Sunteți pe pagina 1din 309

Profesorilor nostri

Cuprins

Introducere

vii

1 MULT
IMI. RELAT
II. FUNCT
II (A. Croitoru)
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1
17
31

2 S
IRURI DE NUMERE REALE (M. Durea)
62
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3 SERII NUMERICE (A. Croitoru)
115
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
4 NOT
IUNI DE TOPOLOGIE
IN IRp (M. Durea)
173
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
5 LIMITE DE FUNCT
II. CONTINUITATE (C. V
aideanu) 196
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
6 FUNCT
II DERIVABILE (C. V
aideanu)
243
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258

vi
Note istorice

289

Teste tip examen

296

Bibliografie

299

Index

301

Introducere

Acest volum cuprinde 301 probleme si urmareste programa cursului de


Analiz
a matematic
a din primul semestru al anului I de la Facultatea de
Matematica din Universitatea Al.I. Cuza Iasi. Culegerea se adreseaza n
primul rand studentilor de la Facult
atile de Matematica, dar poate fi folosita
si de studentii din primii ani ai Facult
atilor de Informatica sau Politehnice
care ofera cursuri de Analiz
a matematic
a.
Problemele au fost culese dintr-o variat
a bibliografie sau propuse de
autori. Unele probleme au fost propuse la diverse concursuri scolare sau
studentesti, la concursurile de definitivat, gradul II sau titularizare din
nvatamantul preuniversitar, aceasta carte adresandu-se n egala masur
a
elevilor de liceu si cadrelor didactice. Sunt de asemenea prezentate probleme
date la examenele pentru cursul de Analiz
a matematic
a tinute de profesor
dr. Anca-Maria Precupanu si profesor dr. Constantin Zalinescu cu studentii
din Anul I ai Facultatii de Matematica.
Culegerea cuprinde sase capitole: Multimi. Relatii. Functii, S
iruri de
p
numere reale, Serii numerice, Notiuni de topologie n IR , Limite de functii.
Continuitate si Functii derivabile. Fiecare capitol este structurat n trei
parti. La nceput sunt prezentate doar enunturi ale definitiilor, teoremelor
si propozitiilor ce se refera la subiectul respectiv. Teoria prezentat
a nu este
exhaustiva, autorii recomandand pentru completare si demonstratii cartea
doamnei profesor dr. Anca Maria Precupanu, Bazele Analizei Matematice
[14] si, nu n ultimul rand, manualele de liceu. Partea a doua contine diverse
exercitii si probleme iar n ultima parte sunt oferite solutii de rezolvare.
Unde este posibil, sunt oferite mai multe variante de rezolvare. La unele
probleme se dau doar indicatii pentru demonstratie, iar altele sunt lasate ca
tem
a n seama cititorului. Cartea mai cuprinde cateva note istorice si sase
teste tip (pentru examenul de Analiz
a matematic
a din anul I al Facult
atii
de Matematica de la Universitatea Al.I. Cuza Iasi.)
vii

viii
Dorim sa multumim doamnei profesor dr. Anca Maria Precupanu si
domnului profesor dr. Constantin Zalinescu pentru rabdarea si atentia
deosebita cu care au citit aceasta carte, pentru observatiile pertinente si
discutiile utile purtate pe marginea continutului, precum si pentru variantele de rezolvare oferite la unele probleme. De asemenea, multumim doamnei Cristina Stamate pentru sugestiile interesante facute la rezolvarea unor
probleme. In sfarsit, multumim doamnelor Luminita Teodorescu si Carmen
Savin, prin grija carora cartea are forma de fat
a, familiilor si prietenilor
pentru ncurajari si sprijin moral.

Iasi, iulie 2005

Autorii

Capitolul 1
MULT
IMI. RELAT
II. FUNCT
II

O multime este o colectie de obiecte bine definite si se va nota cu litere mari:


A, B, .... Obiectele din multime se numesc elemente si se vor nota cu litere
mici: a, b, .... Multimea vida (care nu contine nici un element) se noteaza .
Familiile de multimi se vor nota cu litere mari ronde: A, B, ....
In continuare, vom presupune cunoscute urmatoarele simboluri: (sau),
(si), (implica), (echivalent logic), (oricare), (exist
a), ! (exista
si este unic).
Daca A este o multime si x este un element al multimii A, atunci vom
nota: x A. In caz contrar notam: x
/ A.
Doua multimi A si B se numesc egale daca au aceleasi elemente; vom
nota prin A = B. A si B se numesc diferite daca nu sunt egale; vom nota
A = B.
O multime A se numeste submultime sau parte a unei multimi B dac
a
orice element al lui A apartine lui B. Se mai spune ca A este inclusa n B
sau B este supramultime a lui A si notam: A B. Spunem ca multimea A
este submultime stricta a lui B sau ca A este inclusa strict n B daca A B
si A = B. Se observa ca A = B A B si B A.
Daca X este o multime, vom nota cu P(X) multimea tuturor partilor
lui X.
Multimea tuturor elementelor x din X care au proprietatea P se noteaza
prin {x X|x verifica P }.
Vom nota:
IN = multimea numerelor naturale, IN = {0, 1, 2, 3, },
IN = multimea numerelor naturale diferite de zero,
Z = multimea numerelor ntregi, Z = { , 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3, }
Z = multimea numerelor ntregi diferite de zero,
a
Q = multimea numerelor rationale, Q =
|a Z, b IN ,
b
Q = multimea numerelor rationale diferite de zero.
1

2
Definitia 1.1. Fie X, Y multimi nevide si A, B P(X). Se definesc
urm
atoarele multimi:
a) Reuniunea multimilor A si B:
A B = {x X|x A sau x B}.
b) Intersectia multimilor A si B:
A B = {x X|x A si x B}.
Dac
a A B = , multimile A si B se numesc disjuncte.
c) Diferenta multimilor A si B:
A \ B = {x X|x A si x
/ B}.
Diferenta X \ A se numeste complementara multimii A fat
a de X si
se noteaz
a cX A sau cA dac
a nu exist
a nici o posibilitate de confuzie.
d) Diferenta simetric
a a multimilor A si B:
A B = (A \ B) (B \ A).
e) Produsul cartezian al multimilor X si Y este multimea tuturor perechilor ordonate (x, y) cu x X, y Y . Se noteaz
a:
X Y = {(x, y) | x X si y Y }.
Dou
a perechi (x, y) si (x , y ) sunt egale dac
a si numai dac
a x = x si
y=y.
Pentru X1 , X2 , ..., Xn multimi nevide (n IN ), produsul lor cartezian
este:
X1 X2 ... Xn = {(x1 , x2 , ..., xn )|xi Xi , i {1, 2, ..., n}}.
Multimea X1 X2 . . . Xn se noteaz
a si
Produsul cartezian al multimilor nevide

Xi .
i=1
X1 , X2 , . . . , Xn , . . .

este:

Xn = {(x1 , x2 , ..., xn , ...)|xn Xn , n IN }.

Xn =
nIN

n=1

Multimile Xn se numesc factorii produsului cartezian. Dac


a exist
a un
factor egal cu multimea vid
a, produsul cartezian este multimea vid
a.
Propozitia 1.2. Fie X o multime nevida. Atunci pentru orice A, B, C
P(X) au loc urmatoarele proprietati:

3
i)
ii)
iii)
iv)
v)
vi)
vii)
viii)
ix)
x)
xi)
xii)
xiii)
xiv)

A B = B A;
(A B) C = A (B C);
A = A;
A cA = X;
A B = B A;
(A B) C = A (B C);
A = ;
A X = A;
A \ = A;
A \ A = ;
A B = B A;
(A B) C = A (B C);
A = A;
A A = .

Definitia 1.3. Fie X si Y multimi nevide. O submultime R a produsului


cartezian X Y se numeste relatie de la X la Y . Dac
a (x, y) R, atunci
uneori scriem xRy si spunem c
a x este n relatia R cu y. Dac
a (x, y)
/ R,
vom mai nota aceasta prin xR
/y.
Dac
a X = Y , atunci R se numeste relatie pe X. De exemplu, (X) =
{(x, x)|x X} este o relatie pe X, numit
a diagonala lui X.
Definitia 1.4. Pentru relatia R X Y se definesc:
a) Inversa relatiei R:
R1 = {(y, x) Y X|(x, y) R}.
b) Domeniul relatiei R:
Dom R = {x X|y Y a.. (x, y) R}.
c) Imaginea (sau codomeniul) relatiei R:
Im R = {y Y |x Xa.. (x, y) R}.
d) Imaginea multimii A X prin relatia R:
R(A) = {y Y |x Aa.. (x, y) R}.
Observatia 1.5.
a) R(X) = Im R.

4
b) Daca B Y , atunci imaginea lui B prin R1 , notata R1 (B), se
numeste si contraimaginea lui B prin R si avem:
R1 (B) = {x X|y B a.. (x, y) R}.
Definitia 1.6. Fie X, Y, T multimi nevide si relatiile R X Y si
S Y T . Compunerea lui S cu R, notat
a S R, este relatia de la X la
T definit
a prin:
S R = {(x, t) X T |y Y a.. (x, y) R, (y, t) S}.
Definitia 1.7. Fie X, Y multimi nevide. O relatie f X Y se
numeste functie definit
a pe X cu valori n Y dac
a ndeplineste conditiile:
a) Dom f = X (adic
a pentru orice x X, exist
a y Y astfel nc
at
(x, y) f );
b) x X, y1 , y2 Y , ((x, y1 ) f si (x, y2 ) f ) y1 = y2 .
Din definitie rezulta ca pentru orice x X, exista un unic y Y astfel
ncat (x, y) f . Elementul y se numeste imaginea lui x prin f si se noteaza
y = f (x).
Vom nota functia prin f : X Y , X se numeste domeniul de definitie
a functiei f , iar Y se numeste codomeniul functiei f sau multimea n care f
ia valori.
Graficul functiei este multimea
Gf = {(x, y) X Y |y = f (x)} = {(x, f (x))|x X}.
Doua functii f : X Y si g : A B se numesc egale daca X = A, Y =
B si f (x) = g(x) pentru orice x X; vom nota f = g. Functiile f si g se
numesc diferite daca nu sunt egale si vom nota prin f = g.
Observatia 1.8. Fie X, Y, T multimi nevide si functiile f : X Y ,
g : Y T.
a) Im f = {y Y | x Xa.. f (x) = y} = {f (x)|x X}.
b) In general, f 1 Y X este relatie de la Y la X si nu functie.
c) Daca A X si B Y , atunci imaginea lui A prin f si contraimaginea
lui B prin f devin:
f (A) = {f (x)|x A}, f 1 (B) = {x X|f (x) B}.
d) gf este functie de la X la T si pentru orice x X, (gf )(x) = g(f (x)).

5
e) Functia 1X : X X, definita prin 1X (a) = a pentru orice a X, se
numeste functia identica.
f) Functia f : X Y , definita prin f (x) = y0 Y pentru orice x X,
se numeste functie constant
a.
Definitia 1.9. Fie X, Y multimi nevide. O functie f : X Y se
numeste:
a) injectiv
a (sau se spune c
a este injectie) dac
a pentru orice x1 , x2 X cu
x1 = x2 , rezult
a f (x1 ) = f (x2 ) (echivalent cu: pentru orice x1 , x2 X,
din f (x1 ) = f (x2 ) rezult
a c
a x1 = x2 ).
a (sau este surjectie) dac
a pentru orice y Y, exist
axX
b) surjectiv
astfel nc
at f (x) = y.
c) bijectiv
a (sau este bijectie) dac
a este injectiv
a si surjectiv
a.
Definitia 1.10. O functie f : X Y se numeste inversabil
a dac
a
exist
a o functie g : Y X astfel nc
at f g = 1Y si g f = 1X .
Definitia 1.11. Fie functia f : X Y si = A X. Functia
g : A Y definit
a prin g(x) = f (x) pentru orice x din A, se numeste
restrictia lui f la multimea A si se noteaz
a g = f |A .
In acest caz, f se
numeste prelungire a lui g la X.
Definitia 1.12. Fie X = . O functie f : IN X se numeste sir
de elemente din X. Vom nota f (n) = xn pentru orice n IN, iar f prin
(xn )nIN sau (xn )n0 sau (xn )n sau (xn ). Uneori vom scrie (xn ) X.
xn se numeste termenul general al sirului.
x0 , x1 , . . . , xn , . . . se numesc termenii sirului (xn ).
S
irul (xn )nIN , definit prin xn = a X pentru orice n IN, se numeste
sir constant.
Definitia 1.13. Fie X si I multimi nevide. O functie f : I P(X)
se numeste familie (sau clas
a) de multimi. Dac
a f (i) = Ai pentru orice
i I, se noteaz
a f prin (Ai )iI , iar I se numeste multime de indici. Uneori
vom scrie (Ai )iI P(X). Dac
a I este finit
a, de exemplu I = {1, 2, , n},

n
n IN , atunci vom nota (Ai )i=1 si, n acest caz, familia (Ai )iI se numeste
finit
a.
Definitia 1.14. Fie X, I multimi nevide si (Ai )iI o familie de p
arti
ale lui X. Se definesc:
a) Reuniunea multimilor familiei (Ai )iI :
Ai = {x X|i0 Ia.. x Ai0 }.
iI

6
De exemplu, pentru I = {1, 2, ..., n} cu n IN , vom scrie
pentru I = IN vom scrie
nIN

An sau

n=0

n
i=1

Ai , iar

An .

b) Intersectia multimilor familiei (Ai )iI :


Ai = {x X|x Ai , i I}.
iI

Vom nota ca mai sus n cazurile particulare I = {1, 2, ..., n} cu n IN


sau I = IN.
c) Produsul cartezian:
Ai = {f | f : I
iI

Ai a.. f (i) Ai , i I}.


iI

Daca f (i) = xi Ai pentru orice i I, atunci vom mai nota f prin (xi )iI .
Multimile Ai se numesc factorii produsului cartezian. Daca exista un factor
egal cu multimea vida, produsul cartezian este multimea vida.
Definitia 1.15. Fie X si I multimi nevide. O familie (Ai )iI de p
arti
ale lui X se numeste partitie a lui X dac
a Ai = pentru orice i I,
Ai = X si Ai Aj = pentru orice i, j I cu i = j (adic
a multimile Ai

iI

sunt disjuncte dou


a c
ate dou
a sau mutual disjuncte).
Definitia 1.16. Fie X o multime nevid
a si R o relatie pe X. R se
numeste:
a dac
a x X, xRx;
a) reflexiv
b) simetric
a dac
a x, y X, xRy yRx;
a dac
a x, y X, (xRy si yRx) x = y;
c) antisimetric
d) tranzitiv
a dac
a x, y, z X, (xRy si yRz) xRz;
a dac
a x, y X, xRy sau yRx.
e) total
Definitia 1.17. Fie X o multime nevid
a. O relatie R pe X se numeste
relatie de echivalent
a pe X dac
a R este reflexiv
a, simetric
a si tranzitiv
a.
Pentru orice x din X, multimea x
= {y X|yRx} se numeste clasa de
echivalent
a a lui x. Orice element din x
se numeste reprezentant al clasei.
Multimea claselor de echivalent
a, notat
a X|R , se numeste multimea c
at a lui
X prin relatia de echivalent
a R. Uneori vom nota o relatie de echivalent
a
prin iar x
prin Cx .
Propozitia 1.18. Fie X o multime nevida si R o relatie de echivalent
a
pe X. Atunci au loc urmatoarele proprietati:

7
a) x X, x x
.
b) Daca x, y X, atunci x
= y xRy si x
= y x
y = .
c) Familia {
x|x X} este o partitie pentru X, numit
a partitia indusa pe
X de relatia de echivalenta R.
Definitia 1.19. Fie X o multime nevid
a. O relatie R pe X se numeste
relatie de ordine (partial
a) pe X dac
a este reflexiv
a, antisimetric
a si tranzitiv
a.
In acest caz, multimea X nzestrat
a cu relatia de ordine R se numeste
multime ordonat
a (partial) si se noteaz
a (X, R).
Uneori vom nota o relatie de ordine prin si x y prin y x
(vom spune c
a x este mai mic dec
at y sau y este mai mare dec
at x). Spunem
c
a x este strict mai mic dec
at y sau y este strict mai mare dec
at x dac
a
x y si x = y. Vom nota x < y sau y > x.
Definitia 1.20. Fie (X, ) o multime ordonat
a si = A X.
a x pentru
a) Un element X se numeste majorant pentru A dac
orice x A.
b) Un element X se numeste minorant pentru A dac
a x pentru
orice x A.
c) A se numeste majorat
a dac
a admite un majorant.
d) A se numeste minorat
a dac
a admite un minorant.
arginit
a dac
a este majorat
a si minorat
a.
e) A se numeste m
f ) Dac
a a A este un majorant pentru A, atunci a se numeste maximum
sau cel mai mare element al multimii A si se noteaz
a a = max A.
a b A este un minorant pentru A, atunci b se numeste minimum
g) Dac
sau cel mai mic element al multimii A si se noteaz
a b = min A.
h) Dac
a A este majorat
a si dac
a exist
a X cel mai mic majorant pentru A, atunci se numeste margine superioar
a sau supremum pentru
A si se noteaz
a = sup A.
i) Dac
a A este minorat
a si dac
a exist
a X cel mai mare minorant
pentru A, atunci se numeste margine inferioar
a sau infimum pentru
A si se noteaz
a = inf A.
j) Un element a A se numeste element maximal al multimii A dac
a
din x A si a x rezult
a x = a.
k) Un element b A se numeste element minimal al multimii A dac
a din
x A si x b rezult
a x = b.
Observatia 1.21.
a) Daca exista marginea superioara (respectiv marginea inferioara, maximum, minimum) pentru multimea A, atunci aceasta este unica.

8
b)
c)
d)
e)

Daca exista , X astfel nc


at = inf A, = sup A, atunci .
Daca A este majorant pentru A, atunci = max A = sup A.
Daca A este minorant pentru A, atunci = min A = inf A.
Daca A = {a} unde a X, atunci max A = min A = sup A = inf A =
a, iar a este element maximal si element minimal pentru A.

Definitia 1.22. Se numeste multime (sau sistem) de numere reale o


multime IR cu cel putin dou
a elemente nzestrat
a cu dou
a operatii algebrice:
adunarea: (x, y) x + y IR, x, y IR si nmultirea: (x, y) x y = xy
IR, x, y IR si cu o relatie pe IR, notat
a , astfel nc
at au loc urm
atoarele
propriet
ati:
I. (IR, +, ) este corp comutativ total ordonat, adic
a:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
k)
l)
m)
n)
o)

(x + y) + z = x + (y + z), x, y, z IR.
x + y = y + x, x, y IR.
0 IR a.. x + 0 = x, x IR.
x IR, x IR a.. x + (x) = 0.
(xy)z = x(yz), x, y, z IR.
xy = yx, x, y IR.
1 IR, 1 = 0 a.. 1 x = x, x IR.
1
x IR, x = 0, x1 IR (notat si ) a.. x x1 = 1.
x
x(y + z) = xy + xz, x, y, z IR.
x IR, x x.
x, y IR, (x y si y x) x = y.
x, y, z IR, (x y si y z) x z.
x, y IR, x y sau y x.
x, y, z IR, x y x + z y + z.
x, y, z IR, (z 0 si x y) xz yz.

II. IR verific
a axioma de completitudine (sau axioma lui Cantor - Dedekind):
orice submultime nevid
a si majorat
a a lui IR admite margine superioar
a n
IR.
IR este unic determinat pan
a la un izomorfism de corpuri total ordonate,
adica pentru orice alta multime (IR , , , ) cu proprietatile de mai sus,
exista o bijectie : IR IR astfel nc
at:
i) (x + y) = (x) (y), x, y IR;
ii) (x y) = (x) (y), x, y IR;
iii) x, y IR, x y (x) (y).

9
Observatia 1.23.
i) Daca x, y IR, atunci uneori vom nota x y prin y x.
ii) (Q, +, , ) este un corp comutativ total ordonat care nu verific
a axioma de completitudine. De exemplu, multimea A Q, A = {x
Q|x2 < 2}, este nevida si majorata n Q dar nu admite supremum n
Q (vezi problema 1.64).
Definitia 1.24. Fie a, b IR, a < b. Se definesc urm
atoarele tipuri de
intervale:
a) intervale m
arginite:
[a, b] = {x IR|a x b} (numit interval compact),
(a, b) = {x IR|a < x < b},
[a, b) = {x IR|a x < b},
(a, b] = {x IR|a < x b};
b) intervale nem
arginite:
[a, +) = {x IR|x a},
(a, +) = {x IR|x > a},
(, a] = {x IR|x a},
(, a) = {x IR|x < a}.
Vom nota IR+ = (0, +), IR = (, 0), IR = IR+ IR = IR\{0}.
Definitia 1.25. Fie x, y IR.
a) x se numeste pozitiv (respectiv negativ) dac
a x > 0 (respectiv x < 0).
b) x se numeste nenegativ (respectiv nepozitiv) dac
a x 0 (respectiv
x 0).
c) Fie X = si f : X IR. Functia f se numeste nenegativ
a (respectiv
nepozitiv
a) dac
a ia valori n [0, +) (respectiv n (, 0]).
Teorema 1.26. Fie = A IR si , IR. Atunci:
1)x A, x ;
i) sup A =
2) > 0, x A a.. x > .
ii) A este nemajorata IR, x A a.. x >
> 0, x A a.. x > .
1)x A, x ;
iii) inf A =
2) > 0, x A a.. x < + .
iv) A este neminorata IR, x A a.. x <
> 0, x A a.. x < .

10
Propozitia 1.27. Fie A, B submultimi nevide ale lui IR astfel nc
at
A B.
i) Daca B este majorata, atunci A este majorata si sup A sup B.
ii) Daca B este minorata, atunci A este minorata si inf A inf B.
Propozitia 1.28.
Fie = A IR si multimea A = {x|x A}.
i) Daca A este majorata, atunci multimea A este minorata si
inf(A) = sup A.
ii) Daca A este minorata, atunci multimea A este majorata si
sup(A) = inf A.
Teorema 1.29. Orice submultime nevida si minorata a lui IR admite
margine inferioara n IR.
Teorema 1.30. (Proprietatea lui Arhimede.) Pentru orice numere
reale x, y cu x > 0, exista n IN astfel nc
at nx > y.
Teorema 1.31. (de existent
a si unicitate a p
artii ntregi) Pentru
orice x IR, exista si este unic k Z astfel nc
at k x < k + 1. Se noteaza
k = [x] si se numeste partea ntreag
a a lui x.
Diferenta x [x] [0, 1) se numeste partea fractionar
a a lui x.
Teorema 1.32. (Densitatea lui Q n IR.) Pentru orice numere reale
x, y cu x < y, exista r Q astfel nc
at x < r < y.
Observatia 1.33. Un rezultat aseman
ator are loc si pentru numere
irationale: pentru orice numere reale x, y cu x < y, exista IR \ Q astfel
ncat x < < y (vezi problema 1.65). De fapt (vezi problema 1.66), ntre
orice doua numere reale diferite exista o infinitate de numere rationale si o
infinitate de numere irationale.
Definitia 1.34.
a) Vom nota prin sgn functia semn (sau signum) definit
a pe IR astfel:

1, x > 0
0, x = 0
sgn x =

1, x < 0.
b) Dac
a x, y IR, se noteaz
a:
max{x, y} =

x,
y,

dac
axy
dac
ax<y

11
si
min{x, y} =

x,
y,

dac
axy
dac
a x > y.

c) Fie = A IR si f, g : A IR. Spunem c


a f este mai mic
a sau egal
a
cu f (si not
am f g) dac
a f (x) g(x) pentru orice x A. Analog
se definesc relatiile: f g, f < g si f > g.
d) Fie = A IR si f, g : A IR.
f se numeste majorata daca multimea Imf = {f (x)|x A} este
majorata. In acest caz, vom nota sup(Im f ) = sup{f (x)|x A}
prin sup f (x).
xA

f se numeste minorata daca multimea Im f este minorata si vom


nota inf(Im f ) = inf{f (x)|x A} prin inf f (x).
xA

a daca este majorata si minorata.


f se numeste marginit
Daca A = IN si f (n) = xn , n IN, atunci vom nota sup(Im f )
(respectiv inf(Im f )), daca acesta exista, prin sup xn sau sup xn
nIN

sau sup xn (respectiv inf xn sau inf xn sau inf xn ).


nIN

f
(dac
a g(x) = 0,
g
x A) si f g (dac
a f (x) > 0, x A) functiile definite astfel:
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (f )(x) = f (x), (f g)(x) = f (x)g(x),
(f g )(x) = [f (x)]g(x) . Uneori vom nota [f (x)] prin f (x).

Vom nota prin f + g, f ( IR), f g = f g,

Definitia 1.35. Fie = X IR. O functie f : X IR se numeste:


a) cresc
atoare dac
a pentru orice x1 , x2 X, din x1 < x2 rezult
a f (x1 )
f (x2 );
b) strict cresc
atoare dac
a pentru orice x1 , x2 X, din x1 < x2 rezult
a
f (x1 ) < f (x2 );
c) descresc
atoare dac
a pentru orice x1 , x2 X, din x1 < x2 rezult
a
f (x1 ) f (x2 );
atoare dac
a pentru orice x1 , x2 X, din x1 < x2 rezult
a
d) strict descresc
f (x1 ) < f (x2 );
e) strict monoton
a dac
a este strict cresc
atoare sau strict descresc
atoare;
f ) monoton
a dac
a ndeplineste una dintre conditiile a), b), c), d).
Propozitia 1.36. Fie = X IR, functiile f, g : X IR si IR.

12
i) Daca f, g sunt crescatoare (respectiv descrescatoare), atunci f + g este
crescatoare (respectiv descrescatoare).
ii) Daca f este crescatoare, atunci f este crescatoare pentru > 0 si
descrescatoare pentru < 0.
Daca f este descrescatoare, atunci f este descrescatoare pentru > 0
si crescatoare pentru < 0.
iii) Daca f 0, g 0 si f, g sunt crescatoare (respectiv descrescatoare),
atunci f g este crescatoare (respectiv descrescatoare).
Propozitia 1.37. Fie = X, Y IR si f : X Y , g : Y IR.
Daca f, g sunt monotone de acelasi sens, atunci g f este crescatoare.
Daca f, g sunt monotone de sens contrar, atunci g f este descrescatoare.
Definitia 1.38. Fie = A IR si functia f : A IR.
a dac
a exist
a T IR astfel nc
at:
a) f se numeste periodic
i) x + T A, pentru orice x A,
ii) f (x + T ) = f (x), x A.
T se numeste perioad
a a functiei f .
b) Presupun
and c
a f este periodic
a si admite cel putin o perioad
a pozitiv
a,
se spune c
a f are perioad
a principal
a dac
a f admite cea mai mic
a
perioad
a pozitiv
a (aceasta se numeste perioad
a principal
a).
Definitia 1.39. Vom nota IR = IR {, +}, unde elementele
, +
/ IR si se numesc minus infinit, respectiv plus infinit.
Uneori vom scrie n loc de + simplu si vom spune, pe scurt, infinit
a ncheiat
a.
n loc de plus infinit. IR se numeste dreapta real
Vom prelungi ordinea uzual
a a lui IR la IR astfel:
< , < x < +, x IR.
In felul acesta, multimea IR devine total ordonat
a si m
arginit
a si avem:
inf IR = min IR = , sup IR = max IR = +. Dac
a = A IR este
nemajorat
a n IR, atunci ea este majorat
a n IR si sup A = +. Analog,
dac
a A este neminorat
a n IR atunci ea este minorat
a n IR si inf A = .
Operatiile algebrice din IR se vor prelungi la IR, f
ar
a a fi definite peste
tot. Astfel vom avea:
x + = + x = , x IR \ {},
+ x = x + () = , x IR \ {+},
x = x = , x IR, x > 0,
x = x = , x IR, x < 0.

13
Urm
atoarele operatii nu au sens: + (), () + , 0 , 0 (),
0 0 0
,
,1 ,1 ,0 , .
0
Dac
a a IR, se definesc intervalele:
[a, +] = {x IR | x a},
(a, +] = {x IR | x > a},
[, a] = {x IR | x a},
[, a) = {x IR | x < a},
[, +) = {x IR | x < +} = IR \ {+},
(, +] = {x IR | x > } = IR \ {},
[, +] = IR.
In continuare, consideram U clasa tuturor multimilor. Proprietatile
multimii U sunt contradictorii. Intr-adev
ar, fie A acea submultime a lui
U formata din multimile care nu se contin ca element. Avem doua situatii
posibile:
I. Daca A se contine ca element, atunci A ar contine o multime ce se
contine ca element, ceea ce contrazice definitia lui A.
II. Daca A nu se contine ca element, atunci din definitia lui A ar rezulta
ca A apartine ca element lui A, ceea ce contrazice ipoteza din II.
Aceasta contradictie a generat numeroase discutii si a condus la diferite
solutii date de matematicieni, generand faimosul paradox al lui Russel, numit multimea tuturor multimilor. Pentru clarificari se poate consulta
Vasilache S. [19].
In cele ce urmeaza, vom presupune ca U nu se contine pe ea ns
asi ca
element.
Definitia 1.40. Multimile nevide A si B se numesc echipotente (sau
cardinal echivalente) dac
a exist
a o functie bijectiv
a f : A B. Vom nota
aceasta prin A B. Prin conventie, A dac
a si numai dac
a A = .
Teorema 1.41. Relatia de echipotent
a este o relatie de echivalent
a
pe multimea U. Pentru orice A U, clasa de echivalent
a a multimii A se
numeste cardinalul lui A, notat card A. Deci card A = {B U|B A}.
Avem card A = card B A B. Prin conventie, card = 0.
Definitia 1.42. O multime A se numeste:
a) finit
a dac
a este echipotent
a cu o multime de forma {1, 2, ..., n}, unde

n IN . In acest caz, cardinalul lui A se numeste finit si vom scrie
card A = n. Se va considera card = 0 ca fiind un cardinal finit.

14
b) infinit
a dac
a nu este finit
a. Cardinalul unei multimi infinite se numeste transfinit.
c) num
arabil
a dac
a A este echipotent
a cu IN. Se noteaz
a card IN = 0
(alef zero).
d) cel mult num
arabil
a dac
a A este finit
a sau num
arabil
a.
Definitia 1.43. Fiind date si cardinale, se definesc urm
atoarele
operatii:
a) adunarea: + = card(AB), unde A , B astfel nc
at AB =
. Adunarea este corect definit
a deoarece putem alege reprezentanti
disjuncti pentru orice dou
a cardinale.
b) nmultirea: = = card(C D), unde C , D .
c) ridicarea la putere: = card C D dac
a = 0, = 0, C , D
(unde prin C D am notat multimea functiilor definite pe D cu valori
n C).
Adunarea si nmultirea sunt comutative si asociative, nmultirea este distributiva fata de adunare iar ridicarea la putere are urmatoarele proprietati:
+ = , () = , ( ) = oricare ar fi , , = 0 cardinale
arbitrare (vezi Tamas, Leoreanu [18]).
Propozitia 1.44. O multime A este num
arabil
a daca si numai daca
A se scrie n forma A = {x1 , x2 , ..., xn , ...}, unde (xn )nIN este un sir cu
termeni diferiti.
Definitia 1.45. Fie A, B multimi nevide. Se spune:
a) 0 card A si card A card B dac
a exist
a o functie injectiv
af :A
B.
a card A card B si card A = card B (rezult
a c
a
b) card A < card B dac
0 < card A).
Propozitia 1.46. Fie A si B doua multimi astfel nc
at A B. Atunci
card A card B.
Propozitia 1.47. Fie A si B dou
a multimi.
arabil
a, atunci (A B) A.
a) Daca A este infinita si B cel mult num
b) Daca A este infinita nenum
arabil
a si B A astfel nc
at card B 0 ,
atunci (A \ B) A.

15
Teorema 1.48. Fie A o multime nevida cu card A = . Atunci:
a) card P(A) = 2 ; b) < 2 .
Propozitia 1.49. Oricare ar fi cardinalul finit n, are loc: n < 0 .
Teorema 1.50. Relatia din definitia 1.45-a) este o relatie de ordine
totala pe multimea U| .
Propozitia 1.51. Orice multime infinita contine o submultime num
arabila (rezulta ca pentru orice cardinal transfinit avem: 0 ).
Teorema 1.52. Au loc urmatoarele proprietati:
i) Daca A este numarabila, B este nevida si cel mult num
arabil
a, atunci
A B este numarabila.
ii) Orice reuniune finita de multimi finite este finita.
arabile este multime nuiii) Orice reuniune nevida finita de multimi num
marabila.
iv) Orice reuniune numarabila de multimi nevide finite si mutual disjuncte
este multime numarabila.
v) Orice reuniune numarabila de multimi num
arabile este multime num
arabila.
Propozitia 1.53. Urmatoarele multimi sunt num
arabile:
i) Z, Q;
ii) multimea polinoamelor cu coeficienti rationali;
iii) multimea numerelor algebrice (amintim ca un num
ar real se numeste
algebric daca este radacin
a a unui polinom de grad mai mare sau
egal ca 1 si cu coeficienti rationali; exemple de numere algebrice:

3 1
3, 4, , , 3, 2).
5 7
Teorema 1.54. Multimea [0, 1] este nenum
arabil
a (infinita).
Definitia 1.55.
Cardinalul multimii [0, 1] se numeste puterea continuului.
Se noteaz
a card[0, 1] = c (c > 0 ).
Propozitia 1.56. Urmatoarele multimi au cardinalul c:
i) [a, b], (a, b], [a, b), (a, b) pentru orice a, b IR cu a < b;
ii) (, a), (, a], [a, +), (a, ) pentru orice a IR;
iii) orice submultime a lui IR care include un interval;

16
iv) IR \ Q;
v) multimea lui Cantor(vezi Precupanu A.M. [14]-propozitia 1.5-29);
ar real se numeste tranvi) multimea numerelor transcendente (un num
scendent daca nu este algebric, de exemplu: e, ).
Propozitia 1.57. Fie , , cardinale = 0, = 0, = 0. Daca ,
atunci:
i)
ii)
iii)
iv)

+ + ;
;
;
.

Propozitia 1.58.
i)
ii)
iii)
iv)
v)

n + 0 = 0 , n IN;
n 0 = 0 , n IN ;
(0 )n = 0 , n IN ;
n + c = c, n IN;
0 + c = c.

17

Probleme
1.1 Fie X = si A, B, C X. Atunci au loc:
a) A \ B = A cB;
b) A (B \ C) = (A B) \ (A C) = (A B) \ C;
c) (A B) \ C = (A \ C) (B \ C);
d) (A B) \ C = (A \ C) (B \ C).
1.2 Fie X = . Aratati ca pentru orice (Ai )iI P(X) (I = ) au loc
relatiile lui De Morgan:
c

Ai

iI

(cAi );
iI

Ai
iI

(cAi ).
iI

1.3 Fie X = . Aratati ca pentru orice E X, (Ai )iI P(X)(I = ) si


(Bj )jJ P(X)(J = ) au loc formulele generale de distributivitate:
a) E
iI

b) E
iI

c)
iI

d)
iI

Ai =

iI

Ai =

Ai
Ai

iI

jJ
jJ

(E Ai );
(E Ai );

Bj =

(Ai Bj );
(i,j)IJ

Bj =

(Ai Bj ).
(i,j)IJ

1.4 Fie X = . Pentru orice A X si (Bi )iI P(X)(I = ) au loc:


a) A \
iI

b)
iI

Bi \ A =

c) A \
iI

d)
iI

Bi =

Bi =

Bi \ A =

iI
iI
iI
iI

(A \ Bi );
(Bi \ A);
(A \ Bi );
(Bi \ A).

1.5 Fie X = si A, B X. Determinati E X astfel nc


at E A = B.

18
1.6 Fie X, Y, T = . Atunci au loc:
a)
b)
c)
d)

X
X
X
X

(Y T ) = (X Y ) (X T );
(Y T ) = (X Y ) (X T );
(Y \ T ) = (X Y ) \ (X T );
(Y T ) = (X Y ) (X T ).

1.7 Fie X, Y = , D X, E Y , (Ai )iI P(X)(I = ) si (Bj )jJ


P(Y )(J = ). Sa se arate ca:
a)
iI

Ai E =

b) D
jJ

c)
iI

d)
iI

e)
iI

f)
iI

iI

Bj =

Ai
Ai

jJ
jJ

(Ai Bi ) =
(Ai Bi )

(Ai E),

jJ

iI

Ai E =

(D Bj ), D

Bj =

jJ

iI

Bj =

(Ai E);

jJ

(D Bj );

(Ai Bj );
(i,j)IJ

Bj =

(Ai Bj );
(i,j)IJ

iI
iI

Ai
Ai

iI
iI

Bi ;
Bi si precizati exemple pentru inclu-

ziune stricta si pentru egalitate.


1.8 Fie (An )nIN P(X).
(An )n se numeste ascendent daca An An+1 , n IN .
(An )n se numeste descendent daca An An+1 , n IN .
Se definesc urmatoarele submultimi ale lui X:
lim inf An =
n

n=1 k=n

Ak (notat
a si lim inf An sau lim inf An ) numit
a
n

limita inferioara a sirului (An ) si


lim sup An =
n

n=1 k=n

Ak (notat
a si lim sup An sau lim sup An ) numit
a
n

limita superioara a sirului (An ).


Cele doua multimi definite mai sus se numesc limitele extreme ale sirului
(An )n .
(An )n se numeste convergent daca lim inf An = lim sup An . Valoarea comuna a celor doua limite se noteaza lim An (sau lim An ). Multimea lim An
se numeste limita sirului (An )n .
Sa se arate ca:
a)

n=1

An lim inf An lim sup An

n=1

An ;

19
b) lim sup(cAn ) = c(lim inf An ) si lim inf(cAn ) = c(lim sup An );
c) Daca (An )n este ascendent, atunci el este convergent si lim An =

n=1

An ;

d) Daca (An )n este descendent, atunci el este convergent si lim An =

n=1

An .

1.9 Fie X = .
A

Pentru orice multime A X se defineste functia


1, x A
: X IR, A (x) =
numit
a functia caracteristica a lui
0, x
/A

A.
Aratati ca pentru orice A, B P(X) au loc urmatoarele proprietati:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
k)

A = B A = B ;
A B A B ;
A = A , > 0;
AB = A B ;
AB = A + B A B ;
A\B = A A B ;
cA = 1 A ;
A B = A + B 2A B ;
= 0, X = 1;
A = 0 A = ;
A = 1 A = X.

1.10 Fie X = si A, B, C P(X).


Folosind proprietatile functiei caracteristice aratati ca:
a)
b)
c)
d)
e)

A \ (B C) = (A \ B) (A \ C) A (B C) = ;
A \ (B C) = (A \ B) (A \ C) A (B C) = ;
A (B \ C) = (A B) \ (A C) A = ;
(A B) (C \ A) = C A (B C) = ;
(A B) C = A (B C).

1.11 Fie R = {(1, 2), (1, 3), (3, 2), (5, 4), (5, 5)} IN IN si
S = {(2, 1), (2, 2), (3, 3), (5, 3)} IN IN.
Determinati: Dom R, Im R, ({1, 3, 9}), R1 , R({1, 3}), R({4}),
1
R ({2, 4}), S 1 ({2}), S R, R S.
1.12 Fie S = {(a2 , a)|a IR} IR IR. Sa se gaseasc
a Dom S, Im S.

20
1.13 Fie S IR IR, S = {(x, y) IR IR | 0 x y 1}. Determinati
si S 1 S.

S 1

1.14 Fie X, Y, V, W = si R X Y , S Y V , T Z W ,
R1 X Y , R2 X Y . Aratati ca:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)

R1 = R2 R1 (A) = R2 (A), A X;
R1 = R2 R1 ({x}) = R2 ({x}), x X;
(R1 )1 = R;
Im R = Dom R1 si Dom R = Im R1 ;
(S R)(A) = S(R(A)), A X;
(T S) R = T (S R);
(S R)1 = R1 S 1 ;
(Im R) R R1 ;
(Dom R) R1 R;
A, B P(X), A B R(A) R(B);

k) (Ai )iI P(X), R


l) (Ai )iI P(X), R

iI
iI

Ai =
Ai

iI

R(Ai );

iI

R(Ai ) si precizati exemple pentru

egalitate si pentru incluziune stricta.


1.15 Pe IN IN se defineste relatia: (a, b) (c, d) a + d = b +
c, (a, b), (c, d) IN IN.
Aratati ca relatia este relatie de echivalent
a si apoi gasiti C(7,3) ,
clasa de echivalenta a elementului (7, 3).
1.16 Fie relatia definita pe IRIR prin: (x1 , y1 ) (x2 , y2 ) x1 = x2 ,
(x1 , y1 ), (x2 , y2 ) IR IR.
Aratati ca relatia este relatie de echivalent
a si determinati C(a,b) ,
clasa de echivalenta a elementului (a, b) IR IR.
1.17 Fie X = si (Ai )iI o partitie a lui X (I = ). Fie R =

iI

(Ai Ai )

X X. Aratati ca R este o relatie de echivalent


a pe X care determina pe
X aceeasi partitie ca familia (Ai )iI .
1.18 Pe IN se defineste relatia: x y x|y (x divide y), x, y IN .
Atunci:
a) Relatia este relatie de ordine pe IN . Este relatia totala?
a, aratati ca A este
b) Daca multimea A IN este nevida si marginit
finita.

21
c) Sa se arate ca n spatiul (IN , ) este satisfacut
a axioma Cantor Dedekind.
d) Determinati multimea majorantilor, multimea minorantilor, inf, sup,
min, max, elementele maximale si elementele minimale pentru multimea A = {1, 2, 3, 5, 6, 7}.
.
1.19 Pe IN se defineste relatia: x y x..y (x este divizibil cu y),
x, y IN .
a) Aratati ca relatia este relatie de ordine pe IN . Este relatia
totala?
b) Determinati multimea majorantilor, multimea minorantilor, inf, sup,
min, max, elementele maximale si elementele minimale pentru multimea B = {2, 3, 4, 6, 7, 9}.
1.20 Fie X = . Pe P(X) se defineste relatia prin: A, B P(X),
A B A B.
a) Aratati ca (P(X), ) este spatiu ordonat. Este relatia totala?
Determinati min P(X) si max P(X).
b) Fie (Ai )iI P(X) si M = {Ai |i I}. Determinati sup M si inf M.
Fie B M. Presupunem ca exista A M astfel nc
at A este majorant
pentru B. Aratati ca
E A. Multimea
E este majorant
EB

EB

pentru B?
c) Daca X = IN si M P(IN), M = {{7}, {1, 3}, {1, 3, 9}, A}, unde
A = {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9}, determinati: un minorant pentru M,
un majorant pentru M, inf M, sup M, min M, max M, elementele
minimale si elementele maximale pentru M.
1.21 Pe multimea F = {f | = A IR si f : A IR} se defineste relatia
R = {(f, g) | f, g F si g este prelungire pentru f }.
a) Verificati daca R este relatie de ordine pe F. Este relatia R total
a?
b) Fie A = {f, g, h, t} unde:
f : {1, 3} IR,

f (x) = 1,
1,
g : IN IR,
g(x) =
2x,
1,
h : [0, ) IR, h(x) =
2x,
x3 ,
1,
t : [2, 4] IR, t(x) =

2x,

x3
,
x>3
x3
,
x>3
2 x < 0
0x3
3 < x 4.

22
Determinati sup A si inf A, daca acestea exista.
1.22 Pe IR IR se defineste relatia: (x, y) (z, t) x < z sau (x =
z si y t).
a) Aratati ca relatia este relatie de ordine totala pe IR IR, numit
a
ordinea lexicografica.
b) Introduceti simbolul corect sau ntre:
(2, 5) si (1, 4)
(3, 6) si (3, 10)
(6, 9) si (7, 3).
c) In caz de existent
a, determinati max, min, sup, inf pentru urmatoarele
multimi:
A = {(x, y) IR IR|x2 + y 2 < 4};
B = {(x, y) IR IR||x| + |y| < 2};
C = {(x, y) IR2 ||x| < 2 si |y| < 2}.
1.23 Pe multimea X = {(xn )nIN |xn IR, n IN } se defineste relatia:
(xn )R(yn ) xn = yn , n IN sau xk < yk unde k este primul indice
pentru care xk = yk .
Verificati daca relatia R este relatie de ordine pe X. Este relatia R
totala?
1.24 Fie IR, > 0 si n IN . Sa se arate ca exista un unic num
ar
real pozitiv x astfel nc
at xn = .
a pe [0, 1]}, a fixat
1.25 Fie C[0,1] = {f |f : [0, 1] IR este functie continu
n [0, 1] si relatiile de la C[0,1] la IR definite astfel:
S1 = {(f, f (a))|f C[0,1] },
S2 = {(f, f (a)|f C[0,1] },
S3 = {(f, sup f (x)) f C[0,1] },
x[0,1]

S4 = {(f, inf f (x)) f C[0,1] },


x[0,1]
1

S5 = {(f,

f (x)dx) f C[0,1] }.

Precizati daca acestea sunt functii si, n caz afirmativ, daca sunt injective
sau surjective.

23
Pentru rezolvarea acestei probleme recomandam citirea capitolelor 5,6 si
a manualelor de Analiza matematica pentru clasele a XI-a si a XII-a.
1.26 Fie multimile nevide X, Y si f X Y o relatie de la X la Y .
(i) f f 1 (Y ) si
Aratati ca f este functie
(ii) f 1 f (X).
1.27 Fie multimile X, Y = si functia f : X Y . Aratati ca:
i) (Bi )iI P(Y ), f 1

iI

Bi =

f 1 (Bi );

iI
f 1 (B1 )

ii) B1 , B2 P(Y ), f 1 (B1 \ B2 ) =


\ f 1 (B2 );
1
1
iii) B P(Y ), f (cB) = cf (B);
iv) A P(X), A f 1 (f (A)) (precizati un exemplu pentru incluziunea
stricta; pentru egalitate vezi problema 1.29-vi));
v) B P(Y ), f (f 1 (B)) B (dati un exemplu pentru incluziunea
stricta; pentru egalitate vezi problema 1.30-vi));
vi) A P(X), f (cA) f (X) \ f (A) (gasiti un exemplu pentru incluziunea stricta; pentru egalitate vezi problema 1.29-iv)).
1.28 Fie X, Y, T = si functiile f : X Y , g : Y T . Sa se arate ca:
a) daca g f este injectiva, atunci f este injectiva;
b) daca g f este surjectiva, atunci g este surjectiva.
1.29 Fie X, Y = si functia f : X Y . Aratati ca urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
i)
ii)
iii)
iv)
v)
vi)
vii)
viii)
ix)
x)

f este injectiva;
f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 ), A1 , A2 P(X);
A1 , A2 P(X), A1 A2 = f (A1 ) f (A2 ) = ;
f (cA) = f (X) \ f (A), A P(X);
A1 , A2 P(X), f (A1 ) f (A2 ) A1 A2 ;
f 1 (f (A)) = A, A P(X);
exista o surjectie g : Y X astfel nc
at g f = 1X ;
1
card f ({y}) 1 pentru orice y Y ;
f 1 f = (X);
T = si h, k : T X, f h = f k h = k.

1.30 Fie X si Y multimi nevide. Daca f : X Y este o functie oarecare,


atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
i) f este surjectiva;

24
ii)
iii)
iv)
v)
vi)
vii)
viii)
ix)
x)

f (X) = Y ;
f 1 (B) = pentru orice B P(Y ), B = ;
Y \ f (A) f (cA), A P(X);
B1 , B2 P(Y ), f 1 (B1 ) f 1 (B2 ) B1 B2 ;
f (f 1 (B)) = B, B P(Y );
exista o injectie g : Y X astfel nc
at f g = 1Y ;
1
card f ({y}) 1 pentru orice y Y ;
f f 1 = (Y );
T = si h, k : Y T , h f = k f h = k.

1.31 Fie X, Y = . Sa se arate ca functia f : X Y este bijectiva daca


si numai daca f este inversabil
a.
1.32 Fie X, Y = . Pentru o functie arbitrara f : X Y fie functiile
f : P(X) P(Y ) si f : P(Y ) P(X) definite prin: f (A) = f (A)
pentru orice A P(X) si f (B) = f 1 (B) pentru orice B P(Y ). Aratati
ca:
urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a1 )
a2 )
a3 )
a4 )

f este injectiva;
f este injectiva;
f f = 1P(X) ;
f este surjectiva.

urmatoarele afirmatii sunt, de asemenea, echivalente:


b1 )
b2 )
b3 )
b4 )

f este surjectiva;
f este surjectiva;
f f = 1P(Y ) ;
f este injectiva.

at f |Q sa
1.33 Dati exemplu de functie neinjectiva f : IR IR astfel nc
fie injectiva.
1.34 Sa se arate ca orice functie f : IR IR se poate scrie ca suma a doua
functii surjective.
1.35 Fie X, Y = si f : X Y o functie arbitrara. Sa se arate ca:
a) daca f este injectiva, atunci card X card Y ;
b) daca f este surjectiva, atunci card Y card X;
c) card(f (X)) card X.

25
1.36 Fie X o multime nevida finita si functia f : X X. Aratati ca
urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) f este injectiva;
b) f este surjectiva;
c) f este bijectiva.
Daca X nu este finita, atunci rezultatul nu se pastreaz
a. De exemplu, functia
f : IN IN, definita prin f (n) = n + 3, este injectiva dar nu este surjectiva.
1.37 Daca = A IR este o multime finita si f : A A este strict
crescatoare, atunci f este functia identic
a.
1.38 Fie = A (0, +) o multime finita. Sa se determine functiile
f : A A cu proprietatea: yf (x) = xf (y), pentru orice x, y A.
1.39 Fie = A IR cu card A 3 si functiile f, g : A (0, +).
Aratati ca f = g daca si numai daca f (x1 )f (x2 ) = g(x1 )g(x2 ), pentru orice
x1 , x2 A, x1 = x2 .
a conditiile:
1.40 Sa se gaseasca functiile f : IR IR care verific
a)
b)
c)
d)

f este injectiva;
f (x) = x, x Q \ {1};
f (x1 + x2 ) = f (x1 ) + f (x2 ), x1 , x2 IR;
f (x1 x2 ) = f (x1 )f (x2 ), x1 , x2 IR.

1.41 Daca functia f : IR IR este monotona si periodica, atunci ea este


constanta.
1.42 Sa se verifice daca urmatoarele functii sunt periodice si, n caz afirmativ, daca admit perioada principala:
i) f : IR IR, f (x) = c, unde c IR;
ii) f : IR IR, f (x) = ax + b, unde a, b IR si a = 0.
1, x Z
iii) f : IR IR, f (x) =
;
0, x IR \ Z
0, x Q
;
iv) f : IR IR, f (x) =
1, x IR \ Q
v) f : IR IR, f (x) = [x] (partea ntreag
a a lui x);
vi) f : IR IR, f (x) = x [x] (partea fractionar
a a lui x).

26
1.43 Fie f : IR IR o functie periodica si T1 , T2 dou
a perioade ale lui f .

Atunci T1 + T2 , T1 , kT1 (k Z ) sunt, de asemenea, perioade pentru f .


1.44 Fie f : IR IR o functie periodica cu perioada principala T . Atunci
singurele perioade ale lui f sunt de forma kT , k Z .
1.45 Fie f : IR IR o functie cu proprietatea ca orice num
ar irational
este perioada pentru f . Atunci f este constant
a.
1.46 Fie f1 , f2 : IR IR functii periodice de perioade T1 si respectiv
T1
p
T2 astfel ncat
=
Q (p, q Z ). Aratati ca functiile f1 + f2
T2
q
f1
(, IR), f1 f2 ,
(daca f2 (x) = 0 pentru orice x IR) sunt periodice de
f2
perioada T = qT1 = pT2 .
1.47 Aflati cardinalul multimii
2n2 + 2
, n {1, 2, ..., 2004}
A = a IR a = 2
3n + 2n + 1
Profesori - 1993).

(Examen Titularizare

1.48 Daca B1 , B2 , ..., Bn sunt multimi finite, sa se arate ca:


n

card

Bi

i=1

card Bi
i=1

card(Bi Bj )+
1i<jn
n

card(Bi Bj Bk )...+(1)n1 card

1i<j<kn

Bi .
i=1

1.49 Aratati ca:


a) n c = c, n IN .
b) 0 c = c.
c) 20 = n0 = (0 )0 = c, n IN , n 2 (rezulta ca multimea ININ , a
sirurilor de numere naturale, are cardinalul c).
d) cn = c, n IN , n 2.
e) c0 = c (deci multimea IRIN a sirurilor de numere reale are, de asemenea, cardinalul c).
f) cc = 2c (n particular, multimea IRIR a tuturor functiilor reale de o
variabila reala are cardinalul 2c ).
g) (0 )c = 2c .

27
1.50 Sa se determine cardinalul multimii
A = {f |f : IR IR este functie continu
a pe IR}
(pentru functii continue vezi capitolul 5).
1.51 Gasiti cardinalul multimii polinoamelor cu coeficienti reali.
1.52 Sa se precizeze cardinalele urmatoarelor multimi:
a) A = [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] IR2 unde a1 , a2 , b1 , b2 IR si a1 < b1 , a2 < b2 ;
b) B = {(x, y) IR2 |(x a)2 + (y b)2 = r2 } unde a, b, r IR cu r > 0.
1
1.53 Daca a IR are proprietatea 0 a pentru orice n IN , atunci
n
a = 0.
1.54 Pentru = A, B IR se defineste multimea A + B = {x + y|x
A si y B}.
a) Daca A, B sunt majorate, atunci A + B este majorata si sup(A + B) =
sup A + sup B.
b) Daca A, B sunt minorate, atunci A + B este minorata si inf(A + B) =
inf A + inf B.
Daca A = {a} IR, atunci A + B se noteaza a + B iar relatiile din a) si b)
devin: sup(a + B) = a + sup B si respectiv inf(a + B) = a + inf B.
1.55 Fie f, g : IR IR si = X IR.
a) Demonstrati ca:
inf f (x) + inf g(x) inf [f (x) + g(x)]

xX

xX

xX

sup [f (x) + g(x)] sup f (x) + sup g(x).


xX

xX

xX

at inegalitatile de la punctul a)
b) Dati exemple de functii f, g astfel nc
sa fie stricte.
c) Daca f este functie constant
a, f (x) = a IR pentru orice x IR,
atunci inf [a + g(x)] = a + inf g(x) si sup [a + g(x)] = a + sup g(x).
xX

xX

xX

xX

d) Deduceti din a) urmatoarele inegalitati pentru orice siruri de numere


reale (xn )n si (yn )n :
inf xn + inf yn inf(xn + yn ) sup(xn + yn ) sup xn + sup yn .

28
e) Dati exemple de siruri pentru care n d) au loc inegalitati stricte, apoi
de siruri pentru care n d) au loc egalitati.
1.56 Pentru = A, B IR se defineste multimea AB = {xy|x A si y
B}. In cazul cand A, B [0, +), demonstrati:
a) Daca A, B sunt majorate, atunci AB este majorata si sup(AB) =
(sup A)(sup B).
b) Daca A, B sunt minorate, atunci AB este minorata si inf(AB) =
(inf A)(inf B).
1.57 a) Fie = A IR si f, g : A IR functii marginite astfel nc
at
f (x) g(x), pentru orice x A. Atunci inf f (x) inf g(x) si sup f (x)
xA

xA

sup g(x).

xA

xA

b) Din a) se deduce ca oricare ar fi sirurile marginite (xn )n , (yn )n IR


cu xn yn , pentru orice n IN, au loc inegalitatile:
inf xn inf yn si sup xn sup yn .
c) Dati exemple de functii si respectiv siruri pentru care inegalitatile de
mai sus devin egalitati, apoi exemple pentru inegalitati stricte.
a a lui IR. Daca sup A = inf A,
1.58 Fie A o submultime nevida si marginit
ce se poate spune despre A?
1.59 Daca A, B sunt submultimi nevide si marginite ale lui IR, aratati:
a) sup(A B) = max{sup A, sup B},
b) inf(A B) = min{inf A, inf B},
c) sup(A B) min{sup A, sup B},
d) inf(A B) max{inf A, inf B}.
La c) si d) precizati exemple atat pentru egalitate cat si pentru inegalitate stricta.
a.
1.60 Fie = A IR, A multime marginit
Atunci sup |x| = max{| sup A|, | inf A|}.
xA

1.61 Fie = A, B IR care ndeplinesc conditiile:


i) a < b pentru orice a A si b B;
at b a < .
ii) pentru orice > 0, exista a A si b B astfel nc

29
Sa se arate ca A este majorata, B este minorata si sup A = inf B.
1.62 Fie = A IR.
a) Daca IR este majorant pentru A si exista un sir (xn )nIN A
astfel ncat xn , atunci = sup A.
b) Daca IR este minorant pentru A si exista un sir (yn )nIN A
astfel ncat yn , atunci = inf A.
1.63 Pentru fiecare din urmatoarele submultimi ale lui IR precizati daca
sunt majorate, minorate, n caz de existent
a determinati sup, inf, max, min
si demonstrati afirmatiile facute:
A
B
C
D
E
F
G
H
I
J

= (2, 5],

= { 7, 2} [4, +),
= [2, 7),
1
=
+ (1)n |n IN (Examen Titularizare Profesori - 2000),
n
2n + 1
=
n IN ,
3n + 5
n
n+1
sin
=
n IN ,
n
2
n
n+1
=
cos
n IN (1)n
n IN ,
2
7n + 2
= {n3 + 1|n IN},
n2 + 3
n IN ,
=
n+2
1
1
=
+ m n, m IN ,
2n
7

K =

0,
n=1

1
.
n

1.64 Fie A = {x Q|x 0 si x2 < 2}. Demonstrati ca A nu admite


supremum n Q.
1.65 Densitatea lui IR \ Q n IR
S
a se arate ca pentru orice x, y IR cu x < y, exista z IR \ Q astfel
ncat x < z < y.

30
1.66 Sa se arate ca ntre oricare doua numere reale diferite exista o infinitate de numere rationale si o infinitate de numere irationale.
ar irational fixat. Atunci, ntre oricare doua numere
1.67 Fie un num
reale diferite, exista un num
ar de forma m + n unde m, n Z.
1.68 Fie {I } o familie de intervale mutual disjuncte ale lui IR. Atunci
card 0 .
1.69 Teorema lui Knaster de punct fix
Fie a, b IR, a < b si f : [a, b] [a, b] o functie crescatoare. Atunci
exista x0 [a, b] astfel nc
at f (x0 ) = x0 .
1.70 Aratati ca orice submultime nevida si bine ordonata a lui IR este cel
mult numarabila (o multime nevida se numeste bine ordonata daca orice
submultime nevida a sa admite un cel mai mic element).
1.71 Fie I = si A = {ai |i I} IR.
a) Presupunem A m
arginit
a si fie sup A = IR, inf A = IR. Aratati
ca:
i)

(, ai ) = (, );
iI

(ai , +) = (, +);

ii)
iI

iii)

(, ai ) =

(, ),
(, ],

daca A
dac
a
/ A;

(ai , +) =

(, +),
(, +),

dac
aA
daca
/ A.

iI

iv)
iI

b) Daca A nu este majorata, atunci


iI

c) Daca A nu este minorata, atunci


iI

(, ai ) = IR si
(, ai ) = si

iI

iI

(ai , +) = .

(ai , +) = IR.

31

Solutii
1.1. a) Aratam prin dubla incluziune. Int
ai A\B A cB: x A\B
(x A si x
/ B) (x A si x cB) x A cB.
Pentru incluziunea A cB A\B: x A cB (x A si x cB)
(x A si x
/ B) x A\B.
b) Sa aratam ca A (B\C) = (A B)\(A C) cu echivalente. Astfel
x A (B\C) (x A si x B\C) (x A, x B si x
/ C)
(x A, xB si x A, x
/ C) (x A B si x
/ A C) x
(A B)\(A C).
In acelasi mod demonstram egalitatea A (B\C) = (A B)\C : x
A (B\C) (x A si x B\C) (x A, x B si x
/ C)
(x A B si x
/ C) x (A B)\C.
c) Aratam prin calcul direct, pornind de la membrul stang sau membrul
drept al egalitatii, folosind a) precum si proprietatile intersectiei. Astfel,
(A B)\C = (A B) cC = (A cC) (B cC) = (A\C) (B\C).
d) Se demonstreaza analog, folosind una din metodele de mai sus.
1.2.

Vom arata prima relatie cu echivalente: x c(

(i I, x
/ Ai ) (i I, x cAi ) x

iI

(cAi ).

iI

Ai ) x
/

iI

Ai

In mod asemanator se arata si a doua relatie.


1.3.

Vom arata doar c) prin echivalente: x (


iI

(x
iI

Ai si x

x Bj0 ) x
1.4.

jJ

Ai ) (

jJ

Bj )

Bj ) (i0 I a.. x Ai0 si j0 J a..

(Ai

Bj ).

(i,j)IJ

a) Aratam cu echivalente: x A\(


iI

Bi )(x A si x
/

iI

Bi )

(x A si x
/ Bi pentru orice i din I) (x A\Bi pentru orice i din I)
x (A\Bi ).
iI

b), c), d) se arata analog.


1.5. Avem: E A = B (E A) A = B
B A E = B A E = B A.

AE

(A

A) =

1.6. a) Demonstram prin echivalente: (x, t) X (Y T ) (x X si


t Y T ) (x X si [ t Y sau t T ])([ x X si t Y ] sau

32
[x X si t T ]) ((x, t) X Y sau (x, t) X T ) (x, t)
(X Y ) (X T ).
La fel se arata b), c), d).
1.7.

Vom demonstra numai f): (x, y)

(Ai Bi ) (i0 I a..

iI

(x, y) Ai0 Bi0 ) (i0 I a.. x Ai0 si y Bi0 ) (x


y
iI

Bi ) (x, y) (

iI

Ai ) (

iI

iI

Ai si

Bi ). Pentru incluziune stricta, fie

X = Y = IN, A1 = {1, 2}, A2 = {3, 4}, B1 = {1, 2}, B2 = {2, 3}.


Atunci (A1 B1 ) (A2 B2 ) = {(1, 1), (1, 2), (2, 1), (2, 2), (3, 2), (3, 3),
(4, 2), (4, 3)}, (A1 A2 ) (B1 B2 ) = {(1, 1), (1, 2), (1, 3), (2, 1), (2, 2), (2, 3),
(3, 1), (3, 2), (3, 3), (4, 1), (4, 2), (4, 3)} si se observa ca multimea (A1 B1 )
(A2 B2 ) este strict inclusa n multimea (A1 A2 ) (B1 B2 ).
Pentru card I = 1, n f) avem evident egalitate.
1.8.

a) Prima si ultima dintre incluziuni sunt evidente. Sa arat


am ca

lim inf An lim sup An : x lim inf An =


x

k=n0

n=1 k=n

Ak (n0 IN a..

Ak ) (n0 IN a.. x Ak , k n0 ) (x

IN ) x

n=1 k=n

k=n

Ak , n

Ak = lim sup An .

b) lim sup(cAn ) =

n=1 k=n

(cAk ) =

n=1

c(

k=n

Ak ) = c(

n=1 k=n

Ak ) =

c(lim inf An ). La fel se arata si a doua relatie.


c) Presupunem ca (An )nIN este ascendent deci An An+1 pentru

orice n IN . In acest caz,


Ak = An , n IN de unde rezulta ca
lim inf An =

n=1

k=n

An .

d) se arata analog.
1.9. a) Implicatia directa este evident
a. Invers, presupunem A = B .
Fie x din A. Atunci A (x) = 1 = B (x). Rezulta x B de unde A B. La
fel se arata ca si B A deci A = B.
b) se arata n acelasi mod.
c) este evidenta.
d) Fie x arbitrar din X. Trebuie sa arat
am
(1)

AB (x) = A (x)B (x).

