i pleca pn` nu ]i se usuc` hainele [i nu termini ceaiul,
spuse el plat, ca [i cum era de la sine \n]eles s` fac` ce spune el.
Ai dreptate, zmbi ea, nu pot pleca \n halatul t`u.
}innd cana \n c`u[ul palmelor, sorbi u[or din ceaiul aromat. |l
sim]i cum se rostogole[te pe gt \n stomac, ca o minge de foc. Era
bun se gndi ea, era ca un balsam pentru stomacul ei chinuit de
foame. F`r` s`-[i dea seama, privirea ei fix` cteva secunde o pine
aflat` pe un [ervet de pe un gheridon din buc`t`rie.
Poate vrei [i ceva mai consistent, \i propuse Raul, dar cnd
sesiz` c` vrea s` refuze, continu`, f`r` s-o lase s` scoat` vreun
sunet: ai putea s` g`se[ti ceva de mncare [i s` m` hr`ne[ti,
deoarece sunt mort de foame. Cnd am dat peste tine, m` duceam
la o recep]ie la Ambasad`, unde urma s` [i m`nnc. Frigiderul \]i
st` la dispozi]ie, eu \n afar` de ceai [i cafea nu m` pricep s` fac
nimic.
Dac` pui astfel problema, este clar c`-]i sunt datoare, accept`
ea \n timp ce se ridic` de la mas` [i se \ndrept` spre frigider.
Dup` ce deschise frigiderul, \nghi]i \n sec cu zgomot. Nu v`zuse
attea produse dect \n vitrinele magazinelor. |[i st`pni cu greu
foamea [i tremurul din voce.
Sunt aici o gr`mad` de provizii, ca [i mncare g`tit`. Ce
preferi?
M` las pe mna ta, ca s` vezi c` am \ncredere \n tine. A[ dori
s` m`nnci [i tu cu mine, pentru c` nu-mi plac mesele solitare.
Lotria \[i mai suflec` mnecile o dat` [i se apuc` de treab`.
Aranj` un platou cu aperitive, \nc`lzi friptura de pui [i piureul de
cartofi, toate astea \n timp ce Raul aranja masa pentru dou`
persoane. Ca desert, sp`l` cteva fructe. Stomacul i se strngea \n
spasme dureroase. De cnd nu mncase!? |n timp ce minile i se
COPILA APELOR 13
agitau harnice, socotea cte ore trecuser` de la ultima mas`. Cnd
trecu de dou`zeci [i cinci de ore, renun]`. Nu avea nici un rost s`
se lamenteze [i s` se comp`timeasc`. Fusese alegerea ei. Din cauza
necazurilor, uitase pur [i simplu c` trebuie s` mai [i m`nnce.
Pentru a mai potoli foamea care \i devora stomacul, \[i \ndes` \n
gur` toate resturile provenite de la t`iatul aperitivelor [i chiar o
felie \ntreag` de pine.
Cred c` este suficient, spuse ea, punnd platoul cu aperitive
pe mas`.
S` ne a[ez`m, f`cu el cu un gest larg de invita]ie cu mna.
Luar` loc de o parte [i cealalt` a mesei. Raul \[i umplu farfuria,
avnd totu[i grij` s`-i lase destul [i tinerei femei. Lotria privi farfuria
lui plin`, apoi se servi [i ea, l`snd totu[i din fiecare aperitiv pe
platou. Spaniolul destup` o sticl` de vin [i se \ntinse s`-i toarne \n
pahar.
Nu, mul]umesc, \ntinse ea mna acoperind cu palma paharul.
Nu beau alcool.
Pu]in vin \]i va prinde bine, insist` el.
Cu ochii sclipind juc`u[i, Lotria \l mai refuz` o dat`, preciznd
totu[i:
Sunt prea obosit` [i un pic de alcool m-ar ame]i imediat.
Raul r`mase o clip` cu mna \ntins`, apoi turn` \n paharul lui.
Mncar` aperitivele \n t`cere. Apoi Lotria servi friptura [i \ncepur`
o discu]ie u[oar`. Cu dib`cie, b`rbatul trecu de la \ntreb`ri
generale la unele din ce \n ce mai personale.
{i cu ce te ocupi? se interes` el.
Sunt medic veterinar, zmbi ea mndr`. Am terminat
facultatea anul trecut, iar acum lucrez \ntr-un cabinet particular
aici, \n Bucure[ti. Zmbetul \i disp`ru, iar ochii i se \nce]o[ar` \n
14 SILVY SANDERS
timp ce o triste]e sf[ietoare \i acoperi tr`s`turile ca un voal
\ntunecat. Mai corect spus am lucrat... pn` ieri.
De ce, ce s-a \ntmplat ieri?
Lotria l`s` tacmurile pe mas` [i \ncepu s`-[i frece minile
tremurnde.
Privi cteva clipe spre b`rbatul din fa]a ei f`r` a-l vedea. Apoi, cu
o voce care venea de departe, r`spunse:
M-a ajuns trecutul din urm`!
Raul crezu c` nu-[i exprimase bine gndul, dar nu \ndr`zni s`-i
cear` l`muriri. A[tept` ca ea s` continue. T`cerea se prelungi cteva
minute bune \nainte ca ea s` continue.
Probabil c` r`spunsul meu te-a nedumerit, dar pentru a te
face s` \n]elegi, ar trebui s`-]i spun mai multe despre mine. Este o
poveste pe care nu am m`rturisit-o nim`nui.
Orice lucru are un \nceput, \i acoperi el minile \ncle[tate cu
palma lui mare. Haide, elibereaz`-te, sunt doar un str`in \ntlnit
\ntr-o sear` ploioas`.
Ai dreptate, accept` Lotria dup` o clip` de gndire. Dup`
seara aceasta, n-o s` ne mai vedem niciodat`. Nu te deranjeaz`?
Poate dura mai mult.
Avem toat` noaptea la dispozi]ie. Nu po]i pleca pn` nu ]i se
usuc` hainele, lucru care va mai dura.
Nu prea [tiu de unde s` \ncep, se foi ea nesigur` pe scaun.
Cel mai bine ar fi s-o iei de la \nceput, de cnd te-ai n`scut.
Cuvintele lui blnde \i provocar` un spasm dureros. De team`
s` nu spun` ceva care ar putea s` o r`neasc`, Raul prefer` s` tac`.
|n \nc`pere nu se auzi mult` vreme dect ropotul sacadat al ploii
pe pervazul ferestrei. Pe chipul expresiv al tinerei defilar` o
mul]ime de st`ri [i expresii pn` s` vorbeasc` \ncet, ca pentru sine:
COPILA APELOR 15
De cnd m-am n`scut, repet` ea, cu o nep`sare amar`;
adev`rul este c` nu [tiu unde m-am n`scut, [i nici cine sunt p`rin]ii
mei. Am fost aruncat` \n apele rului Lotru, dar Dumnezeu a vrut
s` tr`iesc. Cop`i]a \n care eram a e[uat la un cot al rului. M-au
g`sit ni[te copii care se jucau. Primarul satului m-a botezat Lotria
Cotescu. Nu era nevoie de prea mult` imagina]ie pentru a-mi g`si
acest nume. Pu]inii prieteni pe care \i am, \mi spun Lo, preciz` ea.
|ntmplarea aceasta a avut loc acum dou`zeci [i [ase de ani. Am fost
crescut` de o femeie v`duv` din acel sat, mama Lena, pentru mine
[i al]i patru orfani. Era o femeie bun`, dar lipsurile o acriser`. Am
muncit de cnd m` [tiu, dar cel mai mult \mi pl`cea s` lucrez \n
casa unei familii de \nv`]`tori. Atunci mncam cel mai bine [i \n
afara banilor pe care \i d`deam mamei Lena, aveau grij` s`-mi dea
[i mie ceva. Dup` ce am \nv`]at s` citesc, m` l`sau s` iau orice carte
din biblioteca lor. De multe ori, dup` ce terminam de citit, le
puneam \ntreb`ri despre cele citite [i \mi l`mureau tot ce nu
\n]elegeam. Au fost foarte buni cu mine. O dat`, dup` o zi de
munc`, mncam \n buc`t`rie cnd am auzit-o pe fiica lor cea mare
strignd c` nu vrea s` m` mai vad` mncnd la masa lor; tot atunci
am fost etichetat` drept s`r`ntoac` intrus`. S`r`ntoac` [tiam ce
\nseamn`, dar intrus` nu. Cnd am citit \n dic]ionar semnifica]ia
lui, am plns de m-am umflat. Mama Lena m-a v`zut cu ochii ro[ii,
dar nu m-a \ntrebat ce am p`]it, \n schimb mi-a spus:
}ine minte fato, oamenii se bucur` de lacrimile tale. Cu ct vei
plnge mai mult, cu att vor rde mai tare. Te vor biciui cu vorbele
lor crude pn` vor face din tine o crp` cu care \[i vor [terge
pantofii. Dac` vei fi destul de tare ca insultele lor s` le prime[ti cu
zmbetul pe buze, atunci te vor l`sa \n plata Domnului. |nva]` s`
nu ceri nimic de la nimeni. Nu te baza dect pe tine.
Un oftat chinuit p`r`si buzele ei arcuite a dezn`dejde.
16 SILVY SANDERS
De atunci, nimeni nu se poate l`uda c` m-a v`zut plngnd.
Cu ct eram mai umilit`, cu att afi[am o nep`sare mai mare. Am
\nv`]at s` jonglez cu necazurile, pentru a fi ct mai pu]in afectat`
de ele.
Urm` o pauz` mai lung`, timp \n care Lotria b`u cteva
\nghi]ituri de ap` mineral`. Sentimentele ce defilau pe chipul ei
expresiv \l impresionar` profund pe Raul. El care evita cu grij`
necazurile altora, se sim]i atras de f`ptura fragil` din fa]a lui. |i
absorbise am`r`ciunea ca un burete, necazurile ei \i curgeau prin
vene, revoltndu-l.
A venit apoi acea var` a anului 1993. Mai aveam un an [i
\mplineam optsprezece ani. Ni[te ]igani din satul vecin au deschis
o crcium` la noi \n sat. Unul dintre ei a pus ochii pe mine. Nu
puteam s` ies din cas` c` era dup` mine. Refuzul meu l-a \nt`rtat
[i mai mult. A vrut la un moment dat s` m` fure, dar am avut noroc
[i nu am c`zut \n capcana lui. Dup` cteva luni de h`r]uial`, eram
de-a dreptul disperat`. Nu erau prea mul]i cei care ]ineau cu mine.
F`cu o pauz` [i respir` adnc. Chipul \i deveni cadaveric, b`rbia
\ncepu s`-i tremure u[or, ochii fiindu-i bntui]i de teroare.
Sp`lam vasele dup` masa de sear`, cnd mama Lena a trimis
ceilal]i copii afar` [i a \nchis u[a [ubred` dup` ei. M-am \ntors spre
ea s` v`d ce face. Din buzunarele ei ascunse a scos cinci sute de
m`rci germane [i mi le-a oferit. Priveam hrtiile albastre ca hipnotizat`,
\n timp ce o team` teribil` m` strngea cu r`utate de gt.
Ia-le fato, [i fugi \ncotro oi vedea cu ochii. A fost pentru prima
oar` cnd am sim]it team` \n tonul ei.
De unde le ai? am \ntrebat \nnebunit` de spaim`.
De la ]iganul `la M`d`lin, care se tot ]ine dup` tine.
Te-am vndut lui cu dou` mii de m`rci. |mi pare r`u [i de tine,
COPILA APELOR 17
a[a c` m-am gndit s` iau bani s`-]i dau [i ]ie ca s` po]i fugi d'aci.
Vrea s` c[tige bani de pe urma obligndu-te s` te culci cu b`rba]ii
ale[i de el. Se pare c` are o list` destul de lung`. Te-ai p`strat curat`
pn` acum, a[a c` sunt mul]i cei care te vor.
Eram att de [ocat` \nct r`m`sesem cu gura c`scat`,
\ncremenit`. Mama Lena m-a prins de umeri [i m-a scuturat cu
putere.
Fato, treze[te-te, ai dou` ore la dispozi]ie ca s` fugi d'aci. Vor
veni s` te ia dup` ce sting lampa din odaia de la drum.
Unde s` plec acum, noaptea? m-am lamentat eu.
Proasto, pleac` oriunde, nu conteaz`, ascunde-te [i fugi la
ora[; dac` te va g`si, vei avea o soart` mai rea ca moartea. Ia
broboada asta a mea, ia banii [i furi[eaz`-te a[a cum numai tu [tii [i
dispari pentru totdeauna.
Mie nu-mi vuiau \n cap dect cuvintele o soart` mai rea ca
moartea. Nu [tiu nici acum cum am reu[it s` fug din cas`. {tiu
numai c` dup` ore bune, cnd mi-am revenit ct de ct, st`team
ghemuit` lng` o cruce \n cimitirul satului. Am mers pe jos, peste
dealuri, pn` la o halt` de cale ferat`. Am reu[it s` m` ag`] din mers
de un vagon de marf`; nu [tiam \n ce direc]ie mergeam, nu vroiam
dect s` fug ct mai departe, s` pun \ntre mine [i urm`ritor ct mai
mul]i kilometri. Probabil Dumnezeu a fost cel care m-a \ndrumat [i
a avut grij` de mine. Stnd a[a \n vagon, am avut timp s` m`
gndesc la ce urma s` fac. Dup` \ndelungi dezbateri cu mine
\ns`mi, am ajuns la concluzia c` m` pot ascunde cel mai bine
\ntr-un ora[ mare. Bucure[ti, capitala ]`rii, era cel mai mare. M-am
rugat Domnului s`-mi dea un semn c` decizia luat` era cea bun`.
La prima sta]ie unde a oprit trenul m` preg`team s` cobor din
vagon, cnd am auzit doi angaja]i ai c`ilor ferate vorbind. Unul
18 SILVY SANDERS
tocmai spunea c` trebuie s` ata[eze dou` vagoane pentru Bucure[ti
tocmai la garnitura \n care m` ascunsesem. M-am a[ezat \n
genunchi, cu fa]a spre geana de lumin` ce vestea r`s`ritul [i am
mul]umit Bunului Dumnezeu. Sunt nou` ani de atunci, am \nv`]at
multe, am suferit de foame, de frig, de singur`tate [i de team`.
Team` c` voi fi g`sit`, [i tocmai cnd \mi g`sisem drumul \n via]`,
un serviciu bun, un acoperi[ deasupra capului [i \ncepusem s` uit
de ea, acesta m-a g`sit. L-am v`zut ieri pe fereastra cabinetului
veterinar unde lucram. Am fugit de la serviciu cu gndul s`-mi iau
cteva lucruri din garsonier`, dar nu m-am putut apropia. Intrarea
\n bloc era p`zit` de ]igani. Nu-i cuno[team, dar am fost sigur` c`
pe mine m` a[teptau. De atunci, umblu pe str`zi. Ploaia a
contribuit [i ea la demoralizarea mea total`.
Povestind trista ei odisee, Lotria se sim]i sec`tuit` de efortul
depus, dar ciudat de lini[tit`.
COPILA APELOR 19
Capitolul 2
Raul De Hita era consternat. Povestirea tinerei femei era de
domeniul fanteziei; putea s` fie un bun scenariu de film, un subiect
de roman, dar \n nici un caz realitate.
O lini[te calm` se l`s` \n \nc`pere. Fiecare cufundat \n propriile
gnduri, \l studia pe cel`lalt.
Ce ai s` faci acum? rosti Raul \ntrebarea pe care Lotria [i-o
pusese de mii de ori \n ultimele dou`zeci [i patru de ore.
Am s` fug, probabil, r`spunse Lotria, deloc convins`.
Unde?
|ntr-un alt ora[ mare, poate Timi[oara!
Este departe de aici?
Da, \n cealalt` parte a ]`rii.
Ce vei face, dac` te va g`si [i acolo?
Nu [tiu! ridic` ea din umeri, cu o expresie dezn`d`jduit`.
De cnd ai fugit de acas`, ai mai luat leg`tura cu femeia care
te-a crescut [i vndut?
Chiar dac` vorbele lui erau adev`rate, Lotria sim]i cum gheara
triste]ii \i r`suce[te m`runtaiele.
Nu, [opti ea. Mi-a fost fric`. Nu [tiu nici m`car dac` mai tr`ie[te.
Atunci, de ce nu \ncerci s`-i dai banii \napoi individului?
Oh, Doamne, strig` ea sf[ietor, crezi c` dac` ar pune mna
pe mine ar sta la discu]ii? Nu cred c` a[ reu[it s` scot o vorb`
\nainte s` fiu violat`, apoi b`tut`, sau poate invers, \nti b`tut`,
apoi violat`. Ce mai conteaz` ordinea, termin` ea cu un suspin.
De fapt, m` gndeam c` poate un prieten ar vrea s`-[i asume
aceast` r`spundere \n locul t`u.
Nu am nici un prieten att de apropiat, care s` [tie povestea
mea [i s` vrea s` se implice, r`spunse ea resemnat`. Nu am avut
timp de prietenii. Cnd nu eram la facultate, lucram pentru a m`
\ntre]ine.
Dar doctorul la cabinetul c`ruia lucrai, nu te poate ajuta?
Lucrez la el de numai cteva luni, nu m` cunoa[te prea bine
[i nici eu pe el, nu-i pot cere favoruri.
Pentru moment, Raul se v`zu redus la t`cere. Nu-[i imaginase c`
pot exista oameni att de singuri. El care avea o familie att de
numeroas` [i de iubitoare, \nct de multe ori \l exasperau, percepu,
pentru prima oar`, dimensiunile reale ale singur`t`]ii. Dar modul
lui logic [i organizat de a gndi, nu-i permise s` se lase cople[it. A[a
c` punct` ferm:
S` nu privim prea departe, hai s` lu`m lucrurile pe rnd. Ai
unde dormi \n noaptea asta?
Lotria \l privi lung. |n iri[ii de jad str`luceau mici stelu]e aurii.
Nu dorea mila nim`nui, cu att mai pu]in a acestui str`in chipe[. |i
sus]inu privirea f`r` s` r`spund`.
A[adar, r`spunsul la \ntrebarea mea este nu, conchise \ntr-un
trziu Raul. Nu-i nimic, vei dormi aici, \ncheie el categoric.
Lotria se ridic` brusc \n picioare, \[i propti palmele de suprafa]a
neted` a mesei [i-i vorbi cu o fermitate de care nu se credea capabil`.
COPILA APELOR 21
Nu ]i-am povestit despre necazurile mele pentru a te
impresiona, nu vreau mila nim`nui. Mul]umesc pentru invita]ie,
dar nu pot accepta. Dup` ce hainele mele se vor usca, voi pleca.
Glasul i se mai \mblnzi cnd ad`ug`: am putut s`-]i povestesc
lucruri la care de multe ori nici nu \ndr`znesc s` m` gndesc,
numai pentru simplul fapt c` e[ti un necunoscut, un str`in pe care
probabil nu-l voi mai \ntlni niciodat`. Nu te cunosc, nu m`
cuno[ti, povestea mea nu te poate afecta. Uit` aceast` sear` ciudat`.
B`rbatul o privea cu un aer condescendent, chiar dac` era
teribil de uimit de comportamentul ei bizar. Nu putea crede c` se
oferise s-o ajute, iar ea nu numai c`-l refuza, dar se sim]ea [i
ofensat` de propunerea lui. Raul De Hita, vestitul toreador,
r`sf`]atul publicului [i al femeilor, invidiat de b`rba]i, constata cu
stupoare c` nu [tia cum s` se poarte cu aceast` mic` s`lb`ticiune.
Bine, spuse el conciliant, atunci s` abord`m problema altfel.
Dar mai \nti, stai jos.
A[tept` ca tn`ra s` se a[eze, dup` care continu`:
Cum crezi c` a reu[it omul acela s` te g`seasc`? {i de ce
tocmai acum?
Lotria se gndi cteva clipe \nainte de a formula un r`spuns.
De cnd umblu pe str`zi, m-am tot gndit la aceste \ntreb`ri.
B`nuiesc c` proprietarul meu are o cuno[tin]` la poli]ie, la
eviden]a popula]iei, [i uite care sunt argumentele care m-au
condus la aceast` concluzie. |n cei nou` ani de cnd m` ascund \n
aceast` mare metropol`, nu mi-am pus niciodat` viza de flotant pe
actul de identitate.
Ce \nseamn` asta?
Este un fel de viz` pe care o pune poli]ia pe actul de identitate
atunci cnd e[ti din alt` localitate. Eu mi-am pus aceast` viz` abia
acum, cnd m-am angajat la cabinet [i mi s-a \ntocmit cartea de munc`.
22 SILVY SANDERS
Asta \nseamn` c` oriunde vei pleca pentru a putea munci ai
nevoie de aceast` viz`, [i atunci vei fi descoperit` corect?
Da, accept` Lotria cu triste]e.
Cum crezi c` po]i rezolva problema?
Muncind la negru, [opti ea [ov`itor.
Nu este o solu]ie.
A[a este, nu m` pot ascunde toat` via]a.
Raul o privi cteva clipe, [i deodat`, chipul i se lumin` ca un
pom de Cr`ciun.
Cred c` cel mai simplu ar fi s` te m`ri]i cu un tip cu un nume
comun, care ar putea s` te [i apere.
{i unde crezi c` a[ putea g`si un astfel de tip? \ntreb` ea cu
\ndoial`.
Ei, asta nu mai [tiu! ridic` el bra]ele \ntr-un gest defensiv.
Poate ar fi mai bine dac` a[ pleca \n str`in`tate. Acolo nu cred
c` m-ar mai urm`ri.
Ai dreptate, [i asta ar fi o solu]ie.
Din p`cate, nu este realizabil`, din Romnia se pleac` foarte
greu \n ]`rile vestice. Ai nevoie de o gr`mad` de hrtii [i de mul]i
bani.
Te pot ajuta eu la Ambasada Spaniei, s` ob]ii viza.
Pentru o clip`, ochii de smarald ai Lotriei lucir` de speran]`, dar
lic`rirea a fost repede stins` de o resemnare trist`.
Nu am nici m`car pa[aport, recunoscu ea am`rt`.
Eu mai stau \n Romnia, zece, cel mult cincisprezece zile. Tu
\ncerci s` ob]ii pa[aportul, iar eu ob]in viza.
Tonul lui categoric smulse Lotriei un surs palid.
Nu cred c` se poate ob]ine un pa[aport \ntr-un timp att de
scurt.
COPILA APELOR 23
|ncearc`. Du-te mine la poli]ie [i vezi ce se poate face. Eu am
s` merg la ambasad` s` m` interesez ce demersuri trebuie s` fac
pentru a ob]ine viza pentru tine.
Faci tu asta pentru mine!? Glasul ei r`gu[it de emo]ie era de
nerecunoscut. Clipi de cteva ori pentru a-[i alunga de sub pleoape
lacrimile care amenin]au s` se reverse. De ce?
Nu [tiu prea bine, poate din cauza modului absolut unic \n
care ai dat cu mine \n noroi. Seriozitatea cuvintelor era dezmin]it`
de arcuirea mali]ioas` a buzelor, ca [i de ironia privirii.
Lotria accept` r`spunsul cu o \nclinare aprobatoare a capului,
ocazie cu care \[i plec` privirea, r`mnnd a[a cteva clipe necesare
pentru a-[i ascunde puternica emo]ie provocat` de acest ajutor
nesperat.
B`rbatul a[tept`, privind-o cu aten]ie. |n sinea lui, deja se
admonesta pentru u[urin]a de care d`duse dovad` atunci cnd \[i
oferise ajutorul. Era un aristocrat prin na[tere, educa]ie [i pozi]ie
social`, dar prin venele lui curgea [i ceva snge maur, snge care de
multe ori \l vrse \n bucluc. I se \ntmpla s` treac` brusc de la o
bun`tate angelic` la ferocitate, dar s` fie chiar att de s`ritor nu i se
mai \ntmplase. Privind concentrat chipul palid al tinerei romnce,
gndurile \i luar` o cale periculoas`. Dac` tn`ra nu ar fi fost a[a de
slab`, dac` ar fi avut cteva kilograme \n plus, ar fi cea mai frumoas`
femeie pe care o \ntlnise vreodat`. {i slav` cerului, avusese toat`
via]a la picioarele lui numai frumuse]i. |l smulse din meandrele
gndurilor vocea blnd`, dar trist` a tinerei.
Tu [tii totul despre mine, dar eu \n afar` de nume nu [tiu
nimic despre tine.
Este un lucru u[or de rezolvat. Povestea mea nu este att de
dramatic` precum este a ta. P`rin]ii mei se numesc Gonzalo [i
24 SILVY SANDERS
Carmen De Hita, eu sunt fiul cel mare, mai am dou` surori [i un
frate. Am un bunic \n via]` [i o mul]ime de unchi, m`tu[i, veri,
veri[oare [i alte rude mai \ndep`rtate.
O familie foarte numeroas`, nu se putu Lotria ab]ine, [i chiar
dac` acest comentariu se vroia impersonal, u[oara nuan]` de
invidie nu sc`p` neobservat`.
Ai dreptate, am o familie numeroas`. Suntem r`spndi]i \n
toat` Spania, dar [i \n America, Fran]a [i Anglia. Atunci cnd ne
reunim, casa devine mult prea ne\nc`p`toare, \ns` avem hotelurile
noastre la dispozi]ie pentru a caza pe toat` lumea. Familia mea,
prin mine acum, gestioneaz` un mare lan] hotelier. Hotelurile
noastre sunt deschise \n \ntreaga lume sub numele de Hita Hotel.
Sunt \n ]ara ta pentru c` studiez problema construirii unui hotel.
Deocamdat` nu este nimic sigur, a[a c` nu intru \n am`nunte. |mi
place munca pe care o fac, dar a[ dori s` c`l`toresc mai pu]in [i s`
am mai mult timp pentru a m` ocupa de ferma pe care mi-am
cump`rat-o nu de mult.
Ce fel de ferm`?
O ferm` pentru cre[terea cailor, \n special a cailor pentru
coride. Cndva, \n tinere]e, am fost [i toreador.
Oh Doamne, \[i \mpreun` minile Lotria, cu o expresie
\ngrozit`.
Nu te speria, o lini[ti Raul, am s` te duc la o corid`, s` vezi c`
nu este att de \ngrozitor.
Nu a[ putea privi un act att de barbar ca uciderea unui taur
pentru pl`cerea miilor de spectatori.
O clip`, Raul De Hita medit` la cuvintele tinerei, apoi, cu
privirea pierdut` undeva departe, spuse:
Nu am privit niciodat` problema din acest punct de vedere.
Nu credeam c` cineva poate gndi astfel. }i se pare barbar?
COPILA APELOR 25
Cumplit de barbar, \l asigur` ea serioas`.
Poate, prin prisma profesiei tale.
O, nu, se avnt` ea vehement, apoi \[i plec` ochii [i continu`
mai ponderat: cred, mai curnd, c` din dragoste pentru animale
mi-am ales profesia.
Po]i spune c` iube[ti un cine, o pisic`, un papagal sau poate
un [oricel, dar nu cred c` po]i iubi un fioros taur andaluz, care sunt
porecli]i tauri uciga[i.
Lotria \l privi intens cteva clipe. Ochii ei vorbeau \n locul
buzelor, \l mustra cu o not` de uimire c` putea spune astfel de
lucruri.
Pentru mine, toate animalele sunt la fel, spuse \ntr-un trziu.
Tonul ei categoric \l f`cu pe Raul s` nu mai insiste, \ns`, impulsiv
din fire, se trezi \ntrebnd:
Iube[ti animalele mai mult dect oamenii?
Ea primi \ntrebarea ca pe o palm` \n plin` figur`. Tot sngele \i
fugi din obraji, \n timp ce ochii i se \nchiser` la culoare, c`p`tnd
o nuan]` de verde \nchis, cum spaniolul nu mai v`zuse niciodat`.
Apoi, buzele ei se arcuir` \ntr-un zmbet ironic.
Nu m-am gndit niciodat` la asta, dar cred c` ai dreptate,
iubesc mai mult animalele dect oamenii. Asta poate fiindc` ele nu
mi-au f`cut niciodat` r`u, lucru pe care nu-l pot spune despre
semenii mei, \ncepnd cu necunoscu]ii mei p`rin]i.
F`cu o pauz`, apoi, ridicnd sfid`tor b`rbia, continu`:
Am ajuns iar`[i s` discut`m despre mine. Cred c` este mai
bine s` plec. |n timp ce vorbea, se ridic` de la mas`.
Mai stai, \ncerc` Raul s`-i prind` minile peste mas`.
Lotria se feri cu o mi[care fluid`, dar ferm` [i prompt`.
Nu, spuse ea r`spicat. B`rbatul vru s` mai spun` ceva, dar se
opri cnd \i \ntlni privirea speriat`. O clip`, se gndi c` prefera s`
26 SILVY SANDERS
o vad` furioas`, dect trist` [i speriat`, dar alung` repede aceast`
idee, considernd c` acest aspect nu trebuie s`-l preocupe.
Bine, merg s`-]i aduc hainele, iar tu gnde[te-te unde ne
putem \ntlni mine la ora dou`sprezece.
Dup` plecarea lui, Lotria se a[ez` la loc pe scaun. Se sim]ea mai
bine acum c` mncase, se uscase [i se odihnise pu]in. Trebuia s`-[i
fac` un plan. Privi spre u[`, \ntrebndu-se \n ce m`sur` putea s`
aib` \ncredere \n acel b`rbat. Inima \i [optea timid c` mai existau [i
b`rba]i buni, onorabili [i cinsti]i, \n timp ce ra]iunea \i reamintea c`
pn` acum nu \ntlnise nici unul, deci nu trebuia s` lase garda jos.
Pentru o discu]ie prietenoas` [i o lingur` de mncare, nu trebuia
s` abdice de la principiile ei att de severe.
Cnd Raul De Hita reveni cu hainele ei pe bra], Lotria nu se
gndise nici o clip` la vreun loc de \ntlnire. |i mul]umi [i se retrase
\n baie pentru a se schimba. |[i \mpleti coama rebel` \ntr-o coad`
groas` pe care o leg` la cap`t cu un [iret sub]ire pe care \l g`si \ntr-un
buzunar. Cu toate c` era foarte obosit`, se mai remontase, a[a c`
spiritul ei b`t`ios, care se cam muiase de cnd umblase prin ploaie,
se trezi la via]`.
Voi accepta \ntlnirea propus`, [opti ea propriei imagini din
oglind`, nu sunt \n postura de a refuza nici cel mai mic ajutor. Cine
[tie, poate asta este [ansa mea.
Raul o a[tepta, a[ezat comod pe unul din fotoliile din hol.
B`nuiesc c` orice a[ spune nu te pot convinge s` mai r`mi.
Ai dreptate, este timpul s` plec.
Unde?
La o prieten`.
Acum tu min]i, iar eu [tiu, dar trebuie s` tac pentru c` altceva
nu ai s`-mi mai spui.
COPILA APELOR 27
Cuvintele lui brutal de adev`rate o f`cur` s` se \nro[easc`. Nu
reu[i s` g`seasc` un r`spuns suficient de inteligent, pentru c`
b`rbatul continu`:
Nu a[tept nici un r`spuns, este mai bine a[a. Deci, unde ne
putem \ntlni mine? Vreau s` ]ii seama c` nu cunosc acest ora[..
Lotria constat` cu uimire ct de u[or o putea intimida acest
b`rbat, dar \[i \n`bu[i orice sentiment cnd \i r`spunse:
Locul cel mai nimerit consider c` este ambasada ]`rii tale.
Voi fi acolo la ora propus`, voi a[tepta zece minute. Dac` nu
apari, \nseamn` c` nu se poate face nimic. Nu trebuie s`-]i faci
probleme pentru mine. Tu \ncerci, dac` se poate bine, dac` nu...
asta este, m` voi descurca, a[a am f`cut toat` via]a, concluzion`
pe un ton sigur [i ferm, cu toate c` se sim]ea speriat` [i
vulnerabil`.
Raul se ridic` \n picioare [i o privi atent cu ochii lui de antracit
sfredelindu-i parc` sufletul.
Indiferent ce r`spuns am pentru tine, voi veni pentru a
]i-l spune. Tonul lui categoric aduse pu]in` speran]` \n ochii ei
tri[ti.
Mul]umesc, \i \ntinse ea mna. El o prinse \n c`u[ul palmei
sale [i o strnse u[or. Murea de dorin]` s` o s`rute, dar se ab]inu,
la gndul c` dac` ar fi f`cut a[a cum dorea, ar fi disp`rut \n noapte
[i nu ar mai fi g`sit-o niciodat`.
P`streaz` mul]umirile pentru mine, ripost` el frustrat.
Surprins` de tonul lui abrupt, Lotria \[i retrase mna [i porni
spre u[`, murmurnd:
Prime[te recuno[tin]a mea acum, mine cine [tie ce se poate
\ntmpla.
Ca o n`luc`, disp`ru \n noapte. Raul r`mase cteva clipe \n prag
privind cum dispare, potopit de o dorin]` nebun` de a nu o l`sa s`
28 SILVY SANDERS
plece, de a o proteja \mpotriva tuturor, chiar [i a stihiilor naturii.
Ra]iunea \nvinse [i nu o f`cu. |ncuie u[a, apoi intr` \n dormitor [i
se arunc` pe pat a[a \mbr`cat cum era. Cu bra]ele \ncruci[ate sub
cap, privi tavanul o bun` bucat` de vreme. Teama era un
sentiment pe care \l ignorase toat` via]a, iar acum \i strngea
m`runtaiele \n ghearele ei reci, f`r` putin]` de sc`pare. |i era
team` pentru o persoan` necunoscut`, o tn`r` cu care nu avea
nimic \n comun, dar ai c`ror ochi verzi l`saser` o pecete de
ne[ters \n inima lui.
Lotria se opri \n col]ul str`zii, pentru a se orienta. Ploaia nu mai
era a[a de rea, se mole[ise [i c`dea monoton, dar persistent. Nu
mai vedea casa din care ie[ise, dar sentimentul c` el \nc` se gndea
la ea \i insufl` o stare pl`cut`, care se accentu` atunci cnd porni
gr`bit` spre c`minul studen]esc \n care locuise. Avea unde s` se
ad`posteasc`. La subsol, unde erau du[urile, femeia de serviciu
avea o c`m`ru]` care nu era \ncuiat` niciodat`, iar \n interior erau
sigur cteva saltele depreciate.
Cum de nu mi-a venit ideea asta pn` acum? murmur` ea \n
timp ce ploaia \i sc`lda blnd fa]a.
Cu pio[enie, ridic` \ncet capul, a]intindu-[i ochii spre negura
cerului.
Mul]umesc, Doamne, mul]umesc.
Era obi[nuit` s` se mul]umeasc` cel mai adesea cu foarte pu]in.
Rezolvarea unei probleme a[a de spinoase cum era ad`postul
pentru noapte, \i insufl` un val de speran]` cum nu credea c` va
mai sim]i vreodat`. Mersul ei [ov`itor deveni mai sigur [i mai alert.
{tia ce are de f`cut. Era un sentiment teribil de pl`cut. {tia unde
trebuie s` ajung` [i pentru moment nu cerea mai mult. Mine va
vedea ce va face. Mereu f`cuse a[a, rezolvase problemele una cte
COPILA APELOR 29
una, pe m`sur` ce g`sea solu]ii. Putea s` doarm` cteva nop]i \n
acel depozit. Pentru a nu fi descoperit`, trebuia s` se strecoare
seara trziu, \n acest culcu[ improvizat, [i s`-l p`r`seasc` diminea]a
devreme. Pentru ea, acest lucru nu era greu de realizat.