33
Daca x A B, atunci A B (x) = 1. Dar avem ca x A si x B de
unde A (x) = B (x) = 1 si astfel (1) are loc.
Daca x
/ A B, atunci AB (x) = 0. In acest caz avem x
/ A sau
x
/ B de unde rezulta ca A (x) = 0 sau B (x) = 0 si deci are loc (1).
Ultimele afirmatii se demonstreaza n mod analog.
1.10. a) Scriem functiile caracteristice ale multimilor A\(BC) si (A\B)
(A\C) :
Conform problemei 1.9 avem
A\(BC) = A A BC = A A (B + C B C ) =
= A A B A C + A B C ,
(A\B)(A\C) = A\B + A\C A\B A\C si
A\B + A\C A\B A\C =
= A A B + A A C (A A B )(A A C ) =
= 2A A B A C 2A + 2A B + 2A C 2A B C =
= 2A A B A C A + A B + A C A B C =
= A A B C .
Folosind problema 1.9-a) se obtine
A\(B C) = (A\B) (A\C) A\(BC) = (A\B)(A\C)
A A B A C + A B C = A A B C
A B + A C 2A B C = 0
A (B + C 2B C ) = 0 A BC = 0
A(BC) = 0 A (BC) = .
b), c), d) se demonstreaza analog.
e) (AB)C = A(BC) (AB)C = A(BC) .
(AB)C = AB + C 2AB C =
= A + B 2A B + C 2(A + B 2A B )C =
= A + B 2A B + C 2A C 2B C + 4A B C .

34

A(BC) = A + BC 2A BC =
= A + B + C 2B C 2A (B + C 2B C ) =
= A + B + C 2B C 2A B 2A C + 4A B C .
Se observa ca (AB)C = A(BC) .
1.11. Urmarind definitiile 1.3, 1.4 si 1.6 avem: Dom R = {1, 3, 5}, Im R =
{2, 3, 4, 5}, ({1, 3, 9}) = {(1, 1), (3, 3), (9, 9)}, R1 = {(2, 1), (3, 1), (2, 3),
(4, 5), (5, 5)}, R({1, 3}) = {2, 3}, R({4}) = , R1 ({2, 4}) = {1, 3, 5},
S 1 ({2}) = {2}, S R = {(1, 1), (1, 2), (1, 3), (3, 1), (3, 2), (5, 3)} si R S =
{(2, 2), (2, 3), (3, 2), (5, 2)}. Se observa ca S R = R S.
1.12. Aratam ca Dom S = [0, ) prin dubla incluziune. Fie x din Dom S.
Atunci exista y real astfel nc
at (x, y) S. Rezulta x = y 2 deci x 0. Invers,

fie x 0. Atunci exista y = x astfel nc


at (x, y) = (x, x) S deci x
Dom S. Analog se arata ca Im S = IR.
1.13. Conform definitiei 1.4-a), avem: S 1 = {(x, y) IR IR | (y, x)
S} = {(x, y) IR IR | 0 y x 1}. Folosind definitia 1.6 avem:
(x, z) S 1 S (y IR a.. (x, y) S si (y, z) S 1 ) (y IR a..
(x, y) S si (z, y) S) (y IR a.. 0 x y 1 si 0 z y 1)
1 x z 1. Aratam ultima echivalent
a:
Presupunem ca exista y IR astfel nc
at 0 x y 1 si 0
z y 1. Rezulta y x 1 + y si 1 y z y. Prin adunare se
obtine 1 x z 1.
Presupunem ca 1 x z 1 si consideram y = x+z1
IR.
2
zx+1
Atunci se constata ca x y = xz+1

[0,
1]

s
i
z

y
=

[0,
1].
2
2
In concluzie, S 1 S = {(x, z) IR IR| 1 x z 1}.
1.14. a) Implicatia directa este evident
a. Pentru implicatia invers
a
, vom arata ca R1 =R2 prin dubla incluziune. Fie (x, y) R1 . Considerand A = {x}, avem y R1 (A) = R2 (A).
Din y R2 ({x}) rezulta (x, y) R2 deci R1 R2 . In acelasi mod se
arata ca si R2 R1 .
b) Se demonstreaza la fel ca punctul a).
c) Fie (x, y) X Y. Atunci (x, y) (R1 )1 (y, x) R1 (x, y)
R.
d) Pentru a stabili relatia: Im R = Dom R1 , fie yY . Atunci yIm R
(x X a.. (x, y) R) (x X a.. (y, x) R1 ) y Dom R1 .

35
Conform c), Im R1 = Dom (R1 )1 = Dom R.
e) z (S R)(A) (x A a.. (x, z) S R) (x A si y Y
a.. (x, y) R si (y, z) S) (y R(A) a.. (y, z) S) z S(R(A)).
f) Din e) rezulta: ((T S) R)(A) = (T S)(R(A)) = T (S(R(A))) =
T ((S R)(A)) = (T (S R))(A), A X , iar din a) se obtine: (T S)R =
T (S R).
g) Fie (z, x) din V X. Atunci (z, x) (S R)1 (x, z) S R
(y Y a.. (x, y) R si (y, z) S) (y Y a.. (y, x) R1 si
(z, y) S 1 ) (z, x) R1 S 1 .
h) Fie y Y a.. (y, y) (Im R) y Im R (x X a..
(x, y) R) (x X a.. (x, y) R si (y, x) R1 ) (y, y) R R1 .
i) Se arata similar cu punctul h).
j) Fie y Y astfel ncat y R(A). Atunci exista x A astfel nc
at
(x, y) R. Cum A B, avem x B si (x, y) R. Rezult
a y R(B).
k) Fie y Y. Atunci y R(
Ai ) (x
Ai a.. (x, y) R)
iI

iI

(i0 I a.. x Ai0 si (x, y) R) (i0 I a.. y R(Ai0 ))


y R(Ai ).
iI

l) Se demonstreaza ca si punctul k).


Pentru egalitate, fie R = {(1, 1), (2, 2)} IR IR, A1 = {1} si A2 = {2}.
Atunci R(A1 ) = {1}, R(A2 ) = {2} si se observa ca R(A1 A2 ) = =
R(A1 ) R(A2 ).
Pentru incluziune stricta, fie S = {(1, 2), (2, 2), (2, 4)} IR IR, B1 =
{1}, B2 = {2}. Atunci S(B1 ) = {2}, S(B2 ) = {2, 4}, S(B1 B2 ) = , S(B1 )
S(B2 ) = {2} si se observa ca S(B1 B2 ) este strict inclusa n S(B1 )S(B2 ).
1.15.

Se arata usor ca relatia este reflexiva, simetrica si tranzitiva.


C(7,3) = {(m, n) IN IN | (m, n) (7, 3)} =
= {(m, n) IN IN | m + 3 = n + 7} =
= {(m, n) IN IN | m = n + 4} =
= {(n + 4, n) | n IN}.

1.16. Relatia este reflexiva, simetrica si tranzitiva deci este o relatie


de echivalenta.
C(a,b) = {(x, y) IR IR | (x, y) (a, b)} = {(x, y) IR IR | x = a}.
Reprezentand grafic multimea C(a,b) , se obtine o dreapta paralela cu axa
Oy care trece prin punctul (a, b).

36
1.17. Pentru reflexivitate: fie orice x din X. Deoarece (Ai )iI este partitie
a lui X, exista i0 I a.. x Ai0 i0 I a.. (x, x) Ai0 Ai0 deci
(x, x) R.
Simetria: (x, y) R ( i0 I a.. (x, y) Ai0 Ai0 ) (y, x)
Ai0 Ai0 (y, x) R.
Pentru tranzitivitate: presupunem (x, y), (y, z) R. Rezult
a ca exista
i1 , i2 I astfel ncat (x, y) Ai1 Ai1 si (y, z) Ai2 Ai2 . Atunci y
a
Ai1 Ai2 si cum multimile (Ai )iI sunt mutual disjuncte, i1 = i2 . Rezult
(x, z) Ai1 Ai1 deci (x, z) R.
Demonstram ca X|R coincide cu partitia (Ai )iI prin dubla incluziune.
(i) Fie Cx X|R , x X. Dar (Ai )iI este partitie a lui X deci exista
i I astfel ncat x Ai .
Aratam ca Cx = Ai . Pentru incluziunea Cx Ai : y Cx (y, x)
R (j I a.. (y, x) Aj Aj ) x Ai Aj si pentru ca multimile
(Ai )iI sunt mutual disjuncte, Ai = Aj deci y Ai . Pentru incluziunea
Ai Cx : y Ai (i I a.. (x, y) Ai Ai ) (x, y) R y Cx .
Deci Cx = Ai .
(ii) Invers: fie i I. Deoarece Ai = , exista x Ai . Sa arat
am ca
Ai = Cx :
y Ai (x, y) Ai Ai (x, y) R y Cx .
y Cx (x, y) R (j I a.. (x, y) Aj Aj ). Cum x Ai Aj
si (Ai )iI este partitie a lui X, rezulta Ai = Aj deci y Ai .
Astfel Ai = Cx X|R .
1.18. a) Din proprietatile relatiei de divizibilitate se arata usor ca relatia
este relatie de ordine. Nu este totala pentru ca exista, de exemplu,
2, 3 IN a.i. 2 3 si 3 2.
b) Daca A este marginit
a, atunci exista n IN astfel nc
at x n pentru
orice x A exista n IN astfel nc
at x | n pentru orice x A. Cum n
are un numar finit de divizori, rezulta ca A este finita.
c) Fie A o submultime nevida si majorata a lui IN . Conform b), A este
finita si fie A = {n1 , ..., nk }. Atunci exista sup A =c.m.m.d.c.{n1 , ..., nk }
IN .
d) Un element IN este majorant pentru A dac
a x pentru orice
x A, echivalent cu x | pentru orice x A. Deci este un multiplu
comun al numerelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Cum c.m.m.d.c.{1, 2, 3, 4, 5, 6,
7} = 420, multimea majorantilor lui A este {420k | k IN }. Rezult
a ca
exista sup A = 420 dar nu exista max A.
Un element IN este minorant pentru A dac
a x pentru orice
x A. Rezulta | x pentru orice x A. Deci este un divizor comun al

37
numerelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Singurul divizor comun este 1 deci multimea
minorantilor este {1}, iar inf A = min A = 1. In acelasi timp, 1 este element
minimal pentru A, iar elementele maximale sunt 4, 5, 6, 7.
1.19. Se rezolva asemanator cu problema 1.18. Astfel, multimea majorantilor este {1}, sup B = 1, multimea minorantilor este {756k|k IN }, inf B =
756 si nu exista max si min pentru B. Elementele maximale ale lui B sunt
2, 3, 7, iar elementele minimale sunt 4, 6, 7, 9.
1.20. Se arata usor ca relatia este reflexiva, antisimetric
a si tranzitiva.
Daca X = {x}, atunci P(X) = {, X} si relatia este totala. Presupunem
ca X are cel putin doua elemente si fie x, y X, x = y. In acest caz, relatia
nu este totala pentru ca exista A = {x} si B = {y} astfel nc
at A nu este
inclusa n B si B nu este inclusa n A.
Se observa ca min P(X) = si max P(X) = X.
b) sup M =
Ai si inf M =
Ai .
iI

iI

Daca A este majorant pentru B, atunci E A pentru orice E din B.


Avem evident
E A. Multimea
E este majorant pentru B daca si
numai daca

EB

E M.

EB

EB

c) este minorant, iar A este majorant pentru M.


inf M = , nu exista min M, sup M = max M = A. Elementele minimale sunt {7} si {1,3}, iar A este elementul maximal pentru M.
1.21. a) Este evident ca f Rf pentru orice f F.
Fie f, g F, f : A IR, g : B IR astfel nc
at f g si g f.
Din f Rg rezulta ca A B si f (x) = g(x) pentru orice x din A. Analog,
din gRf rezulta ca B A si g(x) = f (x) pentru orice x din B. Deci
A = B si f (x) = g(x) pentru orice x din A. Rezult
a f = g si relatia R este
antisimetrica. Fie f, g, h F, f : A IR, g : B IR, h : C IR astfel
ncat f Rg si gRh. Din f Rg rezult
a A B si f (x) = g(x) pentru orice x din
A. Din gRh rezulta B C si g(x) = h(x) pentru orice x din B. Din cele de
mai sus avem A C si f (x) = h(x) pentru orice x din A, adica f Rh. Deci
relatia R este tranzitiva si, n consecint
a, R este relatie de ordine.
Relatia R nu este totala. Pentru a vedea acest lucru, sa consideram A, B
doua multimi nevide si disjuncte si doua functii arbitrare f : A IR,
g : B IR. Atunci se observa ca f R
/ g si gR
/ f.
b) Se observa ca {1, 3} IN [0, ), {1, 3} [2, 4], f (x) = g(x) =
h(x) = t(x), pentru orice x {1, 3} si g(x) = h(x) pentru orice x IN.

38
Rezulta f Rg, gRh sif Rt deci inf A = f. Fie functia u : [2, ) IR
x3 , 2 x 0
definita prin u(x) = 1, 0 x 3

2x, x > 3.
Atunci u este majorant pentru A, iar daca v este un majorant oarecare
pentru A, se observa ca u v, de unde rezulta ca u = sup A.
1.22. a) Reflexivitatea: pentru orice (x, y) IR IR, (x, y) (x, y)
deoarece x = x si y y.
Antisimetria: {(x, y) (z, t) si (z, t) (x, y)} {[x < z sau (x = z si
y t)] si [z < x sau (z = x si t y)]} {x = z si y = t} (x, y) = (z, t).
Tranzitivitatea se arata la fel.
Relatia este totala pentru ca: oricare ar fi (x, y), (z, t) IR IR, avem
fie x < z, fie x = z, fie z < x. Daca x < z, atunci (x, y) (z, t). Dac
a z < x,
atunci (z, t) (x, y). Daca x = z, putem avea y t sau t y. Dac
ax=z
si y t, atunci (x, y) (z, t) iar daca x = z si t y, atunci (z, t) (x, y).
b) Avem: (2, 5) (1, 4), (3, 6) (3, 10) si (6, 9) (7, 3).
c) Fie (a, b) IR IR, fixat. Daca (x, y) IR IR astfel nc
at (a, b)
(x, y), atunci a < x sau a = x si b y. Reprezent
and grafic, (x, y) se afla
fie n semiplanul drept determinat de dreapta x = a, fie pe semidreapta
x = a deasupra punctului (a, b). In mod analog, punctele (x, y) din plan
cu proprietatea (x, y) (a, b) se afla fie n semiplanul stang determinat de
dreapta x = a, fie pe semidreapta x = a sub punctul (a, b). Arat
am ca nu
exista max A. Reprezent
and grafic, A este multimea punctelor din interiorul
cercului de centru (0, 0) si raza 2, far
a punctele de pe cerc. Fie (a, b) A,
ceea ce nseamna ca a2 + b2 < 4. Rezulta ca 2 < a < 2. Daca ducem
dreapta x = a, se constata ca exista puncte din A aflate n semiplanul drept
determinat de dreapta x = a (de exemplu, punctul de coordonate ( 2a
2 , 0)).
2a
2a
Deci exista ( 2 , 0) A astfel nc
at (a, b) ( 2 , 0), ceea ce arata ca nu
exista max A. In acelasi mod se demonstreaza ca nu exista nici min A. Sa
aratam acum ca sup A = (2, 0). Mai nt
ai observam ca orice punct (x, y) A
se afla n semiplanul stang determinat de dreapta x = 2. Cu alte cuvinte,
avem (x, y) (2, 0), (x, y) A. Sa consideram (u, v) IR IR astfel nc
at
(u, v) < (2, 0). Rezulta u < 2 sau (u = 2 si v < 0).
Daca u < 2, atunci exista ( 2u
nc
at (u, v) < ( 2u
2 , 0) A astfel
2 , 0).
Daca u = 2 si v = 0, atunci exista (0, 0) A astfel nc
at (u, v) < (0, 0).
Conform definitiei 1.20-h), sup A = (2, 0). Analog se arata ca inf A =
(2, 0).
Pentru multimile B si C se procedeaza aseman
ator si vom gasi ca nu
exista max si min pentru B, C iar sup B = (2, 0), inf B = (2, 0), sup C =

39
(2, 2), inf C = (2, 2).
1.23. Reflexivitatea: evident (xn )R(xn ) pentru orice sir (xn ) X.
Antisimetria: fie (xn ), (yn ) X astfel nc
at (xn )R(yn ) si (yn )R(xn ). Din
(xn )R(yn ) rezulta
xn = yn , n IN

(2)
sau
(3)

xk < yk si xi = yi , i {1, 2, ..., k 1}.

Daca are loc (2), atunci (xn ) = (yn ). Presupunem ca are loc (3). Din
(yn )R(xn ) rezulta
(4)

yl < xl si yi = xi , i {1, 2, ..., l 1}.

Daca l = k, atunci xk < yk si yk < xk , absurd. Daca l < k, atunci din


(3) avem xl = yl ceea ce contrazice (4). Daca l > k, atunci din (4) rezulta
xk = yk , n contradictie cu (3).
Pentru tranzitivitate, fie (xn )R(yn ) si (yn )R(zn ). Atunci au loc (2) sau
(3) si
(5)

yn = zn , n IN

sau
(6)

yl < zl si yi = zi , i {1, 2, ..., l 1}.

Din (2) si (5) rezulta xn = zn , n IN . Dac


a au loc (2) si (6), atunci
xl < zl si xi = zi , i {1, 2, ..., l 1}. Daca au loc (3) si (5), atunci xk < zk
si xi = zi , i {1, 2, ..., l 1}. In sfarsit, din (3) si (6) rezulta xp < zp si
xi = zi , i {1, 2, ..., p 1} unde p = min{k, l}.
Relatia este totala pentru ca relatia de ordine pe IR este totala. Intr-adevar, fie (xn ), (yn ) X. Daca xn = yn pentru orice n IN , atunci
(xn )R(yn ). Daca nu, atunci exista n IN astfel nc
at xn = yn si fie k
primul indice pentru care xk = yk . Atunci avem xk < yk sau yk < xk . Dac
a
xk < yk , atunci (xn )R(yn ), iar din yk < xk rezulta (yn )R(xn ).
1.24. Fie E = {y > 0 | y n }. Se observa ca E este nevida. Intr-adev
ar,
n

daca 1, atunci 1 E. Daca < 1, atunci 2 < 1 si 2 deci 2 E.


Sa aratam ca E este majorata. Daca 1, atunci y n 1 pentru orice
y E. Rezulta y 1 si astfel E este majorata de 1. Daca > 1, atunci

40
y n pentru orice y E. Dac
a y n < 1, atunci y < 1 < . Daca y n 1,
atunci 1 y y n deci este un majorant pentru E. Conform axiomei
de completitudine (II din definitia 1.22), exista x = sup E IR. Cum orice
y din E este pozitiv, rezulta x > 0. Ar
at
am ca xn = . Presupunem ca
xn < . Fie = xn > 0. Atunci, pentru 0 < a min{1, (1+x)n xn },
avem:
(x + a)n = xn + Cn1 xn1 a + Cn2 xn2 a2 + ... + Cnn an =
= xn + a Cn1 xn1 + Cn2 xn2 a + ... + Cnn an1
xn + a Cn1 xn1 + Cn2 xn2 + ... + Cnn =
= xn + a[(1 + x)n xn ] xn + = .
Deci exista x + a E astfel nc
at x + a > x ceea ce contrazice faptul
ca x = sup E. Daca xn > , se rationeaza la fel. Pentru unicitate, fie
x1 , x2 (0, ) astfel nc
at xn1 = xn2 = . Dac
a x1 = x2 , rezulta x1 < x2 sau
n
n
x2 < x1 . Daca x1 < x2 , atunci a = x1 < x2 = a ceea ce este absurd. Cazul
x2 < x1 se trateaza la fel. Drept consecint
a, x1 = x2 .
1.25. Pentru S1 : oricare ar fi f din C[0,1] , exista si este unic f (a) IR
deci S1 este functie definita pe C[0,1] si cu valori in IR, definita prin S1 (f ) =
f (a). S1 nu este injectiva deoarece exista f, g C[0,1] , f = g astfel nc
at
f (a) = g(a). De exemplu, f, g C[0,1] , f (x) = 0 si g(x) = x a. Atunci
S1 (f ) = f (a) = 0, S1 (g) = g(a) = 0 deci S1 (f ) = S1 (g) dar f = g. S1
este surjectiva: ntr-adev
ar, pentru orice b IR, exist
a functia constant
a
f : [0, 1] IR, f (x) = b astfel nc
at S1 (f ) = f (a) = b.
Pentru S2 : stim ca exista functii continue care nu sunt derivabile deci
nu exista f (a) pentru orice f din C[0,1] si prin urmare, S2 nu este functie.
Pentru S3 : orice functie continu
a pe un compact este marginita (conform
teoremei lui Weierstrass 5.46). Astfel, pentru orice f din C[0,1] , exista si este
unic sup f (x) IR deci S3 este functie de la C[0,1] la IR, definita prin
x[0,1]

S3 (f ) = sup f (x). S3 nu este injectiva: fie f, g C[0,1] , f (x) = 1 si g(x) =


x[0,1]

x. Atunci f = g dar sup f (x) = sup g(x) = 1 S3 (f ) = S3 (g). S3 este


x[0,1]

x[0,1]

surjectiva: pentru orice b IR, exist


a functia constant
a f C[0,1] , f (x) = b
astfel ncat S3 (f ) = sup f (x) = b.
x[0,1]

Pentru S4 se procedeaza ca la S3 .
Pentru S5 : orice functie continu
a pe un interval compact [a, b] este
integrabila Riemann pe [a, b]. Astfel, pentru orice f din C[0,1] , exist
a si

41
1

este unica integrala sa Riemann 0 f (x)dx IR deci S5 este functie de


1
la C[0,1] la IR, definita prin S5 (f ) = 0 f (x)dx. S5 nu este injectiva: fie
1
f, g C[0,1] , f (x) = 12 si g(x) = 1 x. Atunci S5 (f ) = 0 f (x)dx = 12 si
2
1
1
S5 (g) = 0 g(x)dx = 0 (1 x)dx = x|10 x2 |10 = 1 12 = 21 . Deci exista
f, g C[0,1] , f = g astfel ncat S5 (f ) = S5 (g). S5 este surjectiva: pentru orice b IR, exista functia constant
a f C[0,1] , f (x) = b astfel nc
at
1
S5 (f ) = 0 f (x)dx = b.
1.26. Presupunem ca f : X Y este functie. Pentru a demonstra prima
incluziune, fie (y1 , y2 ) f f 1 cu y1 , y2 Y. Conform definitiei 1.6, exista
x X astfel ncat (y2 , x) f 1 si (x, y1 ) f. Rezulta (x, y2 ) f si
(x, y1 ) f. Cum f este functie, avem y1 = y2 deci (y1 , y2 ) (Y ).
Pentru a doua incluziune, fie (x, x) (X) cu x X. Not
and f (x) =
y Y avem (x, y) f si (y, x) f 1 . Rezult
a (x, x) f 1 f adica (ii).
Invers, presupunem ca au loc (i) si (ii). Fie x X. Atunci (x, x) (X)
si conform (ii), (x, x) f 1 f. Rezult
a ca exista y Y astfel nc
at (x, y) f
1
si (y, x) f . Deci pentru orice x X, exista y Y astfel nc
at (x, y) f
ceea ce arata ca Dom f = X. Fie acum x X si y1 , y2 Y astfel nc
at
(x, y1 ) f si (x, y2 ) f. Atunci ((x, y1 ) f si (y2 , x) f 1 ) ((y2 , y1 )
f f 1 (Y )) y1 = y2 . Conform definitiei 1.7, f este functie.
1.27.

i) x f 1 (
iI

Bi ) f (x)

I, x f 1 (Bi )) x

iI

f 1 (Bi ).

iI

Bi ( i I, f (x) Bi ) (i

Analog se arata ii), iii).


iv) x A f (x) f (A) x f 1 (f (A)) deci A f 1 (f (A)).
Pentru incluziune stricta, fie f : IR IR, f (x) = x2 si A = [0, 1]. Atunci
f (A) = [0, 1] si f 1 (f (A)) = f 1 ([0, 1]) = [1, 1]. Se vede ca A este strict
inclusa n f 1 (f (A)).
v) Fie y f (f 1 (B)). Atunci exista x f 1 (B) astfel nc
at y = f (x).
Din x f 1 (B), avem f (x) B deci y B si astfel, f (f 1 (B)) B.
Pentru incluziune stricta, consideram f : IR IR, f (x) = x2 si B =
[1, 0]. Avem f 1 (B) = {0} si f (f 1 (B)) = {0}. Deci multimea f (f 1 (B))
este strict inclusa n B.
vi) Fie y f (X)\f (A). Rezulta y f (X) si y
/ f (A). Din y f (X)
rezulta ca exista x X astfel nc
at y = f (x). Dar y
/ f (A) x
/
A x cA. In consecinta, y f (cA). Pentru incluziune stricta, alegem
aceeasi functie ca mai sus, f : IR IR, f (x) = x2 si A = [0, 1]. Avem

42
f (IR)\f (A) = [0, )\[0, 1] = (1, ) care este strict inclusa n f (cA) =
f ((, 0) (1, )) = IR .
1.28. a) Fie x1 , x2 X astfel nc
at f (x1 ) = f (x2 ). Rezult
a g(f (x1 )) =
g(f (x2 )) care este echivalent cu (g f ) (x1 ) = (g f ) (x2 ) . Dar g f este
injectiva deci x1 = x2 . Prin urmare f este injectiva.
b) Fie z T. Cum g f este surjectiva, exista x X astfel nc
at
(g f ) (x) = z echivalent cu g(f (x)) = z. Not
and f (x) = y Y, avem
g(y) = z. Astfel, g este surjectiva.
1.29.

i)ii): fie A1 , A2 P(X). Cum incluziunea:


f (A1 A2 ) f (A1 ) f (A2 )

are loc ntotdeauna, sa arat


am incluziunea invers
a. Fie y f (A1 ) f (A2 ).
Rezulta ca exista x1 A1 , x2 A2 astfel nc
at y = f (x1 ) = f (x2 ). Din
injectivitatea lui f rezulta x1 = x2 A1 A2 . Deci y f (A1 A2 ).
ii) i): fie x1 , x2 X cu f (x1 ) = f (x2 ). Presupunand x1 = x2 , se
considera A1 = {x1 }, A2 = {x2 }. Atunci f (A1 A2 ) = , f (A1 ) f (A2 ) =
{f (x1 )} si din ii) rezulta = {f (x1 )} care este fals.
i) iii) rezulta din ii).
iii)i): fie x1 , x2 X cu f (x1 ) = f (x2 ) si sa presupunem ca x1 = x2 .
Atunci, pentru A1 = {x1 } si A2 = {x2 } avem A1 A2 = si din iii) rezulta
f (A1 ) f (A2 ) = care este fals ntruc
at f (x1 ) f (A1 ) f (A2 ).
i)iv): fie A P(X). Conform problemei 1.27-vi), este suficient sa
aratam doar incluziunea f (cA) f (X)\f (A). Fie y f (cA). Atunci exista
x cA astfel ncat y = f (x). Deci y f (X). Dac
a am avea y f (A), atunci
ar exista x A astfel nc
at y = f (x ). Deci f (x) = f (x ) si din injectivitatea
lui f rezulta x = x , ceea ce contrazice faptul ca x cA si x A.
iv)i): fie x1 , x2 X cu f (x1 ) = f (x2 ) = y f (X). Presupunem
x1 = x2 si consideram A = {x1 }. Atunci x2 cA de unde y f (cA). Dar
iv) implica
(7)

y f (X)\f (A).

In acelasi timp, y = f (x1 ) f (A), ceea ce contrazice (7).


i)v): fie A1 , A2 P(X) astfel nc
at f (A1 ) f (A2 ). Avem: x
A1 y = f (x) f (A1 ) y f (A2 ) x A2 a.. y = f (x ).
Atunci f (x) = f (x ) si pentru ca f este injectiva, se obtine x = x A2 . In
concluzie, A1 A2 .

43
v)i): fie x1 , x2 X cu f (x1 ) = f (x2 ). Presupunem x1 = x2 si consideram A1 = {x1 },A2 = {x2 }. Atunci f (A1 ) = f (A2 ) si folosind v) obtinem
A1 A2 care este fals.
i)vi): fie A P(X). Din problema 1.27-iv) avem A f 1 (f (A)). S
a
1
demonstram incluziunea inversa: x f (f (A)) y = f (x) f (A)
x A a.. y = f (x ). Astfel f (x) = f (x ) si cum f este injectiva, rezulta
x = x A.
vi)i): fie x1 , x2 X cu f (x1 ) = f (x2 ). Daca admitem ca x1 = x2 ,
atunci considerand A = {x1 }, rezult
a f (x2 ) = f (x1 ) f (A). De aici obtinem
1
ca x2 f (f (A)) = A = {x1 }, ceea ce contrazice presupunerea facut
a.
i)vii): fie functia g : Y X, definita prin:
x, f (x) = y (unde x X este unic determinat din f injectiv
a)
g(y) =
x0 , y
/ f (X) (unde x0 Xeste fixat).
Se constata ca g este bine definita, surjectiva si (g f )(x) = g(f (x)) =
g(y) = x, x X.
vii)i) rezulta din problema 1.28 -a).
i)viii): fie y Y si presupunem card f 1 ({y}) 2. Atunci exista
x1 , x2 f 1 ({y}), x1 = x2 . Rezulta f (x1 ) = f (x2 ) = y si pentru ca f este
injectiva, are loc x1 = x2 deci contradictie.
viii)i): fie x1 , x2 X astfel nc
at f (x1 ) = f (x2 ) = y. Atunci x1 , x2
f 1 ({y}) si din viii) rezulta x1 = x2 deci f este injectiva.
i)ix): folosind problema 1.26-(ii), va fi suficient sa demonstram doar
incluziunea:
(8)

f 1 f (X).

Fie x1 , x2 X astfel ncat (x1 , x2 ) f 1 f. Rezult


a ca exista y Y astfel
ncat (x1 , y) f si (y, x2 ) f 1 . Rezulta (x1 , y) f si (x2 , y) f, adic
a
f (x1 ) = y = f (x2 ). Cum f este injectiva, rezulta x1 = x2 , de unde se obtine
(x1 , x2 ) (X).
ix)i): fie x1 , x2 X astfel nc
at f (x1 ) = f (x2 ) = y (x1 , y) f si
(x2 , y) f (x1 , y) f si (y, x2 ) f 1 (x1 , x2 ) f 1 f. Din ix)
rezulta (x1 , x2 ) (X). Astfel, x1 = x2 deci f este injectiva.
i)x): fie T = si h, k : T X astfel nc
at f h = f k. Rezulta
f (h(z)) = f (k(z)), z T. Din faptul ca f este injectiva se obtine h(z) =
k(z), z T adica h = k.
x)i): fie x1 , x2 X astfel nc
at f (x1 ) = f (x2 ). Consider
and T = X si
functiile h, k : X X, h(x) = x1 , k(x) = x2 , avem pentru orice x X :
(f h)(x) = f (h(x)) = f (x1 ), (f k)(x) = f (k(x)) = f (x2 ) deci f h = f k.
Din x) rezulta h = k. Asadar, x1 = x2 si f este injectiva.

44
1.30. i)ii) reiese imediat din definitia 1.9-b) si observatia 1.8-a).
i)iii): fie B P(Y ), B = y B. Avem: f surjectiva x X
a.. f (x) = y B x f 1 (B) deci f 1 (B) = .
iii)i): fie y Y. Daca notam B = {y} = , atunci din iii) avem
1
f ({y}) = x f 1 ({y}), adica f (x) = y. Prin urmare, f este
surjectiva.
i)iv): presupunem ca f este surjectiva, deci f (X) = Y. Fie A P(X).
Daca A = , atunci Y \f () = Y = f (X) = f (c). Fie atunci A = .
Daca Y \f (A) = , atunci evident Y \f (A) f (cA). Dac
a Y \f (A) = , fie
y Y \f (A). Rezulta y Y si y
/ f (A). Cum f este surjectiva, exista x X
astfel ncat f (x) = y. Din y
/ f (A), rezulta x cA, deci y = f (x) f (cA).
iv)i): luand A = , din iv) rezulta Y \f () f (c) = f (X) Y
f (X) adica f este surjectiva.
i)v): fie B1 , B2 P(Y ) astfel nc
at f 1 (B1 ) f 1 (B2 ). Dac
a B1 = ,
atunci evident B1 B2 . Dac
a B1 = , fie y B1 . Dar f surjectiv
a x X
astfel ncat f (x) = y B1 x f 1 (B1 ) x f 1 (B2 ) f (x) = y B2
si astfel, B1 B2 .
v)i): presupunem ca f nu este surjectiva. Atunci exista y Y astfel
ncat y
/ f (X) f 1 (Y ) = f 1 (Y \{y}) = X. Din iv) rezulta Y Y \{y},
ceea ce este fals.
i)vi): utilizand problema 1.27-v), vom demonstra doar incluziunea:
(9)

B f (f 1 (B)).

Pentru aceasta, fie y B. Cum f este surjectiva, exista x X astfel nc


at
1
1
f (x) = y B x f (B) f (x) = y f (f (B)) si are loc (9).
vi)i): fie y Y. Conform v), Y = f (f 1 (Y )) y f (f 1 (Y ))
x f 1 (Y ) X astfel nc
at f (x) = y f este surjectiva.
i)vii): deoarece f este surjectiva, pentru orice y Y, exist
a xy X
astfel ncat f (xy ) = y. Definim functia g : Y X prin g(y) = xy . Atunci g
este bine definita, injectiva si (f g)(y) = f (g(y)) = f (xy ) = y pentru orice
y Y.
vii)i) rezulta din problema 1.28-b).
i)viii): fie y Y. f fiind surjectiva, exista x X astfel nc
at f (x) = y.
Rezulta x f 1 ({y}) deci card(f 1 (y)) 1.
viii)i): fie y Y. Coform viii), exista x f 1 ({y}) x X a..
f (x) = y f este surjectiva.
i)ix): folosind problema 1.26-(i), trebuie sa arat
am doar incluziunea
inversa:
(10)

(Y ) f f 1 .

45
Fie (y, y) (Y ), unde y Y . Cum f este surjectiva, exista x X astfel
ncat f (x) = y. Rezulta (x, y) f si (y, x) f 1 . Atunci (y, y) f f 1 si
are loc (10).
ix)i): fie y Y (y, y) (Y ) = f f 1 x X astfel nc
at
1
(y, x) f
si (x, y) f x X astfel nc
at f (x) = y f este
surjectiva.
i)x): fie T = si functiile h, k : Y T astfel nc
at h f = k f. Fie
y Y. Intrucat f este surjectiva, exista x X astfel nc
at f (x) = y. Atunci
avem: h(y) = h(f (x)) =(h f )(x) = (k f )(x) = k(f (x)) = k(y) h = k.
x)i): daca avem card Y = 1, atunci evident f este surjectiva. Fie
acum card Y 2 si presupunem, prin reducere la absurd, ca exista y0 Y
astfel ncat f (x) = y0 pentru orice x X. Fie Z = X si functiile h, k : Y
y, y = y0
Y definite astfel: h(y) = y, k(y) =
y1 , y = y0 (unde y1 Y, y1 = y0 ).
Atunci (hf )(x) = h(f (x)) = f (x), iar (k f )(x) = k(f (x)) = f (x) deoarece
f (x) = y0 . Deci h f = k f si din x) rezulta h = k h(y0 ) = k(y0 )
y0 = y1 , contradictie!
1.31. Presupunem ntai ca f este bijectiva, adica injectiva si surjectiva.
Conform problemelor 1.29-vii) si 1.30-vii), exista g1 , g2 : Y X, g1 surjectiva si g2 injectiva astfel ncat g1 f = 1X si f g2 = 1Y . Atunci avem:
g1 = g1 1Y = g1 (f g2 ) = (g1 f ) g2 = 1X g2 = g2 . Deci exista
g1 = g2 = g : Y X bijectiva astfel nc
at g f = 1X si f g = 1Y , adic
af
este inversabila.
Implicatia inversa rezulta imediat din problema 1.28.
1.32. a1 ) a2 ): presupunem f injectiv
a si fie A1 , A2 P(X) cu f (A1 ) =
f (A2 ) f (A1 ) = f (A2 ). Conform problemei 1.29-v), A1 = A2 si f este
injectiva.
a2 a3 ): presupunem f injectiva si fie A P(X). Avem: (f f )(A) =

f (f (A)) = f (f (A)) = f 1 (f (A)). S


a arat
am ca f 1 (f (A)) A. Fie
1
x f (f (A)) f (x) f (A) x A a.. f (x) = f (x )
f ({x}) = f ({x }). Dar f este injectiva {x} = {x } si deci x A.
Asadar, f 1 (f (A)) A. Cum incluziunea invers
a are loc ntotdeauna (vezi

problema 1.27-iv), rezulta (f f )(A) = A, A P(X).


a3 ) a4 ) rezulta din problema 1.28-b).
a4 ) a1 ): presupunem f surjectiv
a. Fie A1 , A2 P(X). Vom arata
(11)

f (A1 ) f (A2 ) f (A1 A2 ).

Cum f este surjectiva, pentru A1 ,A2 , exista B1 , B2 P(Y ) astfel nc


at
f (B1 ) = A1 , f (B2 ) = A2 , adic
a f 1 (B1 ) = A1 , f 1 (B2 ) = A2 . Fie y

46
f (A1 ) f (A2 ) x1 A1 , x2 A2 a.. y = f (x1 ) = f (x2 ). Atunci
avem: y f (A1 ) = f (f 1 (B1 )) B1 , y f (A2 ) = f (f 1 (B2 )) B2
y B1 B2 x1 f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 ) = A1 A2
y = f (x1 ) f (A1 A2 ). Deci are loc (11). Cum incluziunea invers
a are loc
(vezi problema 1.14-l)), rezulta f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 ). Din problema
1.29-ii), se obtine faptul ca f este injectiva.
In acelasi mod se arata si echivalenta afirmatiilor b1 , b2 , b3 , b4 .
x, x Q
Fie f (x) =
. Atunci f nu este injectiva pentru ca
x2 , x IR\Q

exista 3, 3 IR, 3 = 3 astfel nc


at f ( 3) = f ( 3) = 3. Dar
restrictia f |Q (x) = x, x Q, este evident injectiva.
1.33.

1.34. Fie f : IR IR. Cu ajutorul functiei u : (0, +) IR, u(x) = ln x,


se definesc aplicatiile g, h : IR IR prin:

ln x, x > 0

f (x) ln x, x > 0
f (0), x = 0 , h(x) =
0, x = 0 .
g(x) =

f (x) ln(x), x < 0


ln(x), x < 0
Evident g + h = f. In plus, avem IR = u((0, )) = g((0, )) g(IR) IR si
IR = u((0, )) = h((, 0)) h(IR) IR. Rezult
a g(IR) = IR si h(IR) = IR
deci g si h sunt surjective.
1.35. a) Presupunem f injectiv
a. Atunci functia f : X f (X) este
bijectiva, de unde
(12)

card X = card(f (X)).

Dar f (X) Y. Conform propozitiei 1.46,


(13)

card(f (X)) card Y.

Din (12) si (13) rezulta card X card Y.


b) Fie f surjectiva. Conform problemei 1.30-vii), exista g : Y X injectiva
astfel ncat f g = 1Y . Aplic
and a), rezulta card Y card X.
c) Daca f este surjectiva, atunci f (X) = Y deci card(f (X)) = card Y.
Din b) avem card Y card X si de aici rezulta card(f (X)) card X.
1.36 Fie X = {x1 , x2 , . . . , xn } si f (X) = {y1 , y2 , . . . , ym }.
a)b) Presupunem ca f este injectiva. Atunci functia f : X f (X)
este bijectiva. Rezulta card X = card(f (X)), adica n = m. Cum f (X) X,
rezulta f (X) = X deci f este surjectiva.

47
b)c). Fie f surjectiva. Conform problemei 1.30-vii), exista o functie
injectiva g : X X astfel nc
at f g = 1X . Cum X este finita si g
injectiva, rezulta de mai sus ca g este surjectiva deci si bijectiva. Atunci
gf = gf 1X = gf (gg 1 ) = g(f g)g 1 = g1X g 1 = gg 1 = 1X .
Din problema 1.31 rezulta ca f este bijectiva.
Implicatia c)a) este evident
a.
1.37 Fie A = {a1 , a2 , . . . , an }, n IN , astfel nc
at a1 < a2 < . . . < an .
Presupunem, prin reducere la absurd ca exista i {1, 2, . . . , n} astfel nc
at
f (ai ) = ai .
I) Daca f (ai ) > ai , atunci i < n. In caz contrar, am avea f (an ) > an ceea
ce este absurd, ntrucat f (an ) A. Din inegalitatile ai < ai+1 < . . . < an
rezulta ca f (ai ) < f (ai+1 ) < . . . < f (an ). Dar f (ai ) > ai f (ai ) ai+1
f (ai+1 ) > ai+1 . Dupa n i pasi va rezulta ca f (an ) > an , ceea ce este
absurd caci f (an ) A.
II) Daca f (ai ) < ai , atunci i > 1. In caz contrar, am avea f (a1 ) < a1
ceea ce contrazice faptul ca f (a1 ) A. Din inegalitatile a1 < a2 < . . . < ai
rezulta ca f (a1 ) < f (a2 ) < . . . < f (ai ). Avem f (ai ) < ai f (ai ) ai1
f (ai1 ) < ai1 . Dupa i pasi va rezulta f (a1 ) < a1 , ceea ce este absurd
deoarece f (a1 ) A.
f (x)
f (y)
=
, rezulta
x
y
f (x) > f (y). Rezulta ca f este strict crescatoare si din problema 1.37
obtinem f = 1A .
Solutia a 2-a.
f (y)
Din ipoteza rezulta ca f (x)
= k > 0 (constant). Deci f (x) =
x = y
kx, x A.
Fie a A fixat, = min A si = max A.
Daca k < 1, atunci f () = k < , absurd.
Daca k > 1, atunci f () = k > , absurd.
Rezulta k = 1 deci f = 1A .
1.38

Solutia 1. Fie x, y A cu x > y. Cum

1.39 Solutia 1. Implicatia directa este evident


a. Pentru implicatia
inversa , fie x, a1 , a2 A, x = a1 = a2 = x. Atunci f (x)f (a1 ) =
g(x)g(a1 ),
f (a1 )f (a2 ) = g(a1 )g(a2 ), f (a2 )f (x) = g(a2 )g(x). Inmultind cele trei relatii
se obtine:
f 2 (x)f 2 (a1 )f 2 (a2 ) = g 2 (x)g 2 (a1 )g 2 (a2 ) f 2 (x) = g 2 (x) f (x) = g(x).

48
Cum x este arbitrar n A, rezulta ca f = g.
Solutia a 2-a.
Fie h = fg . Atunci h(x1 )h(x2 ) = 1, x1 , x2 A cu x1 = x2 . Fie a A
1
fixat. Atunci h(x) = h(a)
pentru orice x A\{a}.
1
Fie x, y A\{a} cu x = y. Atunci h(x) = h(y) = h(a)
. Obtinem
1 2
( h(a) ) = 1 si cum h : A (0, +), rezulta h(a) = 1, x A adica f = g.
1.40 Pentru x1 = x2 = 0, din c) obtinem f (0) = 0. Daca x1 = x IR si
x2 = x, tot din c) rezulta: 0 = f (0) = f (x) + f (x) f (x) = f (x)
pentru orice x IR deci f este impara. Luand n d) x1 = x2 = 1 se obtine
f (1) = f 2 (1), de unde rezulta ca f (1) = 0 sau f (1) = 1. Cum f (0) = 0 si
f este injectiva, rezulta ca f (1) = 1. Fie x arbitrar, x > 0. Conform d),

f (x) = f ( x x) = f 2 ( x) 0 si din injectivitate rezulta ca f (x) > 0.


Deci f (x) > 0 pentru orice x > 0. Sa arat
am ca f este strict crescatoare.
Fie x1 , x2 IR cu x1 < x2 . Atunci exista a > 0 astfel nc
at x2 = x1 + a si
din c) rezulta:
f (x2 ) = f (x1 + a) = f (x1 ) + f (a) > f (x1 ).
Astfel f este strict crescatoare. Arat
am ca f = 1IR . Presupunem, prin
reducere la absurd, ca exista x0 IR astfel nc
at f (x0 ) = x0 . Avem doua
situatii:
I) Daca f (x0 ) < x0 , atunci exista r Q astfel nc
at f (x0 ) < r < x0 . Dar
f este strict crescatoare deci r = f (r) < f (x0 ), contradictie!
II) Daca f (x0 ) > x0 , se rationeaz
a analog.
In concluzie, f = 1IR .
1.41 f fiind periodica, exista T > 0 astfel nc
at f (x + T ) = f (x), x IR.
Va fi suficient de aratat ca f este constant
a pe [0, T ]. Sa presupunem ca f
este crescatoare. Atunci pentru orice x [0, T ], f (0) f (x) f (T ). Dar
f (T ) = f (0) deci f (x) = f (0) pentru orice x [0, T ]. Astfel f este constant
a
pe [0, T ].
1.42 i) Se observa ca pentru orice T IR , avem f (x+T ) = f (x), x IR.
Rezulta ca f este periodica si orice T IR este perioada pentru f dar f nu
admite perioada principala.
ii) Aratam ca f nu este periodica.
Solutia 1. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista T IR astfel
ncat f (x + T ) = f (x), x IR. Rezulta a(x + T ) + b = ax + b, x IR. Deci
aT = 0, absurd caci a = 0 si T = 0.

49
Solutia a 2-a. Rezulta direct, folosind problema 1.41.
iii) Fie T Z . Daca x Z, atunci x + T Z si avem f (x + T ) =
f (x) = 1. Daca x IR\Z, atunci x + T IR\Z si f (x + T ) = f (x) = 0.
Fie acum T IR\Z. Pentru x Z avem f (x) = 1 = 0 = f (x + T ). Deci
multimea perioadelor pentru f este Z . Perioada principala este 1.
iv) f este periodica avand ca perioada orice T Q dar f nu are perioada
principala.
v) Aratam ca f nu este periodica.
Solutia 1. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista T IR astfel
ncat f (x + T ) = f (x) pentru orice x IR. Deci are loc
(14)

[x + T ] = [x], x IR.

Pentru x = 0, din (14) rezulta [T ] = 0 de unde T (0, 1).


Considerand n (14) x = 1 T , se obtine
(15)

1 = [1 T ].

Deoarece T (0, 1) rezulta ca 1 T (0, 1) si deci [1 T ] = 0 ceea ce


contrazice (15).
Solutia 2. Rezulta direct, conform problemei 1.41.
vi) Fie T IR astfel ncat f (x + T ) = f (x), x IR ({x + T } =
{x}, x IR) (x + T [x + T ] = x [x], x IR)
(16)

[x + T ] = [x] + T, x IR.

Luand n (16) x = 0, se obtine [T ] = T deci T Z .


Fie acum T Z . Rezulta {x + T } = {x}, x IR f (x + T ) =
f (x), x IR. In consecinta, f este periodica de perioada T Z , iar
perioada principala este 1.
1.43

Pentru x arbitrar din IR au loc relatiile:


f (x + (T1 + T2 )) = f ((x + T1 ) + T2 ) = f (x + T1 ) = f (x) si
f (x T1 ) = f ((x T1 ) + T1 ) = f (x)

ceea ce arata ca
(17)

T1 + T2 si T1 sunt perioade pentru f.

Pentru nT1 (n IN ) se arata prin inductie. Pentru k = 2, 2T1 = T1 + T1


care este perioada pentru f , conform (17). Presupunem ca nT1 este perioada

50
pentru f si sa demonstram ca (n + 1)T este perioada pentru f . Pentru orice
x IR avem:
f (x + (n + 1)T1 ) = f (x + nT1 + T1 ) = f (x + nT1 ) = f (x)
deci nT1 este perioada, n IN . Din (17) obtinem apoi ca nT1 este de
asemenea perioada si n concluzie, kT1 este perioada a functiei f pentru
orice k Z .
1.44 Conform problemei 1.43, kT este perioada pentru f, k Z . Presupunem, prin reducere la absurd, ca f admite o perioada T > 0 care nu
este de forma kT cu k Z . Atunci exista p IN si r (0, T ) astfel nc
at
T = pT + r. Atunci avem:
f (x + T ) = f (x), x IR f (x) = f (x + T ) =
= f (x + pT + r) = f (x + r), x IR.
Ar rezulta ca r (0, T ) este perioada pentru f ceea ce contrazice faptul ca
T este perioada principala a lui f .
1.45 Fie b = f (a) unde a este fixat n IR\Q. Fie x arbitrar n IR. Daca
x IR\Q, avem f (x) = f (x + a) = f (a) = b deoarece x si a sunt perioade
pentru f . Daca x Q, atunci f (x) = f (x + a) = b pentru ca x + a IR\Q.
Deci f este constanta, f = b.
1.46 (f1 + f2 )(x + T ) = f1 (x + qT1 ) + f2 (x + pT2 ) = f1 (x) +
f2 (x), x IR deci T este perioada pentru f1 + f2 . Analog se arata
T1
f1
. Daca

/ Q, atunci concluzia nu este


si pentru functiile f1 f2 si
f2
T2
ntotdeauna adevarat
a. De exemplu,
f (x) = cos x are perioada T1 = 2,
g(x) = cos x 2 are perioada T2 = 2 dar f + g nu este periodica.
1.47

Multimea A are cel mult 2004 elemente. Doua elemente din A sunt
2n2 + 2
2m2 + 2
egale daca
=
, n, m {1, 2, . . . , 2004} si pre3n2 + 2n + 1
3m2 + 2m + 1
supunem n < m. Rezulta (n m)(nm m n 1) = 0. Dar n = m nm
m+1
2
m n 1 = 0 n(m 1) = m + 1. Cum m = 1 n =
= 1+
.
m1
m1
Se observa ca n IN (m 1) este divizor al lui 2. Se obtine m = 3 si
n = 2. In concluzie, card A = 2003.
1.48

Se demonstreaza prin inductie.

51
Pentru n = 2 : B1 (B2 \B1 ) = si B1 (B2 \B1 ) = B1 B2 . Rezulta
(18)

card(B1 B2 ) = card B1 + card(B2 \B1 ).

Analog, (B1 B2 ) (B2 \B1 ) = si (B1 B2 ) (B2 \B1 ) = B2 , de unde


(19)

card(B1 B2 ) + card(B2 \B1 ) = card B2 .

Adunand (18) si (19) obtinem


card(B1 B2 ) = card B1 + card B2 card(B1 B2 ).
Presupunem relatia adevarata pentru n IN, n 2 si fie B1 , B2 , . . . , Bn ,
Bn+1 multimi finite. Atunci
n

n+1

card

Bi +

Bi Bn+1 = card

Bi = card

i=1

i=1

i=1

+ card Bn+1 card

Bi Bn+1 =
i=1

card(Bi Bj Bk )

card(Bi Bj ) +
1i<jn

card Bi
i=1

1i<j<kn
n

. . .+(1)n1 card

Bi + card Bn+1 card


i=1

(Bi Bn+1 ) =
i=1

n+1

card Bi
i=1

card(Bi Bj ) +
1i<jn

card(Bi Bj Bk )
1i<j<kn

. . . + (1)n1 card

Bi
i=1

card(Bi Bn+1 )
i=1
n+1

Bi =

card(Bi Bj Bn+1 ) + . . . + (1)n1 card

i=1

1i<jn
n+1

card Bi
i=1

card(Bi Bj ) +

1i<jn+1
n+1

. . . + (1)n card

Bi ,
i=1

ceea ce trebuia demonstrat.

card(Bi Bj Bk )

1i<j<kn+1

52
1.49 a) Fie Z 0 si [0, 1) c. Atunci card(Z [0, 1)) = 0 c, unde
Z [0, 1) = {(k, x)|k Z, x [0, 1)}. Fie functia f : Z [0, 1) IR
definita prin f (k, x) = k + x, (k, x) Z [0, 1). Arat
am ca f este injectiva:
fie (k1 , x1 ), (k2 , x2 ) Z [0, 1) astfel nc
at f (k1 , x1 ) = f (k2 , x2 ). Rezulta:
k1 + x1 = k2 + x2 k1 k2 = x2 x1 Z. Presupunand x1 = x2 (de
exemplu, x2 > x1 ), am avea x2 x1 > 0 si x2 x1 Z. Cum x1 , x2 [0, 1),
reiese ca x2 x1 < 1 deci x2 x1 (0, 1) si x2 x1 Z, absurd. Atunci
x1 = x2 de unde k1 = k2 si, prin urmare, (k1 , x1 ) = (k2 , x2 ). Arat
am acum
ca f este surjectiva: fie y IR scris n forma zecimala, y = a0 , a1 a2 . . . an . . .
Notand a0 = k Z si 0, a1 a2 . . . an . . . = x [0, 1) avem (k, x) Z [0, 1)
si f (k, x) = k + x = y. Astfel f este bijectiva si n consecint
a, 0 c = c.
b) Aratam ntai ca 20 = c.
Fie A = {f |f : IN {0, 1} este functie } 20 , [0, 1) c si functia

f (n)
(pentru serii vezi capitolul 3).
: A [0, 1) definita prin (f ) =
3n
n=1

Cum f (n) {0, 1} pentru orice n IN , rezulta ca 0 (f )

n=1

1
2

1
3n

< 1. Aratam ca este injectiva: fie f, g A, f = g si fie n0 IN primul


numar pentru care f (n0 ) = g(n0 ) (de exemplu, f (n0 ) > g(n0 )). Atunci
n0 1

(f ) (g) =

1
+
3n0

k=1

f (k) g(k) f (n0 ) g(n0 )


+
+
3n0
3k

k=n0 +1

f (k) g(k)
1
n0
3k
3

k=n0 +1

k=n0 +1

f (k) g(k)
=
3k

1
1
=
>0
3k
2 3n0

(f ) = (g) deci este injectiva. Conform problemei 1.35-a),


(20)

20 c.

xn
(dezvoltarea
n
n=1 2
diadica a lui x), unde xn {0, 1}, n IN si xn = 0 pentru o infinitate de
indici (vezi definitia 3.43 si teoremele 3.41, 3.42, 3.44). Fie atunci functia
: [0, 1) A definita prin (x) = f, unde f : IN {0, 1}, f (n) = xn , unde
xn sunt elementele din dezvoltarea diadica a lui x.
Aratam ca este injectiva: fie x, y [0, 1) astfel nc
at (x) = (y).
Avem f = g (f (n) = g(n), n N ) (xn = yn , n IN) x = y. Deci
este injectiva si conform problemei 1.35-a),
Reciproc, orice x [0, 1) se poate scrie n forma x =

(21)

c 20 .

53
Din (20) si (21) rezulta 20 = c. Apoi avem: c = 20 n0 (0 )0
(20 )0 = 20 0 = 20 = c, de unde obtinem n0 = (0 )0 = c.
c) Aratam ntai ca c c = c.
Conform celor de mai sus, card ININ = c. Fie functia f : ININ ININ ININ
definita astfel: pentru orice z = (x, y) ININ ININ , x = (l1 , l2 , . . .), y =
(m1 , m2 , . . .) cu ln , mn IN, n IN, f (x, y) = (l1 , m1 , l2 , m2 , . . .) ININ .
Demonstram injectivitatea lui f : fie (x, y), (x , y ) ININ ININ astfel nc
at
(x, y) = (x , y ) (x = x sau y = y ).
S
a presupunem x = x . Notand x = (l1 , l2 , . . .) si x = (l1 , l2 , . . .),
exista k IN astfel ncat lk = lk . Atunci evident f (x, y) = f (x , y ). Pentru
surjectivitate: pentru orice z = (n1 , n2 , . . .) ININ , exista (x, y) ININ ININ ,
unde x = (n1 , n3 , n5 , . . .) si y = (n2 , n4 , n6 , . . .) astfel nc
at f (x, y) = z. Deci
f este bijectiva si astfel, c c = c. Prin inductie rezulta apoi ca cn = c, n
IN , n 2.
d) c0 = (20 )0 = 20 0 = 20 = c.
e) cc = (20 )c = 20 c = 2c , datorita relatiei din a).
f) Conform a) si e) avem: (0 )c = (0 )0 c = [(0 0 )]c = cc = 2c .
1.50 Fie Q = {r1 , r2 , . . . , rn , . . .}. Fie functia : A IRIN definita
prin (f ) = (f (r1 ), f (r2 ), . . . , f (rn ), . . .). Arat
am ca este injectiva: fie
f, g A astfel ncat (f ) = (g). Rezulta (f (r1 ), f (r2 ), . . . , f (rn ), . . .) =
(g(r1 ), g(r2 ), . . . , g(rn ), . . . , ) deci f (x) = g(x) pentru orice x Q. Cum f
si g sunt continue pe IR, conform problemei 5.29, avem f = g. Din faptul ca
este injectiva, folosind problema 1.35-a), rezulta card A card(IRIN ) = c.
Daca notam B = {f |f : IR IR este functie constant
a}, atunci evident
B A si card B = c deci c = card B card A. In concluzie, card A = c.
1.51 Fie P multimea polinoamelor cu coeficienti reali. Atunci P A,
unde A este multimea din problema 1.50. Rezulta card P card A = c.
Apoi avem evident IR P, de unde c = card IR card P. Astfel, card P = c.
1.52 a) Deoarece card[a1 , b1 ] = card[a2 , b2 ] = c, conform problemei 1.49d), card A = c.
b) Functia f : [0, 2) B definita prin f (t) = (a + r cos t, b + r sin t)
este bijectiva deci card B = card[0, 2) = c.
1.53

Presupunem, prin reducere la absurd, ca a > 0. Din inegalitatea


1
a
rezulta ca na 1 pentru orice n IN deci multimea B = {na|n
n
IN } este majorata. Conform axiomei lui Cantor-Dedekind, exista sup B =
IR. Fie = a > 0. Folosind teorema 1.26, exista n IN astfel nc
at

54
n a > a. Rezulta n a + a > (n + 1)a > . Deci exista un element
(n + 1)a B care este mai mare decat , ceea ce contrazice faptul ca
= sup B.
1.54 i) Daca A, B sunt majorate, atunci exista m1 , m2 IR astfel nc
at
x A, x m1 si y B, y m2 . Rezulta ca x + y m1 + m2 , pentru
orice z = x + y A + B deci A + B este majorata. Fie sup A = IR
si sup B = IR. Atunci pentru orice x A, x si pentru orice
y B, y . Rezulta z = x + y + pentru orice z A + B. Fie > 0.

Conform teoremei 1.26, exista x A si y B astfel nc


at x > si
2

y > . Fie z = x + y A + B. Rezulta z > + . Prin urmare,


2
sup(A + B) = + = sup A + sup B.
ii) Se procedeaza ca la i).
1.55 a) Am notat (vezi definitia 1.34-d)), pentru orice functie h : X IR,
inf h(X) cu inf f (x) si respectiv sup h(X) = sup h(x).
xX

xX

Fie A = {f (x) + g(x)|x X}. Se observa ca A f (X) + g(X) =


{f (x1 ) + g(x2 )|x1 , x2 X}. Atunci, conform problemei 1.54 si propozitiei
1.27, avem:
inf f (X) + inf g(X) = inf[f (X) + g(X)] inf A
sup A sup[f (X) + g(X)] = sup f (X) + sup g(X).
b) f (x) =

1
, g(x) = x si X =
x

1
2, 1

. Atunci inf f (x) = 1, inf g(x) =


xX

xX

1
5
, inf [f (x) + g(x)] = 2, sup [f (x) + g(x)] = , sup f (x) = 2, sup g(x) = 1 si
2 xX
2 xX
xX
xX
1
5
avem 1 + < 2 < < 2 + 1.
2
2
c) Rezulta din problema 1.54.
d) Se obtine din a), fac
and observatia ca orice sir (xn )n IR este o
functie f : IN IR cu f (n) = xn , n IN.
1, pentru n impar
0, pentru n impar
e) Fie xn =
si yn =
.
0, pentru n par
1, pentru n par
Atunci sup xn = 1, sup yn = 1, iar sup(xn +yn ) = 1 < 2 = sup xn +sup yn .
In mod analog, daca xn = 1, pentru n impar si
0,
pentru n par

55
0,
pentru n impar
, atunci inf xn + inf yn = (1) + (1) < 1 =
1, pentru n par
1
inf(xn + yn ). Apoi, fie xn = 1, yn =
pentru orice n IN . Atunci
n
inf(xn + yn ) = 1 < 2 = sup(xn + yn ). Daca (xn ) si (yn ) sunt siruri constante,
atunci n d) avem egalitati.

yn =

1.56 a) Daca A, B sunt majorate, atunci exista m1 , m2 IR astfel nc


at
0 x m1 pentru orice x A si 0 y m2 pentru orice y B .
Rezulta ca xy m1 m2 pentru orice z = xy AB deci AB este majorata.
Fie sup A = IR, sup B = IR(, [0, )). Fie > 0 si > 0
astfel ncat + + ( )2 < . Conform teoremei 1.26, exista x A si
y B astfel ncat x > si y > . Fie z = x y AB. Atunci
x + > , y + > (x + )(y + ) > z > x y
( )2 > ( )2 = [ + + ( )2 ] > . Folosind
din nou teorema 1.26 rezulta ca sup(AB) = = (sup A)(sup B).
b) Se demonstreaza analog cu punctul a).
1.57

a) Pentru orice x A avem inf f (x) f (x) g(x). Deci inf f (x)
xA

xA

g(x) pentru orice x A. Rezulta inf f (x) inf g(x). A doua inegalitate
xA

xA

se arata la fel.
b) Se obtine din a) folosind faptul ca orice sir (xn )n IR este o functie
f : IN IR cu f (n) = xn , n IN.
x, x 1,
c) Fie f (x) = x, g(x) =
si h(x) = x2 .
x2 , x > 1
Atunci f (x) g(x) pentru orice x [0, 2] si avem inf f (x) = 0 =
x[0,2]

inf g(x), iar sup f (x) = 2 < 4 = sup g(x). In acelasi timp h(x) g(x)

x[0,2]

pentru orice x

x[0,2]
12 , 2

inf h(x) =

x[ 12 ,2]

x[0,2]

si are loc:

1
1
< = inf g(x),
4
2 x[ 12 ,2]

sup h(x) = 4 = sup g(x).


x[ 12 ,2]

x[ 12 ,2]

Daca (xn )n , (yn )n sunt siruri constante: xn = 1 si yn = 2, n IN, atunci


xn < yn pentru orice n IN si inf xn = 1 < 2 = inf yn , sup xn = 1 < 2 =
sup yn .
1
Fie acum xn = 0, yn = , n IN . Atunci xn < yn pentru orice n IN
n
dar inf xn = 0 = inf yn . In sfarsit, pentru xn = n1
si yn = 1, n IN ,
n

avem xn < yn , n IN iar sup xn = 1 = sup yn .