Era trecut de miezul nop]ii cnd cobora sc`rile spre sala cu
du[uri. |nc`perea era cufundat` \n \ntuneric, dar culoarul era
luminat. Reper` u[or u[a debaralei [i se strecur` \n`untru. A[a cum
se a[tepta, cteva saltele erau puse una peste alta. |[i d`du jos
pelerina [i, pe pip`ite, c`ut` un cui de care o atrn` Se dezbr`c` de
pulover pe care \l rul`, transformndu-l \n pern`. Era bine la
c`ldur`. Dup` ce se desc`l]`, se coco]` pe saltele. Cu un oftat de
u[urare, se \ntinse cu capul pe perna improvizat`. Faptul c` era la
ad`post, s`tul` [i \n siguran]`, f`cu trupul ei chinuit s` se destind`
[i s` adoarm` imediat.
30 SILVY SANDERS
Capitolul 3
Spre diminea]`, ploaia se opri. Cnd Lotria \[i p`r`si ad`postul,
soarele abia se ghicea undeva la orizont, luptnd cu negurile
nop]ii. Moralul ei atinsese cota de plutire, a[a c` cele aproape dou`
ore pe care le petrecu m`r[`luind pe str`zi nu o deranjar` deloc.
Dimpotriv`, aerul proasp`t al dimine]ii o ajut` s`-[i fac` un plan,
care cuprindea mai multe scenarii, [i s` se gndeasc` obiectiv, \[i
propuse ea, la b`rbatul \ntlnit \ntr-un mod att de ciudat. Muncit`
de gnduri, nici nu sim]i cnd trecu timpul [i str`zile fur` luate cu
asalt de oameni gr`bi]i. Lotria cump`r` un iaurt mare [i dou`
cornuri proaspete, intr` \ntr-un p`rcule] [i se a[ez` pe o banc`
unde-[i lu` micul dejun. Cnd termin` de mncat, ceasul ar`ta ora
nou` [i zece minute, a[a c` \[i permise s` mai stea. Soarele
str`lucea acum pe un cer de un albastru transparent. Razele lui
mngiau tot ce r`ut`cioasa ploaie udase din bel[ug. Lotria zmbi,
\nchise ochii [i se l`s` mngiat` de razele blnde. Era a[a de pl`cut
s` se relaxeze. Dar starea asta pl`cut` nu dur` prea mult. A[a cum
pe cer ap`rur` c]iva nori, tot a[a gndul c` ar putea fi g`sit` de
urm`ritorii ei \i alung` sursul de pe buze, iar relaxarea disp`ru
instantaneu. Starea de h`ituial` se instal` imediat, \ncordndu-i
dureros mu[chii. Se ridic` de pe banca \nc` ud`, \[i dezbr`c`
pelerina, o \mp`turi frumos [i o \ndes` \n geant`.
Nu dispera, \[i porunci cu glas sc`zut.
Apoi, privind atent` \n jur, dar mai ales \n urma sa, se amestec`,
firesc, printre pietoni.
La ora dou`sprezece se opri \n fa]a cl`dirii \n care \[i avea sediul
Ambasada Spaniei la Bucure[ti. A[tept` cinci minute, nici urm` de
Raul.
Voi mai a[tepta \nc` cinci minute, apoi voi pleca, \[i propuse
ea \n gnd. Privi din nou cadranul ceasului dup` trei minute [i
jum`tate. |ncepu s` numere \n gnd secundele r`mase Inima \i
bubuia ca un tobo[ar dezl`n]uit, dar nici un mu[chi al fe]ei nu i
se clinti atunci cnd timpul se scurse, iar ea arunc` o privire
scurt` spre intrarea cl`dirii, se \ntoarse [i porni hot`rt` \n josul
str`zii.
Credeai c` te va ajuta un b`rbat, \i [optea o mic` voce
r`ut`cioas`, \n spatele frun]ii \nalte [i netede. Vrnd s` scape de
con[tiin]a scitoare scutur` din cap, coama ar`mie \nvolburndu-i-se
ca o mare agitat`. Concentrat` s`-[i ascund` ct mai bine
dezam`girea, Lotria nu auzi pa[ii gr`bi]i din urma ei, iar atunci
cnd cineva o atinse pe um`r, cu un strig`t de spaim`, o rupse la
fug`. Urechile \i vjiiau a[a de tare \nct nu recunoscu vocea care o
striga. Toat` energia ei se concentra numai asupra efortului de a
fugi pentru a sc`pa. Dup` aproape un minut de fug` nebun`, se
pomeni prins` de un bra] [i tras` \napoi. Se r`suci ca o marionet`
[i se trezi \n bra]ele urm`ritorului.
Stai lini[tit`, Lotria! Ordinul atinse cu greu pragul \n]elegerii.
Trecur` cteva secunde bune pn` s` recunoasc` vocea [i persoana
care o strngea \n bra]e.
32 SILVY SANDERS
Raul?
Da, eu sunt, r`spunse el scurt, \ncercnd s`-[i domoleasc`
respira]ia.
|ncet, Raul \i d`du drumul, [tiind c` nu o va mai lua la
s`n`toasa. Era \nc` [ocat` de reac]ia ei, dar nu \ndr`znea s` spun`
nimic, temndu-se ca ea s` nu dispar`.
Lotria lupta din r`sputeri cu teama care o f`cuse s` se sperie [i
s` fug`.
Regret, [opti ea printre din]ii \ncle[ta]i, c` m-am comportat
proste[te.
Eu trebuie s`-]i cer scuze c` te-am speriat [i am \ntrziat cteva
minute.
Cu respira]iile acum lini[tite, se privir` \n t`cere. Raul remarc`
faptul c` era mult mai frumoas` dect \n amintirea pe care o p`stra
din seara trecut`. |n soare, ochii ei de smarald erau puncta]i cu mici
stelu]e aurii care le d`deau o str`lucire deosebit`. Din coada prins`
la spate, cteva [uvi]e sc`paser` [i \i \ncadrau chipul \mbujorat, ca
un halou ar`miu.
Hai s` mergem undeva unde putem discuta lini[ti]i, suger`
Raul, \n timp ce o tr`gea la o parte din mijlocul trotuarului,
pentru a nu \ncurca circula]ia celorlal]i pietoni. Am o mul]ime de
nout`]i s`-]i comunic, preciz` el atunci cnd ea nu reac]ion` \n
nici un fel.
Lotria amu]ise de tot, impresionat` de statura lui atletic` [i
chipul col]uros, dar deosebit de viril. Sim]ea sngele alergndu-i
prin vene cu o vitez` ame]itoare [i asta nu din cauza fricii. Era
mole[it` \ntr-un mod cu totul [i cu totul nou pentru ea. Chiar dac`
el nu o mai atingea, \i sim]ea \nc` bra]ele \n jurul taliei ca un cerc
de foc. Era ceva care o mistuia pe din`untru cu o savoare
COPILA APELOR 33
necunoscut`. Vorbele lui ajungeau cu greu la creierul ei amor]it.
Cnd mintea \i traduse \n sfr[it cuvintele lui, Lotria trebui s` se
concentreze pentru a r`spunde coerent.
Ai dreptate, sfr[i ea prin a spune, trebuie s` st`m undeva de
vorb`.
|ntoarse capul [i privi \n jurul lor. Faptul c` avea o ocupa]ie o
ajut` s`-[i revin` din transa \n care c`zuse.
Uite, acolo, ar`t` ea cu degetul un restaurant, am putea intra,
sau am putea sta pe teras`.
Mie \mi convine, accept` Raul. Tu alegi unde vom sta.
Prefer s` st`m \n`untru, chiar dac` este soare, nu este prea
cald. |n interior, suntem feri]i de priviri indiscrete.
Atunci, vom servi [i masa de prnz, preciz` Raul pe un
ton ferm.
Lotria vru s` se \mpotriveasc` acestei propuneri, dar sesiznd
privirea lui hot`rt`, renun]`. Era un specimen care \ntrunea toate
atributele tagmei masculine, se gndi ea \n timp ce traversau strada
pentru a intra \n restaurant.
Se a[ezar` la o mas` mai retras`, restaurantul fiind aproape
gol la acea or` a zilei. Cu toate c` era curioas`, Lotria prefer`
s` se adnceasc` \n studiul meniului [i s` nu \nceap` ea
discu]ia.
Raul o privi cteva clipe, apoi, intrnd \n jocul ei, \ncepu [i el s`
fac` acela[i lucru. Cteva minute bune, r`sfoir` nep`s`tori meniul,
ca [i cum era singurul lucru important pe care \l puteau face.
Ce \mi recomanzi? \ntreb` el pe deasupra meniului. Nu pot
alege singur cnd nu cunosc deloc limba.
Cu o privire vinovat`, Lotria schi]` un zmbet de scuz`.
34 SILVY SANDERS
Iart`-m`, sunt teribil de nepoliticoas`.
Zmbetul i se [terse de pe buze, umerii i se \ndreptar`, \n timp
ce ochii s`i verzi privir` f`r` urm` de team` sau pref`c`torie \n
negura mat` a ochilor umbri]i de gene la fel de \nchise la culoare
ai b`rbatului din fa]a sa.
Sunt att de curioas` s` aflu ce ai f`cut, \nct am uitat orice
regul` de polite]e. Am privit listele din meniu, dar nu am re]inut
nimic. Credeam c` vei \ncepe s`-mi spui ce ai aflat. Nu-mi este
foame, dar dac` vrei, comand` o ciorb` de peri[oare [i un cotlet de
porc, sper s` fie bine preparate.
Comand` tu pentru amndoi, vreau s` m`nnci cu mine, vom
discuta dup` aceea. Regret dac` te ]in \n tensiune, dar nu am
mncat nimic de asear` [i nu sunt \n stare s` discut probleme
spinoase pe stomacul gol.
Cu un suspin de neputin]`, Lotria se execut`. Dup` ce li se servi
ciorba, continu` s`-l priveasc` insistent, \n timp ce \nvrtea cu
lingura prin zeama din bol.
E foarte gustoas`, constat` el. Cred c` bietele legume au
ame]it de cnd le tot \nvrte[ti.
Ce caut eu aici? se \ntreb` Lotria \n timp ce lua totu[i o
lingur` din ciorba aburind`. Omul acesta, un str`in la propriu [i
la figurat, nu are de ce s` m` ajute. Nu trebuia s` vin. Mai bine
puneam o distan]` ct mai mare \ntre mine [i nenorocitul care
m` urm`re[te. Puteam s` fiu la Timi[oara, la Arad, sau la Oradea,
la ora asta. Se trezi din gndurile ei la zgomotul f`cut de lingura
care lovise bolul gol. Uimit`, realiz` c` mncase tot. Se \mbujor`
u[or cnd surprinse privirea plin` de mul]umire a b`rbatului din
fa]a sa.
COPILA APELOR 35
Mncar` [i felul doi \ntr-o lini[te tensionat`. Lotria mestecase
carnea ca pe o bucat` de mucava. Raul afi[a un calm olimpian, cu
toate c` zvcnetul unui mu[chi de la tmpl` \i tr`da \ncordarea.
Asta a fost masa condamnatului? r`bufni Lotria.
Masa condamnatului? repet` Raul, uimit.
Mototolind [ervetul, Lotria \l arunc` pe mas` cu un gest agasat.
{tii tu... atunci cnd unui osndit la moarte i se aduce ultima
mas` cu toate bun`t`]ile pe care [i le dore[te... Comprendo?
Claro che si! veni r`spunsul lui \n timp ce fruntea i se \ncre]ea
u[or. A[a te consideri tu, un condamnat la moarte?
Nu chiar la moarte, ci la fug` ve[nic`, replic` ea cu o grimas`
fals nep`s`toare.
Cteva clipe, Raul privi undeva peste um`rul ei, \ntr-o
dimensiune a spa]iului [i a timpului numai de el [tiut`. Cnd
privirea lui reveni asupra ei, era rece ca lama unui cu]it.
Uite care este propunerea pe care pot s` ]i-o fac. O scurt`
pauz`, pentru a-[i alege mai bine cuvintele biciui nervii, [i a[a mult
prea solicita]i, ai tinerei romnce. Singura cale de a p`r`si Romnia
\n zece zile este c`s`toria cu mine, ct mai repede. Observnd
grimasa de stupefac]ie care contorsionase chipul tinerei, ad`ug`
repede: bine\n]eles, \naintea acestei c`s`torii de convenien]` vom
semna un contract care va cuprinde clauze clare ale acestui
aranjament.
Lotria, care uitase s` mai respire cnd \i auzise propunerea,
sim]i c`-i explodeaz` pl`mnii, a[a c` expir` cu un u[or [uierat nu
numai aerul din pl`mni, dar [i dou` cuvinte.
E[ti nebun?
Poate, replic` el netulburat. Vreau s` discut`m condi]iile care
vor fi trecute \n contract. |n primul rnd, nu vei avea voie s` faci
36 SILVY SANDERS
public` aceast` c`s`torie. Nimeni din familia mea nu trebuie s`
cunoasc` termenii acestei c`s`torii. O dat` ajuns` \n Spania, te voi
ajuta s`-]i g`se[ti un loc de munc` [i o locuin]`, apoi te vei descurca
singur`. Nu te vei folosi niciodat` de numele meu [i nu vei avea nici
un drept asupra averii mele. Cam astea ar fi cerin]ele mele, \ncheie
el, continund s` o priveasc` atent.
Lotria era \nc` mut` de uimire. Propunerea lui declan[ase o
adev`rat` furtun` \n sufletul [i \n mintea ei. Ra]iunea era ferm` pe
pozi]ii [i nu accepta propunerea f`cut`, aducnd zeci de argumente
\n sprijinul acestei pozi]ii, \n timp ce inima care b`tea ca o tob` de
r`zboi a vechilor indieni [optea cu timiditate c` propunerea ar
putea fi acceptat`, condi]iile puse de Raul fiind logice [i deloc greu
de \ndeplinit. Un loc de munc` [i un acoperi[ deasupra capului
erau tot ce-i trebuia pentru un nou \nceput.
Raul urm`rea atent zbuciumul tinerei, care uitase s` se mai
prefac` nep`s`toare. |ntr-un trziu, ea reu[i s` articuleze cu greu:
Nu se poate s` faci asta pentru mine!
Sunt gata s` o fac dac` accep]i condi]iile mele.
Condi]iile sunt corecte [i \ntru totul acceptabile, dar vezi tu,
\l fix` ea cu privirea de smarald, acolo voi fi printre str`ini!
Conteaz`? se interes` el laconic.
Lotria \l privi lung [i cuget` cteva clipe \nainte de a r`spunde
provoc`rii lui ascunse.
Nu cred c` nu conteaz`. Ori \n Spania, ori \n alt col] de lume,
este acela[i lucru. Va trebui s` m` adaptez, [i o voi face, ap`s` ea
hot`rt` pe ultimele cuvinte.
Dup` ce [ocul trecuse, spiritul ei combativ se afirm`, \nvingnd
temerile bine \ntemeiate. Omul din fa]a ei se oferise s` o ajute a[a
cum nimeni nu o mai f`cuse. El era cel care pierdea cel mai mult,
COPILA APELOR 37
\[i pierdea libertatea pentru o perioad` de timp. Pentru ea, lucrul
acesta nu conta, deoarece c`s`toria nu figura pe lista ei de
priorit`]i, iar aceast` rela]ie contractual` \nsemna libertatea. Poate
acolo, departe, va reu[i s` scape de teama c` va fi descoperit` [i
obligat` s` devin` sclav`. Ce conta c` pentru asta trebuia s` se
c`s`toreasc` formal cu b`rbatul str`in, care \i urm`rea atent orice
reac]ie?
Intuitiv, sim]ea c` Raul avea [i alte interese, nu numai cele
enun]ate, dar era la cap`tul puterilor, [i nu avea alt` alternativ` mai
bun`.
Accept, se hot`r\ ea, dar am [i eu dou` clauze de trecut \n
contractul pe care \l vom \ncheia.
O lic`rire de victorie fulger` \n privirea \ntunecat`, [i chiar dac`
b`rbatul o f`cu s` dispar` imediat, Lotria o observ` [i inima i se
strnse de team`.
Care ar fi aceste clauze? se ar`t` el interesat.
Prima este aceea c` nu m` po]i obliga s` \ntre]in rela]ii intime
cu tine. Accept contractul pe care mi-l propui, dar asta nu \nseamn`
c` m` cumperi. Nu m` po]i obliga s` \mpart patul cu tine. Cea
de-a doua dorin]` a mea ar fi s` ]inem socoteala banilor pe care \i
vei cheltui cu mine, iar atunci cnd voi reu[i s` m` \ntre]in singur`,
s`-mi permi]i s`-]i restitui datoria e[alonat, cu dobnda practicat`
de b`ncile din Spania.
Cu prima condi]ie sunt de acord, cu cea de-a doua nu, veni
r`spunsul lui prompt.
Nu \n]elegi c`, m`car material, nu vreau s`-]i r`mn datoare?
|n]eleg, dar nu-mi vei r`mne datoare cu nimic, vei munci
pentru fiecare pesos pe care ]i-l voi da.
38 SILVY SANDERS
Sper c` nu a[a cum vrea nemernicul c`ruia i-am fost vndut`,
se burzului ea.
Raul \i zmbi lini[titor.
Vei presta munca pentru care te-ai preg`tit. Am cump`rat de
curnd o ferm` pentru cre[terea cailor. Este cam retras`, cel mai
apropiat trgu[or este la optzeci kilometri, iar satul cel mai
apropiat este Fuente de Piedra, situat la vreo cinci kilometri de
ferm`. Vei fi medicul veterinar al acestei ferme. Mun]ii Andaluziei
sunt frumo[i [i s`lbatici, dar nu-]i vor oferi pl`cerile unui ora[.
Crezi c` te vei descurca?
Lotriei nu-i venea s` cread` ce auzea. S` tr`iasc` la o ferm` era
visul ei. Caii erau animalele ei preferate. Spuse repede \n gnd o
rug`ciune de mul]umire bunului Dumnezeu, \nainte de a r`spunde
cu o voce emo]ionat`:
Este tot ce-mi pot dori. Ce fel de cai cre[ti?
Cai pentru coride pn` acum, dar vreau s` diversific
activitatea [i s` cresc [i cai de curse.
Cnd auzi cuvntul corid`, chipul Lotriei se \ntunec`. Raul
ridic` o mn`, oprindu-i protestul cu un gest scurt.
Hai s` nu ne pierdem timpul cu contraziceri inutile. Vom
discuta am`nuntele cnd vom ajunge la ferm`. Vreau s` mai [tii c`
eu nu voi locui acolo dect foarte rar. Voi veni s` verific cum te
descurci. Dup` un an vom divor]a, la fel de discret cum ne vom
c`s`tori. Vei fi liber` s` pleci sau s` r`mi \n continuare. Alegerea
\]i va apar]ine \n totalitate.
Faptul c` el nu va locui la ferm` nu o bucur` pe Lotria, a[a cum se
a[tepta. Alung` repede gndul, hot`rt` totu[i s`-l analizeze mai trziu.
Ce spui, e[ti de acord cu semnarea contractului?
Dac` ai acceptat condi]ia mea, sunt de acord.
COPILA APELOR 39
Bine, atunci trebuie s` ne apuc`m de treab`. Vei merge cu
mine la ambasad`. Ai actele de identitate la tine?
Da.
Foarte bine. Vrei s` mi le dai?
Cu o mn` care \i tremura u[or, Lotria c`ut` \n geant`.
Poftim, i le \ntinse ea, cu inima strns`.
Raul nu-i lu` actele, ci \i acoperi mna cu un gest lini[titor.
Este normal s` fii speriat`, dar te rog s` ai \ncredere \n mine,
[i ai s` vezi c` totul se va rezolva.
Chiar ai nevoie de un medic veterinar?
Da. Nu mul]i accept` condi]iile austere oferite la ferm`.
Ultimul veterinar a stat dou` s`pt`mni, [i se pare c` a atins un
record de longevitate. Zmbetul lui mali]ios o cuceri cu totul pe
Lotria, care \i l`s` cu \ncredere actele.
Ciudat, atingerea lui nu numai c` nu-i provoca repulsie, dar mai
mult, avea asupra ei un efect lini[titor. Cnd ie[ir` din restaurant,
afar` b`tea un vnticel de prim`var`. Raul De Hita o lu` ferm de
mn` [i o conduse la ambasad`. Via]a ei era la o r`scruce de
drumuri. Oare alesese calea cea bun`? |ntrebarea lovea ritmic
fruntea ei \nalt`, f`r` a primi r`spuns. Cutez`toare, \[i \n`bu[ea
temerile care o asaltau cu zeci de \ntreb`ri la care nu avea nici o
variant` de r`spuns.
Drumul prea scurt pn` la ambasad` nu o ajut` s` se relaxeze
ct de ct.
Incon[tient, strnse mai tare mna b`rbatului atunci cnd acesta
prezent` actele ei la intrarea \n ambasad`.
Raul o privi cu compasiune [i o \ncuraj` cu o voce aproape blnd`:
Fii lini[tit`, mi amada, de acum voi avea grij` de tine.
Mi amada!? repet` Lotria cu ochii m`ri]i de uimire. EU?
40 SILVY SANDERS
Mine vei fi so]ia mea. Pentru cei din ambasad`, vom juca
rolul \ndr`gosti]ilor. Nu m` privi a[a speriat`, cine te prive[te crede
c` te duc la spnzur`toare. Haide, Lotria, adun`-te, sunt convins c`
po]i mai mult.
Opri]i \n dreptul sc`rilor care duceau la u[a ambasadei, cei doi
se privir` atent. B`rbatul \nalt cu privirea autoritar` \nv`luit de o
aur` semea]` plin` de noble]e [i tn`ra femeie cu ochii verzi m`ri]i
de spaim`, mignon`, cu un aer de copil pierdut.
Preferai poate nia? Ironia seac` a celor trei cuvinte, o
trezir` pe Lotria din starea de trans` \n care plutea.
|[i \ndrept` spatele, aruncndu-[i p`rul cu o mi[care brusc` a
capului, \nso]it` de ridicarea sfid`toare a b`rbiei. Spaima disp`ru ca
luat` de vnt din frumo[ii ei ochi, obrajii c`p`tar` o culoare
normal`, iar poarta spre sufletul ei se \nchise. Jadul ochilor deveni
opac, o cortin` grea de un verde intens se l`s` brusc peste
zbuciumul ei interior. Raul se trezi admirnd aceast` putere de a se
controla a tinerei romnce.
Nu am preferin]e, rosti Lotria cu ironie, numai te rog s` m`
anun]i \nainte de a intra \n rolul de \ndr`gostit, despre care nu ai
pomenit nimic. De fapt, ad`ug` ea dup` o scurt` pauz`, cred c`
este necesar s` discut`m mai multe despre aceast` c`s`torie.
Cnd pronun]` cuvntul c`s`torie, ap`snd sarcastic pe el,
ridic` amndou` minile descriind \n aer ni[te ghilimele imaginare.
Raul o contempl` cteva clipe, apoi aprob` cu o mi[care
semea]` a capului.
Ai dreptate, nu am stabilit toate detaliile, dar vom avea timp,
\n zilele ce urmeaz`. Acum, a[ vrea s` nu m` contrazici cu nimic \n
tot ce vei auzi c` spun [i s` m` prive[ti ct po]i de dr`g`stos.
Nimeni nu trebuie s` [tie c` este o c`s`torie aranjat`. M` voi folosi
de toat` puterea numelui DE HITA pentru a ne putea atinge scopul.
COPILA APELOR 41
Capitolul 4
Dou` ore mai trziu, ie[eau din ambasad`. Raul cu figura
omului mul]umit de reu[it`, Lotria cu mu[chii fe]ei durero[i de la
attea zmbete false [i for]ate. Constatase c` numele pe care nu
urma s`-l poarte dect... un an de zile era, cel pu]in printre
spanioli, teribil de puternic. Nu i se refuzase nimic. Totul se
aranjase. A doua zi urma s` mearg` la un notar pentru semnarea
contractului prenup]ial, peste [ase zile se vor c`s`tori, iar peste
zece zile va pleca spre Spania, ]ara ei de adop]ie. Ct era de
puternic`, se sim]ea, \n acele momente, zdrobit` de rapiditatea
evenimentelor.
Ajungnd \n dreptul unui SEAT, Raul dezactiv` alarma [i \i
deschise portiera.
Unde mergem? se interes` ea.
La casa prietenului meu.
De ce?
Vrei s` mergi \n alt` parte? r`spunse el cu o alt` \ntrebare.
Nu... nu [tiu, [ov`i Lotria.
Trebuie s` discut`m, s` stabilim am`nuntele planului pe care
l-am pus deja \n mi[care. Nu [tiu alt loc unde am putea discuta
lini[ti]i.
Lotria trebui s` recunoasc` faptul c` avea dreptate, [i apoi, unde
se putea duce?
T`cerea ei a fost interpretat` ca un accept, a[a c` b`rbatul porni
ma[ina, \nscriindu-se \n trafic. Nu mai schimbar` nici o vorb` pn`
ajunser` pe str`du]a lini[tit`, \n dreptul casei unde se ciocniser`
att de brutal.
Prietenul meu nu se va \ntoarce pn` la plecarea noastr`, a[a
c` po]i locui \n camera de oaspe]i pn` la plecare.
Nu este nevoie, pot dormi acolo unde am dormit [i noaptea
trecut`, se repezi Lotria s` riposteze.
Raul \i \ntoarse spatele [i porni spre cas`, f`r` a catadicsi s`-i
r`spund`. Lotria \l urm` la c]iva pa[i, apoi se opri la jum`tatea aleii
spre cas`.
Ai auzit ce am spus? r`bufni ea, iritat`.
Calm, el ajunse la u[`, o descuie apoi o l`s` larg deschis`,
\ntorcndu-se spre tn`ra femeie:
Am auzit, dar nu consider c` trebuie s`-mi pierd timpul
r`spunznd la o asemenea inep]ie.
Lotria sim]ea c` se sufoc` de enervare. Deschise gura s`
riposteze, dar \[i aminti la timp c` omul din fa]a ei o ajuta s` scape
dintr-o situa]ie disperat`, a[a c` \[i \nghi]i furia [i, cu pa[i [ov`itori,
\l urm` \n cas`.
Asta va fi camera ta, \i deschise el o u[` de la parter. F`-te
comod`. Am s` fac [i eu acela[i lucru, apoi te voi a[tepta \n living,
s` discut`m.
Dup` ce u[a se \nchise \n urma lui, Lotria se l`s` s` cad` pe
primul scaun pe care \l v`zu. |ncet, \[i roti privirea prin camer`. Era
COPILA APELOR 43
aranjat` cu gust [i se trezi c` se \ntreab` dac` va avea vreodat` o
astfel de camer` cu adev`rat a ei, adic` s` fie proprietara unei astfel
de camere.
Oare toat` via]a va trebui s` stau \n casele altora? murmur` ea
cu triste]e.
Alung` gndurile dureroase cu o cl`tinare viguroas` a capului,
\n timp ce-[i arunca geanta pe m`su]a joas` lng` care se a[ezase.
Se ridic` [i f`cu c]iva pa[i prin camer`. |[i dezbr`c` haina,
l`snd-o pe scaunul de pe care se ridicase. Se opri \n dreptul
oglinzii care acoperea o mare parte a unuia din pere]i; sprijinindu-se
cu palmele desf`cute de scrinul care se afla sub ea, se aplec` spre
oglind`, studiindu-[i chipul. Nu se mai privise att de atent de
foarte mult` vreme. Aproape c` se sperie de ct de slab` era.
|n]elese ce \nsemna s` te tope[ti de suferin]`. Numai p`rul castaniu
cu reflexe ro[cate r`m`sese la fel de bogat ca \ntotdeauna. Chipul
cu tr`s`turi frumoase i se p`ru mai prelung, ochii mari [i pu]in
migdala]i i se \nfundaser` \n orbite, \n timp ce buzele p`reau mult
prea groase \n contrast cu obrajii sup]i.
Doamne, ar`t ca o sperietoare! Cine ar putea s` se
\ndr`gosteasc` de un chip a[a de grotesc?
Se privi cteva clipe \nainte de a-[i da singur` r`spunsul:
Nimeni, se r`sti ea la propria imagine. Ce mi-a venit s` pun o
astfel de \ntrebare?
Trecur` cteva secunde \nainte ca Lotria s`-[i continue
monologul.
Hai, Lotria Cotescu, recunoa[te c` aceast` c`s`torie, chiar a[a
aranjat`, te debusoleaz`, te sperie, dar te [i flateaz`. Recunoa[te
acum c` ai dori s` fii suficient de frumoas` ca s` treze[ti interesul
chipe[ului spaniol. Va trebui s` te mul]ume[ti numai cu mila lui.
44 SILVY SANDERS
Pentru un om cu problemele tale, ar trebui s` te bucuri [i de att,
nu tnji dup` ceva ce nu ai avut, [i nici nu vei avea vreodat`.
|nchise ochii \nce]o[a]i de lacrimi [i [opti abia auzit: dragoste.
Cuvntul magic de care fusese fascinat`, care desemna un
sentiment pe care nu-l putea descrie pentru c` nu-l tr`ise, [i nici
nu-l inspirase nim`nui.
E[ti chiar nebun`, fato, se admonest` singur`, s` te gnde[ti
\n astfel de momente cruciale pentru soarta ta la acest sentiment
pr`fuit [i inutil.
|ntoarse spatele oglinzii, cu privirea crunt` a omului sup`rat pe sine.
Mai bine ai merge \n living, pentru a vedea ce noi surprize te
a[teapt`.
Tol`nit pe un fotoliu, Raul De Hita o a[tepta cu dou` pahare cu
limonad`. Lotria se a[ez` pe cel`lalt fotoliu, mimnd non[alan]a, cu
toate c` era tensionat` la maximum.
Bea, \i indic` el paharul cel mai aproape de ea, este limonad`
natural`, printre pu]inele lucruri pe care le pot prepara \n
buc`t`rie.
Lotria lu` paharul, \[i muie buzele uscate \n lichidul tulbure,
apoi \l puse hot`rt` la loc.
Uite ce e, \ncepu ea repede, vreau s`-]i mul]umesc c` m` aju]i,
dar consider c` faci un sacrificiu mult prea mare pentru mine, o
str`in`. Nu voi putea niciodat` s`-]i \ntorc binele pe care mi-l faci.
Nu se [tie niciodat` cum se \ntoarce roata vie]ii, r`spunse el
laconic. Ast`zi, eu sunt cel care \ntinde o mn` de ajutor, mine
poate o vei face tu.
Mul]umesc pentru \ncurajare, dar nu cred c` a[a ceva este
posibil. Tu e[ti puternic, cu o familie tot a[a de puternic`, bogat,
s`n`tos, ai tot ce-[i dore[te un om. Cum a[ putea eu, un nimeni,
chiar dac` sunt licen]iat` medic veterinar, s` te ajut pe tine?
COPILA APELOR 45
Este un r`spuns pe care nu-l cunosc acum, dar \]i repet, nu se
[tie niciodat`. Hai s` trecem la lucruri mai practice. Vreau s` trimit
pe cineva la tine s`-]i strng` lucrurile [i s` rezilieze contractul de
\nchiriere.
M` pot duce eu, propuse Lotria cu jum`tate de gur`.
Categoric, nu. Voi trimite pe cineva de la ambasad`, care [tie
bine limba ta.
Lotria se foi pe plu[ul fotoliului, nelini[tit` la gndul c` un
str`in \i va cotrob`i prin lucruri, nu c` ar fi avut prea multe, dar se
jena mai mult de lipsa [i de proasta lor calitate.
Mine, dup` ce vom merge la notar s` semn`m contractul,
vreau s` mergem prin magazine s`-]i cumperi o rochie pentru
cununie. Lotria vru s` vorbeasc`, dar el o reduse la t`cere cu un
gest autoritar al minii. Eu voi pl`ti acea rochie, a[a cere datina la
noi, asta pe de o parte, iar pe de alt` parte nu vreau s` m` faci de
rs \n fa]a ambasadorului, care va participa la ceremonie.
Tn`ra romnc` se sim]i umilit` pn` \n vrful unghiilor, dar
strnse din din]i [i spuse numai att:
|n]eleg. Dar \n gnd \[i propuse s` treac` costul rochiei la
rubrica datorii.
Vreau s` mai re]ii cteva lucruri pentru ca parteneriatul nostru
s` func]ioneze bine. Am treizeci [i [ase de ani, sunt fiul cel mai
mare al familiei, mai am un frate [i dou` surori. Fratele meu se
nume[te Marcos, iar surorile mele Antonia [i Josefa. Tr`iesc
\mpreun` cu p`rin]ii [i bunicul meu. Locuim \n cea mai mare parte
a timpului la Madrid, dar avem case [i \n alte ora[e. Fratele meu,
Marcos, este pilot [i conduce propria lui afacere de transporturi
aeriene. Antonia este c`s`torit` [i locuie[te \mpreun` cu so]ul [i
socrii s`i. Josefa locuie[te cu noi, dar este logodit` [i sper ca la
toamn` s` se c`s`toreasc`. Cam att despre familia mea. De ferma
46 SILVY SANDERS
pe care am cump`rat-o recent nu [tie nimeni din familia mea. Este
refugiul meu [i nu vreau s` fie divulgat prea curnd. Unde sunt, ce
fac, cnd nu sunt la ferm`, m` prive[te numai pe mine. Am s`-]i las
un num`r de telefon la care m` po]i contacta, dar vreau s` apelezi
la el numai \n cazuri de urgen]`. Dac` nu m` vei suna niciodat`, va
fi foarte bine. Administratorul fermei este Miguel Molina, iar so]ia
sa, Maria, are grij` de cas` [i de buc`t`rie. La ferm` mai lucreaz`
c]iva s`teni. Tu vei locui \n c`su]a paznicului, care se afl` la vreo
cinci sute de metri de cl`direa principal` a fermei [i vizavi de casa
unde locuiesc Miguel [i Maria.
Gnditor, Raul \[i frec` b`rbia, apoi continu`:
Pentru munca prestat` la ferm` vei avea un salariu identic cu
cel al medicului care a fost \naintea ta, dar nu vreau s` prime[ti bani
dac` vreun ]`ran din sat \]i solicit` ajutorul. Sunt foarte s`raci.
De data aceasta, Lotria interveni prompt:
Va fi o bucurie pentru mine s`-i ajut, [tiu cum este s` fii s`rac.
Bine, atunci ne-am \n]eles!
|n aceast` privin]`, da.
Raul nu f`cu dect s` ridice \ntreb`tor o sprncean`, iar Lotria
continu`:
Vreau s`-mi spui dac` am \n]eles bine voi folosi numele meu
[i nu voi spune nim`nui despre c`s`toria noastr`, la ferm`.
Si.
Nimeni din familia ta nu va fi la curent cu contractul nostru.
Si. |mi rezerv dreptul de a-i anun]a atunci cnd voi considera
oportun... sau poate niciodat`.
Nu te gnde[ti c` prietenul t`u de aici ar putea s` le spun`?
Am luat \n calcul [i acest aspect, [i \nainte de a p`r`si Romnia
voi avea o discu]ie cu el.
COPILA APELOR 47
Dup` ce va trece anul, cum vom proceda?
Vom divor]a. Pn` atunci, voi avea grij` s` ob]ii ce]`]enia
spaniol`. A[a cum ]i-am mai spus, vei putea r`mne la ferm` sau vei
putea pleca. Vei fi o femeie liber`.
{i tu vei fi un b`rbat liber, preciz` ea [optit.
Da, voi fi un b`rbat liber, repet` el spusele ei \n timp ce o fixa
cu o privire stranie.
Lotria \[i l`s` p`rul liber, \n ideea a a-[i ascunde tr`s`turile prea
ascu]ite ale fe]ei, dar nu-[i putea ascunde ochii care str`luceau de
inteligen]`.
Nu voi putea niciodat` s` \n]eleg de ce \]i sacrifici un an din
via]` pentru a m` salva!
S` zicem c` este fapta mea bun` pe anul acesta, [i a[ dori s`
nu mai dezbatem acest subiect.
Nu am reu[it niciodat` s` m` mul]umesc cu o explica]ie
lapidar`; pn` nu am \n]eles fenomenul, nu am avut lini[te.
Observnd c` el se \ncrunt` u[or, abordnd un aer nemul]umit,
preciz` repede:
Bine, bine, nu voi mai deschide acest subiect, dar \mi rezerv
dreptul ca \n acest an s` caut [i sper s` g`sesc un r`spuns ct mai
aproape de adev`r.
Raul continu` s` o studieze atent, f`r` a mai comenta ultima ei
remarc`. Se gndea c` poate, \n timp, va g`si [i el r`spunsul la
\ntrebarea ei, deoarece \n acel moment habar nu avea de ce se lega
la cap. |ncerca fa]` de tn`ra femeie ni[te sentimente ciudate, pe
care nu le \n]elegea. Nu pricepea de ce numai cnd \i privea ochii
verzi cu mici iriz`ri aurii sim]ea c` ar putea ucide pe cineva care ar
\ncerca s`-i fac` cel mai mic r`u.
O t`cere bizar` \i \nv`lui, pn` cnd soneria telefonului \i aduse
\napoi \n lumea real`.
48 SILVY SANDERS
B`rbatul se ridic` \n picioare, cu o mi[care gra]ioas` ca a unei
feline. Lotria nu \ncerc` s` asculte convorbirea; prea tulburat` de
evenimentele din ultimele zile, nu remarc` nici c` Raul terminase
de vorbit [i r`m`sese s` o priveasc` din cadrul u[ii. Era a[a de
pierdut` \n gndurile ei, \nct tres`ri cnd el \i vorbi:
Lotria, trebuie s` plec cteva ore. Am o \ntlnire de afaceri pe
care n-am putut s-o amn.
Nici o problem`, s`ri ea \n picioare.
Nu te vei plictisi?
Cum s` m` plictisesc, cnd am attea la care s` m` gndesc?
Raul f`cu un pas, apoi se \ntoarse, ca [i cum tocmai \i venise o
idee.
Ar mai fi ceva, ad`ug` el.
Ce anume?
Po]i s`-mi dau cheia de la locuin]a ta, s` o las \n drum
doamnei care \]i va face mine bagajele?
Lotria \l privi suspicioas` cteva clipe. De ce \i trebuia cheia? |n
fond, ce ar putea lua din garsonier`? |n afar` de un televizor color
[i un mic frigider, nu avea nimic valoros. Doamne, se mustr`
singur`, suspicioas` mai sunt, omul m` ajut` [i eu \l b`nuiesc c`
vrea s` m` prade, sunt de-a dreptul paranoic`. Ru[inat`, \[i plec`
privirea \n timp ce spunea:
M` duc s` ]i-o aduc din geant`.
Cnd se \ntoarse cu cheia, Raul era gata de plecare.
Te mai rog s` scrii [i adresa, eventual s` dai [i cteva repere,
pentru a g`si mai u[or locul.
Tu, s` g`se[ti adresa?
Nu, Lotria, este pentru doamna de la ambasad` pe care am
rugat-o s` se ocupe de aceast` problem`. Cred c` m-am
exprimat gre[it.
COPILA APELOR 49
Lotria \i cercet` chipul \n speran]a c` ar putea depista o
eventual` minciun`, dar avea o expresie auster`, ca [i cum \l f`cea
s` piard` timp pre]ios.
F`r` a mai comenta, lu` carnetul [i pixul \ntins de el [i se
conform`.
|l conduse pn` la u[`, iar cnd el se preg`tea s` ias` \l \ntreb`:
Vrei s` preg`tesc ceva pentru cin`?
B`rbatul se \ntoarse [i-i zmbi. Un zmbet care \i merse drept la
inim`, att era de cald [i de sincer.
Numai dac` ai chef, dac` nu, te scot la un restaurant
desear`.
Pot folosi orice din frigider?
Categoric. Nu ai nici o interdic]ie. Pe curnd!
|n dreptul por]ii se opri o ma[in` mare, de un cenu[iu \nchis,
iar Raul se \ndrept` spre ea cu pa[i mari. |nainte de a urca, \i mai
f`cu un semn de r`mas-bun cu mna, apoi trnti portiera \n urma
lui \n timp ce ma[ina demara \n tromb`.
Lotria \nchise \ncet u[a, apoi se \ndrept` spre buc`t`rie.
***
|n jeepul \n care se urcase Raul mai erau doi b`rba]i \n fa]` [i o
femeie \n spate, lng` care se a[ezase el. Dup` ce se salutar`,
b`rbatul de lng` [ofer \ntreb`:
Ave]i adresa?
Da, r`spunse Raul, [i-i \ntinse carnetul deschis la pagina scris`
de Lotria, apoi \i \ntinse [i cheia.
50 SILVY SANDERS
B`rbatul \ncepu s` vorbeasc` \n romne[te cu ceilal]i, dup` ce
\l inform` pe Raul c` ceilal]i nu cunosc limba spaniol`.
Raul \i l`s` s` discute \n timp ce el privea absent str`zile pe care
treceau.
Uita]i cum vom proceda, \i \ntrerupse visarea cel care [tia
spaniola [i era [eful celorlal]i doi. Cei doi colegi ai mei vor urca \n
apartamentul cu pricina. Colega mea se va plimba prin dreptul
ferestrelor, le va deschide, le va \nchide, pentru a atrage aten]ia
celor care urm`resc apartamentul. Eu [i dumneavoastr` vom sta \n
ma[in`, care va fi parcat` \n a[a fel \nct s` avem sub observa]ie
ferestrele apartamentului. Trebuie s` v` atrag aten]ia c` se poate s`
st`m \n a[teptare mai multe ore.
Vom sta ct este nevoie, decise Raul.
Nu peste mult timp, ma[ina se opri. B`rbatul de la volan cobor\
[i disp`ru \n josul str`zii. Se \ntoarse dup` vreo zece minute. Porni
motorul [i intr` \n parcarea dintre blocuri, \n timp ce raporta
[efului s`u ce aflase. Dan Negrea, [eful agen]iei de securitate cu
care luase leg`tura Raul \nc` din timpul dimine]ii, prin intermediul
unui lucr`tor al ambasadei, \i traduse:
A localizat apartamentul, a g`sit [i un loc bun de parcare, [i a
observat doi ]igani care joac` table pe o banc`, chiar \n fa]a u[ii de
la intrarea \n bloc. Din fericire, blocul are [i o intrare prin spate.
Colegul meu \i va ]ine de vorb` pn` ce colega se va strecura \n
apartament, apoi se va urca [i el, urmnd partea cea mai grea,
a[teptarea.
Planul era simplu, dar spera Raul, eficient. Ardea de dorin]`
s`-l \ntlneasc` pe cel care f`cuse din Lotria o sclav`. Femeia de
lng` el \[i trase o glug` care \i ascunse p`rul \nchis la culoare [i
porni dup` colegul ei. Dup` alte zece minute, Dan Negrea \i indic`
o fereastr` la care se mi[ca ceva. Ca din gre[eal`, femeia \mpinse un
COPILA APELOR 51
vas cu flori care c`zu cu zgomot, nu prea departe de cei doi care
jucau table, apoi fugi de la fereastr`, l`snd perdeaua s` fluture \n
vnt. Cei doi ]igani privir` imediat spre ferestre, unul intr` imediat
\n bloc \n timp ce cel`lalt scoase un telefon celular, form` un
num`r [i \ncepu s` vorbeasc` precipitat.
Cred c`-[i anun]` [eful, preciz` Negrea.
Cel ce intrase \n bloc se \ntoarse agitat, [i primi telefonul pentru
a continua convorbirea.
Dan Negrea \[i contact` colegii cu ajutorul unei sta]ii de emisie
recep]ie. Dup` cteva replici, \i traduse:
Cel care a intrat a sunat la u[a apartamentului, dar nu i-a
r`spuns nimeni, a auzit apa de la baie curgnd [i a rupt-o la fug`
\napoi.
|ntre timp, ]iganii terminaser` de vorbit la telefon [i ]ineau sfat.
|n cele din urm`, cel care urcase s` sune r`mase afar`, iar cel`lalt
urc` s` p`zeasc` u[a. Nu dur` mai mult de o jum`tate de or` pn`
intr` \n parcare un Mercedes negru din care coborr` doi indivizi.
Unul mic de statur`, cu aere de mare [ef, cel`lalt o huidum` de om,
urt ca o ghen` de gunoi, se pare pe post de slug` bun` la toate.
}iganul cel m`run]el, destul de rotofei, era bine \mbr`cat, cu
haine de cea mai bun` calitate [i probabil c` nu putea s`-[i \ndoaie
degetele de la mini de cte inele de aur avea. Ostentativ, la gt
avea un lan] gros ca cel de fntn`, de care atrna cea mai mare
cruce din aur pe care Raul De Hita o v`zuse \n via]a lui. Privea atent
la individ, \n timp ce pumnii i se strngeau spasmodic. Cu ct`
pl`cere ar fi [ters cu un pumn bine plasat rnjetul demonic de pe
figura buh`it`.
Ce facem acum? se interes` cu o voce suspect de calm`.
A[tept`m pn` vor intra \n apartament, apoi vom pune mna
pe ei [i... vom discuta.
52 SILVY SANDERS
Cu calm, Dan Negrea \[i anun]` coechipierii de sosirea celui pe
care \l vizau. D`du cteva ordine scurte, apoi \ntrerupse
transmisia.
Tuciuriul care r`m`sese de paz` afar`, se precipit` spre noii
sosi]i [i dup` ce s`rut` mna [efului, se lans` \ntr-o tirad` aprins`,
gesticulnd agitat.
Intrar` to]i trei \n bloc.
Poate ar fi mai bine s` intr`m [i noi, propuse Raul; ei sunt
patru, iar oamenii dumitale doar unu [i jum`tate.
Negrea rse cu poft`.
Cred c` jum`tatea o consideri pe Ana, reu[i Dan s` spun`
dup` ce i se mai potoli rsul n`valnic.
Normal, se \ncrunt` Raul, doar este femeie.
Negrea \l b`tu prietene[te pe um`r.
Ana este unul dintre cei mai buni oameni ai mei, este
campioan` european` la lupte libere, are centura neagr` la karate,
[i se putea descurca singur` cu cei patru, dar atunci exista pericolul
s`-i cam [ifoneze [i nu ai mai avea cu cine s` discu]i.
Raul ridic` \ntreb`tor dintr-o sprncean`.
O astfel de femeie are [i un so]?
Da, r`spunse Negrea, are un so] care este medic chirurg, doi
b`ie]i [i este o buc`t`reas` grozav`.
Raul schi]` un zmbet [i murmur`:
Ce mai femeie, iar eu nici nu i-am re]inut figura.
Asta face parte din meserie, domnule, trebuie s` fim ct mai
comuni, s` putem trece neobserva]i.
Trecur` cteva minute bune de cnd intrar` cei trei \n bloc, iar
Raul \[i arunca din ce \n ce mai des privirea spre sta]ia amu]it`.
Observndu-l, Dan Negrea \ncerc` s`-l lini[teasc`:
COPILA APELOR 53
Nu v` face]i griji, totul se va desf`[ura a[a cum am pl`nuit.
Dar dac`, Doamne fere[te, oamenii dumitale vor fi r`ni]i?
Atunci nu vor trece de mine.
Tonul sigur [i categoric al b`rbatului \l mai lini[ti pe Raul.
O s` ave]i ocazia s` discuta]i cu nemernicul acela, v`
promit.
Nu termin` bine de vorbit, c` sta]ia prinse via]`.
Dan ascult`, puse cteva \ntreb`ri, apoi se \ntoarse spre
spaniol:
Putem merge.
Totul este \n ordine?
Da, sunt to]i imobiliza]i, dar au opus rezisten]` [i au f`cut un
pic de deranj \n camer`.
Asta nu are nici o importan]`, d`du Raul nep`s`tor din mn`,
oricum Lotria nu va mai locui niciodat` aici. Hai s` ne gr`bim, \[i
zori el \nso]itorul.
54 SILVY SANDERS
Capitolul 5
Raul De Hita \[i ascunse cu m`iestrie tremurul nervos din
interior, \n timp ce urca sc`rile spre garsoniera Lotriei. Chipul \i era
o masc` de nep`truns. Numai ochii negri erau amenin]`tori ca
ni[te nori grei de furtun`. Era teribil de curios s` vad` locul \n care
tr`ise tn`ra pn` la \ntlnirea cu el.
Dan Negrea mergea \naintea lui, protejndu-l de un pericol
nev`zut.
Intrnd \n holul \ngust, apoi \n camer`, Raul \[i st`pni cu greu
rsul cnd d`du cu ochii de cei trei ]igani, lega]i fedele[ ca ni[te saci
de cartofi, arunca]i pe jos cu ni[te chipuri \nvine]ite [i sngernde,
pe care se citea o mare uimire. {eful lor, mai pu]in [ifonat, era legat
[i a[ezat pe singurul scaun care mai r`m`sese \ntreg \n \nc`pere.
Negrea se \ntoarse spre Raul, spunndu-i:
L`sa]i-m` pe mine s` discut mai \nti, pentru a-i speria pu]in.
Raul accept` printr-o u[oare \nclinare a capului.
Cine dracu' sunte]i [i ce ave]i cu noi? se zburli m`run]elul
M`d`lin, \ncercnd s` nu-[i piard` aplombul de mare [ef.
Dan Negrea se \ntoarse spre el cu o privire crunt`.
Nu conteaz` cine suntem, conteaz` c` a]i fost prin[i intrnd
prin efrac]ie \ntr-o locuin]` privat`.
Ce privat` bre, nu se l`s` ]iganul, este casa gagicii mele.
Z`u, atunci de ce nu ai cheie [i ai folosit [peraclul pentru a
intra?
Am pierdut cheia, z`u, s` m` bat` `l de sus dac` n-am pierdut
cheia.
{i cum zici c` o cheam` pe gagica asta a ta?
Lotria... Lotria Cotescu, preciz` el cu o figur` care spunea:
vezi c` [tiu?
De cnd o cuno[ti?
De mult, bre omule, am cump`rat-o de la m`sa acu mul]i ani
\n urm`.
Cum adic` ai cump`rat-o? Este tot ]iganc`?
Am dat dou` mii de m`rci pe ea, [i par[iva dracului a fugit, dar
am vorbit la poli]ie [i am g`sit-o.
E ]iganc`? insist` Negrea.
Nu, e rumnc`.
P`i atunci, nu puteai s-o cumperi, nu aveai acest drept. Legea
noastr` nu permite acest lucru.
Ia mai d`-o dracului de lege, eu am dat parale pe ea, iar ea a
fugit, se sume]i el plin de importan]`.
Dan Negrea se \ntoarse spre Raul [i-i traduse toat` discu]ia.
~sta cine dracu' mai e? ]ip` ]iganul \nfuriat, dar amu]i imediat
cnd Raul \[i \ntoarse privirea ucig`toare spre el.
Este so]ul Lotriei Cotescu, anun]` calm Negrea.
So]ul?! gui]` M`d`lin, de cnd are un so]?
Nu te prive[te. Uite cum st` treaba, continu` el, domnul aici
de fa]` \]i face o propunere, \]i va pl`ti cele dou` mii de m`rci pe
care pretinzi c` le-ai dat [i dispari pentru totdeauna din via]a lor,
56 SILVY SANDERS
altfel vei \nfunda pu[c`ria pentru fapte ca... tentativ` de r`pire,
p`trundere prin efrac]ie, proxenitism, molestare, atac armat... \n
timp ce enumera, Negrea \ntindea cte un deget din pumnul strns
sub nasul ]iganului, s` mai continuu? \l privi el dispre]uitor.
M`d`lin nu se gr`bi cu r`spunsul. |[i \ntoarse privirea spre Raul,
\ncercnd s` citeasc` ceva \n privirea \ntunecat` a spaniolului. Ura,
dispre]ul [i hot`rrea de care se izbi \l f`cur` s`-[i mute repede
privirea \napoi la Negrea.
{i dac` m` min]i]i? Dac` aceast` c`s`torie nu este dect ]`rn`
aruncat` \n ochii mei?
|n fond, nu te prive[te, se r`sti Negrea, tu \]i prime[ti banii,
a[a c` nu mai este treaba ta.
Aha! Deci este o cacealma, nu se l`s` M`d`lin.
Negrea se aplec` amenin]`tor peste scaunul de care era legat
]iganul, dar Raul \l prinse de bra], oprindu-l. |i ceru cu voce calm`
s`-i traduc` discu]ia. Ascult` atent, apoi \l privi pe M`d`lin cu o
r`utate [i o ur` \nfrico[`toare, \n timp ce vorbea repede.
Spune-i gunoiului `sta c` dac` i s-a urt cu via]a, s` mai
\ncerce s` se apropie de so]ia mea. Dac` vreodat` apare la mai
pu]in de o sut` de metri de Lotria, \[i va semna condamnarea la
moarte. Asta este valabil [i pentru acoli]ii s`i.
Chiar dac` nu \n]elegea ce spunea spaniolul, M`d`lin se
mic[or` vizibil \n scaunul \n care era legat, izbit de furia ucig`toare
cu care vorbea acesta.
Dan Negrea traduse celor prezen]i cele spuse de Raul De Hita,
f`r` a-[i lua privirea de la m`run]elul ]intuit de scaun.
|n timpul discu]iilor, garda de corp a lui M`d`lin \[i reveni [i
\ncepu s` se trasc` centimetru cu centimetru spre Ana. M`d`lin,
care era cu fa]a spre el, \l v`zu [i consider` c` ac]iunile lui au mai
mult` valoare acum, a[a c` le zmbi obraznic celor doi, zicnd:
COPILA APELOR 57
B`, io tot o s` i-o trag trfei `leia, i-a tras-o tot satul, o s-o fac
[i eu!
Negrea traducea con[tiincios fiecare cuvnt [i, concentrat s` nu
gre[easc`, nu observ` pasul \nainte f`cut de Raul, [i nici pumnul
acestuia care porni cu o vitez` uluitoare spre maxilarul ]iganului.
Lovitura bine plasat` \l ridic` pe M`d`lin cu scaun cu tot,
r`sturnndu-l pe spate, f`cndu-l s` urle de durere.
Dan \l prinse pe Raul de bra] \nainte ca acesta s`-l mai loveasc`
\nc` o dat` pe ]iganul c`zut la podea, [i-l \mpinse bini[or mai \n
spate.
|n acela[i moment, huiduma care se apropiase sim]itor de Ana,
\ntinse un bra] [i o prinse de picioare, f`cnd-o s` cad`, apoi se
arunc` asupra ei cu toat` greutatea celor peste o sut` patruzeci de
kilograme pe care le avea.
Zgomotul f`cut de ei atrase aten]ia celorlal]i. Colegul ei, v`znd
ce se \ntmpl`, privi repede spre ceilal]i doi ]igani [i observnd c`
unul \ncepu s` mi[te \l pocni scurt, l`sndu-l lat. Negrea \l ridic` pe
M`d`lin cu scaun cu tot, f`r` a o pierde pe Ana din ochi, iar Raul,
dup` o clip` de uimire, se repezi asupra huidumei.
Nu a mai avut timp s` intervin`, ci numai s` se fereasc` de
corpul imens care zbura prin camer` cu o uimitoare u[urin]`,
pentru ca apoi s` cad` cu o bufnitur` att de puternic` \nct totul
\n camer` se cl`tin`.
M`d`lin \njura ca la u[a cortului, cu un glas pi]ig`iat din cauza
fricii, \n timp ce Ana s`ri ca o panter` asupra matahalei, lovindu-l
cu o mi[care scurt` a bra]ului, care \i opri acestuia icnetul cauzat de
izbitur`, trimi]ndu-l \n lumea viselor.
Raul o privi admirativ pe tn`ra femeie \n timp ce \i \ntindea o
mn` s` o ajute s` se ridice. Cu toate c` gestul lui nu avea sens, Ana
\i accept` ajutorul zmbind.
58 SILVY SANDERS
Gracias!
De nada, r`spunse Raul, \nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre
M`d`lin, care continua s` \njure.
Mai \ntreab`-l o dat` dac` accept` propunerea mea, dac` nu,
dezleag`-l [i las`-ne zece minute s` discut`m cu pumnii \i spuse
b`t`ios Raul lui Negrea.
Romnul traduse, iar ]iganul se opri din \njurat.
Dac` d` patru miare sunt de acord, r`spunse el cu obid`, [i
ridic` patru degete dolofane spre Raul.
Spaniolul pricepea ce vrea, dar a[tept` ca Negrea s` traduc`,
apoi spuse calm:
Trei mii de m`rci este ultima mea ofert`.
M`d`lin se gndi cteva clipe \n care \[i privi fiecare acolit \n
parte [i v`znd c` nici unul nu mi[c`, se hot`r\:
Bine, da banii mi-i dai acu!
Raul scoase din buzunarul de la piept dou` foi pe care le \ntinse
pe pervazul ferestrei. Scoase [i un stilou cu care trecu suma
convenit` dup` care semn`.
Ce-s alea? vru s` [tie M`d`lin.
Chitan]e, una \n spaniol` cealalt` \n romne[te pentru suma
pe care o vei primi. Eu [i Ana vom semna ca martori ai tranzac]iei.
Nu pot semna legat, se r`sti M`d`lin.
Nici o problem`, r`spunse calm Negrea.
Dintr-unul din buzunarele pantalonilor, scoase un cu]it cu care
t`ie rapid leg`turile.
M`d`lin se ridic` de pe scaun [i \[i mi[c` minile [i picioarele
amor]ite.
D` s` semnez, se \ndrept` el spre Raul.
Acesta \i \ntinse stiloul, dar cnd M`d`lin ajunse lng` el, \n loc
s` ia stiloul, \l lovi puternic pe Raul \n stomac. Spaniolul icni [i se
COPILA APELOR 59
feri cu un pas lateral de cea de-a doua lovitur`. Cei trei romni se
repezir` s`-l ajute, dar el \i opri cu un gest ferm al minii, dup` care
i se adres` lui Dan:
Nu interveni]i, nemernicul vrea b`taie [i o va primi, ai grij` s`
nu rup` hrtiile, de restul m` voi ocupa eu.
Poate ar fi mai bine s` m` ocup eu de el, se oferi Negrea, doar
pentru asta ne-ai angajat.
Consider c` acum trebuie s` l`muresc lucrurile personal,
accentu` Raul ultimul cuvnt. Le vom l`muri \n limbajul
interna]ional al pumnilor, a[a c` nu mai am nevoie de traduc`tor.
De pe chipul spaniolului disp`ruse orice emo]ie. Ochii s`i negri
\l urm`reau cu aten]ie pe M`d`lin, care cu un gest trufa[ \[i arunc`
haina [i \[i ridic` pumnii, gata de lupt`.
Cei trei romni f`cur` un cerc larg, \n timp ce fiecare lua \n
colimator cte unul din ]iganii c`zu]i.
Negrea \i privea pe cei doi combatan]i cu un aer amuzat. |l
amuzau diferen]ele enorme dintre cei doi. Raul, \nalt, suplu, cu o
mobilitate deosebit`, p`rea un ghepard gata de atac, \n timp ce
M`d`lin, scund, gras [i \ncrezut, sem`na cu un porc \nfuriat.
Pariez pe spaniol, arunc` Ana.
Cred c` to]i pariem pe el, r`spunse Negrea. Acum, hai s`
facem lini[te.
Cteva clipe, cei doi combatan]i se \nvrtir`, cu pa[i laterali, \n
cercul pe care \l aveau la dispozi]ie.
Am s`-]i scot inima, \l amenin]` M`d`lin.
Raul \l privea cu un calm \nghe]at care \i provoca ]iganului fiori
de team`, team` pe care o masca aruncnd obscenit`]i. |n cele din
urm`,
M`d`lin se hot`r\ s` atace [i, cu capul \nainte, se arunc` asupra
spaniolului, care fiind mult mai \nalt, \i opri \naintarea punndu-i o
60 SILVY SANDERS
mn` pe cap \n timp ce cu cealalt` \l pocni \n maxilar, proiectndu-l
\napoi de unde plecase.
Lovitura \l cam n`uci pe ]igan, care dup` ce scutur` de cteva
ori din cap, se repezi precum taurul \n aren`. Raul se feri [i \i
acceler` mi[carea \mpingndu-l puternic, astfel c` bondocul se opri
cu capul \n zid.
Se repezi iar`[i, furia f`cndu-l s`-[i piard` controlul. Urm`torul
pumn pe care \l \ncas` a fost \n plin` figur`, sngele ][nindu-i din
nasul strivit.
Auuu, mi-ai spart nasul, \ncepu M`d`lin s` se vaiete, dar nu
apuc` s` spun` mai multe, pentru c` Raul se n`pusti asupra lui.
Cu o ur` aduc`toare de moarte, \ncepu s`-i care la pumni unde
nimerea. Disp`ruser` toate \nveli[urile civilizate, r`m`sese numai
primitivismul. Educa]ie, clas` social`, disp`ruser`, r`mnnd doar
ura etern` a doi masculi care luptau pentru o femel`.
M`d`lin reu[i s` plaseze [i el doi pumni \nainte de a c`dea sub
avalan[a loviturilor lui Raul.
Dan Negrea interveni:
Suficient, domnule, dac` vre]i s` mai poat` semna hrtiile.
Raul se opri, cu pumnul ridicat amenin]`tor deasupra capului
tumefiat al ]iganului.
Da, cred c` ai dreptate, recunoscu el.
Cu o mi[care gra]ioas`, se ridic` de lng` adversarul s`u
dobort.
Ana intr` \n baie [i se \ntoarse cu un prosop ud pe care i-l
arunc` \nvinsului.
Acum semnezi? se interes` Dan Negrea.
Numai dup` ce v`d banii, articul` cu greu ]iganul.
Raul scoase din buzunar un teanc de bancnote, num`r`, apoi \i
\ntinse banii lui Negrea.
COPILA APELOR 61
Ai grij` s`-i dai numai dup` ce semneaz`, \l avertiz` el.
Banii sunt aici, preciz` Negrea, semneaz`!
Cu un oftat prelung, ]iganul semn`, apoi \n[f`c` bancnotele din
mna \ntins` a lui Negrea.
Acum, ar fi mai bine s` disp`re]i, le suger` el.
Matahala [i \nc` unul din ]igani \[i reveniser`, a[a c` \l luar` pe
sus pe cel de-al treilea [i plecar` dup` [eful lor.
Cteva clipe domni o lini[te ciudat`, apoi Dan \ntreb`:
Mergem [i noi, domnule?
Raul de Hita \l privi ca [i cum atunci \l vedea prima oar`, apoi
un zmbet abia schi]at \i arcui buzele.
Mul]umesc, voi pute]i pleca, eu am s` mai r`mn pu]in.
Dar domnule, nu pute]i r`mne singur, se pot \ntoarce cu
ajutoare. }iganii sunt foarte solidari.
A[ vrea totu[i s` r`mn singur cteva minute.
O.K., accept` Negrea, noi ne vom retrage [i v` vom a[tepta la
ma[in`.
Gracias.
Cei trei romni p`r`sir` apartamentul, l`sndu-l singur.
Raul r`mase cteva clipe nemi[cat, apoi \ncepu s` studieze atent
camera. Erau lucruri pu]ine [i s`r`c`cioase, dar toate foarte curate.
Dulapul era ocupat numai pe sfert cu haine. Deschise o cutie de pe
un raft [i g`si cteva fotografii ale Lotriei. Le privi cu aten]ie. Una
era f`cut` la absolvirea facult`]ii. Tot grupul de tineri zmbeau
ferici]i, plini de vitalitate. Lotria era singura care privea cu
seriozitate spre aparatul de fotografiat. Ea nu \mp`rt`[ea bucuria
colegilor s`i, era prezent` numai cu trupul, spiritul ei cutreiera
undeva departe.
Ce fiin]` ciudat`, murmur` el.
Nici \n celelalte instantanee nu zmbea, constat` Raul, cu
excep]ia uneia \n care Lotria era a[ezat` cu picioarele \ncruci[ate
62 SILVY SANDERS
sub ea pe iarb`, iar un uria[ Saint-Bernard \[i vrse capul sub
bra]ul ei. Era formidabil cum acel zmbet fericit o transfigura,
f`cnd-o de-a dreptul frumoas`.
Hot`rrea lui de a se c`s`tori cu ea \ncepu s` se clatine.
Mai ales c` am sc`pat-o de nemernic, rosti el cu glas tare
gndul. Acum se poate \ntoarce la serviciu [i \[i poate continua
lini[tit` via]a, argument` el \n continuare.
Se mai \nvrti o vreme prin buc`t`rie, apoi prin baie, dar nimic
nu-i atrase aten]ia. Reveni \n camera r`scolit` [i se a[ez` pe
marginea patului. R`mase a[a mult` vreme, rotindu-[i privirea
vultureasc` peste tot. La un moment dat, pe chipul s`u ap`ru o
expresie hot`rt`, se ridic`, lu` din dulap cutia cu fotografii [i cele
cteva m`run]i[uri care se mai aflau acolo, \ndes` \ntr-o geant`
hainele Lotriei [i plec` \ncuind u[a \n urma lui.
Credeam c` s-a \ntmplat ceva de nu mai venea]i, \l \ntmpin`
Dan Negrea. Tocmai m` preg`team s` vin dup` dumneavoastr`.
Am f`cut bagajul Lotriei, se justific` Raul, mine nu vom mai
avea timp.
Am \n]eles.
Ma[ina se puse \n mi[care, \n timp ce Dan continu`:
Vreau s` [tiu dac` sunte]i mul]umit de rezultatul ac]iunii
noastre.
Si, r`spunse Raul, dup` o clip` de gndire.
S` [ti]i c` a]i fi putut negocia mai mult, putea]i s`-i da]i
mai pu]in.
Suma este rezonabil`, spuse el tare, \n timp ce \n gnd
completa: cine \[i cump`r` nevast` cu trei mii de m`rci?
Bine, dac` dumneavoastr` sunte]i mul]umit, atunci totul
este O.K.
COPILA APELOR 63
Mai am doar s` v` pl`tesc serviciile.
Raul scoase portofelul [i extrase un teanc de m`rci pe care i-l
d`du b`rbatului care \l ajutase.
Asta este suma convenit`, preciz` Raul, iar asta, [i d`du cte o
sut` de m`rci celor doi coechipieri ai lui Dan Negrea, este un
bonus pe care vreau s` vi-l acord.
To]i trei mul]umir` politicos. Se l`s` o lini[te calm`, pe care o
alung` Raul, \ntrebnd:
Cum sunt romncele?
Dan \l privi cteva clipe \nainte de a vorbi.
Ce v-ar interesa, mai precis?
Nu [tiu, recunoscu Raul, cum sunt femeile din ]ara ta, \n
general.
Ca peste tot \n lume, b`nuiesc. Majoritatea sunt frumoase,
iste]e, bune gospodine. Mai sunt unele egoiste, mincinoase [i
lacome. Unele sunt de o bun`tate ie[it` din comun, \n timp ce
altele sunt \n aceea[i m`sur` rele [i perfide.
Raul \l aprob` cu o mi[care a capului, dar nu mai spuse nimic.
|l obseda \ntrebarea din ce categorie f`cea parte Lotria Cotescu.
Dar a[a ceva era exclus s` \ntrebe. |ntr-un an, va avea posibilitatea
s` descifreze personalitatea complex` a tinerei femei.
Ma[ina opri \n locul de unde \l luase, iar Raul se desp`r]i de cei
trei romni cu strngeri c`lduroase de mini.
64 SILVY SANDERS
Capitolul 6
Cu geanta pe um`r, intr` \n cas`. Din buc`t`rie se auzea radioul.
Melodia emis` era ritmat` [i vesel`. L`snd geanta \n hol, se
\ndrept` \n lini[te spre buc`t`rie. Deschise u[a, iar tabloul care \l
\ntmpin` [i mirosul apetisant \l f`cur` s` zmbeasc`.
Lotria era cu spatele la u[`, amestecnd \ntr-o crati]` care
fierbea pe aragaz. P`rul strns \ntr-o coad` de cal se leg`na ca un
pendul, \n timp ce trupul ei dansa pe loc \n ritmul vioi.
Ah! exclam` ea, sc`pnd lingura din mn` cnd se \ntoarse
spre mas`, dnd cu ochii de el.
|[i duse minile la piept ca pentru a ]ine la locul ei inima care-i
tres`rise de spaim`.
Te-ai \ntors! Cuvintele proste[ti care \i sc`par` o f`cur` s` se
\mbujoreze ca un mac.
N-am avut inten]ia s` te sperii. Perdoname!
Eu sunt de vin`, nu te-am auzit cnd ai intrat.
Hai s` nu ne cert`m pentru partea de vin`, mai ales cnd
miroase a[a de bine. Ce ai g`tit?
Lotria se aplec` s` ridice lingura sc`pat` pe jos, apoi o puse \n
chiuvet` [i o sp`l` \nainte de a r`spunde.
O toc`ni]` cu carne de vit`. Am f`cut mai mult`, s` avem [i
mine la prnz.
El r`mase \n picioare, cu minile sprijinite de sp`tarul unui
scaun. Privindu-l mai atent, Lotria observ` hainele [ifonate,
umfl`turile ro[iatice de pe pumni, ca [i falca pu]in tumefiat`.
Doamne, ce ai p`]it? \[i duse ea palma la gur`, speriat`.
Nimic important, un mic accident, \[i ascunse el minile la
spate.
Tonul rece [i distant o opri din \naintarea ei precipitat`.
Ai fost la medic? se interes` ea cu calm.
Nu a fost necesar.
Pot s` m` uit mai de aproape?
Dup` ce voi face o baie. Tonul sec \i t`ie orice ini]iativ`, a[a c`
se mul]umi s` aprobe.
Bine, pn` atunci voi termina mncarea. Cu aceste cuvinte, se
\ntoarse cu spatele la el, atent` la crati]a de pe foc.
Raul \i privi spatele rigid [i [tiu c` o jignise. Cu o ridicare din
umeri, care putea foarte bine s` \nsemne nep`sare, p`r`si
\nc`perea.
Cnd reveni \n buc`t`rie, masa era aranjat` frumos pentru dou`
persoane. Cu un gest impersonal, \i \ntinse trusa de prim-ajutor.
Pot \ntreba cum te-ai accidentat?
Nu.
F`r` un cuvnt, Lotria \ncepu s`-i dezinfecteze juliturile de la
mini. Cnd termin`, \l privi deta[at.
Cred c` nu este nevoie de pansament, se vor vindeca mai
repede a[a.
66 SILVY SANDERS
Ai dreptate.
Dup` ce vom mnca, am s`-]i dau dou` pungi cu ghea]` pe
care s` le pui pe maxilar [i pe mna dreapt`.
Puse pe mas` un castron cu salat` de morcovi cu gulii, apoi
toc`ni]` \n fiecare farfurie.