56
1.58 A fiind nevida si marginit
a, rezulta ca exista sup A, inf A IR. Vom
arata ca multimea A este formata dintr-un singur element. Presupunand
ca ar exista a, b A, a = b (fie, de exemplu, a < b), atunci ar rezulta
inf A a < b sup A, ceea ce contrazice presupunerea ca sup A = inf A. In
concluzie, A contine un singur element.
1.59 Fie sup A = IR, sup B = IR si presupunem max{, } = .
Fie orice x A B. Daca x A, atunci x , iar daca x B, atunci
x . Rezulta x . Fie orice > 0. Conform teoremei 1.26, exista
x A A B astfel nc
at x > . Rezulta ca sup(A B) = . Se
rationeaza la fel daca max{, } = . Deci sup(AB) = max{sup A, sup B}.
b) Se arata n acelasi mod.
c) Conform propozitiei 1.27, A B A sup(A B) sup A si
A B B sup(A B) sup B. Deci sup(A B) min{sup A, sup B}.
d) Se procedeaza anlog ca la c).
Fie A = [2, 3] IR si b = [0, 4] IR. Atunci A B = [0, 3] deci
sup(A B) = 3 = min{sup A, sup B} si inf(A B) = 0 = max{inf A, inf B}.
Pentru A = { n1 |n IN } IR si b = [0, 21 ) IR avem sup(A B) = 13 <

1
a A = { n1
si B = ( 12 , 1] IR,
2 = min{sup A, sup B}. Dac
n |n IN } IR
2
1
atunci inf(A B) = 3 > 2 = max{inf A, inf B}.
1.60 Notam sup A = IR, inf A = IR. Atunci pentru orice x
A, x si x . Rezulta
(22)

sup |x| max{||, ||}.


xA

Pentru orice x A, |x| x |x|. Conform propozitiei 1.28 si problemei


1.57 -a), avem:
sup |x| = inf (|x|) inf x sup x sup |x|
xA

xA

xA

xA

sup |x| sup |x|


xA

xA

(23)

|| sup |x|.
xA

De asemenea se obtine: sup |x| sup |x|


xA

(24)

xA

|| sup |x|
xA

xA

57
Din (23) si (24) rezulta: max{||, ||} sup |x|, care mpreun
a cu (22)
rezolva problema.

xA

1.61 Fixam b B. Atunci a < b pentru orice a A, deci A este majorata


si fie sup A = IR. Analog se obtine ca B este minorata si fie inf B =
IR. Vom arata ca sup A = folosind teorema 1.26. Fie a A. Conform
i), a < b pentru orice b B. Rezulta a . Deci are loc:
(25)

a A, a .

Fie > 0 arbitrar. Din ii), exista a A si b B astfel nc


at b a <
a > b . Astfel,
(26)

> 0, a A, a.. a > .

Din (25) si (26) rezulta ca sup A = = inf B.


1.62 a) Deoarece este majorant pentru A, avem xn pentru orice
n IN.
Fie > 0. Intrucat xn , conform propozitiei 2.7, exista n IN
astfel ncat |xn | = xn < , n n . Rezulta ca xn > , n n .
Deci pentru orice > 0 exista xn A astfel nc
at xn > . Utilizand
teorema 1.26 se obtine ca = sup A.
b) Se demonstreaza analog.
1.63 Multimea A este minorata de 2 si majorata de 5 deci este marginita. Cum 5 A, rezulta sup A = 5 = max A. S
a arat
am ca inf A = 2.
Intai, 2 este minorant pentru A. Apoi, fie > 0. Dac
a 7, atunci
2 + 5 si exista x A (de exemplu x = 4) astfel nc
at x < 2 + .
Daca 0 < < 7, atunci 2 < 2 + < 5 si fie x = 2 + 2 . Atunci
2 < 2 + 2 < 2 + < 5. Deci x A si x < 2 + . Conform teoremei
1.26, inf A = 2. In plus, nu exista min A. Sa presupunem prin reducere la
absurd, ca exista min A = a A. Atunci a (2, 5]. Fie b = a2
2 . Atunci
a2
2 < b 2 < a2

2
<
a,
adev
a
rat.
Analog,
b
<
a

2
2 < a
2 < a, adevarat. Deci 2 < b < a 5 b A. Deci exista b A astfel
ncat b < a ceea ce contrazice presupunerea facut
a.

Pentru multimea B se obtine ca min B = inf B = 7. Arat


am ca B nu
este majorata folosind teorema 1.26-ii). Fie > 0. Daca < 4, atunci exista
x = 4 B astfel ncat x = 4 > . Dac
a 4, atunci exista x = + 1 B
astfel ncat x = + 1 > . Multimea B nu are maximum.

58
Pentru multimea C se procedeaza la fel si se gaseste: min C = inf C =
2, sup C = 7 si nu exista maximum pentru C.
Demonstram acum pentru D = { n1 + (1)n |n IN } = { n1 + 1|n =
2k, k IN } { n1 1|n = 2k + 1, k IN}. Sa notam an = n1 + 1, bn = n1 1
pentru orice n IN . Atunci D = {a2k |k IN }{b2k+1 |k IN}. Se observa
ca n IN , 1 < n1 1 < n1 + 1 12 + 1 = a2 , de unde se obtine ca D
este marginita. Cum a2 = 32 D si 32 este un majorant pentru D, rezulta
ca sup D = 32 = max D. Mai observam ca an+1 < an si bn+1 < bn pentru
orice n IN . Sa arat
am acum ca inf D = 1. Int
ai, 1 este minorant
pentru D. Apoi, fie > 0. Sa determinam n IN , n impar astfel nc
at
1
1
1
1
si luam n IN, n
n 1 < 1 + n < n > . Fie n = [ ] + 1
impar astfel ncat n n . Deci exista bn = n1 1 D astfel nc
at
bn < 1 + . Conform teoremei 1.26, inf D = 1. Nu exista min D.
Analog se demonstreaza pentru multimile E, F, G. Astfel, min E =
inf E = 15 , sup E = 32 si E nu are maximum, min F = inf F = 43 si
max F = sup F = 2, iar min G = inf G = 1 si max G = sup G = 1.
Pentru multimea H, sa notam xn = n3 + 1, n IN. Observam ca
xn+1 < xn x0 = 1 pentru orice n IN. Deci H este majorata de 1 si cum
x0 = 1 H rezulta ca sup H = 1 = max H. Arat
am ca H nu este minorata.
3
Fie
> 0. Sa determinam n IN
astfel nc
at n + 1 < n3 > 1 +

3
3
n > 1 + . Fie atunci n = [ 1 + ] + 1. Deci pentru orice > 0, exista
n IN astfel ncat xn < , ceea ce spune ca H nu este minorata. In plus,
nu exista min H.
La fel se procedeaza pentru multimea I. Astfel, min I = inf I = 43 , I nu
este majorata si nu admite nici supremum, nici maximum.
1
1
Pentru multimea J sa notam am
n = 2n + 7m , n, m IN. Atunci 0 <
am
arginit
a si max J = sup J = 2.
n 2 = a0 J, n, m IN, deci J este m
Se observa ca 0 este minorant pentru J si exista sirul yn = ann = 21n + 71n
J, n IN astfel ncat yn 0. Conform problemei 1.62-b), inf J = 0. Sa
aratam ca J nu are minimum. Presupunem, prin absurd, ca exista b J

astfel ncat b = min J. Rezult


a 0 < b am
n , n, m IN. In particular, are
loc
(27)

0 < b ann = yn =

1
1
+ n , n IN.
n
2
7

Facand n n (27) si folosind teorema clestelui (propozitia 2.26-vi)),


rezulta ca b = 0 ceea ce este absurd pentru ca 0
/ J.

Sa aratam egalitatea K = {0} : n IN , 0 [0, n1 ] deci {0} K.


Pentru incluziunea invers
a, fie a K. Rezulta 0 a n1 pentru orice

59
n IN . Conform problemei 1.53, a = 0. Deci K = {0} si n consecint
a,
inf K = min K = max K = sup K = 0.
1.64 Se observa ca A este majorata de 2. Presupunem prin reducere la
absurd ca exista sup A =
b Q. Avem trei posibilitati:
2
I) b = 2. Atunci b = 2
/ Q.
II) b2 < 2. Sa gasim n IN astfel nc
at (b + n1 )2 < 2 (2 b2 )n2
2nb 1 > 0.

1
2b 8
b 2
< 0 si
= 8 > 0 n1 =
=
=
2
2
2(2 b )
2b
b+ 2

2b + 8
1
b+ 2
n2 =
=
> 0.
=
2
2
2(2 b )
2b
2b
Fie n0 = [n2 ] + 1 IN astfel nc
at b +
1
n0 A.
III) b2 > 2.

ca b +

Dar b +

1
n0 >
b
1
2+b

1
n0

< 2. Cum b + n10 Q, rezulta

b, absurd pentru ca b = sup A.


2

Fie c =
Q. Atunci c2 = b4 + 1 + b12 = 2 + 2b 1b > 2.
Avem x2 < 2 < c2 pentru orice x A. Astfel c este majorant pentru A.
1
1
b
b
Avem c < b + < 2 < 2 < b2 care este adevarat. Deci
2
b
b
2
c este un majorant pentru A mai mic decat b, ceea ce contrazice faptul ca
b = sup A.
Asadar, A nu admite supremum n Q.
1.65 Fie x, y IR cu x < y si fie IR\Q. Atunci x < y si
conform teoremei 1.32 (densitatea lui Q n IR), exista r Q astfel nc
at
x < r < y . Rezulta x < r + < y. Deci exista z = r + IR\Q
astfel ncat x < z < y.
1.66 Fie x, y IR cu x < y. Atunci exista r Q astfel nc
at x < r < y
(din densitatea lui Q n IR). Apoi, din acelasi motiv, exista s Q astfel
ncat r < s < y. Fie zn = n1 r + 1 n1 s Q pentru orice n IN . Avem
r < zn < s deci x < zn < y, n IN . Se observa ca zn = zm oricare ar fi
n, m IN , n = m.
La fel se arata ca ntre orice doua numere reale diferite exista o infinitate
de numere irationale.
1.67 Fie > 0 arbitrar. Aratam mai nt
ai ca ntre 0 si exista un num
ar
de forma m + n cu m, n Z. Pentru t (0, ), exista n IN astfel
ncat nt > 1 deci putem mparti intervalul [0, 1) ntr-un num
ar finit de

60
intervale de lungime t < . Pentru orice m Z, exista n Z astfel nc
at
m + n [0, 1). Multimea Z fiind infinita, exista doua numere diferite de
forma z1 = m1 + n1 , z2 = m2 + n2 (presupunem z1 < z2 ) care se afla
ntr-un interval de lungime t < . Rezulta m1 = m2 si fie c = z2 z1 =
(m2 m1 ) + (n2 n1 ). Evident c (0, ) si c are forma ceruta.
Fie acum x, y IR cu x < y. Fie (0, yx
2 ). Conform celor de mai
sus, exista c = m + n (cu m, n Z) astfel nc
at c (0, ). Rezulta ca
x
yx
y
=
> 1 deci exista p Z astfel nc
at
0 < c < y x. Atunci c
c
c
p cx , cy . Notand pc = z, se obtine z (x, y) si z = (pm) + (pn) este
n forma cautata.
1.68 Folosind densitatea lui Q n IR, pentru orice exista r QI .
Atunci functia f : Q, definita prin f () = r , este injectiva si conform
problemei 1.35-a), card card Q = 0 .
1.69 Fie E = {x|x [a, b] si x f (x)}.
f (a) [a, b] a f (a) a E deci E = . Cum E este majorata de
b, din axioma lui Cantor-Dedekind, exista sup E = x0 IR. Cum E [a, b],
rezulta x0 [a, b] (conform propozitiei 1.27). Fie x E. Atunci x x0 si
deoarece f este crescatoare, avem f (x) f (x0 ). Pentru orice x E avem
x f (x) f (x0 ). Rezulta ca f (x0 ) este un majorant pentru E deci are loc
(28)

x0 f (x0 ).

Intrucat f este crescatoare, rezulta ca f (x ) f (f (x )). Astfel f (x ) E


0
0
0
si prin urmare,
(29)

f (x0 ) x0 .

Din (28) si (29) se obtine concluzia teoremei.


1.70 Fie = M IR o multime bine ordonata. Fie x M astfel nc
at x
sa nu fie cel mai mare element al lui M (dac
a acesta exista, l notam cu m).
Atunci multimea {z M |x < z} este nevida si deci are cel mai mic element,
notat s(x).
Pentru x < s(x), exista rx Q astfel nc
at x < rx < s(x). Fie functia
f : M \{m} Q definita prin f (x) = rx . Ar
at
am ca f este injectiva: fie
x, y M \{m}, x = y (presupunem far
a a micsora generalitatea ca x < y).
Atunci x < rx < s(x) y < ry < s(y). Deci f (x) = f (y). Deoarece
f este injectiva, rezulta card(M \{m}) card Q = 0 , de unde obtinem
card M 0 .

61
1.71

a) Fie x
iI

(, ai ). Atunci exista i0 I astfel nc


at x

(, ai0 ) x < ai0 deci x (, ). Reciproc, fie x (, )


x < . Conform teoremei 1.26, exista ai1 A astfel nc
at x < ai1 < . Deci
x (, ai1 ) (, ai ).
iI

La fel se arata ii).


iii) Presupunem A = min A = ai0 .
Fie x
(, ai ). Rezulta ca x (, ai ) pentru orice i I, deci
iI

x (, ai0 ). Invers, fie x (, ai0 ). Rezulta ca x < ai0 ai , i I.


Deci x (, ai ), i I adica x (, ai ).
iI

Presupunem
/ A. Fie x
iI

(, ai ) deci x (, ai ) pentru orice

i I. Daca am avea x > = inf A, atunci din teorema 1.26 ar rezulta ca


exista ai1 A astfel ncat x > ai1 > ceea ce ar contrazice alegerea lui x.
Astfel x deci x (, ].
iv) Se arata analog.
b) Incluziunea
(, ai ) IR este evident
a. Invers, fie x IR. DeoaiI

rece A nu este majorata, exista ai0 A astfel nc


at ai0 > x. Deci exista
i0 I astfel ncat x (, ai0 ) (, ai ).
iI

Sa aratam ca
iI

(ai , +) = . Presupunand contrariul, fie x

iI

Atunci x > ai , i I si ar rezulta ca A este majorata, absurd.


c) Se demonstreaza asemanator.

(ai , +).

Capitolul 2
S
IRURI DE NUMERE REALE

Definitia 2.1. Se numeste sir de numere reale o functie f : IN IR.


Valoarea functiei f n n IN, f (n), se noteaza cu xn sau yn , zn , s.a.m.d.
iar sirul definit de f se noteaza (xn ) sau, respectiv, (yn ), (zn ). Uneori, un
sir va fi indexat ncepand cu un rang n0 IN . Vom indica aceasta situatie
prin scrierea (xn )nn0 .
In acest capitol cuvantul sir desemneaza un sir de numere reale n
sensul definitiei de mai sus.
Definitia 2.2. Un sir se numeste majorat (minorat, m
arginit) dac
a
multimea termenilor s
ai este majorat
a (minorat
a, m
arginit
a), adic
a functia
corespunz
atoare este majorat
a (minorat
a, m
arginit
a).
Definitia 2.3. Un sir (xn ) se numeste cresc
ator (strict cresc
ator, descresc
ator, strict descresc
ator) dac
a pentru orice n IN, xn+1 xn (xn+1 >
xn , xn+1 xn , xn+1 < xn ). Un sir cresc
ator sau descresc
ator se numeste
monoton.
Definitia 2.4. Se numeste subsir al sirului (xn ) un sir (yk ) cu proprietatea c
a pentru orice k IN, yk = xnk , unde (nk ) este un sir strict cresc
ator
de numere naturale.
Definitia 2.5. O submultime V IR se numeste vecin
atate a punctului
x IR dac
a exist
a > 0 astfel nc
at (x , x + ) V. Multimea tuturor
vecin
at
atilor lui x se noteaz
a cu V(x).
Definitia 2.6. Un sir (xn ) se numeste convergent dac
a exist
a x IR cu
proprietatea:
V V(x), nV IN, a.. n nV : xn V.
62

63
Num
arul x se numeste limita lui (xn ).
Vom folosi notatiile xn x, lim xn = x sau, mai simplu, lim xn = x
n
pentru a descrie situatia din definitia precedent
a. Are loc urmatorul rezultat
de caracterizare:
Propozitia 2.7. Un sir (xn ) este convergent la limita x IR daca si
numai daca
> 0, n IN a.. n n , |xn x| < .
Definitia 2.8. a) O submultime V IR se numeste vecin
atate a lui +
dac
a exist
a > 0 astfel nc
at (, ] V. Multimea tuturor vecin
at
atilor lui
se noteaz
a cu V().
b) O submultime V IR se numeste vecin
atate a lui dac
a exist
a
> 0 astfel nc
at [, ) V. Multimea tuturor vecin
at
atilor lui se
noteaz
a cu V().
Definitia 2.9. a) Spunem c
a sirul (xn ) are limita + dac
a
V V(+), nV IN a.. n nV , xn V.
b) Spunem c
a sirul (xn ) are limita dac
a
V V(), nV IN a.. n nV , xn V.
Rezultatele corespunzatoare de caracterizare sunt urmatoarele.
Propozitia 2.10. a) Un sir (xn ) are limita + daca si numai daca
> 0, n IN a.. n n , xn > .
b) Un sir (xn ) are limita dac
a si numai daca
> 0, n IN a.. n n , xn < .
Definitia 2.11. S
irul (xn ) se numeste sir Cauchy sau fundamental dac
a
> 0, n IN a.. n, m n , |xn xm | < .
Definitia de mai sus poate fi reformulat
a astfel: (xn ) este sir Cauchy
daca:

64

> 0, n IN a.. n n , p IN, |xn+p xn | < .


Definitia 2.12. Un sir care nu este convergent se numeste divergent.

In particular, dac
a (xn ) are limita + sau , atunci el este divergent.
Prezentam mai jos rezultate referitoare la operatii cu siruri care au
limita.
Propozitia 2.13. Fie (xn ), (yn ), (zn ) siruri de numere reale, x, y, a IR.
i) daca xn x, yn y, atunci xn + yn x + y, xn yn xy;
ii) daca xn x, atunci axn ax, |xn | |x| ;
iii) daca xn x = 0, atunci sirul ( x1n ) este bine definit de la un rang
ncolo si are limita x1 ;
iv) daca xn si (yn ) este marginit inferior, atunci xn + yn ;
v) daca xn si (yn ) este marginit superior, atunci xn + yn ;
vi) daca xn si yn y IR\{0}, atunci xn yn sgn(y);
vii) daca xn si yn y, atunci sirul ( xynn ) este bine definit de la un
rang ncolo si are limita 0;
viii) daca xn > 0, xn 0 si yn y IR\{0}, atunci xynn + sgn(y).
Definitia 2.14. Fie (xn )n0 un sir. Se numeste limita superioar
a a
sirului (xn ) elementul din IR dat prin
lim sup xn = inf sup xk .
nIN kn

Se numeste limita inferioar


a a sirului (xn ) elementul din IR dat prin
lim inf xn = sup inf xk .
nIN kn

Cele doua concepte definite mai sus se mai numesc si limitele extreme
ale sirului (xn ).
Propozitia 2.15. Au loc relatiile: lim sup(xn ) = lim inf xn si
lim inf(xn ) = lim sup xn .
Prezentam n continuare principalele proprietati ale sirurilor de numere
reale si cateva criterii de convergent
a.

65
Propozitia 2.16. Orice sir convergent este marginit.
Observatia 2.17. Reciproca acestei propozitii este falsa. Contraexemplu: xn = (1)n , n IN.
Teorema 2.18. (Cauchy) Un sir este convergent daca si numai daca
este fundamental.
Observatia 2.19. Conform teoremei 2.18 putem proba convergenta
unui sir demonstrand o relatie ntre termenii sai, deci far
a a-i gasi efectiv
limita.
Teorema 2.20. Orice sir monoton are limita n IR. Daca, n plus, sirul
este marginit, atunci el este convergent. Daca este nemarginit, atunci are
limita + sau dupa cum este crescator sau descrescator.
Teorema 2.21. (Weierstrass) Orice sir marginit si monoton este convergent.
Observat
ia 2.22. Reciproca teoremei 2.21 este falsa. Contraexemplu:
n
xn = (1)
,
n
IN .
n
Teorema 2.23. (Ces`aro) Orice sir marginit are un subsir convergent.
Teorema 2.24. Un sir este convergent la limita x IR daca si numai
daca orice subsir al sau este convergent la limita x.
Teorema 2.25. Un sir (xn ) are limita n IR daca si numai daca
lim sup xn = lim inf xn ;
n aceasta situatie, valoarea limitei este egala cu valoarea comun
a a celor
doua limite extreme.
Urmatoarea propozitie grupeaza mai multe rezultate fundamentale.
Propozitia 2.26. Fie (xn ), (yn ), (zn ) siruri de numere reale, x, y IR si
n0 IN.
i) (trecerea la limita n inegalitati) daca xn x, yn y si xn yn ,
n n0 , atunci x y;
ii) (criteriul majorarii) daca |xn x| yn , n n0 si yn 0, atunci
xn x;

66
iii)
iv)
v)
vi)

daca xn yn , n n0 si yn +, atunci xn +;
daca xn yn , n n0 si xn , atunci yn ;
daca (xn ) este marginit si yn 0, atunci xn yn 0;
(teorema clestelui) daca xn yn zn , n n0 si xn x, zn x
atunci yn x;
vii) xn 0 |xn | 0 x2n 0.
Observatia 2.27. In propozitia 2.26-i) daca ntre termenii a doua siruri
avem inegalitate stricta aceasta nu se transmite si la limite. Exemplu: xn =
0 si yn = n1 , n IN .
Propozitia 2.28. Fie (xn ) un sir de numere reale pozitive astfel nc
at
exista lim xxn+1
=
x.
Dac
a
x
<
1,
atunci
x

0
iar
dac
a
x
>
1,
atunci
n
n
xn +.
Propozitia 2.29. Fie (xn ) un sir de numere reale pozitive. Atunci

lim inf xxn+1


lim inf n xn lim sup n xn lim sup xxn+1
. In particular,
n
n

xn+1
daca exista lim xn = x, atunci exista si lim n xn = x.
n

Propozitia 2.30. (Stolz-Ces`


aro). Fie (xn ) si (yn ) siruri de numere
reale astfel ncat (yn ) este strict crescator si cu limita +. Dac
a exista
xn
n+1 xn
lim xyn+1
=
x

IR,
atunci
exist
a
lim

s
i
este
egal
a
cu
x.
yn
yn
Daca (xn ) este un sir de numere reale, notam multimea punctelor sale
limita prin L((xn )) = {x IR | x = lim xnk , (xnk ) subsir al lui (xn )}.
Propozitia 2.31. Fie (xn ) un sir de numere reale. Atunci
lim inf xn = min L((xn )),
iar
lim sup xn = max L((xn )).
Observatia 2.32. Cum un sir este o functie f : IN IR, daca aceasta
functie este data explicit uneori este util sa se considere o functie f :
[0, +) IR a carei restrictie la multimea numerelor naturale sa fie f. Unele
proprietati ale sirului definit de f pot fi deduse din proprietatile lui f : daca
f este crescatoare (descrescatoare) atunci sirul este crescator (descrescator),
daca f are limita x IR la + atunci sirul are limita x. Avantajul unei
a putem
asemenea abordari este acela ca n conditiile n care f este derivabil
folosi derivata n studiul proprietatilor mentionate.

67
Teorema 2.33. Pentru orice x IR, exista un sir (yn ) Q astfel nc
at
yn x si exista un sir (zn ) IR\Q astfel nc
at zn x.
Observatia 2.34. Reamintim n ncheierea acestei prezent
ari doua limite fundamentale.
(L1) Fie P (n) = ap np +ap1 np1 +...+a1 n+a0 , Q(n) = bs ns +bs1 ns1 +
... + b1 n + b0 , unde p, s IN, ai , bj IR, i = 1, p, j = 1, s, ap = 0, bs = 0.

0,
a
p
P (n)
,
lim
=
bs
Q(n)

+ sgn( ap ),
bs
(L2) Fie a IR. Atunci

n
lim a =

dac
as>p
dac
as=p .
dac
as<p

0, dac
a a (1, 1),
1, dac
a a = 1,
.
+, dac
a a > 1,
nu exista, daca a 1.

Este de remarcat ca, totusi, daca a < 1, atunci lim a1n = 0.


Observatia 2.35. Reamintim de asemenea cateva inegalitati foarte
importante, utilizate n multe dintre aplicatiile care urmeaza.
(I1)
(I2)
(I3)
(I4)
(I5)

[x] x < [x] + 1, x IR;


2
x x2 ln(x + 1) x, x 0;
x + 1 ex , x IR;
sin x x, x 0;
(Bernoulli) (1 + x)n > 1 + nx, x 1, x = 0, n IN, n 2.

68

Probleme
2.1 Fie xn = 2n1
i ca exista np IN astfel nc
at,
3n+2 , n IN. Demonstrat
2
1 2
1
pentru orice n np s
a avem xn ( 3 10p , 3 + 10p ) pentru fiecare din
cazurile p = 1, 2, 3.
Demonstrati apoi ca xn 23 , folosind definitia.
2.2 Folosind propozitiile 2.7 si 2.10 aratati ca:
3n + 1
3
= ;
+3
5
3n2 + 2
3
lim
= ;
2
n 2n + 1
2
2n2 + 1
lim
= 0;
n 3n3 + 1
n2 + 2n + 5
lim
= ;
n
2n + 3
2
n 3n
lim
= .
n 3 2n

a) lim

n 5n

b)
c)
d)
e)

2.3 Fie (xn ) un sir de numere reale pozitive astfel nc


at exista lim xxn+1
=
n
x. Aratati ca daca x < 1, atunci xn 0 iar daca x > 1, atunci xn +.
(Propozitia 2.28).
2.4 Studiati convergenta urmatoarelor siruri:

a) xn = n n, n IN, n 2;

b) xn = n a, a > 0, n IN, n 2;
ln n
c) xn = k , n IN , k IN ;
n
nk
d) xn = n , n IN, |a| > 1;
a
an
e) xn =
, n IN, a (1, ) ;
n!
f) xn = nk an , n IN, |a| < 1.
n

n+1

, zn = 1 + 1!1 + 2!1 + . . . +
2.5 Fie sirurile : xn = 1 + n1 , yn = 1 + n1
1

i ca:
n! , n IN . Demonstrat
a) sirul (xn ) este strict crescator iar (yn ) este strict descrescator (folosind,
de exemplu, inegalitatea lui Bernoulli sau inegalitatea mediilor sau conx
siderand functia auxiliara f (x) = 1 + x1 , x (0, ));

69
b) sirurile (xn ) , (yn ) sunt convergente si lim xn = lim yn . Limita comun
a
se noteaza cu e si este baza logaritmului natural. Deduceti inegalitatea
n
n+1
1 + n1 < e < 1 + n1
, n IN ;
c) demonstrati ca (zn ) converge si lim zn = e. Ar
atati ca e (2, 3) si
deduceti ca e este un numar irational procedand prin reducere la absurd si
evaluand diferenta e zn ;
1
d) aratati ca are loc inegalitatea: n+1
< ln (n + 1)ln n < n1 , n IN , fie
folosind sirurile (xn ) , (yn ), fie aplicand teorema lui Lagrange (vezi capitolul
6) unei functii convenabil alese si aratati ca sirul un = 1 + 21 + 13 + ... + n1 ,
n IN are limita , iar sirul vn = un ln n, n IN este convergent.
2.6 Fie (an )nIN un sir strict crescator de numere naturale. Sa se arate ca
sirul xn = a10 ! + a11 ! + ... + a1n ! este convergent iar limita sa este un num
ar
irational.
2.7 Sa se studieze monotonia si convergenta urmatoarelor siruri:
(1)n n3 + 3n
, n IN ;
n3
sin n
, n IN ;
b) xn =
n
c) xn = en (sin n + 2) , n IN.
a) xn =

at xn = y1 y2 ...yn ,
2.8 Fie (xn ) si (yn ) siruri de numere pozitive astfel nc
n 1. Daca yn l (0, 1), atunci xn 0 iar daca yn l (1, ),
atunci xn .
2.9 Determinati urmatoarele limite:
4
2
a) lim (n3 ( )n + n2 sin n );
n
7
3
n
;
b) lim
n n n!
25
(3n 1)
c) lim
......
;
n 5 9
(4n + 1)
1
2

ln 2 + 13 ln 3 + ... n1 ln n

;
n
n n
2
n
1
e) lim ( 2
+ 2
+ ... + 2
);
n n + 1
n +2
n +n
12
22
n2
f) lim ( 3
+ 3
+ ... + 3
);
n n + 1
n +2
n +n

d) lim

70
g) lim (n
n

3
n3 3n2 + 2)n ;

1 k
) 1], k IN ;
n
1k + 2k + ... + nk
lim
, IN
n
nk+1
[na]
lim
, unde a IR;
n n
n
lim n( a 1), unde a IR+ ;
n

n( n n 1)
lim
.
n
ln n

h) lim n[(1 +
n

i)
j)
k)
l)

2.10 Determinati urmatoarele limite de siruri:


1
1
1
+
+ ... +
), k natural, mai mare decat 2;
n n + 1
n+2
kn
n
k
1
b) lim 2
ke n ;
n n
a) lim (

k=1
1

sinn x dx;

c) lim

n 0

d) lim

n 0

e) lim

xn sin x dx;

(n + 1)(n + 2)...2n;

lim sin( n2 + 1);


n

lim cos(n 2n e);


[a] + [32 a] + ... + [(2n 1)2 a]
lim
, a IR;
n3
1 3 (2n 1)
lim
...
;
n 2 4
2n
a(a + 1)...(a + n 1)
lim
, a (0, 1);
n
n!
n n

f)
g)
h)
i)
j)

k) lim n
n

xn f (x) dx, unde f : [0, 1] IR este o functie derivabil


a, cu

derivata continu
a pe [0, 1].
2.11 Aratati ca sirul xn =
determinati limita sa.

/2
sinn x d x, n
0

1 3 (2n1)
... 2n
n 2 4

2.12 Determinati lim

2n + 1.

IN este convergent si

71
2.13 Demonstrati ca orice sir nemarginit de numere reale are un subsir
cu limita + sau .
2.14 Demonstrati ca daca sirul (xn ) de numere reale este convergent la
limita x atunci sirul mediilor aritmetice ale termenilor sai este convergent
la aceeasi limita. Aceeasi problema pentru sirul mediilor geometrice ale
unui sir de numere pozitive si pentru sirul mediilor armonice ale unui sir de
numere pozitive. Sunt reciprocele adevarate?
2.15 Daca f : [1, ) [0, ) este o functie continu
a, descrescatoare, pe
n
[1, ) atunci sirul f (1) + f (2) + . . . + f (n) 1 f (x) dx este convergent.
S
a se arate ca urmatoarele siruri sunt convergente: 1 + 21 + 13 + ..... n1

1
1
ln n(n IN ); 1 + 12 + ... + 1n 2 n, n IN ; 1 + 2 ln
2 + ... + n ln n
ln (ln n) , (n IN\{0, 1}).

2.16 Sa se determine lim n an + n2 + bn + c si lim( a n+b n + 1+


n
n

c n + 2), unde a, b, c IR; discutie dupa a, b, c.


2.17 Sa se calculeze:
lim

1+

1
n2

1+

2
n2

... 1 +

n
.
n2

2.18 Sa se demonstreze ca sirul xn = cos n, n 1, R, converge daca


si numai daca = 2k, k Z. Studiati convergenta sirului yn = sin n,
n 1.
2.19 Studiati convergenta urmatoarelor siruri:
1
)xn , n 1, x1 = 1;
4n2
2
= xn 2xn + 2, n IN , x1 = a > 0;
= e1+xn , n 1, x1 (0, ) .

a) xn+1 = (1
b) xn+1
c) xn+1

2.20 Fie x0 IR\{0, 1} si sirul (xn ) dat prin xn+1 = 1


Studiati convergenta sirului (xn ).

1
xn , n

IN.

2.21 Dati un exemplu de sir divergent (xn ) astfel nc


at lim (xn+p xn ) =
0 pentru orice p IN fixat.

2.22 Aratati ca sirul xn = n 2narctgn este convergent si sa se calculeze


limita sa.

72
2.23 Fie an = n(nz+ n2 + nx + y), x, y, z IR. Daca lim an = 1, atunci
exista un unic numar real cu proprietatea lim n ln an IR .
2.24 Fie sirul (xn ) dat prin relatia de recurent
a xn+1 = xn x2n , n IN,
n

x0 [0, 1]. Studiati convergenta acestui sir si a sirului (yn ), yn =

x2k .

k=0

2.25 a) Studiati convergenta sirului (xn ) dat prin relatia de recurent


a
2
xn+1 = xn + xn , n 1, x1 IR.
b) Fie sirul (xn ) dat prin relatia de recurent
a yn+1 = yn2 (2a 1)yn +
a2 , n 1, y1 , a IR. Studiati convergenta acestui sir.
2.26 Studiati convergenta sirului (xn ) dat prin xn+1 = 21 (xn +
1, a, x1 > 0.
2.27 Studiati convergenta sirului (xn ) dat prin xn+1 =
x0 [0, 6].
2.28 Studiati convergenta sirului (xn ) dat prin xn+1 =
x0 [2, ].

a
xn ),

6 xn , n 0,

xn + 2, n 0,

at x < y. Ar
atati ca exista n0 IN
2.29 Fie xn x si yn y astfel nc
ncat pentru orice n > n0 , xn < yn . Ram
ane adevarat
a afirmatia daca x y?
2.30 Fie (xn ) si (yn ) siruri marginite astfel nc
at
xn yn 0. Este esential
a ipoteza de marginire?
2.31 Fie (xn ) IR, xn+1 = xn (1

xn
n ), n

xn
yn

1. Aratati ca

1.

a) Sa se arate ca pentru x1 < 0, xn .


b) Sa se arate ca pentru x1 [0, 1], xn 0.
c) Ce se ntampla pentru x1 > 1?
(Concursul Traian Lalescu - etapa locala, Iasi-2002).
2.32 Fie (xn ) un sir marginit de numere reale, astfel nc
at xn+2 xn+12+xn ,
n 0 si yn = max{xn, xn+1 }, n 0. Ar
atati ca (yn ) este convergent. Este
(xn ) convergent?
2.33 Fie (xn ) un sir dat prin x1 = 1, xn+1 = xn +
xn , n 1. Studiat
i convergenta lui (yn ).
2n

1
xn ,

n 1 si yn =

73
2.34 Fie (xn )nIN IR, xn = axn1 + b, n 2 unde a, b sunt parametri
reali. Determinati termenul general al sirului (xn ) si studiati convergenta
sa.
2.35 Fie (xn )nIN IR, xn = axn1 + bxn2 , n 2 unde a, b sunt
parametri reali. Determinati termenul general al sirului (xn ) si studiati
convergenta sa.
2.36 Determinati expresia termenului general al sirurilor date prin:
a)
b)
c)
d)

x0 = 0, x1 = 1, xn = xn1 + xn2 , n 2 (sirul lui Fibonacci);


x0 = 1, x1 = 2, xn+1 = 2xn xn1 , n 1;
x0 = 1, x1 = 1, xn+1 = xn xn1 , n 2;
x0 = 3, x1 = 4, (n + 1)(n + 2)xn =
= 4(n + 1)(n + 3)xn1 4(n + 2)(n + 3)xn2 , n 2.

2.37 Fie (xn )n , (yn )n IR date prin x0 = x > 0, y0 = y > 0, xn =

a se arate ca cele doua siruri


+ yn1 ), yn = xn1 yn1 , n 1. S
sunt convergente si au aceeasi limita.
1
2 (xn1

2.38 Fie a, b IR, f : [a, b] [a, b] o functie continu


a si (xn ) sirul dat
prin x0 [a, b], xn+1 = f (xn ), n 0. Aratati ca:
(i) daca f este crescatoare, atunci sirul (xn ) este monoton, iar limita sa
este un punct fix al lui f (un num
ar x este punct fix pentru f dac
a
f (x) = x) ;
(ii) daca f este descrescatoare, atunci subsirurile (x2n ) si (x2n+1 ) sunt
monotone de monotonii diferite si convergente.
Studiati cazurile particulare: (a) x0 = 1, xn+1 = sin xn , n 0; (b)
x0 = 21 , xn+1 = (xn 1)2 , n 0; (c) xn+1 = 1 + ln xn , x0 > 0.
2.39 Sa se demonstreze convergenta sirurilor:
1
1
a) xn = 1 + 2 + ... + 2 , n 1;
2
n
cos x cos 2x
cos nx
b) xn =
+
+ ... +
, n 1;
2
2
2
2n
cos cos 2
cos n
c) xn = 2 +
+ ... +
, n 1;
2
1
2
n2
a1
a2
an
d) xn = p + p + ... + p , n 1; p 2, p R, (an )n sir marginit de
1
2
n
numere reale;

74
e) xn = a1 + a2 q + a3 q 2 + ...an q n+1 , n 1, q (1, 1) , (an )n sir marginit
de numere reale;
1
1
f) xn = 1 + ... + (1)n+1 ;
2
n
n
arctg k
g) xn =
.
3k
k=1

2.40 Sa se demonstreze divergenta sirurilor:


1
1
+ ... + ;
2
n
1
1
b) xn = 1 + + ... + .
n
2
a) xn = 1 +

2.41 Fie (an ) un sir convergent la num


arul real a, (bn ) un sir de numere
pozitive si cn =

2n

bk , n IN. S
tiind ca (cn ) este convergent la un num
ar

k=n+1

2n

real c, demonstrati ca sirul xn =

ak bk este convergent si are limita ac.

k=n+1

2.42 Determinati inf xn si sup xn pentru sirurile definite prin:


nIN

nIN

n+2
;
n+1
n
1
n
b) xn = n(1) + sin
;
n
2
1 + (1)n
n
c) xn =
+
.
2
n+1
a) xn =

2.43 Determinati lim sup si lim inf pentru sirurile:


n
;
3
1
= ( )n + (1)n ;
3
n
n
=
sin
;
2n + 1
2
n
1
n
= cos
+ (1 + )(1) n ;
2
n
n
[n
]
= (1) 3 + sin
.
4

a) xn = cos
b) xn
c) xn
d) xn
e) xn

75
2.44 Fie sirul

xn =

m
,
k
0,

daca exista m, k IN astfel nc


at n = 2k 3m
n rest.

S
a se arate ca L((xn )) = [0, ). Dati un exemplu de sir (yn ) astfel nc
at
L((yn )) = {1} [4, 5].
2.45 Fie (xn ) si (yn ) siruri de numere reale astfel nc
at xn yn 0.
Aratati ca L((xn )) = L((yn )); n particular, limitele extreme ale celor doua
siruri coincid.
2.46 Fie (xn ), (yn ) si (zn ) siruri de numere reale astfel nc
at yn 1 si
zn = xn yn . Aratati ca L((xn )) = L((zn )); n particular, limitele extreme ale
celor doua siruri coincid.
2.47 Fie sirul (xn ). Aratati ca:
a) Daca L IR, atunci
lim sup xn = L

c > L, nc , a.. n nc , xn < c,


c < L, n 1, n > n , a.. xn > c.

b) Daca l IR, atunci


lim inf xn = l

c < l, nc , a.. n nc , xn > c,


c > l, n 1, n > n , a.. xn < c.

Formulati si demonstrati caracterizari similare pentru cazul lim inf xn =


si lim sup xn = +.
2.48 Fie (xn ) un sir de numere reale pozitive. Aratati ca:
lim sup n

xn+1 + 1
1
xn

1.

2.49 Daca (xn ) , (yn ) sunt siruri marginite, atunci:


a) lim inf xn + lim inf yn lim inf(xn + yn ) lim sup(xn + yn )
lim sup xn + lim sup yn ;
b) daca (xn ) 0, (yn ) 0, atunci lim inf xn lim inf yn lim inf xn yn
lim sup xn yn lim sup xn lim sup yn ;

76
c) dati exemple de siruri pentru care inegalitatile de la a) si b) sa fie
stricte.
2.50 Fie sirul (xn ) marginit de numere reale. Sa se arate ca (xn ) este convergent daca si numai daca pentru orice sir (yn ) de numere reale lim inf xn +
lim inf yn = lim inf(xn + yn ). Aceeasi problema pentru lim sup .
2.51 Fie (xn ) un sir de numere reale. Atunci inf xk lim inf xn
kn

lim sup xn sup xk , n IN. Scrieti aceaste inegalitati pentru n = 0 si


kn

dovediti ca pot fi stricte.


2.52 Fie (xn ) un sir de numere reale. Atunci:
(a) lim sup xn < + dac
a si numai daca (xn ) este majorat;
(b) lim inf xn > dac
a si numai daca (xn ) este minorat.
2.53 Fie (xn ) un sir astfel nc
at xm+n xm + xn , m, n IN . Aratati ca
sirul yn = xnn , n IN are limita n IR.
2.54 Fie A si B submultimi nevide ale lui IR astfel nc
at pentru orice
x A si orice y B avem x < y. Ar
atati ca urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
a) sup A = inf B.
at yn xn 0.
b) Exista (xn ) A si (yn ) B astfel nc

77

Solutii
1 2
1
17
Fie p = 1. Trebuie ca xn ( 23 10
, 3 + 10
), n n1 , adic
a 30
<
2n1
23
3n+2 < 30 . Prima inegalitate se scrie 51n + 34 < 60n 30, echivalent cu
9n > 64, adica n > 64
9 . A doua inegalitate devine 60n 30 < 69n + 46,
echivalent cu 9n > 76, ceea ce este adevarat pentru orice num
ar natural.
Asadar ambele inegalitati sunt satisfacute pentru n > 64
,
deci
este
suficient
9
sa consideram n1 = 8.
1 2
1
197
Fie p = 2. Trebuie ca xn ( 32 100
, 3 + 100
), n n2 , adica 300
<
2n1
203
<
.
Prima
inegalitate
se
scrie
591n+394
<
600n300,
echivalent
cu
3n+2
300
9n > 694, adica n > 694
9 . A doua inegalitate devine 600n300 < 609n+406,
echivalent cu 9n > 706, ceea ce este adevarat pentru orice num
ar natural.
Asadar ambele inegalitati sunt satisfacute pentru n > 694
,
deci,

t
in
and cont
9
de partea a doua a inegalitatii (I1) din observatia 2.35, este suficient sa
consideram n2 = [ 694
9 ] + 1 = 78.
1
1
Fie p = 3. Trebuie ca xn ( 23 1000
, 23 + 1000
), n n3 , adic
a 1997
3000 <
2003
2n1
<
.
Prima
inegalitate
se
scrie
5991n+3994
<
6000n3000,
echiva3n+2
3000
lent cu 9n > 994, adica n > 994
9 . A doua inegalitate devine 6000n 3000 <
6009n + 4006, echivalent cu 9n > 7006, ceea ce este adevarat pentru orice
numar natural. Asadar ambele inegalitati sunt satisfacute pentru n > 994
8 ,
deci este suficient sa consideram n3 = [ 994
]
+
1
=
111.
9
Fie acum > 0, arbitrar. Conform definitiei limitei unui sir trebuie sa
punem n evidenta un numar natural n astfel nc
at xn 23 < , n n .

2.1

Inegalitatea se scrie

2n1
3n+2

2
3

7
9n+6 < , ceea ce revine la n
n = [ 76
a 7 6 > 0
9 ] + 1 dac

< , adic
a

76
a luam
9 . Ca mai sus este suficient s
n = 0 daca 7 6 0 pentru a avea ndeplinit
a

>
si

cerinta.

2.2 a) Fie > 0. Dorim sa arat


am ca, ncep
and cu un anumit rang,
xn 35 < , unde (xn ) este sirul din enunt. Inecuatia (n variabila n) se
4
scrie, 25n+15
< , de unde deducem 4 < 25n+15, adica n > 415
25 . Alegem
4
3
n = [ 25 5 ] + 1 IN. Folosind din nou inegalitatea (I1) din observatia
2.35, pentru orice n n , are loc relatia din definitia limitei.
b) Fie > 0 si (xn ) sirul din enunt. Conditia xn 32 < se scrie
3n2 +2
2n2 +1

32 < , adica 4n21+2 < . Obtinem n2 > 12


a > 12 ,
4 . Evident, dac
ultima inecuatie are ca solutie orice numar natural, deci putem lua n = 0.
Daca 21 , inecuatia n discutie are ca solutii numerele naturale n > 12
4 ,
si deci este suficient sa consideram n = [ 12
]
+
1.
4
2 +1
c) Fie > 0 si (xn ) sirul din enunt. Conditia |xn 0| < se scrie 2n
<
3n3 +1
. Acesta inecuatie este dificil de rezolvat, motiv pentru care vom folosi

78
urmatoarea scriere, valabil
a pentru orice num
ar natural nenul:
1
)
n2
1
3
n (3+ 3 )
n

n2 (2+

3
3n

1
n

2n2 +1
3n3 +1

(am majorat num


ar
atorul, tin
and cont de inegalitatea

1
n2

1, n IN si am minorat numitorul, pentru ca n13 > 0, n IN ). Este


deci suficient sa gasim n nc
at pentru n n , n1 < . Aceasta inecuatie este
usor de rezolvat. Putem alege n = [ 1 ] + 1.
d) Fie > 0 si (xn ) sirul din enunt. Trebuie dovedit ca exista n IN,
ncat pentru n n , xn > . Procedand ca la punctul precedent, pentru
orice numar natural nenul avem

n2 +2n+5
2n+3

5
n(n+2+ n
)
3
n(2+ n
)

>

n+2
5 .

Este suficient

sa rezolvam inecuatia n+2


asim n > 5 2. Evident, daca < 25 ,
5 > . G
ultima inecuatie are ca solutie orice num
ar natural, deci putem lua n = 1.
Daca > 52 , este suficient sa consideram n = [5 2] + 1.
e) Fie > 0 (oricat de mare) si (xn ) sirul din enunt. Trebuie dovedit ca
2 3n
exista n IN, ncat pentru n n , xn < , adica n32n
< . Inmultind
cu (1), inecuatia devine
d).

n2 3n
2n3

> . Demonstratia continu


a ca la punctul

2.3 Consideram situatia x < 1. Fie > 0 astfel nc


at x + < 1 si x > 0
x
,
)).
Conform
definit

iei,
pentru acest num
ar ,
(de exemplu = min( 1x
2
2
exista n IN, astfel nc
at, pentru orice n n ,
xn+1
xn

xn+1
xn x
< xxn+1
<
n

< , ceea ce este

echivalent cu <
x < , adic
a x
x + . Vom scrie
aceasta inegalitate ncep
and cu primul rang pentru care este valabil
a, adica
n si mergand pana la un rang n > n , arbitrar. Avem:
xn +1
< x + ,
xn
xn +2
0 < < x + ,
xn +1
...
xn+1
0<
< x + .
xn
0<

Prin nmultirea acestor relatii obtinem, 0 < xxn+1


< (x+)nn +1 . T
inand
n
cont de (L1) din observatia 2.34, limita ultimului membru este 0 pentru ca
x + < 1. Folosind propozitia 1.3-vi), concluzionam ca xxn+1
0. Cum xn
n
este o constanta, xn+1 0, adic
a xn 0.
Cazul x > 1 se rezolva similar, considerand un num
ar > 0 astfel nc
at
x > 1.

79
2.4

a) Avem xn =

n
n > 1, n 2. Putem scrie,

n = (xn )n = (1 + (xn 1))n =


= Cn0 + Cn1 (xn 1) + Cn2 (xn 1)2 + ... + Cnn (xn 1)n .
Toti termenii dezvoltarii binomiale sunt pozitivi, deci n > Cn2 (xn 1)2 ,
2
adica (xn 1)2 < n1
. Din propozitia 2.26-vi) si vii), rezulta succesiv ca
2
(xn 1) 0 si, n consecinta, xn 1 0, adic
a xn 1.
b) Presupunem pentru nceput ca a > 1. Exista na IN astfel nc
at

n
na > a. Evident 1 < xn < n, n na . Din punctul precedent si propozitia
2.26 -vi) obtinem ca lim xn = 1. Sa observam ca o demonstratie a acestui fapt
folosind direct definitia este de asemenea posibila: inegalitatea |xn 1| <
se scrie a < (1 + )n . Dar, conform inegalitatii lui Bernoulli, (1 + )n >
1 + n, n 2. Inecuatia a < 1 + n, are ca solutii numerele naturale,
a1
n
a
n > a1
, deci pentru n n = [ ] + 1, a < 1 + n < (1 + ) , adic
concluzia.

Fie a (0, 1). Consideram num


arul a1 = a1 > 1. Atunci | n a 1| =

n a 1

1
n
n a 1. Cum n a 1 0, rezult

<
a
a 1.
1
1
na
1
Pentru a = 1, sirul este constant 1 si deci are limita 1.
1

1
c) Avem xn = lnnkn = n1k ln n = ln n nk = ln(n n )k = ln( n n)k ln 1k = 0.
Pentru trecerea la limita am folosit punctul a).
k

n
d) Cum xn = nan , |xn | = |a|
ia 2.28 pentru sirul de
n . Vom folosi propozit
numere pozitive (|xn |). Calculam raportul si avem:
|xn+1 |
(n+1)k |a|n
1
n+1 k 1
|xn | = |a|n+1 nk = ( n ) |a| |a| < 1. Putem aplica rezultatul amintit

pentru a obtine ca lim |xn | = 0, adica lim xn = 0.


e) Procedam ca la punctul precedent. Obtinem lim xn = 0.
k

f) Este suficient sa notam a1 = a1 . Atunci |a1 | > 1 si xn = nan 0,


1
conform punctului d).
Toate limitele din acest exercitiu vor fi considerate n continuare limite fundamentale si vor fi utilizate far
a a mai considera necesare justificari
suplimentare.
2.5 a) Vom justifica monotonia celor doua siruri n mai multe moduri.
Evident termenii sirurilor (xn ) si (yn ) sunt pozitivi. Prima demonstratie o
facem considerand raportul dintre doi termeni consecutivi si comparandu-l

80
cu 1. Astfel pentru (xn ) avem:
1 n+1
n+1
n+1
(1 + n+1
)
( n+2
( n+2
n+1
xn+1
n+1 )
n+1 )
= n+1 n = n+1 n+1
=
=
1
n
xn
n
(1 + n )
( n )
( n )

n(n + 2)
(n + 1)2

n+1

1
(n + 1)2

n+1
=
n

n2 + 2n
n2 + 2n + 1

n+1

n+1
=
n

n+1

n+1
>
n
1
n+1
> 1 (n + 1)
= 1, n IN .
2
(n + 1)
n
=

Pentru obtinerea inegalitatii am folosit inegalitatea lui Bernoulli (I5) din



1
observatia 2.35 cu x = (n+1)
2 > 1, n IN . In concluzie, xn+1 > xn ,
n IN .
Pentru sirul (yn ) procedam aseman
ator. Avand n vedere ca trebuie sa
demonstram ca sirul este descrescator, calculam
yn
yn+1

n+1
n+1
(1 + n1 )n+1
( n+1
( n+1
n+1
n )
n )
=
=
1 n+2
n+2 n+2
n+2 n+1 n + 2 =
(1 + n+1 )
( n+1 )
( n+1 )

(n + 1)2
=
n(n + 2)

n+1

n+1
=
n+2

n2 + 2n + 1
n2 + 2n

n+1

n+1
=
n+2

n+1
n+1
1
n+1
1
> 1 + (n + 1) 2
=
= 1+ 2
n + 2n
n+2
n + 2n n + 2
n2 + 3n + 1 n + 1
n3 + 4n2 + 4n + 1
=
=
> 1, n IN .
n2 + 2n n + 2
n3 + 4n2 + 4n

S-a folosit din nou inegalitatea lui Bernoulli. Asadar, yn+1 < yn , n
IN .
O alta demonstratie se poate da folosind inegalitatea mediilor. Pentru
sirul (xn ) folosim inegalitatea dintre media geometrica si media aritmetica
pentru numerele pozitive a1 = (1 + n1 ), a2 = (1 + n1 ),..., an = (1 + n1 ), an+1 =

+...+an+1
1. Cum n+1 a1 a2 ...an+1 < a1 +a2n+1
(inegalitate stricta pentru ca macar
doua dintre numere sunt diferite, an = an+1 ), obtinem
1
(1+ n
)n+1

n+1

(1 + n1 )n <

n+2
1 n+1
, adica n+1 (1 + n1 )n < n+1
, de unde, (1 + n1 )n < (1 + n+1
)
.
Pentru (yn ) folosim inegalitatea dintre media armonica si media ge1
1
ometrica pentru numerele pozitive a1 = (1 + n1
), a2 = (1 + n1
),...,
n+1

81
an = (1 +

1
n1 ),

an+1 = 1. Cum

n+1

1
+ a1 +...+ a 1
a1
2
n+1

<

a1 a2 ...an+1 , (inegali-

n+1

tate stricta pentru ca macar doua dintre numere sunt diferite, an = an+1 ),
obtinem

n+1
1
1+n
1

<

n+1

1+ n1

(1 +

1 n
n1 ) ,

adica

n+1
n

<

n+1

(1 +

1 n
n1 ) ,

de unde,

1 n
) .
(1 + n1 )n+1 < (1 + n1
A treia demonstratie pe care o prezent
am este bazata pe observatia 2.32.
Astfel, consideram functia f : [1, +) IR, f (x) = (1 + x1 )x si studiem
monotonia sa. Calculul primei derivate a lui f se face mai simplu scriind
1
f (x) = ex ln(1+ x ) . Obtinem,
1

f (x) = ex ln(1+ x ) ln(1 +


1

= ex ln(1+ x ) ln(1 +

1 1
1
)
x
x1+

1
x

1
1
.
)
x
x+1

1
Trebuie sa stabilim semnul lui f pe [1, ). Not
am h(x) = ln(1+ x1 ) x+1
1
1
1
1
si avem h (x) = x12 1+1 1 + (x+1)
2 = x(x+1) + (x+1)2 = x(x+1)2 < 0,
x

x 1. Deducem ca h este strict descrescatoare pe intervalul [1, ) si cum


lim h(x) = 0, rezulta ca h este pozitiva pe [1, ) si deci f este pozitiva.
x
In concluzie functia f este strict crescatoare (vezi consecintele teoremei lui
Lagrange (cap. 6)), deci f (n) < f (n+1), n IN, adic
a sirul (xn ) este strict
crescator.
In cazul sirului (yn ) procedam aseman
ator: consideram g : [1, +) IR,
g(x) = (1 + x1 )x+1 si demonstram ca este strict descrescatoare.
b) Sirurile (xn ) si (yn ) sunt monotone. Cum
yn = (1 +

1
)xn
n

iar (1 + n1 ) > 1, n IN , deducem ca xn < yn , n IN . Dar (xn )


este marginit inferior (de termenul x1 ) pentru ca este un sir crescator, iar
(yn ) este marginit superior (de y1 ) pentru ca este un sir descrescator si, n
concluzie, ambele siruri sunt marginite. Conform teoremei lui Weierstrass
2.21, ambele siruri sunt convergente. Daca notam cu x limita lui (xn ), cu
y limita lui (yn ) si trecem la limita n relatia de mai sus obtinem y = x.
Sa notam aceasta limita comuna cu e. Din monotonia sirurilor rezulta ca
xn < e < yn , n IN , adica inegalitatea de demonstrat.
c) Demonstram mai intai ncadrarea 2 < e < 3. Prima inegalitate este
clara: 2 = x1 < e, conform punctului precedent. Pentru a doua vom calcula

82
termeni ai lui (yn ) pan
a obtinem unul mai mic decat 3. Astfel gasim e <
46656
y5 = 15625 < 3.
Pentru a studia convergenta sirului (zn ), studiem legatura sa cu sirul
(xn ). Folosind binomul lui Newton, avem:
1
1
1 n
1
1
) = 1 + Cn1 + Cn2 2 + ... + Cnk k + ... + Cnn n =
n
n
n
n
n
n n(n 1)
n(n 1)...(n k + 1)
n(n 1)...1
=1+ +
+ ... +
+ ... +
=
n
2!n2
n!nn
k!nk
1
1
1
1
k1
= 1 + 1 + (1 ) + ... + (1 )...(1
) + ...+
2!
n
k!
n
n
1
1
n1
+ (1 )...(1
).
n!
n
n

xn = (1 +

Pe de o parte, avand n vedere ca toate parantezele sunt subunitare putem


1
1
scrie xn < 1 + 1 + 2!1 + ... + k!
+ ... + n!
, adica xn < zn , n IN . Pe de alta
1
parte, fixand k IN , avem xn 1 + 1 + 2!1 (1 n1 ) + ... + k!
(1 n1 )...(1 k1
n )
1
1
si trecand la limita dupa n , avem e 1 + 1 + 2! + ... + k!
. Cum k a
fost ales arbitrar, deducem e zn , n IN , deci xn < zn e, n IN .
Din teorema clestelui 2.26-vi) rezulta ca zn e.
Presupunem acum, prin reducere la absurd ca e Q. Atunci e poate fi

a e
/ IN) si deci
scris n forma e = m
p , unde m, p IN , p = 1 (pentru c

pe IN unde p este un numar natural fixat. Evident sirul (zn ) este strict
crescator (deci, n particular, zn < e, n IN) si pentru orice k IN putem
scrie
1
1
1
+
+ ... +
=
(p + 1)! (p + 2)!
(p + k)!
1
1
1
=
1+
+ ... +

(p + 1)!
p+2
(p + 2)(p + 3)...(p + k)
1
1
1

1+
+ ... +
=
(p + 1)!
p+2
(p + 2)k1

0 < zk+p zp =

k1

1 ( p+2 )
1
=
1
(p + 1)! 1 p+2
<

1 k1
1 ( p+2
)
(p + 2)

(p + 1)!(p + 1)

<

p+2
1
<
.
(p + 1)!(p + 1)
p!p

Prima inegalitate a rezultat din majorarea fractiilor (prin minorarea numitorilor), iar ultima inegalitate se poate verifica direct, fiind echivalent
a cu

83
1
p(p + 2) < (p + 1)2 . Asadar, 0 < zk+p zp < p!p
, k IN . Facem k si
1
obtinem 0 < ezp p!p
. Deducem 0 < p!ep!zp p1 < 1. Dar p!e IN si de
asemenea, p!zp IN. Avem asadar o diferent
a dintre doua numere naturale
cuprinsa n intervalul (0, 1), ceea ce este o contradictie. Presupunerea facut
a
este falsa, deci e
/ Q.
d) Aplicam functia logaritm natural inegalitatii (cum e > 1 aceasta
functie este monotona) (1 + n1 )n < e, demonstrat
a la punctul a). Avem
1
n ln n+1
<
1,
deci
ln(n
+
1)

ln
n
<
.
Aplic
a
m
funct
ia logaritm natural
n
n
inegalitatii (cum e > 1 aceasta functie este monotona) e < (1 + n1 )n+1 si
1
obtinem 1 < (n + 1)[ln(n + 1) ln n], deci n+1
< ln(n + 1) ln n. Scriem
succesiv aceasta dubla inegalitate pentru k = 1, 2, ..., n.

1
< ln 2 ln 1 <
2
1
< ln 3 ln 2 <
3
...

1
,
1
1
,
2

1
1
< ln(n + 1) ln n < .
n+1
n
1
Sumand relatiile, avem 12 + 13 + ... + n+1
< ln(n + 1) < 1 + 12 + ... + n1 ,

n IN . Cum lim ln(n + 1) = , ultima inegalitate implica faptul ca


lim un = . (S-a aplicat propozitia 2.26 -iii)). Consideram sirul (vn ) si
1
ln(n + 1) + ln n < 0, deci
studiem monotonia sa. Avem vn+1 vn = n+1
(vn ) este descrescator. In particular, (vn ) este marginit superior. Pe de alta
parte, vn = 1 + 12 + ... + n1 ln(n + 1) + ln(n + 1) ln n > 0, n IN , deci
(vn ) este marginit si inferior. Din teorema lui Weierstrass 2.21 rezulta ca
(vn ) este convergent.

2.6 Aceasta problema este o generalizare a punctului c) din problema


precedenta. Consideram sirul (zn ) din problema 2.5. Cum (an ) este un sir
strict crescator de numere naturale, an n, n IN. Prin urmare avem
relatiile 0 < xn zn < e, deci (xn ) este marginit. Evident sirul este strict
crescator, prin urmare este convergent. Notam limita sa cu l. Mai nt
ai sa
observam ca acest numar nu poate fi natural. Intr-adev
ar, daca 0 si 1 sunt
primii doi termeni ai lui (an ), atunci 2 < xn < e, si cum (xn ) este crescator,
l (2, 3). Daca doar unul dintre numerele 0 si 1 este termen al lui (an ),
atunci 1 < xn < zn+1 1 < e 1, si deci l (1, 2). In sfarsit, daca nici 0
nici 1 nu sunt termeni ai lui (an ), avem 0 < xn < zn+2 2 < e 2, si deci
l (0, 1). Deci l
/ IN. Presupunem prin reducere la absurd ca l Q. Atunci

84

e poate fi scris n forma e = m


al
/ IN)
p , unde m, p IN , p = 1 (pentru c

si deci pe IN unde p este un num


ar natural fixat. Pentru orice k IN
putem scrie

1
1
1
+
+ ... +
=
ap+1 ! ap+2 !
ap+k !
1
1
1
+ ... +
=
1+

ap+1 !
(ap+1 + 1)...ap+2
(ap+1 + 1)...ap+k
1
1
1
1

1+
+
+...+

ap+1 !
ap+1 +1 (ap+1 +1)(ap+1 +2)
(ap+1 + 1)...ap+k
1
1
1
1

1+
+
... +
=
ap+1 !
ap+1 + 1 (ap+1 + 1)2
(ap+1 + 1)ap+k ap+1

0 < xk+p xp =

1 ( ap+11 +1 )ap+k ap+1

ap+1 !

1 ( ap+1 +1 )

ap+1 + 1
1
<
.
ap+1 ! ap+1
ap !ap
1

Prima inegalitate a rezultat din adaugarea unor termeni pozitivi suplimentari, a doua din majorarea fractiilor (prin minorarea numitorilor), iar
ultima inegalitate se poate verifica direct, fiind echivalent
a cu ap (ap+1 +1) <
ap+1 ap (ap + 1)...ap+1 , evident adevarat
a. Asadar, 0 < xk+p xp < ap1!ap ,
k IN . Facem k si obtinem 0 < l xp ap1!ap . Deducem 0 <
ap !e ap !xp a1p < 1. Dar ap !l IN si de asemenea, ap !xp IN. Avem
asadar la fel ca la problema precedent
a o diferent
a dintre doua numere naturale cuprinsa n intervalul (0, 1), ceea ce este o contradictie. Presupunerea
facuta este falsa, deci l
/ Q.
2.7 a) Se disting doua subsiruri cu comportari diferite (subsirul format
din termenii de rang par si subsirul format din termenii de rang impar).
Astfel,
(2n)3 + 32n
1
x2n =
=1+
1
(2n)3
(2n)3 32n
si este evident descrescator si
x2n+1 =

(2n + 1)3 + 3(2n+1)


1
= 1 +
1
3
(2n + 1)
(2n + 1)3 32n+1

si este tot descrescator. Cum cele doua subsiruri nu au aceeasi limita, sirul
nu este convergent. In plus,
...x2n+1 < x2n1 < ... < x1 < 0 < ... < x2n < x2n2 < ...x2

85
de unde se observa ca sirul nu este monoton.
b) Sirul nu este monoton: x1 = sin1 1 > 0, pentru ca 1 (0, ) x4 =
sin 4
a 4 (, 2), iar x7 = sin7 7 > 0, pentru ca 7 (2, 3).
4 < 0, pentru c
Deci x1 > x4 < x7 , ceea ce nseamn
a ca sirul nu este nici crescator, nici
descrescator. Observam totusi ca sirul este convergent si are limita 0, pentru
ca functia sin este marginita, iar n1 0 (vezi propozitia 2.26-v)).
c) Pentru a studia monotonia sirului consideram functia f : [0, ) IR,
f (x) = ex (sin x + 2). Atunci, f (x) = ex (sin x + cos x + 2) 0, x [0, ).
Prin urmare functia este crescatoare, deci sirul este crescator. Aratati ca
xn .
2.8

Calculand raportul

xn+1
xn ,

avem

xn+1
y1 y2 ...yn yn+1
=
= yn+1 l.
xn
y1 y2 ...yn
Ambele concluzii rezulta din propozitia 2.28.
2.9

a) Folosind exercitiul 2.4-f), lim n3 ( 47 )n = 0. Pe de alta parte,

lim n2 sin 2
3n = lim
de functii

lim sin x
x0 x

2
3n
2
3n

sin

2 2
3n n

= 0; am folosit pe rand limita fundamental


a

= 1 si exercitiul 2.4-d). Asadar limita cautat


a este 0.

b) Fie an sirul din enunt. Putem scrie an =


situatia n care

n
n!

nn
n! .