Raul savur` cu pl`cere tot ce-i pusese \n farfurie. Deoarece
Lotria \nchisese radioul, lini[tea \n care mncar` a fost des`vr[it`.
La sfr[it, Lotria scoase din cuptor o tav` cu pl`cint` cu mere.
Am g`sit \n c`mar` cteva mere care \ncepuser` s` se strice, se
justific` ea ar`tnd spre tav`.
|mi place foarte mult pl`cinta cu mere, o lini[ti Raul.
M` bucur, pentru c` nu-mi place s` m` cer]i.
Nu te-am certat!
Este adev`rat c` nu mi-ai f`cut repro[uri, dar de multe ori este
suficient un gest sau o inflexiune a glasului pentru a-]i manifesta
dezaprobarea.
Lotria \i puse o por]ie generoas`, iar ei o buc`]ic` mic`, apoi
continu`:
Dac` faci o list` cu ce am voie [i ce nu-mi este permis s` fac,
promit s` nu mai gre[esc.
Nu ai gre[it cu nimic, Lotria.
Ba da, te-a deranjat dorin]a mea de a te ajuta, dar te rog s`
\n]elegi, nu pot s` v`d pe cineva r`nit [i s` \ntorc capul \n alt` parte.
|n]eleg, se ar`t` el conciliant.
Un timp, se privir` \n t`cere, apoi Raul \i zmbi:
E[ti o bun` buc`t`reas`!
O clip`, chipul ei se lumin` de o mul]umire l`untric`, apoi
redeveni rezervat`.
M` bucur c` ]i-a pl`cut mncarea, m`car atta s` pot face [i eu
pentru tine. Privirea enigmatic` cu care el o fixa o nelini[tea, dar nu
l`sa s` se observe nimic \n afar`.
COPILA APELOR 67
Noaptea \[i l`sase voalurile \ntunecate peste ora[ul agitat. |n
casa lini[tit`, ambian]a pl`cut` \i f`cea pe cei doi s` se simt` ca pe
o insul` pustie.
Cred c` cel mai bine ar fi s` \ncepem s` punem pe hrtie
condi]iile care vor face obiectul contractului prenup]ial, propuse
Raul, cnd t`cerea deveni ap`s`toare.
Du-te \n sufragerie, strng vasele [i vin [i eu \n cteva minute.
Cnd Lotria intr` \n sufragerie, Raul pusese pe m`su]a joas`
dintre fotolii cteva coli de hrtie [i un stilou. St`tea relaxat \n unul
din fotolii, cu picioarele \ntinse, cu capul l`sat pe tetiera fotoliului,
privind fix tavanul. Tn`ra se a[ez` \n fotoliul al`turat, cu minile
\mpreunate \n poal`, a[teptnd r`bd`toare.
Deci, \ncepu Raul ridicnd capul [i tr`gndu-[i picioarele, eu
voi completa pe o hrtie condi]iile mele, tu pe alta, ale tale. Vom
face apoi schimb de hrtii [i vom discuta.
De acord.
Cum nu exista dect un stilou, Raul \i f`cu semn c` poate s`-l ia.
El se ridic` [i p`r`si pentru scurt timp camera, revenind cu un pix
\n mn`.
Lotria lu` o revist` [i puse coala de hrtie pe ea, pentru a putea
scrie pe genunchi. Trecu cifra unu, la cap`t de rnd, puse punct
dup` ea, r`mnnd apoi cu stiloul suspendat. Cum s`-[i formuleze
condi]iile? Succint [i la obiect, asta a fost hot`rrea pe care a luat-o.
Scrise cu litere frumos rotunjite trei rnduri, apoi, dup` ce mai citi
o dat`, puse hrtia pe m`su]a dintre ei.
Raul scrisese \n acest timp mai bine de jum`tate din coal`.
Tn`ra a[tept` s` termine [i el, r`sfoind revista care \i r`m`sese pe
genunchi.
Gata, \l auzi ea spunnd.
Ridicnd privirea, v`zu c` el \i \ntindea foaia. O lu` [i \ncepu s`
citeasc`. Dup` ce o lectur` o dat` ca pe o poezie, reveni la punctul
68 SILVY SANDERS
unu [i disec` mai bine fiecare condi]ie. C`s`toria va dura un an,
scria acolo, dup` divor] nu mai avea dreptul s` poarte numele De
Hita, nu avea dreptul la averea pe care so]ul o avea \nainte de
c`s`torie, dar avea dreptul la o rent` viager` pl`tibil` pn` la o
nou` c`s`torie. Un zmbet amar \i arcui u[or buzele senzuale. Era
foarte probabil ca Raul s`-i pl`teasc` aceast` rent` toat` via]a,
deoarece nu avea de gnd s` se c`s`toreasc`. |n fond, cine se uita
la o s`r`can` venit` de nic`ieri? |[i impuse s` lase comentariile [i s`
citeasc` mai departe. I se asigura locul de munc`, nu numai \n
timpul c`s`toriei, dar [i dup` aceea, \ns` numai cu acordul ei. Nu
avea voie s` fac` public` aceast` c`s`torie, dar Raul avea acest
drept, dac` dorea. Ce ciudat se gndi ea, de ce oare el \[i rezerva
acest drept?
Dup` ce citi de patru ori condi]iile spaniolului, consider` c` nu
este nimic suspect, ci din contr`, multe clauze o avantajau.
Ridic` privirea de jad cu iriz`ri de chihlimbar spre b`rbatul care
o privea atent. El terminase de mult de citit [i r`m`sese cu ochii pe
chipul ei.
Nu am nici o obiec]ie. Totul mi se pare clar [i corect.
Nici din partea mea nu este nici o obiec]ie, puse el hrtia pe
care o p`strase \n mn` pe m`su]`.
Cteva clipe trecur` \n t`cere, apoi Raul \ntreb` cu un ton
indiferent:
Nu te intereseaz` cuantumul rentei?
O, nu, dar dac` tot ai adus vorba, ce se va \ntmpla dac` nu
m` voi c`s`tori niciodat`?
Atunci, o vei primi ct vei tr`i.
Nu este drept, lucir` nemul]umi]i ochii Lotriei. Dup` ce c` m`
aju]i, m` mai [i pl`te[ti!
COPILA APELOR 69
Poate m` vei ajuta [i tu vreodat`.
Eu!? Doamne, cum ai putea avea nevoie de ajutorul meu?
P`i, sunt multe lucruri pe care nu le-am stipulat \n contract [i
pe care tu le faci.
Cum ar fi?
G`te[ti.
Este mult prea pu]in \n compara]ie cu serviciul pe care mi-l
faci.
Poate, dar este un serviciu care trebuie pl`tit.
Atunci, [i eu ar trebui s` te pl`tesc pentru c` m` aju]i. Care
este pre]ul?
Misterio[i, ochii lui o privir` ciudat.
Nu se [tie niciodat` ce-]i rezerv` destinul, spuse el calm.
Bine, dar cum tu reduci totul la bani, vreau s` excludem
clauza cu renta. Nu vreau bani de la tine. Mi se pare c` sunt un
parazit, sau vreo infirm`. Am mai discutat o dat` subiectul acesta.
F`r` a mai a[tepta r`spunsul lui, Lotria lu` foaia de hrtie [i t`ie cu
\nver[unare clauza cu pricina. Acum este mult mai bine, spuse ea
mul]umit`.
Raul o l`s` s` pun` hrtia la loc pe m`su]`, apoi \ntreb`:
Te-ai gndit la faptul c` poate \n acest interval de timp po]i
\ntlni marea dragoste?
Marea dragoste, repet` ea ab`tut`. Nu cred c` exist` a[a ceva.
Vorbele astea au fost inventate de poe]i, \n via]a real` cred c` totul
se reduce la sex. O necesitate biologic` ce trebuie satisf`cut`.
T`cu brusc, con[tient` c` intrase pe un teren minat. Dar Raul nu
sc`p` ocazia.
}ie cine \]i satisface aceast` necesitate biologic`? se amuz` el.
Pentru mine, nu este o necesitate.
Dar a[a ai spus.
70 SILVY SANDERS
M-am referit.... a[a, \n general, ro[i ea de necaz.
De ce vorbe[ti \n locul altora? Ironia din tonul lui o f`cu s` se
enerveze.
De ce nu punem problema [i invers, dac` tu vei \ntlni marea
dragoste? atac` ea.
Atunci te voi anun]a, [i, de comun acord, vom g`si o cale de
rezolvare a problemei.
R`spunsul lui calm, \n loc s` o tempereze, nu f`cu dect s`-i
sporeasc` furia.
Acest r`spuns este valabil [i pentru mine, se r`sti ea.
|ns` tu ai dat altul, nu se l`s` el.
Retrag ce am spus, aproape c` ]ip` ea.
Acum de ce te enervezi, nu po]i duce o conversa]ie pn` la
cap`t, dac` nu ai dreptate?
Lotria deschise gura s` r`spund`, apoi o \nchise strngnd
buzele, pentru a nu mai l`sa s` ias` o prostie. Cu un efort uria[, \[i
\nghi]i furia, trase apoi aer \n piept \n timp ce chipul ei devenea o
masc` impenetrabil`.
Perdoname por favor, nu [tiu de ce m-am enervat, dar nu trebuia
s-o fac. Ai dreptate, am r`spuns aiurea la \ntrebarea ta. R`spunsul
t`u este mult mai bun [i consider c` este potrivit [i pentru mine.
Un timp, el o privi \n t`cere.
{tii, acum a fost prima dat` cnd nu te-ai cenzurat [i nu ai
r`spuns a[a cum faci de cele mai multe ori.
Cum adic`?
R`spunzi a[a cum se a[teapt` interlocutorul.
Lotria \[i plec` privirea, speriat` de puterea lui de deduc]ie [i de
perspicacitatea de care d`dea dovad`. |i era ciud` c` era att de
transparent` pentru el.
Raul o l`s` s` se lini[teasc` \nainte de a propune:
COPILA APELOR 71
Ar fi cazul s` invent`m o poveste pentru c`s`toria aceasta rapid`.
Nu cred c` am imagina]ie pentru a inventa a[a ceva. A[tept s`
vii tu cu un scenariu, r`spunse ea plat.
Te-ai sup`rat, o ironiz` el.
Nu, dar prefer s` te las pe tine s` g`se[ti o poveste, ai mai
mult` experien]` dect mine.
De unde [tii?
Nu [tiu, doar b`nuiesc.
Raul rse scurt, \n timp ce o sprncean` i se arcuia ironic.
Am putea pretinde c` ne-am cunoscut la o petrecere.
Nu am participat la nici una. Tonalitatea r`spunsului \l
impresion` profund pe Raul. Nu era nici urm` de regret, sau
nemul]umire pentru faptul c` nu participase la astfel de distrac]ii,
ci numai o umbr` de triste]e blajin`.
Dar lumea nu are de unde s` [tie. Cuvintele sunar` mai aspru
dect dorise el.
A[a este, dar eu [tiu [i nu-mi place s` mint.
Atunci, vom povesti cum ne-am \mpiedicat unul de altul \n
ploaie [i am c`zut ca doi pro[ti, este mai bine?
Povestit` cu aceste cuvinte, \ntlnirea lor p`rea chiar stupid`,
a[a c` Lotria oft` [i declar`:
Este mai bun` varianta cu petrecerea.
Acum c` am c`zut de acord asupra acestui lucru, s`
continu`m scenariul. A fost o dragoste la prima vedere, [i deoarece
eu eram gata s` plec, ne-am gr`bit s` ne c`s`torim pentru a te putea
lua cu mine.
Sun` frumos, mai ales c` partea cu plecatul este [i adev`rat`.
Atunci, asta va fi povestea.
De acord, accept` Lotria.
Acordul trebuie pecetluit cu o strngere de mn` [i un pahar
de [ampanie.
72 SILVY SANDERS
Raul se ridic` \n picioare [i-i \ntinse mna. Emo]ionat` peste
m`sur`, f`cu [i ea acela[i lucru. Cnd palmele lor se atinser`, un
fior o f`cu s` tresar` u[or. Mna lui era cald`, puternic` [i ciudat de
lini[titoare pentru ea.
B`rbatul se apropie mai mult, iar cnd privirile li se \ntlnir`,
[tiu c` o va s`ruta. Putea s` se retrag`, el \i oferi aceast` posibilitate
prin \ncetineala cu care se apropie, apoi se aplec` asupra chipului
ridicat spre el. O clip`, vru s` se retrag`, dar, fascinat` de
adncurile \ntunecate ale ochilor lui, se ridic` pe vrfuri pentru a-i
u[ura accesul.
Buzele lui \i gustar` a]]`tor, mai \nti buza de jos apoi pe cea
de sus, \nainte de a o contopi \n totalitate. S`rutul, blnd la
\nceput, se transform` \n unul de pasiune, care pur [i simplu o
devast` pe Lotria.
Senza]iile erau att de noi [i de intense, \nct picioarele tinerei
se transformar` subit \n gelatin` tremurnd`.
Se ag`]` de c`ma[a lui ca o pisic` de scoar]a unui copac \n
\ncercarea de a ajunge ct mai sus.
Cu o mn`, Raul \i cuprinse talia sub]ire, \n timp ce cu cealalt`
\i mngia neobosit ceafa delicat` [i spatele.
Era pierdut`, sim]ea o nevoie acut` de a fi mai aproape de el, de
a face parte din el. Inima \i b`tea ca un rocker dezl`n]uit, \n timp
ce puseul de adrenalin` o f`cea s` cread` c` ar fi putut r`sturna
mun]ii.
|ncet, a[a cum \ncepuse, Raul b`tu \n retragere. Cnd nu-i mai
sim]i buzele fierbin]i, Lotria se sim]i abandonat`.
B`rbatul o mai sus]inu o vreme, pn` cnd \ncepu s`-[i revin`
din uimitoarea experien]`. |n cele din urm` f`cu un pas \napoi,
pentru a pune pu]in` distan]` \ntre ei.
COPILA APELOR 73
Nu trebuia s` faci asta, murmur` ea \n timp ce cu degetele
tremur`toare \[i pip`ia buzele umflate.
A fost numai un s`rut prietenesc, am consfin]it pactul nostru
r`spunse el calm, cu toate c` \n priviri \i mai ardea \nc` flac`ra
pasiunii.
Lotria vru s` \ntrebe cum este atunci un s`rut \ntre aman]i, dar
se st`pni la timp.
Trebuie s` te obi[nuie[ti, Lotria; o s` ne mai s`rut`m, pentru
a-i face pe al]ii s` cread` c` suntem \ndr`gosti]i cu adev`rat.
Aha, reu[i ea s` spun`, \ntr-un trziu. A fost un fel de repeti]ie
pentru nunt`.
Po]i considera [i a[a, ridic` el din umeri.
O studia att de intens, \nct se sim]ea ca o insect` pus` la
microscop, dar \n loc s` se \nfurie, se trezi c` ro[e[te.
Cred c` ar fi mai bine s` m` duc la culcare, spuse ea sfios.
Da, ai avut o zi grea [i te a[teapt` altele tot a[a. L`s`m [ampania
pentru mine. Mnat` de o recuno[tin]` f`r` margini, ea \i lu`
mna dreapt` [i s`rut` cu buze fierbin]i toate juliturile, dup` care
\i zmbi timid [i se \ndrept` spre u[`.
Lotria, o opri el, a[ mai avea o dorin]`, \n afara contractului,
[i pe care o po]i refuza.
Care?
|mi este greu s`-]i pronun] numele, te deranjeaz` dac` o s`-]i
spun Lo?
|mi po]i spune cum vrei, zmbi ea.
Ie[i repede, ca el s` nu vad` ct de mult \i pl`cuse felul \n care
pronun]ase diminutivul.
Adormi \nv`luit` de un pl`cut sentiment de siguran]` [i de lini[te.
74 SILVY SANDERS
Capitolul 7
Lotria se privi \n oglinda mare din camera care o ad`postise \n
ultimele zece zile. Acum era doamna De Hita [i schimbarea nu
consta numai \n asta. Femeia elegant`, care o privea uimit` din
oglind`, era ea. Hainele, care o transformaser` astfel, erau
cump`rate de Raul... so]ul ei pentru un an.
Cununia, la care asistaser` pu]ine persoane, era deja o amintire.
Prietenul \n casa c`ruia locuiau, se \ntorsese de o jum`tate de or`,
iar ei urmau s` plece \n curnd spre aeroport. Bagajele erau f`cute,
ea era \mbr`cat` pentru c`l`toria cea mare, [i totu[i nu-i venea s`
cread` c` toate astea i se \ntmplau ei.
Cu un oftat, se a[ez` pe un scaun \n fa]a ferestrei. Ce frumos era
afar`, o adev`rat` zi de prim`var`. Amintirile, att de proaspete, o
invadar`.
Ziua cununiei fusese la fel de frumoas`, dar se sim]ise att de
singur` printre to]i acei str`ini! Asta numai pn` cnd Raul o luase
de mn`. Dup` aceea, sentimentul de singur`tate fusese \nlocuit cu
unul de lini[te [i de mul]umire. Buchetul de flori pe care i-l oferise
Raul fusese minunat [i singurul cadou primit.
Mint, se apostrof` ea, \n timp ce \ntindea mna stng` pentru
a admira inelul cu safir \nconjurat de diamante [i verigheta simpl`
din aur, care-i \mpodobeau degetul inelar. Dar, \[i vorbi ea \n
continuare, pe astea o s` i le \napoiez la terminarea contractului, \n
timp ce buchetul va r`mne al meu.
|l \mpachetase cu mult` grij` [i ocupa cel mai mult loc \n
bagajele ei. Lucrurile care \i fuseser` aduse din garsonier` erau tot
ce considera c` \i apar]inea cu adev`rat.
Tres`ri speriat`, amintindu-[i momentul cnd, ie[ind de la
ofi]erul st`rii civile, descoperise \n mul]imea de gur`-casc` adunat`
afar`, chipul \ncruntat al celui care o terorizase o via]` M`d`lin.
Se \mpiedicase [i avusese tendin]a s` o rup` la fug`, dar Raul o
strnsese mai bine lng` el, \mpiedicnd-o s` cad` sau s` fug`, \n
timp ce \i [optea:
Stai lini[tit`, mi cara!
Spaima [i teroarea care \i deformaser` tr`s`turile, probabil \l
impresionaser`, pentru c` ad`ugase repede, pe un ton cald:
Nu trebuie s`-]i mai fie team`, o s` te ap`r de tot ce este r`u.
Acolo... bolborosise ea tremurnd, este cel care m` urm`re[te.
N-o va mai face, o asigur` el.
Ba da, acum cnd [tie numele pe care \l port, va veni dup`
mine, se lamentase ea.
El o \ntoarse cu fa]a spre el, ]innd-o de umeri.
|n]elege Lo, am rezolvat problema cu individul acela abject.
Cum? suflase ea \ntrebarea.
O privise adnc \n ochi [i \ntrebase calm:
Ai \ncredere \n mine?
Da!
Atunci, nu te mai gndi niciodat` la acel individ. Nu se va mai
apropia de tine. Acum e[ti \n siguran]`.
76 SILVY SANDERS
Dar... \ncercase ea s` vorbeasc`.
Raul nu o mai l`sase s` scoat` nici un cuvnt, acaparndu-i
buzele \ntr-un s`rut \nfocat care [tersese din mintea ei orice gnd
sup`r`tor. Dup` ce \[i revenise, nu-l mai z`rise pe M`d`lin, a[a c`
se lini[tise, creznd c` imagina]ia \i jucase o fars`.
Privi cerul senin prin fereastra deschis`, apoi se ridic` de pe
scaun [i \[i roti privirea prin \nc`perea care o ad`postise \n ultimele
zile. Cu toate c` o bun` parte din emo]iile pe care le avusese
\nainte de c`s`torie disp`ruser`, mai erau destule care o asaltau.
Plecarea precipitat` al`turi de un b`rbat pe care \l cuno[tea att de
pu]in constituia o adev`rat` p`dure de semne de \ntrebare. Printre
multe dileme pe care \ncerca s` le dezlege, una o fr`mnta cu
asiduitate. Cum de era Raul att de sigur c` ]iganul nu se va mai lua
de ea? Posibilele variante de r`spuns erau o spusese numai
pentru a o lini[ti, sau [tia ceva ce ei nu-i spusese. |ncep s` fiu
caraghioas`, se admonest` singur`, ce ar putea [ti Raul mai mult ca
mine, doar el nu-l cunoa[te pe M`d`lin, iar cel pe care l-am v`zut o
clip` printre trec`tori, era mult prea gras [i buh`it, a[a c` este
posibil s`-l fi confundat.
F`cu un gest nep`s`tor cu mna, \n timp ce se \ncuraj`:
Plec, Spania este mare, nu mai are cum s` m` g`seasc`.
Lu` cu un gest gra]ios po[eta [i ie[i pe u[`, \ndreptndu-se spre
sufragerie.
Nu f`cu mai mult de doi pa[i pe hol [i se opri brusc, ascultnd
vocile care veneau din sufragerie.
Nu \n]eleg, spunea prietenul lui Raul, cum ai putut face o
astfel de prostie? Te las cteva zile singur [i te g`sesc \nsurat.
Mateo, credeam c` am fost destul de explicit, replic` Raul.
Explica]ia ta e bun` de adormit copiii! Nu cred o iot`.
COPILA APELOR 77
|n fond, nu-]i cer s` crezi, \l repezi so]ul ei, \]i cer s`-]i ]ii gura.
Nici nu vreau s` m` gndesc ce vor spune p`rin]ii t`i, se
lament` Mateo.
Dac` nu [tiu, totul va fi bine.
{i Carmen, cu ea ce vei face?
Nimic.
Cum nimic, este logodnica ta de doi ani!
Inima Lotriei se opri, ca apoi s` fac` un salt mortal \n pieptul ei
\ncordat.
Asta este [i mi[carea; fiind c`s`torit, un an nu mai pot s` fiu
logodnicul nim`nui, cu att mai pu]in s` contractez o alt` c`s`torie.
Nu era mai simplu s` desfaci logodna [i s` v` vede]i amndoi
de drum?
{tii ct de posesiv` este Carmen; \n afar` de asta, tata [i mama
ar fi foarte sup`ra]i.
Orice ai spune, nu mi se pare corect ce ai f`cut. Nu-mi place
c` te joci cu vie]ile altora, dup` bunul t`u plac. G`se[ti o
prostituat`, nici m`car una foarte frumoas` [i-i dai numele t`u.
Taci, strig` Raul, nu-]i permit s` vorbe[ti a[a despre so]ia
mea!
So]ie!? ]ip` [i Mateo, ce so]ie, este doar o femeie cu care ai
\ncheiat un contract. Pentru favoarea pe care i-o faci, ar fi trebuit s`
stea cu picioarele \n tavan toat` ziua [i toat` noaptea.
Dac` nu \ncetezi imediat, plec [i nu vreau s` mai aud de tine.
Vezi unde am ajuns din cauza unei para[ute? Ne cert`m [i
stric`m o prietenie de dou`zeci de ani.
Nu stric`m nimic, dac` \ncetezi!
La ce mai sunt buni prietenii dac` nu-]i spun cnd gre[e[ti!
La ce mai sunt buni prietenii dac` nu te \n]eleg [i nu te sus]in
atunci cnd ai nevoie, nu se l`s` Raul
78 SILVY SANDERS
Se pare c` nu vom c`dea de acord, cobor\ tonul Mateo.
Nu-]i cer dect s` nu faci public` aceast` c`s`torie.
Nu o voi face, deoarece nu vreau ca prietenul meu s` fie
considerat nebun.
Mateo, ai s` vezi c` totul va fi bine.
Alb` ca o stafie, Lotria vru s` se \ntoarc` \n camer`, dar
picioarele nu o ascultar`, a[a c` ascult` zdrobit` continuarea
discu]iei.
Raul, asta nu \nseamn` c` te cred nebun. Ce [tii despre
femeia asta?
Destul ca s` o iau de nevast`, veni moroc`nos r`spunsul.
Nu, nu [tii nimic, doar vrei s` crezi c` [tii. Dac` nu respect`
nenorocitul acela de contract [i te va tr`da?
Stai lini[tit, n-o va face.
Tonul lui sigur aduse pu]in` mngiere inimii ei r`nite. Asta
pentru scurt timp, c`ci ceea ce spusese Raul \n continuare o zdrobi:
O duc la ferm`, Mateo, este destul de departe de re[edin]a
familiei [i voi avea grij` s` nu se apropie de ea. Va fi partea nev`zut`
a vie]ii mele. Dac` va \ncerca vreodat` ceva, voi divor]a imediat. Nu
m` culc cu ea, fiindc` astfel divor]ul va putea fi pronun]at imediat.
A[ fi procedat a[a chiar dac` nu punea aceast` clauz` \n contract.
Lotria privea prin pcla lacrimilor cele dou` siluete masculine
care se mi[cau agitat \n spatele geamului de la u[a sufrageriei.
Ai dreptate aici, morm`i Mateo, cine [tie ce boal` ai putea lua.
Este s`n`toas`, a f`cut cteva analize \nainte de c`s`torie.
Dar cine [tie c]i b`rba]i or fi trecut prin patul ei!
Nu m` intereseaz`, ridic` tonul Raul, ce a fost a fost, dar va
trebui s` se comporte decent de acum \n colo.
Ea [tie asta? \l ironiz` Mateo.
Am fost ct se poate de clar \n aceast` privin]`.
COPILA APELOR 79
Femeia te \n[al` cu tine de mn`, dac` \[i propune. Dac` o la[i
singur` la ferm`, cred c` va lua la rnd tot satul.
Destul! strig` Raul. Nu mai vorbi a[a, acum este so]ia mea [i
nu voi accepta s` o jigne[ti.
Ca [i cum ar fi \n]eles mesajul, Mateo schimb` tonul.
Sper ca un an de zile s` nu ne mai vedem.
Dac` asta este dorin]a ta, nu am nimic \mpotriv`. Dar \nainte
de a pleca din aceast` cas`, vreau s` am cuvntul t`u c` nu m` vei
tr`da.
|l ai; resemnarea din tonul b`rbatului era evident`.
Prieteni? Raul \ntinse bra]ele larg.
Ca \ntotdeauna, r`spunse Mateo \mbr`]i[ndu-l.
Lotria se trezi la via]`. Intr` \n baia cea mai apropiat`, \ncuind
u[a \n urma sa. Lacrimile care \i \nce]o[aser` privirea curgeau acum
\n voie. Se sim]ea a[a de umilit`, chiar dac` Raul \i luase totu[i
ap`rarea. Lu` un prosop \n care \[i ascunse fa]a pentru a putea
plnge \n voie, eliminnd riscul ca lacrimile s`-i p`teze costumul,
sau s` fie auzit`.
Toat` via]a fusese o fugar`, acum devenise partea nev`zut` a
vie]ii cuiva, ca un fel de apendice nefolositor. Oare chiar nu putea
s` fie recunoscut` ca om, ca o fiin]` inteligent` care s` aib` dreptul
la o via]` independent`? Se p`rea c` nu. Era o osndit` a sor]ii, o
persoan` lipsit` de dreptul la identitate.
L`s` prosopul [i \[i d`du la o parte p`rul care \i acoperise
chipul.
Ce te a[tep]i? \[i vorbi singur`. S` se \ndr`gosteasc` cineva de
tine [i s` te considere demn` de a-i sta al`turi \n orice situa]ie?
Treze[te-te feti]o, nimeni nu o va face [i dac` ai avut nebunia s`
crezi c` acea persoan` este Raul De Hita, \nseamn` c` ]i-ai pierdut
cu totul sim]ul realit`]ii.
80 SILVY SANDERS
D`du drumul la apa rece [i \ncepu s` se spele pe fa]`. Nu era
machiat`, a[a c` nu avea ce s` retu[eze cnd sim]i c` se mai
lini[tise. Se sprijini cu minile de chiuvet`, \n timp ce \[i impunea
s` se calmeze. Era un exerci]iu \ndelung exersat, a[a c` reu[i destul
de repede s`-[i compun` o expresie calm` [i indiferent`. Cu toate
acestea, trecuse mai bine de jum`tate de or` pn` cnd a fost gata
s` ias` din micu]ul sanctuar. Tocmai deschidea u[a cnd \l auzi pe
Raul c` o strig` din hol.
Cnd observ` de unde iese, se \ncrunt`.
Nu te sim]i bine?
Ba da, m-am mai sp`lat o dat` \nainte de plecare. Tonul
lini[tit, chiar pu]in blazat, era o reu[it` actoriceasc` f`r` precedent.
Raul \i zmbi [i o lu` protector pe dup` umeri.
E[ti gata s` zbori spre noua ta cas`?
Da, sunt gata.
Fermitatea cu care pronun]` cuvintele \l f`cu pe Raul s` o
priveasc` mai atent.
Sigur totul e \n ordine?
Curajoas`, \[i ridic` ochii spre el, ]intuindu-l cu privirea de un
verde \nchis, opac.
Totul este bine, rosti ea calm, \n timp ce \n ea se r`suceau
valuri de tenebre dureroase.
Raul \i atinse cu blnde]e chipul \mpietrit.
E[ti cam palid`!
Probabil din cauza emo]iilor.
Aha, deci asta era!
Lotria \[i plec` \ncet capul. Efortul f`cut era teribil [i o sec`tui
de ultima pic`tur` de vlag`.
Mi tonta nia, o mngie el pe cap, ca pe un copil r`t`cit.
}i-e fric` s` c`l`tore[ti cu avionul?
COPILA APELOR 81
Nu [tiu, ridic` ea din umeri. Este o experien]` \n premier`, ca
multe altele \n ultimele zile. Ultima parte a frazei o spuse att de
\ncet, \nct crezu c` el nu auzise.
Ai dreptate, Lo, ai trecut prin multe \n ultimele zile, dar sunt
mndru de modul \n care te-ai comportat.
Sinceritatea din vocea lui fu ca un balsam pentru inima ei
chinuit`. |l privi din nou, de data aceasta cu recuno[tin]`.
Gracias.
Bagajele sunt gata, schimb` el subiectul cnd Mateo ap`ru din
sufragerie.
Si.
S` mergem s` le lu`m.
Tn`ra femeie se bucur` c` o inclusese [i pe ea \n aceast`
ac]iune [i nu o l`sa singur` cu prietenul lui dinspre care sim]ea o
ur` aproape palpabil`.
Dup` ce duser` bagajele la ma[in`, Lotria se pomeni fa]` \n fa]`
cu Mateo.
Mimica lui dispre]uitoare o enerv` att de tare, \nct \[i dorea cu
ardoare s`-i ard` o palm` pentru a i-o [terge de pe chip.
Ai grij` cum te por]i, \i arunc` el printre din]i, cnd Raul intr`
\n cas`, s` ia valizele.
Lotria \l fix` calm`.
De ce, ]i se pare c` nu [tiu s` m` port? ripost` ea pe un ton
sfid`tor.
Ascult`, rustica perra, o prinse Mateo de un bra], strngnd cu
furie. Dac` nu respec]i termenii contractului [i tulburi via]a
prietenului meu, o s`-]i pocesc chipul `sta sfid`tor de nu te va mai
recunoa[te nici propria mam`.
Cu toate c` bra]ul o durea \ngrozitor, Lotria nu-i d`du satisfac]ia
s` i-o arate. Rnji ironic cnd spuse:
82 SILVY SANDERS
Probabil c` nici acum nu m-ar recunoa[te, nu de alta, dar nu
m-a mai v`zut de cnd aveam cteva s`pt`mni [i mi-a dat drumul
pe ap`, \ncercnd s` m` ucid`. Dar vezi tu, Mateo, Dumnezeu a
vrut s` tr`iesc, [i am tr`it, [i voi tr`i att ct vrea EL, nu ct vrei tu
sau cei care m` du[m`nesc.
{ocat, Mateo \i d`du drumul.
Sagrada Madre de Dios, este mai cumplit dect am crezut; \[i
trecu nervos degetele r`sfirate prin p`r.
Stai lini[tit, Mateo, \l privi ea fix, Raul m-a ajutat a[a cum
nimeni nu a mai f`cut-o, jur c` nu va avea din partea mea nici
cel mai mic necaz. Dac` vreodat` va avea nevoie de mine, va
putea dispune cum vrea de via]a mea, chiar dac` tu nu dai doi
bani pe ea.
Privirea onest`, mndria cu care \[i ]inea capul, reu[ir` s`-l
impresioneze pe Mateo.
Trebuie s` te cred pe cuvnt, morm`i el nemul]umit.
|n situa]ia de fa]`, da.
Chiar atunci, Raul reveni cu ultimele bagaje. |i privi circumspect
pe cei doi, care st`teau ca doi coco[i gata s` se ia la har]`.
Am pierdut ceva? arunc` el valizele \n portbagaj, apoi puse un
bra] posesiv pe umerii \ncorda]i ai Lotriei.
Nimic, r`spunser` amndoi \n acela[i timp, ca un cor bine
dirijat.El cercet` cteva clipe chipul so]iei sale, dar \n afar` de un
calm studiat nu descoperi altceva. |[i \ntoarse aten]ia asupra
prietenului s`u.
Mul]umesc mult prietene, \i \ntinse el mna.
Nu ai pentru ce, \i r`spunse acesta, posomort.
Pentru g`zduire, pentru c` aici am cunoscut-o pe minunata
mea so]ie. Nota u[or amenin]`toare a ultimelor cuvinte nu sc`p`
nici Lotriei, nici prietenului s`u.
COPILA APELOR 83
Da, bine, r`spunse acesta din urm`, resemnat.
Lotria \i \ntinse mna cu franche]e. Mateo ezit` numai o
frac]iune de secund` \nainte de a r`spunde gestului. Suficient ca
Raul s` se \ncrunte, nemul]umit.
Lotria se urc` \n ma[in` pe locul din spate, a[teptnd ca cei doi
prieteni s`-[i ia r`mas-bun. Spre surprinderea sa, Raul veni s` se
a[eze lng` ea.
Dup` ce \nchise portiera [i taxiul porni, el se mai \ntoarse
pentru un ultim semn de adio spre Mateo, care privea \ncruntat
dup` ma[ina care prindea vitez`.
Raul lu` apoi mna [i o ]inu a[a pn` la aeroport.
Ai emo]ii? o \ntreb` \n timp ce coborau.
Tu ce crezi?
El ridic` din umeri.
Nu este u[or s` p`r`se[ti totul [i s` te arunci cu capul \nainte
\n necunoscut! rosti ea cu fruntea sus.
M` ai pe mine s` te conduc, nu e[ti singur`.
Lotria \l privi cu o seriozitate deconcertant`:
Uneori, chiar dac` fizic e[ti lng` mine, gndurile tale sunt la
mare distan]` [i-mi sunt complet necunoscute, a[a c` m` simt la fel
de singur` ca un naufragiat pe o insul` pustie.
Respir` adnc \nainte de a continua pe un ton potolit:
Scuz`-m`, nu trebuia s` spun asta. A fost o r`utate nejustificat`.
Raul r`mase mut la aceast` alocu]iune.
Hai s` mergem la avion, \l trase ea de mnec`, dezmeticindu-l.
Da, hai s` mergem acas`.
Cuvntul acas` r`mase s` reverbereze \n capul tinerei
romnce ca un ecou \n mun]i.
84 SILVY SANDERS
Capitolul 8
Ultima parte a c`l`toriei se apropia de sfr[it. Micu]ul avion al
companiei IBERIAN AIRWAYS \n care urcaser` la Madrid \ncepu
procedura de coborre. Lotria privea avid` prin micul hublou lng`
care \[i avea locul. Marea de un albastru profund era lini[tit`,
ultimele raze de soare dndu-i o str`lucire ca de m`tase azurie,
m`rginit` de spuma alb` a valurilor molcome.
Chiar dac` aterizarea nu a fost la fel de lin` ca cea de la
Madrid, Lotria nu se sperie de hurduc`turile pe care le sim]i
cnd ro]ile aparatului atinser` solul. |l urm` pe Raul ca un c`]el
r`t`cit pn` la o ma[in` a c`rei marc` \i era complet
necunoscut`. |l ajut` la c`ratul bagajelor, apoi se instal` pe locul
pasagerului.
Era cald. Aerul care intra prin geamul deschis avea un iz
dulceag.
Ce miroase a[a? \[i \ntreb` ea so]ul.
Portocalii, care sunt \nflori]i. Mai sunt [i l`mi, dar ei au un
parfum mai pu]in dulceag.
Este minunat, se entuziasm` ea.
Da, zona aceasta este privilegiat`, este bogat` \n vegeta]ie, dar
nu este peste tot a[a.
Drumul pe care \nainta ma[ina era destul de prost, dar Lotria nu
era con[tient` de acest inconvenient. Privea fascinat` casele de un
alb str`lucitor \nconjurate de vi]`-de-vie [i de m`slini. Palmierii
\nal]i ofereau locului un aer nea[teptat de misterios.
Dup` ce dep`[ir` satul, intrar` \ntr-un or`[el cu str`zi umbrite
de portocali [i de palmieri. Din goana ma[inii, v`zu biserici vechi
minunate \n amurg, palate cu turnuri gra]ioase care \nfruntaser`
timpul ca ni[te solda]i credincio[i.
Suntem \n Andaluzia, nia. |]i place?
Da, este frumos, \i zmbi ea sincer.
Nu peste tot este a[a, spuse Raul cu un ton plin de mndrie,
Spania este o ]ar` auster` [i melancolic`. Are mun]i cutez`tori [i
nesfr[ite cmpii f`r` arbori. Lipsa acestora duce la lipsa p`s`rilor
[i a ciripitului lor zglobiu. Cmpiile acestei ]`ri sunt t`cute [i
singuratice.
Atunci, \nseamn` c` sem`n mult cu aceste locuri, pe care cred
c` le voi iubi, spuse Lotria vis`toare.
Chiar crezi c` vei face fa]` singur`t`]ii?
Singur`tatea este problema mea cea mai simpl`, r`spunse ea
cu senin`tate.
Aici nu vei avea alte probleme, o asigur` Raul.
Ce bine ar fi, dar d`-mi voie s` m` \ndoiesc de acest lucru.
F`cur` mai mul]i kilometri \n t`cere, fiecare cu gndurile lui.
Trecur` prin mai multe sate, apoi printr-un trgu[or lini[tit.
Drumul urca [erpuitor spre locul care urma s` fie casa tinerei
romnce. Noaptea \[i intrase \n drepturi cnd, dep`[ind un alt
s`tuc, Raul \i spuse:
86 SILVY SANDERS
Vom ajunge curnd. Prive[te spre dreapta, \n sus. Chiar dac`
este \ntuneric, po]i observa casa pe stnc`.
Cu emo]ie, Lotria \[i concentr` aten]ia acolo unde \i spusese el.
Dup` o curb` a drumului, observ` stnca solitar` care ][nea
din p`mnt [i se repezea cutez`toare spre cerul plin de stele. Casa
coco]at` pe culmea ei nu o distingea prea bine, dar chiar [i de la
aceast` distan]`, pe \ntuneric, i se p`ru impun`toare.
Drumul mai continu` doar cteva minute [i Raul intr` pe o
alee larg` str`juit` de copaci [i \n cele din urm` opri \n fa]a
casei.
Ast`-sear` vei dormi aici, \n una din camerele pentru oaspe]i,
iar mine te vei muta \n c`su]a paznicului, preciz` Raul dup` ce
opri motorul.
Nu apucar` s` coboare din ma[in` [i u[a impun`toare de la
intrare se deschise [i un cuplu de vrst` mijlocie se gr`bi s`-i
\ntmpine.
Bienvenidos, spuse b`rbatul \n timp ce femeia, r`mas` pu]in
mai \n urm`, murmura aceea[i urare.
Raul lu` mna \ntins` [i o scutur` cu putere, apoi se \ntoarse
spre Lotria [i o \mpinse u[urel \n fa]`.
Aceasta este seorita Lotria Cotescu, noul medic veterinar.
Cei doi o privir` ne\ncrez`tori.
Bun` seara, spuse Lotria cu un calm pe care era departe s`-l
simt`.
M` bucur c` a]i putut veni la noi, seorita, avem mare nevoie
de un medic. Tonul lui Miguel sugera clar c` nu credea c` va sta
prea mult prin acele locuri.
{i eu m` bucur c` am venit aici, Miguel. Cel pu]in un an de
zile va trebui s` m` suporta]i pe lng` voi.
COPILA APELOR 87
Sunte]i sigur` c` ve]i rezista att? \[i ar`t` el clar temerea.
Sunte]i a[a de tn`r`, iar locul acesta, \n afar` de munc`, nu ofer`
[i altceva.
Ba da, Miguel, \l contrazise Lotria, ofer` siguran]`, lini[te [i
mult` frumuse]e. Pentru mine, este de-ajuns.
B`rbatul o privi surprins, cu o urm` de respect.
Pofti]i \n cas`, interveni Maria, cred c` sunte]i mor]i de foame.
Cei doi c`l`tori intrar` \ntr-un hol enorm, bine luminat. Lotria
nu putu s`-l studieze prea bine fiindc` trecur` repede prin el,
urcar` scara interioar` impozant` [i se trezi \ntr-o camer`
minunat`. Dup` ce u[a se \nchise \n urma lui Miguel care \i adusese
bagajele, cercet` atent fiecare lucru, \ncepnd de la patul enorm \n
care puteau foarte bine s` doarm` chiar patru persoane, urmnd
scrinul, oglinda, fotoliile, draperiile grele din catifea, pere]ii de pe
care un tapet vesel \i zmbea juc`u[, covoarele groase, care \]i
mngiau t`lpile cu firele lor lungi de ln`, pn` la [emineul placat
cu marmur` ro[ie, care sem`na att de bine cu visurile ei \nct o
f`cu s` zmbeasc` proste[te.
Este prea frumos ca s` fie adev`rat, [opti ea, \n timp ce se
plimba pe covorul moale dup` ce-[i aruncase pantofii din
picioare.
Pa[ii se transformar` \n pa[i de dans, dup` o melodie cntat` de
inima ei greu \ncercat`.
E[ti gata pentru mas`? \ntreb` Raul dup` o b`taie scurt`
\n u[`.
Imediat, se repezi ea spre o u[` mai mic` mascat` de tapet,
care b`nuia c` d` \n baie.
Aici nu se mai l`s` furat` de peisaj, ci se sp`l` rapid pe mini [i
pe fa]`, apoi g`si un pieptene cu care \ncerc` s` mai disciplineze
88 SILVY SANDERS
coama ar`mie. Dar crlion]ii nu se l`sau deloc \ntin[i, a[a c`
renun]`, \[i lu` pantofii [i ie[i f`r` a arunca o privire spre oglinda
care ocupa o mare parte dintr-un perete.
La baza sc`rii, Raul o a[tepta ner`bd`tor.
Scuz`-mi \ntrzierea! spuse ea cu o voce ezitant`.
B`rbatul \i accept` scuza cu o \nclinare a capului, dup` care \i
\ntoarse spatele, \ndreptndu-se spre o u[` care era pu]in deschis`.
Lotria \l urm`, dar r`mase mut` \n prag. Ceea ce vedea era demn
de un film cu buget, nu mare, ci foarte mare. |nc`perea enorm` era
feeric luminat` de trei candelabre din cristal. Tablouri vechi,
tapiserii m`iestre, mobil` cu \ncrusta]ii mig`loase, creau o
atmosfer` att de cald` [i de pl`cut` \nct te f`cea s` te sim]i
binecuvntat c` ai privilegiul de a locui acolo. Masa la care puteau
foarte bine s` stea cel pu]in dou`zeci de persoane, trona ca o pies`
de rezisten]` \n mijloc.
|]i place? se interes` Raul, care o a[tepta cu minile pe
sp`tarul unui scaun.
O, da! Este cea mai frumoas` \nc`pere \n care am intrat
vreodat`. De fapt, ad`ug` ea repede, este cea mai frumoas` cas`,
sau mai degrab` palat, pe care l-am v`zut.
Se nume[te Castello de Penon.
Un castel, exclam` ea impresionat`. Abia a[tept ziua, s`-l pot
vedea mai bine.
Mine vom avea treab`, o anun]` el sec. |l vei vizita cnd caii
bolnavi \[i vor reveni.
Cu toate c` apostrofarea lui o duru, trebui s` admit` c` avea
dreptate, nu venise aici s` viziteze castele, ci s` munceasc`.
Deschise gura s` se scuze, dar cnd v`zu c` el nici m`car nu privea
spre ea, t`cu [i se a[ez` pe scaunul pe care i-l ]inea politicos.
COPILA APELOR 89
|n timpul mesei, foarte gustoase de altfel, discutar` numai
despre cai [i despre boala care secerase deja doi.
Ar fi mai bine s`-i v`d chiar ast`-sear`, propuse ea la
sfr[itul cinei.
E[ti prea obosit`, spuse Raul ca o scuz` slab`.
Nu, oricum nu a[ putea dormi acum, f`r` s` [tiu ce au.
Crezi c` po]i s`-i examinezi? Speran]a din glasul lui era
suficient` pentru a-i da puteri.
Raul \l strig` pe Miguel, [i to]i trei se \ndreptar` spre grajduri,
care erau destul de departe de castel.
Pe drum, Miguel \i spuse Lotriei c` izolase caii bolnavi de cei
s`n`to[i [i-i descrise simptomele bolii.
Oboseala drumului lung disp`ru ca prin minune cnd intr` \n
prima box` \n care o mnz` de un an nu mai putea sta pe cele patru
picioare [i z`cea culcat` pe o parte. Cnd Lotria de apropie de ea,
\[i ridic` pu]in capul [i \[i \ntinse cercet`tor botul fierbinte.
Cu mult` blnde]e, tn`ra doctori]` \[i \ncepu consultul.
Dur` mai bine de dou` ore pn` cnd Lotria termin` de
examinat to]i caii bolnavi.
Nu ave]i nici un fel de medicamente aici?
Ba da, se gr`bi Miguel s`-i r`spund`. Pe aici, te rog, o \ndrum`
el. Doctorul care a plecat spunea c` este bine s` ai de toate, a[a c`
am cheltuit o groaz` de bani pe tot felul de medicamente, dar nu
[tiu s` le administrez.
Asta nu este o problem`, cnd ai un diagnostic sigur.
{i avem, doctore? se auzi vocea baritonal` a st`pnului
acelui loc.
Da. Mai vreau s` fac ni[te teste, dar cred c` diagnosticul meu
este sigur.
90 SILVY SANDERS
|l putem afla [i noi?
Caii au fost otr`vi]i.
Imposibil! strig` Miguel.
R`bd`toare, Lotria \ncepu s`-i explice de ce b`nuia acest
lucru.
Lucrez aici de dou`zeci [i doi de ani, seorita, [i nu am
pomenit a[a ceva. Cred c` v` \n[ela]i. Trebuie s` fie altceva.
Am dreptate, \l asigur` Lotria, cu mult calm.
Dar dac` totu[i gre[e[ti? suspiciunea din glasul profund al lui
Raul De Hita o duru pe Lotria, dar nu l`s` s` se vad` nimic din
aceast` nou` suferin]`.
Dac` va muri vreun cal din cauza diagnosticului meu, sunt de
acord s` suport contravaloarea lui.
Raul f`cu un gest exasperat cu mna \n timp ce-i [optea la
ureche:
Parc` ai avea de unde pl`ti!
Lotria sim]i c` se pr`bu[e[te sub cuvintele lui r`ut`cioase, dar \n
afar` de o paloare accentuat` nici un mu[chi nu i se clinti pe fa]`
cnd [opti printre buzele strnse:
Din salariu.
Intrar` \ntr-o c`m`ru]` mic`, dar foarte bine dotat`. Tn`ra
femeie \ncepu s` citeasc` prospectele mai multor medicamente,
apoi combin` ni[te substan]e pe care le descoperi pe o etajer`.
F`cu astfel ra]ii pentru to]i caii.
|n timp ce ea lucra, b`rba]ii conversaser` pe un ton sc`zut, ca s`
n-o deranjeze.
Gata, s` mergem, le spuse ea cu glas obosit.
Injectar` to]i caii.
COPILA APELOR 91
Cel mai r`u este mnza din prima box`. Nu [tiu dac` o voi
putea salva.
Ar fi bine s` o pierdem numai pe ea, ripost` ursuz Miguel.
Dac` nu descoperim cauza acestei otr`viri, to]i caii o vor p`]i.
Ce este schimbat \n alimenta]ia lor, \n ultimul timp?
Nimic.
Chiar nimic? Haide, Miguel, gnde[te-te. Este foarte important.
Raul se uita de la unul la altul, f`r` s` intervin`.
Poate s-a \ntmplat ceva cu apa? suger` Lotria.
|n timp ce administratorul \[i lovea ritmic din]ii cu unghia
degetului ar`t`tor de la mna dreapt`, Lotria \l privea insistent.
Ov`zul pe care \l punem \n hran` este luat de la alt
produc`tor. Cel de la care cump`ram pn` acum a murit, iar
urma[ii lui au vndut totul.
Vreau s` v`d c]iva saci din acest lot de ov`z.
Miguel o lu` \nainte, urmat de Lotria [i de Raul.
Lotria lu` mostre din mai mul]i saci, apoi se \ntoarse \n
laboratorul improvizat. Le cercet` la microscop aproape trei ore.
Ochii o usturau de oboseal` [i de concentrare, spatele o durea,
iar tmplele \i erau lovite cu cioc`nele nev`zute de spiridu[i
r`ut`cio[i.
Asta e! [opti ea \ntr-un trziu.
Cnd \ntoarse capul spre cei doi companioni, constat` c`
ace[tia adormiser` pe ni[te balo]i de paie.
Prepar` alte medicamente cu care inject` caii. Pe unii din ei \i
g`si pe picioare, lucru care \i d`du puteri noi.
Era diminea]` cnd intr` \n boxa \n care mnza st`tea tot
culcat`. |i mai f`cu o injec]ie, apoi se a[ez` jos [i-i lu` capul \n
poal`, vorbindu-i \ncet.
92 SILVY SANDERS
O s` te faci bine, nu-i a[a? Lupt` [i nu te da b`tut`, pui[or
frumos. Via]a este grea, dar dac` ne-a fost d`ruit`, trebuie s` facem
\n a[a fel \nct s` lupt`m pentru fiecare suflare.
Mna ei mngia gtul catifelat al c`lu]ului, \n timp ce privea \n
ochiul blnd al animalului. Vorbi a[a un timp, pn` cnd oboseala
o r`puse [i adormi.
A[a o descoperir` rnda[ii cnd \[i \ncepur` lucrul \n zori.
Uimi]i, se duser` s` cear` instruc]iuni de la administrator. Era o zi
ciudat`, c`ci nici pe acesta nu-l g`sir` prin locurile obi[nuite, ci
tocmai \n laborator. Zgomotul [i vocile lor ridicate \i trezir` pe Raul
[i pe Miguel. Buimaci, la \nceput le-a fost greu s`-[i aminteasc` de
ce dormeau pe baloturile de paie, dar cnd realitatea \[i intr` \n
drepturi se privir` \ntreb`tor, c`utnd-o pe Lotria.
Don Miguel, ce facem cu seorita care doarme cu Fay? \ntreb`
unul din lucr`tori, mototolindu-[i p`l`ria scoas` de pe cap.
L`sa]i-o s` doarm`, porunci cel interpelat. Ce fac ceilal]i cai?
Mult mai bine, r`spunse un alt lucr`tor.
Se pare c` a avut dreptate tn`ra noastr` doctori]`, se \ntoarse
Miguel spre Raul.
Da, recunoscu Raul cu un ton mul]umit.
Cnd am v`zut ce tn`r` este, nu i-am acordat prea mult`
\ncredere, sau mai corect spus, nu i-am acordat deloc. Sper s` nu fie
prea sup`rat` pe mine, ridic` din umeri \ntr-un gest de scuz`
Miguel.
Raul zmbi dnd cu ochii de tabloul idilic pe care \l ofereau
tn`ra [i mnza adormite. Sim]i ceva r`sucindu-se \n inima lui de
obicei att de deta[at`. Ce putere ciudat` avea aceast` f`rm` de
femeie ca s` trezeasc` \n el sentimente pe care nu le mai \ncercase
pn` atunci?
COPILA APELOR 93
Chiar \n clipa aceea, animalul se poticni pu]in, dar reu[i s` se
ridice. Pe picioarele nu prea sigure, Fay se aplec` s`-[i miroas`
tovar`[a de somn.
To]i angaja]ii se adunaser` \n jurul boxei, \ntr-o lini[te curioas`.
Raul intr` [i o s`lt` pe Lotria \n bra]e.
Trebuie s` injectez caii, murmur` ea \n romne[te.
Ce spune? se interes` Miguel.
Nu [tiu, recunoscu Raul. A uitat probabil unde este [i vorbe[te
\n limba ei natal`. Lotria este romnc`, \l inform` el pe Miguel care
se ]inea dup` el, \n timp ce o ducea spre tn`ra adormit` spre cas`.
Cearc`nele vine]ii, umbrite de genele lungi, o f`ceau s` par`
vulnerabil` [i chinuit`. Raul se trezi c` o strnge mai tare \n bra]e,
pentru a o proteja de un r`u invizibil, sau... poate chiar de el.
Era att de slab`, \nct oasele fe]ei aproape \mpungeau prin
piele. O piatr` r`s`rit` \n cale \l f`cu s` se dezechilibreze o clip`,
dar ajutat de Miguel, reu[i s` se redreseze. Lotria deschise brusc
ochii, perfect treaz`.
Las`-m` jos, ceru ea moale.
E[ti prea obosit`, \i r`spunse Raul cu blnde]e.
Tn`ra se \ncrunt` \n \ncercarea de a-[i aminti ceva.
Oh! \i s`ri ea cu agilitate din bra]e. Ov`zul, Raul, ov`zul este
cauza otr`virii.
Cei doi b`rba]i se oprir` instantaneu, privind-o ca pe o
stafie.
Da! Voi deja dormea]i cnd am descoperit la microscop un
spor de ciuperc` otr`vitoare care infestase ov`zul! Nu v-am trezit,
m-am ocupat de cai, apoi am adormit cu mnza cea mic`. Trebuie
s` v`d cum se simte.
Le \ntoarse spatele [i o rupse la fug` spre grajduri.
94 SILVY SANDERS
S` nu le mai da]i cailor ov`zul acela, le strig` ea \n timp ce-[i
continua goana.
R`ma[i pironi]i locului, cei doi b`rba]i se uitau \nm`rmuri]i la
f`ptura care alerga de parc` to]i diavolii din lume erau pe urmele ei.
Afurisit` feti[can`, spuse admirativ Miguel. E plin` de energie
[i are ceva \n capul `la frumu[el.
Raul zmbea cu gura pn` la urechi, plin de mul]umire.
S` mergem dup` ea? \ntreb` Miguel, \n timp ce privea cu jind
spre cas`.
Nu, hai s` mnc`m ceva, apoi, dac` nu se va fi \ntors, vom
merge \n c`utarea ei.
Maria \i a[tepta \ngrijorat` la u[a dinspre buc`t`rie.
Ce s-a \ntmplat? se interes` ea \n timp ce-[i frngea nervoas`
minile.
Nimic r`u, o lu` Miguel pe dup` umeri.
V-am a[teptat toat` noaptea!
|n timp ce doctori]a muncea, noi, spre ru[inea noastr`, am
adormit pe balo]ii de paie.
Nu se poate! \[i duse ea palmele la obraji.
Din p`cate, este adev`rat, interveni [i Raul. Se poate s`
mnc`m ceva?
Sigur c` da, se dezmetici femeia, dac` intra]i \n buc`t`rie v`
pun imediat ceva \n farfurie.
Mirosul de cafea \i atrase ca un magnet pe cei doi b`rba]i, care
dup` ce se sp`lar` pu]in, se a[ezar` la mas`.
Erau att de fl`mnzi, \nct devorar` tot ce buna femeie le
punea \n farfurie.
Dar doctori]ei nu i-o fi foame? A[ putea s`-i duc cteva
sandvi[uri, se oferi Maria.
COPILA APELOR 95
96 SILVY SANDERS
Mai bine m` duc s` o aduc la mas`, se ridic` Raul.
Cred c` ar fi bine ca apoi s` se odihneasc` [i ea cteva ore.
Prima ei noapte la castel a fost zbuciumat`, vorbi [i Miguel, l`snd
cea[ca de cafea pe mas` [i urmndu-l pe Raul.
Nu a fost nevoie s` se duc` pn` la grajduri, fiindc` s-au \ntlnit
cu Lotria \n apropierea castelului.
Mergea cu capul \n p`mnt, f`cnd eforturi s`-[i trasc`
picioarele ostenite.
Raul o prinse de mijloc [i o sus]inu spre cas`.
A[ vrea s` fac o baie, murmur` ea, \nainte s` ca[te cu poft`.
Bine, dup` aceea o s` m`nnci [i s` te odihne[ti cteva ore;
vocea cald` a b`rbatului care dup` acte \i era so], o \nv`lui ca o
mantie m`t`soas`.
Era att de bine s` fie sus]inut` de el, \nct s-ar fi putut obi[nui
cu acest sprijin din partea unui b`rbat. Alung` repede acest gnd,
care nu trebuia s-o preocupe.
Capitolul 9
Lotria adormi cum puse capul pe pern`. Trecuse mult` vreme
de cnd nu mai avusese un somn lini[tit. Acum, \n acel col] de
lume, \ntr-o cas` str`in`, \ntr-un pat moale [i primitor, co[marurile
obi[nuite \i pierduser` urma, a[a c` nimic nu-i tulbur` lini[tea
binemeritat`.
Se trezi cnd soarele se preg`tea s` apun`. Se \ntinse, acceptnd
minute bune s` pluteasc` \n aburul ame]itor care preceda trezirea.
Savura cu bucuria simpl` a unui copil moliciunea patului, textura fin`
a cear[afurilor, delicate]ea pernei [i pl`cerea unei treziri f`r` grab`.
Cnd se hot`r\ s` coboare din pat, era mul]umit` de treaba pe
care o f`cuse \n timpul nop]ii [i a[a de lini[tit` cum nu-[i amintea
s` fi fost vreodat`. Se \mbr`c` repede, apoi o zbughi ca un iepure
juc`u[ spre buc`t`rie. Bine\n]eles c` nu ajunse la destina]ie a[a
cum \[i propusese, deoarece la intersec]ia a dou` holuri intr` \n
plin \n Raul, care venea din buc`t`rie. El nici nu se clinti \n timp ce
ea porni \ntr-un picaj liber spre dalele din marmur` ale holului [i
cu siguran]` ar fi f`cut cuno[tin]` cu ele de foarte aproape dac` un
bra] vnjos nu o prindea ferm, ajutnd-o s` se echilibreze.
Madre de Dios, seorita, oare nu po]i merge ca un om
normal? se r`sti Raul, \n timp ce degetele lui puternice intrau \n
pu]ina carne a antebra]ului ei.
Izbitura \i t`ie r`suflarea Lotriei, dar \[i reveni rapid [i, cu o
smucitur`, se desprinse din strnsoarea lui.
Dac` alergam, seor, nu \nseamn` c` sunt un om anormal, ci
numai c` sunt foarte fl`mnd`, ridic` ea sfid`tor b`rbia.
Cteva clipe se privir` gata de ceart`, apoi Raul zmbi [i
tensiunea se risipi ca cea]a dimine]ii.
Dac` e[ti att de fl`mnd`, atunci de ce stai aici [i nu-]i
continui drumul? zmbi ironic Raul.
Pentru c` stai \n calea mea [i m` ]ii de vorb`!
Cu un gest plin de elegan]`, Raul se trase \ntr-o parte [i se
\nclin` ceremonios, dar cnd \[i ridic` privirea, constat` c` Lotria
nu mai era. Disp`ruse ca luat` de vnt.
Fata asta este ca o furtun` de var`! filozof` el urmnd-o.
Cnd intr`, Lotria era deja pe scaun, mu[cnd cu poft` dintr-un
col] de pine, \n timp ce Maria se agita s`-i umple farfuria cu ct mai
mult` mncare. Raul a[tept` mai bine de zece minute pn` cnd
Lotria \l fix` cu privirea ei verde ca o p`dure de pini.
Ce fac caii?
|ntrebarea ei, \ntre dou` \mbuc`turi, \l trezi pe Raul din reveria
\n care c`zuse.
Mult mai bine.
A]i trimis ov`zul la testare?
Da, dar rezultatele nu ne-au venit \nc`.
Sper c` totu[i nu a]i mai hr`nit animalele cu el?
Nu, am ]inut cont de sfatul t`u. Lo, dac` te opre[ti pu]in din
interogatoriu, a[ vrea s`-]i mul]umesc.
Lotria r`mase cu furculi]a la jum`tatea drumului spre gur`,
\ntrebnd:
98 SILVY SANDERS
Pentru ce?
Pentru felul cum te-ai comportat asear`.
Dar m` pl`te[ti pentru asta, nu trebuie s`-mi mul]ume[ti.
Tonul ursuz folosit de Lotria \l f`cu pe Raul s` o priveasc` mai
atent.
Este firesc, spuse el calm, s`-]i mul]umesc. Dup` o scurt`
pauz`, ad`ug`: nu [tii s` accep]i cu gratitudine un cuvnt de
recuno[tin]`?
Nu, se r`sti ea, l`snd cu zgomot furculi]a pe mas`.
O t`cere stnjenitoare se l`s` \n \nc`pere. Maria r`m`sese
\ncremenit`, cu o lingur` de lemn \n mn`, \n timp ce Raul \[i
strnse pleoapele fixnd-o pe Lotria cu o privire care nu dezv`luia
nimic din ceea ce sim]ea.
Tn`ra romnc` se sim]ea mizerabil pentru ie[irea sa. Zgomotul
f`cut de furculi]a aruncat` pe mas` f`cuse ca furia s`-i treac` la fel
de repede cum venise.
Scuza]i-m`, \[i l`s` ea nasul \n farfurie
Nu ai reu[it nici azi s` vezi castelul, schimb` Raul, plin de tact,
subiectul.
Nu face nimic, [opti ea pierit. Am un an de zile la dispozi]ie
s` o fac.
Mine o s` facem un tur \mpreun`.
Nu este nevoie s` te deranjezi, pot face asta mai trziu, dup`
ce vei pleca. |mpinse farfuria la o parte [i se [terse cu [ervetul la
gur`. F`cu asta mai mult fiindc` el \i privea foarte insistent buzele,
dect pentru a se cur`]a de ceva ce nu exista.
M` mut ast`-sear` \n c`su]a paznicului?
Nu, vei dormi tot aici. C`su]a necesit` unele repara]ii, care
momentan nu au fost terminate.
COPILA APELOR 99
Mul]umesc pentru mas`, Maria, se ridic` tn`ra \n picioare, a
fost foarte bun`!
Cred c` ]i-a fost ]ie foame, zmbi femeia.
Acum, a[ vrea s`-mi v`d pacien]ii, se \ntoarse Lotria spre Raul.
Te \nso]esc, \i spuse \n timp ce-i f`cea politicos loc s` ias`.
Merser` t`cu]i pn` la grajduri. Cum era de a[teptat, Lotria se
opri prima dat` la boxa mnzei. De data aceasta, Fay o a[tepta
proptit` bine pe cele patru picioare, adulmec` aerul cnd tn`ra
intr` \n box`, apoi se apropie timid. Cnd Lotria o mngie pe
frunte [i \ntre urechi, Fay o privi blnd [i cu recuno[tin]`.
Bun`, frumoaso, \i vorbi doctori]a, se pare c` e[ti mult mai bine.
Si, se auzi o voce din spatele ei.
|ntorcndu-se, Lotria \l v`zu pe Miguel care st`tea lng` Raul,
sprijinit de poarta de la box`.
Sper c` ai ]inut cont de sfatul meu [i nu ai dat voie s` mai fie
hr`nite animalele din acel ov`z!
Da, [i constat c` nu a mai fost semnalat nici un caz de
\mboln`vire, r`spunse Miguel repede.
Asta este foarte bine. O s` mai injectez caii o dat`, apoi m` pot
duce la culcare. Spunnd asta, se aplec` [i o s`rut` pe Fay pe pata
alb` din frunte.
Vin mine din nou, frumoaso, pn` atunci s` fii cuminte.
Vorbe[ti des cu animalele! o ironiz` Raul.
Lotria se opri [i \l privi \ncruntat`.
Mai des dect cu oamenii, r`spunse ea \ntr-un trziu.
Este mai comod, pentru c` nu pot riposta, continu` el s` o
ironizeze.
Este numai o aparen]`, nu se l`s` tn`ra, ele \]i r`spund, nu
prin vorbe mincinoase, ci prin respect [i recuno[tin]` necondi]ionate.
Miguel urm`rea atent duelul verbal al celor doi, f`r` a interveni \ns`.
100 SILVY SANDERS
Trebuie s` recuno[ti, continu` Raul, c` discutnd cu -
necuvnt`toarele e[ti scutit` de orice polemic`!
{i asta ar trebui s` m` supere?
Normal, pentru c` acolo unde nu este polemic` nu exist`
ciocniri de opinii, care duc de multe ori la apari]ia scnteilor
novatoare.
Lotria \l privi atent` \n timp ce-[i alegea cu grij` cuvintele.
Nu aspir la lucruri m`re]e, m` mul]umesc s` fac parte dintr-un
sistem reciproc avantajos.
Pe care s`-l controlezi \n totalitate, ridic` Raul o sprncean`.
Prefer s` cred c` este un sistem \n care \mi g`sesc \mplinirea,
profesional vorbind, ad`ug` repede, dup` o scurt` pauz`.
Profesional, repet` el cu o ironie mu[c`toare, dar ca femeie!
Furia care o \ncerca de mai multe minute, ajunsese la cote
alarmante, a[a c` tn`ra \[i strnse pumnii dureros, pentru a nu da
fru liber stihiilor care o bntuiau.
Consider c` sunte]i cel mai \n m`sur` s` [tie acest lucru, dat`
fiind situa]ia \n care ne afl`m!
F`cu hot`rt` un pas spre el, \nl`turndu-l din calea ei cu un
gest abia schi]at, \n timp ce spunea pe un ton de ghea]`:
|mi permite]i s`-mi continuu vizita!
Pentru o clip`, avu certitudinea c` avusese ultimul cuvnt [i un
val de mul]umire amenin]a s` se reverse cnd, trecnd prin dreptul
lui \l auzi [optindu-i:
La[o, s` nu crezi c` te voi l`sa s` gnde[ti c` ai dreptate!
Lotria nu se mai obosi s`-i r`spund`, strnse din din]i [i trecu
dreapt` ca un b`] pe lng` el. Control` to]i caii f`r` a mai
schimba vreo vorb` cu Raul. Cnd termin`, constat` cu uimire c`
r`m`sese numai cu Miguel; st`pnul disp`ruse \n noaptea
\ntunecoas`.
COPILA APELOR 101
Aceast` constatare, \n loc s` o bucure o f`cu s` se \ntristeze, dar
nu-[i l`s` timp s` aprofundeze cauza acestui sentiment, ci \l atrase
pe administrator \ntr-o discu]ie despre regimul alimentar al
pacien]ilor s`i.
Cnd terminar` de pus la punct toate detaliile, se sim]ea foarte
obosit`, a[a c`-l rug` s` o scuze \n fa]a Mariei c` nu va lua parte la
cina din acea sear`, prefernd s` mearg` la culcare.
Cu toate c` \nc`perea era la fel de frumoas` [i de primitoare,
Lotria nu se putu bucura de atmosfera pl`cut` care o \nv`lui cnd
\nchise u[a \n urma sa.
O stare de agita]ie [i un ceva nedefinit o men]inea \ntr-o stare
de nemul]umire stresant`. Pe poli]a [emineului descoperi un
aparat de radio. C`ut` un post care transmitea muzic`, apoi, cu
mi[c`ri lente, se dezbr`c` [i se vr\ \n pat. St`tu pu]in, apoi s`ri [i
lu` aparatul de radio de pe [emineu aducndu-l pe noptier`, lng`
pat. La \nceput, gndurile i se \nvrteau att de haotic \n cap \nct
nu le putea lega coerent pe nici unul. Dup` un timp, ie[i \n fa]` o
idee n`stru[nic` oare comportamentul ei fa]` de so] nu era
influen]at de ni[te sentimente ciudate pe care le putea lua drept
iubire?
Este adev`rat, \[i spuse, c` nu pot recunoa[te sentimentul de
dragoste, pentru c` nu l-am \ncercat niciodat`, dar oare faptul c`
m` poate r`ni att de u[or nu este un indiciu \n acest sens? Nimeni,
se gndi ea, nu o enerva att de u[or, dar nici nu o f`cea fericit` cu
o simpl` vorb` bun`.
Nu reu[ise s` ajung` la o concluzie, cnd cineva b`tu scurt de
dou` ori \n u[`. Convins` c` Maria \i aducea totu[i ceva de
mncare, r`spunse:
102 SILVY SANDERS
Intr`!
Uimit`, constat` c` nu Maria era cea care b`tuse la u[`, ci Raul.
El intr` [i, avansnd spre pat, trase un scaun mai aproape de ea, \n
timp ce Lotria \[i tr`gea p`tura pn` sub b`rbie.
Dup` ce se a[ez`, Raul o privi cu ochii indescifrabili. Cnd vorbi,
tonul s`u era prietenos [i cald.
Nu ai venit la mas`.
Nu-mi era foame, se gr`bi ea s`-l asigure.
Oare? ridic` el dintr-o sprncean`, cu o ironie subtil`.
Lotria se ghemui mai bine sub a[ternut [i, f`r` s` g`seasc` o
replic` inteligent`, trecu la atac:
Ce cau]i aici?
Pe tine, mai vezi pe altcineva? De data aceasta, ironia era
direct`.
Nu se cade s` vii \n camera mea att de trziu, se zburli ea.
Lo, hai s` l`s`m nevricalele, avem de discutat.
Tonul lui iar`[i calm o potoli imediat.
Despre ce?
Din p`cate, nu mai pot s` stau, am de rezolvat ni[te afaceri
urgente \n alt` parte.
Adic` pleci? [opti ea pierit.
Da, mine \n zori.
A[a de repede? se ridic` ea \n capul oaselor.
Raul aprob` cu o \nclinare a capului.
Parc` era vorba s` stai o s`pt`mn`, se ag`]` ea cu disperare
de acea promisiune.
Este adev`rat, dar mai exist` [i probleme neprev`zute.
Lotria trase aer \n piept, fiindu-i ru[ine de modul cum
reac]ionase, cu toate c` \n imagina]ia ei problemele neprev`zute
luau chipul unei femei frumoase spaniole, numit` Carmen.
COPILA APELOR 103
104 SILVY SANDERS
Ai dreptate, \i spuse ea dintr-o dat` calm`, sper s` m` descurc.
Sunt sigur de acest lucru. Miguel te apreciaz` mult pentru
felul cum ai rezolvat problema cailor bolnavi. El te va prezenta
vecinilor pe care \i cunoa[te oricum mai bine dect mine.