Suntem n

n
putem aplica propozitia 2.29: notam xn = nn! si este suficient
n+1
n!
n+1 n
1 n
. Avem xxn+1
= (n+1)
lim xxn+1
(n+1)! nn = ( n ) = (1+ n ) e.
n
n

sa determinam
Limita cautata este e.
c) Este usor de vazut ca putem aplica propozitia 2.28 (sau exercitiul 2.8)
(3n1)
3
pentru xn = 25 59 ...... (4n+1)
. Astfel, xxn+1
= 3n+2
si deci lim xn = 0.
4n+5 4 < 1
n
d) Vom aplica propozitia 2.30 (criteriul Stolz-Ces`aro). Notam an =

1
ln
2+ 13 ln 3+... n1 ln n si bn = n n. Evident sirul (bn ) este strict crescator si
2
cu limita +. Atunci

ln(n+1) (n+1) n+1+n n


n+1
3n2 +3n+1

an+1 an
bn+1 bn

1
ln(n+1)
n+1

(n+1) n+1n n

ln(n+1) (n+1) n+1+n n


n+1
(n+1)3 n3

= 0 (conform exercitiului 2.4-c) si limitei (L1) din

observatia 2.34).
e) Fie xn = n21+1 + n22+2 + ... + n2n+n . Vom majora si minora fractiile
folosind acelasi numitor (cel mai mare n cazul minorarii si cel mai mic n
cazul majorarii). Astfel, xn > n21+n + n22+n + ... + n2n+n = 1+2+...+n
=
n2 +n
n(n+1)
2(n2 +n)

1
2

si xn <

1
n2 +1

2
n2 +1

+ ... +

n
n2 +1

Folosind teorema clestelui, concluzionam ca

1+2+...+n
n2 +1
lim xn = 21 .

n(n+1)
2(n2 +1)

12 .

86
f) Folosim aceeasi tehnica ca la punctul precedent: utilizam formula
+ 22 + ... + n2 = n(n+1)(2n+1)
; obtinem limita 13 .
6
g) La prima vedere, n parantez
a, avem o nedeterminare de tip .
Pentru a examina mai bine naturasirului, amplificam expresia din parantez
a
cu conjugata sa care este n2 + n 3 n3 3n2 + 2 + 3 (n3 3n2 + 2)2 . Astfel

12

xn = (n
=
=

n3 3n2 + 2)n =
n

n3 n3 + 3n2 2

n2 + n 3 n3 3n2 + 2 +

3n2 2

n2 + n 3 n3 3n2 + 2 +

(n3 3n2 + 2)2


(n3 3n2 + 2)2

Acum este clar ca avem de solutionat o limita de tip 1 . Procedam n


maniera cunoscuta de rezolvare a acestui tip de limita:
lim xn = lim 1 + n
= lim

1+n

n3 3n2 + 2 1
3

n3 3n2 + 2 1

=
1
yn

nyn

= elim nyn ,

unde am notat yn = n 3 n3 3n2 + 2 1.


Dar
lim n(n 1

n3 3n2 + 2) =

[(n 1)3 n3 + 3n2 2]

=
(n 1)2 + (n 1) 3 n3 3n2 + 2 + 3 (n3 3n2 + 2)2
3n 1

= lim n
= 1.
3
2
3
(n 1) + (n 1) n 3n2 + 2 + 3 (n3 3n2 + 2)2
= lim n

In concluzie limita cautat


a este e.
h) Limita este de tip ( 0). Putem proceda n mai multe moduri. Cum
k este numar natural, avem (1 + n1 )k = 1 + Ck1 n1 + Ck2 n12 + ... + Ckk n1k si
Ck
k C2
1 k
) 1 = n( + 2k + ... + kk ) =
n
n
n
n
C2
Ckk
= k + k + ... + k1
k.
n
n

xn = n (1 +

87
r 1

Putem de asemenea sa folosim limita de functii lim (1+x)


x
xn =

1 k
) 1
(1+ n
1
n

x0

si cum

1
n

= r. Avem

0, obtinem din nou limita k.

i) Fie an = 1k + 2k + ... + nk si bn = nk+1 . Suntem n conditiile criteriu(n+1)k


(n+1)k
1
n+1 an
lui Stolz-Ces`aro; abn+1
bn = (n+1)k+1 nk+1 = C 1 nk +C 2 nk1 +...+1 k+1 .
k+1

k+1

1
Deci limita sirului initial este k+1
.
j) Conform inegalitatii (I1), na 1 < [na] na, n IN, a IR, deci
[na]
na1
clestelui rezulta ca lim [na]
na < n a. Din teorema
n = a.
n a1

k) xn = n( n a 1) =
ln a, conform limitei fundamentale
1
n

lim a x1 = ln a.

x0

n
n n1
n( n n1)

= 1 n1
=
nn
ln n
ln
ln
n
n
ln(x+1)
2.4-a)) si lim x
= 1.
x0

l) Putem scrie xn =
0 (vezi exercitiul
2.10

1, pentru ca

n
n1

a) Vom folosi sirul (vn ) de la exercitiul 2.5. Astfel,


1
1
1
+
+ ... +
)=
n+1 n+2
kn
1
1
1
1
1
= lim 1 + + ... +
+ ... +
(1 + + ... + ) =
2
n+1
nk
2
n
1
1
1
= lim (1 + + ... +
+ ... +
ln nk)
2
n+1
nk
1
1
(1 + + ... + ln n) + ln nk ln n =
2
n
= lim(vnk vn + ln k) = ln k.

lim(

b) Vom arata ca sirul xn =

1
n2

ke n se poate pune sub forma unei sume

k=1

Riemann pentru o functie continu


a (deci integrabil
a) pe un interval pe care l
vom determina. Reamintim ca daca f : [a, b] IR este o functie si = (a =
x0 < x1 < ... < xn = b) este o diviziune a intervalului [a, b], lu
and un sistem
de puncte intermediare = (1 , 2 , ..., n ) astfel nc
at i [xi1 , xi ], i 1, n,
suma Riemann a functiei f asociata diviziunii si sistemului de puncte
intermediare este (f, , ) =

f (i )(xi xi1 ). Daca atunci cand norma

i=1

diviziunii tinde catre 0 (unde norma diviziunii este = max(xi xi1 )),
i1,n

suma Riemann tinde catre un num


ar real I (pentru orice alegere a punctelor
b
), atunci f este integrabila Riemann si a f (x)dx = I. In cazul nostru,

88
xn =

1
n

n
k=1

k
k n
ne

este suma Riemann atasat


a functiei f : [0, 1] IR, f (x) =

xex pentru = (0, n1 , n2 , ..., 1) si = ( n1 , n2 , ..., nn ). Cum =


1
xn 0 f (x)dx. Dar
1

xex dx = xex

1
0

ex dx = e ex

1
0

1
n

0,

= 1.

Asadar xn 1.
c) Este clar ca [0, 1] [0, 2 ], deci functia sin este pozitiva pe [0, 1] si n
consecinta, (xn ) este un sir de numere pozitive. In plus, folosind inegalitatea
1

(I5) din observatia 2.35, avem xn

xn dx =

xn+1 1
n+1 0

1
n+1

0. Aplic
and

din nou teorema clestelui, rezulta ca lim xn = 0.


d) Din nou, ca mai sus, sirul este format din numere pozitive. In plus,
1
cum functia sin este marginit
a superior de 1, avem xn = 0 xn sin x dx
n+1
1 n
x
1
1
0 x dx = n+1 0 = n+1 0, deci lim xn = 0.
e) Fie xn =
(n+1)(n+2)...2n
nn

1
n

(n + 1)(n + 2)...2n =

(n+1)(n+2)...2n
.
nn

Not
am an =

si aplicam propozitia 2.29. Astfel,

an+1
(n + 2)(n + 3)...2n(2n + 1)(2n + 2)
nn
=
=
an
(n + 1)n+1
(n + 1)(n + 2)...2n
n
n
2(2n + 1)
4
=
.
n+1
n+1
e
Deci lim xn = 4e .

f) Fie xn = sin( n2 + 1). Avem


|xn | = sin( n2 + 1 n) = sin

2
n + 1 + n

0.

Conform propozitiei 2.6-vii), xn 0.

g) Procedam similar punctului precedent. Fie xn = cos(n 2n e).


1

e 2n 1 1
|xn | = cos(n e n) = cos n
1
2n
2n
2n

cos

= 0.
2

Deci, xn 0.
h) Folosim succesiv inegalitatea x 1 < [x] x, x IR, similara cu
(I1) din observatia 2.35, pentru fiecare din termenii sumei. Adunam apoi
relatiile si folosim teorema clestelui. Obtinem limita 34 .

89
i) Este usor de vazut ca nu se poate aplica propozitia 2.28. Folosim
urmatoarea inegalitate evidenta:
(k 1)(k + 1) < k 2 , k IN.
Inlocuim succesiv pe k cu toate numerele pare de la 2 la 2n. Avem:

1 3 < 22
3 5 < 42
...
(2n 1)(2n + 1) < (2n)2 .
Inmultind relatiile avem 132 52 ...(2n1)2 (2n+1) < 22 42 ...(2n)2 , deci
132 52 ...(2n1)2
1
1
si prin urmare xn < 2n+1
, n IN . In consecint
a,
< 2n+1
22 42 ...(2n)2
xn 0.
j) Fie xn = a(a+1)...(a+n1)
, a (0, 1). Este usor de verificat ca sirul
n!
este decrescator si marginit inferior de 0, deci este un sir convergent. Pentru a-i determina limita, logaritmam sirul si folosim urmatoarea variant
aa
inegalitatii (I2) din observatia 2.35: ln x < x 1, x 1. Astfel,

a(a + 1)...(a + n 1)
aa+1 a+n1
= ln
...
=
n!
1 2
n
a+1
a+n1
= ln a + ln
+ ... + ln
<
2
n
a+1
a+n1
< (a 1) + (
1) + ... + (
1) =
2
n
1
1
= (a 1)(1 + + ... + )
2
n

ln xn = ln

pentru ca a 1 < 0 si, conform exercitiului 2.5-d), lim 1 + 21 + ... + n1 = .


Astfel, conform propozitiei 2.6-iv), lim ln xn = , deci lim xn = 0.
1
k) Fie xn = n 0 xn f (x)dx.
Putem scrie xn =

1
n
n+1 0 (n

1 n+1
n
) f (x)dx.
n+1 0 (x
1 n+1
n
n
f (x)dx.
n+1 f (1) n+1 0 x

+ 1)xn f (x) dx =

Din
Integrand prin parti obtinem xn =
ipoteza f este continua pe [0, 1], deci conform teoremei lui Weierstrass 5.46
(vezi capitolul 5) este marginita: deci exista M > 0 astfel n
at |f (x)| M,

90
x [0, 1]. Atunci,
1

xn+1 f (x)dx

=M
In consecinta,

1 n+1
f
0x

xn+1 |f (x)|dx M

xn+1 dx =

xn+2 1
n+2

M
0.
n+2

(x)dx 0, si, revenind la xn , avem lim xn = f (1).

2.11 Sirul este format din termeni pozitivi. Avand n vedere ca sinn+1 x
sinn x, n IN, x [0, 2 ], sirul este descrescator. In consecint
a sirul
este convergent. Se observa ca forma sirului este aseman
atoare celei de
la exercitiul 2.10-c). Totusi, metoda folosita acolo nu mai functioneaz
a pen( 2 )n
tru determinarea limitei pentru ca lim n+1 = . Vom face un calcul direct
al valorii integralei. Avem:
/2

xn =

sinn x d x = xn =

= cos x sinn1
/2

= (n 1)
0

/2
0

/2
0
/2

( cos x) sinn1 x d x=

(n 1) cos2 x sinn2 xdx =

(1 sin2 x) sinn2 xdx = (n 1)xn2 (n 1)xn .

Deci, nxn = (n 1)xn2 , adica xn = n1


am aceasta
n xn2 , n 2. Aplic
relatie pentru valori pare si respectiv impare ale rangului. Astfel,
2n 1 2n 3
2n 1
x2n2 =
x2n4 = ... =
2n
2n 2n 2
2n 1 2n 3 1
1 3 ... (2n 1)
=
... x0 =
2n 2n 2 2
2 4 ... (2n) 2

x2n =

si
2n
2n 2n 2
x2n1 =
x2n3 = ... =
2n + 1
2n + 1 2n 1
2n 2n 2 2
2 4 ... (2n)
=
... x1 =
,
2n + 1 2n 1 3
3 5 ... (2n + 1)

x2n+1 =

valorile pentru x0 si x1 calcul


andu-se direct. Conform exercitiului 2.10-i),
lim x2n = 0. Folosind aceeasi metoda ca n exercitiul mentionat (nlocuind

91
de aceasta data pe k cu volori impare), obtinem x2n+1 0. In consecint
a,
lim xn = 0.
2.12 Fie (xn ) sirul din problema precedent
a si (yn ) sirul din problema de
fata. Evident sirul (yn ) este format din termeni pozitivi si

yn+1
2n + 1 2n + 3
8n3 + 20n2 + 14n + 3

=
=
1, n IN ,
yn
2n + 2 2n + 1
8n3 + 20n2 + 16n + 1
deci sirul este descrescator si n consecint
a este convergent. Conform calculelor facute n problema precedent
a,
x2n
1 3 ... (2n 1) 3 5 ... (2n + 1)

=
= yn2 .
x2n+1
2 4 ... (2n) 2 2 4 ... (2n)
2
n
= n1
a lim xxn1
= 1. Cum
Dar din relatia de recurenta, xxn2
n , deducem c
n
(xn ) este descrescator, xn2 > xn1 > xn , de unde, folosind criteriul clesn
telui, lim xxn1
= 1. Obtinem deci ca lim yn2 2 = 1, adic
a lim yn =

2
.

2.13 Fie (xn )nIN un sir nemarginit de numere reale. Atunci (xn )nIN este
nemarginit inferior sau superior. Presupunem, far
a a restrange generalitatea
ca este nemarginit superior. Aceasta nseamn
a, negand definitia, ca pentru
orice M > 0, exista nM IN astfel n
at xnM > M. Pentru M = 1, exista
n1 IN astfel ncat xn1 > 1. Consider
am acum sirul (xn )n>n1 . Acest sir,
obtinut prin ndepartarea unui num
ar finit de termeni din sirul initial este
n continuare nemarginit superior (contrar (xn )nIN este marginit superior).
Pentru M = 2, exista n2 > n1 astfel nc
at xn1 > 2. Consider
am acum
sirul nemarginit (xn )n>n2 si luam M = 3. Procedand similar obtinem un sir
strict crescator de numere naturale (nk )k1 astfel nc
at xnk > k, k 1. S
a
aratam ca (xnk )k1 are limita +. Fie > 0; exista k IN astfel nc
at
k > . Atunci k > k , xk > k > k > , adic
a exact caracterizarea cu
a faptului ca xnk . Similar, daca sirul initial este nemarginit inferior,
atunci va avea un subsir cu limita .
2.14 Fie (xn )n1 un sir de numere reale convergent la x IR, iar an =
x1 +x2 +...+xn
, sirul mediilor aritmetice asociat. Pentru determinarea limitei
n
sirului (an ) putem utiliza criteriul Stolz-Ces`aro: obtinem lim an = lim xn+1 =
x. Reciproca este falsa: consideram urmatorul contraexemplu: xn = (1)n ,
0
1
n IN . Atunci a2n = 2n
= 0, iar a2n+1 = 2n+1
, n IN , deci an 0,
dar (xn ) este divergent.

92
Fie acum (xn )n1 un sir de numere reale pozitive convergent la x IR

si gn = n x1 x2 ...xn , n 2 sirul mediilor geometrice asociat. Folosind


propozitia 2.29, avem lim gn = lim xn+1 = x. Reciproca este falsa. Consideram sirul xn = n1 , daca n este num
ar par nenul si xn = 1, daca n este
1
impar. Atunci g2n = 2n 1n =
, n 1 si g2n+1 = 2n+1 1n ,n 2. In
n

consecinta gn 0, dar (xn ) este divergent.


Fie acum (xn )n1 un sir de numere reale pozitive convergent la x IR, iar
hn = 1 + 1 n+...+ 1 sirul mediilor armonice. Folosind criteriul Stolz-Ces`aro
x1

x2

xn

pentru sirul ( h1n ) (sunt ndeplinite conditiile aplicarii acestui criteriu) este
1
usor de vazut ca lim h1n = lim xn+1
= x1 , deci lim hn = x. Reciproca este din
nou falsa. Este de ajuns sa consideram urmatorul contraexemplu: xn = 21 ,
daca n este numar par nenul si xn = 13 , daca n este impar.
n

2.15

Fie xn = f (1) + f (2) + . . . + f (n)

f (x) dx, n 1. Studiem,


1

pe rand monotonia si marginirea sirului. Monotonia se studiaza fac


and
diferenta dintre doi termeni consecutivi ai sirului si comparand-o cu 0. Avem
n+1

xn+1 xn = f (n + 1)

f (x) dx +
1
n

= f (n + 1)

f (x) dx =
1
n+1

f (x) dx
1

f (x) dx +
n

f (x) dx =
1

n+1

= f (n + 1)

f (x) dx.
n

Stim ca functia f este descrescatoare; atunci pentru orice x [n, n + 1],


f (x) f (n + 1), de unde, prin integrare obtinem
n+1
n+1
f (x) dx n f (n + 1) dx = f (n+1)x n+1
= f (n+1). Prin urmare,
n
n
xn+1 xn 0, n 1, deci (xn ) este descrescator. Este suficient sa mai
demonstram ca sirul este marginit inferior. Pentru aceasta scriem
2

xn = f (1) + f (2) + . . . + f (n)


3

f (x) dx
1

f (x) dx ...
2

f (x) dx =
n1

= f (1) + (f (2)

f (x) dx) + (f (3)


1

93
3

f (x) dx) + ... + (f (n)


2

f (x) dx).
n1

Prin ipoteza, f (1) 0, iar fiecare parantez


a contine o expresie de tip f (k)
k
a ca mai sus ca este nenegativa (f (k)
k1 f (x) dx despre care se arat
f (x), x [k 1, k]). Prin urmare xn 0, n 1. Folosind teorema lui
Weierstrass 2.21 concluzionam ca sirul (xn ) este convergent.
Pentru a obtine convergenta sirului 1+ 12 + 31 +..... n1 ln n particulariz
am
rezultatul de mai sus pentru f : [1, ) IR, f (x) = x1 , functie care verific
a
toate ipotezele cerute.

Pentru sirul 1 + 12 + ... + 1n 2 n lu


am functia f : [1, ) IR,
1
1
f (x) = . In sfarsit, pentru 1 +
+ ... + 1 ln (ln n) luam f :
2 ln 2

[2, ) IR, f (x) =

1
x ln x .

n ln n

Evident sirul xn = f (2)+. . .+f (n)

f (x) dx
2

este de asemenea convergent (ca mai sus) si difera de sirul dat doar printr-o
constanta. Asadar sirul considerat este convergent.
2.16

Discutam limita
lim n an +

n2 + bn + c = lim n2
n

a+

1+

c
b
+ 2
n n

Evident, pentru a < 1, limita este , iar pentru a > 1 limita este +.
Consideram a = 1. Pentru a < 0 avem n parantez
a o nedeterminare de
tipul ( ), motiv pentru care amplificam paranteza cu expresia conjugata. Astfel,

lim n n +

n2 n2 bn c
n2 + bn + c = lim n
=
n2 + bn + c + n
bn2 cn
= lim
.
n2 + bn + c + n

Daca b = 0 limita este sgn(b), iar daca b = 0 limita este 2c .

Discutam cea de-a doua limita. Scoatem factor comun n. Avem

1
2
lim(a n + b n + 1 + c n + 2) = lim n a + b 1 + + c 1 +
n
n
Se observa ca daca a + b + c = 0 limita este + sgn(a + b + c). Dac
a
a + b + c = 0, atunci c = a b si avem

94

lim(a n + b n + 1 + c n + 2) =

= lim(a n + b n + 1 a n + 2 b n + 2) =

= lim a( n n + 2) + b( n + 1 n + 2) =
1
2

+ b
= 0.
= lim a
n+ n+2
n+1+ n+2
2.17 Fie xn = 1 + n12 1 + n22 ... 1 + nn2 , n 1. Dupa o metoda deja
folosita, logaritmam sirul si utilizam inegalitatea (I2) din observatia 2.35.
ln xn = ln 1 +

1
n2

+ ln 1 +

2
n2

+ ... + 1 +

n
.
n2

Atunci
1
12
2
22
n
n2
1
2
n

+
...
+

ln xn 2 + 2 + ... + 2 .
2
4
2
4
2
4
n
2n
n
2n
n
2n
n
n
n
Efectuam calculele si obtinem
n(n + 1) n(n + 1)(2n + 1)
n(n + 1)

ln xn
.
2
4
2n
2n
2n2
Cum ambii membri care ncadreaz
a ln xn au limita 12 , lim ln xn = 21 , adica
1
lim xn = e 2 .
2.18 Fie sirurile xn = cos n si yn = sin n. Vom trata simultan problema convergentei celor doua siruri. Presupunem ca xn x. Din formula trigonometrica cos(n + 1) = cos n cos sin n sin , avem xn+1 =
xn cos yn sin . Dac
a = k, k Z (adica sin = 0) avem
yn =

xn cos xn+1
,
sin

ceea ce nseamna ca (yn ) este convergent (operatii cu siruri convergente).


Notand limita sa cu y avem
x = x cos y sin .
Pe de alta parte, sin 2n = 2 sin n cos n si trecand la limita obtinem
y = 2xy, deci y = 0 sau x = 12 .

95
Cazul y = 0. Din formula sin2 n + cos2 n = 1, avem x2 + y 2 = 1,
deci x = 1 sau x = 1. Din relatia de mai sus obtinem cos = 1, adic
a
= 2 +2k. Dar, n oricare dintre aceste cazuri, xn = cos n
,

s
ir
divergent
2
(pentru ca subsirurile de rang 4psi 4p + 1 au limitediferite).
Cazul x = 12 . Obtinem y = 23 si 12 = 12 cos 23 sin . De exemplu, n

situatia n care luam semnul +, avem 12 = 12 cos + 23 sin , adica cos 3 =


cos( 3 + ). Ajungem la contradictia = 2k, k Z (am luat = k) sau
= 2
n care (xn ) nu este convergent. Celalalt caz se
3 + 2k, k Z, caz
rezolva la fel. Sirul nu este convergent.
In final, tratam cazul = k, k Z. Daca = 2k, k Z, atunci x = 1
si y = 0. Daca = (2k + 1), k Z, xn = cos n(2k + 1) = cos n = (1)n ,
sir divergent. Prin urmare sirul (xn ) este convergent doar daca = 2k, k
Z. S
irul (yn ) este convergent doar daca = k, k Z.
Reciproca este imediata.
2.19 a) xn+1 = (1 4n1 2 )xn , n 1, x1 = 1. Cum x1 > 0 si 0 < (1 4n1 2 ) <
1 pentru orice n 1, rezulta prin inductie ca xn > 0, n 1 si (xn ) este
descrescator. Obtinem ca sirul este convergent. Se poate arata ca limita
este 0.
b) xn+1 = x2n 2xn + 2, n IN , x1 = a > 0. Avem xn+1 1 = (xn 1)2 .
Notam xn 1 = yn . Deci yn+1 = yn2 , n IN , y1 = a 1 > 1. Studiem
monotonia sirului (yn ). Avem yn+1 yn = yn (yn 1). Distingem mai multe
situatii.
Daca y1 > 1, atunci prin inductie se obtine pe baza relatiei de recurent
a
ca toti termenii sirului sunt supraunitari, deci yn+1 yn 0, adic
a sirul
este crescator. Prin urmare sirul are limita n IR. Presupunand ca sirul are
limita reala y si trecand la limita n relatia de recurent
a, avem y 2 = y, adic
a
y = 0 sau y = 1. Un sir de numere supraunitare si crescator nu poate avea
nici una dintre aceste limite, deci sirul are limita +, adic
a este divergent.
Revenind la (xn ), concluzionam ca acest sir este divergent daca a > 2.
Daca y1 = 1, atunci yn = 1, n IN, deci lim yn = 1. Deci, pentru a = 2,
lim xn = 2.
Daca y1 (0, 1), atunci prin inductie se obtine ca toti termenii sirului
sunt n acest interval si deci diferenta yn+1 yn este negativa; sirul este
descrescator. Prin urmare sirul este convergent. Ca mai sus obtinem ca
singura limita posibila este 0. Deci pentru a (1, 2), (xn ) este convergent la
1.
Daca y1 = 0, yn = 0, n IN, deci lim yn = 0. Deci, pentru a = 1,
lim xn = 1.

96
Daca y1 (1, 0), atunci y2 = y12 (0, 1) si practic revenim la unul din
cazurile anterioare: toti termenii sirului, ncep
and cu ragul 2, sunt n (0, 1).
Sirul (yn ) este convergent la 0. Deci pentru a (0, 1), (xn ) este convergent
la 1.
c) xn+1 = e1+xn , n 1, x1 (0, ) . Evident, toti termenii sirului sunt
pozitivi. Din inegalitatea ex1 x, x IR (egalitate pentru x = 1), rezult
a
ca sirul este crescator Sirul are limita n IR. Distingem urmatoarele cazuri.
Daca x1 > 1, atunci xn > 1, n 1. Presupunand ca limita sirului este
numarul real x, avem ex1 = x, adica x = 1, contradictie. Prin urmare sirul
este divergent (are limita ).
Daca x1 = 1, atunci sirul este constant 1, deci este convergent la 1.
Daca x1 < 1, sirul este marginit superior de 1 pentru ca toti termenii
sunt subunitari (inductie). Limita sirului este 1.
2.20 Daca x0 < 0, atunci x1 > 1, deci x2 (0, 1), adica x3 < 0. Prin
inductie, rezulta ca subsirul (x3k )k este format din numere negative, iar
(x3k+1 )k din numere supraunitare. Sirul nu poate fi convergent. Celelalte
situatii se trateaza aseman
ator.
2.21 Fie xn = 1 + 12 + ... + n1 , n IN . Am demonstrat ca limita acestui
sir este +. Fie p IN fixat. Avem
0 xn+p xn =

1
1
p
1
+
+ ... +

0,
n+1 n+2
n+p
n+p

deci lim (xn+p xn ) = 0.


n

2.22 Studiul convergentei sirului nu se poate face prea usor prin metodele
utilizate pana acum. Vom apela la functia f : [1, ) IR, f (x) = x
2x arctg x. Studiem monotonia functiei, calculand derivata de ordinul nt
ai.
Astfel,
2x
f (x) = 2 arctg x
.
1 + x2
Pentru a determina semnul derivatei nt
ai vom calcula derivata a doua.
f (x) = 2

1
2 2x2
4

=
< 0, x 1.
2
2
2
1+x
(1 + x )
(1 + x2 )2

Deci derivata ntai este o functie strict descrescatoare. Cum lim f (x) = 0,
x

deducem ca f (x) > 0, x 1, adica functia f este crescatoare. Prin urmare

97
sirul (xn ) este crescator, deci are limita n IR. Pentru a determina limita
sirului este suficient sa calculam
lim f (x) = lim

2 arctg x

1
x

2
1+x2
lim
x 12
x

= 2.

Sirul este convergent si are limita 2.


2.23 Mai ntai determinam constantele x, y, z astfel nc
at limita sirului
(an ) sa fie 1. Evident, daca z 0, an . Deci z < 0. Atunci avem de
rezolvat (n paranteza) o nedeterminare de tip .
an = n( n2 + nx + y + nz) = n
=

n3 (1 z 2 ) + n2 x + ny
n2 + nx + y nz

n2 + nx + y n2 z 2
n2 + nx + y nz

Pentru ca lim an sa fie 1 trebuie sa avem 1 z 2 = 0, x = 0, y = 1 z, adic


a
2
z = 1, x = 0, y = 2. Prin urmare an = n( n + 2 n). Acum

lim n ln an = lim ln(an )n .


Daca 0, lim n ln an = 0, prin urmare este necesar ca > 0. In acest
caz sub logaritm avem o nedeterminare de tip 1 . Deci

lim n ln an = lim ln(1 + n n2 + 2 n2 1)n =


2

= lim ln (1 + n n2 + 2 n 1) n
= ln elim n

(n

n2 +2n2 1)

1
n2 +2n2 1

n (n n2 +2n2 1)

= lim n (n n2 + 2 n2 1) = lim n

n4 + 2n2 n4 2n2 1

=
n n2 + 2 + n2 + 1

1
= lim n
.
n n2 + 2 + n2 + 1
Pentru ca ultima limita sa fie finita si nenul
a trebuie ca = 2, caz n care
1
limita este 2 .
2.24 Din relatia de recurenta avem xn+1 xn = x2n 0, n IN, deci
sirul este descrescator. Pe de alta parte, xn+1 = xn (1 xn ). Cum x0 [0, 1],
se obtine usor prin inductie ca xn [0, 1], n IN, deci sirul este marginit.

98
In concluzie (xn ) este convergent. Trec
and la limita n relatia de recurent
a,
2
avem lim xn = 0. Cum xk = xk xk+1 , avem yn = x0 xn+1 , sir convergent
cu limita x0 .
2.25 a) Evident, sirul (xn ) este crescator. Pe de alta parte, xn+1 =
xn (1 + xn ), n 1. In functie de pozitia primului termen fat
a de 1 si 0
distingem urmatoarele situatii.
Daca x1 > 0, atunci xn > 0,n 1. Presupun
and ca sirul are limita un
numar real x, obtinem din relatia de recurent
a x = 0, ceea ce este imposibil.
Deci limita este +.
Daca x1 = 0, atunci sirul este constant 0, deci convergent la 0.
Daca x1 (1, 0), atunci prin inductie se arata imediat ca toti termenii sirului sunt n acest interval, deci sirul este marginit si n consecint
a
convergent. Limita sa este 0.
Daca x1 = 1, atunci x2 = 0 si xn = 0, n 2. Sirul are limita 0.
Daca x1 < 1, atunci x2 > 0 si revenim la primul caz.
b) Se observa ca yn+1 a = (yn a) + (yn a)2 . Problema se reduce la
cazul precedent cu sirul (yn a) n loc de (xn ).
2.26 Se observa ca toti termenii sirului sunt pozitivi. Aplicand inega
litatea mediilor n relatia de recurent
a obtinem ca xn a pentru orice
n 2. Studiem monotonia sirului:
1 a
1
xn+1 xn = (
xn ) =
(a x2n ) 0.
2 xn
2xn
Prin urmare, sirul este monoton descrescator. Cum (xn ) este si marginit
inferior, rezulta ca este convergent. Trec
and la limita n relatia de recurent
a

obtinem limita a (valoarea a nu poate fi limita sirului pentru ca a <


0 si termenii sirului sunt pozitivi).
2.27 Se arata fara dificultate ca toti termenii sirului sunt n intervalul
[0, 6] (inductie), deci sirul este marginit. Studiem monotonia sirului
xn+1 xn =

6 xn x2n
(2 xn )(3 + xn )
6 xn xn =
=
.
6 xn + xn
6 xn + xn

Trebuie sa studiem asadar pozitia sirului fat


a de 2. Incepem cu x0 .

Daca x0 < 2, atunci x1 = 6 x0 > 2, x2 = 6 x1 < 2. Inductiv,


obtinem ca x2k < 2, k IN si x2k+1 > 2, k IN. Studiem monotonia

99
subsirului (x2k ).
x2k+2 x2k

6 6 x2k x22k
= 6 6 x2k x2k =
=

6 6 x2k + x2k
36 12x22k + x42k 6 + x2k
=
.

( 6 6 x2k + x2k )(6 x22k + 6 x2k )

Cum numitorul este pozitiv, trebuie sa decidem semnul expresiei de la


numarator. Avem
x42k 12x22k + x2k + 30 = (x2k 2)(x32k + 2x22k 8x2k 15) =
= (x2k 2) x2k (x22k + 2x2k 8) 15 > 0,
deci acest subsir este crescator. Similar se arata ca subsirul (x2k+1 ) este
descrescator. Demonstratia monotoniei celor doua subsiruri se poate face
si prin inductie! Deci cele doua subsiruri considerate sunt convergente.
Notam
a obtinem
cu l1 si respectiv l2 . Din relatia de recurent
cele doua limite
l1 = 6 l2 si l2 = 6 l1 , de unde rezulta l1 = l2 = 2. Sirul (xn ) este
convergent la 2. Cazul x0 > 2 se rezolva similar. Daca x0 = 2, atunci sirul
este constant. A se vedea exercitiul 2.38 pentru alta solutie.
2.28

Studiem monotonia:
xn+1 xn =

xn + 2 x2n
(2 xn )(1 + xn )
xn + 2 xn =
=
.
xn + 2 + xn
xn + 2 + xn

Trebuie sa comparam termenii sirului cu 2. Daca x0 > 2, atunci (inductie)


xn > 2, n IN. Sirul este descrescator n acest caz, deci convergent; limita
sa este 2. Daca x0 = 2 sirul este constant, deci convergent la 2. Daca x0 < 2,
termenii sirului sunt mai mici decat 2 si sirul este crescator. Din nou limita
sirului este 2.
2.29 Daca x < y, exista > 0 astfel nc
at x + < y (de exemplu
= yx
).
Cum
x

x,
exist
a
n

IN,
astfel
nc
at n n0 , |xn x| < ,
n
0
4
adica x < xn < x + . Aseman
ator exista n1 IN, astfel nc
at n n1 ,
|yn y| < , adica y < yn < y+. Asadar, pentru orice m max(n0 , n1 ),
xm < x + < y < ym , adic
a ceea ce trebuia sa arat
am. Daca x = y
concluzia nu mai este adevarata: este suficient sa luam sirurile xn = (1)n n1
si yn = (1)n+1 n1 , care au ambele limita 0.

100
2.30

Putem scrie
xn yn = yn

xn
1
yn

0,

pentru ca (yn ) este marginit. Daca (yn ) este nemarginit, rezultatul nu se mai
pastreaza. Dam un contraexemplu: xn = n+1, yn = n. Evident, lim xynn = 1,
dar xn yn = 1 1.
2

2.31 Avem urmatoarea relatie: xn+1 xn = xnn 0, n 1, deci (xn )


este descrescator.
a) Daca x1 < 0, atunci toti termenii sirului sunt negativi. Prin urmare
sirul are limita n IR. Deci x2n x21 , n 1. Avem
xn xn+1 =

x2n
x2
1 , n 1.
n
n

Deci
x21
1
x21
x2 x3
2
...
x1 x2

xn xn+1

x21
.
n

Prin adunarea acestor relatii obtinem


x1 xn+1 x21 (1 +

1
1
+ ... + ),
2
n

deci

1
1
+ ... + ) ,
2
n
de unde deducem ca limita lui (xn ) este .
b) Daca x1 [0, 1], atunci x2 = x1 (1 x1 ) [0, 1]. Inductiv, obtinem
ca sirul este cuprins ntre 0 si 1, deci este marginit. Prin urmare sirul este
convergent si notam l = lim xn . Daca x1 = 0, atunci sirul este constant
0, deci cu limita 0. Dac
a x1 = 1, atunci x2 = 0 si sirul este constant 0
ncepand cu acest rang. Limita este din nou 0. Dac
a x1 (0, 1), atunci,
folosind criteriul Stolz-Ces`aro avem:
xn+1 x1 x21 (1 +

(n + 1)xn+1 x2n+1 nxn + x2n


nxn x2n
= lim
=
n
1
= lim [n(xn+1 xn ) + xn+1 ] = lim(x2n + xn+1 ) = l2 + l.

l = lim xn+1 = lim

101
Prin urmare limita este 0.
c) Daca x1 > 1, atunci x2 < 0 si revenim la primul caz. Limita sirului
este .
2.32

Avem
xn+2

2 max{xn, xn+1 }
xn+1 + xn

= yn , n 0.
2
2

Cum (xn ) este marginit, (yn ) este minorat.


Fie n fixat. Daca xn+1 xn+2 , atunci yn+1 = xn+1 max{xn, xn+1 } =
yn ; daca xn+1 < xn+2 , atunci yn+1 = xn+2 yn , din relatia de mai sus.
Prin urmare sirul (yn ) este descrescator. Concluzionam ca sirul (yn ) este
convergent. Sa studiem convergenta sirului (xn ). Adun
and xn+1
la relatia
2
xn
xn+2 xn+12+xn , obtinem xn+2 + xn+1

x
+
,
n

0.
Prin
urmare
sirul
n+1
2
2
xn
zn = xn+1 + 2 este monoton descrescator si marginit ((xn ) este marginit),
deci este convergent. Notam limita sa cu l. Pentru orice > 0, exista n IN
astfel ncat pentru orice n n , l < zn < l + , adica,
l < xn+1 +

xn
< l + .
2

Putem presupune, fara a restrange generalitatea ca relatiile de mai sus au


loc pentru orice n IN. Pasii de urmat n continuare sunt urmatorii: se
scrie relatia de mai sus pentru k = 0, n si se nmulteste fiecare convenabil
pentru a se obtine prin adunare o suma telescopica: prima cu ( 12 )n1 , a
doua cu ( 12 )n2 s.a.m.d. Prin sumare obtinem o ncadrare care ne permite
sa concluzionam ca lim xn = 2l3 .
2.33 Se obtine usor prin inductie ca xn > 0, n IN. Scriem relatia de
recurenta pentru (xn ) pentru k 1, n si prin adunare obtinem
xn+1 = x1 + (

1
1
1
+
+ ... +
).
x1 x2
xn

Ridicand la patrat relatia de recurent


a, avem x2n+1 = x2n + x12 + 2. Scriem si
n
aceasta relatie pentru k 1, n si prin adunare obtinem
1
1
1
+ 2 + ... + 2 ) + 2n =
2
xn
x1 x2
1
1
1
= (x21 + 2 ) + ( 2 + ... + 2 ) + 2n 2n + 2.
x
x1
x2
n

x2n+1 = x21 + (

102
Prin urmare x2n > 2n, n 2, adic
a 1
dedusa prin adunare, avem
xn+1 = 2 +

1
1
+ ... +
2+
x2
xn

xn .
2n

Revenind la prima relatie

1
=
2k
k=2

1
1
1
2
2 +

=2 +
=

2 k=1 2k
2 k=1 2k + 2k 2
n

1
1
=2 +
( 2k 2k 2) = 2 + 2n.
2 k=1
2

Prin urmare xn+1 2 12 + 2n, n 1, adica xn 2 12 + 2n 2, n


2, deci

2 12 + 2n 2
xn

1.
2n
2n
n
Din teorema clestelui obtinem ca x2n
1.
2.34 Daca a = 1, atunci sirul (xn ) este o progresie aritmetica de ratie b si
prin urmare, xn = x1 + (n 1)b. Acest sir are limita x1 , daca b = 0 si limita
(sgn b)(+) n caz contrar.
Daca a = 1, atunci xn1 = axn2 + b, de unde deducem
xn xn1 = a(xn1 xn2 ) = a2 (xn2 xn3 ) = ... =
= an2 (x2 x1 ), n 2.
Deci
x2 x1 = x2 x1
x3 x2 = a(x2 x1 )
x4 x3 = a2 (x2 x1 )
...
xn xn1 = an2 (x2 x1 ).
Adunand aceste egalitati obtinem n final
xn = an1 x1 +

an1 1
b.
a1

Convergenta se studiaza acum n functie de a, b, x1 folosind limita (L1) din


observatia 2.34.

103
2.35 Vom tranforma relatia de recurent
a pentru a reduce problema la
problema precedenta. Mai ntai observam ca daca b = 0 suntem ntr-un caz
particular al problemei precedente. Presupunem b = 0. Scriem relatia de
recurenta sub forma xn axn1 bxn2 = 0 n care nlocuim a = + , b =
(i.e. , sunt solutiile, posibil complexe, ale ecuatiei x2 ax b = 0).
Obtinem
xn xn1 xn1 + xn2 = 0,
adica
xn xn1 = (xn1 + xn2 ), n 2.
Luand yn = xn xn1 avem yn = yn1 , n 2. Obtinem ca yn = n1 y1 ,
adica
xn xn1 = n1 y1 , n 1.
Fie sirul zn =

xn
n

(remarcam ca = 0 pentru ca b = 0). Atunci


zn =

y1
zn1 + , n 1.

Daca = , din problema precedent


a avem
zn =

n1

z1 +

( )n1 1 y1

de unde deducem
xn =

n n
n1 n1
x1
x0 , n 1.

Daca = n relatia de mai sus scriem n loc de

n n

n1 + n2 + ... + n1 + n1
n1

n1

si analog pentru
.
Convergenta se studiaza n functie de a, b, x1 , x0 folosind limita (L1) din
observatia 2.34.
Concluzionand, termenul general al sirului are forma de mai sus, unde
si sunt solutiile ecuatiei x2 ax b = 0, numit
a ecuatia caracteristica
a sirului.

2.36

Folosim execitiul precedent.

104
a) Ecuatia caracteristic
a a sirului
lui Fibonacci este x2 x 1 = 0, de

unde obtinem = 1+2 5 , = 12 5 . Din exercitiul precedent, obtinem


1
xn =
5

1+ 5
2

1 5
2

, n IN.

b) Ecuatia caracteristica asociata sirului (xn ) este x2 2x + 1 = 0, deci


= = 1. Obtinem
xn = (n1 + n2 + ... + n1 + n1 )x1
(n2 + n3 + ... + n3 + n2 )x0 =
= n + 1, n IN.
c) Ecuatia caracteristica asociata sirului (xn ) este x2 x + 1 = 0, deci
2
2
= cos 2
si = cos 2
n forma
3 + i sin 3
3 i sin 3 (am scris numerele
trigonometrica pentru a putea efectua mai usor calculele). Obtinem
2(n 1)
2n
2
i sin
, n IN.
xn = sin
3
3
3
d) x0 = 3, x1 = 4, (n + 1)(n + 2)xn = 4(n + 1)(n + 3)xn1 4(n + 2)(n +
3)xn2 , n 2. Impartind relatia de recurent
a prin (n + 1)(n + 2)(n + 3),
obtinem
xn1
xn2
xn
=4
4
n+3
n+2
n+1
xn
si notand yn = n+3
, avem
yn = 4yn1 4yn2 , n 2.
Ecuatia caracteristica asociata sirului (yn ) este x2 4x + 4 = 0, deci =
= 2. Efectuand calculele obtinem
yn = 2n1 (n + 2), n IN,
deci
yn = (n + 3)(2 n)2n1 , n IN
2.37 Este clar ca termenii ambelor siruri sunt pozitivi. Daca x0 = y0 ,
atunci se constata far
a dificultate ca sirurile sunt constante si problema este
rezolvata. Presupunem acum ca y0 < x0 . Folosim urmatoareleinegalitati
cunoscute (si usor de probat): a > b > 0, b < a+b
ab < b si
2 < a, b <

105

x0 +y0
ab < a+b
(y0 , x0 ), y1 = x0 y0 (y0 , x0 ) si y1 < x1 .
2 . Astfel x1 =
2
Asadar, y0 < y1 < x1 < x0 . Prin inductie se arata ca sirul (yn ) este crescator,
iar sirul (xn ) este descrescator. Ambele siruri sunt marginite, deci sunt
convergente. Trecand la limita ntr-una din relatiile de recurent
a, obtinem
ca limitele celor doua siruri sunt egale. Cazul y0 > x0 se trateaza analog.
Pentru amanunte privind limita comun
a precum si pentru generalizari ale
acestei probleme a se vedea cartea Privelisti matematice, a autorului Isaac
J. Schoenberg [16].
2.38 (i) Pentru nceput sa observam ca nu putem preciza pozitia lui x1 =
f (x0 ) fata de x0 , asa ca vom considera doua cazuri. Daca x1 x0 , atunci
folosind monotonia functiei putem scrie
x2 = f (x1 ) f (x0 ) = x1 .
Inductiv se arata ca (xn ) este crescator. Daca x1 x0 , atunci se arata
ca sirul este descrescator. Evident, din definitia functiei f toti termenii
sirului (xn ) sunt n intervalul [a, b], deci sirul este marginit si prin urmare
convergent. Notand limita sa cu x, trecand la limita n relatia de recurent
a
si folosind continuitatea functiei f, obtinem ca x = f (x), adica limita lui
(xn ) este un punct fix al lui f .
(ii) Cum f este descrescatoare, f f este crescatoare. Evident, x2n =
(f f )(x2n2 ), n 1 si x2n+1 = (f f )(x2n1 ), n 1. In plus, daca
x2 x0 , atunci x3 x1 , iar daca x2 x0 , atunci x3 x1 . Aplicand
punctul precedent subsirurilor (x2n ) si (x2n+1 ) obtinem ca ele sunt monotone
de monotonii diferite si convergente. Evident, pentru ca sirul (xn ) sa fie
convergent trebuie ca cele doua limite sa fie egale.
Studiem cazurile particulare.
(a) x0 = 1, xn+1 = sin xn , n 0. Consideram functia f : [0, 1] [0, 1],
f (x) = sin x. Acesta functie este continu
a si crescatoare pe intervalul de
definitie. Aplicand punctul (i), obtinem ca sirul este monoton descrescator
(x1 = sin 1 < 1 = x0 ) si convergent la solutia ecuatiei sin x = x care este 0.
(b) x0 = 12 , xn+1 = (xn 1)2 , n 0. Consider
am functia f : [0, 1]
2
[0, 1], f (x) = (x 1) . Acesta functie este continu
a si descrescatoare pe
intervalul de definitie. Aplicand punctul (ii), obtinem ca subsirul (x2n )
9
este monoton crescator (x2 = 16
> x0 ), iar subsirul (x2n+1 ) este monoton
1
49
descrescator (x1 = 4 > x3 = 256 ). Ambele subsiruri converg la limitele
notate a si respectiv b. Constatam ca a = b pentru ca a > 21 si b < 41 . Sirul
(xn ) este divergent. Cum x2n+1 = (x2n 1)2 si x2n+2 = (x2n+1 1)2 obtinem
b = (a 1)2 si a = (b 1)2 . Fac
and calculele si tin
and cont de inegalitatile
de mai sus se obtine a = 1, b = 0.

106
(c) Se procedeaza ca la punctul (a).
Sa mai remarcam ca sirurile de la exercitiile 2.27 si 2.28 puteau fi tratate
si prin metoda expusa la acest exercitiu.
2.39 Studiem convergenta sirurilor de la acest exercitiu folosind teorema
lui Cauchy: demonstram ca sirurile sunt fundamentale.
a) Fie > 0; trebuie sa determinam un num
ar natural n astfel nc
at
pentru orice n n si orice p IN, sa aiba loc relatia |xn+p xn | < .
Evaluam diferenta |xn+p xn | :
|xn+p xn | = 1 +

1
1
1
+ ... + 2 +
+ ...+
2
2
n
(n + 1)2

1
1
1
1 2 ... 2 =
2
(n + p)
2
n
1
1
1
=
+
+ ... +
.
2
2
(n + 1)
(n + 1)
(n + p)2
+

Pentru a putea continua calculele facem majorarea


1
k , k 2. Astfel

1
k2

<

1
k(k1)

1
k1

1
1
1
1
1
1

+ ... +

=
n n+1 n+1 n+2
n+p1 n+p
1
1
1
=
< , p IN.
n n+p
n

|xn+p xn | <

Am obtinut o majorare independent


a de p si, n plus, n1 0, deci, conform
definitiei, exista n IN astfel nc
at pentru orice n n , n1 < . Prin urmare
sirul nostru este fundamental, deci convergent.
b) Fie > 0 si n, p IN. Avem
cos x cos 2x
cos nx
+
+ ... +
+ ...+
2
2
2
2n
cos(n + p)x cos x
cos nx
=
+

...
n+p
2
2
2n
cos(n + 1)x
cos(n + p)x

=
+ ... +
n+1
2
2n+p
cos(n + 1)x
cos(n + p)x

+ ... +

n+1
2
2n+p

|xn+p xn | =

107

1
2n+1

1
1
2n

1
2n+2
1
2

+ ... +
p

<

1
2n+p

1 1 ( 21 )p
=
2n+1 1 12

1
, p IN.
2n

Am tinut seama de faptul ca modulul sumei este mai mic sau egal decat
suma modulelor si de faptul ca functia cos ia valori ntre 1 si 1. Din nou
am obtinut o majorare independent
a de p si, n plus, 21n 0, deci, conform
definitiei, exista n IN astfel nc
at pentru orice n n , 21n < . Prin
urmare sirul nostru este fundamental, deci convergent.
c) Se procedeaza ca la punctele precedente.
d) Scriem faptul ca sirul numeric (an ) este marginit: exista M > 0 astfel
ncat pentru orice n IN, |an | M. Fie > 0 si n, m IN. Avem
a1 a2
an
an+1
+ p + ... + p +
+ ...+
p
1
2
n
(n + 1)p
a1 a2
an
an+m
p p ... p =
+
p
(n + m)
1
2
n
an+m
an+1
+ ... +
=

(n + 1)p
(n + m)p
an+1
an+m

+ ... +
=
p
(n + 1)
(n + m)p
|an+m |
|an+1 |
+ ... +

=
p
(n + 1)
(n + m)p
M
M
M

+
+ ... +

(n + 1)p (n + 2)p
(n + m)p
M
M
M

+
+ ... +
=
2
2
(n + 1)
(n + 2)
(n + m)2
1
1
1
= M(
+
+ ... +
)<
2
2
(n + 1)
(n + 2)
(n + m)2
1
M
1
)<
, m IN
< M(
n n+m
n

|xn+m xn | =

si concluzia rezulta.
e) Procedam ca la punctele precedente.

108
f) Fie > 0 si n, p IN. Atunci
1
1
1
+ (1)n+3
+ ... + (1)n+p+1
=
n+1
n+2
n+p
1
1
1

+ ... + (1)p1
=
.
n+1 n+2
n+p

|xn+p xn | = (1)n+2

Daca p este par, atunci


1
1
1
1
1
(

) ... (

)
n+1
n+2 n+3
n+p2 n+p1
1
1
1

<
< ,
n+p
n+1
n

|xn+p xn | =

iar daca p este impar,


|xn+p xn | =

1
1
1
1
1
1
(

) ... (

)< .
n+1
n+2 n+3
n+p1 n+p
n

Din nou sirul este fundamental, deci convergent.


g) Folosind faptul ca arctg n [0, 2 ), n IN problema se reduce la
punctul b).
2.40 Este suficient sa demonstram ca sirurile nu sunt fundamentale, adica
> 0 a.. n IN , p IN a.. |xn+p xn | .
a) Pentru sirul xn = 1 + 12 + ... + n1 avem
|xn+p xn | =

1
1
p
1
+
+ ... +
>
.
n+1 n+2
n+p
n+p

Luand = 12 , n IN arbitrar si p = n, obtinem |xn+p xn | . Sirul


nu este fundamental, deci este divergent. In plus, pentru ca sirul este strict
crescator, putem trage concluzia ca are limita +.
b) In cazul sirului xn = 1 + 12 + ... + 1n putem sa procedam ca la
punctul precedent sau sa constatam ca termenii acestui sir sunt mai mari
decat termenii corespunzatori ai sirului precedent, deci sirul are limita +.
2.41 Sirul (cn ) este convergent, deci majorat: M > 0 a.. cn < M, n
IN. In plus, an cn ac, iar (an ) este sir fundamental. Prin urmare, >

0, n0 IN a.. p IN, |an cn ac| < 2 si |an+p an | < 2M


. Putem scrie

109
(pentru n n0 )

=
2

= |an+1 bn+1 + ... + a2n b2n an bn+2 ... an b2n | +


2

bn+1 |an+1 an | + ... + b2n |a2n an | + <


2

<
(bn+1 + ... + b2n ) +
M+ =
2M
2
2M
2
si demonstratia este ncheiata.
|xn ac| |xn an cn | + |an cn ac| < |xn an cn | +

2.42 a) Se arata fara dificultate ca sirul este strict descrescator. Deci


inf xn = lim xn = 1, iar sup xn = x0 = 2.

nIN

nIN

b) Pentru a studia sirul l vom partitiona n mai multe subsiruri convergente. T


inand cont ca functia sin are perioada 2 vom studia separat subsirurile (x4k ) , (x4k+1 ) , (x4k+2 ) , (x4k+3 ) . Este clar ca orice termen al
sirului este termen al unuia dintre aceste subsiruri. Astfel
x4k = 1 + 0 = 1. Evident, inf x4k = sup x4k = 1.
1
(4k+1)2

kIN
sin(2k + 2 )

kIN

1
x4k+1 =
+
sir este strict des= (4k+1)
2 + 1. Acest
crescator si are limita 1. Deci inf x4k+1 = 1 si sup x4k+1 = x1 = 2.
kIN

kIN

x4k+2 = 1 + sin(2k + ) = 1; inf x4k+2 = sup x4k+2 = 1. (Puteam sa


kIN

kIN

tratam ntr-un singur subsir (x2k ) subsirurile (x4k ) si (x4k+2 )).


1
1
3
x4k+3 = (4k+3)
sir este
2 + sin(2k + 2 ) = (4k+3)2 1; evident, acest
strict descrescator si are limita 1. Deci inf x4k+3 = 1 si sup x4k+3 =
kIN

98 .

kIN

Din problema 1.59 putem trage concluzia ca inf xn este minimul


x3 =
infimumurilor subsirurilor considerate, adica 1, iar sup xn este maximul
supremumurilor considerate, adica 2.
c) Procedam la fel: mpartim sirul n doua subsiruri (x2n ) si (x2n+1 ). Se
obtine inf x2n = 1 si sup x2n = 2, iar inf x2n+1 = 12 si sup x2n+1 = 1. Deci
inf xn = 21 si sup xn = 2.
2.43 Metoda de determinare a celor doua limite extreme pe care o vom
folosi este urmatoarea: partition
am sirul n subsiruri convergente si apoi
alegem dintre aceste limite pe cea mai mare care va fi limita superioara si
pe cea mai mica care va fi limita inferioara.
a) T
inand cont de periodicitatea functiei cos si de numitorul 3 vom
mparti sirul n cele 6 subsiruri corespunzatoare claselor de resturi modulo
6. Astfel

110
x6k = cos(2k) = 1 1; x6k+1 = cos(2k + 3 ) = 12 12 ; x6k+2 =
1
1
cos(2k + 2
3 ) = 2 2 ; x6k+3 = cos(2k + ) = 1 1; x6k+4 =
4
1
1
1
1
cos(2k + 3 ) = 2 2 si x6k+5 = cos(2k + 5
3 ) = 2 2 . Prin urmare
lim sup xn = 1 si lim inf xn = 1.
b) Consideram subsirurile (x2n ) si (x2n+1 ) care au limitele 1 si respectiv
1. Deci lim sup xn = 1 si lim inf xn = 1.
c) Consideram subsirurile (x4n ), (x4n+1 ), (x4n+2 ) si (x4n+3 ). Obtinem
lim sup xn = 21 si lim inf xn = 12 .
d) Consideram subsirurile (x4n ), (x4n+1 ), (x4n+2 ) si (x4n+3 ). De exemplu
subsirul (x4k ) are limita 1 + e.
n
e) xn = (1)[ 3 ] + sin n
iile posibile trebuie
4 . Pentru a epuiza toate situat
sa consideram subsirurile (x12k ), ..., (x12k+11 ).
2.44 Fie x = 0; luand de exemplu subsirul (x5n )n , acest subsir este format
doar din termeni nuli, deci limita sa este 0; prin urmare, 0 L((xn )). Fie
x (0, ). Daca x Q, atunci exista m, k IN astfel nc
at x = m
k.
Subsirul (x2kp 3mp )p este constant x, deci are limita x. Prin urmare, (0, )
Q L((xn )). Fie acum x (0, )\Q. Conform teoremei 2.35, exista un
l
si (kl ) sunt siruri
sir de numere rationale (rl )l = ( m
kl )l x, unde (ml )
de numere naturale nenule. Subsirul (x2kl 3ml )l coincide cu sirul (rl ), deci
are limita x. Obtinem ca [0, ) L((xn )). Cum sirul (xn ) este format din
numere nenegative, nu poate contine un subsir cu limita negativa si deci
L((xn )) [0, ), de unde rezulta egalitatea.
Rationand ca mai sus se poate arata ca sirul
m
, daca exista m, k IN , 4k m 5k astfel nc
at n = 2k 3m
yn = k
1, n rest
satisface conditia L((yn )) = {1} [4, 5].
2.45 Fie x L((xn )); conform definitiei, exista un subsir (xnk )k convergent la x. Atunci (xnk ynk )k este subsir al lui (xn yn )n , deci are limita 0.
Prin urmare lim ynk = x, deci x L((yn )). Am demonstrat ca L((xn ))
k

L((yn )). Schimband rolurile celor doua siruri, obtinem incluziunea invers
a,
deci egalitatea. Cum lim inf xn = min L((xn )) si lim sup xn = max L((xn ))
(vezi propozitia 2.31) rezulta imediat si egalitea limitelor extreme.
2.46

Se rationeaza ca la exercitiul precedent.

2.47

a) Pornim de la definitie: L = lim sup xn = inf sup xk . Fie c > L,


nIN kn

adica c > inf sup xk . Din definitia marginii inferioare, rezulta ca exista nc
nIN kn

111
IN astfel ncat c > sup x, deci c > xn , n nc . Fie c < L; rezulta ca pentru
knc

orice n IN, sup xk > c, deci exista k > n astfel nc


at xk > c. Am demonstrat
kn

ambele proprietati. Invers, presupunem ca L satisface proprietatile. Prima


dintre ele nseamna ca pentru orice c > L, c sup x inf sup xk , deci
knc

nIN kn

L lim sup xn , iar a doua nseamn


a ca pentru orice c < L, c sup xk
kn

pentru orice n, deci c inf sup xk si prin urmare L lim sup xn . Obtinem
nIN kn

egalitatea.
b) Se procedeza la fel.
+1
2.48 Notam yn = n( xn+1
1) si presupunem prin reducere la absurd ca
xn
lim sup yn < 1. Din caracterizarea limitei superioare (exercitiul precedent)
rezulta ca exista n0 IN astfel nc
at pentru orice n n0 , yn < 1. F
ac
and
calculele obtinem ca pentru n n0 , n < (n + 1)xn nxn+1 . Prin nmultire
1
cu n(n+1)
obtinem

1
xn
xn+1
<

, n n0 .
n+1
n
n+1
Scriind succesiv aceasta relatie pentru k n0 , n si sumand obtinem
1
1
xn
xn+1
xn
1
+
+ ... + < 0
< 0.
n0 + 1 n0 + 2
n
n0
n+1
n0
Cum lim ( n01+1 + n01+2 + ... + n1 ) = , relatia de mai sus este absurda, deci
n
presupunerea facuta este falsa.
2.49 a) Fie (xnk + ynk )k un subsir al sirului (xn + yn )n convergent la
lim inf(xn + yn ) (conform propozitiei 2.31 un asemenea subsir exista). Subsirul (xnk ) este marginit si prin urmare admite un subsir convergent, (xnkp )p .
Evident lim xnkp lim inf xn . Subsirul (ynkp )p este de asemenea convergent
pentru ca (xnkp +ynkp )p este subsir al sirului (xnk +ynk )k , deci xnkp +ynkp
lim inf(xn + yn ). Din nou lim ynkp lim inf yn . Prin urmare
lim inf(xn + yn ) = lim(xnkp + ynkp ) = lim xnkp + lim ynkp
lim inf xn + lim inf yn .
Prima inegalitate este dovedita. Inegalitatea a doua este evident
a. Cea de-a
treia inegalitate se arata la fel ca prima. Demonstrati si folosind definitiile
limitelor extreme.

112
b) Procedam ntocmai ca la punctul precedent.
c) Pentru punctul a) consideram xn = 2 (1)n si yn = (1)n+1 . Cum
xn + yn = (1)n , n IN, avem lim inf xn + lim inf yn = 3 < lim inf(xn +
yn ) = 1 < lim sup(xn + yn ) = 1 < lim sup xn + lim supn = 3.
Pentru punctul b) luam xn = 2 + (1)n si yn = 1 + (1)n+1 . Atunci
xn yn = 3 + (1)n+1 . Se constata ca inegalitatile sunt stricte.
2.50 Presupunem ca xn x. Atunci lim inf xn = x. Din exercitiul precedent stim ca x + lim inf yn lim inf(xn + yn ). Demonstr
am inegalitatea
inversa. Fie (ynk )k lim inf yn . Atunci (xnk + ynk ) x + lim inf yn
lim inf(xn + yn ) pentru ca limita inferioara a unui sir este minimul multimii
punctelor limita ale acelui sir. Asadar x + lim inf yn = lim inf(xn + yn ). Invers, stim ca pentru orice sir (yn ) are loc lim inf xn +lim inf yn = lim inf(xn +
yn ), deci, n particular, are loc egalitatea si pentru sirul (xn ). Obtinem
lim inf xn + lim inf(xn )=0, adic
a lim inf xn lim sup xn =0, deci lim inf xn =
lim sup xn , deci sirul este convergent. Pentru lim sup se procedeaza analog.
O proprietate aseman
atoare are loc si pentru nmultire, corespunzator
punctului b) din exercitiul precedent. Scrierea si demonstrarea acestei proprietati este lasata pe seama cititorului.
2.51 Toate inegalitatile rezulta direct din definitiile limitelor extreme.
Astfel, de exemplu, lim sup xn = inf sup xk sup xk , n IN. Pentru n = 0
nIN kn

kn

inegalitatile devin
inf xn lim inf xn lim sup xn sup xn .
Pentru a dovedi ca aceste inegalitati pot fi stricte consideram urmatorul en2
xemplu: xn = (1)n 2n3
. Se arata ca la exercitiile precedente ca lim inf xn =
1
1
2 , lim sup xn = 2 , sup xn = x0 = 23 , iar inf xn = x1 = 1.
2.52 a) Pentru nceput presupunem ca lim sup xn = L < +. Din caracterizarea limitei superioare (exercitiul 2.45), avem
c > L, nc IN, a.. n nc , xn < c.
Fie c > L fixat. Luam M = max{c, x0 , x1 , ..., xnc 1 }. Atunci xn M, n
IN, adica sirul este majorat.
Invers, presupunem ca sirul este majorat, adica sup xn < . Din problema precedenta, lim sup xn sup xn < si demonstratia este ncheiat
a.
b) Procedam analog.

113
2.53 Fie y = inf yn IR {}. Dac
a y > , conform caracterizarii
marginii inferioare,
> 0, m IN a..

xm
< y + .
m

Pentru fixat, fie n m. Din teorema mp


artirii cu rest exista q, r IN
astfel ncat n = mq + r, r {0, 1, 2, ..., m 1}. Avem
xn = xmq+r xmq + xr qxm + xr .
Obtinem
xn
qxm + xr
xm mq xr
xm mq
xr
xr
<
=
+
=
+
<y++ .
n
n
m n
n
m mq + r
n
n
Deci, trecand la lim sup, avem lim sup yn y + . Cum
y = inf yn lim inf yn lim sup yn y + , > 0
rezulta ca exista lim yn = y.
Daca y = , atunci > 0, m IN a.. xmm < . Ca mai sus se
arata ca
xr
xn
< + , n m,
n
n
deci lim sup yn , > 0. Prin urmare, lim sup yn = , deci exista
lim yn = .
2.54 Presupunem ca a) este adevarat
a, adica sup A = inf B. Din caracterizarea marginii superioare si marginii inferioare deducem ca pentru orice
numar natural nenul exista xn A astfel nc
at
sup A

1
< xn .
n

si yn B astfel ncat
yn < inf B +
Astfel
sup A

1
.
n

1
1
< xn yn < inf B + , n IN ,
n
n

deci
0 yn xn <
ceea ce implica yn xn 0.

2
n

114
Presupunem ca este adevarat
a conditia b). Din ipoteza asupra multimilor A si B avem sup A inf B. Daca sup A < inf B, atunci pentru orice
(xn ) A si pentru orice (yn ) B avem
yn xn inf B sup A > 0, n IN.
Cum inf Bsup A este o constant
a, nu putem avea yn xn 0, contradictie.