Nu este nevoie s` m` prezinte nim`nui, voi avea destul treab`
aici la ferm`.
Lo, nu e[ti prizonier` aici!
Numele ei, rostit \ntr-o singur` silab`, pe un ton dr`g`stos, \i
produse tinerei fiori de pl`cere.
Este mai bine s` cunosc ct mai pu]in` lume, spuse ea cnd
\[i mai reveni.
De ce?
Reduc riscul de a fi descoperit`.
Aici nu exist` un astfel de risc, ripost` el categoric.
Tu nu-i cuno[ti pe ]igani.
|i cunosc suficient ca s` [tiu c` aici e[ti \n deplin` siguran]`.
A[ vrea s` pot crede [i eu cu aceea[i t`rie ca tine, \l privi ea cu
sinceritate.
Sper c` atunci cnd m` voi \ntoarse s` te conving de adev`rul
spuselor mele.
Nu o po]i face acum?
Din p`cate, nu avem suficient timp la dispozi]ie \n acest
moment.
Lotria \l privi intens, convins` c` [tia mai mult dect spunea,
teribil de curioas` s` afle ce-i ascundea. Dar anii lungi de disciplin`
impus` \[i spuser` cuvntul [i nu \ntreb` nimic.
Nu pot s`-]i spun o dat` la care m` voi \ntoarce, vorbi el \n
continuare, dar cred c` vor trece cteva s`pt`mni pn` voi reu[i
s` g`sesc pu]in timp pentru a veni aici, eventual \ntr-un
weekend.
Bine. Cuvntul ie[i destul de greu printre buzele ei strnse.
Era att de speriat` la gndul c` nu-l va vedea o perioad` att de
lung`!
Raul zmbi \n col]ul gurii, blnd dar cu ironie.
Ce so]ie minunat` mi-am luat! Nici un repro[ c` plec inopinat,
nici ]ipete c` dispar att de mult timp!
Lotria sim]ea c` se sufoc` de sup`rare, dar arbor` curajoas` un
zmbet care se vroia nep`s`tor.
Din cte [tiu, e[ti un om liber s` faci ce vrei.
Actele spun altceva, insist` el.
Tn`ra \[i privi degetele de pe care disp`ruser` inelul [i
verigheta.
Raul \i surprinse privirea [i cu o lucire brusc` de furie, spuse:
Le po]i vinde dac` vei avea nevoie de bani. R`utatea brusc`
din vocea lui o lu` prin surprindere [i-l privi nedumerit`. Cnd
\n]elese la ce se referise, ripost` cu mndrie:
Nu pot vinde ceva ce nu-mi apar]ine.
Dar sunt alte tale, insist` Raul.
Mai degrab` sunt ale tale, ca recuzit` a piesei pe care o juc`m.
La divor], sau cnd vei vrea, bijuteriile \]i stau la dispozi]ie.
B`rbatul se ridic` brusc \n picioare, f`cnd un pas amenin]`tor
spre pat.
Nu [tiu de ce ajungem mereu s` ne cert`m, spuse el pe un ton
frustrat.
Diferen]` de opinii, r`spunse Lotria cu un calm care era
departe de a-l sim]i.
COPILA APELOR 105
Capitolul 10
Dup` [ase s`pt`mni petrecute la Castillo de Penon, Lotria
cuno[tea fiecare cotlon al castelului, ca [i fiecare palm` din terenul
fermei.
De dou` zile, se mutase \n c`su]a renovat` special pentru ea.
|n fiecare zi st`tuse pe capul celor patru me[teri care lucraser` la
renovare. Cu toate c`, de fiecare dat` cnd venea, avea cte o
sugestie, sau dorea cte o modificare, oamenii se obi[nuiser` cu
prezen]a ei [i pn` la urm` \ndr`giser` modul ei neprotocolar de
a se purta.
|n fa]a casei amenajase o mic` gr`din`, s`pnd ronduri pe care
le umpluse apoi cu flori. C`rase pietre de diferite forme [i m`rimi
cu care m`rginise rondurile [i delimitase aleile.
Aplecat` asupra unui strat de flori, plivea buruienile care
\mpiedicau plantele s` se dezvolte. Soarele dimine]ii \i f`ceau p`rul
s` str`luceasc` \ntr-o multitudine de nuan]e. Vntul molcom i se
juca prin plete, aruncndu-i cte o [uvi]` \n ochi. Deranjat`, \ncerca
zadarnic s` ]in` dup` urechi [uvi]ele care sc`paser` din coada de
cal pe care [i-o legase strns \n cre[tetul capului.
La un moment dat, o umbr` \i acoperi soarele. |ntoarse capul s`
vad` ce se \ntmpl` [i inima i se opri \n piept.
Raul st`tea la mai pu]in de un metru \n spatele ei, cu minile
adnc \nfipte \n buzunarele blugilor.
Lotria se ridic` \ncet, cuprins` de o emo]ie devastatoare. Cnd se
propti bine pe picioare, Raul \i zmbi. Un zmbet cald, prietenesc,
plin de promisiuni ne\n]elese. Zmbetul acela o f`cu pe Lotria s`
uite toate promisiunile pe care [i le f`cuse [i i se arunc` \n bra]e,
lipindu-[i obrazul de pieptul lui, inhalndu-i cu nesa] mirosul.
O clip`, ct o b`taie de inim`, Raul r`mase nemi[cat, uimit de
reac]ia ei, apoi bra]ele sale o prinser` ca o menghin`, strngnd-o
cu patim` lng` trupul lui \ncordat. O ridic` pu]in pentru a ajunge
la buzele ei fierbin]i, pe care puse st`pnire cu o pasiune primar`.
Timpul [i lumea disp`rur` din jurul lor, fiind \nconjura]i numai
de cea]a diafan` a sentimentelor care \nmuguriser` \n sufletele lor.
Oh, exclam` Raul dup` ce \ntrerupse s`rutul [i o a[ez` cu grij`
cu picioarele pe p`mnt. A[a primire mai zic [i eu! Dac` [tiam c`
]i-a fost att de dor, veneam mai repede.
Cuvintele spuse pe un ton plin de ironie o f`cur` pe Lotria
s`-[i revin` din starea euforic` \n care o aruncase bucuria revederii,
ca [i din s`rutul r`scolitor la care participaser` amndoi.
Scuz`-m`, spuse ea cu obid`, dar chiar m-am bucurat c` ai
revenit.
Zmbetul lui se [terse imediat, devenind serios.
A fost doar o glum`, nu trebuie s` te scuzi, [i pe mine m`
bucur` revederea.
Cu un gest prietenesc, \[i puse minile pe umerii ei.
Ia s` vedem cum ar`]i, continu` el pe acela[i ton prietenos.
Lotria \[i st`pni cu greu fiorul pe care atingerea lui \l declan[`
\n trupul ei \ncins.
COPILA APELOR 107
Grozav, decret` el plin de emfaz`. Ai mai pus pe tine ceva
c`rni]`, iar dac` n-ai avea pe fa]` drele astea de p`mnt, ai ar`ta
chiar bine.
Ru[inat`, Lotria \ncerc` s` se [tearg` cu mneca c`m`[ii, dar nu
reu[i dect s` \ntind` mai bine murd`ria. Se sim]ea ca o toant`
[i-i venea s` intre \n p`mnt de ru[ine c` dup` atta timp o g`sea
\ntr-o postur` umilitoare.
Las`-m` pe mine, \i propuse Raul care scoase din buzunar o
batist` imaculat`.
Mai bine m` duc s` m` sp`l, altfel \]i vei murd`ri batista!
Nu-i nimic, o asigur` el, \n timp ce cu gesturi blnde [tergea
drele de p`mnt de pe obrajii ei ro[ii ca petalele unui mac.
Cteva clipe se studiar` \n t`cere.
Te-ai obi[nuit aici, Lo?
Da, veni r`spunsul ei [optit.
Nu regre]i c` ai plecat din ]ara ta?
Ea se retrase un pas [i-l privi hot`rt`.
Nu am ce regreta, acum Spania este ]ara mea. Multe din
temerile mele au \nceput s` adoarm` [i \mi simt sufletul mai u[or.
Dup` o zi de munc` dorm un somn lini[tit, am uitat co[marurile
care \mi bntuiau nop]ile solitare.
M` bucur s` aud asta. Modul brusc \n care ai fost nevoit` s`
pleci m` f`cea s` m` tem c` adaptarea ta va fi greoaie [i
dureroas`.
Nu, replic` ea vehement, acum deja m` simt ca acas` sau m`
rog, a[a cum \mi \nchipui c` ar trebui s` te sim]i acas`.
Triste]ea din ultimele ei cuvinte \l f`cu pe Raul s`-[i \nghit`
gluma pe care era gata s-o fac` pe seama ei.
Lotria \[i ridic` b`rbia cu gestul pe care el ajunsese s`-l
cunoasc` bine.
108 SILVY SANDERS
Hai s` vezi cum m-am aranjat!
Chiar vroiam s` te rog s` facem un tur al noii tale locuin]e.
Lotria porni \nainte, deschizndu-i drumul. Vizita dur` pu]in,
deoarece casa era destul de mic`, dar Raul fu impresionat de nota
personal` care era prezent` la tot pasul. F`cnd compara]ie cu
garsoniera ei din Bucure[ti, b`rbatul se bucur` de progresul pe
care \l constata. Mobilierul pu]in la num`r era completat de ghivece
cu plante sau tot felul de aranjamente din plante uscate.
Dac` mai ai nevoie de mobilier po]i cump`ra, \i spuse el cnd
revenir` la u[a de la intrare.
Deocamdat` nu am nevoie de nimic, spuse ea repede.
Dar...? Pentru c` e clar c` exist` un dar, nu o menaj` Raul
deloc.
Am vrut s` spun, ripost` ea imediat, c` pentru cele
unsprezece luni care mi-au mai r`mas s` locuiesc aici, casa are tot
ce-i trebuie, dar, accentu` ea, dac` o s`-mi permi]i s` locuiesc [i
dup` desfacerea c`s`toriei aici, atunci m` voi gndi la unele
\mbun`t`]iri.
{tii foarte bine c` po]i locui aici ct vei dori, preciz` Raul pe
un ton sec. Miguel mi-a povestit c` deja ai o serie de pacien]i din
sat, ca [i de la fermele vecine.
Un zmbet fugar \i arcui buzele fragede, \n timp ce un lic`r de
mndrie \i lumina verdele \ntunecat al ochilor.
Lng` laborator am amenajat, cu ajutorul b`ie]ilor [i al lui
Miguel, mici boxe [i cu[ti pentru animalele mai mici. Acum sunt
toate ocupate.
Mi-a spus Miguel, dar n-am avut timp s` le vizitez, Lo...
Numele ei r`mase plutind \n aerul cald cnd de undeva din
buc`t`rie se repezi spre Raul o pisic` ro[cat` uria[`, care agita
COPILA APELOR 109
amenin]`tor un sfert de coad`. Motanul scoase un sunet ofensat [i
cu ochi aprigi, de un verde crud, se ag`]` cu ghearele de pantalonii
b`rbatului.
Au, strig` el, \n timp ce \ncerca f`r` succes s` scape de atacul
ciudatei feline.
Lotria se aplec` repede, ascunzndu-[i cu grij` zmbetul amuzat
[i lu` pisica \n bra]e.
Ro[catule, fii cuminte, \l admonest` ea, \n timp ce motanul i
se cuib`rea \n bra]e plin de mul]umire.
~sta de unde a mai ap`rut?
Nu [tiu al cui este, dar acum vreo trei s`pt`mni a ap`rut la
u[a laboratorului tocmai cnd \nchideam. Avea coada sfrtecat`. La
\nceput, cnd vroiam s` pun mna pe el, se retr`gea, am stat pu]in
de vorb` [i i-am explicat c` trebuie s`-i tratez coada, [i \ntr-un trziu
m-a l`sat s`-l iau \n bra]e. Din nefericire, nu i-am putut salva coada.
L-am anesteziat cnd l-am operat, apoi l-am pus \ntr-o cu[c`. Am
f`cut gre[eala s` \ncui u[a. A doua zi era foarte sup`rat pe mine, a[a
c` a plecat [i dou` zile nu l-am mai v`zut. |ntr-o noapte, cnd \nc`
mai dormeam la castel, m-am trezit cu el \n camer`. M-a privit fix cu
ochii lui verzi, apoi a s`rit \n pat [i s-a a[ezat lng` picioarele mele.
De atunci, vine [i pleac` dup` cum are poft`, dar seara, orict de
trziu, \[i face apari]ia, m`nnc`, apoi se cuib`re[te la picioarele
mele [i adoarme. Cnd m-am mutat aici a venit imediat, [i de atunci
convie]uim amndoi.
Este pentru prima dat` cnd te v`d zmbind cu adev`rat, a[a
c` \i sunt recunosc`tor acestui afurisit ro[cat c` ]i-a ]inut companie,
chiar dac` mi-a stricat pantalonii [i o parte din pielea piciorului.
Lotria must`ci pozna[.
Cred c` a fost pu]in gelos.
Ei, atunci \l iert, d`du Raul din mn` cu un gest larg, pentru
c` [i eu sunt gelos pe el.
110 SILVY SANDERS
Chiar dac` tonul era glume], o not` aparte o f`cu pe tn`ra
femeie s`-l priveasc` circumspect. Inima \i s`lta de bucurie la
gndul c` el ar putea fi gelos. Alung` \ns` repede aceast` idee
nebuneasc` [i \ntreb` pe un ton neutru:
Ct vei sta?
Numai pn` mine.
Triste]ea care \i \mp`ienjeni ochii, estompnd str`lucirea
smaraldelor din privire, \l bucur` teribil de mult pe Raul.
Ai venit numai \n control? replic` ea acid.
Nu, trebuie s` fiu mine sear` la Sevilla, [i am plecat cu
ma[ina special pentru a trece pe aici s` v`d ce mai faci.
Se studiar` \n t`cere, cnt`rind adev`rul din spusele fiec`ruia.
Lotria avu o tres`rire cnd realiz` ce sentimente are pentru Raul.
|l iubea, pur [i simplu \l iubea pe acest b`rbat arogant [i att de sigur
pe el \nct o intimida doar cu o privire. |nchise ochii pentru a
\mpiedica aceast` descoperire s` erup` prin ferestrele sufletului.
Ce s-a \ntmplat? \l auzi ea ca prin cea]`. Lo, nu ]i-e bine?
insist` Raul cnd nu primi nici un r`spuns.
Chinuit` de proasp`ta descoperire, tn`ra nu putu dect s`
nege printr-o mi[care lent` a capului. }inea \n continuare ochii
\nchi[i, speriat` c` el ar putea afla ceea ce tocmai descoperise.
Cnd \i sim]i minile pe umeri, un fior de pl`cere o str`b`tu ca
o lav` fierbinte.
Sagrada Madre de Dios! Vocea lui alarmat` o f`cu s`-[i revin`
suficient pentru a arbora o expresie impasibil`.
Nu am nimic Raul, [opti ea.
Numele lui ie[ise de pe buzele ei ca o mngiere.
Cum se face c` un nimic te-a f`cut palid` ca frunzele toamnei?
Ce poetic, zmbi ea bizar.
Raul o scutur` u[or.
COPILA APELOR 111
Hei! Ce se \ntmpl`?
Am avut o revela]ie, spuse ea amar.
{i?
Este ceva care m` prive[te numai pe mine, continu` ea pe
acela[i ton. Dac` stau s` m` gndesc, cred c` dac` ai afla despre ce
este vorba te-ai enerva teribil.
Poate ar fi mai bine s` m` la[i pe mine s` hot`r`sc, o momi el
cu o voce blnd`.
Nu, [opti ea, \n timp ce \ncerca s` scape de sub minile lui.
Lo, am crezut c` suntem prieteni!
Te rog, Raul, nu mai insista, este ceva foarte personal.
Va afecta \n vreun fel rela]ia noastr`?
Lotria se sim]ea vulnerabil` cum nu se mai sim]ise niciodat`. Iar
ultima lui \ntrebare o nelini[ti [i mai mult. Era ca [i cum \i citea
gndurile.
Cu un mare efort, \i sus]inu privirea cnd \i r`spunse:
Nu, Raul, nu va afecta cu nimic rela]ia noastr`!
B`rbatul \i cercet` atent chipul, iar \n secunda urm`toare se
aplec` [i o s`rut` ame]itor. Buzele lui, posesive la \nceput, devenir`
tandre, de o pasiune covr[itoare.
Era att de bine \n cercul de fier al bra]elor lui... att de lini[titor
[i \n acela[i timp att de incitant. Lotria savur` cu o pl`cere
dureroas` s`rutul care \i golise pl`mnii de aer, [i totu[i nu dorea
s`-i pun` cap`t. Ambrozia acelui s`rut o va p`stra mult` vreme \n
amintire [i \n termina]iile nervoase ale buzelor.
Raul \i acord` un scurt r`gaz cnd \i p`r`si gura, pentru a
depune mici pece]i fierbin]i pe pleoapele \nchise. Un bra] o
strnse mai aproape de trupul lui tare ca piatra, \n timp ce palma
dreapt` tatona cu blnde]e trupul arcuit al tinerei femei de la ceaf`
la talie.
112 SILVY SANDERS
Lotria sim]ea c` \i ia foc trupul, iar capul i se golise de orice
gnd coerent.
Trecuse bariera care delimita gndirea de sim]uri. Valul de
senzualitate o purta pe crestele lui pufoase, plin de promisiuni
ame]itoare.
|n acele clipe magice, era o sclav` supus` virilit`]ii b`rbatului.
S`rut`rile care c`deau pe chipul ei ca o ploaie de var`, o f`ceau s`
str`luceasc` de pasiune. Degetele i se \nclciser` \n p`rul lui negru
ca ni[te liane.
Hai s` uit`m de pactul nostru, \i [opti el cu glasul voalat de
pasiune.
Nu ar fi putut spune nimic mai nepotrivit. Lotria se smulse din
bra]ele calde, cu r`suflarea \ntret`iat` a omului care f`cea un mare
efort.
Uimit, el o privea cu ne\ncredere.
Nu se poate, sufl` ea [uier`tor.
Ce nu se poate?
S` trecem peste \n]elegerea noastr`!
Trebuie s` recuno[ti c` datele problemei s-au schimbat
substan]ial, zmbi el.
Nimic nu s-a schimbat, spuse ea cu o fals` siguran]`.
Raul ridic` mna [i o mngie u[or pe cap. Orice conota]ie
sexual` disp`ruse, era o mngiere prieteneasc`.
Totul s-a schimbat, mi bella pequea. Chiar dac` nu vrei s`
recuno[ti, exist` o puternic` atrac]ie \ntre noi.
Lotria \l privi sfid`toare.
Pe ce se bazeaz` atrac]ia de care pomene[ti?
Luat prin surprindere de atacul ei, Raul r`spunse dup` o clip`
de gndire:
COPILA APELOR 113
Pe dorin]`!
Aha! strig` ea, f`cnd un pas \napoi. Crezi c` o s` cad pe spate
c` ai catadicsit s` m` dore[ti? Afl` c` eu nu te doresc, [i chiar dac`-]i
sunt datoare, nu-]i voi pl`ti \n natur` datoria.
Devii vulgar`, o \ntrerupse el cu buzele strnse amenin]`tor.
Uite ce este, r`sufl` ea poticnit, nu voi fi niciodat` juc`ria ta,
nu vreau s` fiu amanta ]inut` ascuns`.
Deocamdat` e[ti nevasta mea.
Numai pe o bucat` de hrtie, \l \nfrunt` ea ironic.
Asta se poate remedia foarte simplu, [uier` el amenin]`tor. Ce
aveau \n plus b`rba]ii care au trecut prin patul t`u?
Cuvintele lui o paralizar` pur [i simplu. Nu apuc` s` riposteze
\n nici un fel, pentru c` dintr-un pas, el spulber` distan]a care \i
desp`r]ea, o prinse strns \n bra]e [i porni un asediu voluptuos
asupra buzelor [i sim]urilor ei.
Ultimul ei gnd a fost un protest la \ntrebarea lui absurd`.
F`r` a-i da posibilitatea s`-[i revin` din asaltul lui \nfl`c`rat, Raul
o trase spre canapeaua din living. O culc` u[or ca pe o fragil`
comoar`, [i o mngie pn` nu mai r`mase nimic ra]ional \n
frumosul ei cap.
Dac` ar fi \ntrebat-o cineva cum zburaser` hainele de pe ea sau
de pe el, n-ar fi putut da vreun detaliu. Cert este c` pielea ei
catifelat` era \ncntat` de senza]iile pe care i le producea atingerea
trupului aspru al b`rbatului. Pierdut` \ntr-o lume iluzorie
provocat` de be]ia sim]urilor, accept` cu o supunere blnd`
mngierile lui, pe care i le \napoia cu infinit` tandre]e.
Lipsa ei de experien]` era compensat` de iubirea profund` pe
care o sim]ea pentru cel care \i era so]. Fugise de b`rba]i, pe care \i
considerase mereu du[mani. Acum, toate acele gnduri
disp`ruser`, \nlocuite de o pl`cere intens` care f`cea din ea o fiin]`
dornic` de iubire.
114 SILVY SANDERS
COPILA APELOR 115
Cnd \i lu` \n st`pnire pe rnd, cte un sn, crezu c` moare de
atta pl`cere. Se arcuia ca o salcie spre gura lui fierbinte, dorind
mai mult, f`r` a [ti \ns` ce \nsemna acel mai mult.
Erau doar un b`rbat [i o femeie, prin[i \n dansul etern al
dragostei.
O posed` blnd, a[teptnd [ocat ca trupul ei s` se acomodeze
cu p`trunderea lui brusc`.
Gemu mul]umit cnd ea se destinse dup` durerea sim]it` la
pierderea virginit`]ii. Se retrase u[or, dar picioarele ei lungi se
strnser` spasmodic \n jurul lui.
U[urel, mi amada! \i [opti el cu pasiune. Las`-m` s` te \nv`].
{i ea l-a l`sat, nu numai s` o \nve]e, ci s` o poarte pe culmile
necunoscute ale volupt`]ii [i ale \mplinirii.
A fost o c`l`torie lung` [i agitat`, dar plin` de tr`iri la intensit`]i
neb`nuite.
Zgudui]i de pl`cerea final`, au r`mas strns \mbr`]i[a]i pn` ce
undele succesive ale \mplinirii s-au estompat.
Lotria \[i ascunse chipul \mbujorat la pieptul lui musculos.
Pelicula sub]ire de transpira]ie care le acoperea trupurile deveni
dintr-o dat` rece.
Lo, \ncerc` el s`-i ridice capul. Te rog, nu fi sup`rat`!
O clip`, nu se \ntmpl` nimic, apoi tn`ra \ncepu s` ridice sfios
capul.
Raul nu mai v`zuse ochi mai frumo[i. Te pierdeai \n intensitatea
lor verde ca \ntr-o jungl`, iar iubirea necondi]ionat` care str`lucea
\n profunzimea lor \l \ncnt` peste m`sur`.
Oh, iubito, deci nu e[ti sup`rat`, concluzion` el lini[tit.
O lic`rire viclean` se aprinse \n meandrele verzi.
Dac` [tiam c` este att de bine, nu a[teptam pn` la vrsta asta.
B`rbatul se \ncrunt` amenin]`tor.
S` nu spui asta nici \n glum`. Tonul lui aspru o f`cu s` se
\ntrebe ce gre[ise.
Raul, se foi ea \n bra]ele care o strngeau posesiv, ce vom face
acum?
El ridic` ironic dintr-o sprncean`.
Acum, cred c` te voi duce \n dormitor [i vom repeta lec]ia
predat` pe canapea, pn` voi fi sigur c` nu ui]i nici un am`nunt.
Lotria lovi u[or cu pumnul pieptul musculos.
Nu te preface c` nu \n]elegi!
Despre lucruri serioase nu pot discuta cnd \]i simt trupul gol
lipit de al meu.
Dar...
Nici un dar, acum vreau s`-mi concentrez toat` aten]ia asupra
trupului minunatei mele so]ii.
Ultimele lui cuvinte, ca [i tonul duios cu care le rostise, o f`cur`
pe Lotria s` \nfloreasc` de fericire.
Cu un gest fluid, el se ridic` \n picioare, apoi se aplec` [i o lu`
\n bra]e. Ajuns \n dormitor, o puse cu grij` pe pat [i dup` ce o privi
cteva clipe, se \ntinse lng` ea.
O s`rut` m`runt pn` ajunse la ureche [i-i [opti:
Bine c` a disp`rut afurisitul de motan, acum e[ti numai a mea.
Tonul lui posesiv o f`cu s` tresar`, dar orice idee negativ` care
o \ncercase disp`ru, [tears` de s`rut`rile lui experte.
116 SILVY SANDERS
Capitolul 11
Lotria se trezi \ncet, cu o pl`cut` senza]ie de \mplinire. Se
\ntinse lene[, f`r` a con[tientiza timpul. Plutea \nc` \n zona aceea
atemporal` dintre somn [i realitate. |ntinse un bra] \n c`utarea
celui care acum \i era so] cu adev`rat. Pip`i [i nu g`si dect perna
rece. Deschise brusc ochii, treaz` pe de-a-ntregul. Se ridic` \n capul
oaselor, tr`gndu-[i cear[aful peste trupul gol. Cu ochii mari ca ai
unui copil surprins, cercet` camera. Era singur`. Realitatea n`v`li
brutal \n mintea amor]it`.
La ce te a[teptai?, \i strig` ra]iunea, iar ea l`s` capul \n jos,
plin` de vinov`]ie. Era sf[iat` \ntre iubirea nem`rginit` pe
care o sim]ea pentru Raul [i ra]iune. Se obi[nuise a[a de mult
s` se considere un nimeni \nct acest lucru devenise o
certitudine.
Tres`ri, auzind u[a de la intrare deschizndu-se cu zgomot. |[i
trase cear[aful peste cap, un gest copil`resc consider` ea, dar nu-[i
pusese ordine \n gndurile prea multe [i prea contradictorii pentru
a se putea confrunta cu Raul. Era convins` c` intrase, deoarece \i
recunoscu mersul sigur [i ap`sat. |l auzi cnd p`trunse \n dormitor,
dar nu f`cu nici o mi[care, a[teptnd cu inima b`tndu-i haotic \n
urechi. El a[ez` ceva greu pe mas` [i se apropie de pat.
Lo, [opti el \n timp ce tr`gea \ncet de cear[af pentru a-i dezveli
capul.
Cnd sim]i c` ]ine la rndul ei de cear[af, \ncepu s` rd` [i se
trnti lng` ea.
Mi pichon, de ce te ascunzi? spuse el cnd reu[i s` se opreasc`
din rs.
Cu un gest brusc, Lotria ie[i de sub cear[af, avnd totu[i grij` s`
fie acoperit` pn` sub b`rbie.
Nu sunt porumbi]a ta, se strmb` ea.
Raul se aplec` mai mult [i o s`rut` pe vrful nasului.
Ba da, scumpa mea, ai fost un porumbel c`l`tor, dar acum ai
devenit porumbi]a mea de cas`.
Chiar dac` tonul era vesel, Raul o prinse \n bra]e [i o s`rut`
profund, l`snd-o f`r` suflare.
}i-am adus masa de prnz, o anun]` el \ntre dou` s`rut`ri.
Asta ca s-o \mpiedic pe Maria s` vad` ce-i cu tine de nu te-ai ridicat
din pat pn` la aceast` or`.
Amuzamentul lui evident o f`cu s` se fac` ro[ie de ru[ine la
gndul c` Maria ar putea veni [i s`-i g`seasc` f`cnd dragoste.
E[ti adorabil` cnd ro[e[ti a[a, \i spuse el cu tandre]e.
|n timp ce el a[eza masa, Lotria f`cu un du[ rapid. O cam
dureau c]iva mu[chi pe ici pe colo, dar nu ar fi recunoscut pentru
nimic \n lume.
Cnd intr` \n living, Raul se ridic` de pe scaunul pe care st`tea
[i deschise larg bra]ele spre care tn`ra femeie se avnt` fericit`.
118 SILVY SANDERS
S`rutarea \nfocat` amenin]a s`-i arunce \n pat, dar Raul reu[i s` se
desprind` de buzele ei senzuale, cu evident` p`rere de r`u.
Dac` nu ne a[ez`m la mas` \n clipa asta, vom r`mne nemnca]i.
{i ce dac`, se alint` Lotria, ne vom mnca zilele unul
altuia.
Raul \mpietri o clip`, \n timp ce un mu[chi i se zb`tea
spasmodic \n obraz. O \ndep`rt` brusc, cuprins de furie.
Asta inten]ionezi s` faci? S`-mi m`nnci zilele?
Tu nu [tii de glum`? \ncerc` ea s`-l readuc` la o stare mai
pl`cut`.
Parc` tu erai cea care nu [tia de glum`!
Da, asta era replica ta de obicei, acum tu e[ti cel obtuz.
Obtuz! strig` el nemul]umit, acum sunt [i obtuz?
Ascult`, Raul, n-am spus acele cuvinte cu vreo inten]ie, [i dac`
\]i aminte[ti, m-am referit la amndoi, a[a c` te rog, nu face o dram`
din nimic.
Mai potolit, b`rbatul se a[ez` de cealalt` parte a mesei:
Bine, spuse el politicos, cred c`-]i datorez ni[te scuze.
Nu mai spuse nimic, iar Lotria deduse c` altceva nu va mai
c`p`ta, a[a c` se a[ez` [i ea la mas`.
Mncar` \n t`cere. Ea strnse farfuriile [i le sp`l` \n mica ei
buc`t`rie.
Ai nevoie de o ma[in` de sp`lat vasele, spuse Raul la un
moment dat, rezemat de canatul u[ii.
Sunt o persoan` singur`, iar majoritatea meselor le servesc la
castel, a[a c` n-am nevoie de ma[in` pentru vase, mi-ar ocupa prea
mult loc [i nu a[ folosi-o.
Lo, las`-le \ncolo de vase, hai s` discut`m.
Lotria l`s` ultima farfurie la scurs [i se \ntoarse spre Raul:
COPILA APELOR 119
Ai dreptate, trebuie s` discut`m. |l privi cu ochii ei mari [i
verzi, cu o onestitate sup`r`toare.
Revenir` \n living [i se a[ezar` pe canapea.
Vreau s` [tiu ce reprezint` pentru tine aceast` zi, \l \ntreb` ea
scurt.
Raul zmbi, cu un aer pu]in arogant.
O zi minunat` [i \mplinirea unei dorin]e.
M`rturisirea lui \i omor\, rapid [i eficient, orice speran]`. Chiar
dac` sim]ea c` inima va refuza s`-i mai bat`, Lotria se mobiliz`
pentru a nu-l l`sa s`-i descopere nefericirea [i marea putere pe
care o avea asupra ei de a-i face r`u. Respir` adnc, \nainte de a
vorbi.
Una din clauzele mele a fost \nc`lcat`, cred c` cinstit ar fi s`
renun]i [i tu la una.
{i care ar fi aceea? ridic` Raul o sprncean`.
Ar trebui s` recuno[ti c`s`toria noastr` \n fa]a rudelor tale,
rosti ea cu greu.
Nu se poate, r`spunse el laconic. Nu acum.
De ce?
|ntrebarea ta este \ndrept`]it` dar, din p`cate, nu pot s`-]i
r`spund.
Trebuie s` accept pentru c` a[a vrei tu? Furia care \ncepuse
s`-i clocoteasc` \n vene se f`cu sim]it` [i \n vocea ei.
Raul o privi impasibil cteva clipe, apoi prin ochii lui trecu ceva
care sem`na a p`rere de r`u, care nu f`cu dect s` sporeasc` furia
tinerei femei.
Lo, \ncepu el...
Nu, strig` ea s`rind \n picioare, nu am nevoie de mila ta.
Pleac`, mi-ai f`cut destul r`u.
120 SILVY SANDERS
R`u, o ironiz` el, credeam c` ]i-am produs pl`cere!
Nu numai c` nu catadicsi s` plece, dar pentru a o sfida, \[i puse
ostentativ un picior peste cel`lalt, cu un gest de mare senior.
Nu vrei s` pleci, bine, atunci, voi pleca eu, spuse ea sufocat`
de furie, dar \nainte, vreau s`-]i mul]umesc c` m-ai f`cut s`-mi
\nving teama de b`rba]i. Recunosc c` am participat cu pl`cere, dar
n-o s` te las s` m` mai atingi vreodat`. E[ti un om foarte crud.
Am [i eu dreptul la vise [i la speran]e, ca orice om, chiar dac`
nu sunt de condi]ia ta social`. Am un trecut obscur, iar viitorul
\mi este incert. Te-ai gndit vreo clip` c` pentru mine
virginitatea reprezenta singura zestre pe care o puteam d`rui
so]ului meu?
Dar sunt so]ul t`u! o \ntrerupse el.
Las`-m` s` termin ce am de spus, se \ncrunt` ea. Prin so]ul
meu, \n]eleg acea persoan` care m` va iubi suficient de mult
pentru a nu-i p`sa c` sunt un copil g`sit, un suflet aruncat prad`
apelor, care au fost mai milostive cu mine dect proprii mei
p`rin]i. {tii ce-mi doream foarte mult, \ntinse ea un deget
acuzator spre el, nu, n-ai de unde s` [tii, [opti, dintr-o dat` foarte
obosit`. |[i trecu cu un gest nervos degetele prin buclele rebele.
|mi doream ca dup` noaptea nun]ii mele s` m` trezesc \ntr-o
camer` plin` cu flori. Nu a[ fi dorit nimic altceva dect flori.
Atunci a[ fi [tiut c` ofranda mea a fost pe placul lui. Tu ai f`cut
imposibil [i acest umil vis. Consider c` acum nu-]i mai sunt
datoare cu nimic. Oi fi tu proprietarul acareturilor de pe aici, dar
al meu nu e[ti.
|i \ntoarse spatele [i p`r`si \n fug` casa. Trecu pe la improvizatul
ei spital, schimb` cteva cuvinte cu Miguel, apoi porni spre munte.
Cutreier` potecile cele mai abrupte pn` nu mai putu respira de
COPILA APELOR 121
oboseal`. Epuizat`, se a[ez` pe o stnc`. Privi un timp cum soarele
cobora u[or spre asfin]it.
Of, Doamne, \[i ridic` ea privirea \nrourat` spre \naltul
cerului, de ce oare nu-mi este nimic \ng`duit? De ce a trebuit s` m`
\ndr`gostesc de un b`rbat care nu m` va iubi niciodat`?
Lacrimile z`g`zuite prea mult timp se rev`rsar` \ntr-un potop de
mici diamante lichide. Dup` ce \[i plnse nefericirea pn` nu mai
avu lacrimi, se sim]i pu]in mai bine.
Iart`-m`, Doamne, c` m` plng mereu, [tiu c` undeva sunt
oameni mai am`r]i dect mine, de care trebuie s` Te ocupi.
Problema mea nu este tragic`, dar m` doare foarte tare, [i eu numai
cu Tine pot vorbi cu adev`rat.
Cu dosul palmei, \[i [terse cteva lacrimi care \i atrnau de
genele lungi. Se ridic` \n picioare, se \ntoarse s` porneasc` la vale
[i se \mpiedic` de motanul ro[cat care se lungise pe potec`, nu
departe de locul unde st`tuse ea.
Ro[catule, ce faci aici? zmbi ea trist.
Motanul, deranjat din somnul s`u, o privi ciudat, apoi se
\ntoarse [i porni la vale. Cu moralul pu]in ridicat, Lotria \l urm`. La
un moment dat, nori negri acoperir` cerul care se \nsera. Tn`ra
privi spre vale [i i se p`ru c` nu mai recunoa[te nimic. Speriat`, \l
strig` pe motan, care ap`ru imediat din spatele unui tufi[.
Trebuie s` ne gr`bim, prietene, [i dac` [tii vreo scurt`tur`,
este cazul s` mi-o ar`]i.
Motanul scoase un mieunat prelung [i, agitndu-[i ciotul de
coad`, porni repede la vale.
Ajunser` \n dreptul grajdurilor o dat` cu primele pic`turi de
ploaie. Lotria intr` pe u[a deschis` cu gndul de a face o vizit`
favoritei sale, Fay. Sc`rpin` mnza \ntre urechi cnd realiz` c` nu
122 SILVY SANDERS
era singura care se ad`postise de ploaie \n grajd. Cteva boxe mai
\ncolo, discutau doi b`rba]i. Recunoscu imediat cele dou` voci,
care erau ale lui Raul [i Miguel. Cu inima strns`, ascult`
conversa]ia celor doi.
Pn` acum, spunea Miguel, mai mul]i s`teni m-au informat c`
doi str`ini dau trcoale fermei.
S` le atragi aten]ia oamenilor s` fie foarte aten]i.
Am f`cut-o deja.
Nu vreau ca lucrurile astea s` ajung` la urechea Lotriei, spuse
Raul autoritar.
Am \n]eles, st`pne.
{i te rog s` fii cu ochii pe ea, nu vreau s` p`]easc` ceva.
Lotria se l`sase jos pe paiele pe care dormea Fay, fiindc`
picioarele nu o mai sus]ineau. Era \ngrozit`. Deci, \i d`duse de
urm` [i aici. Tonul protector cu care spusese Raul ultimele cuvinte,
erau ca un balsam peste inima ei r`nit`. Tulburat`, r`mase mult
timp \n box`, dup` plecarea celor doi. Ploaia de afar` \i amintea de
o alt` ploaie, cea din ultima zi a lunii martie, care cople[ise ora[ul
Bucure[ti, dar [i pe ea. Totul era ca un dja vu. Acelea[i vechi
spaime, acelea[i \ntreb`ri f`r` r`spuns.
Nu [tia de ct timp era \n box` cnd \l auzi pe Miguel c` o strig`.
Se ridic` sprijinindu-se de scndurile care desp`r]eau boxele, [i
trebui s`-[i \ncerce glasul de cteva ori \nainte de a reu[i s` scoat`
un sunet articulat.
Sunt aici, reu[i ea s` spun`.
Miguel intr` agitat \n box`.
Ce faci aici? o privi el \ngrijorat.
Stau de vorb` cu Fay, spuse ea cu un calm aparent.
COPILA APELOR 123
Te-am c`utat peste tot, unde ai fost toat` dup`-amiaza?
Sus pe munte, veni laconic r`spunsul.
|nseamn` c` te-ai \ntors \nainte s` \nceap` ploaia!
Da, dar am avut pu]in` treab` \n laborator, apoi \n drum spre
cas` am intrat s` v`d ce mai face prietena mea Fay.
B`rbatul \i scrut` atent tr`s`turile crispate.
Nu te sim]i bine, Lo?
Ba da, sunt bine, numai c` sunt cam obosit`.
Atunci, hai s` m`nnci, dup` care te vei culca. Trebuie s`-i
anun] [i pe ceilal]i c` te-am g`sit.
Cred c` voi merge direct la culcare, spuse ea moale.
Nu se poate, se \ncrunt` Miguel, Maria nu te-a v`zut ast`zi
toat` ziua.
O s` ne vedem mine.
Miguel recunoscu \nd`r`tnicia din tonul ei, a[a c` nu mai
insist`.
Bine, o s` te conduc pn` la c`su]`.
De data aceasta, Lotria trebui s` accepte c` nu avea de ales.
Parcurser` drumul \n t`cere, fiecare cu gndurile lui.
E[ti sigur` c` totul este \n regul`? se interes` Miguel cnd
ajunser` \n fa]a u[ii.
Da, Miguel, totul este bine, r`spunse Lotria f`r` a se \ntoarce
spre b`rbatul care r`m`sese pironit locului.
Masca ei cr`pase \n prea multe locuri [i nu putea s`-l priveasc`
pe administrator f`r` ca acesta s` nu-[i dea seama ct era de
tulburat`.
Noapte bun`, mai spuse ea \nainte de a \nchide u[a \n
urma ei.
124 SILVY SANDERS
Se rezem` cu spatele de lemnul tare [i lucios al u[ii, care era
pentru ea \n acel moment bariera care o desp`r]ea de lume, dar \n
primul rnd [i de urm`ritori. Deschise ochii, uimit`; de ce se
gndise prima dat` la Raul, [i abia apoi la urm`ritori? Cteva clipe
r`mase privind \n gol, buimac`. |n cele din urm`, privirea i se
lumin` \n]elegnd. |l iubea att de mult \nct dispari]ia lui din
via]a ei \nsemna o moarte lent` [i dureroas`. Dac` ar fi fost prins`
de ]iganul M`d`lin, ar fi g`sit o cale s`-[i pun` cap`t zilelor, ceea
ce \nsemna o moarte rapid`. Trist` de concluziile trase, se
\ndrept` spre baie. F`cu un du[ fierbinte, apoi se strecur` \n pat.
Cu toate c` trupul \i era obosit, mintea fr`mntat` de gnduri nu
o l`s` s` adoarm`. La un moment dat, auzi un zgomot \n hol.
Hot`rt` s` nu fie o prad` u[oar`, cobor\ repede din pat, puse
mna pe un scaun, se a[ez` lng` u[` [i ridic` scaunul deasupra
capului, gata s` loveasc`. Clan]a se mi[c`, apoi u[a se deschise f`r`
zgomot.
Lo! se auzi o voce cunoscut`.
Cu un oftat scurt, Lotria l`s` arma improvizat` s` cad` cu o
bufnitur` pe parchet. Spaima disp`ru, l`snd loc furiei s` se
reverse.
Ce cau]i aici? strig` ea.
Pe tine, veni calm r`spunsul.
Cum ai intrat? Sunt sigur` c` am \ncuiat u[a.
Am o cheie de rezerv`, cu care am deschis.
Ct oi fi tu de proprietar, strig` ea agitat`, nu ai nici un drept
s` intri aici.
Acest drept mi-l d` hrtia cu antetul prim`riei, semnat` de
amndoi atunci cnd ne-am c`s`torit, replic` el calm.
COPILA APELOR 125
Hrtia aceea nu are nici o valoare, este un fals, replic` ea acid.
Lo, \ntinse Raul mna spre ea, vreau s` discut`m cteva
minute. L`s` s`-i cad` mna pe lng` corp cnd ea se feri ostentativ.
Despre ce? ridic` ea b`rbia, sfid`tor.
Nu vreau s` plec [i s` te las sup`rat`.
Foarte bine, po]i pleca lini[tit, nu sunt sup`rat`. |i \ntoarse
spatele, se sui \n pat [i \[i trase cear[aful pn` sub b`rbie.
Raul \i urm`ri mi[c`rile \ngndurat.
Ascult`, Lo, n-am timp pentru certuri copil`re[ti. |n primul
rnd, vreau s`-mi promi]i c` nu vei mai p`r`si ferma de una
singur`, cum ai f`cut azi.
Privirea lui \ntunecat` o ]intuia ca un vrf de s`geat`. Lotria
recunoscu, dincolo de autoritatea din vocea lui, grija pentru
siguran]a ei [i dintr-o dat`, furia i se potoli. |i pusese pe to]i pe jar,
\i luase de la munca lor, f`cndu-i s` piard` timpul \n c`utarea ei.
{tia c` nu putea aduce argumente \n favoarea ei f`r` a-i dezv`lui
sentimentele profunde pe care le nutrea pentru el. Faptul c` era
acolo, la doar c]iva pa[i de ea, o tulbura profund. Se refugiase \n
pat pentru c` picioarele i se transformaser` \n gelatin` \n
apropierea lui.
Chiar a[a \ncruntat, era foarte chipe[, remarc` ea cu strngere
de inim`. Un val de c`ldur` i se r`spndi prin trupul tensionat.
Parc` ghicindu-i gndurile, Raul veni [i se a[ez` pe pat. Cu
degetele lui lungi, \i mngie chipul \mbujorat. O privea intens, cu
o expresie ciudat`, ca [i cum ar fi vrut s`-[i \ntip`reasc` foarte bine
tr`s`turile ei delicate.
E[ti att de frumoas`... [opti el cu glaj blajin, dar plin de
pasiune. Nu [tiu cum ai reu[it s` te strecori prin straturile de ghea]`
care \mi \nvelesc inima [i s` te instalezi acolo.
126 SILVY SANDERS
Lotria asculta tirada lui cu o exaltare nebuneasc`. Speran]ele
ren`[teau precum pas`rea Phoenix din propria-i cenu[`. Uit` toate
promisiunile pe care [i le f`cuse, uit` gndurile negre, uit` totul \n
afar` de b`rbatul pe care-l iubea.
Cu palmele c`u[, el se aplec` [i-i cuprinse obrajii. Buzele ei erau
umede [i frem`tau \n a[teptarea s`rutului iminent.
Chiar dac` nu era dispus` s` recunoasc`, tnjea de cnd se
desp`r]iser` dup` s`rut`rile lui posesive.
A[ vrea, \i [opti el \ntre dou` s`rut`ri, s` nu mai plec de
lng` tine.
Atunci, nu pleca!
Raul o prinse de umeri [i o dep`rt` u[or.
Nu se poate, mi amada! Trebuie s` plec, chiar... Raul se opri,
con[tient c` spusese prea mult.
Continu`, \l incit` ea, ce vroiai s` spui?
Nimic, se scutur` el de transa \n care c`zuse. Nimic, repet` cu
mai mult` t`rie.
Se \ntmpl` ceva, spuse Lotria sacadat, vreau s` [tiu ce.
Nu trebuie s` [tii nimic! replic` Raul abrupt.
Adic`, trebuie s` fiu fericit` c` nu [tiu?
Dac` pui a[a problema, da.
Se pare c` exist` [i pe la voi zicala aceea care spune c` ferice
de cel s`rac cu duhul.
B`rbatul se ridic` \n picioare [i se dep`rt` c]iva pa[i de pat.
Lo, nu vreau ca din cauza celor \ntmplate diminea]` s` nu
mai ai \ncredere \n mine. Am prea multe pe cap \n acest moment
ca s` am r`bdarea necesar` pentru a te face s` \n]elegi. Vreau s`
re]ii doar att, ac]iunile mele nu au nici o leg`tur` cu persoana ta.
Am o problem` mult mai complex` care m` prive[te pe mine [i
COPILA APELOR 127
numai pe mine. |n faza actual`, este mai bine s` nu cuno[ti detalii,
ele te-ar pune \n pericol. Acum trebuie s` plec, nu [tiu cnd voi
reveni, dar sper ca pn` atunci s`-mi rezolv problemele [i s` putem
discuta mai mult despre noi.
Acel noi spus pe un ton deosebit de blnd, umplu sufletul
tinerei femei de fericire. |[i ridic` privirea plin` de \ncredere [i
recuno[tin]` spre chipul iubit.
Te voi a[tepta, spuse ea cu calm. Vei pleca acum sau mine
diminea]`?
Acum.
De ce?
Au ap`rut cteva probleme care necesit` prezen]a mea.
Distan]a pe care Raul o pusese \ntre el [i pat disp`ru \ntr-o clip`.
O lu` \n bra]e [i o s`rut` p`tima[ pn` ce r`maser` f`r` suflu.
S` ai grij` de tine, \i sufl` el pe obraz.
{i tu de tine, \l mngie ea cu tandre]e.
Raul o mai s`rut` o dat`, apoi se smulse de lng` ea [i disp`ru
pe u[`.
Lotria st`tu cu urechile ciulite pn` cnd zgomotul f`cut de
motorul ma[inii lui Raul disp`ru \n noapte.
Adormi \n cteva minute.
128 SILVY SANDERS
Capitolul 12
|ncepnd de a doua zi, pentru Lotria timpul c`p`t` o alt`
dimensiune. Orele erau mult mai lungi [i se transformau \n zile
mult prea greu. S`pt`mna echivala cu luna, \n aceast` nou`
dimensiune. Trecur` astfel trei s`pt`mni de la plecarea lui Raul. |n
prima s`pt`mn`, Lotria cerceta suspicioas` fiecare mi[care, dar nu
reu[i s` descopere dac` era urm`rit`, a[a c` pn` la urm` ajunse s`
cread` c` Miguel se \n[elase [i c` nimeni nu d`dea trcoale
castelului. Cu toate acestea, indiferent unde se afla, cineva de la
ferm` \[i f`cea de lucru prin preajma ei.
Serile avea timp s` se gndeasc` la Raul [i la sentimentele ei.
Acum [tia ce este iubirea [i mai [tia c` avea s` poarte povara acestor
sentimente toat` via]a, indiferent ce cale \ntortocheat` va alege
soarta ei s` urmeze.
De multe ori o prindea miezul nop]ii pe verand`, privind
stelele. Era uimit` s` constate c` lucruri pe care nu le agrease la
\nceput la Raul, acum f`ceau parte din farmecul lui. Astfel, arogan]a
lui se transform` \n siguran]` de sine, duritatea deveni privilegiul
omului hot`rt, [i lista putea continua.
O dat` cu trecerea timpului, Lotria \[i f`cea tot mai mul]i
prieteni, mai ales printre copiii din sat. Ace[tia se obi[nuiser` s`-i
aduc` tot felul de animale r`nite. De multe ori, cnd animalul nu
putea fi transportat, se trezea cu cte un copil care o tr`gea de
mn` pn` la locul accidentului. |ncetul cu \ncetul, le c[tig`
\ncrederea, p`rul ei cu reflexe ar`mii constituind un punct de
atrac]ie pentru ochi[orii lor negri.
|i \nso]i pe copii \n plimb`rile lor prin p`dure, apoi \n escapade
mai lungi \n mun]i, ca \n cele din urm` s` fie cooptat` \n echipa de
fotbal.
Astfel, de dou` ori pe s`pt`mn`, mar]ea [i smb`ta, se
\ntlneau pe un platou aflat cam la jum`tatea distan]ei dintre
ferm` [i sat. Aici, improvizau dou` por]i ale c`ror buturi erau
marcate cu pietre, iar terenul avea o tu[` imaginar`. Lotria f`cea
parte din echipa celor mai mici, pentru a echilibra cumva
dezavantajul vrstei. Se bucura de aceast` joac`, de vreme ce nu
apucase s` se joace \n copil`rie. Striga, se t`v`lea prin iarb`,
primea cu stoicism faulturile adversarilor [i alerga printre ei ca o
mic` tornad`.
***
Raul conducea relaxat spre Castillo de Penon. Cu toate c` dorea
s` se bucure de c`l`torie, se trezi de mai multe ori c` ma[ina alerga
cu peste o sut` dou`zeci de kilometri pe or`. Atunci, ridica piciorul
de pe accelera]ie [i zmbea. Lucrase mult \n aceste ultime trei
s`pt`mni, dar gndul la ro[cata micu]` care purta numele Lo,
nu-i f`cuse via]a u[oar`. Recunoscuse cu greu c` nu se purtase prea
frumos cu ea, iar faptul c` fusese primul ei iubit \i f`cuse mare
pl`cere, chiar dac` \l luase prin surprindere.
130 SILVY SANDERS
Era obosit [i hot`rt s` se odihneasc` \n bra]ele so]iei sale \n
noaptea urm`toare. So]ie, un cuvnt pe care refuzase s`-l
pronun]e ani la rnd, acum \i venea \n mod firesc [i f`r` efort pe
buze.
Privi \n oglinda retrovizoare, un reflex c`p`tat \n ultimele
s`pt`mni, cnd amenin]`rile cu moartea la adresa lui [i a familiei
sale se \ndesiser`. Situa]ia \n care se afla \l f`cu s` \n]eleag` mai
bine sentimentele Lotriei fa]` de urm`ritul ei. Ea m`car cuno[tea
chipul celui care o urm`rea, pe cnd el nu avea acest avantaj. Poli]ia
se dovedise neputincioas` \n prinderea celor care \i amenin]au
via]a, a[a c` angajase g`rzi de corp pentru to]i membrii familiei
sale. Cu toate c` el era cel vizat, refuzase s` fie p`zit dou`zeci [i
patru de ore din dou`zeci [i patru, \n schimb devenise mult mai
atent la ce se \ntmpla \n jurul s`u.
Pe [oseaua \ngust` nu se vedea nici un alt automobil pn` h`t
departe. Nu mai circula cu ma[ina sa, ci se obi[nuise ca, printr-un
prieten, s` \nchirieze ma[ini pentru cteva zile. Le schimba foarte
des, tocmai pentru a nu fi o ]int` prea u[oar`.
Ceasul ar`ta ora [aptesprezece [i zece minute cnd travers`
satul, \nscriindu-se pe [oseaua spre castel.
Dup` o curb`, observ` pe un t`p[an c]iva copii care jucau
fotbal. Tocmai \[i \ndrepta privirea spre drum, cnd observ` o
coad` ro[cat` care se \nvolbura de sub o [epcu]` alb`. Opri brusc,
uitnd s` mai semnalizeze. Cobor\ din ma[in` [i privi atent spre
grupul de copii. Strig`tele lor erau un adev`rat infern auditiv, iar
printre ei, ]ipnd la fel de tare, era Lotria. Nu-i venea s` cread` c`
ceea ce vedea era real. |[i puse mna strea[in` la ochi pentru a
vedea mai bine, dar f`ptura m`runt`, cu [apca tras` pe frunte, cu
pantaloni scur]i care \i scoteau \n eviden]` picioarele perfect
COPILA APELOR 131
propor]ionate, continua s` fug` dup` minge. Mut de uimire [i de
indignare, privea de cteva minute jocul cnd unul din b`ie]i \i
puse piedic` [i se \ntinse ct era de lung` \n iarba b`tut` bine de
picioarele lor pline de energie. Raul nu putea s`-[i smulg` privirea
de la fesele ei rotunde ca dou` jum`t`]i de mere. Cnd se \ntoarse
pe spate \njurnd, mai multe mnu]e se agitar` s-o ajute. Raul sim]i
c` explodeaz`. Tocmai pornea cu pas \ntins spre locul accidentului,
cnd o voce b`rb`teasc` spuse:
Nu v` face]i griji, n-a p`]it nimic.
Raul se \ntoarse brusc spre cel ce-i vorbise. |l recunoscu imediat
pe adjunctul lui Miguel.
Bun` Gines, salut` Raul. Ce faci aici?
O supraveghez pe domni[oara doctor.
Foarte bine, dar nu \n]eleg de ce joac` fotbal cu copiii! Cum
de o las` Miguel s` fac` una ca asta?
Gines \[i dezveli din]ii albi [i o parte din gingie \ntr-un zmbet
larg.
Crede]i c` poate cineva s`-i impun` ceva seoritei Lotria,
st`pne? {i apoi, nu face nimic r`u, copiii o \ndr`gesc mult, iar
scene ca cea de adineaori se \ntmpl` \n toate jocurile. Cnd se
amestec` a[a printre copii, nu se deosebe[te de ei. Eu m` mir cum
de are atta r`bdare cu ei, [i cum prefer` s` se joace cu ei \n loc s`
se plimbe cu vreun b`rbat, c` pretenden]i sunt slav` Domnului, dar
ea nici nu-i observ`.
Cuvintele b`rbatului \l f`cur` pe Raul s` vad` ro[u \n fa]a
ochilor.
Eu plec spre castel, du-te [i spune-i c` o a[tept \n cel mai scurt
timp acolo, porunci Raul pe un ton furios, suindu-se \n ma[in` [i
demarnd \n tromb`.
132 SILVY SANDERS
Gines privi \n urma ma[inii [i se gndi c` nu ar schimba locul cu
Lotria pentru nimic \n lume. Cu pa[i mari, b`rbatul se \ndrept` spre
locul de joac` al copiilor.
Seorita Lotria, strig` el, seor Raul De Hita v` a[teapt` la
castel ct mai repede.
Lotria se opri brusc cnd \l auzi pe Gines vorbindu-i.
Cnd a venit? reu[i s` \ntrebe \n timp ce inima \i s`rea din
piept nu numai de alergarea dup` minge, ct mai ales de emo]ia
\ntlnirii cu cel pe care \l iubea mai mult dect orice.
Acum cteva minute, r`spunse lini[tit rnda[ul.
A trecut cu ma[ina?
Da.
Am v`zut o ma[in`, dar nu era ma[ina lui.
Era cu alt` ma[in`.
Bine, Gines, mul]umesc.
Se \ntoarse apoi spre copiii care se opriser` din joc [i o priveau.
Gata pe ziua de azi, \l anun]` ea vesel`. Trebuie s` m` \ntorc
la castel, ne vedem mar]ea viitoare. F`r` a mai asculta protestele
lor, o rupse la fug` spre ferm`.
Alerg` pn` trecu de poarta domeniului, apoi \[i impuse s`
mearg` \ncet pentru a-[i putea trage sufletul, dup` goana nebun`
pe care o tr`sese. |ntoarcerea lui Raul o umplea de bucurie. |nainte
de a ajunge la castel \l \ntlni pe Miguel.
Lo, \i strig` el, patronul te a[teapt` \n bibliotec`!
Mul]umesc, Miguel, \[i flutur` ea mna spre administrator,
urcnd din nou din dou` \n dou`, treptele de la intrare.
Ajunse \ntr-o clip` \n fa]a bibliotecii, cnd o trimiditate brusc` o
f`cu s` se opreasc`. |[i retrase mna de pe clan]`, ca [i cum ar fi
atins un [arpe veninos. Privirea \i c`zu pe teni[ii pr`fui]i [i pe
COPILA APELOR 133
genunchii juli]i. Nu putea s` apar` a[a \n fa]a lui! Era transpirat`
[i \ntr-o ]inut` total nepotrivit`. Cu o mi[care nervoas`, \[i smulse
[apca de pe cap, o \ndes` \n buzunarul de la spate al
pantalonilor, dup` care desf`cu elasticul care-i ]inea p`rul strns
\n coad` de cal.
Uff! d`du ea din picior, tot nu este bine.
Se \ntoarse pe c`lcie s` plece, cnd u[a se deschise, iar Raul o
\ntreb` sup`rat:
Pleci undeva?
Apari]ia lui brusc`, precum [i tonul s`u ironic, o f`cur` s`
icneasc`, deloc elegant.
F`r` s` se \ntoarc`, respir` adnc \nainte de a r`spunde:
M` duceam s` m` schimb. Glasul, un pic cam pi]ig`iat, \i tr`d`
tulburarea.
Raul o prinse de mn` [i o \ntoarse spre el.
Este adev`rat c` ]inuta ta este cam [ocant`, dar cred c` ar
trebui s` m` obi[nuiesc cu nonconformismul t`u; f`cu o pauz`,
privind cu interes amuzat ro[ea]a care colora obrajii [i gtul tinerei
femei.
Trecnd peste asta, continu` el \n timp ce o tr`gea de
mn` \n bibliotec`, vreau s` [tiu ce naiba f`ceai printre copiii
aceia?
Jucam fotbal, veni scurt r`spunsul.
Asta am observat [i singur, m` interesa ce era \n capul t`u
cnd f`ceai un astfel de lucru?
Lotria f`cuse ni[te ochi mari, \n care plutea stupoarea. |[i trase
cu un gest brusc mna [i se propti bine pe picioare.
Nu cred c` \n]eleg ce vrei s` spui!
Raul l`s` la o parte orice insinuare [i strig`:
134 SILVY SANDERS
Nu-]i permit s`-mi faci numele de rs!
Lotria \l privea buimac`.
Numele t`u?
Normal, continu` el s` ridice tonul, doar nu pe al t`u!
Dar ce-am f`cut?
Cu un gest frustrat, Raul \[i trecu degetele r`sfirate prin p`r.
Nu-]i permit s` te mai amesteci cu derbedeii satului, spuse el
r`spicat.
Lotria sim]i valul de furie care urca \n ea ca un tsunami.
Nu exist` nici o clauz` \n contractul nostru care s`-mi
interzic` s` joc fotbal cu copiii, ripost` ea pe un ton sc`zut. Ct
despre nume, glasul \ncepu s`-i urce o dat` cu furia, nu-]i f`ceam
de ru[ine ilustrul nume la care ]ii att de mult, deoarece nimeni nu
[tie c` sunt Lotria De Hita; cei care m` cunosc [tiu c` m` numesc
Lotria Cotescu.
Dar locuie[ti la castel [i atta timp ct vei lucra pentru mine,
vei avea obliga]ia s` te compor]i adecvat pozi]iei tale sociale,
ripost` el aprig.
Pozi]ie social`, strig` ea, ui]i c` eu nu apar]in \naltei societ`]i?
Eu apar]in apelor [i pentru mine ierarhia social` nu exist`. Acei
copii \mi sunt mai dragi dect vei reu[i tu s`-mi fii vreodat`. Da, m`
joc cu ei [i m` simt bine, [i po]i de pe acum s` m` dai afar`, pentru
c` m` voi juca \n continuare [i nu \n]eleg de ce s`-mi fie ru[ine
pentru asta!
Minciuna \i arse pur [i simplu buzele, dar consider` c`
atitudinea lui despotic` merit` o astfel de lovitur`.
Ultimele cuvinte abia le mai putut rosti, att de tare o sufocase
furia. Mai ad`ug`, totu[i:
COPILA APELOR 135
E[ti un snob scor]os.
Mai bine a[a dect un vagabond, a[a cum ar`]i tu acum, nu
renun]` el.
Auzi, ai venit pn` aici numai pentru pl`cerea de a te certa cu
mine [i a m` jigni?
Vorbele ei au fost ca un du[ rece pentru Raul, iar atunci cnd
vorbi, tonul s`u era deja potolit.
Nu, de fapt, am venit s` m` odihnesc vreo dou` zile.
Atunci, f` bine [i odihne[te-te \n castelul t`u de mare senior
[i las`-ne nou` plebeilor bucuriile simple ale unui joc. Prefer s`
m` duc la mine [i s` nu te mai v`d ct vei binevoi s` stai printre
noi.
Acestea fiind spuse, se \ntoarse [i p`r`si \nc`perea. |l auzi
strignd-o, dar nu se \ntoarse. O ]inu tot \ntr-o fug` pn` la c`su]a
ei. Se dezbr`c` din mers [i se opri direct sub du[.
S`-l ia naiba, s`-l ia naiba, repeta ea cu obid`. Se \ntoarce dup`
trei s`pt`mni ca s` se certe cu mine. Auzi, n-am voie s` m` joc cu
copiii!
Nu avea de unde s` [tie c` nu att jocul de fotbal declan[ase
furia so]ului ei, ct gelozia din sngele lui maur la comentariul
nevinovat al lui Gines, despre b`rba]i.
Se freca aproape cu du[m`nie cu buretele mare de baie, numai
pentru a-[i dep`[i starea anxioas`. Du[ul nu o lini[ti prea mult, a[a
c` astup` scurgerea la cad` [i turn` din bel[ug spumant, apoi se
a[ez` \n apa fierbinte. Opri apa numai cnd \i ajunse sub b`rbie.
Z`cu a[a aproape o or`. Cnd \[i lu` prosopul s` se [tearg`, era deja
calm`. |nf`[urat` \n halatul de baie, intr` \n dormitor pentru a se
\mbr`ca.
136 SILVY SANDERS
|nchise u[a [i r`mase tr`snit`. Raul st`tea \ntins \n patul ei. Cum
nu mi[ca, se apropie tiptil, suspectndu-l de pref`c`torie. Ajuns` \n
imediata lui apropiere, Lotria constat` c` dormea profund. Toat`
sup`rarea \i trecu ca prin farmec. Chiar [i \n somn, cuta dintre
sprncene nu i se destinsese.
Abia acum \i observ` Lotria cearc`nele vine]ii umbrite de genele
lungi [i negre. A mai sl`bit, constat` ea \n gnd. Cu gesturi
grijulii, \i d`du jos pantofii [i-l acoperi cu cuvertura, dup` care \[i
lu` cteva haine [i p`r`si dormitorul.
Cum \i era foame, plec` s`-i fac` o vizit` Mariei la buc`t`rie. O
g`si mestecnd de zor \ntr-o oal` din care te lua de nas un miros
apetisant.
Este gata cina?
|n cteva minute, r`spunse buc`t`reasa.
Deocamdat` voi mnca numai eu, anun]` Lotria cu fals`
inocen]`.
Cred c` [i domnului Raul \i este foame, zmbi larg Maria.
Se poate, dar se pare c`-i este mai mult somn dect
foame.
Maria se opri din mestecat [i o privi curioas`.
Dup` ce am tras o ceart` \n bibliotec`, am intrat s` fac un
du[, care s-a transformat \ntr-o baie mai lung`, iar atunci cnd am
intrat \n dormitor, st`pnul nostru al tuturor dormea bu[tean la
mine \n pat.
Femeia mai vrstnic` o privi cu ne\ncredere.
M` p`c`le[ti?
Deloc, dac` vrei s` te convingi singur`, te invit la mine, dar
acum mor de foame.
COPILA APELOR 137
F`r` a mai a[tepta ca Maria s` termine mncarea, lu` un codru
de pine, scoase miezul, apoi \ndes` \ntre coji o bucat` de brnz`
[i cteva felii de salam. Lu` o ro[ie din care mu[c` apoi cu poft`, ca
din m`r.
Maria \i arunc` o privire mustr`toare, apoi chicoti \ncet.
Vai de sufletul celui care te va lua de nevast`! spuse ea destul
de tare pentru a fi auzit`.
Lotria nu se arunc` asupra subiectului, ci prefer` s` m`nnce \n
lini[te.
M` \ntreb de ce oare domnul Raul a venit s` se culce \n patul
t`u cnd aici avea o mul]ime de paturi la dispozi]ie?
Lotria sim]i imediat capcana, a[a c` mestec` \ndelung ceea ce
mu[case [i ridic` nep`s`toare din umeri \nainte de a r`spunde.
{tiu [i eu, poate avea s`-mi comunice ceva urgent [i din cauz`
c` ne-am certat, a uitat.
Posibil, accept` Maria, dar eu cred c` s-a \ndr`gostit de tine.
Lotria se \nec` imediat cu dumicatul care se \nc`p`]na s`-i
r`mn` \n gt. Tu[i cteva minute bune pn` \[i reveni.
Doamne, Maria, [opti ea, cum ]i-a venit o asemenea idee?
Simplu, te prive[te uneori ca pe o alt` minune a lumii [i apoi
ai observat ce posesiv este cu tine?
Este a[a numai pentru c` este patronul meu [i [tie c` sunt
departe de ]ara mea.
Motiva]ia era att de sub]ire \nct tinerei femei \i era ru[ine c` o
spusese. Maria \i arunc` o privire mali]ioas`.
Tu chiar crezi ce spui? Scumpa mea copil`, ascult`-m` bine,
b`rbatul care doarme \n patul t`u este \ndr`gostit lulea de f`ptura
ta micu]`.
138 SILVY SANDERS
Cu toate c` dorea din tot sufletul ca spusele Mariei s` fie
adev`rate, Lotria era con[tient` c` nu era a[a. Zmbi trist \nainte de
a spune, resemnat`:
Visezi cu ochii deschi[i Maria, nu s-a n`scut \nc` femeia care
s` pun` st`pnire pe inima lui Raul De Hita.
Femeia mai vrstnic` se \ntoarse la oala care fierbea,
spunnd:
Este adev`rat c` este unul din cei mai rvni]i burlaci spanioli
[i sunt sigur` c` o mul]ime de femei [i-ar vinde sufletul diavolului
pentru a-i intra \n gra]ii, dar el este pierdut pentru ele pentru c`,
de acum, este al t`u.
Maria se \ntoarse brusc spre Lotria, cu lingura ridicat`
amenin]`tor:
Ai grij` s` nu-i faci via]a un iad numai pentru c` ai aflat de la
mine c` te iube[te, c`, vezi, agit` ea lingura, te croiesc de nu te
vezi.
Nu va fi nevoie s`-]i pui amenin]area \n practic`, dar, Maria, a[
vrea s` [tiu, dac` el mi-ar face via]a un iad, i-ai aplica [i lui aceea[i
pedeaps`?
Maria o privi descump`nit`.
P`i, cred c` nu, veni dup` un timp r`spunsul. M` vezi
alergndu-mi st`pnul cu polonicul?
Pentru o clip`, Lotria \[i imagin` scena, o privi fix pe Maria [i
izbucnir` amndou` \n rs. Cnd se potolir`, Maria spuse pe un ton
meditativ:
De cnd ai venit la noi, este pentru prima dat` cnd te v`d
rznd cu adev`rat.
Lotria prefer` s` mu[te din sandvi[ul s`u dect s` comenteze.
Maria lu` oala de pe foc, gust` con]inutul, murmurnd:
COPILA APELOR 139
Buc`tarul se satur` gustnd; apoi, mai tare, \ntreb`: [i acum,
tu unde ai s` dormi?
Pe canapeaua din living.
Eu zic s` iei ceva de mncare de aici pentru cazul \n care [eful
s-ar trezi peste noapte [i s` te duci la culcare.
F`r` a mai a[tepta aprobarea sau dezaprobarea tinerei,
buc`t`reasa lu` un co[ \n care \ncepu s` pun` de toate. Cnd \l
umplu bine, i-l \ntinse Lotriei.
|[i urar` noapte bun` [i se desp`r]ir`.
Mergnd \n noapte, Lotria se gndea cu jind la cele spuse de
trupe[a buc`t`reas`. Dac` Raul ]inea la ea, de ce nu puteau sta \n
acela[i loc f`r` s` se certe dup` cteva minute? Nu, scutur` ea din
cap, un b`rbat important ca Raul De Hita nu se putea \ndr`gosti de
o persoan` a[a de insipid` ca ea.
Era adev`rat c` \i acorda oarecare aten]ie, admise ea, \n timp ce
\nchidea u[a \n urma sa, dar asta numai pentru c` era pentru el o
juc`rie nou`.
F`cu o strmb`tur` nostim` cnd acest gnd persist`. Cnd se
va plictisi, va g`si o modalitate s` scape de ea, poate la fel cum
procedase cu acea Carmen de care pomenise Mateo la Bucure[ti.
L`s` co[ul pe masa din buc`t`rie, apoi \[i aranj` canapeaua
pentru noapte.
Adormi destul de greu, dup` ce se r`suci mult timp de pe o
parte pe alta.
140 SILVY SANDERS
Capitolul 13
Deschise brusc ochii, speriat`. Cineva se mi[ca silen]ios prin
casa cufundat` \n lini[tea \ntunecat` a nop]ii. Lotria st`tu cteva
clipe nemi[cat`, \ncercnd s` descopere pozi]ia intrusului. Privi \n
jurul ei [i nu v`zu pe nimeni, asta dup` ce se obi[nui cu \ntunericul
din camer`. Se rostogoli pe covor, pentru a putea cerceta [i alte
zone. R`mase uimit` cnd observ` lumin` \n buc`t`rie. Se ridic`
\ncet. Treaz` acum de-a binelea, tn`ra se gndi c` numai Raul
putea da iama prin buc`t`ria ei la acea or` neobi[nuit` din noapte.
O bucurie celest` o cuprinse \n mantia ei fermecat`. Ceva mai
presus de voin]a ei o \mpingea spre geana de lumin`. Mintea nu
putea accepta atrac]ia pe care o sim]ea spre acea lumin`, dar
picioarele ei se mi[car` cu lip`ituri blnde pe podelele din lemn.