Capitolul 3
SERII NUMERICE

Definitia 3.1. Fie (an )nn0 (n0 IN) un sir de numere reale si (sn )nn0
sirul definit prin:
sn0 = an0 ,
sn0 +1 = an0 + an0 +1 ,
sn0 +2 = an0 + an0 +1 + an0 +2 ,
.......................................
sn = an0 + an0 +1 + ... + an , n IN, n n0 .
Se numeste serie de numere reale (sau serie numeric
a) perechea
{(an )n , (sn )n }
format
a din sirurile (an )n si (sn )n .
an se numeste termenul general al seriei, iar (sn )n se numeste sirul
sumelor partiale asociat sirului (an )n .
Vom nota seria prin:

n=n0

an ,

nn0

an sau an0 + an0 +1 + an0 +2 + ... + an + ....

Definitia 3.2. Fie


sumelor partiale.
a) Seria

n=n0

n=n0

an (n0 IN) o serie numeric


a si (sn ) sirul

an se numeste convergent
a (sau seria

n=n0

an converge)

dac
a (sn ) este convergent.
In acest caz, limita sirului (sn ) se numeste
suma seriei si se noteaz
a prin

n=n0

115

an .

116
b) Seria

n=n0

an se numeste divergent
a (sau seria

n=n0

an diverge) dac
a

nu este convergent
a deci dac
a (sn ) este divergent. Dac
a limita sirului
(sn ) este + sau , atunci se spune c
a suma seriei este + sau
si se noteaz
a

n=n0

an = + sau

n=n0

an = .

Observatia 3.3. (Serii remarcabile)


a) Seria geometrica de ratie q:

q n , q IR (q 0 = 1).

n=0

Daca q (, 1], atunci seria este divergent


a.
Daca q (1, 1), atunci seria este convergent
a si are suma

qn =

n=0

1
1q .

Daca q 1, atunci seria este divergent


a si are suma

q n = +.

n=0

b) Seria armonica generalizata:

n=1

1
n ,

IR.

Daca > 1, atunci seria este convergent


a.
Daca 1, atunci seria este divergent
a. Pentru = 1, seria

n=1

numeste seria armonica.


Observatia 3.4. Fie seria

n=0

1
n

se

cu termen general an = IR, n IN

(sirul (an ) este constant).


Daca = 0, atunci seria este convergent
a si are suma 0.
Daca = 0, atunci seria este divergent
a.
Definitia 3.5. Fie (bn )nn0 (n0 IN) un sir de numere reale. O serie

de forma
(bn bn1 ) se numeste serie telescopic
a.
In acest caz, sirul
n=n0 +1

sumelor partiale este sn = bn bn0 , n IN , n n0 + 1.


Definitia 3.6. Dac
a dou
a serii

n=n0

an si

n=n0

bn (n0 IN) au aceeasi

natur
a (adic
a sunt n acelasi timp convergente sau divergente), atunci vom
nota

n=n0

an

n=n0

bn .

117
Teorema 3.7. (Conditia necesar
a de convergent
a)

Daca seria

n=0

an (n0 IN) este convergent


a, atunci lim an = 0.
n

In consecinta, rezulta:
Corolar 3.8. Daca (an )n este convergent si lim an = 0 sau daca (an )
n

este divergent (ceea ce vom nota prin an

0), atunci seria

n=n0

divergenta.

an este

Propozitia 3.9. (Propriet


ati generale ale seriilor convergente)
i) Fie seria

n=n0

an (n0 IN). Daca din sirul (an ) se elimina sau se

adauga un numar finit de termeni, atunci natura seriei nu se schimb


a
(dar n caz de convergenta, suma seriei se modifica). Astfel, vom face
conventia de a nota o serie prin
an atunci cand ne va interesa doar
natura seriei (nu si suma seriei).
a se asociaza termenii seriei n grupe finite,
ii) Daca ntr-o serie convergent
cu pastrarea ordinii termenilor, atunci se obtine tot o serie convergent
a
si cu aceeasi suma. Daca seria este divergent
a, atunci rezultatul nu se

mai pastreaza. De exemplu, fie seria divergent


a

(1)n1 si seria:

n=1

(1)

[1 + (1)] + [1 + (1)] + ... + [1 + (1)] + ....

obtinuta prin asocierea termenilor n grupe de cate doi termeni. Se


observa ca seria (1) este convergent
a si are suma 0.

iii) Fie seria

n=n0

an (n0 IN) si k IN . Atunci

caz de convergenta, daca

n=n0

an = s, atunci

an0 +1 + ... + an0 +k1 ). Invers, daca


t + (an0 + an0 +1 + ... + an0 +k1 ).
iv) Fie

n=n0

n=n0

n=n0

n=n0

an

n=n0

an+k . In

an+k = s (an0 +

an+k = t, atunci

n=n0

an =

an (n0 IN) o serie numeric


a si pentru orice p IN, fie seria

n=n0 +p+1

an . Atunci

n=n0

an

n=n0 +p+1

an . In caz de convergent
a, se

118

noteaza

n=p+1

an =rp (numit restul de ordin p al seriei

n=n0

an ) si avem

lim rp = 0.

Teorema 3.10. (Teorema lui Cauchy de caracterizare)

O serie

n=n0

an (n0 IN) este convergent


a daca si numai daca > 0,

N () = N IN, astfel nc
at n N, n n0 si p IN , |an+1 + an+2 +
... + an+p | < .
Observatia 3.11. Daca seria

n=n0

an (n0 IN) are proprietatea ca

an 0, n n0 , atunci sirul sumelor partiale este crescator. In acest caz,


se spune ca seria este cu termeni nenegativi.
Teorema 3.12. Fie
an o serie cu termeni nenegativi si (sn ) sirul
sumelor partiale. Atunci seria
an este convergent
a daca si numai daca
(sn ) este majorat.
Observatia 3.13.
a) O serie cu termeni nenegativi

n=n0

an (n0 IN) este divergent


a daca

si numai daca (sn ) este nemajorat ceea ce este echivalent cu faptul ca


lim sn = +.
n

b) O serie cu termeni nenegativi are ntotdeauna suma n [0, +].


Teorema 3.14. (Criteriul de comparatie de specia I)
Fie
an si
bn (n0 IN) serii cu termeni nenegativi astfel nc
at an
nn0

bn , n n0 .

nn0

i) Daca seria

bn converge, atunci seria

ii) Daca seria

an diverge, atunci seria

an converge.
bn diverge.

Teorema 3.15. (Criteriul de comparatie de specia a II-a)


Fie seriile
an si
bn (n0 IN) astfel nc
at an > 0, bn > 0 si an+1
an
bn+1
bn

nn0

nn0

pentru orice n n0 .

i) Daca seria

bn este convergent
a, atunci seria

an este convergent
a.

119
ii) Daca seria

an este divergent
a, atunci seria

bn este divergent
a.

Teorema 3.16. (Criteriul de comparatie cu limit


a)
Fie
an si
bn serii cu termeni pozitivi astfel nc
at exista limita
an
= [0, +].
lim
n bn
i) Daca (0, +), atunci
ii) Pentru = 0,
daca seria

an

bn .

bn converge, atunci seria

daca seria
an diverge, atunci seria
iii) Pentru = +,
daca seria

an converge, atunci seria

daca seria

bn diverge, atunci seria

Corolar 3.17. Fie seria

n=n0

an converge;
bn diverge.
bn converge;
an diverge.

an bn (n0 IN) unde an > 0, bn > 0, n

n0 . Daca exista limita lim bn = si (0, +), atunci


n

an bn

an .

Teorema 3.18. (Criteriul lui Cauchy de condensare)


Fie
an o serie cu termeni nenegativi astfel nc
at sirul (an ) este descrescator. Atunci
an 2n a2n .
Teorema 3.19. (Criteriul r
ad
acinii cu m
arginire)
Fie seria
an (n0 IN) cu termeni nenegativi.
nn0

i) Daca exista M < 1 astfel nc


at n an M , n n0 , atunci seria
converge.

ii) Daca exista M 1 astfel nc


at n an M , n n0 , atunci seria
diverge.

an
an

Teorema 3.20. (Criteriul r


ad
acinii cu limit
a superioar
a)
an o serie cu termeni nenegativi.

i) Daca lim sup n an < 1, atunci seria


an este convergent
a.
n
ii) Daca lim sup n an > 1, atunci seria
an este divergent
a.

Fie

Teorema 3.21. (Criteriul r


ad
acinii cu limit
a)

Fie seria an cu termeni nenegativi astfel nc


at exista limita lim n an = .
n

120
i) Daca < 1, atunci seria
ii) Daca > 1, atunci seria

Fie

an converge.
an diverge.

Teorema 3.22. (Criteriul raportului cu m


arginire)
an (n0 IN) o serie cu an > 0 pentru orice n n0 .
nn0

at
i) Daca exista M < 1 astfel nc
este convergenta.
ii) Daca exista M 1 astfel nc
at
este divergenta.

Fie

an+1
an

M, n n0 , atunci seria

an

an+1
an

M, n n0 , atunci seria

an

Teorema 3.23. (Criteriul raportului cu limite extreme)


an (n0 IN) o serie cu an > 0 pentru orice n n0 .
nn0

an+1
i) Daca lim sup
< 1, atunci seria
an
n
an+1
> 1, atunci seria
ii) Daca lim inf
n
an

Fie

an converge.
an diverge.

Teorema 3.24. (Criteriul raportului cu limit


a)
an (n0 IN) o serie cu an > 0 pentru orice n n0 astfel nc
at exista
nn0

limita lim

an+1
= .
an

i) Daca < 1, atunci seria


ii) Daca > 1, atunci seria

an este convergent
a.
an este divergent
a.

Teorema 3.25. (Criteriul lui Raabe - Duhamel)


Fie
an (n0 IN) o serie cu an > 0 pentru orice n n0 astfel nc
at exista
nn0

limita lim n
n

an
1
an+1

= .

i) Daca > 1, atunci seria


ii) Daca < 1, atunci seria

an converge.
an diverge.

Teorema 3.26. (Criteriul lui Gauss)


Fie seria
an (n0 IN) cu an > 0 pentru orice n n0 astfel nc
at
nn0
an
poate scrie n forma: an+1
= 1+
si (xn ) IR este un sir marginit.

xn
,
n1+

an
an+1

se

n n0 , unde , IR, > 0

121
i) Daca > 1, atunci seria
ii) Daca 1, atunci seria

an converge.
an diverge.

Corolar 3.27. (Gauss) Fie seria

an (n0 IN) cu an > 0 pentru


nn0

orice n n0 avand proprietatea:

an
P1 (n)
P2 (n)
Pk (n)
xn
=1+
+
+ +
+ 1+ ,
an+1
Q1 (n) Q2 (n)
Qk (n) n
n n0 , unde Pi , Qi sunt polinoame cu coeficienti reali astfel nc
at:
grad Qi grad Pi = 1, i = 1, k, (0, ) si (xn ) IR este un sir marginit.
Notand cu bi respectiv ci , coeficientul dominant al polinomului Pi respectiv
k b
i
al polinomului Qi , i = 1, k si cu =
, avem:
c
i=1 i
pentru > 1, seria
an converge,
pentru 1, seria
an diverge.
Teorema 3.28. (Criteriul lui Dirichlet)
Fie seria
an bn (n0 IN) care verific
a conditiile:
nn0

i) seria
nn0

an are sirul sumelor partiale (sn ) marginit (adica exista

0 astfel ncat |sn | , n n0 ),


ii) (bn ) este un sir descrescator cu lim bn = 0.
n

Atunci seria

an bn este convergent
a.

Teorema 3.29. (Criteriul lui Abel)


Fie
an bn o serie pentru care au loc afirmatiile:
i) seria
an este convergenta,
ii) (bn ) este un sir monoton si marginit.
Atunci seria

an bn este convergent
a.

Definitia 3.30. O serie numeric


a
alternat
a dac
a

nn0

an (n0 IN) se numeste serie

an an+1 < 0, n n0 .
acest caz, an se mai scrie n forma an = (1)n bn pentru orice n n0
In
sau an = (1)n+1 bn pentru orice n n0 , unde bn > 0 pentru orice n n0
(se observ
a c
a bn = |an | pentru orice n n0 ).

122
Teorema 3.31. (Criteriul lui Leibniz)
Fie
(1)n bn (n0 IN) o serie alternata (bn > 0, n n0 ) astfel nc
at
nn0

sirul (bn ) este descrescator si lim bn = 0. Atunci seria


n

convergenta.

nn0

(1)n bn este

Definitia 3.32.
a) O serie
an se numeste absolut convergent
a dac
a seria
|an | este
convergent
a.
b) Seria
an se numeste semiconvergent
a (sau conditionat convergent
a)
dac
a seria
an este convergent
a, iar seria
|an | este divergent
a.
Teorema 3.33. Dac
a o serie
an este convergent
a.

an este absolut convergent


a, atunci seria

Observatia 3.34.
a) Reciproca teoremei 3.33 nu este adevarat
a (vezi problema 3.1-10).
b) Daca se aplica criteriul raportului sau cel al rad
acinii pentru seria
|an | si aceasta este divergent
a, atunci si seria
an este divergent
a
(vezi problema 3.5).
Teorema 3.35. (Produs cu un scalar)
Fie seria
an (n0 IN) si IR. Daca = 0, atunci
nn0

si n caz de convergent
a avem
nn0

(an ) =

nn0

(an )

an

an .

Teorema 3.36. (Suma a dou


a serii)
Fie seriile
an si
bn (n0 IN).
nn0

nn0

i) Daca ambele serii sunt convergente, atunci si seria


convergenta si
(an + bn ) =
an +
bn .
nn0

nn0

ii) Daca seria


an converge si seria
seria
(an + bn ) diverge.

nn0

bn diverge (sau invers), atunci

Definitia 3.37. (Produsul Cauchy al dou


a serii)
Fie seriile

n=0
a0 b0 ,

an ,

n=0

c0 =
c1 = a0 b1 + a1 b0 ,

(an + bn ) este

bn si fie (cn ) sirul definit prin:

123
c2 = a0 b2 + a1 b1 + a2 b0 ,
.........................................,
cn = a0 bn + a1 bn1 + ... + an b0 =

ak bnk , n IN.

k=0

Atunci seria

n=0

cn se numeste produs Cauchy al seriilor

n=0

an si

n=0

bn .

Teorema 3.38. (Mertens)

Fie

n=0

an si

n=0

bn serii convergente. Daca cel putin una dintre serii este

absolut convergenta, atunci seria produs Cauchy,

n=0

cn =

n=0

an

n=0

n=0

n=0

n=0

cn , este convergent
a si

bn .

Daca an = bn , n IN, atunci vom nota


A ridica seria

n=0

an

n=0

bn prin

n=0

an

an la patrat nseamn
a a efectua produsul Cauchy al seriei

an cu ea nsasi.
Corolar 3.39. (Teorema lui Cauchy)

Daca doua serii

Cauchy,

an si

n=0

bn sunt absolut convergente, atunci seria produs

n=0

cn , este absolut convergent


a si

n=0

cn =

n=0

an

n=0

bn .

n=0

Observatia 3.40. (Calculul aproximativ al sumelor de serii)

Fie
an o serie convergenta cu suma s. In acest caz, sirul sumelor partiale
n=0

sn = a0 + a1 + + an converge la s iar restul de ordin n al seriei,


rn =

ak = s sn , converge la 0. Pentru determinarea cu aproximatie

k=n+1

a sumei s, se poate folosi formula de aproximare:


s
= sn ,
fiind necesara o evaluare a erorii absolute |rn | = |s sn |.
De exemplu:
an+1

an
pentru orice n n0 . Atunci |an+1 | |an |, |an+2 | |an+1 | 2 |an |,
a) Presupunem ca exista n0 IN si (0, 1) astfel nc
at

124
|an+3 | 3 |an |, , |an+p | p |an |, p IN . Conform problemei 3.19,

|s sn | = |rn | =
. Deci
ak
|ak | |an |
k = |an |
1
k=n+1
k=n+1
k=1

|s sn | |an |
, n n0 .
1
Sa presupunem ca vrem sa calculam s cu o aproximatie data > 0.
Pentru aceasta, vom determina N IN, N minim si N n0 astfel nc
at

|an |
pentru n N . Atunci s
= sN .
1
b) Fie (an ) un sir descrescator de numere pozitive, cu an 0 astfel nc
at
seria

(1)n an este convergent


a si are suma s. Sa arat
am ca |rn | an+1 ,

n=0

n IN. Fixand n IN, pentru orice k IN avem:


an+1 an+2 an+1 an+2 + + (1)k+1 an+k + (1)k+2 an+k+1 an+1 .
Trecand la limita pentru k se obtine an+1 an+2 (1)n+1 rn an+1 .
Rezulta |s sn | = |rn | an+1 , n IN. Daca vrem sa calculam s cu o
aproximatie data > 0, atunci vom determina N IN, N minim astfel
ncat an+1 pentru orice n N . Atunci s
= sN .
Scrierea padic
a a numerelor reale
Urmatoarele enunturi au fost extrase din cartea d-nei prof. dr. Anca
Maria Precupanu, Bazele Analizei Matematice [14].
Teorema 3.41. Fie p IN, p 2 si (an )nIN Z cu proprietatea
a
n
0 an p 1, n IN . Atunci seria
este convergent
a iar suma sa
n
n=1 p
este un numar a [0, 1].
Teorema 3.42. Fie p IN, p 2 si a (0, 1]. Atunci exista un sir
(an )nIN Z, cu an = 0 pentru o infinitate de valori ale lui n, astfel nc
at
a
n

0 an p 1, n IN si
= a.
n
n=1 p

an
din teorema precedent
a se numeste dezn
n=1 p
voltare padic
a a num
arului a. Se mai scrie a = 0,p a1 a2 a3 ....
Vom spune dezvoltare diadic
a n cazul p = 2.
Dac
a p = 10, atunci se obtine dezvoltarea zecimal
a obisnuit
a a num
arului
a.
Definitia 3.43. Seria

125
Numerele din (0, 1] pot avea mai multe dezvolt
ari padice.
Teorema 3.44. Fie p IN, p 2, a (0, 1] si a =
padica a lui a.

an
dezvoltarea
n
n=1 p

Daca (bn )nIN Z, 0 bn p 1 pentru orice n IN si a =


atunci exista n0 IN astfel ncat:

bn
,
n
n=1 p

i) bn = an , 1 n < n0 :
ii) bn0 = an0 + 1;
iii) an = p 1, bn = 0, n > n0 ,
adica a are o singura dezvoltare padica cu elemente nenule. Mai mult, a
are doua dezvoltari padice daca si numai daca exista m, n0 IN astfel
m
ncat a = n0 unde a < pn0 .
p

126

Probleme
3.1 Stabiliti natura urmatoarelor serii folosind definitia 3.2 si n caz de
convergenta determinati sumele lor:

1.
n=1

2.
n=1

3.
n=1

4.

1
;
1

4n2

1
, x > 0;
(n + x)(n + x + 1)
1
n+1
;
+ ln
n
n

n+ n+1
n=1

5.
6.

arctg
n=0
2
n
n=1

7.
n=1

8.
n=1

9.
10.

+n1
;
(n + 1)!
n
1
+ ln
;
n
n+1

(n 1)!
, p fixat din IN ;
(n + p)!
2n + 1

(2n)!!(2n
n=1
(1)n1
n=1

11.

1
;
n2 + n + 1

+2+

, unde (2n)!! = 2 4 6 (2n);

2n + 2)

(n + 1)xn , x IR;
n=0

12.
n=0

13.
n=0

xn
, x IR;
3n+2
2a + 3
3a 1

, a IR \

3.2 Aratati ca seria


aproximatie de 102 .

n=1

n+1
n2 n!

1
.
3
este convergent
a si calculati suma seriei cu

127
3.3 Demonstrati ca seria
seriei cu aproximatie de

n=0
103 .

(1)n
(2n+1)3

este convergent
a si calculati suma

3.4 Sa se studieze convergenta urmatoarelor serii folosind teoremele precizate.


Corolarul 3.8:

1.
n=1

2.
n=1

n2 n + 1
n2 + n + 1

5n
;
n3 + 5n

Teorema lui Cauchy de caracterizare (3.10):

cos n
;
7n
n=0

n n
4.
;
n2 + 1

3.

n=1

Teorema 3.12:

5.
n=0

6.
n=1

1
;
(n + 1) 3n
1 + sin n
;
+ 3n + 4

n2

Criteriul de comparatie de specia I (3.14):

7.

arctg
n=1

8.
n=1

1
;
n3

n
;
n2 + cos2 n

Criteriul de comparatie de specia a II-a (3.15):

9.

(2n + 1)!!

, unde (2n + 1)!! = 1 3 . . . (2n + 1);


(2n)!! n + 1
n=1

10.

(2 e 2 )(2 e 3 )...(2 e n );
n=2

128
Criteriul de comparatie cu limita (3.16, 3.17):
11.

n+3
;
2n4 +1
n=1

2
n + 2n n3

4
+ n7

;
12.

3
4 + n3 n + 3
n
n=1


3
n+3 3n+1

13.
;
3
n2 + 4
n=1
Criteriul lui Cauchy de condensare (3.18):

14.
n=2

15.
n=2

1
;
n ln n
1
;
(ln n)ln n

Criteriul radacinii cu marginire (3.19):

16.
n=1

8n + 1
n3 + 2

Criteriul radacinii cu limita superioara (3.20):

17.

an , unde an =
n=0

1
1
pentru n par si an = n pentru n impar;
n
3
7

Criteriul radacinii cu limita (3.21):

18.
n=1

19.
n=1

n
n+2 n+1 ;
12 + 22 + ... + n2 n

n2
3

Criteriul raportului cu marginire (3.22):

20.
n=0

32n
;
(n + 1)!

Criteriul raportului cu limita (3.24):

21.
n=1

1 3 5 . . . (2n 1)
;
2 5 8 . . . (3n 1)

129

22.
n=1

n!
;
nn

Criteriul lui Raabe - Duhamel (3.25):

23.
n=1

24.
n=1

2 7 12 . . . (5n 3)
;
3 8 13 . . . (5n 2)
(2n)!
;
(n!)2 22n

Criteriul lui Gauss (3.26, 3.27):

25.
n=1

12 52 92 . . . (4n 3)2
.
32 72 112 . . . (4n 1)2

Observatie
a) Daca M = 1 n criteriul rad
acinii cu marginire, atunci se poate aplica
criteriul radacinii cu limita superioara sau criteriul rad
acinii cu limita. Ast

fel, daca M < 1 si n an M pentru orice n n0 , atunci lim sup n an


n

M < 1, iar daca M > 1 si n an M pentru orice n n0 , atunci

lim sup n an M > 1 si se obtin concluziile din criteriul rad


acinii cu limita
n

superioara sau din criteriul radacinii cu limita daca exista lim n an .


n

La fel stau lucrurile si n cazul criteriului raportului.


Pentru M = 1, exista serii pentru care se poate aplica criteriul rad
acinii
cu marginire dar criteriul radacinii cu limita superioara (sau criteriul rad
acinii cu limita) nu poate preciza natura seriei. De exemplu, fie seria

n=1

n a
n =

enn
(n+1)n

en n2n
.
(n + 1)2n

e
1 n , n
(1+ n
)

IN si conform criteriului rad


acinii

n
cu marginire, seria data este divergent
a. Dar lim an = 1 si nu se poate
n
folosi criteriul radacinii cu limita.
Aceeasi situatie are loc pentru M = 1 n criteriul raportului. De exemAtunci

plu, fie seria

n=0

258...(3n+2)
147...(3n+1) .

Avem

an+1
an

3n+5
3n+4

> 1, n IN si conform

criteriului raportului cu marginire, seria este divergent


a. Dar lim an+1
=1
n an
si nu putem aplica criteriul raportului cu limita.

130
b) Este evident ca criteriul rad
acinii cu limita (respectiv criteriul raportului cu limita) implica criteriul rad
acinii cu limita superioara (respectiv cri
teriul raportului cu limite extreme) deoarece daca exista lim n an (respectiv
an+1
),
n an

lim

atunci
lim sup
n

(respectiv lim sup an+1


an = lim inf
n

n
an = lim n an
n

an+1
an

an+1
).
n an

= lim

Exista nsa situatii n care se poate folosi criteriul rad


acinii cu limita
superioara (respectiv criteriul raportului cu limite extreme) si nu se poate
aplica criteriul radacinii cu limita (respectiv criteriul raportului cu limita).

an cu an = 31n pentru

n par si an = 71n pentru n impar, se vede ca nu exista lim n an (deci nu


n

putem utiliza criteriul rad


acinii cu limita), dar lim sup n an = 13 < 1 si

De exemplu, pentru seria din exercitiul 3.4-17,

n=0

conform criteriului rad


acinii cu limita superioara, seria este convergent
a.
c) Criteriul raportului cu limita (sau cu limite extreme) implica criteriul radacinii cu limita (sau cu limita superioara) si acest lucru rezulta din
propozitia 2.29. Astfel daca an > 0, n IN, atunci
(2)

lim inf
n

an+1
an+1
lim inf n an lim sup n an lim sup
.
n
an
an
n
n

Dar exista situatii n care natura unei serii se poate preciza cu criteriul
radacinii si nu cu criteriul raportului. Astfel, seria de la b) este convergent
a
an+1
conform criteriului rad
acinii cu limita superioara. Dar lim inf an = 0 < 1
n

si lim sup an+1


si nu se poate aplica criteriul raportului cu limita
an = > 1
n

sau cu limite extreme.

d) Daca lim an+1


= 1, atunci din (2) rezulta ca si lim n an = 1 si
a
n
n
n
nu se poate utiliza nici criteriul raportului cu limita, nici criteriul rad
acinii
cu limita. Spre exemplu, fie seria

n=2

1
n ln n .

an+1
n an

Avem lim

= 1 deci

nu merge aplicat nici criteriul raportului, nici criteriul rad


acinii. Trebuie
gasit un alt criteriu, de exemplu criteriul lui Cauchy de condensare. Astfel
2n a2n = 2n
seria

n=2

1
n ln n

1
2n ln 2n

1
n ln 2

si seria

n=2

1
n ln 2

este divergent
a. Rezulta ca si

este divergent
a.

e) Criteriul raportului cu limita implica criteriul lui Raabe-Duhamel.

131
an+1
n an

Intr-adevar, daca lim

= = 1, atunci

an
1
an+1

lim n

, daca > 1
+, daca < 1

si putem aplica criteriul lui Raabe-Duhamel.


Exista serii pentru care lim an+1
= 1 deci nu putem folosi criteriul ran an
portului cu limita dar se poate utiliza criteriul lui Raabe-Duhamel. De exeman
plu, pentru seria din exercitiul 3.4-23, lim an+1
an = 1 dar lim n an+1 1 =
1
5

< 1 si conform criteriului lui Raabe-Duhamel, seria diverge.


3.5 Sa se arate ca daca seria
nn0

urmatoarele conditii:
(i) M 1 a..

an (n0 IN) ndeplineste una din

|an+1 |
M, n n0 ,
|an |

|an+1 |
> 1,
|an |
|an+1 |
(iii) lim
= si > 1,
n |an |
(iv) M 1 a.. n |an | M, n n0 ,
(ii) lim inf

(v) lim sup

(vi) lim

|an | > 1,
|an | = si > 1,

atunci seria
nn0

an este divergent
a.

3.6 Determinati natura urmatoarelor serii:

1.

e
n=1

2.
n=1

3.
n=2

n
3

n=1

n2

3
n3 + n2 + 2 3 n3 n2 + 2
1
;
ln(n!)
sin3

4.

n+1
n

1
;
n

132

5.

;
3
1 + 2 + 3 + ... + n n
n=1

6.

arctg
n=1

7.
n=1

8.

1
;
n
(2n)n

(4n2 + 3n + 1)n+1
ln n ln 1 +

n=2

9.
n=1

10.
n=1

11.
n=2

12.
n=0

13.
n=1

14.
n=1

15.
n=1

16.
n=1

17.
n=2

1
n

ln 1 +

1
;
n2

1 n+1
ln
;
n
n
1+

1
2

+ ... +
n2

1
n

1
;
[n + (1)n ]2
5 + sin 4n
;
2n
(2n 1)!!
1

;
(2n)!!
2n + 1
1
;
[3 + (1)n ]n
nn
;
en n!
1
2
n
+ 2
+ ... + 2
2
n +2 n +4
n + 2n

ln(n + 1)
.
n2

3.7 Precizati natura seriilor urmatoare n functie de parametrii respectivi:

1.
n=1

2.
n=1

n
, x > 0;
xn
1
, x > 0;
n(1 + x + x2 + . . . + xn )

133

3.

, a > 0;

n=1

aln n , a > 0;

4.
n=1

5.

n ln n, IR;
n=2

6.
n=1

7.
n=1

8.
n=1

9.
10.

n=2

, a > 0;

(an)n
, a > 0;
n!
( 1) . . . ( n + 1)
( + 1)( + 2) . . . ( + n)

, IR \ {1, 2, 3, . . .};

ln(1 + xn )
, x > 0, IR;
n

n+1
( n + 1 n) ln
, IR;
n1

n=2

12.

an

, a > 0;
n
n!

(2n + 1)
n=1

11.

an2 + n + 1
n2

a1+ 2 +...+ n , a > 0;


n=1

13.

(1)n+1
1

n=1

14.
n=2

n+ n

, IR;

1
, IR.
n(ln n)

3.8 Studiati convergenta urmatoarelor serii folosind teoremele precizate:

a) Criteriul lui Dirichlet:

b) Criteriul lui Abel:

cos nx
, x IR;
n
n=1

cos n cos n1

;
7
3
n
n=1

c) Criteriul lui Leibniz:


n=2

(1)n
;
ln n

134

d) Teorema 3.33:

(1)

n2 +n
2

n=1

n
.
5n

3.9 Dati exemple de serii divergente a caror suma sa fie:


a) convergenta;
b) divergenta.
3.10 Dati exemple de:
a) serie alternata divergent
a,
nn0

(1)n an (an > 0, n n0 ), cu propri-

etatea an 0;
b) serie alternata convergent
a care nu verific
a conditiile din criteriul lui
Leibniz.

3.11 Fie seria

an si seria

n=1

()

(a1 + a2 + ... + an1 ) +(an1 +1 + an1 +2 + ... + an2 ) + . . .


... + (ank +1 + ank +2 + ... + ank+1 ) + ...

obtinuta prin gruparea termenilor n grupe finite, cu pastrarea ordinii termenilor, astfel ncat termenii din fiecare grupa au acelasi semn. Aratati ca
daca seria () este convergent
a, atunci si seria
an este convergent
a si are
aceeasi suma.

(1)[ n]
Aplicatie: stabiliti natura seriei
.
n
n=1

3.12 Studiati natura seriilor:

1.

sin n cos n2
;
n+ n
n=1

2.
n=0

3.

(1)n
;
3 + sin n

(1)n1
n=1

4.
n=1

(1 +

1
2

ln(5 + e3n )
;
ln(3 + e5n )

+ ... + n1 ) sin nx
, x IR;
n

135

5.
n=1

(n!)2 xn
, x IR;
(2n)!

( n2 + 1 a n2 1) xn , a, x IR

6.

n=1

(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiza matematica I);

n
n+a
7.
b
; a, b IR;
n+a1
n=1

8.

(1)

n(n+1)(n+2)
3

n=1

n an ; a, IR;

9.
n=1

10.
n=1

11.
n=2

12.
n=1

13.
n=1

14.
n=1

15.
n=1

16.
n=1

17.
n=1

18.

n
4n + 1

xn
, x IR \ {1, 1};
1 xn
xn

xn
, x IR;
+ n

xn
, x IR \ {1};
(1 + x)(1 + x2 ) . . . (1 + xn )
an bn
; a, b IR cu a + b = 0;
an + bn
1 + (1)n n
x , x IR;
n
xn 1 n
y ; x, y IR;
n
nx + 3 n
a ; x, y, a IR;
ny + 7
n! an
; a IR, > 0;
( + 1) . . . ( + n)

an
; a IR, b > 0
n(1 + bn )
n=1
(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiza matematica I);

19.

( n2 + 1 an) xn ; a, x IR
n=1

(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiza matematica I);

136

xn ; , , x IR
n
n=1
(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiza matematica I);

(2n 1)!! n
21.
x ; , x IR;
(2n)!!
n2 + 1 n

20.

n=1

x(x + 1) . . . (x + n) n
a ; a IR, 0 < x < y;
y(y + 1) . . . (y + n)
n=1

( 1)( 2) . . . ( n + 1) n
23.
, IR \ Z ;
( + 1)( + 2) . . . ( + n)
22.

n=1

n!
; IR, b > 0;
b(b + 1) . . . (b + n) n
n=1

n(n+1) e
e 3 e... n e
25.
(1) 2
, IR;
n
24.

n=1

26.

(a 2)n 1 +

n=1

2
1 n
n

, a IR, a > 2

(Examen de Licent
a-iunie 2004).

3.13 Criteriul logaritmic


Fie seria
an (n0 IN) cu an > 0, n n0 .
nn0

a) Daca lim inf

ln a1n

b) Daca lim sup

ln n

> 1, atunci seria

an converge.

< 1, atunci seria

an diverge.

ln a1n
ln n

c) Presupunand ca exista lim

ln a1n

daca > 1, atunci seria

= , avem:
ln n
an este convergent
a;

daca < 1, atunci seria

an este divergent
a.

3.14 Folosind criteriul logaritmic (problema 3.13), studiati convergenta


seriilor:

a)
n=1

b)
n=2

1
3
n +n+3

ln(n+1)

1
, IR.
(ln n)

137

( n + a n + 1 + b) cn , unde a, b, c IR

3.15 Precizati natura seriei

n=1

si determinati suma seriei n cazul a= c, b=1, |c|<1.


(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiza matematica I).
3.16 Fie sirul bn = n

an +

n, n IN , a, IR, a > 0.

a) Determinati a si astfel nc
at (bn ) sa fie convergent si calculati lim bn .
n

b) Pentru a = 1, studiati natura seriei

bn xn , x IR.

n=1

3.17 Sa se studieze natura seriei

n=1

(2n + 1)(a 1)(a 2) . . . (a n + 1) xn


(a + 1)(a + 2) . . . (a + n + 1)

unde a, x IR si pentru a = 0, x = 1 sa se calculeze suma seriei.


(Prof. dr. A.M. Precupanu, examen Analiza matematica I).
3.18 Fie seria convergenta

(a1
n
n=1

n=1

an cu an > 0, n IN . Aratati ca seriile

n=1

an an+1 si

3.19 Daca seria

n=n0

1
a1
n+1 )

sunt convergente.

an (n0 IN) este convergent


a, atunci

an
n=n0

3.20 Fie seria

|an |.
n=n0

an cu an > 0, n IN . Aratati ca

n=1

3.21 Fie

n=1

an o serie cu an > 0, n IN si sn =

n=1

gente;
b) daca seria

an converge, atunci seriile

n=1

an diverge, atunci seria

n=1

n=1

an
1+an .

ak pentru orice

k=1

n IN . Aratati ca:
a) daca seria

an

n=1

n=1
an
sn

an
sn

si

n=1

diverge si

an
s2n

n=1

sunt converan
s2n

converge.

138
3.22 Daca (an )nIN (0, ), precizati natura seriilor:

a)
n=1

b)
n=1

an
;
1 + a3n
an
, IR.
1 + n an

3.23 Sa se arate ca daca seria

nan este convergent


a, atunci si seria

n=1

an converge.

n=1

3.24 Daca seria

a2n este convergent


a, care este natura seriei

n=1

3.25 Fie

n=1

n=1

an
n

an o serie cu termeni nenegativi.

a seria
a) Teorema lui Olivier: dac
descrescator, atunci lim nan = 0.

an este convergent
a si (an ) este

n=1

b) Aratati ca ipoteza de monotonie este esential


a.
c) Reciproca teoremei lui Olivier este adevarat
a?

3.26 Fie seria


n

an cu termeni pozitivi astfel nc


at an 0, fie sn =

n=1

ak termenul general al sirului sumelor partiale si tn = sn [sn ] (partea

k=1

fractionara a lui sn ), n IN . Sa se arate ca seria

an este convergent
a

n=1

daca si numai daca sirul (tn )n este convergent.


(Concursul studentesc Traian Lalescu, faza finala Constanta - 2003)
3.27 Aratati ca

n=1

1
n2

2
6

si

n=1

1
n4

4
90 .

3.28 Dati exemple pentru urmatoarele situatii:


a) doua serii convergente care au produsul Cauchy divergent;
b) doua serii divergente pentru care produsul Cauchy este absolut convergent.

139
3.29 Sa se efectueze produsul Cauchy al seriilor

deduca de aici suma seriei

n=0

n=0

1
n!

si

n=0

(1)n
n!

si sa se

(1)n
n! .

3.30 Demonstrati ca

n=0

1
n!

1
(1)n
( 2)n
n=0

= e(2

2).

3.31 Sa se ridice la patrat urmatoarele serii, sa se arate ca seriile obtinute


sunt convergente si sa se determine sumele lor:

(1)n

a)

n=0

1
;
5n

nan cu a (1, 1);

b)

n=1

c)
n=1

n1
.
2n+1

3.32 Daca |x| < 1 (x0 = 1), aratati ca

xn
n=0

3.33 Aratati ca seria

n=0

xn
n!

(n + 1) xn .

n=0

este absolut convergent


a pentru orice x IR

(x0 = 1) si apoi, notand cu E(x) suma acestei serii, demonstrati relatia:


E(x + y) = E(x) E(y), x, y IR.
3.34 Sa se demonstreze ca seriile

(1)n

n=0

x2n
(2n)!

si

(1)n

n=0

x2n+1
(2n+1)!

sunt absolut convergente pentru orice x IR si apoi, notand sumele lor cu


C(x) si respectiv S(x), sa se arate ca: S(x + y) = S(x)C(y) + C(x)S(y) si
C(x + y) = C(x)C(y) S(x)S(y), x, y IR.
a si descrescatoare. Fie
3.35 Fie f : [0, +) [0, +) o functie continu
seria

n=0

an cu termen general an = f (n), n IN. Sa se arate ca seria

este convergenta daca si numai daca limita lim


n
finita.

n
0 f (x)dx

n=0

an

exist
a si este

140

Solutii
3.1

1. Seria este telescopica av


and an =
n

Atunci sn =
ca lim sn =
n

1
4k2 1

k=1
1
2 deci

n
k=1

1
2

1
2k1

1
2k+1

1
2

1
2n1
1
2

1
2n+1

1
2n+1

, n IN .
. Se observa

seria este convergent


a si are suma 12 .

1
1
2. Seria este telescopica: an = n+x
n+x+1
, n IN . Rezult
a sn =

1
1
1
a cu suma 1+x .
1+x n+x+1 , n IN deci seria este convergent
1
1
3. an = n + ln(n + 1) ln n, sn = 1 + 2 + . . . + n1 + ln(n + 1) +
deci seria diverge.

4. an = n+1n+1 = n + 1 n, n IN (serie telescopica). Rezulta

sn = n + 1 1 + deci seria este divergent


a.
5. an = arctg(n + 1) arctgn (serie telescopica). Rezulta

n=0

1
= 2 .
arctg n2 +n+1

6. Este o serie telescopica: an =

n=0

n2 +n1
(n+1)!

1
(n1)!

1
(n+1)! , n

IN . Atunci

= 1.

7. an = n1 + ln n ln(n + 1), n IN sn = 1 + 21 + . . . + n1 ln(n + 1) =


n
vn + ln n+1
c, unde vn = 1 + 12 + . . . + n1 ln n c (constanta lui Euler),
conform problemei 2.5-d).
8. an =

1
p

1
n(n+1)...(n+p1)

1
(n+1)(n+2)...(n+p)
1
este pp!
.

, n IN (avem o serie

telescopica). Astfel suma seriei


9. an = 1 1
, n IN (serie telescopica). Suma seriei este
(2n)!!

(2n+2)!!

1 .
2
n1

n1

10. an = (1)n
si sn = 1 12 + 31 . . . + (1)n , n IN . Avem
1
1
1
s2n = 1 21 + 13 . . . 2n
= 1 + 12 + 13 + . . . + 2n
2 12 + 14 + . . . + 2n
=
1
1
v2n + ln(2n) vn ln n = v2n vn + ln 2 ln 2 si s2n+1 = 1 2 + 3 14 +
1
1
1
. . . 2n
+ 2n+1
= s2n + 2n+1
ln 2. Deci seria converge si are suma ln 2.
Se observa ca seria

n=1

|an | =

n=1

1
n

este divergent
a. Astfel seria

este convergenta dar nu este absolut convergent


a.
11. Pentru x = 1, seria devine

n=1

(1)n1
n

(n+1) care diverge pentru ca termenul

n=0

general nu tinde la 0 (conform corolarului 3.8). Pentru x = 1, sn = 1 +


2x + 3x2 + . . . + (n + 1)xn = (x + x2 + x3 + . . . + xn+1 ) =

x 1x
1x

141
1(n+1)xn +nxn+1
(1x)2

care converge la
x (, 1] (1, ).
12. an =

1
32

x n
3

seria

n=0

x
3

daca |x| < 1 si este divergent daca

si conform teoremei 3.35,

este seria geometrica cu ratia q =

1
(1x)2

x
3

n=0

an este convergenta cu suma

n+1
.
n2 n!

Fie an =

Atunci

n=0

x n
3

care

(vezi observatia 3.3-a)). In consecint


a,
1
32

1
1 x3

1
3(3x)

< 1 adica pentru x (3, 3) si divergent


a pentru
adica pentru x (, 3] [3, ).
13. Este o serie geometrica cu ratia q = 2a+3
3a1 .
3.2

an

an+1
an

n2 (n+2)
(n+1)4

x
3

dac
a si numai daca
(, 1] (1, )

0 < 1 si din criteriul

1
raportului cu limita rezulta ca seria converge. Se observa ca an+1
an 2 , n

1. Aplicand observatia 3.40-a) cu = 12 vom avea |an | 1


= nn+1
2 n!
2
2
10 100(n + 1) n n!, n 5. Putem atunci considera N = 5 si astfel
s
= 2, 46.
= s5 = a1 + a2 + . . . + a5 = 21 + 2232! + 3243! + 4254! + 5265!

3.3

Fie an =

(1)n
(2n+1)3

si bn =

1
(2n+1)3

> 0, n IN. Se observa ca sirul (bn )

este descrescator si cu limita 0 deci seria

n=0

an este convergent
a datorita

1
3
criteriului lui Leibniz. Sa determinam n minim astfel nc
at (2n+3)
3 10
(vezi observatia 3.40-b)). Ultima inegalitate este echivalent
a cu (2n + 3)3
3
10 care este adevarata pentru n 4. Atunci |s sn | = |rn | an+1 < 103
pentru n 4. Prin urmare, s
= s4 = a0 + a1 + a2 + a3 + a4 = 1 313 + 513
1
1
+ 93 = 0, 969.
73
2

lim

2n2

3.4 1. lim nn2 n+1


= lim 1 + n22n
= en n2 +n+1 = e2 = 0
+n+1
+n+1
n
n
deci seria diverge.
n
2. lim n35+5n = lim n31 = 1 = 0 si seria este divergent
a.
n

n 5n +1

cos n
7n , n IN , atunci |an+1 + an+2 + . . . + an+p | =
cos(n+1)
1
1
1
+ cos(n+2)
+ . . . + cos(n+p)
7n+1
+ 7n+2
+ . . . + 7n+p
=
7n+p
7n+1
7n+2
1
1
1
1
1
1 + 17 + . . . + 7p1
= 7n+1
171p = 671 n 1 71p < 671 n , p IN .
7n+1
7
at
Dar lim 671 n = 0 si atunci pentru orice > 0, exista n0 IN astfel nc
n
1
a |an+1 +an+2 +. . .+an+p | < , n n0
67n < pentru orice n n0 . Rezult

3. Daca an =

si p IN . Astfel seria este convergent


a.

142
4. Fie an =

n n
, n
n2 +1

IN . Se observa ca an

n+1 , n IN . Atunci

n+2
n+p
+ (n+2)
+ . . . + (n+p)

(n+2)2 +1
(n+p)2 +1
p
n
1
p = n, n+p+1 = 2n+1 3 , n IN .

(n+1) n+1
(n+1)2 +1

|an+1 + an+2 + . . . + an+p | =

p
1
1
1
n+2 + n+3 +. . .+ n+p+1 n+p+1 . Pentru
Deci exista = 31 > 0 astfel nc
at pentru orice n IN , exista p = n cu
proprietatea |an+1 + an+2 + . . . an+p | 13 . Astfel seria este divergent
a.
1
5. Fie an = (n+1)3n , n IN. Atunci sn = a0 + a1 + a2 + . . . + an =
1
1
1
1
1
1 + 23
+ 331 2 + . . . (n+1)3
n 1 + 3 + 32 + . . . + 3n =

n IN si conform teoremei 3.12, seria

n=0

sn =

1+sin k

k2 +3k+4

k=1

k2 +3k+4

k=1
(sn ) este

= 32 1

1
3n+1

< 23 ,

an converge.

0, n IN si avem

1+sin n
n2 +3n+4

6. Observam ca an =

1
3n+1
1
1 3

k=1

1
k+1

1
k+2

=2

1
1
2 n+2

<1,

n IN . Deci
majorat si teorema 3.12 arata ca seria este convergenta.
7. Fie an = arctg n13 > 0, n IN . Avem an = arctg n13 n13 , n
IN , iar

n=1

1
n3

este seria armonica generalizata cu = 3 > 1 care este

convergenta (vezi observatia 3.3-b)). Criteriul de comparatie de specia I

stabileste atunci ca si seria

n=1

8. Avem an =

n2 +cos2

an este convergent
a.

1
n+1

= bn > 0, n IN si cum seria

n=1

1
n+1

este divergenta, acelasi criteriu de comparatie de specia I ne arata ca seria

n=1

an diverge.
9. Fie an =

1
n+1
1
n

(2n+1)!!

(2n)!! n+1

, n IN , iar seria

> 0, n IN . Avem

n=1

1
n

(2n+3) n+1

(2n+2) n+2

n
n+1

este divergent
a. Din criteriul de comparatie

de specia a II-a se obtine ca si seria

n=1

an+1
an

an este divergent
a.
1

an+1
an =
1
n+1
, n IN . Rezulta ca e n+1 < 1+ n1 , n

1
1
n
= n1
=
,
n

2,
iar
seria
1
n
n1 este
n1
n=2

10. Fie an = (2 e 2 )(2 e 3 ) . . . (2 e n ) > 0, n 2. Avem


1

2e n+1 . Se stie ca e < 1 +


IN . Atunci

an+1
an

> 21

1
n
1
n

divergenta. Conform criteriului de comparatie de specia a II-a, seria


diverge.

n=2

an

143
11. an =

n+3
2n4 +1

3
n(1+ n
)

n4

1
2

2+ 14
n

1
n3

bn , unde bn =

3
1+ n
2+ 14

. Avem lim bn =
n
1
. Cum
n3

(0, ) si conform corolarului 3.17 obtinem ca


an
1
seria
este
convergent
a
(este
seria
armonic
a
generalizat
a cu = 3 > 1)
n3
rezulta ca si seria
an este convergent
a.
12. an =
bn =

4
n2+2n n3 + n7

3 4
3
n +n n+3

n 2 +2+n 4

13
7
n 6 +1+3n 2

n2 +2n 2 +n 4

n 3 +n 2 +3

n 2 (n 2 +2+n 4 )
7

n 2 (n

13
7
6 +1+3n 2 )

1
n bn ,

unde

. Avem lim bn = 2 (0, ) si conform corolarului 3.17,


n

1
n.

1
an
Dar seria armonica
a deci si seria
an
n este divergent
este divergenta.
13.

3
n+3 3n+1

=
an =
3
n2 + 4
2
=
=
3
3
3
2
2
n + 4[ (n + 3) + (n + 3)(n + 1) + 3 (n + 2)2 ]
2
1
=
= 4 bn ,
2
2
2
2
n3
n 3 3 1 + n42 n 3 3 1+ n3 + 3 1+ n3 1+ n1 + 3 1+ n1

unde bn =

2
3

1+ 42
n

3 2
1+ n
+3

3
1+ n

)(

1
1+ n

1 2
1+ n

)+ (

. Avem lim bn =
n

(0, +) si la fel ca la seria precedent


a, obtinem ca

an

n3

2
3

care este

convergenta (ca serie armonica generalizata cu = 43 > 1). Astfel seria


an converge.
1
14. Fie an = n ln
a ca (an ) este descrescator.
n > 0, n 2. Se observ

Aplicand criteriul lui Cauchy de condensare,

n=2

an

n=2

2n a2n . Fie

1
1
bn = 2n a2n = n ln
bn
2 . Conform teoremei 3.35,
n care este
divergenta. In consecinta, seria
an diverge.
1
15. Fie an = (ln n)ln n > 0, n 2. Sirul (an ) fiind descrescator, putem

aplica criteriul lui Cauchy de condensare, deci


bn = 2n a2n = 2n
n

1
(n ln 2)n ln 2

1
(ln 2)ln 2

2n

n=2

nn ln 2

an

n=2

2n a2n . Fie

. Conform teoremei 3.35,

2
2
bn
. Pentru seria
se aplica criteriul rad
acinii cu limita.
nn ln 2
nn ln 2
n

2
2
n
Astfel, daca notam cn = nn ln 2 , avem lim cn = lim nln 2 = 0 < 1. Rezulta
n

ca seria
cn este convergenta si, prin urmare, seria
convergenta.

an este de asemenea

144
n

16. Fie an = 8n+1


> 0, n IN . Avem n an = 8n+1
12 < 1 pentru
3
n +2
n3 +2
n 4. Rezulta ca seria este convergent
a.

17. Pentru n par, n an = 31 si pentru n impar, n an = 17 . Rezulta ca

lim sup n an = 13 < 1. Astfel seria este convergent


a.
n

18. Notand an = ( n + 2 n + 1)n > 0 pentru n1, avem lim n an =


n

lim ( n + 2 n + 1) = lim n+2+1 n+1 = 0 < 1. Rezulta ca seria conn


n
verge.
n
2
2
2
n3 . Se stie ca 12 + 22 + . . . + n2 =
19. Fie an = 1 +2 n+...+n
2
n(n+1)(2n+1)
, n
6

lim

3n+1
6n

1
2

IN .

Atunci lim

n a
n = lim

n(n+1)(2n+1)
6
n2

n
3

< 1 si seria este convergent


a.
2n

3
9
1
20. Fie an = (n+1)!
> 0, n IN. Avem an+1
an = n+2 2 < 1 pentru
n 16. Conform criteriului raportului cu marginire, seria converge.
an+1

2n+1
2
21. Fie an = 135...(2n1)
si
258...(3n1) , n IN . Atunci an = 3n+2 3 < 1
seria este convergenta.
nn
1
1
22. Fie an = nn!n , n IN . Atunci an+1
an = (n+1)n = (1+ 1 )n e < 1.

Astfel seria converge.


23. Daca an = 2712...(5n3)
a ca
3813...(5n2) , se observ

an+1
an

5n+2
5n+3

1. Atunci

an
1
lim n an+1
1 = lim n 5n+3
si conform criteriului lui
5n+2 1 = 5 < 1
n
Raabe-Duhamel, seria diverge.
(2n)!
an+1
2n+1
24. Fie an = (n!)
2 22n . Avem
an = 2(n+1) 1. Atunci
n

lim n

an
1
an+1

1
<1
2

si seria este divergenta.


2 2 92 ...(4n3)2
25. Fie an = 312 752 11
Se observa ca
2 ...(4n1)2 .
n

an
an+1

1 =

16n2 +8n
16n2 +8n+1

Duhamel. Atunci scriem


4
4n+1

+
1
2

1
2+ 1
4+ n
n2
n2

4
4

an+1
an

(4n+1)2
(4n+3)2

1,

1 si astfel nu putem aplica criteriul lui Raabean


an+1

n forma

an
an+1

= 1+

4
4n+1

4
(4n+1)2

= 1+

, n IN . In criteriul lui Gauss (corolarul 3.27), avem


= 1, = 1 > 0 si xn = 4+ 21+ 1 care converge la 14 deci este
n

n2

marginit. Deoarece = 1 rezulta ca seria diverge.


|
3.5 (i) Din |a|an+1
M 1, n n0 se obtine |an+1 | |an |, n n0
n|
adica sirul |an | este crescator. Atunci |an |
0 ceea ce implica an
0 si
conform corolarului 3.8, seria
an este divergent
a.

145
(ii) daca lim inf
|ak+1
kn0 |ak |

ncat inf

|an+1 |
|an |

|ak+1 |
|ak |
kn
nIN

= sup inf

> 1, atunci exista n0 IN astfel

> 1. Rezulta ca exista n0 IN astfel nc


at

|ak+1 |
|ak |

> 1 pentru

orice k n0 . Astfel exista n0 IN astfel nc


at |ak+1 | > |ak |, k n0 . De
aici se obtine ca |an |
0 deci an
0 si seria
an este divergent
a.
|an+1 |
|an+1 |
(iii) Rezulta din (ii) deoarece lim inf |an | = lim |an | > 1.
n

(iv) Din n |an | M 1, n n0 , rezulta |an | 1, n n0 si deci


|an |
0. Aceasta implica an
0 si conform corolarului 3.8, seria
an este
divergenta.
(v) lim sup n |an | = inf sup k |ak | > 1 n IN, sup k |ak | > 1
nIN kn

kn

n IN, kn n a..
|akn | > 1 n IN, kn n a.. |akn | > 1
|an |
0 an
0. Astfel seria
an diverge.
(vi) rezulta din (v) ntrucat lim sup n |an | = lim n |an | > 1.
kn

n2

, n N . Aplicam criteriul rad


acinii cu
3.6 1. Fie an = e 3 n+1
n
2
1

n
1

limita: lim n an = lim e 3 1 + n = e 3 > 1 si seria este divergent


a.
n
n
2. Se aplica criteriul radacinii cu limita:

lim n an =
n

= lim (

= lim

n3 + n2 + 2

n3 n2 + 2) =

(n3 + n2 + 2) (n3 n2 + 2)
3

(n3 +n2 +2)2 + 3 (n3 +n2 +2)(n3 n2 +2)+ 3 (n3 n2 +2)2

2
< 1.
3
Rezulta ca seria converge.
3. Avem n! nn , n 2 ln(n!) n ln n, n 2
=

1
1

, n 2.
ln(n!)
n ln n

(1)

Am aratat (n problema 3.4-14) ca seria

n=2

1
n ln n

este divergent
a. Atunci

din (1) si criteriul de comparatie de specia I, rezulta ca seria


de asemenea divergenta.
4. Fie an = sin3 n1 > 0 si bn =
lim

sin
1
n

1
n

n=2

1
, n
n3

IN .

1
ln(n!)

este

an
n bn

Avem lim

= 1. Conform criteriului de comparatie cu limita,

an

146
1
n3

care este seria armonica generalizata cu = 3 > 1 deci convergent


a.
Astfel seria
an converge.
1

5. Fie an =
> 0, n IN .
3
n
1+ 2+

Solutia 1. Fie

3+...+ n
bn = n1 , n IN .

criteriul lui Stolz-Ces`aro (propozitia 2.30):


bn
n an

1 lim

1+ 2+ 3 3+...+ n n
. Folosim
n

n+1
bn+1 bn
n+1
lim an+1 an = lim
=
1
n
n

bn
an

Avem

= 1. Conform criteriului de comparatie cu limita,

an

bn . Cum seria
bn este divergent
a, rezulta ca seria
an diverge.
Solutia a 2-a.

Stim ca n n < 2, n IN . Rezulta ca 1 + 2 + 3 3 + . . . + n n <


1
2(n + 1), n IN . De aici obtinem an > 2(n+1)
, n IN si cum seria

n=1

1
2(n+1)

seria

n=1

este divergent
a, conform criteriului de comparatie de specia I,

an este divergent
a.

6. Fie an = arctg n1 si bn =

1
n , n

criteriul de comparatie cu limita, seria


7. Termenul general se scrie
an =
=

unde bn =

an
n bn

IN . Atunci lim
an diverge.

nn 2n
nn+1

4+

3
n

4+

3
n

1
1+

3
4n

1
4n2

1
3
1+ 4n
+

1 n
n2

1
4n2

3
4+ n
+

1
n2

4+

3
n

1
n2

1
n2

1
bn ,
n

. Avem lim bn = 1 3
n

= 1 si din

e4

1
2

si conform

1
1
criteriului de comparatie cu limita, an
a,
n . Seria
n fiind divergent
rezulta ca si seria
an este divergent
a.
8. Fie an = ln n ln 1 + n1 ln 1 + n12 . Utilizand inegalitatile ln x
x, x > 0 si ln(1 + x) x, x 0, rezulta: an n12 , n 2. Cum seria
1
este convergenta, din criteriul de comparatie de specia I se obtine ca
n2
seria
an converge.
9. Se procedeaza ca la 8. Va rezulta ca seria este convergent
a.
10. Se scrie termenul general n forma: an = nvn2 + lnn2n , unde vn = 1 + 12 +
. . .+ n1 ln n. Notam xn = nvn2 si yn = lnn2n . Sirul (vn ) fiind convergent rezulta
ca este marginit deci exista > 0 astfel nc
at |vn | , n IN . Atunci
1
|xn | n2 , n IN . Seria
fiind convergent
a, conform criteriului de
n2
comparatie de specia I, seria
|xn | este convergent
a. Folosind teorema

147
3.33, rezulta ca seria
xn converge. Sirul (yn ) este descrescator. Din
nln 2
criteriul lui Cauchy de condensare,
yn
2n y2n =
2n care este
convergenta datorita criteriului rad
acinii cu limita: lim n n2lnn 2 = 21 < 1.
n
Astfel seria
yn converge. In sfarsit, conform teoremei 3.36, seria
an
este convergenta.
1
1
11. Fie an = [n+(1)
n ]2 > 0, n 2. Avem an (n1)2 pentru orice

1
1

care este
n 2, iar din criteriul de comparatie cu limita,
(n1)2
n2
convergenta. Atunci criteriul de comparatie de specia I asigura faptul ca
seria
an este convergenta.
4n
6
1
12. Avem 0 5+sin
26n , n IN, iar
2n
2n
2n care converge
1
(ca serie geometrica cu ratia q = 2 ). Conform criteriului de comparatie de
5+sin 4n
specia I, seria
converge.
2n
13. Notam cu an termenul general al seriei. Se aplica criteriul lui Raabean
Duhamel si se obtine lim n an+1
1 = 32 > 1 deci seria converge.
n

14. Analog cu seria din 11 se demonstreaza ca seria

n=1

convergenta.
15. Fie an =
specia a II-a:
1
n

1
[3+(1)n ]n

este

nn

a criteriul de comparatie de
en n! , n nIN . Se utilizeaz
1
1
1 n
1+
1+
( n)
( n)
an+1
n
1
n+1
=
=
>
=
=
1
1 , iar seria
n+1
an
e
n+1
1+ n
(1+ n1 )
n

diverge. Rezulta ca si seria


an diverge.
16. Fie an > 0 termenul general al seriei. Se aplica criteriul rad
acinii
n

k
k
. Pentru orice 1 k n si n IN , n2 +2n
cu limita: n an =
n2 +2k
k=1

k
n2 +2k

k
.
n2 +2

n
k=1

k
n2 +2n

k
n2 +2k

k=1
n(n+1)
= 21
2

k=1

k
, n
n2 +2

IN . Avem:
n

k
si analog, lim
= 12 .
2
n k=1
n k=1 n +2

Conform teoremei clestelui (propozitia 2.26-vi)), lim n an = 12 < 1 si seria

lim

k
n2 +2n

Rezulta
=

lim 2 1
n n +2n

an converge.
17. Notam an =
ca lim

ln(n+1)
ln n

ln(n+1)
,n
n2

2. Se scrie an =

= 1. Conform corolarului 3.17,

la seria de la punctul 10 ca seria


seria
3.7

an este convergenta.

n=2

n=2
ln n
n2

ln(n+1)
ln n

an

ln n
si
n2

ln n
.
n2
n=2

se observa
Am aratat

este convergent
a. In consecint
a,

Convenim sa notam termenul general al seriilor cu an .

148
1. Se aplica criteriul rad
acinii cu limita: lim

n a
n = lim

n
n x

1
x.

Pentru x1 < 1 x > 1, seria converge iar pentru x1 > 1 x < 1, seria
diverge. Pentru x1 = 1 x = 1, nlocuind n an obtinem an = n
0 deci

seria diverge. In concluzie, seria converge pentru x > 1 si diverge pentru


0 < x 1.
1
2. Pentru x = 1, an = n(n+1)
. Aplicand criteriul de comparatie cu limita
1
se obtine:
an
care este convergent
a. Deci seria
an converge.
n2
Pentru x > 1, an = n(xx1
>
0.
Conform
criteriului
r
a
d
a
cinii
cu limita,
n+1 1)

1
1x
an converge. Pentru x < 1, an = n(1x
lim n an = x < 1 deci seria
n+1 ) .
n
Intrucat lim 1x
ie
n+1 = 1 x (0, ), folosind criteriul de comparat
n 1x

1
cu limita, rezulta ca
an
a deci si seria
an
n care este divergent
diverge. Astfel: seria converge pentru x 1 si diverge pentru x < 1.
3. Daca a 1, atunci an 1, pentru orice n 1 deci an
0 de unde
rezulta ca seria
an diverge. Daca a < 1 se aplica criteriul lui RaabeDuhamel:

lim n


an

1
1 = lim n a n n+1 1 = lim n a n+ n+1 1 =
n
n
an+1

a
n

= lim
n
n+ n+1

1
n+ n+1

1
n+ n+1

= ln a = + > 1

si rezulta ca seria an converge. Deci seria diverge pentru a 1 si converge


pentru a (0, 1).
4. Daca a 1, atunci an 1, n 1 deci an
0 si seria
an diverge.
Daca a < 1, se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim n

an
an+1

1 = lim n aln nln(n+1) 1 =


n

n
aln n+1 1
= lim n ln

=
n
n
n+1
ln n+1
= lim ln
n

n
n+1

Daca ln a1 < 1 a > 1e , seria

aln n+1 1
1

= (1) ln a = ln a1 = ln .
n
ln n+1
a
an diverge, iar daca ln a1 > 1 a < 1e , seria

an converge. Pentru ln a1 = 1 a =

n=1

1
n

1
e

se obtine an =

1 ln n
e

1
n

si seria

este divergenta. In concluzie, daca a 0, 1e seria este convergent


a

iar daca a [ 1e , ) seria este divergent


a.

149
5. Daca 0, atunci lim n ln n = + si astfel seria
an diverge.
n
Pentru < 0, exista n0 IN astfel nc
at an an+1 pentru n n0 . Folosind
criteriul lui Cauchy de condensare avem

n=2

an

n=2

2n a2n . Fie bn =

2n a2n = n
2n(1+) ln 2. Pentru seria
bn se aplica criteriul rad
acinii cu
n
1+
1+
. Daca 2
< 1 < 1, seria
bn converge
limita: lim bn = 2
n

deci si seria
an converge. Daca 21+ > 1 (1, 0), seria
bn
diverge. Rezulta ca
an diverge. Daca 21+ = 1 = 1, bn = n ln 2
0 deci seria bn este divergenta si seria an este la fel: divergent
a. Rezulta
ca seria converge pentru < 1 si diverge pentru [1, ).

6. Se aplica criteriul radacinii cu limita: lim n an = a. Dac


a a < 1, seria
an converge, iar daca a > 1, seria
lim 1 +

n+1 n
n2

= e = 0 si seria

an diverge. Pentru a = 1, lim an =


n

an este divergent
a. Deci pentru a (0, 1)

seria este convergenta si pentru a [1, ) seria este divergent


a.
an
1
1

,
n
1. Cum
7. Presupunem ntai a 1. Atunci an =

n
n
n
n!
n!

1
seria
a, din criteriul de comparatie de specia I rezulta ca
n este divergent
an
an , iar seria geometrica
seria
an diverge. Daca a (0, 1), atunci
n
n!
an este convergenta. Conform criteriului de comparatie de specia I, seria
an este convergenta. In concluzie, seria converge pentru a (0, 1) si
diverge pentru a 1.
8. Se aplica criteriul raportului cu limita:
an+1
n an

lim

an+1 (n+1)n+1
(n+1)!
n
a(n + 1)n

= lim

= lim

nn

n!
an nn

= lim a 1 +
n

=
1
n

= ae.

Daca ae < 1 a < 1e , seria

an converge iar daca ae > 1 a > 1e , seria


n
(1+ n1 )
=
. Conform problemei 2.5 -b),
an diverge. Pentru a = 1e , an+1
an
e
1
1 n
1+
n+1
( n)
1
n
n+1
e < 1 + n1
. Rezulta an+1
an > (1+ 1 )n+1 = 1+ 1 = n+1 = 1 , n 1,
n
n
n
1
este
divergent
a
.
Datorit
a
criteriului
de
comparat

ie
de specia
iar seria
n
a II-a, seria
an este de asemenea divergent
a. Astfel, daca a (1, 1e ) seria
1
este convergenta, iar daca a e seria este divergent
a.
9. Se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim n

an
1
an+1

= lim n
n

(2n + 1)( + n + 1)2


1 = 4 + 1.
(2n + 3)( n)2

150
Daca 4 + 1 > 1 > 0, seria an converge iar daca 4 + 1 < 1 < 0,
seria
an diverge. Pentru = 0, an = 0 pentru orice n 1 si seria
an
este convergenta. Asadar, seria converge pentru 0 si diverge pentru
< 0.
10. I) Daca x (0, 1), se aplica criteriul raportului cu limita:
an+1
n an

lim

= lim

n
n+1

II) Daca x = 1, an =
diverge pentru 1.

ln(1+xn+1 )
ln(1+xn ) = x <
ln 2
n . Astfel seria

1 si seria

an converge.

an converge pentru > 1 si


n

ln(1+( x1 ) )
ln xn (1+ x1n )
x
= nln1
= bn + cn ,
III) Daca x > 1, se scrie an =
+

n
n
1 n
ln(1+( x ) )
x
unde bn = nln1
si cn =
. Deoarece x1 < 1, folosind I) rezulta ca
n

seria

cn este convergent
a pentru orice IR. Seria

n=2

ln x
n1

n=2

1
n1

care converge pentru 1 > 1 > 2 si diverge pentru 1 1 2.


Conform teoremei 3.36, avem:
>2

an converge si

an diverge.

In concluzie, daca
x (0, 1) si IR, seria converge;
x = 1 si > 1, seria converge;
x = 1 si 1, seria diverge;
x > 1 si > 2, seria converge;
x > 1 si 2, seria diverge.
11.
an =

( n+1+ n)

n1
( n+1+ n)

(n1)( n+1+ n)

ln 1 +

Fie bn =

1
n( n)

n1+ 2

2
n1

2
ln(1+ n1
)
1
n1

2
ln(1+ n1
)
1
n1

an
n bn

, n 2. Atunci lim

1
2

si din criteriul de

comparatie cu limita,
an
bn care este seria armonica generalizata.
bn converge deci si seria
an
Astfel, pentru 1 + 2 > 1 > 0, seria

151
converge si pentru 1 + 2 1 0, seria
bn diverge si deci seria
an diverge. Prin urmare, seria
an este convergent
a pentru > 0 si
divergenta pentru 0.
12. Daca a 1, atunci an 1 pentru orice n 1 deci an
0 si rezulta
ca seria an diverge. Daca a (0, 1), se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim n

an

an+1

n
n n+1

1 = lim n a n+1 1 = lim


n

Pentru ln a > 1 a < 1e , seria


Pentru ln a < 1 a > 1e , seria
Pentru ln a = 1 a = 1e , an =

a n+1 1
1
n+1

= (1) ln a.

an converge.
an diverge.
1
= 1+ 1 +...+ 11 ln n+ln n =
1+ 1 +...+ 1
2

1
evn n ,

unde vn = 1 + 21 + . . . + n1 ln n c. Atunci evn ec (0, ) si conform


1
criteriului de comparatie cu limita,
an
a. Deci
n care este divergent
1
si seria an diverge. Astfel, seria an converge pentru a (0, e ) si diverge
pentru a 1e .
+, < 0,
. Rezulta ca an
0
1
=0
1
si exista n0 IN astfel
deci seria an diverge. Pentru > 0, lim +
1 = 0
n n n
ncat an an+1 , pentru orice n n0 . Din criteriul lui Leibniz obtinem ca
seria
an este convergenta. Deci seria diverge pentru 0 si converge
pentru a > 0.
14. Daca = 0, an = n1 si seria
an este divergent
a. Daca > 0, an
este un sir descrescator si se aplica criteriul lui Cauchy de condensare. Astfel
1
1
an
2n a2n . Avem 2n a2n = n (ln
2n a2n
n . Deci
2) , iar
daca > 1, seria
an converge iar daca 1, seria
an diverge. Daca
< 0, lim a1n = + si conform criteriului de comparatie cu limita, seria
13. Fie 0. Atunci lim |an | =
n

an este divergenta. Asadar, seria converge pentru > 1 si diverge pentru


1.

3.8

a) Daca x = 2k(k Z), atunci seria devine

Pentru x = 2k(k Z), fie an = cos nx si bn =


descrescator si cu limita 0, iar

1 , n
n

n=1

1
n

care diverge.

1. Sirul (bn ) este

| cos x + cos 2x + . . . + cos nx| =


=

|2 sin x2 cos x + 2 sin x2 cos 2x + . . . + 2 sin x2 cos nx|


=
2| sin x2 |

152

(2n+1)x
x
5x
3x
| sin 3x
sin (2n1)x
|
2 sin 2 + sin 2 sin 2 + . . . + sin
2
2
=
x
2| sin 2 |

| sin (2n+1)x
sin x2 |
1
2

, n IN .
x
2| sin 2 |
| sin x2 |

Astfel, sunt ndeplinite conditiile din criteriul lui Dirichlet deci seria

n=1

cos
nx
n

este convergenta.
n

b) Fie an = cos
si bn = cos n1 , n IN . Folosind criteriul lui Dirichlet
7 3
n
cos
n

se arata (ca la punctul a)) ca seria


a. Din faptul ca
7 3 este convergent
n

1 cos n1 1 pentru orice n 1, rezulta ca (bn ) este marginit. Functia


cosinus fiind descrescatoare pe [0, 2 ] iar sirul n1 este descrescator, conform
propozitiei 1.37, sirul (bn ) este crescator. Deoarece sunt ndeplinite conditiile
cos ncos

7 3
n

din criteriul lui Abel, seria


1
ln n , n

c) Fie an =

1
n

converge.

2. Avem an > 0 pentru orice n 2, sirul (an ) este

descrescator si lim an = 0. Din criteriul lui Leibniz, seria


n

convergenta.
d) Fie an = (1)

n2 +n
2

n
5n , n

n=2

(1)n
ln n

1. Se considera seria modulelor

|an | =
n=1

n=1

n
5n

si pentru aceasta serie se aplica criteriul rad


acinii cu limita: lim

n
lim 5n
n

1
5

< 1 deci seria

rezulta ca si seria
3.9

n=0

pentru ca sirurile

|an | este convergent


a. Aplicand teorema 3.33,

an =

(3)n si

n=0
(an ) si (bn )

n=0

bn =

(1)n+1 3n sunt divergente

n=0

nu converg la zero. Atunci an + bn = (3)n +

(1)n+1 3n = (3)n [1+(1)] = 0 pentru orice n IN deci seria


este convergenta.
b) Seriile

n=0

|an | =

an converge.

a) Seriile

iar seria

este

n2 si

(an +bn )

n=1

n=0

n sunt divergente pentru ca lim n2 = lim n = ,


n

(n2 + n) este divergent


a din acelasi motiv.

n=0

3.10 a) Fie seria alternata 1 17 + 12 712 + 31 713 + . . . + n1 71n + . . .


si notam sirul sumelor partiale cu (sn ). Se observa ca an 0 dar seria

153
este divergenta pentru ca lim s2n = lim (1
lim

1+

1
2

+ ... +

n
17 + 712

1
n

+ ... +

1
7n

1
7

1
2

1
72

+...+

1
n

1
7n )

= +.

(1)n1 an = 1 212 + 313 412 + 513 612 + . . . +

b) Fie seria alternata


1
(2n1)3

n=1

1
(2n)
2 + . . ., unde an =

1
n3

1
n2

pentru n impar si an =

pentru n par.

1
Avem
pentru orice n IN si cum seria
este conn|
n2
vergenta, conform criteriului de comparatie de specia I, seria |(1)n1 an |
converge. Atunci teorema 3.33 asigura faptul ca si seria (1)n1 an converge. Se observa ca lim an = 0 dar (an ) nu este descrescator.

|(1)n1 a

1
n2

3.11

Sa notam prin (sn ) sirul sumelor partiale pentru seria

n=1

an , prin

(tk ) sirul sumelor partiale pentru seria () si prin t suma seriei (). Deci
t = lim tk ( > 0, k0 () = k0 IN a.. t < tk < t + , k k0 ).
k

Pentru ca n seria (), termenii din fiecare grupa au acelasi semn, avem
tk1 < sn < tk sau tk < sn < tk1 , n {nk1 +1, . . . , nk }, unde tk1 = snk1
si tk = snk . Pentru k k0 + 1, avem t < tk1 < tk < t + sau
t < tk < tk1 < t + . Rezult
a ca t < sn < t + , n nk0 + 1 adica
lim sn = t sau altfel spus, seria

Pentru aplicatie:

n=1

(1)[
n

n]

n=1

an converge si are suma t.

= 1 12 13 + 41 + 15 + 16 + 17 + 18 19 . . ..

[ n]

Notam an = (1)n , n 1. Fie [ n] = k IN k n < k + 1


k 2 n < (k + 1)2 k 2 n (k + 1)2 1 = k 2 + 2k. Atunci pentru
n {k 2 , k 2 +1, . . . , k 2 +2k}, termenii an au acelasi semn. Grupand termenii
cu acelasi semn (ca n problema precedent
a), obtinem seria alternata:

1+
(2)

1 1
+
2 3

1 1 1 1 1
+ + + +
4 5 6 7 8

1
1
1
+
+ ... +
9 10
15

Sa notam
bk = k12 + . . . +
xk + yk , unde

1
1
+ ... + 2
k2
k + 2k

(1)k

+ ... =
k=1

1
1
= k12 + . . . + k2 +k1
+
k2 +2k
1
1
1
xk = k2 + . . . + k2 +k1 si yk = k2 +k

k2

1
k2 +k

+ ... +

+ ... +

1
.
k2 +2k

1
1
1
1
xk 2 + . . . + 2
+ ... + 2
+k
k +k
k
k
de k ori

de k ori

1
k2 +2k

Avem

154
si

1
1
1
1
+ ... +
yk 2

+ ... + 2
2
2
(k + 1)
(k + 1)
k +k
k +k
de k+1 ori

de k+1 ori
k
k2 +k

xk

k
k2

k+1
(k+1)2
2
obtine k+1

si

yk

k+1
k2 +k

1
k+1 xk
2
2
k k+1

1
k

1
1
k+1 yk k .
bk k2 , k IN .

si

x k + yk

Prin adunare se
Rezulta lim bk = 0 din teorema clestelui (propozitia 2.6-vi)). In plus, din
k

2
2
inegalitatile de mai sus avem: k+2
< bk+1 < k+1
< bk < k2 , k IN de
unde rezulta ca sirul (bn ) este descrescator. Din criteriul lui Leibniz, seria
(2) este convergenta. Folosind acum problema 3.11 rezulta ca si seria
an
converge.

3.12 1. Sa notam an = sin n cos n2 si (bn ) =


este descrescator cu lim bn = 0. Apoi avem

1
,n
n+ n

1. Atunci (bn )

|a1 + a2 + . . . + an | =
=

1
2

[sin k(k + 1) sin k(k 1)] = 21 | sin n(n + 1)| 21 , n 1

k=1

sin n cos
n este conversi se aplica criteriul lui Dirichlet. Rezulta ca seria
n+ n
genta.
(1)n
2. Fie an = 3+sin
a 1 sin n 1 pentru orice
n , n IN. Din faptul c
1
1
n IN se obtine 4 |an | 2 pentru orice n IN de unde rezulta ca an
0
si conform corolarului 3.8, seria diverge.
3n )
3n )
3. Fie an = (1)n1 ln(5+e
, n 1. Avem lim |an | = lim ln(5+e
=
ln(3+e5n )
ln(3+e5n )
3
5.

Deci an

0 si seria

an diverge.

4. Se aplica criteriul lui Dirichlet. Fie an = sin nx si bn =


1. Se arata la fel ca n seria din problema 3.8-a), ca seria

1
1+ 12 +...+ n
,n
n

sin nx are sirul

n=1

sumelor partiale marginit. Pentru a calcula limita sirului (bn ) se aplica


1
(1+ 12 +...+ n+1
)(1+ 21 +...+ n1 )
criteriul Stolz-Ces`aro (propozitia 2.30): lim
=
(n+1)n
1
n+1

lim
n 1
n
<
(n+1)2

= 0. Rezulta ca lim bn = 0. Pentru monotonie: bn+1 bn =


n

0 pentru orice n 1 deci sirul (bn ) este descrescator. Deoarece


sunt ndeplinite conditiile din criteriul lui Dirichlet, seria
an bn converge
pentru orice x IR.

155
5. Pentru x = 0, seria evident converge. Presupunem x = 0. Fie an =
1. Se aplica criteriul raportului cu limita pentru seria modulelor.

(n!)2 xn
(2n)! , n

|an+1 |
n |an |

Avem lim

|x|
4 .

Astfel, daca |x| < 4, seria

an converge iar daca

|an+1 |
|an |

|x| > 4, seria


an diverge. Pentru |x| = 4, avem
= 2n+2
2n+1 > 1, n 1.
Conform problemei 3.5-(i), seria
an diverge. Prin urmare, seria converge
pentru x (4, 4)
pentru x (, 4] [4, )
si diverge
6. Fie an = ( n2 + 1 a n2 1) xn , n 1. Se aplica criteriul rapor|
tului cu limita pentru seria modulelor. Avem lim |a|an+1
= |x|.
n|
n

Pentru |x| < 1, seria


|an | este convergent
a si conform teoremei 3.33,
seria
an este convergenta.
Pentru |x| > 1 se utilizeaza problema 3.5-(ii) si seria
an diverge.
Daca |x| = 1 si a = 1, atunci an
0 si seria
an diverge.
Pentru x = 1 si a = 1, an = n2 +1+2 n2 1 . In acest caz, aplicand criteriul

de comparatie cu limita, seria

n=1

an are aceeasi natura cu seria

seria
an diverge.
Daca x = 1 si a = 1, atunci an =

(1)n

n2 +1+ n2 1

n=1

si seria

1
n

deci

an este

convergenta datorita criteriului lui Leibniz. In concluzie:

daca
daca
daca
daca
daca

|x| < 1 si a IR, atunci seria converge;


|x| > 1 si a IR, atunci seria diverge;
|x| = 1 si a = 1, atunci seria diverge;
x = 1 si a = 1, atunci seria diverge;
x = 1 si a = 1, atunci seria converge.

7. Sa notam cu an termenul general al seriei. Se aplica criteriul rad


acinii
n
cu limita pentru seria modulelor si avem lim
|an | = |b|.
n

Pentru |b| < 1, seria


|an | converge deci si seria
an converge.
Pentru |b| > 1 se foloseste problema 3.5-(ii) si seria
an diverge.
Pentru |b| = 1, lim |an | = e = 0 deci seria
an este divergent
a.
n

8. Fie an = (1)

n(n+1)(n+2)
3

n
4n+1

, n 1. Conform criteriului rad


aci-

nii cu limita pentru seria modulelor, lim

|an | =

1
4

< 1 deci seria

|an |

converge si conform teoremei 3.33, seria


an este convergent
a.
9. Fie an = n an , n 1. La fel ca la seria precedent
a, lim n |an | = |a|.
Astfel, seria

an converge pentru |a| < 1 si diverge pentru |a| > 1. Pentru

a = 1 se obtine seria armonica generalizata

n=1

1
n

care converge pentru

156
> 1 < 1 si diverge pentru 1 1. Pentru a = 1 si
0, an
0 deci seria
an diverge. Pentru a = 1 si < 0, seria
an
converge datorita criteriului lui Leibniz.
Deci pentru:

|a| < 1 si IR, seria converge;


|a| > 1 si IR, seria diverge;
a = 1 si < 1, seria converge;
a = 1 si 1, seria diverge;
a = 1 si 0, seria diverge;
a = 1 si < 0, seria converge.

10. Sa notam an =

xn
1xn , n

an diverge. Daca |x| <

1. Daca |x| > 1, atunci an

|
1, lim |a|an+1
n|
n
|an | converge

0 si seria

= |x| < 1 si criteriul raportului cu

limita stabileste ca seria


deci si seria an converge. Asadar,
seria converge pentru x (1, 1) si diverge pentru x (, 1) (1, ).
n
11. Sa notam an = xnx+n si sirul sumelor partiale cu (sn )n2 .
Pentru |x| > 1, an
0 deci seria
an diverge.
|an+1 |
Pentru |x| < 1, lim |an | = |x| < 1 si seria
an converge.
n

Pentru x = 1, seria devine


natura cu seria

n=2

n=2
1
n1/2

1
n+1

care diverge pentru ca are aceeasi

(conform criteriului de comparatie cu limita).

Pentru x = 1, an =

(1)n

(1)n + n

si

1
1
1
1
1
s2n =
+
+
+
+
+ ...+
2+1
31
4+1
51
6+1
1
1
1
1
1
+
+
<
+
+
+
2n 1 + 1
2n + 1
2+1
31
3+1
1
1
1
1
+
+
+ ... +
+
=
2n 1 + 1
2n 1 + 1
51
5+1
1
1 1
1
=
1 + + + ... +

2 3
n1
2+1
(vezi problema 2.5-d)). Rezulta, conform propozitiei 2.26-iv), ca sn
si, prin urmare, seria
an diverge.
|
12. Notam cu an termenul general al seriei. Avem |a|an+1
= 1+xxn+1 .
n|
|an+1 |
n |an |

Daca |x| < 1, atunci lim

= |x| < 1 si seria

an converge.

157
|an+1 |
n |an |

Daca |x| > 1, atunci lim

Daca x = 1, atunci seria devine

= 0 < 1 deci seria

n=1

cu ratia 12 ).
13. Fie an =

an bn
an +bn , n

care converge (ca serie geometrica

|an+1 |
|an | = |ab|
|an+1 |
lim
= |a|.
n |an |

1. Avem

I) Cazul |a| < |b|. Atunci

1
2n

an este convergent
a.

an +bn
an+1 +bn+1

, n 1.

Daca |a| < 1, seria


an converge.
Daca |a| > 1, seria
an diverge.
Daca |a| = 1 < |b|, atunci an
0 deci seria
an diverge.
II) Cazul |a| > |b| se trateaza analog.
n
III) Cazul |a| = |b| a = b. In acest caz, an = a2 si seria
an este
convergenta pentru |a| < 1 si divergent
a pentru |a| 1.
n
14. Fie an = 1+(1)
xn , n IN . Pentru x = 0, seria este evident
n
convergenta. Sa presupunem ca x = 0. Pentru n par,

|an | =

2
n

|x| > 0

si pentru n impar, |an | = 0. Rezulta ca lim sup |an | = |x|.


Daca |x| < 1, atunci se aplica criteriul rad
acinii cu limita superioara.
Rezulta ca seria
|an | converge deci si seria
an converge.
Daca |x| > 1, atunci se aplica problema 3.5-(v) si se obtine ca seria an
diverge.
n
1
Daca |x| = 1, atunci an = n1 + (1)
a
n . Cum seria
n este divergent
n
(1)
si seria
este convergenta (din criteriul lui Leibniz), rezulta conform
n
teoremei 3.36 ca seria
an diverge.
15. Seria converge pentru x = 1 sau y = 0. Presupunem x = 1 si y = 0.
n
n
xn+1 1
Fie an = x n1 y n , n 1. Rezulta an+1
an = y n+1 xn 1 .
n

|an+1 |
n |an |

I. |x| < 1 lim

= |y|.

(i) Daca |y| < 1, seria


an este convergent
a.
(ii) Daca |y| > 1, seria
an este divergent
a.
n
n
(iii) Daca y = 1, an = xn n1 = bn + cn , unde bn = xn si cn =
1
cn este evident divergent
a. Pentru seria
bn avem
n , n 1. Seria
n
lim
|bn | = |x| < 1 si conform criteriului rad
acinii cu limita, seria
bn

converge. Aplicand teorema 3.36, se obtine ca seria


an diverge.
(1)n+1
(1)n xn
+ n
= xn + yn , unde xn =
(iv) Daca y = 1, an =
n
n+1

(1)n xn
n

si yn = (1)n , n 1. Ca mai sus se arata ca seria


xn converge, iar seria
yn este convergenta utilizand criteriul lui Leibniz. Aplicand teorema 3.36,
obtinem ca seria
an converge.
|
II. |x| > 1 lim |a|an+1
= |xy|.
n|
n

158
(i) Daca |xy| < 1, seria
(ii) Daca |xy| > 1, seria

an converge.
an diverge.
xn 1
n

(iii) Daca y = x1 , atunci an =


reduce la cazul I-(iii).

1
xn

cu

x 1
(iv) Daca y = 1
=
(1)
x , atunci an =
n
xn
< 1 si se reduce la cazul I-(iv).
III. Daca x = 1, atunci an = 0 pentru orice n 1 si seria
(1)n 1

IV. Daca x = 1, atunci an =

y n si

n=1

1
x

< 1 si se

(1)n +(1)n+1 ( x1 )
n

1
x

( x1 )

an

n=1

cu

an converge.
1(1)n
n

yn .

Fie bn = 1(1)
y n , n 1. Atunci lim sup n |bn | = |y|. Conform criteriului
n
radacinii cu limita superioara, seria
bn converge pentru |y| < 1 si diverge
(1)n
n

pentru |y| > 1. Daca |y| = 1, atunci an =

n1 . Cum seria

este convergenta (din criteriul lui Leibniz) iar seria

16. Fie an =
seria

nx +3
ny +7

n=1

rezulta conform teoremei 3.36 ca seria

n=1

1
n

n=1

(1)n
n

este divergent
a,

an este divergent
a.

an , n 1. Dac
a a = 0, atunci an = 0, n 1 si

an converge. Pentru a = 0 avem

lim |an+1 |
n |an |

= |a|. Rezulta ca seria

an+1
an

(n+1)x +3 ny +7
nx +3 (n+1)y +7

a si

an converge pentru |a| < 1 si diverge

pentru |a| > 1.


x +3
Daca a = 1, an = nny +7
, n 1. Avem urmatoarele situatii:
(i) x y. Atunci an
0 deci seria
an diverge.
(ii) 0 < x < y.

Atunci

n=1

an

n=1

1
nyx

(conform criteriului de

comparatie cu limita) deci converge pentru y x > 1 si diverge pentru


y x 1.
(iii) x < 0 y. Atunci

n=1

an

n=1

1
ny

(conform criteriului de compara-

tie cu limita) deci converge pentru y > 1 si diverge pentru y 1.


(iv) x < y < 0. Atunci an
0 si seria
an este divergent
a.
x +3
Daca a = 1, an = nny +7
(1)n , n 1.
(i) Daca x y, atunci an
0 si seria
an diverge.
x +3
(ii) Daca 0 < x < y sau x < 0 < y, atunci lim nny +7
= 0 iar sirul
n

nx +3
ny +7

este descrescator. Utilizand criteriul lui Leibniz, seria


an converge.
(iii) Daca x < y 0, atunci an
0 si seria
an este divergent
a.
17. Sa notam cu an termenul general al seriei. Pentru a = 0, seria
a(n+1)
|
converge. Presupunem a = 0. Avem an+1
si lim |a|an+1
= |a|.
an = +n+1
n|
n

159
I. Pentru |a| < 1, seria
an converge conform criteriului raportului cu
limita pentru seria
|an |.
II. Pentru |a| > 1, seria
an diverge conform problemei 3.5-(iii).
III. Pentru a = 1 se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel:
an
lim n an+1
1 = .

(i) Daca > 1, atunci seria


an este convergent
a.
(ii) Daca 0 < < 1, atunci seria
an este divergent
a.
1
(iii) Daca = 1, atunci an = n+1 si seria
an diverge.
n!
n
IV. Pentru a = 1, an = (1) bn , unde bn = (+1)...(+n)
> 0, n 1.

n+1
Avem bn+1
ator. Aplicand de doua
bn = +n+1 < 1, n 1 deci bn este descresc
ori teorema lui Stolz-Ces`aro (propozitia 2.30) sirului bn , obtinem lim bn =
n

0. Prin urmare, seria


an este convergent
a cu criteriul lui Leibniz.
an+1
an
n
1+bn
18. Fie an = n(1+b
,
n

1.
Atunci
si avem
n)
an = a n+1 1+bn+1
cazurile:
|
I. 0 < b < 1 lim |a|an+1
= |a| (am aplicat criteriul raportului cu limita
n|
n

pentru seria
|an |).
(i) Pentru |a| < 1, seria
(ii) Pentru |a| > 1, seria
(iii) Pentru a = 1, an =

an este convergent
a.
an este divergent
a.
1
n(1+bn )

si

an

n=1
n=1
an diverge.

1
n

(conform criteriului de

comparatie cu limita) deci seria


(1)n
(iv) Pentru a = 1, an = n(1+b
n ) . Avem lim

1
n
n n(1+b )

= 0, sirul

1
n(1+bn )

este descrescator si aplicand criteriul lui Leibniz se obtine ca seria


an
converge.
|
II. b = 1 lim |a|an+1
= |a| deci seria
an converge pentru |a| < 1 si
n|
n

diverge pentru |a| > 1.


Daca a = 1, atunci an =

1
si seria
an
2n
(1)n
an = 2n si seria

Daca a = 1, atunci
Leibniz).
|
III. b > 1 lim |a|an+1
=
n|
n

diverge pentru |a| > b.


Daca a = b, atunci an =

|a|
b

deci seria

bn
n(1+bn )

la cazul I -(iii).
Daca a = b, atunci an =

diverge.
an converge (din criteriul lui
an converge pentru |a| < b si

1
n ,
n[1+( 1b ) ]

(1)n bn
n(1+bn )

unde

(1)n
n ,
n[1+( 1b ) ]

1
b

(0, 1) si se reduce

unde

reduce la cazul I-(iv).

19. Fie an = ( n2 + 1 an) xn , n 1. Avem lim

1
b

|an+1 |
n |an |

(0, 1) si se
= |x|.

160
I. Pentru |x| < 1, seria
limita pentru seria
|an |.
II. Pentru |x| > 1, seria
III. x = 1.

an converge conform criteriului raportului cu


an diverge conform problemei 3.5-(iii).

(i) Daca a = 1, atunci an

0 si seria

(ii) Daca a = 1, atunci an =


cu limita,

n=1

an diverge.

an

n=1

1
n2 +1+n

1
n.

an diverge.

si conform criteriului de comparatie

Cum seria

1
n diverge,

rezulta ca si seria

IV. x = 1.
(i) Daca a = 1, atunci an

0 si seria

an diverge.

(ii) Daca a = 1, atunci an = n(1)


si seria
an este convergent
a din
2 +1+n
criteriul lui Leibniz.

20. Fie an = ( n2 + 1 n n ) xn , n IN . Avem lim n |an | = |x|.


n

I. Daca |x| < 1, atunci conform criteriului rad


acinii cu limita, seria |an |
converge deci si seria
an converge (din teorema 3.33).
II. Daca |x| > 1, atunci seria
an diverge conform problemei 3.5-(vi).
III. Daca |x| = 1 si = 1, atunci an
0 si seria
an diverge.
IV. Daca x = 1 si = 1, atunci an = n2 + 1 n n . Se observa ca
1
1
ie cu limita). Cum seria
an
n (conform criteriului de comparat
n
diverge, rezulta ca si seria
an diverge.

V. Daca x = 1 si = 1, atunci an = ( n2 + 1 n n ) (1)n =


(1)n
(1)n
(1)n
(1)n

.
Cum
seriile

s
i
sunt convergente
2
2
n
n
n+ n +1
n+ n +1
(din criteriul lui Leibniz), rezulta ca seria
an este convergent
a conform
teoremelor 3.35 si 3.36.

|
21. Fie an = (2n1)!!
= |x| deci seria
xn , n 1. Avem lim |a|an+1
(2n)!!
n|
n

an converge pentru |x| < 1 si diverge pentru |x| > 1.

2n+1
1, n 1 an este crescator
I. x = 1 si 0 an+1
an = 2n+2
deci an
0 si seria
an diverge.
II. x = 1 si > 0. Se pot demonstra prin inductie urmatoarele inegalitati:

(3)

1
1
1 3 . . . (2n 1)

, n IN .
2 4 . . . (2n)
2 n
2n + 1

161
Rezulta ca

1
2 n/2

an

1
, n
(2n+1)/2

comparatie de specia I se obtine ca

n=1

IN si aplicand criteriul de

an

n=1

1
n/2

care converge pen-

tru > 2 si diverge pentru 2.


|
III. x = 1 si 0 |a|an+1
1, n 1. Rezulta ca sirul |an | este
n|
crescator deci an
0 si seria
an diverge.

13...(2n1)
24...(2n)

bn+1
2n+1
< 1, n
=
bn
2n+2
1
1, iar lim (2n+1)
/2
n

IV. x = 1 si > 0. Atunci an = (1)n bn , unde bn =


0, n 1. Sirul (bn ) este descrescator ntruc
at
1. Din (3) rezulta ca 0 < bn <

1
,n
(2n+1)/2

>

=
0. Din teorema clestelui (propozitia 2.26-vi)) se obtine ca lim bn = 0. In
consecinta, seria
22. Fie an =

an este convergent
a cu criteriul lui Leibniz.
x(x+1)...(x+n) n
y(y+1)...(y+n) a , n

IN . Avem lim

an+1
an

= |a|.

I. Daca |a| < 1, atunci conform criteriului raportului cu limita, seria


|an | converge deci si seria
an converge (din teorema 3.33).
II. Daca |a| > 1, atunci seria
an diverge conform problemei 3.5-(iii).
III. Daca a = 1, atunci lim an+1
= lim x+n+1
= 1 si aplicam criteriul
n an
n y+n+1
lui Raabe-Duhamel.
an
Avem lim n an+1
1 = y x deci seria converge pentru y x > 1 si
n
x
diverge pentru y x < 1. Daca y x = 1 y = x + 1, atunci an = x+n+1
1
si n acest caz,
an
ie cu limita).
n (conform criteriului de comparat
1
este
divergent
a
,
rezult
a
c
a
seria
a
este
de asemenea
Cum seria
n
n
divergenta.
IV. Daca a = 1, atunci an = (1)n bn , unde bn = x(x+1)...(x+n)
y(y+1)...(y+n) >

0, n IN .
x+n+1

Avem bn+1
sirul (bn ) este descrescator.
bn = y+n+1 < 1, n IN deci
Aplicand sirului (bn ) de doua ori criteriul lui Stolz-Ces`aro (propozitia 2.30),
obtinem ca lim bn = 0. Conform criteriului lui Leibniz, seria
an este
n
convergenta.

n+1

23. Notam cu an termenul general al seriei. Avem an+1


=

an
n
n
+n+1 , n 1.
I. Pentru > 14 se aplica criteriul lui Raabe-Duhamel pentru seria |an |
si avem: lim n
n

|an |
|an+1 |

1 =

4+1
2

> 1. Rezulta ca seria

|an | este con-

vergenta si conform teoremei 3.33, seria


an converge de asemenea.
1 |an+1 |
II. Pentru 4 , |an | 1, n 1 deci sirul |an | este crescator. Atunci
an
0 si seria
an diverge.

162
III. Pentru = 14 , an = (1)n1 bn , unde bn = 4
0, n 2. Sirul (bn ) este descrescator deoarece

3711...(4n5)
5913...(4n3)

bn+1
bn

n
4n+1

>

1, n 2. Pen-

3711...(4n5)
5913...(4n3)

8 n
, n 2. Din teo(4n+1) 4n1

tru a determina limita sirului (bn ) se foloseste inegalitatea


2
, n
4n1

2, de unde rezulta ca 0 < bn


rema clestelui (propozitia 2.26-vi)) obtinem lim bn = 0. Astfel seria
n
converge cu criteriul lui Leibniz.

an

IV. Pentru ( 41 , 14 ), an = (1)n bn , unde


bn =

Avem

bn+1
bn

(1 )(2 ) . . . (n 1 ) n
> 0, n 2.
(1 + )(2 + ) . . . (n + )

1, n 2 deci (bn ) este descrescator si lim bn = 0. Conform

criteriului lui Leibniz, seria

an este convergent
a.

24. Notand cu an termenul general al seriei, utilizam criteriul lui Gauss

an
b
si scriem: an+1
= 1 + n1
, n 1. Se aplica formula lui Taylor
1 + n+1
n punctul 0 cu restul Lagrange de ordinul 2 (teorema 6.26) functiei f (x) =
(1 + x) si obtinem: pentru orice n IN , exista tn 0, n1 astfel nc
at
(1)
an
1

2
1+ n
= 1 + n + 2n2 (1 + tn )
. Atunci vom putea scrie an+1 =
(1)
xn
(1 + tn )2 este un sir marginit.
1 + +b
n + n2 , n 1, unde xn =
2
Astfel, din criteriul lui Gauss, seria
an converge pentru + b > 1 si
diverge pentru + b 1.

25. Fie an = (1)n(n+1)/2 bn , unde bn =


Daca 0, atunci an
este divergenta.

e e 3 e... n e
n

e1+ 2 +...+ n
n

0 deoarece lim bn = +. Astfel seria


n

Daca > 0, atunci se aplica criteriul lui Dirichlet: seria

.
an

(1)n(n+1)/2

n=1

are sirul sumelor partiale marginit iar sirul (bn ) este descrescator cu limita
0. Rezulta ca seria
an converge.
n2

> 0, n IN si aplicam criteriul


26. Notam an = (a 2)n 1 + n1

radacinii cu limita: lim n an = (a 2)e.


n

I. Daca (a 2)e < 1 a < 2 + 1e , atunci seria


II. Daca (a 2)e > 1 a > 2 +

1
e,

an converge.

atunci seria

III. Daca (a 2)e = 1 a = 2 + 1e , atunci an =

an diverge.
1
en

1+

2
1 n
n

, n IN .

163
Conform problemei 2.5-b), e < 1 +
en <

1+

1
n

an >
1
1 n
n (1+ n )

Dar lim

1
e

1 n+1
, n
n

(n+1)n

1
1
>

n
(n+1)n
1
e
1+ n

2
1 n
n
2
1 n +n
n

1+
1+

IN . Atunci avem:

1
1 + n1

de unde rezulta ca an

n , n

IN .

0 deci seria

an este diver-

genta.
3.13

ln a1
n
ln n . Din
ln a1
nc
at ln nn >

a) Alegem astfel ncat 1 < < lim inf

definitia limitei

inferioare rezulta ca exista n0 IN astfel


pentru orice
1
n n0 . Rezulta ca an < n , n n0 si conform criteriului de comparatie
de specia I, seria
an converge.
b) Se procedeaza analog.
c) Rezulta din a) si b) folosind teorema 2.25.
3.14

a) Daca notam an =

> 1 deci seria


b) Fie an =
diverge.
3.15

1
n3 +n+3

ln(n+1)

ln a1
n
n ln n

, n 1, atunci lim

an este convergent
a.
1
(ln n) , n

ln a1
n
n ln n

2. Atunci lim

= 0 < 1 deci seria

Fie an = ( n + a n + 1 + b) cn , n 1. Avem lim

an+1
an

=
an

= |c|.

I. Daca |c| < 1, atunci seria


|an | converge conform criteriului raportului cu limita. Atunci si seria
an converge (datorita teoremei 3.33).
II. Daca |c| > 1, atunci seria
an diverge conform problemei 3.5-(iii).
III. Daca |c| = 1 si a = 1, atunci an
0 si seria an diverge.

IV. Daca |c| = 1, a = 1 si b = 0, atunci an = ( n n + 1 + b) cn


0
si seria
an diverge.

V. Daca c = 1, a = 1 si b = 0, atunci an = n n
+ 1 si seria
an

este telescopica. In acest caz, sn = a1 + . . . + an = 1 n + 1 si


seria
an diverge.

VI. Daca c = 1, a = 1 si b = 0, atunci an = ( n n + 1) (1)n =


(1)n+1

si seria
an converge conform criteriului lui Leibniz.
n+ n+1

In cazul a = c, b = 1 si |c| < 1, sn = a1 +a2 +. . .+an = ccn+1 n + 1+


c

1cn
1c , n

1. Suma seriei este lim sn =


n

2cc2
1c .

164

n
n , n 1.
Daca + 12 < 0 < 12 , atunci lim bn = 0.
n

Daca + 12 = 0 = 12 , atunci lim bn = a.


n
Daca + 12 > 0 > 12 , atunci lim bn = .
n

n
b) an = n ( n + n) x , n 1. Avem lim |a|an+1
n|
n

3.16

a) bn = n+ 2

a+

= |x|.

Daca |x| < 1, atunci seria


|an | converge conform criteriului raportului cu
limita. Folosind teorema 3.33 obtinem ca si seria
an converge.
Daca |x| > 1, atunci seria
an diverge conform problemei 3.5-(iii).
Pentru x = 1, an =

1
2

1+

n
n ,n

1 si lim

teriul de comparatie cu limita se obtine ca

an

n=1
21

1+

n
n

2
n=1 n

= 1. Din cricare converge

pentru 12 > 1 si diverge pentru


1.
n
Pentru x = 1, an = (1) bn , n 1.
Daca 12 , atunci bn
0 (vezi punctul a)), deci an
0 si seria
an
diverge.
Daca < 12 , atunci bn 0 (conform a)). Pentru a demonstra ca sirul (bn )
este descrescator, sirului (bn ) i se asociaza functia f : [1, ) IR, f (x) =

bx = x x + x (vezi observatia 2.32) si se studiaza monotonia functiei f .

x 2 [(4+2) x+(4+1)]

. Cum < 12 , avem 4 + 2 < 0 deci
4 x+ x
2
4+1
. Atunci f este descrescatoare pe intervalul
f (x) < 0 pentru x > 42
2
4+1
, . Rezulta ca exista n0 IN astfel nc
at bn bn+1 , n n0
42
(adica sirul (bn ) este descrescator ncep
and cu un anumit rang n0 IN ).

Avem f (x) =

Acum putem aplica criteriul lui Leibniz si seria


3.17

an converge.

Notam cu an termenul general al seriei.

Avem

an+1
an

2n+3
2n+1

na
n+a+2

|an+1 |
n |an |

x, n 1 si lim

= |x|.

I. Pentru |x| < 1, seria |an | converge (din criteriul raportului cu limita)
si conform teoremei 3.33, seria
an converge.
II) Pentru |x| > 1, seria
an diverge conform problemei 3.5-(iii).
|an |
si din cri|an+1 | 1 = 2a + 1 > 1
n
teriul lui Raabe-Duhamel, seria |an | converge deci si seria
an converge.
1
IV) Pentru |x| = 1 si a 2 , |an+1 | |an | pentru orice n IN. Rezulta
ca an
0 si seria
an este divergent
a.

III) Pentru |x| = 1 si a > 0, lim n

165

V) Pentru x = 1 si a = 0 seria devine


cu seria

n=1

n=1
1
n

2n+1
n(n+1)

care are aceeasi natura

(din criteriul de comparatie cu limita) deci seria diverge.

VI) Pentru x = 1 si a ( 12 , 0), an = (1)n (2n+1)(1a)(2a)...(n1a)


si
(1+a)(2+a)...(n+1+a)
folosind criteriul lui Leibniz seria
an converge.
VII) Pentru x = 1 si a = 0 seria devine

n=1

(2n+1)(1)n
n(n+1)

care este con-

vergenta cu criteriul lui Leibniz.


2(2a+2)
an
2
VIII) Pentru x = 1 si a ( 12 , 0), an+1
= 1 + 2n+3
+ 2a+2
na (2n+3)(na) .
Se aplica criteriul lui Gauss (corolarul 3.27). Avem = 1 + 2a + 2 =
2a + 1 < 1 de unde rezulta ca seria
an diverge.
3.18

Rezulta din inegalitatile mediilor:


1
an

2
an + an+1

,n 1
an an+1
1
2
+ an+1

si din criteriul de comparatie de specia I.


3.19

Notam cu (sn )nn0 sirul sumelor partiale pentru seria

(tn )nn0 sirul sumelor partiale pentru seria

nn0

nn0

an si cu

|an |. Avem

(4) |sn | = |an0 +an0 +1 +. . .+an | |an0 |+|an0 +1|+. . .+|an | = tn , n n0 .


Conform observatiei 3.13-b), exista lim tn [0, +]. Trec
and n (4) la
n

limita se obtine | lim sn | lim tn , adica |


n

nn0

an |

nn0

|an |.

3.20 Este suficient de aratat ca seria


an converge daca si numai daca
an
seria
converge.
1+an
an
i) Presupunem ca seria an converge. Din inegalitatea 1+a
< an , n
n
an

IN si din criteriul de comparatie de specia I rezulta ca seria


1+an converge.
an
an
ii) Daca seria
a, atunci lim 1+a
= 0. Rezulta
1+an este convergent
n
ca lim an = 0. De aici se obtine lim
n

comparatie cu limita, seria


3.21

a) Presupunem ca seria

an

an
1+an

= 1 si conform criteriului de

an este convergent
a.

n=1

este crescator si majorat. Fie tn =

an este convergent
a. Rezulta ca sirul (sn )
n
k=1

ak
sk

sirul sumelor partiale pentru seria

166

n=1

an
sn .

Pentru ca s1 sk , k IN , avem tn

k=1

(tn ) este majorat. Conform teoremei 3.12, seria


Pentru seria

n=1

an
s2n

n=1

=
an
sn

sn
s1 , n

IN deci

este convergent
a.

se procedeaza la fel.

b) Daca seria

ak
s1

n=1

an diverge, atunci sirul (sn ) este nemajorat (din obser-

vatia 3.13) si sn +. Rezulta ca pentru orice n IN , exista p IN


astfel ncat sn+p 2sn . Utilizam teorema lui Cauchy de caracterizare:
an+p
sn+p sn
an+1
an+2
an
12 . Astfel seria
sn+1 + sn+2 + . . . + sn+p
sn+p
sn diverge. Analog

se arata pentru seria

n=1

an
.
s2n

Astfel

an+1
s2n+1

an+p
an+2
1
1
sn+1 sn+2 + . . . + sn+p1 sn+p = sn sn+1
1
1

1
1
sn sn+p < sn , p IN . Dar sn 0

an
caracterizare, seria
converge.
s2
n=1 n

3.22

a) Sa notam bn =

I. Daca seria

n=1

an
,n
1+a3n

an+2
s2n+2

+ ... +

seria

n=1

bn

an+1
sn sn+1

si conform teoremei lui Cauchy de

1.

an converge, atunci lim an = 0. Rezulta ca

n=1

n=1

1
n2

bn

bn converge.

an diverge, atunci nu se poate spune nimic despre

bn . Astfel, daca an = n pentru orice n 1, atunci bn =

1
1
1
+ sn+1
sn+2
+ . . . + sn+p1
s1n =

an din criteriul de comparatie cu limita deci seria


II. Daca seria

an+p
s2n+p

n
1+n3

(conform criteriului de comparatie cu limita) deci seria

si
an

converge. Iar daca an = 1 pentru orice n 1, atunci bn = 12 si seria


bn
este divergenta.
b) Fie bn = 1+nan an , n 1 si (sn ) sirul sumelor partiale pentru seria

n=1

bn .

I. Daca seria
an converge, atunci din faptul ca bn < an , n 1 si din
criteriul de comparatie de specia I se obtine ca seria
bn converge.
II. Presupunem ca seria
an diverge si > 1. Avem bn < n1 , n 1.
Cum seria

n=1

1
n

este convergent
a, rezulta ca seria

bn este convergent
a

(conform criteriului de comparatie de specia I).


III. Presupunem ca seria an diverge si = 1.Avem mai multe situatii:

167
1) Sirul (nan ) este majorat. Atunci exista M > 0 astfel nc
at nan
an

1
M, n IN . Se obtine bn = 1+nan 1+M an , n IN . Cum seria
an
1
a
diverge.
Atunci
seria
diverge, rezulta ca si seria
b
diverge,
n
1+M n
conform criteriului de comparatie de specia I.
an
nan
2) nan +. In acest caz, bn = 1+na
= 1+na
n1 pentru orice
n
n
nan
n IN , iar lim 1+na
= 1. Conform criteriului de comparatie cu limita,
n
n

1
1
bn
a, rezulta ca seria
bn este
n . Cum seria
n este divergent
divergenta.
3) (nan ) nu este majorat si nan
+. Atunci exista (nk ank )kIN un
subsir al sirului (nan )n astfel nc
at lim nk ank = +. Conform cazului 2),

seria

k=1

ank
1+nk ank

pentru seria

k=1

este divergent
a. Notand cu (tk )k sirul sumelor partiale
ank
1+nk ank ,

avem lim tk = +. Dar snk tk , k IN , de


k

unde rezulta ca lim snk = +. Deci (sn ) este divergent si n consecint


a,
k

seria
bn este divergenta.
IV. Presupunem ca seria
an diverge si < 1. Atunci n < n si de
an
aici rezulta ca bn = 1+nan an 1+na
, n IN . Conform cazului III, seria
n
an
and criteriul de comparatie de specia I, obtinem ca
1+nan diverge. Utiliz
seria
bn diverge.
3.23

Se scrie an = nan n1 , n IN si se utilizeaza criteriul lui Abel.

3.24

Conform ingalitatii

tie de specia I, seria

n=1

3.25

a) Seria

n=1

an
n

an
n

12 a2n + 2n1 2 , n 1 si criteriului de compara-

converge.

an fiind convergent
a, din criteriul lui Cauchy de ca-

racterizare rezulta: > 0, n0 () = n0 IN a.. n n0 si m >


n, an+1 + an+2 + . . . + am < 2 . In particular, pentru m > 2n0 si deoarece
(an ) este descrescator, avem:
m
2 am

< (m n0 )am < an0 +1 + an0 +2 + . . . + am <

mam < , m > 2n0 nan 0.


b) Intr-adevar, pentru an =

1
k
n, n = 3 ,
1
, n = 3k
n2

168
seria

n=1

an este convergent
a, sirul (an ) nu este descrescator iar nan
1
n ln n

c) Reciproca este falsa. De exemplu, daca an =


atunci (an ) este descrescator, lim nan = 0 dar seria
n

3.26

Presupunem ca seria

n=2

0.

pentru n 2,

an este divergent
a.

an converge deci (sn ) este


n=1
[sn ] este partea ntreag
a a lui

convergent, strict

crescator si majorat. Daca


sn , atunci [sn ]
[sn+1 ], n IN deci sirul ([sn ]) este de asemenea crescator. Din inegalitatea
[sn ] sn , n IN , rezulta ca sirul ([sn ]) este si majorat si prin urmare,
este convergent. Atunci sirul (tn ) este convergent.
Presupunem ca sirul (tn ) este convergent. Avem an+1 = sn+1 sn =
[sn+1 ] [sn ] + tn+1 tn , de unde obtinem lim ([sn+1 ] [sn ]) = 0. Cum
n

[sn+1 ] [sn ] IN pentru orice n IN , rezulta ca sirul ([sn ]) este constant


de la un rang ncolo deci este convergent. Dar sn = [sn ] + tn , n IN . In
consecinta, sirul (sn ) este convergent. Astfel seria

n=1

an converge.

3.27 Aceasta solutie se gaseste n Iaglom A.M., Iaglom I.M. [10].


In primul rand, din inegalitatea: sin x < x < tgx, x (0, ) rezulta
2
(5)

(6)

ctg2 x <

ctg4 x <

< 1 + ctg2 x, x (0, ) si


2
x
2

< 1 + 2 ctg2 x + ctg4 x, x (0, ).


x4
2

In al doilea rand, pentru determinarea rad


acinilor ecuatiei:
(7)

1
3
5
C2n+1
X n C2n+1
X n1 + C2n+1
X n2 . . . = 0,

se utilizeaza binomul lui Newton pentru (cos x + i sin x)2n+1 = cos(2n + 1) +


1
2
i sin(2n + 1)x = cos2n+1 x + iC2n+1
cos2n x sin x + i2 C2n+1
cos2n1 x sin2 x +
. . . . De aici, pentru sin x = 0 se obtine
1
3
5
sin(2n + 1)x = sin2n+1 x(C2n+1
ctg2n x C2n+1
ctg2n2 x + C2n+1
ctg2n4 x
k
. . .). Rezulta ca radacinile ecuatiei (7) sunt ctg2 2n+1
, k = 1, n. Conform
relatiilor lui Viete, avem
n

ctg2

(8)
k=1

C2
k
n(2n 1)
= 2n+1
si
=
1
2n + 1
3
C2n+1

169
n

ctg4

(9)
k=1
k
2n+1 , k

Pentru x =
n

ctg2
k=1

3
C2n+1
1
C2n+1

k
=
2n + 1

5
C2n+1
,
1
C2n+1

= 1, n din (5) rezulta

k
(2n + 1)2

<
2n + 1
2

n
k=1

1
<n+
k2

ctg2
k=1

k
, n IN .
2n + 1

Din (8) se obtine:


n(2n 1) 2
<
3(2n + 1)2

(10)

n
k=1

1
n 2
n(2n 1) 2
<
+
, n IN
k2
(2n + 1)2
3(2n + 1)2

Trecand la limita pentru n n (10) si din teorema clestelui (propozitia


2.26-vi)) rezulta

n=1

4
90 .

3.28

1
n2

2
6 .

Analog, folosind (6) si (9) se obtine:

n=1

(1)n

,n
n+1

an si

n=0

IN, seria

n=0

criteriul lui Leibniz). Notand prin

n=0

1
n4

Aceste exemple se gasesc n Gelbaum B.R., Olmsted J.M.H. [9].

a) Pentru an = bn =

n=0

an este convergent
a (din

cn seria produs Cauchy al seriilor

bn (conform definitiei 3.37), avem:

1
1
1
1
1
.
|cn | =
+ +
+...+ +
1 n+1
2 n
3 n1
n 2
n+1 1
Utilizand inegalitatea

1
ab

2
,a
a2 +b2

> 0, b > 0 pentru fiecare termen din


2
2
2

= 2(n+1)
|cn | se obtine: |cn |
+
+ ... +
n+2 1, n IN ,
n+2 n+2
n+2
de unde rezulta ca seria

n=0

de n+1 ori
cn este divergent
a.

b) Fie a1 = 2, a2 = 2, a3 = 22 , . . . , an = 2n1 , . . . si b1 = 1, bn = 1
pentru n 2. Evident seriile

n=1

an si

n=1

bn sunt divergente. Avem:

170

c1 = a1 b1 = 1
c2 = a1 b2 + a2 b1 = 0
............................................
cn = a1 bn + a2 bn1 + . . . + an1 b2 + an b1 = 0
............................................

deci seria

n=1

3.29

cn este absolut convergent


a.

Seriile

n=0

1
n!

si

n=0

(1)n
n

sunt absolut convergente si conform teore

mei lui Cauchy (3.39), seria produs Cauchy

n=0

si

(11)

cn =
n=0

n=0

Conform problemei 2.5-c), are loc


n 1 deci

n=0

3.30

(1)n

1
n!

= e. Avem c0 = 1, cn = 0 pentru

cn = 1 si din (11) rezulta ca

1
( 2)n

(1)n
n!

n=0

= 1e .

este seria geometrica cu ratia

.
2

a si are suma
a) Seria geometrica cu ratia 15 este absolut convergent

(1)n 51n =

n=0

n=0

n=0

(1)n
n!

Se procedeaza ca n problema precedent


a, observand ca seria

n=0

3.31

1
n!

cn este absolut convergent


a

n=0

(1)n
5n

1
1+ 15

= 56 . Se aplica teorema lui Mertens (3.38) si se obtine:

n=0

(1)n
5n

(1)n

n=0

n+1
5n

5 2
6

25
36 .

Pentru b) si c) se rationeaz
a analog.
3.32

Sa notam an = xn , n IN. Seria

xn este absolut convergent


a si

n=0

se aplica teorema lui Mertens 3.38. Avem cn =

n
k=0

ak ank = (n + 1)xn

pentru orice n IN, de unde rezulta concluzia problemei.

171
3.33

xn
n! , n

Pentru x IR notam an =

lui cu limita pentru seria

n=0

IN. Se aplica criteriul raportu-

|an | si se obtine ca seria

convergenta. Pentru y IR, fie bn =

yn
n! , n

cn =

k=0

ak bnk =

Rezulta ca

n=0

enunt.

cn =

n=0

n
k=0

n=0

xk
k!

cn =

y nk
(nk)!

(x+y)n
n!

n=0

n=0

an este absolut

IN. Conform teoremei lui

Mertens 3.38, seria produs Cauchy al seriilor


este convergenta si are loc:

an

n=0
n
1
Cnk
n!
k=0

an si

n=0

bn , notata

n=0

bn

n=0

cn ,

= E(x)E(y). Dar
(x+y)n
n! , n

xk y nk =

IN.

= E(x + y) si de aici se obtine relatia din

3.34 Folosind criteriul raportului cu limita pentru seriile modulelor se


obtine ca ambele serii sunt absolut convergente. Pentru x, y IR, notam
an = (1)n

x2n+1
(2n+1)! , bn

= (1)n

seria produs Cauchy al seriilor


3.39, seria

n=0

n=0

y 2n
(2n)! , n

an si

IN. Daca notam prin

n=0

n=0

n
k=0

ak bnk =

In mod analog rezulta C(x)S(y) =

(1)n
(2n+1)!

n=0

n=0
n

k=0

cn =

y 2n2k+1 , n IN. Utilizand teorema 3.36 obtinem:


S(x)C(y) + C(x)S(y) =

(cn + dn ) =
n=0

n=0

n=0

an

n=0

bn

2k+1
C2n+1
x2k+1 y 2n2k , n IN.

dn , unde dn =

cn

bn , conform teoremei lui Cauchy

cn este absolut convergent


a si

S(x)C(y). Avem cn =

(1)n
(2n+1)!

n
k=0

2k
C2n+1
x2k

(1)n
(x + y)2n+1 = S(x + y).
(2n + 1)!

A doua relatie se arata analog.


3.35

Fie sn =

n
k=0

ak si yn =

n
0 f (x)dx, n

IN. Deoarece f este des-

crescatoare, avem f (k + 1) f (x) f (k), x [k, k + 1], k IN. Cum f


este continua, rezulta
k+1

(12)

ak+1 = f (k + 1)

f (x)dx f (k) = ak , k = 0, n, n IN.

172
Adunand inegalitatile (12), rezulta ca

n
k=0

ak+1

n+1
f (x)dx
0

n
k=0

adica sn+1 a0 yn+1 sn , n IN. De aici se obtine usor concluzia.

ak ,

Capitolul 4
NOT
IUNI DE TOPOLOGIE IN IRp

Fie p IN si IRp = IR IR ... IR. Un element x al lui IRp va fi un


de p ori

puplu de numere reale, (x1 , x2 , ..., xp ).


Definitia 4.1. O functie d : IRp IRp IR se numeste distant
a sau
metric
a pe IRp dac
a satisface urm
atoarele conditii:
(D1) d(x, y) 0, x, y IRp si d(x, y) = 0 x = y;
(D2) d(x, y) = d(y, x), x, y IRp ;
(D3) d(x, z) d(x, y) + d(y, z), x, y, z IRp .
Definitia 4.2. O functie : IRp IR se numeste norm
a pe IRp dac
a
satisface urm
atoarele conditii:
(N1) x 0, x IRp si x = 0 x = (0, 0, . . . , 0) = 0;
de p ori

(N2) x = || x , x IRp , IR;


(N3) x + y x + y , x, y IRp .
O norma defineste o distant
a d prin relatia d(x, y) = x y . In
p
general vom considera pe IR norma euclidiana:
x =

x21 + x22 + ... + x2p , x = (x1 , x2 , ..., xp ) IRp

si distanta indusa de aceasta. Pe IR aceasta norma se reduce la functia


modul.
Daca x IRp si A IRp este o multime nevida, se defineste distanta de
la punctul x la multimea A prin d(x, A) = inf{ x a | a A}. Distanta
dintre doua submultimi nevide A, B IRp se defineste prin d(A, B) =
inf{ a b | a A, b B}.
173

174
Alte exemple importante de norme pe IRp sunt urmatoarele:
max(|x1 |, |x2 |, ..., |xp |), x 2 = |x1 | + |x2 | + ... + |xp |.

Definitia 4.3. Fie x IRp si > 0.


(a) Se numeste bil
a deschis
a de centru x si raz
a multimea B(x, ) =
p
{y IR | d(x, y) < };
(b) Se numeste bil
a nchis
a de centru x si raz
a multimea D(x, ) =
{y IRp | d(x, y) }.
Se observa ca n definitia 4.3 bila deschis
a (nchis
a) depinde de metrica
folosita.
Definitia 4.4. a) Fie x IRp . O submultime V a lui IRp se numeste
vecin
atate a lui x dac
a exist
a o bil
a deschis
a cu centrul n x continut
a n V.
b) O submultime V IR se numeste vecin
atate a lui x = + (respectiv
x = ) dac
a exist
a a IR astfel nc
at (a, +] V (respectiv [, a)
V ).
Notam cu V(x) multimea tuturor vecin
at
atilor lui x IRp . Are loc
urmatoarea proprietate de separatie, numit
a separatie Hausdorff.
Teorema 4.5. (de separatie Hausdorff) Fie x, y IRp , x = y. Atunci
exista U V(x) si V V(y) astfel nc
at U V = .
Are loc urmatorul rezultat cu privire la vecin
at
atile unui punct dintr-un
spatiu euclidian produs.
Propozitia 4.6. Fie x IRp , y IRq si V IRp+q = IRp IRq , (x, y)
V. Atunci V V((x, y)) daca si numai daca exista V1 V(x), V2 V(y)
astfel ncat V1 V2 V.
Definitia 4.7. Fie x IRp . O familie U de submultimi ale lui IRp se
numeste sistem fundamental de vecin
at
ati ale lui x dac
a:
(a) U V(x);
(b) V V(x), U U a.. U V.
Definitia 4.8. O submultime D IRp se numeste deschis
a dac
aD=
sau D este vecin
atate pentru orice punct al s
au. Not
am cu 0 familia
multimilor deschise ale lui IRp . 0 se numeste topologia uzual
a a lui IRp .
p
Dac
a = X IR , atunci o multime A X se numeste deschis
a n X
dac
a A = X D cu D 0 .
In acest caz, familia 0 (X) = {X D | D 0 }
se numeste topologia uzual
a indus
a pe X.

175
Definitia 4.9. O submultime F a lui IRp se numeste nchis
a dac
a IRp \F
este deschis
a.
Dac
a = X IRp , atunci o multime F X se numeste nchis
a n X
dac
a X\F 0 (X).
Teorema 4.10.
(i) Orice reuniune de multimi deschise este o multime deschis
a.
(ii) Intersectia unui numar finit de multimi deschise este o multime deschisa.
(iii) Orice intersectie de multimi nchise este multime nchis
a.
(iv) Reuniunea unui numar finit de multimi nchise este multime nchis
a.
O multime A IRp se numeste de tip G dac
a se poate reprezenta ca o
intersectie numarabila de multimi deschise.
O multime A IRp se numeste de tip F daca se poate reprezenta ca o
reuniune numarabila de multimi nchise.
Definitia 4.11. O submultime a lui IRp se numeste m
arginit
a dac
a
exist
a o bil
a nchis
a cu centrul n origine care s
a o contin
a.
Definitia 4.12. Fie A IRp . Un punct x IRp se numeste punct
interior multimii A dac
a A V(x).

Multimea tuturor punctelor interioare ale lui A se noteaza cu A. Uneori,


din motive de scriere, vom mai nota interiorul unei multimi A cu int A.

Propozitia 4.13. Fie A IRp . Atunci A este o multime deschis


a,

A A, iar A este deschisa daca si numai daca A = A.


Definitia 4.14. Fie A IRp . Un punct x IRp se numeste punct
aderent multimii A dac
a V V(x), V A = .
Pentru ca x sa fie aderent multimii A este necesar si suficient ca pentru
orice > 0, B(x, ) A = .
Multimea tuturor punctelor aderente ale lui A se noteaza cu A si se
numeste aderenta (sau nchiderea) lui A.
Propozitia 4.15. Fie A IRp . Atunci A este o multime nchis
a , A A,
iar A este nchisa daca si numai daca A = A.
Propozitia 4.16. Fie A IRp . Atunci au loc relatiile int(IRp \A) =
IR \A si IRp \A = IRp \ int A.
p

176
Definitia 4.17. Fie A IRp . Se numeste frontiera multimii A multimea

Fr A = A\A = A IRp \A.


Evident, Fr(IRp \A) = Fr A.
Definitia 4.18. Fie A IRp . Un punct x IRp se numeste punct de
acumulare pentru multimea A dac
a V V(x), (V \{x}) A = .
Daca A IR si x = + sau x = definitia se pastreaz
a neschimbat
a.
Pentru ca x sa fie punct de acumulare pentru multimea A este necesar si
suficient ca pentru orice > 0, (B(x, )\{x})A = . Multimea punctelor de
acumulare ale multimii A se noteaza cu A si se numeste multimea derivat
a
a lui A.
Un punct din A care nu este de acumulare pentru multimea A se numeste
punct izolat al multimii A.
Propozitia 4.19. Fie A IRp . Atunci A = A A . Multimea A este
nchisa daca si numai daca A A.
Notiunea de sir de puncte n IRp se defineste similar cu cea de sir de
numere reale: o functie f : IN IRp . Conceptele de sir marginit si subsir au
ntelesuri similare cu cele din cazul descris n capitolul 2.
Definitia 4.20. Un sir (xn ) IRp este convergent dac
a exist
a un punct
x IRp cu proprietatea c
a pentru orice V V(x), exist
a nV IN astfel
nc
at pentru orice n nV , xn V. Elementul x se numeste limita sirului
(xn ).
Vom nota x cu lim xn sau lim xn .
n

Propozitia 4.21. Un sir (xn ) IRp este convergent la x IRp dac


a si
numai daca sirul de numere reale (d(xn , x))n este convergent la 0.
Au loc urmatoarele proprietati generale.
Propozitia 4.22.
(i) Un sir convergent n IRp are limita unica.
(ii) Daca un sir este convergent n IRp , atunci orice subsir al sau este
convergent la aceeasi limita.
(iii) Orice sir convergent n IRp este marginit.
Fie (xn ) = ((x1n , x2n , ..., xpn )) IRp un sir de puncte, unde (x1n ), (x2n ), ..., (xpn )
sunt siruri de numere reale, numite siruri coordonate. Are loc urmatoarea
teorema.