R`mase \n u[a deschis` a buc`t`riei, privind cu toat` dragostea
din lume la b`rbatul a[ezat cu spatele la ea. Numai faptul c` putea
s`-l admire \n voie era o mare fericire pentru ea.
Ca \ntr-o imagine filmat` cu \ncetinitorul, Raul se \ntoarse spre
ea cnd se a[tepta mai pu]in. L`s` paharul cu lapte pe mas` [i se
ridic` \n picioare, cu un zmbet fericit.
|]i este [i ]ie foame, rosti el, cnd ajunse lng` ea.
Sufocat` sub povara imensei sale iubiri, Lotria nu putu dect s`
nege cu o mi[care abia perceptibil` a capului.
Cteva clipe se privir` intens, surprin[i fiecare s` descopere \n
privirea celuilalt propriile lui sentimente.
Raul \ntinse bra]ul [i cuprinse talia tinerei femei, \n timp ce gura
lui culegea de pe buze oftatul de pl`cere. Ploaia de s`rut`ri care
c`zu pe chipul ei o f`cu s` uite orice gnd \ntunecat [i s` se
abandoneze \n bra]ele lui, cu bucuria reg`sirii.
Mi bella pequea, murmur` Raul \n timp ce, cu ea \n bra]e,
porni spre dormitor.
O a[ez` pe pat cu cea mai mare grij`, ca pe o comoar`
nepre]uit`, \n timp ce se l`sa \n genunchi lng` pat. Lotria, cu
bra]ele \n jurul gtului lui, \ncerc` s`-l trag` la ea, dar el se
opuse.
Las`-m` s` te privesc, \i ceru el cu glasul r`gu[it de pasiune.
E[ti att de frumoas`! Ca un mic bibelou de por]elan. Cu gesturi
blnde, \i scoase tricoul \n care se culcase, apoi o \ntinse la loc pe
perne. Fl`c`rile care ardeau \n ochii lui de onix \i f`ceau sngele
s`-i clocoteasc` prin vene. Cu o voluptate necunoscut`, se l`s`
prad` mngierilor lui m`iestre. Fiecare centimetru din trupul ei
cunoscu o aten]ie deosebit` pn` ce deveni o adev`rat` tor]` a
pasiunii.
Cnd nu mai putu suporta sublima tortur` a buzelor lui, \l trase
peste trupul ei fierbinte. S-au iubit cu frenezie [i cu s`lb`ticia
a[tept`rii \ndelungate. |mplinirea veni cumva prea repede,
l`sndu-i stor[i de vlag`, dar satisf`cu]i.
|n parfumul nop]ii de var`, \mp`rt`[ir` experien]a primei b`i
f`cute \mpreun`, care se sfr[i cu un act de dragoste blnd [i lung.
142 SILVY SANDERS
Adormir` spre diminea]`, att de strns \mbr`]i[a]i \nct nu
puteai deslu[i unde se termin` unul [i unde \ncepe cel`lalt.
Glasuri nelini[tite [i b`t`i puternice \n u[` \i trezir` cteva ore
mai trziu.
Raul \[i trase gr`bit pantalonii, \n timp ce Lotria f`cea eforturi
mari s` se dezmeticeasc`.
Ce se \ntmpl`? bigui ea.
Nu [tiu, dar voi afla, stai lini[tit`. M` voi \ntoarce imediat.
Dup` ce el ie[i, \ncheindu-[i din mers c`ma[a cam mototolit`,
Lotria se refugie \n baie. Se sp`l` repede cu ap` rece pe fa]` [i se
\mbr`c` rapid. Auzea glasuri agitate, dar nu \n]elegea nici un
cuvnt. Dup` fericirea deplin` pe care o sim]ise \n bra]ele lui Raul,
o team` s`lcie \i am`ra gtul [i gura. Tocmai ie[ea precipitat din
dormitor cnd Raul se \ntorcea. Chipul lui \ntunecat \i strnse
inima de spaim`.
Ce este? Calmul cu care rosti \ntrebarea o surprinse [i pe ea.
Un accident, r`spunse el laconic.
Este cineva r`nit?
Din fericire, nu.
Zgomotul cu care ea expir` \l f`cu pe Raul s` zmbeasc`.
Vino aici, mi amor, o trase el \n cercul bra]elor lui protectoare.
Tn`ra se strnse lng` trupul lui viril cu o \ncredere oarb`.
Raul \i s`rut` cre[tetul capului [i o mngie cu blnde]e. Mii de
fluturi \ncepur` s`-[i agite aripile fragile \n stomacul ei, cnd
\ntreb` [optit:
Unde a avut loc accidentul?
Raul privi cteva clipe fereastra \nainte de a-[i \ntoarce privirea
spre ochii ei verzi.
|n dormitorul meu de la castel.
Cum? s`ri Lotria, speriat`. Cum adic` \n dormitorul t`u?
COPILA APELOR 143
Nu se [tie cum, o parte din tavan a ajuns \n pat, \ncerc` Raul
s` glumeasc`, dar f`r` succes.
{i dac` dormeai acolo, ce se \ntmpla? \[i \nfipse ea degetele
\n materialul moale al c`m`[ii.
Probabil... acum erai v`duv`!
Lotria \l lovi cu pumnul \n piept \n timp ce striga:
Nu glumi, cu a[a ceva nu se glume[te!
Pentru a o \mpiedica s`-l mai loveasc` Raul o strnse mai tare \n
cercul de o]el al bra]elor, s`rutndu-i fruntea.
|n noaptea asta, mi-ai salvat via]a, micu]` vr`jitoare, spuse el
ap`sat. Dac` nu adormeam \n patul t`u, acum nu a[ mai fi treaz, viu
[i nev`t`mat.
O s`rut`. Un s`rut tandru de mul]umire, f`r` nici o alt` conota]ie.
Oare ]iganul M`d`lin s` m` fi urm`rit pn` aici? [opti ea pierit.
Nu, Lo, \n nici un caz s` nu te gnde[ti la a[a ceva.
Tu nu [tii ct poate fi de r`u acest om!
Pentru o clip`, Lotriei i se p`ru c` cite[te pe chipul lui o
expresie \ncurcat` de jen`, care disp`ru ct ai clipi cnd \i zmbi.
Totul durase att de pu]in, \nct fu convins` c` i se p`ruse. O
cobor\ pe podea, l`snd-o s` alunece pe trupul lui de granit \ntr-o
mi[care teribil de excitant`.
Micu]a mea Lo, \i [opti el, va trebui s` discut`m serios \nainte
de plecarea mea, duminic` seara, dar nu acum; am pu]in` treab` [i
va trebui s` ne desp`r]im cteva ore.
Ce conteaz` cteva ore \n compara]ie cu cteva s`pt`mni?
atac` Lotria pe un ton plin de obid`.
Lo...
Tn`ra ridic` o mn` cu palma deschis` \ntr-un gest
\mp`ciuitor, care spre uimirea ei avu efect. Raul se opri [i a[tept`
ca ea s` continue.
144 SILVY SANDERS
Ai dreptate, trebuie s` discut`m serios, \n primul rnd
cteva din clauzele atotputernicului contract care ne guverneaz`
vie]ile.
Cu un gest tandru, Raul \i a[ez` dup` ureche o [uvi]` ar`mie
care \i c`zuse peste ochi.
Vom discuta mai multe, promise el, dar acum trebuie s` te las,
micu]` vr`jitoare.
Se aplec` [i depuse un s`rut pe vrful nasului ei, dup` care
disp`ru rapid.
Lotria f`cu o incursiune prin buc`t`rie, unde ciuguli cte ceva
din co[ul preg`tit de Maria, apoi p`r`si \n grab` casa.
Trecu rapid pe la Fay, \n vizita pe care o f`cea iepei \n fiecare
diminea]`.
Ast`zi sunt foarte gr`bit`, scumpa mea prieten`, \i oferi Lotria
un morcov, promit ca mine s` stau mai mult.
Cu toate c` se gr`bi ct putu, trecu mai mult de o or` pn` reu[i
s`-[i termine toate treburile.
Porni gr`bit` spre castel, ca s` afle ce se mai \ntmplase. Intr` \n
buc`t`rie, surprins` c` Maria nu era acolo. Urc` sc`rile cte dou` o
dat` spre dormitorul lui Raul. Deschise u[a [i r`mase [ocat` \n fa]a
imaginii de co[mar care i se \nf`]i[`.
Cam un metru p`trat de tavan era pr`v`lit \n patul impozant.
Unul din stlpii patului era rupt ca un biet be]i[or [i nu-]i trebuia
prea mult` imagina]ie ca s`-]i \nchipui ce ar fi p`]it omul care ar fi
dormit \n acel pat cnd se \ntmplase nenorocirea.
Cu inima b`tndu-i nebune[te, Lotria se aventur` mai aproape
de locul tragediei. Privirea \i fu atras` de marginile mult prea
perfecte ale tavanului c`zut. Observ` atent` gaura din tavan [i
constat` c` evident cineva t`iase pur [i simplu bucata de tavan ca
pe un carton presat.
COPILA APELOR 145
Cum a putut face cineva acest lucru f`r` a fi auzit? se \ntreb`
ea cu glas pierit. Alte zeci de \ntreb`ri pornir` s`-i munceasc`
mintea \nfierbntat`.
Timp de cteva minute bune f`cu tot felul de scenarii despre
felul cum procedase criminalul, pentru c` numai un criminal putea
face a[a ceva.
Faptul c` via]a lui Raul era amenin]at` din cauza ei, o f`cu s` se
hot`rasc` rapid. Trebuia s` plece \nainte ca b`rbatul pe care \l
iubea s` p`]easc` ceva. P`r`si dormitorul distrus [i porni \n
c`utarea lui Raul. Intr` \n buc`t`rie, unde d`du peste Maria.
Unde ai fost? o \ntreb` imperativ tn`ra.
S` dau o declara]ie poli]i[tilor.
{i Raul?
|n aripa de nord, cu cei doi poli]i[ti.
De ce acolo?
Se pare c` intrusul pe acolo a intrat.
Da, partea aceea din castel nu este deloc frecventat`.
Of, este a[a de ciudat, se lament` Maria. Cineva a locuit pur [i
simplu \n castel [i noi habar n-am avut. Sunt \n serviciu de treizeci
[i opt de ani [i nu mi-a fost fric` niciodat`, dar cred c` de acum
n-o s` mai ies afar` dup` l`satul \ntunericului.
Lotria o \mbr`]i[` pe Maria \ntr-un elan de \ncurajare [i
compasiune.
Sunt sigur` c` Raul va rezolva problema, [opti ea pe un ton
ezitant.
Oh, da, sigur c` o va rezolva, aprob` energic din cap Maria.
S`-l fi v`zut ce calm vorbea cu poli]i[tii, ca [i cum nu pe el \l viza
criminalul.
P`i chiar este adev`rat, se gndi Lotria, eu sunt cea vnat`, \ns`
cu glas tare spuse:
146 SILVY SANDERS
Este un om foarte curajos!
Pe tine nu te-au chemat s` dai declara]ie?
Nu, Maria, de altfel, nu pot spune c` [tiu ceva, declar` Lotria
\n timp ce-[i \ncruci[a degetele la spate. Fiind str`in`, poate nu
consider` necesar s`-mi ia vreo declara]ie, mai ales c` nu a fost
nimeni r`nit.
Maria cl`tin` sceptic` din cap, dar nu mai spuse nimic.
Eu m` \ntorc la pacien]ii mei; dac` \ntreab` cineva de mine,
sunt la laborator.
Bine, dar te rog s` ai grij`, mai bine ar trebui s` te \ncui \n
baraca aceea, pentru c` nu e[ti atent` la ce se \ntmpl` \n jurul t`u
cnd munce[ti. |mi este fric` s` te [tiu singur` acolo!
Maria, stai lini[tit`, cine ar vrea s` fac` r`u ctorva animale
bolnave?
Parc` eu [tiu, dar nu vezi c` lumea e plin` de nebuni?
Lotria o aprob` cu o mi[care scurt` a capului, apoi ie[i repede
din buc`t`rie. Tmplele \i pulsau dureros. Dac` o chemau poli]i[tii,
ce le putea spune, [i mai ales ce se va \ntmpla dac`-i cereau
pa[aportul? Se mai lini[ti, spunndu-[i c` va avea Raul grij` s`-i ]in`
departe de ea, avea [i el tot interesul.
Spaime cunoscute o asaltar` din nou. La fiecare zece
cincisprezece pa[i privea cercet`tor peste um`r. Vechile obiceiuri
nu se pierd prea u[or, \[i spuse ea cu triste]e. Nu \ntlni pe nimeni
\n drumul spre laborator. Ciudat, \[i spuse, crispat`, parc` toat`
lumea se hot`rse s` se ascund`. Numai zgomotul f`cut de animale
\n grajd era ceva familiar.
Intr` \n laborator [i trase z`vorul dup` ea. Privi cu[tile cu
animale [i r`sufl` u[urat`. Nu era nimeni ascuns acolo. Se a[ez` la
microscop s` studieze cteva lamele. Munca o f`cu s` uite de toate
COPILA APELOR 147
[i de to]i mai bine de dou` ore. Cnd termin` ce-[i propusese s`
fac`, se ridic` de la masa de lucru [i \[i \ntinse trupul amor]it. Cu
pa[i len]i, se apropie de fereastr`.
Ziua era minunat`, soarele rdea vesel pe cerul f`r` nori. Nu
putea s` nu se gndeasc` ce pl`cut ar fi petrecut ziua cu Raul dac`
nu intervenea aceast` \ntmplare nefericit`. Sau poate c` s-ar fi
certat cu el, a[a cum se \ntmpla de cele mai multe ori; oricum,
orice era mai bine dect tensiunea \n care se afla.
Observ` la o cotitur` a drumului ma[ina poli]iei, care pleca.
M`car stau lini[tit` c` nu m` interogheaz` [i pe mine, [opti ea.
Raul pe unde o fi acum?
Ca r`spuns la \ntrebarea ei, \l v`zu, \mpreun` cu Miguel [i \nc`
un b`rbat, discutnd aprins pe aleea care ducea la laborator. Se
oprir`, dup` care Miguel [i b`rbatul necunoscut o cotir` la dreapta,
\n timp ce Raul porni spre grajduri.
Lotria mai st`tu cteva minute la fereastr`, dup` care se hot`r\
s` plece \n c`utarea so]ului s`u.
|ncuie u[a \n urma ei [i o lu` spre aleea pe care plecase Raul.
Nu f`cu mai mult de cinci pa[i cnd reper` lng` trunchiul unui
copac un b`rbat \mbr`cat \n negru, care evident se ascundea.
Sprinten`, s`ri de pe alee \n primul tufi[, a[teptnd cu inima ct
un purice ca str`inul s` se mi[te. Printre ramurile dese, \l observ`
\n voie. B`rbatul nu se gr`bea, cercetnd zona cu mult` aten]ie. La
un moment dat, se \ntoarse cu totul spre tufi[ul \n care se
ascunsese Lotria. Privi att de insistent, \nct tn`ra femeie crezu
c` fusese descoperit`. Cu toate c` era speriat`, reu[i s`-i re]in`
tr`s`turile.
B`rbatul avea o \n`l]ime de peste un metru [aptezeci [i cinci,
slab, cu tr`s`turi specific spaniole, ten m`sliniu, osatur` puternic`
[i o \ncle[tare r`ut`cioas` a buzelor. Cu toate c` nu-i distingea
148 SILVY SANDERS
culoarea ochilor, Lotria era convins` c` erau \nchi[i la culoare. Abia
cnd privirea individului se mut` \n alt` parte, Lotria \[i d`du seama
c`-[i ]inuse respira]ia [i inspir` adnc.
Cnd fu convins c` nu este urm`rit, b`rbatul se mi[c` spre cel
mai apropiat copac, trndu-[i pu]in piciorul stng. Lotria f`cu
acela[i lucru, strecurndu-se \n urma lui. Aproape o jum`tate de
or` avansar` foarte \ncet spre grajduri. Mai aveau, b`rbatul vreo
patruzeci de metri, iar Lotria cam cincizeci [i cinci de metri pn` la
primul grajd, cnd ap`ru Raul.
Se opri \n u[a grajdului, cercetnd atent \mprejurimile. Nu
observ` nimic care s`-i atrag` aten]ia, a[a c` porni \napoi pe aleea
pe care venise, urmnd s` treac` prin dreptul celui care-l urm`rea.
Dup` \ncordarea brusc` a intrusului, Lotria trase concluzia c`-l
va ataca pe Raul, b`nuial` care deveni certitudine cnd observ` \n
mna tic`losului o spad` scurt`, sau poate un cu]it mai lung, nu [tia
sigur, dar era evident o arm`.
Uit` de toate temerile \n timp ce fiecare mi[care \i era guvernat`
de un singur gnd coerent. Trebuia s`-l \mpiedice pe tic`los s`-l
atace pe cel mai important om din via]a ei.
O furie crncen` o \mpingea tot mai aproape de criminal.
Mai avea doar trei-patru pa[i cnd acesta se preg`ti de atac. Cu
puterea disper`rii, se ridic` \n picioare [i \ncepu s` alerge, f`cu o
b`taie pe ambele picioare [i se propuls` ca un acrobat \n spatele
inamicului. I se ag`]` cu ambele bra]e de gt, strngnd cu toat`
puterea \n timp ce urla ct putea de tare:
Fugi, Raul, fugi!
Raul, care dep`[ise locul unde erau cei doi ascun[i, se \ntoarse
uimit de urletele Lotriei, care nu-[i d`du seama c`, sub efectul
[ocului, vorbea romne[te.
De pe buzele lui \nghe]ate se desprinse un:
COPILA APELOR 149
Lo? disperat.
Tn`ra femeie \l \ncol`cise pe atacator nu numai cu bra]ele, dar
[i cu picioarele, ]inndu-se cu toate puterile pentru a nu fi
aruncat` jos.
V`znd c` nu scap` de mica furie care \i c`zuse \n spate,
banditul lovi scurt cu spada \n coapsa ei care, din cauza durerii,
sl`bi strnsoarea [i fu aruncat` la p`mnt.
Viper`, [uier` atacatorul, mori, [i ridic` spada ]intindu-i inima
pentru a \nfige lama amenin]`toare.
{i [i-ar fi atins scopul dac` un ghem de blan` ro[cat` nu i-ar fi
aterizat drept \n cap, cu toate ghearele de la cele patru l`bu]e
\nfigndu-i-se adnc \n carne. Lovitura c`zu \ns` implacabil` asupra
trupului c`zut \n iarb` al tinerei femei, chiar dac` reu[ise s` se
mi[te pu]in. Prin pcla durerii, Lotria reu[i s` vad` cum urm`toarea
lovitur` a tic`losului decapit` pur [i simplu motanul, \nainte s`
cad` sub asaltul \n tromb` al lui Raul.
Nuuuu, horc`i ea \n timp ce gura i se umplea cu snge.
Cu ochii larg deschi[i, fix` cerul de un albastru str`veziu. Sim]ea
cum durerea r`mne undeva \n urma ei, \n timp ce o negur`,
ciudat` pentru acea or` a zilei, o \nv`luia ca pe un cocon.
Oare Raul se salvase?
Acest gnd o f`cu s` se opun` senza]iei de le[in [i s` priveasc`
spre locul \nc`ier`rii. Un oftat de mul]umire \i sc`p` de pe buze,
\nso]it de un nou val de snge, cnd al`turi de Raul \l observ` pe
Miguel [i pe al]i c]iva lucr`tori.
Este bine, tr`ie[te, se lini[ti ea, cnd un alt gnd o fr`mnt`. Ce
p`cat c` nu apucase s`-i spun` ct de mult \l iubea.
Sim]i cum cineva o ridic` \n bra]e, \n timp ce o voce \ndep`rtat`
\i spunea ceva. Oare ce? |n ce limb` \i vorbea omul acela? Dar asta
150 SILVY SANDERS
nu mai conta. Zmbi celui ce-[i d`dea toat` silin]a s` comunice cu
ea pentru a nu p`rea nepoliticoas` c` nu-i r`spunde.
Apoi, negura o \nghi]i, uitnd astfel de durere.
Dup` ce-l d`duse pe atacator pe mna oamenilor de la ferm`,
Raul se repezise disperat spre Lotria. Pentru prima oar` \n via]a lui
avu o zenza]ie acut` de le[in la vederea trupului mic z`cnd \ntr-o
balt` de snge. Ochii ei mai priveau cu o sclipire opac` undeva
departe. Buzele i se mi[car` \n timp ce sngele \i curgea \ntr-un
pria[ insistent pe la col]ul gurii.
O salvare, chema]i repede o salvare, strig` Raul, sau mai bine
o duc eu cu ma[ina la spital, vom ajunge mai repede. Aduce]i-mi
ma[ina mai aproape, porunci sacadat, \n timp ce strngea trupul
Lotriei \n bra]e. Iubito, nu m` p`r`si. Te iubesc. E[ti so]ia mea [i vei
fi \ntotdeauna. Te iubesc, te rog, d`-mi posibilitatea s` ]i-o
dovedesc.
Un zmbet lumin` o frac]iune de secund` chipul tinerei femei,
ca apoi tr`s`turile s`-i r`mn` \mpietrite sub paloarea care-[i
pusese pecetea pe fiecare centimetru de piele.
Cu trupul inert al tinerei so]ii \n bra]e, Raul urc` pe bancheta
din spate a ma[inii, \n timp ce Miguel spunea ferm:
Voi conduce eu. Am chemat deja poli]ia, care va avea grij` de
tic`los.
Mergi ct po]i de repede, Miguel.
Ce face?
Nu [tiu dect c` mai are puls.
Parcurser` drumul pn` la spitalul din Jerez de la Frontera \n
cea mai adnc` t`cere.
COPILA APELOR 151
Capitolul 14
Durerea era \nc` prezent`, dar Lotria nu \n]elegea de ce. Dup`
moarte, se spune c` nu mai sim]i nici o durere, se gndi ea. Atunci,
de ce-i era a[a de greu s` respire, \n timp ce durerea o \mpungea \n
diferite p`r]i ale corpului? S` respire? Tres`ri. |nseamn` c` \nc`
tr`ia. |ncerc` s`-[i deschid` ochii, dar pleoapele \i erau parc` din
plumb [i orict \ncerc`, nu reu[i s` le clinteasc` nici m`car pu]in.
L`s` ochii \n pace, concentrndu-se asupra vocilor care
[u[oteau \n jurul ei.
De ce nu-[i revine, doctore? recunoscu ea cu greu glasul
lui Raul.
A pierdut mult snge, domnule De Hita.
Acum dou` ore m-a]i asigurat c` \n cel mult o or` \[i va reveni.
Este adev`rat, accept` calm medicul, am f`cut o estimare care
s-a dovedit pu]in eronat`.
{i dac` [i celelalte estim`ri ale dumneavoastr` se dovedesc
eronate, nu este mai bine s` o mut`m \ntr-un spital din Madrid?
Domnule, \n tonul doctorului se sim]ea clar sup`rarea, dac`
vre]i s` o muta]i la alt spital nu ave]i dect, o ve]i face pe propria
r`spundere [i f`r` acordul meu. |n acest moment, pacienta este
netransportabil`. Va trebui s` v` asuma]i toate riscurile pe care le
incumb` aceast` deplasare. Nu uita]i c` are pl`mnul perforat.
Opera]ia a reu[it, dar nu estimez, accentu` el, prea multe [anse de
supravie]uire \n cazul efectu`rii, chiar [i \n cele mai bune condi]ii,
a celei mai mici deplas`ri a bolnavei.
Cu un gest nervos, Raul \[i trecu degetele de la ambele mini
prin p`r.
V` \n]eleg nervozitatea, continu` medicul, dar privi]i cum i se
mi[c` globii oculari sub pleoape. |ncearc` s` deschid` ochii, dar
este greu pentru ea. Poate \n acest moment ne aude, vede]i cum i
se mi[c` degetele. Lua]i-i palma [i \ncerca]i s`-i vorbi]i.
Lo, iubito, dac` m` auzi, strnge-m` de mn`.
Degetele fetei se strnser` u[or pe mna lui cald`.
Mul]umesc, Doamne, mul]umesc!
Lotria sim]i cteva pic`turi calde c`zndu-i pe bra]. Ascultnd
atent` glasul \ntret`iat cu care Raul, dup` ce mul]umise bunului
Dumnezeu, \i mul]umea acum doctorului, \i trecu prin minte c`
plnge. A[a ceva este imposibil medit` ea. Nu putea s`-l lase s`
sufere din pricina ei. Cu un imens efort, reu[i s` deschid` pu]in
ochii, \n timp ce degetele \i bjbiau dup` atingerea lui cald`.
Prin mica fant` deschis` spre lumea \nconjur`toare, Lotria
recunoscu cu greu chipul lui Raul. Disp`ruse mndria, autoritatea,
cinismul [i ironia, r`m`sese doar o triste]e dezn`d`jduit` care
smulse bolnavei un geam`t de protest.
Din ochii lui negri continuau s` cad` lacrimi, mici diamante care
se sp`rgeau pe bra]ul ei acoperit cu tot felul de tuburi.
Lotria \ncerc` s` articuleze cteva cuvinte, dar i se mi[car` doar
buzele, gtul uscat de la anestezie refuza s` lase vreun sunet s`
scape. Dup` mai multe \ncerc`ri, reu[i s` spun` hr[it:
COPILA APELOR 153
Nu plnge!
Cu un gest brusc, Raul \[i [terse ochii cu mneca c`m`[ii [i
zmbi tandru.
Sunt lacrimi de bucurie, iubito!
M` doare...
Cum? Unde? Doctore, strig` el impacientat dup` chirurgul
care se retr`sese la fereastra rezervei.
Lotria reu[i cu chiu cu vai s`-l strng` u[or de degete pentru
a-i capta aten]ia.
... inima s` te v`d a[a.
Medicul se apropie de pat, dar observnd c` incidentul se
rezolvase, p`r`si camera \n t`cere.
Pe mine m` doare mai tare cnd te v`d \n starea asta.
Sunt bine, [opti Lotria, vreau numai s` dorm pu]in.
Dormi iubito, eu te voi veghea.
Pleoapele tinerei femei se \nchiser` cu regret, \n timp ce inima
plin` de tandre]ea acelui iubito, frem`t` de iubire.
Urm`toarea trezire se produse a doua zi diminea]`, cnd
soarele desena pe pere]i umbre vesele.
Chiar dac` durerea era prezent`, acum era ceva mai suportabil`.
Ochii i se deschiser` destul de u[or [i se fixar`, ca atra[i de un
magnet, asupra lui Raul, care a[ezat \ntr-un fotoliu, dormea cu
capul rezemat de tetiera acestuia \n timp ce-i strngea protector
degetele reci.
Ar`ta obosit [i trist. Vru s`-[i trag` mna pentru a-l mngia, dar
el se trezi. Se ridic` imediat, privind-o intens.
}i-e r`u?
Nu, cred c` am obosit s` dorm, zmbi Lotria, mndr` de jocul
de cuvinte.
Raul se aplec` [i o s`rut` delicat pe buze.
154 SILVY SANDERS
Zmbetul t`u este ca un curcubeu dup` ploaie, mi amor.
Lotria era att de emo]ionat` de dragostea pe care o citea \n
privirea lui, \nct uit` s` mai respire. Scoase un lung [uierat cnd
pl`mnul r`nit se \mpotrivi presiunii.
Raul, spuse ea [optit, vreau s` [tii c` am \nc`lcat pactul nostru
[i \mi pare r`u dac` te sup`r...
Lo, oricum nu poate fi mai r`u dect cele \ntmplate.
Atunci cnd mi-am pierdut cuno[tin]a, am promis c` dac` \mi
voi reveni am s`-]i spun c`... te iubesc.
Ochii ei mari, de un verde intens, pndeau aten]i reac]ia lui. La
\nceput, declara]ia ei aduse un val de uimire pe chipul lui, \nlocuit`
imediat de o mare bucurie.
Adev`rat, mi pichon?
Te iubesc att de mult \nct cnd m` gndesc la sfr[itul
anului nostru de c`s`torie simt c` mor cte pu]in.
A, nu, te rog, s` nu mai aud de moarte c` m` trec to]i fiorii.
|mi ajunge spaima prin care am trecut ieri, a[a c` fie-]i mil` [i nu
mai folosi astfel de cuvinte. {i pentru a \nl`tura orice posibil`
ne\n]elegere, afl` c` am reziliat acel contract.
Lotria nu putu dect s`-l priveasc` uimit`.
Da, ochi verzi, [i eu te iubesc, cred c` din seara acea ploioas`
la Bucure[ti, cnd m-am \mpiedicat de tine. Am [i eu un secret pe
care trebuie s` ]i-l spun.
Spune, \l \ncuraj` blnd Lotria.
C`s`toria noastr` la Bucure[ti nu era obligatorie, deoarece am
reu[it s` dau de cel care te cump`rase [i s`-i restitui datoria pe care
o aveai la el.
COPILA APELOR 155
Doamne, asta a fost \nainte de nunt`, cnd ai venit cu falca
\nvine]it`!
Da, istea]a mea so]ie, dar nu te sup`ra pe mine c` nu ]i-am
spus. Pe vremea aceea erai att de rece [i de distant` cu mine, \nct
m` temeam c`, spunndu-]i adev`rul, nu mai veneai \n Spania, ori
eram \n stare de orice pentru a te p`stra lng` mine.
Mai sunt multe aspecte pe care trebuie s` le l`murim, dar
acum vreau s` [tiu cine era omul acela care vroia s`-]i fac` r`u.
Un fost coleg de corid`, un toreador care a r`mas infirm \n
urma unui accident. {tiam c` m` invidiaz` pentru reu[itele mele,
dar nu [tiam c` el este autorul scrisorilor care m` amenin]au cu
dreptatea divin`. S-a afiliat unei grup`ri extremiste pentru protec]ia
animalelor [i sub stindardul lor a pus la cale tot felul de atentate.
Pentru a-mi proteja familia, am venit \n Romnia [i a[a te-am
cunoscut...
Adic`, \l \ntrerupse Lotria, \nc` de atunci \]i era via]a \n
pericol?
Da, de asta am [i preferat s` nu [tie nimeni de c`s`toria
noastr`; doream s` fii \n afara pericolului.
|i arunc` o privire pozna[` \nainte de a continua:
Toat` familia abia a[teapt` s` te cunoasc`.
Adev`rat? se \mbujorar` obrajii palizi ai Lotriei.
Raul \i fur` un s`rut scurt, dup` care continu` zmbind:
Regret c` am fost de multe ori nesuferit, dar nu puteam s`-]i
spun totul de la \nceput, nu credeai \n dragostea la prima vedere [i
probabil m-ai fi considerat nebun de legat.
Lotria, \nc` amor]it`, nu putea s` se bucure deplin de cele ce i
se \ntmplau.
156 SILVY SANDERS
Cnd le-ai vorbit p`rin]ilor t`i despre mine? d`du ea glas
\ntreb`rii care o obseda cel mai mult.
|n prima zi cnd i-am re\ntlnit, dup` ce te-am l`sat la Castillo
de Penon.
Aha, zmbi ea fericit`.
Acum, sunt cu to]ii pe culoarele spitalului, a[teptnd s` te
poat` cunoa[te. Mama [i tata au intrat cteva minute asear`, dup`
ce ai ie[it din opera]ie.
{i? sufl` ea cu o umbr` de luciditate.
Au spus c` e[ti foarte frumoas` [i curajoas`...
Restul cuvintelor se pierdur` \n abisurile molcome ale
somnului.
Dormi, iubito, eu sunt aici pentru ca nimic s` nu te tulbure.
|i mngie p`rul r`sfirat pe perna alb`, cu deosebit` tandre]e.
***
Dup` trei ore, cnd \ncepu s` se trezeasc`, Lotria sim]i un miros
suav de flori. Inspir` adnc pentru a recunoa[te mirosul, dar nu
reu[i, a[a c` deschise ochii.
Nu mai recunoscu dect aparatele la care era conectat` [i
mobilierul. Zeci de vaze pline cu flori umpluser` camera.
Trandafiri, crini, orhidee, buchete cu aranjamente superbe din flori
de cmp, ocupau fiecare loc[or care \nainte fusese gol.
Ochii ei \nregistrar` totul cu uimire. Raul era tot acolo, privind-o
cu toat` dragostea din lume.
COPILA APELOR 157
Nu am uitat fantezia ta cu florile; am s` ]i-o \mplinesc, \ntr-o
zi din luna noastr` de miere. Deocamdat`, sper c` te vei bucura de
aceste buchete. Numai unul este de la mine, acela, indic` el un
imens buchet de trandafiri de mai multe culori. Restul sunt de la
noile tale rude, care a[teapt` r`bd`toare s` li se permit` s` intre
aici.
Pentru o clip`, prin ochii r`nitei trecu o expresie de panic`.
Stai lini[tit`, se trase Raul mai aproape, am aranjat cu doctorul
s`-i ]in` la distan]` pn` vei fi preg`tit` s`-i \ntlne[ti. Pn` atunci,
vom profita ct mai mult de aceast` izolare impus`.
Se a[ez` cu grij` pe pat, strecurndu-[i un bra] sub gtul delicat
al tinerei sale so]ii.
Vreau s` [tii c` pentru mine e[ti fiica r`zvr`tit` a Znei
Apelor, alungat` pe p`mnt pentru dragostea ne]`rmurit` ce-mi
por]i. Voi avea grij` s` nu te apropii prea mult de ape, pentru ca
mama [i tat`l t`u s` nu se r`zgndeasc` [i s` te ia \napoi. De acolo,
din undele cristaline ale apelor, sunt convins c` vegheaz` asupra
ta. Cea mai bun` dovad` a teoriei mele este apari]ia misterioas` a
motanului ro[cat care [i-a sacrificat via]a salvndu-te. A fost
probabil un spiridu[ care a luat forma unui motan pentru a fi lng`
tine [i a te ap`ra. Cnd misiunea lui a luat sfr[it, a p`r`sit trupul
motanului [i s-a \ntors la mama ta. Vezi, totul poate fi privit [i din
alt punct de vedere, care mie \mi place mult mai mult. Nu este
bine s` prive[ti \n urm` cu triste]e, iar tot ce ]i-ai dorit de la p`rin]ii
t`i ar trebui s` d`ruie[ti copiilor no[tri. Vom fi astfel un cuplu
fericit.
Lacrimi de fericire se rostogoleau pe obrajii tra[i ai Lotriei. Cu
ochii min]ii, revedea motanul care o ap`rase de Raul, o condusese
158 SILVY SANDERS
de pe vrful muntelui pn` la castel [i-l atacase viteje[te pe
criminal, salvndu-i via]a. O astfel de poveste era minunat`.
Nu plnge, dragostea vie]ii mele, \i tampon` Raul fa]a cu un
[erve]el de hrtie, dup` care ad`ug` pozna[: doctorul a spus c` pot
s` te s`rut ct vreau, dac` nu te sup`r` pl`mnul.
Un surs cu adev`rat fericit lumin` chipul Lotriei.
S`rut`-m` pn` am s` \ncep s` m` vait.
{i el o s`rut`, con[tient de calit`]ile excep]ionale ale fiin]ei din
bra]ele sale. |[i descoperise, dup` ani lungi de c`ut`ri, jum`tatea
rvnit`. Atunci, \n noaptea ploioas` de martie, nu [tiuse c` ursita \l
\mpiedicase s` treac` nep`s`tor mai departe.
Sfr[it
COPILA APELOR 159