177
Teorema 4.23. Sirul (xn )IRp converge la limita x=(x1 , x2 , . . . , xp )
daca si numai daca sirurile (x1n ), (x2n ), . . . , (xpn ) sunt convergente respectiv la
limitele x1 , x2 , . . . , xp .
Teorema 4.24. Sirul (xn ) IRp este marginit daca si numai daca
sirurile (x1n ), (x2n ), ..., (xpn ) sunt marginite.
Urmatoarele caracterizari ale punctelor aderente si de acumulare cu ajutorul sirurilor sunt foarte importante.
Propozitia 4.25. Fie A IRp si x IRp .
(i) x este aderent multimii A daca si numai daca exista un sir de puncte
din A convergent la x;
a si numai daca
(ii) x este punct de acumulare pentru multimea A dac
exista un sir de puncte din A\{x} convergent la x.
Definitia 4.26. Un sir (xn ) IRp se numeste Cauchy sau fundamental
dac
a satisface proprietatea:
> 0, n IN, a.. n, m n , d(xn , xm ) < .
Luand m = n + p, definitia de mai sus se poate rescrie astfel: un sir
(xn ) este Cauchy daca
> 0, n IN, a.. n n , p IN, d(xn , xn+p ) < .
Teorema 4.27. Un sir (xn ) IRp este Cauchy daca si numai daca este
convergent.
Definitia 4.28. O submultime A IRp se numeste
a) compact
a dac
a este m
arginit
a si nchis
a;
b) secvential compact
a dac
a orice sir de puncte din A admite un subsir
convergent la un punct din A.
Teorema 4.29. Fie A IRp . Urm
atoarele afirmatii sunt ehivalente:
(i) A este compacta;
(ii) A este secvential compacta;
(iii) din orice acoperire cu multimi deschise a lui A se poate extrage o
subacoperire finita (adica (Di )iI 0 cu A
Di , exist
a J I, J
finita astfel ncat A
jJ

Dj ).

iI

178
Definitia 4.30. O submultime A IRp se numeste conex
a dac
a nu
p
exist
a dou
a multimi deschise D1 si D2 n IR cu propriet
atile: D1 A = ,
D2 A = , A D1 D2 , D1 D2 A = .
Definitia 4.31. O submultime A IRp se numeste conex
a prin arce
dac
a pentru orice a1 , a2 A, exist
a c, d IR, c < d si f : [c, d] IR IRp ,
continu
a (a se vedea capitolul 5) astfel nc
at f (c) = a1 , f (d) = a2 si f (t) A
pentru orice t [c, d].
Definitia 4.32. O submultime A IRp se numeste convex
a dac
a
a1 , a2 A, {a1 + (1 )a2 | [0, 1]} A.
Teorema 4.33.
(i) Orice multime convex
a este conexa prin arce.
(ii) Orice multime deschis
a din IRp este conexa prin arce daca si numai
daca este conexa.
Teorema 4.34. O submultime nevida A IR este conexa daca si numai
daca este interval.

179

Probleme
|xy|
. Sa se arate ca d este o metrica
4.1 Fie d : IR IRIR, d(x, y) = 1+|xy|
pe IR care nu provine dintr-o norma.

4.2 Fie d : IRp IRp IR, d(x, y) =

p
i=1

1 |xi yi |
,
2i 1+|xi yi |

unde x = (x1 , x2 , ..., xp )

si y = (y1 , y2 , ..., yp ). Sa se arate ca d este o metrica pe IRp care nu provine


dintr-o norma.
4.3 Sa se determine normele de pe IR.
4.4 Sa se scrie si sa se reprezinte grafic B((a, b), ) si D((a, b), ) unde
(a, b) R2 , > 0 pentru urmatoarele norme considerate pe IR2 : (x, y) 1 =
max(|x|, |y|), (x, y) 2 = |x| + |y|, (x, y) = |x|2 + |y|2 . Determinati cele
mai mari constante a, c si cele mai mici constante b, d astfel nc
at a (x, y) 1
(x, y) b (x, y) 1 si c (x, y) 2 (x, y) d (x, y) 2 pentru orice
(x, y) IR2 .
a se arate ca:
4.5 Daca d este o distanta pe IRp , s
a) d(x, y) d(x, x1 ) + d(x1 , x2 ) + ... + d(xn , y), x, y, x1 , x2 , ..., xn IRp ;
b) |d(x, y) d(y, z)| d(x, z), x, y, z IRp ;
c) |d(x, y) d(x , y )| d(x, x ) + d(y, y ), x, y, x , y IRp .
4.6 Fie f : [0, ) IR cu proprietatile: a) f (x) = 0 x = 0; b) f (x +
y) f (x) + f (y), x, y IR; c) f cresc
atoare. Sa se arate ca daca d este o
p
metrica pe IR atunci d = f d este de asemenea o metrica pe IRp . Aplicatie:
aratati ca urmatoarele functii reale de o variabil
a reala satisfac proprietatile

a),b),c): f1 (x) = x, f2 (x) = ln(x +1), f3 (x) = x/(x + 1), f4 (x) = min(1, x).
Scrieti metricile asociate acestor functii si distantei euclidiene.
4.7 Sa se determine aderenta, interiorul, multimea derivat
a, frontiera,
aderenta interiorului, interiorul aderentei pentru multimile de mai jos. Sa
se precizeze de asemenea n fiecare caz daca multimea este marginit
a sau
compacta.
a)
b)
c)
d)
e)

A IR, A = [2, 3) {4} (5, 7);


A IR, A = { n1 | n IN };
n

A IR, A = { n+1
n sin 2 | n IN };
A IR, A = (IR\Q)[1, 5];
A IR2 , A = {(x, y) | 0 < y < x + 1};

180
f) A IR2 , A = {(x, y) | x2 + y 2 2, x 0};
g) A IR2 , A = {(x, y) | x sau y este num
ar irational};
h) A IR2 , A = {(x, y) | x2 + y 2 1}\{(x, y) | x = 0, y [0, 1]} {(2

1
1
n , 2 + n ), n IN };
i) A R2 , A = {(x, y) | x2 + y 2 < 2y, x 0} {(1 + (1)n , n1 )|n IN }.
4.8 Fie A IRp , B IRq submultimi nevide. Aratati ca A B = A B,
int(A B) = int A int B, Fr(A B) = (Fr A B) (A Fr B), (A B) =
(A B) (A B ).
n

(1) n
n
4.9 Fie multimile A = [0, 1)(0, 1] IR2 , B = { n+1
sin n
3 +(1+ n )

IR, n IN }, C = A B IR3 . S
a se determine A, A, B, B, Fr C. Sunt
multimile A si B compacte? Dar conexe?
4.10 Fie , : P(IRp ) P(IRp ), (A) = int A, (A) = int A. Aratati ca:
a) daca A este deschis
a, atunci A (A);
b) daca A este nchis
a, atunci (A) A;
c) A IRp , ((A)) = (A) si ((A)) = (A).
Dati exemplu de multimi A pentru care multimile A, int A, A, (A),
(A), (int A), (A) sunt toate diferite ntre ele.
a daca si numai daca A Fr A =
4.11 Aratati ca A IRp este deschis
iar A este nchisa daca si numai daca Fr A A.
4.12 Stabiliti daca urmatoarele siruri sunt convergente.
a) xn = ( sinn n , sin n1 , n sin n1 ), n IN n topologia uzuala a lui IR3 ;

2+ 33+... n n n n!

,
n topologia uzuala
n ), n IN
n n

n n
n n

(( n+1 ) , sin 3 , n), n IN n topologia uzuala a

b) xn = ( 1+

a lui IR2 ;

c) xn =
lui IR3 ;
d) xn = (sin n, cos n), n IN n topologia uzuala a lui IR ;

1
e) xn = (cos n1 , 3n , (3)
n topologia uzuala a lui IR3 ;
n ), n IN
3

n
f) xn = ( 131+2 + 231+2 + ... + n31+2 , sin
n topologia uzuala n
ln n ), n IN
2
IR ;
(1)n+1
2x
nx 1
1

g) xn = ( cos1 x + cos
+ ... + cos
), n IN , x IR
3
3 n , 2 + 3 + ... +
n
2

n topologia uzuala a lui IR2 .

n n+1
n n
4.13 Fie sirul de puncte din IR3 , xn = (cos n
2 , 3 (2 1), (1) n+2 ),

n IN .

181
a) Precizati daca sirul (xn ) este convergent.
b) Studiati marginirea sirului (xn ).
4.14 Fie (xn ) un sir de puncte din IRp . Ar
atati ca multimea
L((xn )) = {x IRp | x = lim xnk , (xnk ) subsir al lui (xn )}
este nchisa.
4.15 Fie sirul (xn ) IRp un sir si An = {xm | m n}. Ar
atati ca (xn ) este
convergent daca si numai daca diam An 0, unde diam A = sup d(x, y)
reprezinta diametrul submultimii nevide A a lui IRp .

x,yA

4.16 Fie a IR. Aratati ca multimile de forma (a 2, a + ), > 0


formeaza un sistem fundamental de vecin
at
ati pentru punctul a. Aceeasi
1
problema pentru multimile (a n3 , a + n+1
), n IN .
4.17 Sa se arate ca multimile B = {(x, y) IR2 | max(|x|, |y|) < },
> 0 formeaza un sistem fundamental de vecin
at
ati pentru origine n IR2 .
Aceeasi problema pentru multimile C = {(x, y) R2 | |x|+|y|) < }, > 0.
4.18 Fie f : IRp IRp cu proprietatea ca exista o constant
a L (0, 1)
astfel ncat
x, y IRp , f (x) f (y) L x y .
Fie sirul (xn ) definit prin x0 IRp , xn+1 = f (xn ), n 0. Aratati ca
(xn ) este convergent, iar limita sa este un punct fix al lui f. Deduceti ca
o functie cu proprietatea de mai sus admite un punct fix unic. Ram
an
adevarate rezultatele daca L = 1?
a, iar A IRp
4.19 Sa se arate ca daca D IRp este o multime deschis
este o multime arbitrara, atunci multimea A + D = {a + d | a A, d D}
este deschisa.
4.20 Fie A, D doua submultimi ale lui IRp . S
a se arate ca daca D este
deschisa, atunci D A D A. Sa se arate ca ipoteza asupra submultimii
D este esentiala.
4.21 Fie A, D doua submultimi ale lui IRp . S
a se arate ca daca D este
deschisa, atunci D A = dac
a si numai daca D A = . S
a se arate ca
ipoteza asupra submultimii D este esential
a.

182
4.22 Fie A, D dou
a submultimi ale lui IRp . Sa se arate ca daca D este
deschisa, atunci D + A = D + A. S
a se arate ca ipoteza asupra submultimii
D este esentiala.
4.23 Fie A, B doua submultimi compacte ale lui IRp . Sa se arate ca A + B
este compacta. Demonstrati n trei moduri: cu acoperiri deschise, cu siruri,
cu definitia multimilor compacte n IRp .
4.24 Aratati ca orice reuniune finita de multimi compacte este compacta
si orice intersectie de multimi compacte este multime compacta. Este orice
reuniune de multimi compacte o multime compacta?
4.25 Fie (xn ) IRp un sir convergent si A = {xn | n IN} {lim xn }. Sa
se arate ca A este compacta.
4.26 Fie A IRp o multime marginit
a, atunci A si A sunt compacte.
4.27 Fie A IRp , B IRq multimi compacte, nevide si D IRp+q
deschisa astfel ncat A B D. Ar
atati ca exista D1 IRp , D2 IRq
deschise astfel ncat A B D1 D2 D.
4.28 Fie A, B IRp multimi nevide, disjuncte. Sa se arate ca daca A este
nchisa si B compacta, atunci d(A, B) > 0. R
am
ane adevarat
a proprietatea
daca B este doar nchis
a?
a a lui IRp cu interiorul nevid. Sa se arate
4.29 Fie A o submultime convex
ca int A este multime convex
a si int A = A.
4.30 Aratati ca pentru orice submultime A a lui IRp exista o submultime
B a lui IRp cel mult num
arabil
a astfel nc
at B A B.
4.31 Aratati ca pentru orice multime nchis
a A IRp exist
a un sir de
puncte (xn ) astfel ncat L((xn )) = A (reciproca exercitiului 4.14).
4.32 Sa se arate ca pentru orice submultime a lui IRp multimea punctelor
izolate este cel mult num
arabil
a.
4.33 Fie A IRp nevida, cel mult num
arabil
a. Sa se arate ca (IRp \A) =
p
IR .
4.34 Fie A IR nenum
arabil
a. Sa se arate ca A = .
4.35 Fie A IRp nevid
a, cel mult num
arabil
a. Sa se arate ca int A = .

183

Solutii
4.1 Verificam cele trei axiome ale distantei pentru aplicatia d.
(D1) Evident, pentru orice x, y IR, d(x, y) 0; d(x, y) = 0 |x y| =
0 x = y.
(D2) Este clar ca pentru orice x, y IR, d(x, y) = d(y, x) pentru ca
|x y| = |y x| .
(D3) Fie x, y, z IR. Trebuie sa dovedim ca
|x z|
|x y|
|y z|

+
.
1 + |x z|
1 + |x y| 1 + |y z|
Un calcul direct ar fi dificil. Consideram functia f : [0, ) [0, ), f (t) =
t
a prin calcul direct ca f este functie strict crescatoare. Cum
1+t . Se arat
|x z| |x y| + |y z| , obtinem f (|x z|) f (|x y| + |y z|), deci
|x y| + |y z|
|x z|

=
1 + |x z|
1 + |x y| + |y z|
|x y|
|y z|
=
+

1 + |x y| + |y z| 1 + |x y| + |y z|
|x y|
|y z|

+
,
1 + |x y| 1 + |y z|
adica ceea ce trebuia aratat. Prin urmare, d este metrica. Presupunem prin
reducere la absurd ca ar exista o norma din care aceasta metrica provine.
Atunci d(x, y) = x y pentru orice x, y IR, deci d(x, 0) = x pentru
|x|
. Se constata ca aceasta aplicatie nu
orice x IR. Prin urmare, x = 1+|x|
satisface proprietatea (N2) a normei:
x =

|| |x|
|| |x|
=
= || x ,
1 + || |x|
1 + |x|

(de exemplu nu are loc egalitatea pentru = 2 si x = 1). Deci metrica d nu


provine dintr-o norma.
4.2 Urmam aceiasi pasi ca la exercitul precedent. Primele doua axiome ale distantei sunt evident verificate. Pentru a treia axioma luam x =
(x1 , x2 , . . . , xp ), y = (y1 , y2 , . . . , yp ), z = (z1 , z2 , . . . , zp ) IRp si utilizam
inegalitatile (deduse ca mai sus)
|xi zi |
|xi yi | + |yi zi |

1 + |xi zi |
1 + |xi yi | + |yi zi |
|xi yi |
|yi zi |

+
, i = 1, p,
1 + |xi yi | 1 + |yi zi |

184
pe care le nmultim respectiv cu 21i si le sumam. Rezulta ca d este o distant
a.
Aceeasi contradictie ca la exercitiul precedent demonstreaza ca metrica
d nu provine dintr-o norma.
4.3 Determinam n primul rand functiile f : IR [0, ) cu proprietatea
f (x) = || f (x), x, IR. Fac
and x = 1, obtinem f () = f (1) || .
Notand f (1) = a, obtinem functia fa (x) = a |x| . Deorece fa trebuie sa aiba
valori nenegative, a 0. Pentru a fi norma, fa trebuie sa se anuleze doar n
0, deci a > 0. Se observa ca functiile de forma fa (x) = a |x| , a > 0 verific
a
si a treia axioma a normei, deci sunt singurele norme pe IR. Norma uzuala
(functia modul) se regaseste n aceasta familie pentru a = 1.
4.4 Pentru norma
se considera bila)

avem (indicele va desemna norma n raport cu care

D1 ((a, b), ) = {(x, y) IR2 | (x, y) (a, b)

} =

= {(x, y) IR | max(|x a| , |y b|) } =


= {(x, y) IR2 | |x a| si |y b| } =
= {(x, y) IR2 | x [a , a + ] si y [b , b + ]} =
= [a , a + ] [b , b + ].
Reprezentarea grafica va fi patratul cu varfurile n punctele (a, b), (a
, b+), (a+, b), (a +, b+), considerat cu tot cu interiorul sau (n sens
geometric). Analog, B1 ((a, b), ) = (a, a+)(b, b+); reprezentarea
grafica va consta din interiorul patratului mentionat (far
a laturi).
Pentru norma 1 avem
D2 ((a, b), ) = {(x, y) IR2 | (x, y) (a, b)

} =

= {(x, y) IR | |x a| + |y b| }.
pentru a putea reprezenta grafic aceasta multime consideram cazurile:
(i) x a, y b. Inegalitatea se scrie x a + y b , adica x + y
a + b + . Reprezentarea geometrica este triunghiul cu varfurile n (a, b),
(a, b + ), (a + , b), cu tot cu interiorul sau geometric.
(ii) x a, y b. Inegalitatea se scrie x y a b + . Reprezentarea
geometrica este triunghiul cu varfurile n (a, b), (a, b ), (a + , b), cu tot
cu interiorul sau geometric.
(iii) x a, y b. Inegalitatea se scrie x+y a+b+. Reprezentarea
geometrica este triunghiul cu varfurile n (a, b), (a , b), (a, b + ), cu tot
cu interiorul sau geometric.

185
(iv) x a, y b. Inegalitatea se scrie xy ab+. Reprezentarea
geometrica este triunghiul cu varfurile n (a, b), (a , b), (a, b ), cu tot
cu interiorul sau geometric.
In final, D2 ((a, b), ) este patratul cu varfurile n (a, b ), (a + , b), (a
, b), (a, b + ), cu tot cu interiorul sau geometric. B2 ((a, b), ) este interiorul
geometric al patratului precizat.
Ultima norma este norma euclidiana.
D((a, b), ) = {(x, y) IR2 | (x, y) (a, b) } =
= {(x, y) IR2 |

|x a|2 + |y b|2 } =

= {(x, y) IR2 | |x a|2 + |y b|2 2 }.


Reprezentarea grafica este discul nchis (n sens geometric) cu centrul n
(a, b) si de raza . B((a, b), ) este interiorul geometric al acestui disc.
Dupa cum putem nscrie
sau circumscrie bilele corespunzatoare

normelor
(x,y)
una alteia putem scrie 22 (x,y)
1, (x, y) IR2 deci a = 22 si b = 1.
1

(x,y)
De asemenea 1 (x,y)
2, (x, y) IR2 deci c = 1 si d = 2.
1

4.5 a) Se obtine prin inductie din proprietatea (D3) a distantei.


b) Fie a, b IR. Vom tine cont de faptul ca inegalitatea |a| b este
echivalenta cu a b si -a b. Fie x, y, z IRp . Avem
d(x, z) d(x, y) + d(y, z),
de unde
d(x, z) d(y, z) d(x, y).
De asemenea,
d(y, z) d(y, x) + d(x, z),
deci
d(y, z) d(x, z) d(x, y).
Cum d(x, y) = d(y, x), obtinem concluzia.
c) Fie x, y, x , y IRp . Putem scrie, tin
and cont de a),
d(x, y) d(x, x ) + d(x , y ) + d(y , y),
deci
d(x, y) d(x , y ) d(x, x ) + d(y, y ).

186
Analog se obtine
d(x , y ) d(x, y) d(x, x ) + d(x , y ),
de unde concluzia.
4.6 Verificam proprietatile distantei pentru aplicatia d .
(D1) d (x, y) = f (d(x, y)). Cum d(x, y) 0, f (0) = 0 si f este crescatoare, rezulta ca d (x, y) 0, x, y IRp . Egalitatea d (x, y) = 0 este echivalent
a
cu d(x, y) = 0, deci cu x = y (d este o distant
a).
(D2) d (x, y) = f (d(x, y)) = f (d(y, x)) = d (y, x), x, y IRp .
(D3) Fie x, y, z IRp . Avem d(x, z) d(x, y) + d(y, z). Folosind proprietatile lui f putem scrie
d (x, z) = f (d(x, z)) f (d(x, y) + d(y, z))
f (d(x, y)) + f (d(y, z)) = d (x, y) + d (y, z).
Prin urmare, d este o metrica.
Se verifica usor, prin calcul direct, ca functiile date ca aplicatii satisfac
proprietatile cerute. De exemplu, pentru distanta euclidiana si functia f1
obtinem distanta
d (x, y) =

(x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 + ... + (xp yp )2 .

Precizam ca pentru distanta uzuala pe IR si functia f3 se obtine metrica de


la exercitiul 4.1.
4.7 Pentru rezolvarea acestui exercitiu vom face uz de definitiile punctelor
interioare, aderente, de acumulare far
a a le mai preciza de fiecare data.

a) A = (2, 3) (5, 7), A = [2, 3] {4} [5, 7], A = [2, 3] [5, 7],
Fr A = {2, 3, 4, 5, 7}. Evident, A D(0, 7) = [7, 7], deci A este marginit
a.

Multimea A nu este compacta pentru ca nu este nchis


a (A = A).
b) Multimea este formata din termenii unui sir de numere reale cu limita
0. Pentru a deduce A, A putem utiliza si caracterizarea cu siruri a punctelor

aderente si de acumulare. Astfel A = deoarece nu exista nici o bila deschis


a
(adica interval deschis, pentru ca lucram pe IR) inclusa n A; A = A {0};
A = {0}; Fr A = A. Multimea A este marginit
a: A D(0, 1) = [1, 1] si
nu este compacta, nefiind nchis
a.
Problema se poate generaliza astfel: daca (xn ) IR, (xn ) este monoton,

convergent la x IR si A este multimea termenilor sai, atunci A = , A =


A {x}, A = {x}, Fr A = A.

187
c) Multimea este formata din termenii unui sir divergent de numere reale.
Pentru a studia punctele aderente este nevoie sa determinam punctele limita
n
4k+2
ale sirului. Fie xn = n+1
si
n sin 2 . Atunci x2k = 0, x4k+1 = 4k+1 1

x4k+3 = 4k+4
4k+3 1. Prin urmare, A = (ca mai sus), A = A {1, 1},
A = {1, 1}, Fr A = A. A este marginit
a dar nu este compacta.
d) T
inand cont de densitatea multimilor Q si IR\Q n IR se obtine

A = (n orice interval deschis exista atat numere rationale cat si numere irationale), A = [1, 5], A = [1, 5], Fr A = [1, 5]. Multimea este
marginita dar nu este nchisa, deci nu este compacta.
e) Reprezentand grafic n plan multimea A se obtine interiorul (geometric) al unghiului cu varful n (1, 0) si av
and ca laturi semidreptele y = 0,

x 1 si y = x + 1, x 1. Se obtine direct din definitii: A = A,


A = {(x, y) | 0 y x + 1}, adica interiorul unghiului mpreun
a cu laturile,
A = A, Fr A = {(x, y) | y = 0, 1 x} {(x, y) | y = x + 1, y > 0}.
Multimea nu este marginita, deci nu este compacta.
f) Multimea este formatadin semicercul situat n cadranele I si II din
and
cercul de centru (0, 0) si raza 2, reunit cu segmentul situat pe axa 0y av

2
2
ca extremitati punctele (0, 2), (0, 2). Avem A = {(x, y) | x + y <
2, x > 0},A = A, A = A, Fr A = {(x, y) | x2 + y 2 =
2, x > 0} {(x, y) |
x = 0, 2 y 2}. A este marginit
a (A D(0, 2)) si nchis
a, deci
este compacta.

g) A = , A = IR2 , A = IR2 , Fr A = IR2 .


h) Reprezentarea grafica a multimii este urmatoarea: discul de centru
(0, 0) si raza 1, din care se scoate segmentul de pe axa 0y cu capetele n
0, 1, la care se adauga termenii unui sir cu limita (2, 2). Avem:

A = {(x, y) | x2 + y 2 < 1}\{(x, y) | x = 0, y [0, 1]};


A = {(x, y) | x2 + y 2 1} {(2 n1 , 2 + n1 ), n N } {(2, 2)};
A = {(x, y) | x2 + y 2 1}{(2, 2)};
Fr A = {(x, y) | x2 + y 2 = 1} {(x, y) | x = 0, y [0, 1]} {(2 n1 , 2 +
1

imea A este marginit


a (de exemplu, A D(0, 4),
n ), n N } {(2, 2)}. Mult
dar nu este compacta).
i) Se procedeaza ca mai sus.
4.8 Aratam ca A B = AB. Demonstr
am dubla incluziune. Fie (x, y)
A B, x IRp , y IRq . Exista un sir de puncte din A B, (xn , yn ) (x, y)
cu (xn ) A, (yn ) B. Convergenta n spatiul produs este echivalent
a cu
convergenta pe coordonate, deci xn x si yn y. Rezulta ca x A si
y B, deci A B A B. Pentru incluziunea invers
a procedam similar.

188
Fie (x, y) int(A B). Exista V A B, V V((x, y)). Conform
propozitiei 4.6 exista V1 V(x), V2 V(y) astfel nc
at V1 V2 V
A B, adica V1 A si V2 B. Deci x int A si y int B. Prin urmare
int(A B) int A int B. Incluziunea invers
a este imediata.
Fie A, B, C, D multimi arbitrare; se poate arata prin dubla incluziune
urmatoarea egalitate
(C D)\(A B) = ((C\A) D) (C (D\B)).
Obtinem
Fr(A B) = A B\ int(A B) = (A B)\(int A int B) =
= ((A\ int A) B) (A (B\ int B)) =
= (Fr A B) (A Fr B).
Pentru ultima egalitate de demonstrat folosim tot un rationament cu
siruri care reia, cu mici diferente, rationamentul din cazul primei egalitati
demonstrate.
4.9 Pentru multimile A si B se procedeaza ca la exercitiul 4.7, iar pentru
C se foloseste exercitiul precedent. Multimea A este conexa, iar B nu este
conexa.
4.10 a) Daca A este deschis
a, atunci int A = A A, deci int A int A =
(A).
b) Daca A este nchis
a, atunci A = A, deci (A) = int A int A A.
c) Deorece (A) este deschis
a, (A) ((A)). Dar A este nchis
a, deci
a ((A)) (A). Are
(A) A, de unde rezulta int((A)) (A), adic
loc egalitatea. Pentru cealalta egalitate se procedeaza analog.
Fie A = [0, 1) (1, 2] {3} [Q (4, 5)]. Aceast
a multime verific
a proprietatile cerute.
4.11

Avem echivalentele:

A Fr A = A (A\A) = A (A (IRp \A)) = (A A)

(IRp \A) = A (IRp \A) = A A A deschis


a
si
A este nchisa IRp \A este deschis
a IRp \A Fr(IRp \A) =
Fr(IRp \A) A Fr A A.
4.12 Conform teoremei 4.23, studiul convergentei unui sir de puncte din
IRp se reduce la studiul convergentei celor p siruri de pe coordonate. Daca

189
sirurile coordonate sunt convergente, atunci sirul initial este convergent si are
limita puplul format din limitele sirurilor coordonate. Daca cel putin unul
dintre sirurile coordonate este divergent, atunci sirul initial este divergent.
a) Avem x1n =

0, x2n = sin n1 0 si x3n = n sin n1 =

sin n
n

sin
1
n

Prin urmare sirul


(x
) este convergent si are limita (0, 0, 1).
n

1
n

1.

1+ 2+ 33+... n n
0 (calculul limitei se face cu criteriul Stolzn n

n
n!
1
, x2n = n e (vezi capitolul 2). Sirul (xn ) este convergent la

b) x1n =

Ces`aro)
(0, 1e ).
c) Sirul x2n = sin n
sirul (xn ) este divergent,
3 este divergent. Prin urmare
chiar daca celelalte doua siruri de pe coordonate sunt convergente la 1e si
respectiv 1.
d) Ambele siruri coordonate sunt divergente (vezi capitolul 2), prin urmare (xn ) este divergent.
1
e) x1n = cos n1 1, x2n = 3n 0 si x3n = (3)
sirul
n 0. Prin urmare
(xn ) este convergent si are limita (1, 0, 0).
f) x1n = 131+2 + 231+2 + ... + n31+2 . Se observa ca acest sir este sirul sumelor
partiale al seriei
seria convergenta

n=1

1
n3 +2

n=1

1
.
n3

care este convergent


a, av
and aceeasi natura cu
Deci (x1n ) este convergent. Evident x2n 0, deci

sirul (xn ) este convergent.


nx
2x

g) Sirul x1n = cos1 x + cos


+ ... + cos
sirul sumelor partiale al seriei
3
3 n este
2

cos
nx

3n

care este convergenta pentru x = 2k (k Z) si divergent


a pentru

n=1

x = 2k (k Z) (vezi capitolul 3). Deci, pentru x = 2k (k Z) sirul (xn )


este divergent. Pentru x = 2k (k Z) (xn ) este convergent pentru ca sirul
x2n =

1
2

n+1

(1)
+ 1
3 + ... +
n

este sirul sumelor partiale al seriei

n=2

este convergenta (criteriul lui Leibniz).

(1)n
n

care

4.13 a) Sirul (xn ) este divergent: de exemplu (x1n ) este divergent.

b) Sirul (x1n ) este marginit; la fel sirul (x3n ): x2n = n+1


n+2 < 1, n IN .
Studiem sirul (x2n ) :
lim x3n

= lim 3 (2

1
1
n

n2

) = lim 3

1
1
n

1
n

1
3n
= ln 2 lim
= .
n
n

inand cont de inegalitatea


Prin urmare sirul (x3n ) este nemarginit. T

190

x2 + y 2 + z 2 |y| , x, y, z IR,
obtinem ca xn x2n . Prin urmare (xn ) este nemarginit.
4.14 Fie x IRp \L((xn )). Exista > 0 astfel nc
at B(x, ) nu contine nici
un element al sirului (xn ). Arat
am ca B(x, 2 ) IRp \L((xn )); din aceasta
incluziune rezulta ca IRp \L((xn )) este deschis
a, deci L((xn )) este nchis
a.
Intr-adevar, daca exista y B(x, ) L((xn )), atunci B(y, ) ar contine o
2
2
infinitate de termeni ai sirului; cum B(y, 2 ) B(x, ), aceasta reprezint
ao
contradictie.
4.15 Remarcam ca daca n p, atunci Ap An , deci diam Ap diam An .
Presupunem ca (xn ) este convergent; atunci (xn ) este sir fundamental:
pentru orice > 0, exist
a n IN, nc
at pentru orice n, m n , xn xm <
. Aceasta nseamna ca supm,nn xn xm , adic
a diam An . Cum
pentru orice n n , diam An diam An , rezulta ca diam An 0.
Invers, presupunem ca diam An 0. Pentru orice > 0, exista n IN,
ncat pentru orice n n , diam An < , adica pentru orice m, p n ,
xm xp < . Prin urmare sirul (xn ) este fundamental, deci convergent.
4.16 Vom verifica cele doua proprietati ale sistemelor fundamentale de
vecinatati. Astfel pentru orice > 0, (a , a + ) (a 2, a + ) si prin
urmare (a 2, a + ) V(a). Fie acum V V(a); conform definitiei, exista
> 0 astfel ncat (a , a + ) V. Atunci intervalul (a , a + 2 ) are
forma cautata si este inclus n V. Prin urmare, familia (a 2, a + ), > 0
formeaza un sistem fundamental de vecin
at
ati pentru punctul a.
1
1
1
Evident, (a n+1
, a + n+1
) (a n3 , a + n+1
), n IN , deci (a n3 , a +
1
a > 0 astfel nc
at (a , a + ) V.
n+1 ) V(a). Fie V V(a); exist
1
Cautam un numar natural n astfel nc
at (a n3 , a + n+1
) (a , a + ).
3
Este de ajuns sa gasim n cu proprietatea n . Un astfel de num
ar este
3
n = [ ] + 1. Obtinem concluzia.
4.17 Putem folosi observatiile de la demonstratia exercitiului 4.4 asupra
normelor 1 si 2 si a relatiilor lor cu norma euclidiana pentru a obtine
concluzia sau putem rationa direct.
4.18 Fie x0 IRp , xn+1 = f (xn ), n 0. Arat
am ca sirul (xn ) este sir
Cauchy. Avem
x2 x1 = f (x1 ) f (x0 ) L x1 x0 ,
x3 x2 = f (x2 ) f (x1 ) L x2 x1 L2 x1 x0 .

191
Prin inductie rezulta ca
xn+1 xn Ln x1 x0 , n IN .
Fie acum n, p IN . Avem inegalitatile
xn xn+p xn xn+1 + xn+1 xn+2 + ... + xn+p1 xn+p
Ln x1 x0 + Ln+1 x1 x0 + ... + Ln+p1 x1 x0 =
= x1 x0 (Ln + Ln+1 + ... + Ln+p1 ) = x1 x0 Ln
x1 x0

1 Lp

1L

Ln
.
1L

Daca x1 = x0 , din relatia de mai sus deducem ca sirul este constant si deci
limita sa este x0 ; n plus x0 = f (x0 ), adic
a x0 este punct fix al functiei f.
Daca x1 = x0 , atunci deoarece lim Ln = 0 obtinem ca pentru orice > 0,
exista n IN astfel ncat pentru orice n n si pentru orice p IN are
loc
Ln
< .
xn xn+p x1 x0
1L
Prin urmare sirul (xn ) este fundamental, deci convergent. Sa notam limita
sa cu x. Avem:
x f (x) x xn+1 + xn+1 f (x) = x xn+1 +
+ f (xn ) f (x) x xn+1 + L xn x 0.
Deducem ca x f (x) = 0, adica x este punct fix al functiei f. Prespun
and
ca ar exista doua puncte fixe x, y, x = y ale functiei f se obtine contradictia
x y = f (x) f (y) L x y < x y .
Punctul fix este unic. Daca L = 1 rezultatele nu sunt adevarate. De exemplu
functia f : IR IR, f (x) = x+1 (L = 1) nu are puncte fixe si orice sir definit
ca mai sus este divergent la +.
4.19

Putem scrie A + D =

(a + D) unde a + D = {a + d | d D}.
aA

Avand n vedere ca orice reuniune de multimi deschise este multime deschis


a,
este suficient sa aratam ca a + D este deschis
a pentru orice a A. Fie
a + d a + D (i.e. d D). Cum D este deschis
a, exista > 0 astfel nc
at
B(d, ) D. Dar a + B(d, ) = B(a + d, ); ntr-adev
ar daca y a + B(d, ),
atunci y a B(d, ), deci y a d < , adica y B(a + d, ). Invers,

192
daca y B(a + d, ), atunci y a d < , deci y a B(d, ), adica
y a + B(d, ). Cum a + B(d, ) a + D, obtinem ca acesta multime este
deschisa, adica ceea ce doream sa arat
am.
4.20 Fie x D A, adic
a x D si x A. Fie V V(x). Atunci, cum D
este deschisa, D V(x), deci D V V(x). Prin urmare A (D V ) = ,
deci (A D) V = . Cum vecin
atatea V a fost aleasa arbitrar, obtinem
x D A. Daca D nu este deschis
a incluziunea nu se pastreaz
a. Fie de
exemplu D = (0, 1] si A = (1, 2). D A = {1} si D A = .
4.21 Presupunem ca D A = , adica exista x D A. Cum D este
deschisa, D V(x) iar din x A obtinem D A = . Presupunem acum
ca D A = . Cum D A D A, rezult
a ca D A = . Dac
a D nu
este deschisa proprietatea nu mai este adevarat
a. Putem considera acelasi
exemplu ca la exercitiul precedent.
4.22 Este clar ca D + A D + A. R
am
ane sa arat
am incluziunea invers
a.
Fie x D + A; exista d D si a A astfel nc
at x = a + d. Cum a A,
exista un sir (an ) A, an a. Dar a an + d d D si cum D este
deschisa, exista n0 IN nc
at pentru orice n n0 , a an + d D. Atunci
a + d = an + (a an + d) A + D. Rezulta egalitatea dorita. Daca D nu
este deschisa proprietatea nu este adevarat
a. Fie D = [0, 1] si A = (0, 1].
D + A = (0, 2] si D + A = [0, 2].
4.23

Demonstratia este imediata.

4.24

Fie A1 , A2 , ..., An multimi compacte si (xn )

Ak . Av
and n

k=1

vedere ca multimea termenilor sirului este num


arabil
a si ca avem un num
ar
finit de multimi, exista o multime Ai care sa contin
a un num
ar infinit de
termeni ai sirului. Atunci (xn ) are un subsir inclus n Ai . Deoarece Ai este
compacta, exista un subsir al acestui subsir (deci un subsir al sirului (xn ))
n

convergent la un punct x Ai

Ak . Asadar orice sir din

k=1
n

subsir convergent la un punct din

Ak , adica

k=1

Ak are un

k=1

Ak este compacta. O

k=1
n

solutie chiar mai simpla poate fi data arat


and ca

Ak este marginit
a si

k=1

nchisa. O reuniune arbitrara de multimi compacte nu este compacta: de exemplu

[n, n] = IR. Fie acum (Ai )iI o familie arbitrara de multimi

n=1

193
compacte. Evident
iI

Ai este nchis
a (intersectie de multimi nchise) si

marginita (este inclusa n Ai , i I). Rezulta ca

iI

Ai este compacta.

4.25 Orice sir de elemente din A este convergent la lim xn A, deci A este
compacta. Remarcam ca pentru un sir (xn ) convergent multimea termenilor
sai nu este neaparat compacta, nefiind nchis
a. De exemplu xn = n1 , n IN .
4.26 Daca A este marginita, exista M > 0 astfel nc
at A D(0, M ).
Atunci A A D(0, M ) (D(0, M ) este multime nchis
a), deci A si A sunt
marginite. Evident A este nchis
a, deci este compacta. Fie x
/ A . Dac
a
x A, atunci x este punct izolat al multimii A, deci exista > 0 astfel nc
at
B(x, ) A = {x}. Fie y B(x, 2 ). Cum B(y, 2 ) B(x, ), rezult
a ca
B y,

A=
2

,
dac
ay=x
{x}, daca y = x

adica y
/ A . Daca x
/ A, atunci exista > 0 astfel nc
at B(x, ) A = .

Fie y B(x, 2 ). Cum B(y, 2 ) B(x, ), rezult


a ca B(y, 2 ) A = . Prin
urmare, complementara lui A este deschis
a, deci A este nchis
a. Obtinem
ca A este compacta.
4.27 Fie x A fixat; pentru orice y B, D V((x, y)), deci (propozitia
4.6) exista Uy V(x), Vy V(y) astfel nc
at Uy Vy D. Familia de multimi
(Vy )yB formeaza o acoperire deschis
a a multimii B care este compacta.
Putem extrage o subacoperire finita: exista n IN si y1 , y2 , ..., yn astfel
ncat B

Vyi . Fie Ex =

i=1

Uyi . Ex este multime deschis


a care contine

i=1

pe x si {x} B Ex Fx D, unde am notat Fx =

Vy1 . Multimile

i=1

(Ex )xA formeaza o acoperire deschis


a a multimii A care este compacta.
Putem extrage o subacoperire finita: exista m IN si x1 , x2 , ..., xm astfel
m

ncat A

Exj Fie D1 =
j=1

Exj si D2 =

j=1

Fxj . Multimile D1 si D2 sunt

j=1

deschise si A B D1 D2 A B.
4.28 Fie A, B multimi compacte nevide. Presupunem prin reducere la absurd ca d(A, B) = 0, adica inf
a b = 0. Din caracterizarea marginii
aA,bB

inferioare, pentru orice n IN , exist


a an A, bn B astfel nc
at an bn <
1
,
deci
a

0.
Deoarece
B
este
compact
a
,

s
irul
(b
)
admite
un subsir
n
n
n
n

194
(bnk )k convergent la un punct x B. Atunci ank x A. Cum A este
nchisa, rezulta ca x A, adic
a x A B, contradictie.
Dac
a
mult

imile
sunt

nchise,
proprietatea nu se pastreaz
a. De exemplu

A = { n + 1 | n IN} si
B = { n | n IN}. Multimile sunt nchise si

nemarginite iar d(A, B) ( n + 1 n) 0, deci d(A, B) = 0.


4.29 Fie a, b int A, [0, 1] si x = a+(1)b. Exista > 0 astfel nc
at
B(a, ) A. Aratam ca B(x, ) A. Fie y B(x, ), adica y x ;
deci y a (1 )b . Prin urmare 1 (y (1 )b) a ,
deci 1 (y (1 )b) B(a, ) A. Exist
a u B(a, ) astfel nc
at 1 (y
(1)b) = u, adica y = u+(1)b A. Am demonstrat ca B(x, ) A,
deci x int A care este o multime convex
a. In demostratie am folosit doar
ca b A.
Incluziunea int A A este evident
a. Fie x A. Exista (xn ) A,
xn x. Fie u int A (am presupus ca int A este nevid). Ca mai sus
rezulta ca n1 u + (1 n1 )xn int A. Trec
and la limita pentru n , obtinem
x int A.
4.30 Daca A = lu
am B = si proprietatea este verificat
a. Presupunem
ca A = . Multimea numerelor rationale este numarabil
a si atunci Qp este
numarabila (vezi capitolul 1); o putem pune n forma Qp = {r1 , r2 , ..., rn ...}.
Evident Qp = IRp . Fie multimile Bn,q = B(rn , q), q Q . Atunci IRp =
Bn,q . Evident,
nIN ,qQ

A = A IRp = A

Bn,q =
nIN ,qQ

(A Bn,q ).
nIN ,qQ

Fie I = {(n, q) IN Q | A Bn,q = }. Pentru fiecare i I, alegem


xi A Bn,q si luam B = {xi | i I}. Evident, B este cel mult num
arabil
a
p
p
p
si B A. Fie a A; cum Q = IR , pentru orice > 0, exista rn Q astfel
ncat a rn < 2 . Fie q Q astfel nc
at a rn < q < 2 . Rezulta ca a
Bn,q . Fie y elementul din ABn,q . Atunci a y a rn + rn y < .
Rezulta ca putem construi un sir de puncte din B cu limita a, adica A B.
4.31 Folosind exercitiul precedent, exista o multime cel mult num
arabil
a
B astfel ncat A = B. Putem exprima multimea B n forma B = {bn | n =
1, 2, }. Fie sirul
(xn ) = (b1 , b1 , b2 , b1 , b2 , b3 , b1 , b2 , b3 , b4 , b1 , b2 , b3 , b4 , b5 , ) .
Pentru acest sir multimea punctelor limita coincide cu A.

195
4.32 Fie A IRp . Conform exercitiului 4.30, exista B astfel nc
at B
A B. Fie a un punct izolat al multimii A; atunci exista V V(x) astfel
ncat V A = {a}. Dar x B, deci B V = . Dar B V V A = {a},
ceea ce nseamna ca a B. Asadar multimea punctelor izolate ale lui A este
inclusa n B, deci este cel mult num
arabil
a.
4.33 Presupunem prin reducere la absurd ca exista x IRp \(IRp \A) .
Atunci exista > 0 astfel ncat B(x, )\{x} (IRp \A) = , ceea ce nseamn
a
ca B(x, )\{x} A. Cum B(x, )\{x} este nenum
arabil
a am ajuns la o
contradictie.
4.34 Presupunem prin reducere la absurd ca A = . Pentru orice n IN
definim
1
An = {x A | d(x, A\{x}) }.
n
Aratam ca

An = A : n caz contrar, exista x A\

n=1

An , adica pentru

n=1

orice n IN , d(A\{x}, x) < n1 , deci exista xn = x, xn A, cu xn x < n1 .


Aceasta implica faptul ca xn x, deci x A , contradictie. Fie acum x
1
1
1
)A = {x} iar daca y A, y = x, B(x, 2n
)B(y, 2n
) = .
An . Atunci B(x, 2n
p
p
p
1
Cum Q = IR putem alege qx Q B(x, 2n ). Daca x = y, qx = qy .
Definim functia injectiva fn : An Qp , f (x) = qx . Cum Qp este num
arabil
a,
rezulta ca An este cel mult numarabil
a. Prin urmare,

An este cel mult

n=1

numarabila, deci A este cel mult num


arabil
a. Am ajuns la o contradictie,
deci problema este rezolvata.
4.35 Daca interiorul multimii A ar fi nevid, atunci A ar trebui sa contin
a
o bila deschisa; cum orice bila deschis
a este nenum
arabil
a, rezulta ca nu
poate fi continuta n A.

Capitolul 5
LIMITE DE FUNCT
II. CONTINUITATE

Definitia 5.1. Fie f : A IRq , A IRp si a punct de acumulare pentru


A. Spunem c
a elementul l IRq este limita functiei f n punctul a, dac
a
pentru orice V V(l), exist
a U V(a) astfel nc
at dac
a x U A, x = a,
acest caz vom scrie lim f (x) = l.
are loc f (x) V. In
xa

Teorema 5.2. Fie f : A IRq , A IRp , l IRq si a = (a1 , a2 , . . . , ap )


punct de acumulare pentru A. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) lim f (x) = l;
xa

(ii) pentru orice B(l, ) IRq , exist


a B(a, ) IRp astfel nc
at daca x
B(a, ) A, x = a, are loc f (x) B(l, ) (caracterizarea cu bile);
(iii) pentru orice > 0, exist
a > 0, astfel nc
at daca x a < , x
A, x = a are loc f (x) l < (caracterizarea );
(iv) pentru orice > 0, exist
a > 0, astfel nc
at daca |xi ai | < , pentru
orice i 1, p, unde x = (x1 , x2 , .., xp ) A, x = a are loc f (x)l < ;
(v) pentru orice (xn ) A \ {a}, xn a implic
a f (xn ) l (caracterizarea
cu siruri).
Observatia 5.3. Dac
a exista doua siruri (xn ), (xn ) A\{a}, xn
a, xn a astfel ncat f (xn ) l , f (xn ) l si l = l , atunci functia f nu
are limita n a A .
Teorema 5.4. Fie f : A IRq , A IRp , f = (f1 , f2 , ..., fq ) si a punct
de acumulare pentru A. Atunci f are limita l = (l1, l2 , .., lq ) IRq n punctul
a daca si numai daca exista lim fi (x) = li , pentru orice i 1, q.
xa

Definitia 5.5. Fie a IR, A IR si not


am As = A (, a], Ad =
A [a, ). Punctul a se numeste punct de acumulare la st
anga (respectiv
196

197
dreapta) pentru A, dac
a este punct de acumulare pentru multimea As (respectiv Ad ). Vom nota multimea punctelor de acumulare la st
anga (respectiv
dreapta) cu As (respectiv Ad ).
Definitia 5.6. Fie f : A IRq , A IR si a punct de acumulare
la st
anga (respectiv dreapta) pentru A. Spunem c
a elementul l IRq este
limita la st
anga (respectiv dreapta) a functiei f n punctul a dac
a pentru
orice vecin
atate V V(l) exist
a U V(a), astfel nc
at dac
a x U As
acest caz vom scrie
(respectiv x U Ad ), x = a, are loc f (x) V. In
lim f (x) = l (respectiv xa
lim f (x) = l).
xa
x<a

x>a

Vom mai nota uneori xa


lim f (x) = ls si xa
lim f (x) = ld .
x<a

x>a

Teorema 5.7. Fie f : I IRq , I IR, I interval deschis, a I


si l IRq . Atunci exista lim f (x) = l daca si numai daca exista limitele
xa
laterale (la stanga si la dreapta) n a si sunt egale. In acest caz toate cele
trei limite sunt egale: xa
lim f (x) = xa
lim f (x) = l.
x<a

x>a

Teorema 5.8. (Criteriul major


arii) Fie f : A IRq , A IRp ,
g : A IR si a A . Daca exista l IRq si U V(a) astfel nc
at f (x)l
g(x) pentru orice x U A, x = a si lim g(x) = 0, atunci exista lim f (x) = l.
xa

xa

Teorema 5.9. (Trecerea la limit


a n inegalit
ati). a) Fie f, g : A
p
IR, A IR , a A astfel ncat exista lim f (x) = l1 si lim g(x) = l2 , finite.
xa

xa

Daca exista U V(a) astfel ncat oricare ar fi x U A, x = a, f (x) g(x)


(sau f (x) < g(x)) atunci l1 l2 .
b) Fie f : A IR, A IRp , a A astfel nc
at exista lim f (x) = l,
xa

finita. Daca exista U V(a) astfel nc


at oricare ar fi x U A, x = a,
f (x) (sau < f (x) < ) atunci l .
Teorema 5.10. (Operatii cu limite de functii) Daca functiile f, g :
A IRq , A IRp , au limita finita n punctul a A , iar IR, atunci
functiile f + g, f au limita n a si au loc relatiile:
(i) lim (f (x) + g(x)) = lim f (x) + lim g(x)
xa

xa

(ii) lim (f (x)) = lim f (x),


xa

xa

xa

In cazul q = 1 avem si:


(iii) functia f g are limita n a si lim (f (x)g(x)) = lim f (x) lim g(x).
xa

xa

xa

198
(iv) Daca n plus, lim g(x) = 0, atunci exista U V(a) astfel nc
at oricare
xa

ar fi x U A, x = a, sa avem g(x) = 0, functia


lim f (x)
xa g(x)

f
g

are limita n a si

lim f (x)

xa

lim g(x) .

xa

Teorema 5.11. Fie f, g : A IR, A IRp si a A . Dac


a lim f (x) =
xa

0 si exista U V(a) astfel nc


at g este marginit
a pe U , atunci exista
lim f (x)g(x) = 0.
xa

Teorema 5.12. Fie f : A IR, A IRp si a A . Dac


a exista
lim f (x) = l, l > 0 (respectiv l < 0), atunci exista U V(a) astfel nc
at

xa

pentru orice x U A, x = a, are loc f (x) > 0 (respectiv f (x) < 0).
Teorema 5.13. Fie f : A IR, A IRp si a A . Daca exista
lim f (x) = l IR, atunci exista U V(a) astfel nc
at f este marginit
a pe
xa
U (adica exista M > 0 astfel nc
at pentru orice x U, are loc |f (x)| M ).
Propozitia 5.14. Fie l IRq , f : A IRq , A IRp , B A si a B .
Daca exista lim f (x) = l, atunci exista si lim (f |B ) (x) = l. In acest caz
xa

vom nota lim (f |B ) (x) = xa


lim f (x) .
xa

xa

xB

Definitia 5.15. Fie f : A IR, A IRp si a A . Spunem c


a functia
f are limita (respectiv ) n punctul a, dac
a pentru orice V V()
(respectiv V V()), exist
a U V(a) astfel nc
at pentru orice x U A,

x = a, are loc f (x) V. In acest caz vom scrie lim f (x) = (respectiv
xa

lim f (x) = ).

xa

Teorema 5.16. Fie f : A IR, A IRp si a A . Atunci exista


lim f (x) = (respectiv lim f (x) = ), dac
a si numai daca oricare ar fi

xa

xa

> 0, exista > 0, astfel nc


at daca x a < , x A, x = a are loc
f (x) > (respectiv f (x) < ).
Definitia 5.17. Fie f : A IRq , A IR, astfel nc
at (respectiv )
este punct de acumulare pentru A. Spunem c
a elementul l IRq este limita
functiei f n punctul (respectiv ), dac
a pentru orice V V(l), exist
a
U V() (respectiv U V()) astfel nc
at pentru orice x U A, are
loc f (x) V.
In acest caz vom scrie lim f (x) = l (respectiv lim f (x) = l).
x

199
Teorema 5.18. Fie l IRq , f : A IRq , A IR, astfel nc
at
(respectiv ) este punct de acumulare pentru A. Atunci exista lim f (x) =
l (respectiv

lim f (x) = l) daca si numai daca oricare ar fi > 0, exista

> 0, astfel ncat daca x > (respectiv x < ), x A are loc


f (x) l < .

Definitia 5.19. Fie f : A IR, A IR, astfel nc


at (respectiv )
este punct de acumulare pentru A. Spunem c
a limita functiei f n punctul
(respectiv ) este , dac
a pentru orice V V () , exist
a U V ()
(respectiv U V ()) astfel nc
at pentru orice x U A, are loc f (x) V.
acest caz vom scrie lim f (x) = (respectiv lim f (x) = ).
In
x

Teorema 5.20. Fie f : A IR, A IR, astfel nc


at (respectiv )
este punct de acumulare pentru A. Atunci exista lim f (x) = (respectiv
x

lim f (x) = ) daca si numai daca oricare ar fi > 0, exist


a > 0, astfel

ncat daca x > (respectiv x < ), x A are loc f (x) > .


Teorema 5.21. Fie f, g : A IR, A IR, a A si exista lim f (x) =
xa

(respectiv lim g(x) = ). Daca exista U V(a) astfel nc


at oricare ar fi
xa

x U A, x = a, f (x) g(x), atunci exista lim g(x) = (respectiv


xa

lim f (x) = ).

xa

Definitia 5.22. Fie f : A IR, A IR astfel nc


at (respectiv )
este punct de acumulare pentru A. Spunem c
a dreapta y = l, l IR, este
asimptot
a orizontal
a la + (respectiv ) pentru functia f dac
a exist
a
lim f (x) = l (respectiv lim f (x) = l).
x

Definitia 5.23. Fie f : A IR, A IR astfel nc


at (respectiv )
este punct de acumulare pentru A. Spunem c
a dreapta y = mx + n, m, n
IR, m = 0, este asimptot
a oblic
a la + (respectiv ) pentru functia f ,
dac
a exist
a lim |f (x) mx n| = 0 (respectiv lim |f (x) mx n| = 0).
x

Teorema 5.24. Fie f : A IR, A IR astfel nc


at (respectiv )
este punct de acumulare pentru A. Dreapta y = mx + n, m, n IR, m = 0,
este asimptota oblica la + (respectiv ) pentru functia f dac
a si numai

200
f (x)
x x

daca exista lim

= m si lim (f (x) mx) = n (respectiv lim


x

f (x)
x

=m

si lim (f (x) mx) = n).


x

Definitia 5.25.
a) Spunem c
a dreapta x = a este asimptot
a vertical
a la st
anga (respectiv
dreapta) pentru functia f : A IR, A IR, a As (a Ad ) dac
a
exist
a xa
lim f (x) = + sau (respectiv xa
lim f (x) = + sau ).
x>a

x<a

a dreapta x = a este asimptot


a vertical
a pentru functia
b) Spunem c
f : A IR, A IR, a A dac
a ea este asimptot
a vertical
a la st
anga
sau asimptot
a vertical
a la dreapta pentru f.
Observatia 5.26. Urm
atoarele limite fundamentale trebuie retinute si
aplicate direct:
i) lim (1 + x1 )x = e;
x

ii) lim (1 + x) x = e;
x0

iii) lim ln(1+x)


= 1;
x
x0

iv) lim a x1 = ln a, a > 0;


x0

v) lim sinx x = 1;
x0

vi) lim tgx


x = 1;
x0

x
vii) lim arcsin
= 1;
x
x0

= 1;
viii) lim arctgx
x
x0

ln x
= 0;
x x
xn
lim x = 0, n
x a

ix) lim
x)

IN, a > 1.

Observatia 5.27. Eliminarea nedeterminarilor se face, de obicei, astfel:


(i) Cazurile 00 ,
a fie folosind limitele fundamentale, fie cu
se elimin
regula lui L Hospital (vezi capitolul 6).

astfel: fie
(ii) Cazurile 0 , 0 () se reduc la cazurile 00 ,
f, g : A IR, a A , astfel nc
at exista lim f (x) = 0, lim g(x) =
xa

xa

() si exista U V(a) astfel nc


at, f (x) = 0, g(x) = 0, x
f (x)
U \ {a}; putem scrie f (x)g(x) = 1 si astfel nedeterminarea data
g(x)

se reduce la o nedeterminare
nedeterminare

0
0

sau f (x)g(x) =

g(x)
1
f (x)

si vom obtine o

201
(iii) Cazul se reduce, de obicei, la cazul 0 astfel: fie f, g : A IR,
a A , astfel ncat exista lim f (x) = , lim g(x) = si exista
xa

xa

U V(a) astfel ncat f (x) = 0, x U \ {a}; putem scrie (f (x)


g(x)) = f (x)(1 fg(x)
a lim fg(x)
a
(x) ). Dac
(x) = 1, atunci nedeterminarea dat
xa

se reduce la o nedeterminare 0 ; daca lim fg(x)


(x) > 1(< 1), atunci
xa

lim (f (x) g(x)) = (+).

xa

(iv) Cazurile 00 , 0 se reduc la cazul 0 astfel: fie f, g : A IR,


a A , astfel ncat exista lim f (x) = 0 (+), lim g(x) = 0 si exa

xa

xista U V(a) astfel ncat f (x) > 0, x U A \ {a}. Putem scrie


f (x)g(x) = eg(x) ln f (x) si limita de la exponent este o nedeterminare
0 () (respectiv 0 ).
(v) Cazul 1 se reduce tot la cazul 0 fie prin metoda de la punctul iv),
fie astfel: daca f, g : A IR, a A , astfel nc
at exista lim f (x) = 1,
xa

lim g(x) = si exista U V (a) astfel nc


at , f (x) = 1, x U \ {a},

xa

atunci vom scrie f (x)g(x) = {[1 + (f (x) 1)] f (x)1 }g(x)(f (x)1) . Avem
1

lim [1+(f (x)1) f (x)1 = e, iar lim g(x)(f (x)1) este o nedeterminare
xa
xa
0 .
Definitia 5.28. Fie f : A IRq , A IRp si a A. Spunem c
a functia
f este continu
a n punctul a dac
a oricare ar fi V V(f (a)), exist
a U V(a)
astfel nc
at pentru orice x U A, are loc f (x) V.
Dac
a f nu este continu
a n a, vom spune c
a f este discontinu
a n a sau
c
a a este punct de discontinuitate al functiei f .
Teorema 5.29. Fie f : A IRq , A IRp si a A A. Atunci f este
continua n a daca si numai daca exista lim f (x) = f (a).
xa

Teorema 5.30. Fie f : A IRq , A IRp si a A. Urmatoarele


afirmatii sunt echivalente:
(i) f este continua n a;
(ii) pentru orice B(f (a), ) IRq , exista B(a, ) IRp astfel nc
at pentru
orice x B(a, )A, are loc f (x) B(f (a), ) (caracterizarea cu bile);
(iii) pentru orice > 0, exista > 0, astfel nc
at daca x a < , x A,
sa rezulte f (x) f (a) < (caracterizarea );

202
(iv) pentru orice (xn ) A, xn a implic
a f (xn ) f (a) (caracterizarea
cu siruri).
Teorema 5.31. Fie f : A IRq , A IRp , f = (f1 , f2 , ..., fq ) si a A.
Atunci f este continu
a n punctul a dac
a si numai daca functiile fi sunt
continue n a, pentru orice i 1, q.
Definitia 5.32. Fie f : A IRq , A IR si a A. Spunem c
a functia
f este continu
a la st
anga (respectiv dreapta) n punctul a, dac
a oricare ar
fi V V(f (a)), exist
a U V(a) astfel nc
at dac
a x U As (respectiv
x U Ad ) are loc f (x) V.
Teorema 5.33. Functia f : A IRq , A IR este continu
a la stanga
(respectiv la dreapta) n a A, punct de acumulare la stanga (respectiv la
dreapta) pentru A, dac
a si numai daca exista xa
lim f (x) = f (a) (respectiv
lim f (x) = f (a)).
xa

x<a

x>a

Teorema 5.34. Fie f : I IRq , I IR, I interval deschis si a I.


Atunci f este continu
a n a daca si numai daca f este continu
a la stanga si
la dreapta n a.
Definitia 5.35. Fie f : I IR, I IR, I interval, a I si presupunem
c
a exist
a V V(a) astfel nc
at f este m
arginit
a pe V I. Numim oscilatia
functiei f n punctul a num
arul
f (a) = inf {diam (f (V I)) |V V (a)} .
Pentru = A Rp , se noteaz
a diam A = sup{d(x, y) | x, y A}, numit
diametrul multimii A.
Teorema 5.36. Fie f : I IR, I IR, I interval, a I. Functia f este
continua n a daca si numai daca f (a) = 0.
Definitia 5.37. Spunem c
a functia f : A IRq , A IRp este continu
a
(pe A), dac
a f este continu
a n orice punct a A.
Teorema 5.38. (de caracterizare a continuit
atii globale) Daca
A IRp , f : A IRq , atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este continua pe A;

203
(ii) pentru orice multime deschis
a D IRq , f 1 (D) este multime deschis
a
n A;
a F IRq , f 1 (F ) este multime nchis
a n
(iii) pentru orice multime nchis
A;
A
A
(iv) pentru orice multime B A, are loc f (B ) f (B) (unde notatia B
semnifica aderenta multimii B n topologia indusa pe A).
Teorema 5.39. Daca f, g : A IRq , A IRp sunt functii continue pe
A, IR atunci:
(i) f g, f sunt functii continue pe A;
In cazul q = 1 avem si:
(ii) f g este continua pe A;
(iii)

f
g

este continua pe multimea A\{x A | g(x) = 0};

(iv) |f |, min(f, g), max(f, g) sunt functii continue pe A.


Teorema 5.40. Fie f : A B IRq , A IRp , g : B IRs .
(i) Daca f este continua n a A, iar g este continu
a n f (a), atunci g f
este continua n a.
(ii) Daca f este continua pe A, iar g este continu
a pe B atunci g f este
continua pe A.
Teorema 5.41. Daca f : A\{a} IRq , A IRp , a IRp si exista
f (x), x A\{a}
lim f (x) = l IRq , atunci functia f (x) =
este continu
a
xa
l,
x=a
n a (f se numeste prelungirea prin continuitate a functiei f ).
Definitia 5.42. Functia f : IRp IRq , se numeste homeomorfism dac
a
f este bijectiv
a si f, f 1 sunt functii continue.
Definitia 5.43. Fie f : I IR, I IR, I interval si a I. Spunem c
a
a este punct de discontinuitate de specia I dac
a exist
a limitele laterale n a si
ele sunt finite.
In caz contrar vom spune c
a a este punct de discontinuitate
de specia a II-a.
Teorema 5.44. Daca f : I IR, I IR, I interval, este o functie
monotona atunci:
(i) punctele sale de discontinuitate sunt de specia I;
(ii) multimea acestor puncte este cel mult num
arabil
a.

204
Teorema 5.45. Daca A IRp , f : A IRq este continu
a si K este o
p
submultime compacta n IR , K A, atunci f (K) este compacta n IRq .
Teorema 5.46. (Weierstrass) Daca f : K IR este continu
a, K
IRp , K o multime compacta, atunci f este marginit
a pe K si si atinge
marginile (adica exista a, b K, astfel nc
at sup f (x) = f (a) si inf f (x) =
f (b)).

xK

xK

Teorema 5.47. Daca A IRp , f : A IRq , este continu


a si C A este
p
q
o submultime conexa n IR , atunci f (C) este conexa n IR .
Definitia 5.48. Spunem c
a functia f : I IR, I IR, I interval,
are proprietatea lui Darboux dac
a pentru orice a, b I, a < b si orice
(f (a), f (b)) sau (f (b), f (a)) exist
a c (a, b) astfel nc
at f (c ) = .
Teorema 5.49. Fie I IR, I interval. Daca functia f : I IR, are
proprietatea lui Darboux si a, b I, a < b, astfel nc
at f (a)f (b) < 0, atunci
ecuatia f (x) = 0 are cel putin o solutie n intervalul (a, b).
Teorema 5.50. Fie I IR, I interval. Functia f : I IR are proprietatea lui Darboux daca si numai daca pentru orice J I, J interval, f (J)
este interval.
Teorema 5.51. Fie I IR, I interval. Daca f : I IR este continu
a,
atunci f are proprietatea lui Darboux.
Teorema 5.52. Fie I IR, I interval. Daca f : I IR are proprietatea
lui Darboux, atunci f are numai discontinuit
ati de specia a II-a.
Teorema 5.53. Fie I IR, I interval. Daca f : I IR are proprietatea
Darboux si f este monotona, atunci f este continu
a.
Teorema 5.54. Fie I, J IR, I, J intervale. Daca f : I J, f
surjectiva, continua si strict monotona, atunci f este inversabil
a si f 1 este
continua.
Definitia 5.55. Functia f : A IRq , A IRp se numeste uniform
continu
a pe multimea B A dac
a pentru orice > 0, exist
a > 0 astfel
nc
at pentru orice x, y B, x y < are loc f (x) f (y) < .
Definitia 5.56. Fie d1 , d2 dou
a distante pe IRp , respectiv IRq . Functia
q
p
f : A (IR , d2 ), A (IR , d1 ) se numeste uniform continu
a dac
a, pentru

205
orice > 0, exist
a > 0, astfel nc
at pentru orice x, y A, d1 (x, y) < , are
loc d2 (f (x), f (y)) < .
Teorema 5.57. Fie f : A IRq , A IRp o functie uniform continu
a pe
A si B A. Atunci:
a) f este continua pe A;
b) f este uniform continua si pe multimea B.
Definitia 5.58. Functia f : A IRq , A IRp se numeste lipschitzian
a,
dac
a exist
a L > 0 astfel nc
at: f (x) f (y) L x y , pentru orice
x, y A (L se numeste constanta Lipschitz a functiei f ).
Teorema 5.59. Daca f : A IRq , A IRp este lipschitzian
a, atunci f
este uniform continua.
Teorema 5.60. (Cantor). Daca f : A IRq , A IRp este continu
a,
iar A este compacta, atunci f este uniform continu
a.
Teorema 5.61. Fie f : A IRq , A IRp , A m
arginit
a, f continu
a.
Atunci f este uniform continua daca si numai daca f se poate prelungi prin
continuitate la A.

206

Probleme
5.1 Fie f : IR IR, f (x) = 3x 2. Demonstrati ca:
a) exista > 0 astfel nc
at daca x (2 , 2 + ), atunci
1
1
f (x) 4 100
, 4 + 100
;
b) exista 1 > 0 astfel nc
at daca |x 2| < 1 , atunci |f (x) 4| <
c) demonstrati, folosind caracterizarea , ca lim f (x) = 4.

1
1000 ;

x2

at daca |x 1| < atunci


5.2 a) Dovediti ca exista > 0 astfel nc
x2 + x

1
1
,2 +
100
100

b) Demonstrati, folosind caracterizarea iar apoi caracterizarea cu


siruri, ca lim (x2 + x) = 2.
x1

5.3 Demonstrati ca:


a) exista IR+ astfel nc
at daca x > , sa rezulte
2x + 3

x+4
2x+3
x x+4
lim x+1
x 2x+3

1
1
,2 + 3
103
10

b) lim

= 2, folosind caracterizarea ;

c)

= 12 , folosind definitia.

5.4 Folosind caracterizarea , iar apoi caracterizarea cu siruri, dovediti


ca:
2 +1
= ;
a) lim xx+1
x

b)

2
lim x +2
x 2x+1

= .

5.5 Demonstrati ca exista , m 0, astfel nc


at pentru orice x
2x3 + 5x + 1
m
4.
5x7 + 2x3 + 1
x
5.6 Demonstrati ca functiile urmatoare nu au limita n punctele indicate:
a) f (x) = sin x la ;
b) f (x) = cos x21x n 0;
c) f (x) =

1
x

n 0, la dreapta.

5.7 Calculati limitele laterale n punctele precizate:

207
1

a) f (x) = e 4x2 , x = 2;
1
b) f (x) =
, x = 1;
1
c) f (x) =
d) f (x) =

1+2 x2 1
x x1 , x = 0;
ln 12 sin(x1)
(x1)2

, x = 1.

ospital:
5.8 Calculati, fara a folosi regula lui L H
1cos3 x
a) lim sin2 x ;
x0

2x

b) lim

2sin

1 ln(1+x2 )

arcsin(x4 +x)

x0

x3 +1
ln x;
2
x0 x +1
x>0
3
lim x2 +1 1 ;
x x +1 ln x
lim x3 ex 2x
x

c) lim
d)
e)

f) lim (x ln (x + 1)) ;
x

x+x
x x

g) lim

;
1

h) lim (2x + sin x) x ;


x0

i) lim e

1
x1

sin(x1)2

x1
x<1

j) lim

x0
x>0

k) lim

2
1 ln(1+sin x)
;
x

x +x+1
x 1

x x2 x

, , , IN (Examen Definitivat Profesori-

august 1999).

5.9 Fie functia f : IR IR, f (x) =

sin x1 ,
,

x=0
x=0

a) f este continua n punctele x = p1 , unde p IN ?


b) Determinati IR, astfel nc
at : i) f sa fie continu
a; ii) f sa aiba
proprietatea lui Darboux.
sin x sin x1 , x = 0
c) Aceeasi problema pentru functia f1 (x) =
. Ge,
x=0
neralizare.

208
5.10 Precizati daca urmatoarele functii sunt continue si daca au proprietatea lui Darboux:
1

a) f (x) =

e x2 sin x1 ,
x<0
, IR;
x2
cos
x
+
,
x

0
x+1

b) f (x) =

x2 ,
x3 ,

xQ
;
x IR\Q

cos x+|x1|enx
.
1+enx
n

c) f (x) = lim
d) f (x) =

p
1
q , x= q ,

0,

p, qIN , (p, q) =1, p q


x [0, 1] \Q sau x = 0.

(functia lui Riemann) .

5.11 Fie A IRp , A = , f : A IR, continu


a. Atunci f = 0 daca si
numai daca pentru orice a A si orice V V (a) , exista x V A astfel
ncat f (x) = 0.
5.12 Daca f : IR IR, f (x + r) = f (x), pentru orice x IR, r Q si f
este neconstanta, demonstrati ca f este discontinu
a n orice punct x IR.
Dati un exemplu de astfel de functie.
5.13 Fie f : I R, I R, I interval, a I. Atunci au loc urmatoarele
afirmatii:
a si numai daca f (a) = 0.
a) f este continua n a dac
b) oricare ar fi > 0 multimea A = {x I|f (x) } este nchis
a.
c) multimea Df , a punctelor de discontinuitate ale lui f , este de tip F .
5.14 a) Exista functii f : IR IR, continue pe Q si discontinue pe IR Q?
b) Exista functii f : [0, 1] IR, continue pe [0, 1] Q si discontinue pe
[0, 1] Q ?
5.15 Fie functia f : {(x, y) IR2 | y = 0} IR, f (x, y) =

x4
y .

a) Dati un exemplu de sir (xn, yn ) convergent la (1, 2). Calculati


lim f (xn , yn ).
n

b) Demonstrati ca functia f este continu


a n punctul (1, 2) folosind caracterizarea cu siruri.

209
c) Termenii sirului ( n1 , n4 ) sunt situati pe o curba a carei ecuatie se
cere determinata (desenati aceasta curba). Calculati lim f ( n1 , n4 )
( IR ). Exista

lim

(x,y)(0,0)

f (x, y)?

5.16 Fie functia f : IR2 IR, f (x, y) =

3x + y, y > 0
2,
y0

a) Fie sirul ((1, (1)n n1 ))nIN ,convergent la (1, 0). Exista lim f (xn , yn )?
Dar

lim

(x,y)(1,0)

f (x, y)?

b) Notand A = {(x, y) y > 0} , B = {(x, y) ; y 0} , dati exemple de siruri


((xn , yn ))nIN A, ((xn , yn ))nIN B, convergente la (2, 0) . Calculati
lim f (xn , yn ) n fiecare caz. Precizati daca f este continu
a n punctul
n

(2, 0);
c) Determinati x0 IR, astfel nc
at f sa fie continu
a n punctul (x0 , 0).
1
1
1
1
d) Calculati lim f ( 21000 n , 21000 n ). Demonstrati ca f este continu
a
n

1
1
n punctul ( 21000
, 21000
) folosind caracterizarea cu siruri;
1
1
e) Calculati lim f ( 21000
+ n1 , 21000
+ n1 ). Demonstrati ca f este conn

1
1
tinua n punctul ( 21000
, 21000
) folosind caracterizarea cu siruri;
f) Scrieti multimea punctelor de continuitate ale functiei f.

5.17 Fie functia f : IR2 IR, f (x, y) =

9 x2 y 2 , x2 + y 2 < 4
,
x2 + y 2 4

a) Fie (x0 , y0 ) IR2 , x20 + y02 = 4 si (xn , yn ) (x0 , y0 ) . Determinati


lim f (xn , yn ), atunci cand ((xn , yn )) este situat n interiorul geomen

tric (notat intg C), respectiv exteriorul geometric (notat extg C), al
cercului C((x0 , y0 ), 2). Cand este f continu
a n (x0 , y0 )?
3 5
b) Fie (xn , yn ) un sir oarecare convergent la ( 2 , 4 ). Exist
a lim f (xn , yn )?
n

Demonstrati ca f este continu


a n punctul ( 23 , 45 ).
c) Precizati multimea punctelor de continuitate ale functiei f .
2

5.18 Fie functia f : IR IR, f (x, y) =

xy 2
,
x2 +y 2

(x, y) = (0, 0)

0,

(x, y) = (0, 0)

at |f (x, y)| g(x, y) pentru orice


a) Determinati o functie g, astfel nc
2
(x, y) IR \{(0, 0)} si
lim g(x, y) = 0.
(x,y)(0,0)

210
b) Demonstrati ca functia f este continu
a n punctul (0, 0).
5.19 Fie f : IR2 IR, f (x, y) =
a) Calculati

lim

(x,y)(0,0),
(x,y)d

xy
,
x2 +y 2

(x, y) = (0, 0)

0,

(x, y) = (0, 0)

f (x, y), d fiind o dreapta ce trece prin origine. Ce

rezulta?
a
b) Calculati limitele iterate ale functiei f n punctul (0, 0) , adic
lim (lim f (x, y)), lim ( lim f (x, y)).
x0 y0

y0 x0

5.20 Fie functia f : D IR, f (x, y) = x5x+y2 (D fiind domeniul maxim


de definitie al functiei), (d ) dreapta de ecuatie y = x, iar (P ) parabola
de ecuatie y = x2 IR, ( = 0). Demonstrati ca
lim
f (x, y) = 0 si
(x,y)(0,0),
(x,y)d

ca

lim

(x,y)(0,0),
(x,y)P

f (x, y) = 0. Putem trage concluzia ca

lim

(x,y)(0,0)

f (x, y) = 0?

Demonstrati ca limita functiei n (0, 0) nu exista.


5.21 a) Demonstrati ca exista > 0 astfel nc
at daca |x 3| < si
1
.
|y + 2| < atunci |5x + 3y 9| < 1000
b) Demonstrati ca
lim
(5x + 3y) = 9, folosind definitia limitei cu
(x,y)(3,2)

vecinatati.
5.22 Folosind caracterizarea , iar apoi caracterizarea cu siruri a limitei
unei functii ntr-un punct, demonstrati ca:
lim
(3xy 2x + y) = 2;
a)
b)
c)

(x,y)(1,2)
xy
1
lim
x+y = 3 ;
(x,y)(1,2)
xy+1
lim
xy1 = .
(x,y)(1,1),
xy>1

5.23 a) Pentru functia de la exercitiul 5.16 determinati un num


ar real
1 > 0 astfel ncat daca x 23 < 1 , |y 1| < 1 s
a rezulte |f (x, y) 3| <
1
100 .
b) Determinati un num
ar real 2 > 0 astfel nc
at daca (x, y) ( 23 , 1) <
1
2 , sa rezulte |f (x, y) 3| < 100 .

211
5.24 Pentru functia de la exercitiul 5.17 determinati un num
ar real >
1
0 astfel ncat daca (x, y) (0, 0) < s
a rezulte |f (x, y) 3| < 100
.
Demonstrati apoi ca f este continu
a n (0, 0) folosind caracterizarea .
5.25 Calculati urmatoarele limite:
sin(x3 +y 3 )
;
a)
lim
x2 +y 2
(x,y)(0,0)

b)
c)

earcsin(x +y ) 1
;
|x|+|y|
(x,y)(0,0)
x2 y
1
lim
.
2
2
(x,y)(0,0) x +y

lim

5.26 Studiati continuitatea functiilor f : IR2 IR :


a) f (x, y) =

x2 yy 3
,
x2 +y 2

(x, y) = 0

0,

(x, y) = 0;

b) f (x, y) =

sin x2 + y 2 , x2 + y 2 4
1,
x2 + y 2 > 4;

c) f (x, y) =

y sin x1 ,
0,

d) f (x, y) =
e) f (x, y) =
f) f (x, y) =

sin xy
x ,

1,

x=0
x = 0;
x=0
x = 0;

x2 y
x+y ,

x+y =0

1,

x + y = 0;

x3 y x2 , x Q si y Q
y 2 xy 3 , x IR\Q sau y IR\Q.

5.27 Demonstrati ca functia f : IR2 IR,


f (x, y) =

x2 y
,
x6 +y 2

(x, y) = (0, 0)

0,

(x, y) = (0, 0) ,

este nemarginita pe orice vecinatate a punctului (0, 0) si determinati punctele de continuitate ale lui f .
a asupra parametrilor , 0 astfel
5.28 Precizati o conditie suficient
ncat functiile:

212

a) f (x, y) =
b) f (x, y) =

|x| |y|
,
x2 +y 2

(x, y) = (0, 0)

0,

(x, y) = (0, 0);

|x| +|y|
,
x2 +y 2

(x, y) = (0, 0)

0,

(x, y) = (0, 0)

sa fie continue.
5.29 Studiati continuitatea functiilor:
2

a) f : IR IR , f (x, y) =

2 2
sin xy
, xy
x2 +y 2 |x|+|y|

, (x, y) = (0, 0)

(0, 0),

(x, y) = (0, 0)

b) f :
IR2 IR2 , f (x, y) =
1
1cos(xy)
( x2 +y2 , (1 + sin xy) |x|+ |y| ), (x, y) = (0, 0)
=
(0, 0),
(x, y) = (0, 0).
5.30 Fie f, g : IR IR functii continue pe IR, astfel nc
at f (x) = g(x)
pentru orice x Q. Aratati ca f = g.
5.31 Fie , IR, < si f : IRp IR, o functie continu
a. Demonstrati
ca multimile:
A = {x IRp |f (x) > } ,
B = {x IRp |f (x) < } ,
C = {x IRp | < f (x) < } sunt deschise,
iar multimile
D = {x IRp |f (x) } ,
E = {x IRp |f (x) } ,
F = {x IRp | f (x) } sunt nchise.
5.32 a) Studiati continuitatea functiei:
2

f : IR IR, f (x, y) =

x2 y 2 2x+1
,
x2 +y 2

(x, y) = (0, 0)

0,

(x, y) = (0, 0)

b)
i) Demonstrati ca multimea A = (x, y) IR2 |f (x, y) > 0 este deschis
a
fara a o determina;
ii) Gasiti apoi A efectiv si demonstrati ca este deschis
a folosind definitia.

213
5.33 a) Demonstrati n doua moduri ca multimea solutiilor ecuatiei
cos xy x2 y exy = 0 este o multime nchis
a. Este ea compacta?
b) Aceeasi problema pentru ecuatia: y sin x2 y ye1y 1 = 0.
5.34 Demonstrati ca multimea
A=

1
(x, y) IR | sin xy +
4
2

1
1 + x2 + y 2

este o multime nenumarabila, nchis


a. Este ea compacta?
5.35 Demonstrati ca functia f : A IR,
A = {(x, y) |x 0, y 0, 0 x + y 1} , f (x, y) = (x + y) exy , si atinge
marginile si determinati aceste margini.
5.36 Sa se determine multimea tuturor valorilor sumei:
a
b
c
d
+
+
+
,
a+b+d a+b+c b+c+d a+c+d
atunci cand a, b, c, d sunt pozitive.
5.37 Demonstrati ca ecuatia n doua variabile:
(x sin xy 1) (1 y) + (y sin xy 1) (x 1) =

1
2

admite:
a) cel putin o solutie n multimea [0, 1] [0, 1];
b) o infinitate de solutii n [0, 1] [0, 1].
5.38 Demonstrati ca daca f : IRp IRq atunci urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
a) f este continua;

b) B IRq , f 1 (B) int f 1 (B);


c) B IRq , f 1 (B) f 1 B .
5.39 a) Daca f : IRp IRq este continu
a, este adevarat ca pentru orice
p
A IR are loc f A f (A)?
b) Daca f este bijectiva, atunci f este homeomorfism daca si numai daca
A IRp , f (A) = f (A).

214
5.40 Determinati multimile A IRp cu proprietatea ca functia caracteristica asociata, A , este continu
a pe IRp .
5.41 Daca A = , A IRp , A nchis
a, f : A IRq este continu
a, atunci
graficul sau, Gf , este o multime nchis
a n A IRq . Reciproca nu este
adevarata (exemplu!).
5.42 a) Daca f : [a, ) IR este continu
a, iar graficul lui f admite
asimptota la +, atunci f este uniform continu
a.
b) Daca f : IR IR este continu
a, iar graficul lui f admite asimptota la
+ si la , atunci f este uniform continu
a.
c) Daca f : (a, ) IR este continu
a, iar graficul lui f admite asimptota
verticala la stanga n x = a, atunci f nu este uniform continu
a.
a si periodica atunci f este uniform
5.43 Daca f : IR IR este continu
continua.
5.44 Sa se studieze continuitatea uniforma a functiilor:
1
a) f (x) = x2
pe intervalele:(3, 4]; (2, 4]; [1, 4]; [4, );
b) f (x) =

x2 1
x

pe intervalele: (1, 2); (1, ); (0, );

c) ex , ln x, sin x, cos x, tgx, arctgx, sin x2 , x2 + x + 1 pe domeniul maxim


de definitie.

5.45 Studiati continuitatea uniforma a functiilor:


a) f (x) =
b) f (x) =
c) f (x) =

ln x ln (1 x) ,
1
ctg (x 1) x1
,

x (0, 1)
;
x (1, 2)

ax asin x
,
x
x3
1
2
x
, x
arccos x
arctg(1+x)arctg(1x)
,
2x 2sin x
1
tgx x
+ x
,

2 , 0
(0, 1)

, a > 0;

x (0, 1)
x 4 , 0

d) f : (1, 2) (1, 2) IR, f (x, y) = xy ;


e) f : (0, 1) (0, 1) IR, f (x, y) =

xy
x+y ;

f) f : [0, 1] [0, 1] [0, 1] IR; f (x, y, z) = x2 + ey + y sin z;


g) f : IRp IRp , f (x, y) =

x ,
,

x
x

x 1
x > 1.

215
h) f : D IR, D = (x, y) IR2 |x2 + y 2 1, y x ,
f (x, y) =

x2 y 3
,
x4 +y 4

(x, y) = 0

0,

(x, y) = 0

5.46 Studiati continuitatea uniforma a functiei f : IR2 IR:


f (x, y) =

x3 y
,
x4 +y 2

(x, y) = (0, 0)

0,

(x, y) = (0, 0)

pe multimea D = (x, y) IR2 | x2 + y 2 cos x2 + cos y 2 .


a,
5.47 Sa se arate ca o functie f : D IRq , D IRp , uniform continu
transforma sirurile Cauchy n siruri Cauchy. Dati un exemplu de functie
continua pentru care proprietatea nu este adevarat
a.
5.48 Fie d : IRp IRp IR+ distanta euclidiana, A IRp , A = , y IRp
(fixat). Demonstrati ca:
a) Daca d (x, A) = 0 atunci x A.
b) Functia f : (IRp , d) IR, f (x) = d (x, y) este uniform continu
a.
p
c) Functia f : (IR , d) IR, f (x) = d (x, A) este uniform continu
a.
d) Daca A este compacta x IRp , atunci exista a A astfel nc
at
d(x, A) = d(x, a). Este a unic? Daca A este doar nchis
a rezultatul
se mai pastreaza?
e) Daca A este nchisa (respectiv deschis
a) atunci A este o multime de
tip G (respectiv F ).
5.49 Fie d distanta euclidiana pe IRp ; A, B IRp ; A, B = , A B = .
Sa se arate:
a) daca cel putin una din multimile A, B este compacta, iar cealalta
nchisa, atunci d(A, B) > 0.
at d(A, B) = 0.
b) exista A, B nchise astfel nc
5.50 Fie d distanta euclidiana pe IRp , A IRp , A = , A compact
a. Sa se
arate ca exista x0 , y0 A astfel nc
at diam A = d (x0, y0 ) .
5.51 Fie f : IR2 IR, f (x, y) =

sin x
yp ,

0,
a) Studiati continuitatea functiei f.

y=0
y=0

, p Z.

216
b) Fie

A = (x, y) IR2 |x2 + y 2 8y + 15 0


(x, y) IR2 | |x 3| + |y 4| 2 .

Demonstrati ca f (A) este un interval nchis si marginit din IR.


c) Studiati natura seriei

n=1

f n, n1 .

(Examen de Licent
a-februarie 2001)
5.52 a) Studiati continuitatea functiei
f : IR2 IR, f (x, y) =

ln(1+|xy|)
,
x2 +y 2

(x, y) = 0

0,

(x, y) = 0.

b) Stabiliti natura seriei

n f (en 1, en + 1) , IR.
n=1

(Examen de Licenta-iunie 2001)


5.53 Studiati continuitatea functiei f : IRp IR,
f (x1 , x2 , .., xp ) =

ln(1+|x1 x2 ...xp |)
,
x21 +x22 +...+x2p

(x1 , x2 , .., xp ) = 0

0,

(x1 , x2 , .., xp ) = 0

, p IN .

5.54 Demonstrati urmatoarea reciproca a teoremei lui Weierstrass: daca


K IRp si orice functie continu
a f : K IR este marginit
a, atunci K este
compacta.
a si f f admite puncte fixe, atunci si
5.55 Daca f : IR IR este continu
f admite puncte fixe.

217

Solutii
5.1

a) Are loc echivalenta


f (x)

1
1
,4 +
100
100

3x 2 > 4
3x 2 < 4 +

1
100
1
100

1
1
Multimea solutiilor acestui sistem este S = 2 300
, 2 + 300
. Vom alege
1
> 0, astfel ncat (2 , 2 + ) S, de exemplu = 300 . Daca x
1
1
1
1
, 2 + 300
, atunci x S si deci f (x) 4 100
, 4 + 100
. Sunt
2 300
si alte valori posibile pentru ?
b) Avand n vedere ca

|x 2| < 1 x (2 1 , 2 + 1 )
si
|f (x) 4| <

1
f (x)
1000

1
1
,4 +
1000
1000

rezolvarea este similara cu cea de la punctul a).


c) Fie > 0. Relatia |f (x) 4| < se mai scrie |x 2| < 3 sau echivalent, x 2 3 , 2 + 3 . Notam S = (2 3 , 2 + 3 ). Orice 3 ( > 0),
verifica conditia din ipoteza: daca x (2 , 2 + ) rezulta ca x S si deci
|f (x) 4| < , ceea ce trebuia demonstrat.
5.2

a) Are loc echivalenta


x2 + x

1
1
,2 +
100
100

x2 + x > 2
x2 + x < 2 +

1
100
1
100

Multimea solutiilor acestui sistem este


S=

1
1
1
1
1
1
1
1

904,
896 +
896, +
904 .
2 20
2 20
2 20
2 20

Dar relatia |x 1| < este echivalent


a cu x (1 , 1 + ) si pentru ca
1
9041 (> 0!). Cu un astfel
(1 , 1 + ) S este suficient ca < 12 + 20
1
1
ales, daca |x 1| < va rezulta x S si deci x2 + x 2 100
, 2 + 100
.
b) i) Considerand > 0, fixat, trebuie demonstrat ca exista > 0 astfel
ncat pentru orice x cu |x 1| < , are loc x2 + x 2 < .
Varianta I. Avem:
x2 + x 2 = |x 1| |x + 2| < |(x 1) + 3| 2 + 3 4,

218
ultima inegalitate fiind adevarat
a n ipoteza 1 (care nu restrange generalitatea!). Alegand acum < min 4 , 1 va rezulta 4< si deci, x2 +x2
< .
Varianta a II-a. Rezolvarea este similara cu cea de la punctul a).
ii) Vom considera un sir arbitrar (xn ) IR\{1}, xn 1 si calculam:
lim f (xn ) = lim x2n + xn = 2.
n

5.3

a) Notam 2

1
,2
103

1
103

= V si avem

2x + 3
2x + 3
1
5
1
< 3
V
2 < 3
x+4
x+4
10
x+4
10
|x + 4| > 5000 x > 4996 sau x < 5004.
Deci pentru = 4996, dac
a x are loc |x + 4| > 5000 si deci 2x+3
x+4 V.
=2
b) Deoarece x putem presupune ca x > 0. Avem: lim 2x+3
x x+4
daca pentru orice > 0, exista > 0, astfel nc
at daca x > are loc
2x+3

(2

,
2
+
)
.
Dar
aceast
a
relat

ie
este
echivalent
a cu x > 5 4. Deci
x+4
exista = 5 4, astfel nc
at este verificat
a relatia din definitie.
5.4 a) i) Vom demonstra ca pentru orice A > 0, exista A > 0 astfel
ncat daca x > A are loc f (x) > A. Far
a a restrange generalitatea putem
presupune ca A > 1, x > 0 si avem echivalentele:

x2 + 1
> A x2 Ax + 1 A > 0 (x + 1 > 0!)
x+1

A A2 + 4A 4
A + A2 + 4A 4
,

,
2
2

= S.

Impunem conditia (A , ) S si obtinem ca A A+ A 2+4A4 . De exem


2
plu, putem lua A = A+ A 2+4A4 . Intr-adev
ar daca x > A , atunci x S
2
x +1
si, n final, x+1 > A, ceea ce trebuia demonstrat.
5.5

7 +5x5 +x4
2x7 +5x5 +x4
m, x . Not
and 2x
5x7 +2x3 +1
5x7 +2x3 +1
(x) = 25 , rezult
a ca exista o vecin
atate [, ]

Relatia data se mai scrie:

= f (x) si observand ca lim f


x

a punctului , astfel nc
at pentru orice x [, ) are loc |f (x)| m
(teorema 5.13), ceea ce trebuia demonstrat.
5.6 a) Rezolvand ecuatiile sin x = 0 si sin x = 1 obtinem solutiile: x =
k, k Z si x = 2 + k, k Z. Considerand sirurile xn = n , xn =

219

+ 2n , observam ca f (xn ) = 0, n IN si f (xn ) = 1, n IN. Prin


urmare f (xn ) 0, f (xn ) 1 si, conform observatiei 5.3, rezulta concluzia.
b) La fel ca n exercitiul anterior gasim

xn =

1
2

1+

4
2n

xn =

1
2

1+

4
2n +

0, xn < 0,
0, xn < 0, n IN .

Avem f (xn ) 1, f (xn ) 0 si deci nu exista lim f (x) . Demonstrati ca nu


x0
x<0

exista nici lim f (x) .


x0
x>0

c) Demonstram ca lim f (x) = . Conform definitiei functiei parte


x0
x>0

ntreaga, x1 = k, daca k x1 < k + 1, pentru orice x IR . Dac


a
x 0, x > 0 din k +1 > x1 rezulta k , adic
a lim x1 = . Demonstram
x0
x>0

analog ca lim f (x) = . In final, concluzionam ca nu exista lim f (x) .


x0

x0
x<0

a) Daca x 2, x < 2, atunci 4 x2 0, 4 x2 > 0 si avem

5.7

ls = e 0+ = e = . Daca x 2, x > 2 atunci 4 x2 0, 4 x2 < 0 si


1
avem ld = e 0 = e = 0. O alta variant
a ar fi sa substituim 4 x2 = y,
1
caz n care limita la stanga devine: ls = lim e y = e = .
y0
y>0

b) Se procedeaza ca la punctul a) si gasim ls = 1 si ld = 0.


c) x1 1 < x1 x1 , nmultind cu x > 0 obtinem: 1 x < x
deci lim f (x) = 1. Calculati si limita la stanga.

1
x

1,

x0
x>0

d)
lim ln

x1
x<1

1 sin(x 1)
1 sin y 1

= lim ln
= .
2
y0
2
(x 1)
2
y y

5.8 a) Este o nedeterminare

y<0

0
0

care se elimina folosind limitele fundamen-

220
tale (observatia 5.26):
(1 cos x) 1 + cos x + cos2 x
1 cos3 x
=
lim
x0 sin2 x
x0
sin2 x
2 sin2 x2
x2
3
3 sin2 x2
= 3 lim
lim
=
lim
= .
2
2
2
x
x0 sin x
x0 sin x
x0 2
2
lim

b) Limita devine:
2

ln 1 + x2
2sin x 1 sin2 x
x4 + x
x4
lim

= (ln 2) 0 = 0.
x0 sin2 x
x2
arcsin (x4 + x)
x2
x4 + x
d) Este o nedeterminare 0 ; ea se poate elimina folosind limitele
fundamentale:
x3 + 1 1
x3 + 1
x
=
lim
lim
= 1 = ;
2
3
x x + 1 ln x
x x + x x ln x
lim

e)
lim x3 ex 2x

g) Cu substitutia
lim

lim x3 ex 1

2
e

1
x3

= (1 0) = .

x = y obtinem o nedeterminare 1 . Avem:

y2 + y
y2 y

= lim

1+

2
y1

lim

2y

= ey y1 = e2 .

i) Este o nedeterminare 00 . Calcul


am
1

lim ln e x1

x1
x<1

lim e x1

x1
x<1

sin(x1)2

sin(x1)2

= lim sin (x 1)2


x1
x<1

1
x1

= 0, deci

= 1.

5.9 a) Evident exista Vp V

1
p

de exemplu Vp = 0, p2
1
x,

astfel nc
at

0
/ Vp , oricare ar fi p IN si atunci f (x) = sin
pentru orice x Vp .
Functia f fiind o compunere de functii elementare pe Vp , va fi continu
a pe
Vp , ceea ce antreneaz
a continuitatea lui f n punctul x = p1 , pentru orice
p IN .

221
b) i) Demonstrati ca f nu are limita la stanga (dreapta) n punctul x = 0
si astfel pentru orice IR, f nu este continu
a n 0.
ii) Vom demonstra, mai nt
ai, ca daca [1, 1] atunci f are proprietatea lui Darboux, adica: a, b [1, 1] si (f (a) , f (b)) sau
(f (b) , f (a)) , c (a, b) astfel nc
at f (c ) = .
S
a presupunem, mai ntai, ca a < b < 0 sau 0 < a < b. In ambele
situatii, f este continua pe [a, b] , deci are proprietatea lui Darboux pe [a, b]
si relatia de mai sus este verificat
a. Fie acum a 0 < b si (f (a) , f (b)) .
Sa observam ca [1, 1] ( [1, 1]!) si ca exista n IN astfel nc
at
2
2
(2n1) , (2n+1) (a, b) .
Dar f
c

2
2
(2n1) , (2n+1)

= [1, 1], prin urmare

2
2
,
(a, b) astfel nc
at f (c ) =
(2n 1) (2n + 1)

(determinati efectiv c !), ceea ce trebuia demonstrat. Cazul a < 0 b se


rezolva analog. Sa presupunem acum ca
/ [1, 1] , de exemplu > 1, a =
0 < b, si sa luam un 0 (1, ) (f (b) , ) . Cum x (a, b) = (0, b) ,
f (x) [1, 1] rezulta ca x (a, b) , f (x) = 0 si astfel nu este verificat
a
definitia.
Generalizarea poate fi facuta n doua sensuri: considerand
g x1 , x = 0
f (x) =
, unde g : IR IR este periodica, de perioada
,
x=0
principala T > 0, pentru functia de la punctul a) sau
g (x) sin x1 , x = 0
f1 (x) =
, g : IR IR, g continu
a, pentru functia de la
,
x=0
punctul c).
5.10 a) Functia f este continua pe IR\ {0} fiind aici o compunere de functii
elementare. Studiem continuitatea n punctul x = 0 : ls = 0; ld = . Deci
f este continua n 0 daca si numai daca = 0. Daca = 0, atunci f e
continua (pe IR) si va avea proprietatea Darboux; daca = 0, atunci f are
n x = 0 o discontinuitate de specia I, prin urmare f nu are proprietatea lui
Darboux.
b) Fie x0 IR si (xn ) Q, (xn ) IR\Q, xn x0, xn x0 . Atunci
a n x0 , o conditie
f (xn ) x20 , f (xn ) x30 si pentru ca f sa fie continu
2
3
necesara este ca x0 = x0 , sau echivalent x0 = 0 sau x0 = 1. Sa demonstram
ca f este continua n x0 = 1: daca sirul (xn ) IR are un num
ar finit
de termeni din Q (sau din IR\Q) atunci eliminand acesti termeni obtinem

222
lim f (xn ) = x20 = 1 (respectiv lim f (xn ) = x30 = 1). Daca sirul are o

infinitate de termeni din Q si o infinitate de termeni din IR\Q, atunci notam


cu x1n subsirul termenilor din Q si cu x2n subsirul termenilor din IR\Q.
Calculam lim f x1n = 1, lim f x2n = 1, prin urmare exista lim f (xn ) =
n

1 si deci lim f (x) = 1. Cum f (1) = 1 rezulta ca f este continu


a n x0 = 1.
x1

Analog se demonstreaza ca f este continu


a n x0 = 0.
c) Notand lim enx = l, avem: (i) l = dac
a x > 0; (ii) l = 1, daca
n

x = 0; (iii) l = 0, daca x < 0.


i) x > 0 (nedeterminare
). Avem:
x
enx cos
enx + |x 1|
= |x 1| ,
1
n
enx 1 + enx

f (x) = lim

ii) x = 0, f (0) = 1; iii) x < 0, f (x) = cos x. Prin urmare f : IR IR, este
continua si are proprietatea lui Darboux.
d) i)Oricare ar fi x0 [0, 1] , exist
a (xn ) [0, 1] (IR\Q) , astfel nc
at
p0
xn x0 ; n aceasta situatie f (xn ) 0. Dac
a x0 = q0 (0, 1]Q, (p0 , q0 ) =
1
1, atunci f (x0 ) = q0 = 0, prin urmare f nu va fi continu
a n x0 . Vom
demonstra acum ca f este continu
a n punctele x0 [0, 1](IR\Q) . Fie > 0
si q IN , astfel nc
at q1 < . Pentru orice q {1, 2, .., q } , exist
a m
m+1
IN, astfel ncat x0 m
. Not
and acest interval cu Iq , s
a remarcam
q , q
ca el nu contine nici un num
ar rational cu numitorul q, oricare ar fi q
{1, 2, .., q } . Daca I =
Iq , x = pq I, atunci, conform observatiei
1qq

precedente, q q + 1 si vom avea :


|f (x) f (x0 )| = |f (x)| = f

p
q

1
1
1

<
< .
q
q + 1
q

In cazul cand x I (IR\Q) , f (x) = 0 si inegalitatea anterioar


a este
evidenta. Am demonstrat astfel ca, oricare ar fi > 0, exist
a I V (x0 ) ,
astfel ncat daca x I, rezulta ca |f (x) f (x0 )| < , prin urmare f este
continua n x0 . In mod aseman
ator se demonstreaza ca f este continu
a n
x0 = 0. Sa mai observam ca, daca schimb
am valoarea functiei f n x = 0, de
exemplu f (0) = 1, functia obtinut
a va fi continu
a pe [0, 1] \Q si discontinu
a
pe [0, 1] Q.
d) ii) Avand n vedere ca f ([0, 1]) nu este un interval, urmeaza ca f nu
are proprietatea lui Darboux.

223
5.11 Implicatia directa este evident
a. Pentru implicatia reciproca, fie
a A, arbitrar ales si
1
Vn = B(a, ) V (a) , n IN .
n
Din ipoteza, exista xn Vn A astfel nc
at f (xn ) = 0, pentru orice n IN .
a
Dar xn Vn A antreneaza xn a < n1 , oricare ar fi n IN , adic
xn a. Cum f este continua, rezulta f (xn ) f (a) , deci f (a) = 0.
5.12 Vom presupune ca f este continu
a n x IR, x0 IR, (rn ) Q,
rn x x0 . Faptul ca x0 + rn x antreneaz
a lim f (x0 + rn ) = f (x) , iar
n

egalitatile f (x0 + rn ) = f (x0 ) , n IN implica lim f (x0 + rn ) = f (x0 ) .


n

Prin urmare f (x) = f (x0 ) si cum x a fost ales arbitrar, rezulta ca f este
o functie constanta, contradictie! Functia lui Dirichlet verific
a proprietatea
din enunt.
5.13 a) Daca f este continua n a si > 0, atunci exista V V(a) astfel
ncat pentru orice x V I sa rezulte |f (x)f (a)| < /2. Daca x , x V I
vom avea:
|f (x ) f (x )| |f (x ) f (a)| + |f (a) f (x )| <
si trecand la supremum dupa x , x , obtinem diam (f (V I)) . Trecem
din nou la infimum, dar n raport cu V si avem f (a) , pentru orice
> 0 ceea ce implica f (a) = 0. Demonstrati singuri reciproca!
b) Vom demonstra ca A A , asa nc
at fie x A si V V (x) .
Exista D, multime deschisa, astfel nc
at x D V, D A = ; fie
y D si y A , prin urmare diam(f (D I)) f (y) . Dar atunci
diam(f (V I)) diam(f (D I)) , V V(x), deci x A .
c) Df = {x I|f (x) > 0} = x I|f (x) n1 = A 1 si,
nIN

nIN

conform punctului b), concluzia rezulta. Sa mai observam ca daca I este interval deschis, atunci multimea punctelor de continuitate Cf este o multime
G . Intr-adevar Cf = I\Df = I c(
A1) =
(I cA 1 ).
nIN

nIN

5.14 a) Nu exista, deoarece multimea Q nu este o multime G (vezi problema 5.13).


b) Da, de exemplu functia lui Riemann, modificata n x = 0 (vezi
exercitiul 5.10 d)).
5.15 a) lim f 1 + n1 , 2 +
n

1
n

= lim

n+1 4 n
n
2n+1

1
2

224
x4n
n yn

b) Fie (xn , yn ) (1, 2), arbitrar; lim f (xn , yn ) = lim


lim x4n

lim yn

1
2

= f (1, 2), deci f este continu


a n (1, 2) .

c) Daca (x, y) , avem ca x = n1 , y = n4 si eliminand n ntre cele


doua relatii obtinem ecuatia curbei: y = x4 . Calculam lim f n1 , n4 = 1
n
si daca ia valori diferite atunci limitele obtinute vor fi diferite. Conform
observatiei 5.3, f nu va avea limita n (0, 0) .
5.16 a) Notam an = f 1, (1)n n1 , n IN . Dac
a n este par, atunci an =
3 + n1 , iar daca n este impar atunci an = 2 si avem lim a2k = 3, lim a2k+1 =
k
1
n

2. Prin urmare, nu exista lim an = lim f 1, (1)n


n

caracterizarea cu siruri (teorema 5.2 (v)) nu exista nici

si av
and n vedere
lim

(x,y)(1,0)

f (x, y).

b) Se rezolva analog cu a).


c) Consideram sirurile ((xn , yn )) , ((xn , yn )) convergente la (x0 , 0) astfel
ncat yn > 0, yn < 0. Atunci vom avea: lim f (xn , yn ) = lim (3xn + yn ) =
n

3x0 si lim f (xn , yn ) = lim 2 = 2, prin urmare pentru ca f s


a fie continu
a
n

n (x0 , 0) , este necesar ca 3x0 = 2. Va propunem sa demonstrati ca aceasta


conditie este si suficient
a.
1
1
d) Pentru a calcula f ( 21000
n1 , 21000
n1 ) trebuie sa stabilim semnul
1
numarului bn = 21000
n1 . Dar cum n urmeaza ca daca n 21000
vom avea bn 0 si deci f (bn , bn ) = 3bn + bn = 4bn . Atunci lim f (bn , bn ) =
4 lim bn =
n

21000
1

. Sa demonstram ca f este continu


a n

n
1
, 1
21000 21000

. Fie

(xn , yn ) 21000 , 21000 ; cum yn 21000 , rezult


a ca exista n0 IN astfel
ncat n n0 sa implice yn > 0 si vom avea
lim f (xn , yn ) = lim (3xn + yn ) =

4
=f
21000

1
1
,
21000 21000

Cum (xn , yn ) a fost ales oarecare, concluzia urmeaza.


f) Va propunem sa demonstrati ca f este continu
a n punctele (x0 , y0 )
IR2 , y0 = 0. Coroborand acest rezultat cu punctul c) concluzionam ca multimea ceruta este {(x, y) | y = 0} {( 32 , 0)}.
5.17

a) Daca ((xn , yn )) intg C, atunci x2n + yn2 < 4 si avem


lim f (xn , yn ) = lim

9 x2n yn2 =

9 x20 y02 =

5.

225
Daca ((xn , yn )) extg C, atunci x2n + yn2 4 si avem lim f (xn , yn ) =
n

lim = . Pentru ca f sa fie continu


a n (x0 , y0 ) , o conditie necesara este
n

ca = 5. Pentru a demonstra ca este si suficient


a fie ((xn , yn )) IR2 ,
arbitrar ales, (xn , yn ) (x0 , y0 ) . Dac
a ((xn , yn )) contine un num
ar finit de
termeni n intg C (sau n extg C), atunci eliminand acesti termeni ajungem
n situatia de la punctul a). Daca ((xn , yn )) contine o infinitate de termeni
n intgC si o infinitate de termeni n extg C,
atunci se demonstreaza la fel ca
n exercitiul 5.10 -b) ca lim f (xn , yn ) = 5 = f (x0 , y0 ).
n

b) Cum 32 , 54 intg C ((0, 0) , 2) = B ((0, 0) , 2) obtinem ca B ((0, 0) , 2)


este o vecinatate a punctului 32 , 54 . Din (xn , yn ) 32 , 45 , rezult
a ca exista
n0 IN, astfel ncat pentru orice n n0 , (xn , yn ) B ((0, 0) , 2) .
Atunci
lim f (xn , yn ) = lim

3
2

5
4

=f

3 5
,
2 4

Cum ((xn , yn )) a fost ales oarecare obtinem ca f este continu


a n
c) Functia f este continua n fiecare punct

3 5
2, 4

(x0 , y0 ) IR2 \{(x, y) | x2 + y 2 = 4} ( IR!) ,


deoarece exista V V ((x0 , y0 )) astfel nc
at f este definita pe V printr-o
singura regula de asociere,
regul
a
obt

inut
a prin compunerea unor functii

elementare. Daca = 5, atunci f este continu


a si pe multimea
{(x, y) | x2 + y 2 = 4} (conform punctului a)), prin urmare f este continu
a
2
pe IR .
5.18

a) Majorarea pentru f poate fi facut


a astfel:
1
|f (x, y) | |y| = g (x, y) , (x, y) IR2 \ {(0, 0)} .
2

b) Concluzia este imediata folosind criteriul majorarii (teorema 5.8).


Demonstrati ca f este continua n (0, 0) folosind si caracterizarea cu siruri.
5.19 a) Ecuatia dreptei d fiind y = x, x IR, IR, limita data va
x2

fi egala cu:
lim
f (x, y) = lim x2 (1+
a limita
2 ) = 1+2 . Cum aceast
(x,y)(0,0),
y=x

x0

depinde de , rezulta ca limita functiei n (0, 0) nu exista.

226
b) Desi limita globala a functiei f nu exista, totusi limitele iterate exista:
0
0
= 0; lim ( lim f (x, y)) = lim 2 = 0.
2
y0 x0
y0 y
x0 x

lim (lim f (x, y)) = lim

x0 y0

5.20

Avem:

lim

(x,y)(0,0),
y=x

lim

(x,y)(0,0),
y=x2

x5
5 +2 x2
x
x0

f (x, y) = lim

x5
5
2 4
x0 x + x

f (x, y) = lim

= 0;

= 0. Totusi,

lim

f (x, y) nu exista:

(x,y)(0,0)
5

ntr-adevar, daca este curba de ecuatie y = x 2 , atunci


x5
1
lim
si urmeaza concluzia.
f (x, y) = lim x5 +
2 x5 = 1+2
x0

(x,y)(0,0),
5

y=x 2

5.21

a) Avem:
|x 3| < x (3 , 3 + ) ;
|y + 2| < y (2 , 2 + ) .

1
1
Rezulta ca 5x+3y 9 (8, 8) . Este suficient ca (8, 8) 1000
, 1000
,
1
1
1
adica 8 1000 sau 8000 . Dac
a, de exemplu, = 8000 si
1
1
1
1
, |y + 2| < 8000
, atunci 5x + 3y 9 1000
, 1000
, adica
|x 3| < 8000
1
|5x + 3y 9| < 1000 .
b) Fie V = (9 , 9 + ) V (9) . S
a demonstram ca exista U V ((3, 2))
(de exemplu U = (3 , 3 + )(2 , 2 + )) astfel nc
at daca (x, y) U,
(x, y) = (3, 2) , atunci f (x, y) V. Din (x, y) U rezult
a x (3 , 3 + ) ,
y (2 , 2 + ) si procedand analog ca la punctul a), din I (9
1
( > 0) care verific
a conditiile cerute.
, 9 + ), vom obtine ca exista 8

5.22 a) Fie > 0, fixat si sa demonstram ca exista 1 > 0 (1 depinz


and de
) astfel ncat daca ||(x, y) (1, 2)|| < 1 sa rezulte |3xy 2x + y + 2| < .
Vom gasi mai ntai un > 0 astfel nc
at din |x + 1| < , |y 2| < sa
obtinem: |3xy 2x + y + 2| < . Sa punem n evident
a (x + 1) si (y 2) :
|3xy 2x + y + 2| = |3y (x + 1) 2 (x + 1) 2 (y 2)|
3 |y| |x + 1| + 2 |x + 1| + 2 |y 2| < 3 |y| + 2 + 2.
Din y (2 , 2 + ) si presupunand ca < 1 vom obtine |y| < 3. Atunci
|3xy 2x + y + 2| < 13 si, evident, putem gasi un > 0 astfel nc
at
daca < 1 si 13 < sa rezulte relatia dorita. Luand 1 = , relatia

227
||(x, y) (1, 2)|| < 1 = implic
a |x + 1| < si |y 2| < si, n final,
|3xy 2x + y + 2| < , ceea ce trebuia aratat. Sa folosim acum caracterizarea cu siruri: fie (xn ) IR \ {1} , (yn ) IR \ {2} , (xn , yn ) (1, 2).
Atunci lim (3xn yn 2xn + yn ) = 6 + 2 + 2 = 2 si rezulta concluzia.
n

b) Sa demonstram ca
> 0, > 0 : |x 1| < , |y 2| <

xy 1
+
< .
x+y 3

Fie > 0. Avem:


xy 1
4 (x 1) 2 (y 2)
+
=
x+y 3
3 (x + y)
1
1

(4 |x 1| + 2 |y 2|) <
6.
3 |x + y|
3 |x + y|
Relatiile |x 1| < , |y 2| < implic
a x + y (3 2, 3 + 2). Alegand
1
0 < < 1, vom avea x + y (1, 5) si deci |x+y|
1. Prin urmare, daca < 1
1
rezulta xy
a simultan < 1, 2 < va
x+y + 3 < 2. Orice > 0, care verific
fi o solutie.
c) Trebuie sa demonstram ca pentru orice > 0, exist
a > 0, astfel nc
at
xy+1
daca |x 1| < , |y 1| < , xy > 1, atunci xy1 > . Putem presupune ca

> 1 si avem:

xy+1
xy1

> , echivalent
a cu xy < 1 +

daca, de exemplu, x, y 0,
ce antreneaza <
va rezulta x, y <

1+
1+

1+

2
1

2
1 ,

relatie adevarat
a

. Daca avem 1+ <

1+

2
1 ,

ceea

2
1

1 (> 0!) , atunci din |x 1| < , |y 1| <

2
1 ,

iar < 1 este suficient


a pentru ca x, y > 0.

In concluzie, alegand < min


definitia limitei va fi satisfacuta.

1+

2
1

1, 1

si xy > 1 conditia din

5.23 a) Cum |y 1| < 1 este echivalent


a cu y (1 1 , 1 + 1 ), f
ar
a
a restrange generalitatea, putem presupune ca 1 < 1, deci y > 0. Atunci
f (x, y) = 3x + y si rezolvarea este similara cu cea de la exercitiul 5.21.
b) Putem lua 2 = 1 , deoarece relatia (x, y) 23 , 1 < 2 = 1 implica
|x 23 | < 1 , |y 1| < 1 si concluzia rezulta conform punctului a).
5.24

Functia f este continua n (0, 0) daca si numai daca


> 0, > 0 : (x, y) (0, 0) < |f (x, y) 3| < .

228
Fie > 0. Avem:
(x, y) (0, 0) < x2 + y 2 < 2 x2 + y 2 0, 2 .
Putem presupune < 2, deci x2 + y 2 < 4 si urmeaza ca
f (x, y) = 9 (x2 + y 2 ) ( 9 2 , 3].

Impunand conditia ca ( 9 2 , 3] (3 , 3 + ) obtinem:

9 2 > 3 (presupunem < 3)9 2 > (3 )2


2 < 9 (3 )2 < 9 (3 )2 (observam ca 9 (3 )2 > 0).
In concluzie, daca num
arul (0, 2) si verific
a ultima conditie, atunci el va
fi o solutie.
5.25 a) Daca x3 + y 3 = 0 atunci x + y = 0 si sin x3 + y 3 = 0; limita
dupa curba de ecuatie x3 + y 3 = 0 va fi 0. Dac
a x3 + y 3 = 0 atunci
3
3
3
3
3
3
sin(x +y )
sin(x +y ) x +y
x3 +y 3
lim
=
lim
= lim sinu u
lim
x2 +y 2
x3 +y 3
x2 +y 2
x2 +y 2

(x,y)(0,0)

x3
lim
2 +y 2
x
(x,y)(0,0)

u0

(x,y)(0,0)

y3
lim
2 +y 2
x
(x,y)(0,0)

(am notat

x3

y3

(x,y)(0,0)

= u). La fel ca n

exercitiul 5.17, demonstrati ca cele doua limite ramase sunt egale cu 0. In


concluzie limita ceruta este 0.
1
c) Fiind o nedeterminare 0 vom calcula
lim x2 y ln x2 +y
=
2
(x,y)(0,0)

x2 y
lim
lim
x2 + y 2 ln
2 +y 2
x
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0)
notat x2 + y 2 = u). Prin urmare, limita

x2

y2

= 0 ( lim u ln u = 0, am
u0

cautat
a este 1.

5.26 a) f este continu


a pe multimea IR2 \ {(0, 0)} fiind aici o compunere
de functii elementare. Studiem continuitatea n (0, 0) :
|f (x, y) f (0, 0)|

x2 y
y3
+
2 |y| , (x, y) IR2 \{(0, 0)},
x2 + y 2
x2 + y 2

prin urmare, conform criterului majorarii (teorema 5.8), functia f este continua si n (0, 0) .
b) Se rezolva analog cu exercitiul 5.17 si se gaseste ca f este continu
a pe
2
2
2
2
multimea IR \{(x, y) IR | x + y = 4}.
c) Functia f este continu
a pe multimea IR2 \ {(x, y) | x = 0} , fiind o compunere de functii elementare. Studiem continuitatea ntr-un punct de forma
(0, y0 ) . Exista limita
lim
y sin x1 ?
(x,y)(0,y0 )

229
Cazul 1. Daca y0 = 0 atunci limita nu exista (demonstrati!), prin urmare
f nu e continua n nici un astfel de punct.
Cazul al 2-lea. Daca y0 = 0, atunci
lim
y sin x1 = 0 = f (0, 0) ,
(x,y)(0,y0 )

deci f este continua n (0, 0) . In concluzie f este continu


a pe multimea
{(x, y) |x = 0} {(0, 0)} . Ca exercitiu, va propunem sa calculati limitele
iterate ale functiei f n punctul (0, 0) .
e) Studiem continuitatea n punctele de forma (x0 , y0 ) , x0 +y0 = 0. Dac
a
x2 y
x2 y
x0 > 0, atunci
lim
a, deoarece
lim
x+y nu exist
x+y =
(x,y)(x0 ,x0 )

si

(x,y)(x0 ,x0 )
x+y>0

x2 y
x+y

lim

= +. Analog daca x0 < 0. In cazul x0 = 0, vom


(x,y)(x0 ,x0 )
x+y<0
x2 y
considera x+y
= , IR \ {0} , relatie care antreneaz
a y = x2x
, pentru

xn
2
2
x = 0. Alegem (xn , yn ) IR , astfel nc
at xn 0 si yn = x2 ; evident
n

yn 0. Calculam

x3n
= ,
n x3
n

lim f (xn , yn ) = lim

ceea ce implica ca f nu are limita n (0, 0) . In concluzie, f este continu


a pe
multimea IR2 \ {(x, y) |x + y = 0} .
f) Fie (x0 , y0 ) IR2 si ((xn ), (yn )) Q Q, ((xn ), (yn ))
Q Q,
(xn , yn ) (x0 , y0 ) , (xn , yn ) (x0 , y0 ). Daca f e continu
a n (x0 , y0 ) atunci:
lim f (xn , yn ) = lim f (xn , yn )
n
n
3
2
x0 y0 x0 = y02 x0 y03 (x0 y0

1) x20 + y02 = 0

(x0 , y0 ) = (0, 0) sau (x0 , y0 ) H,


unde H = (x, y) IR2 | xy = 1 este o hiperbola echilater
a. Pentru a demonstra ca aceasta conditie este si suficient
a procedati analog ca n execitiul
5.10 b).
5.27 Functia f este nemarginit
a pe V V ((0, 0)) daca oricare ar fi n
IN exista (xn , yn ) V astfel nc
at |f (xn , yn )| n sau, echivalent, exista
((xn , yn )) V astfel ncat lim |f (xn , yn )| = . Calculam limita functiei
n

|f | atunci cand (x, y) (0, 0) , si (x, y) V, fiind curba de ecuatie


y = x3 , x > 0 :
lim

(x,y)(0,0)
(x,y)

|f (x, y)| = lim

x0
x>0

x5

= lim
= +.
6
2
6
x0
x + x
x (1 + 2 )
x>0

230
Prin urmare, daca luam ((xn , yn )) V , vom obtine lim |f (xn , yn )| =
n

si astfel rezulta ca f este nemarginit


a pe V, oricare ar fi V V((0, 0)), ceea
ce antreneaza discontinuitatea lui f n (0, 0) . Functia f este continu
a pe
multimea IR2 \ {(0, 0)} .
5.28 a) Functia este continu
a pe IR2 \ {(0, 0)} . Daca presupunem ca exista
lim f (x, y) = 0, atunci va exista si

(x,y)(0,0)
y=x

lim

x,y(0.0)
y=x

||
|x|+2 = 0,
x0 1 + 2

f (x, y) = lim

ceea ce antreneaza ca + 2 > 0 (aceasta este deci o conditie necesara).


Conditia este si suficient
a:

2
|y|
|y|
i) Daca 2, atunci avem: 0 |x|
= |x|
|x|2 |y| |x|2
x2 +y 2
x2 +y 2
0, (nu putem avea = 2, = 0 simultan!) si rezulta ca
lim f (x, y) = 0.
(x,y)(0,0)

ii) Daca (0, 2) vom avea:


|x| |y|
|x| |y|2 +2
0 2
=
|y|
|y|+2 , (x, y) IR2 \{(0, 0)}
x + y2
x2 + y 2
si cum lim |y|+2 = 0, rezult
a ca
y0

|x| |y|2
x2 +y 2

|x| |y|
2
2
(x,y)(0,0) x +y

lim

= 0. Inegalitatea

1, folosita anterior, se demonstreaza astfel: n inegalitatea lui

Young (vezi problema 6.15, capitolul 6) luam a = |x| , b = |y|2 , p =


2
1, q = 2
> 1 si vom avea:
|x| |y|2

2
(|x| ) +
|y|2
2
2

2
2

>

2 2 2
x +
y x2 + y 2 , x, y IR.
2
2
b) Functia f este continu
a daca si numai daca > 2 si > 2.
5.29

a) Fie f1 , f2 : IR2 IR, f1 (x, y) =


x2 y 2
|x|+|y| ,

sin xy
x2 +y 2

pentru orice (x, y)

pentru orice (x, y) IR2 \{(0, 0)},


IR \{(0, 0)}, f1 (0, 0) = 0, f2 (x, y) =
f2 (0, 0) = 0, functiile coordonate ale functiei f . Ele sunt continue pe
IR2 \ {(0, 0)} si va rezulta ca f este continu
a pe aceasta multime. Cum
2

231
lim

(x,y)(0,0)

f1 (x, y) nu exista (demonstrati!), f1 nu e continu


a n (0, 0) si deci,

nici f nu va fi continua n (0, 0) .


b) f e continua pe IR2 .
5.30 Fie x IR. Atunci exista (yn )nIN Q astfel nc
at yn x. Cum f
si g sunt continue, avem f (yn ) f (x) si g(yn ) g(x). Dar f (yn ) = g(yn ),
pentru orice n IN si din unicitatea limitei unui sir rezulta f (x) = g(x).
5.31 Multimea A este egala cu f 1 ((, )) si cum (, ) este o multime
deschisa, conform teoremei de caracterizare a continuit
atii globale 5.38,
rezulta ca A este deschisa. Multimea D este contraimaginea multimii nchise
[, ) , prin urmare ea este o multime nchis
a. Am putea demonstra ca D
este nchisa si astfel: fie (xn ) D, xn x0 si sa demonstram ca x0 D.
Relatiile xn D, n IN, antreneaz
a f (xn ) , n IN si trecand la
limita pentru n , rezulta ca f (x0 ) , adica x0 D.
5.32 a) Functia f este continu
a pe multimea IR2 \ {(0, 0)} .
b) i) Notam f restrictia lui f la IR2 \{(0, 0)} si sa observam ca multimea
A = {(x, y) IR2 {(0, 0)} | f (x, y) > 0} = f 1 ((, 0)) . Cum f este
continua si (, 0) este deschis
a, rezulta ca A este deschis
a n topologia
indusa pe IR2 \ {(0, 0)} adica exista D0 multime deschis
a n topologia uzuala,
astfel ncat A = IR2 \ {(0, 0)} D0 . Este evident ca A este o multime
deschisa n topologia uzuala, fiind intersectia a doua multimi deschise, ceea
ce trebuia demonstrat.
ii) Multimea A = (x, y) IR2 | |x 1| > |y| este deschis
a daca oricare
ar fi (x0 , y0 ) A, exista r > 0 astfel nc
at B ((x0 , y0 ) , r) A (demonstrati!).
5.33 a) Varianta I: Daca notam f : IR2 IR, f (x, y) = cos xyx2 yexy ,
observam ca multimea solutiilor S = f 1 ({0}) si cum f este continu
a, ea
este nchisa.
Varianta a II-a: fie ((xn , yn )) S, (xn , yn ) (x0 , y0 ) si sa demonstram
ca (x0 , y0 ) S. Avem:
(xn , yn ) S, n IN cos xn yn x2n yn exn yn = 0, n IN.
Trecand la limita pentru n , rezulta cos x0 y0 x20 y0 ex0 y0 = 0, deci
(x0 , y0 ) S.
Vom demonstra ca multimea S nu este marginit
a, deci ea nu va fi nici
compacta. Pentru nceput sa fixam y = IR, arbitrar, si sa demonstram
ca ecuatia obtinuta cos x x2 ex = 0 are solutii n intervalul (1, 0) .

232
Notand f (x) = cos x x2 ex , f : IR IR avem: i) daca notam

3
si luam An atunci cos 0 si f (1) =
2 + 2n, 2 + 2n = An
cos e1

< 0; ii) f (0) =

nIN

1 e ; cum

nIN

An avem f (0) > 0.

In aceasta situatie, f (1) f (0) < 0 si astfel ecuatia are cel putin o solutie
n intervalul (1, 0) , pe care o notam x . Astfel pentru orice An ,
nIN

ecuatia f (x) = 0 admite o solutie (x , ), prin urmare S este nemarginit


a.
Studiati daca intS = !
5.34

a) Notam f : IR2 IR, f (x, y) = sin xy +

faptul ca

lim
(x,y)

f (x, y) = sin

1 1

,
2
2

3
4

1
4

<

3
4

1
4
1
4

1
1+x2 +y 2

, si din

= 1, rezulta ca exista

1 , 1
V V
astfel nc
at pentru orice (x, y) V are loc f (x, y) < 1.
2
2
Prin urmare A V, deci A este o multime nenum
arabil
a.
b) Cum A = f 1 ((, 1]) si f continu
a urmeaza ca A este nchis
a.
Demonstrati ca A este nchis
a folosind si caracterizarea cu siruri.
c) Studiem marginirea multimii A. Exista n multimea A siruri nemargi1
1, n IN , prin urmare
nite? Observam ca f (0, n) = sin 14 + (1+n
2 )2

(0, n) A, oricare ar fi n IN . Dar ||(0, n)|| = n si astfel, A nu este


marginita, deci nici compacta.

5.35 Functia f este continu


a pe o multime compacta ceea ce implica,
conform teoremei lui Weierstrass 5.46, faptul ca f este marginit
a si si atinge
1
1
a 0 f (x, y) e 4 ,
marginile. Relatiile 0 xy 4 , (x, y) A implic
1
(x, y) A si deci, maxf (x) = e 4 (atins pentru x = y = 12 ) si minf (x) = 0
xA

(atins pentru x = y = 0).

xA

a
b
c
d
5.36 Fie f : D IR, f (a, b, c, d) = a+b+d
+ a+b+c
+ b+c+d
+ a+c+d
,
D = (0, ) (0, ) (0, ) (0, ) . Imaginea multimii conexe D prin
functia continua f, f (D) , este un interval al lui IR (conform teoremei 5.47).
Adunand relatiile
a
a
b
b
c
c
d
d
a+b+d > a+b+c+d , a+b+c > a+b+c+d , b+c+d > a+b+c+d , a+c+d > a+b+c+d
obtinem f (a, b, c, d) > 1, pentru orice (a, b, c, d) D. Din
a
a
d
d
b
b
c
c
si a+b+c
< b+c
, b+c+d
< b+c
rezulta ca
a+b+d < a+d , a+c+d < a+d
f (a, b, c, d) < 2 si deci, f (D) (1, 2) . Daca presupunem a, b constante,
a
b
lim f (a, b, c, d) = a+b+0
+ a+b+0
= 1 si atunci inff (D) = 1. Daca
(c,d)(0,0)

233
presupunem b, d constante,
lim

(a,c)(0,0)

f (a, b, c, d) =

d
b
+
= 2;
0+b+0 0+0+d

atunci supf (D) = 2 si, n final, f (D) = (1, 2) .


5.37

a) Notam f : [0, 1] [0, 1] IR,


1
f (x, y) = (x sin xy 1) (1 y) + (y sin xy 1) (x 1) .
2

Imaginea multimii conexe [0, 1][0, 1] prin functia continu


a f este o multime
conexa din IR, adica un interval I. Din
3
1
3 1
f (1, 0) = I, f (0, 1) = I ,
I
2
2
2 2
0 I (x, y) [0, 1] [0, 1] : f (a, b) = 0.
b) Vom demonstra ca pentru orice y0 12 , 1 ecuatia n x, f (x, y0 ) = 0,
admite cel putin o solutie n [0, 1] . Not
am f (x, y0 ) = g (x) , g : [0, 1] IR.
1
Avem g (0) = y0 2 > 0, g (1) = (1 y0 ) (sin y0 1) 12 si vom studia
semnul lui g (1) . Fie functia h : [0, 1] IR,
1
h (y) = (1 y) (sin y 1) ;
2
h (y) = 1 sin y + (1 y) cos y > 0, y [0, 1] .
Prin urmare h este strict crescatoare si avem: h (y) < h (1) < 0, pentru orice
y [0, 1] ; n particular h (y0 ) = g (1) < 0, deci g (0) g (1) < 0. Rezulta ca
ecuatia g (x) = 0 admite cel putin o solutie n (0, 1) si, astfel, ecuatia initial
a
va avea o infinitate de solutii n [0, 1] [0, 1].
5.38 i) Sa demonstram a b. Vom folosi n mod esential caracterizarea:
f este continua daca si numai daca
(1)

D IRq , multime deschis


a, f 1 (D) este deschis
a n IRp .

Fie B IRq . Avem implicatiile


(2)

B B f 1 (B) f 1 (B) intf 1 (B) intf 1 (B)

234

si luand n (1) D = B (care este deschis


a), va rezulta ca f 1 (B) deschis
a si

deci intf 1 (B) = f 1 (B). Relatia (2) devine astfel:


(3)

f 1 (B) int f 1 (B).


ii) Sa demonstram b a. Pentru a demonstra relatia (1) fie D IRq , D

deschisa. In (3) luam B = D = D si avem f 1 (D) int f 1 (D) , relatie


care antreneaza faptul ca f 1 (D) deschis
a.
iii) Echivalenta a c se demonstreaza la fel cu echivalenta a b, dar
folosind caracterizarea globala a continuit
atii cu multimi nchise (teorema
5.38).
5.39 a) Nu este adevarat: functia continu
a f : IR IR,
sin x
x , x=0
f (x) =
si multimea A = {2n + 2 |n IN} nu verific
a relatia
1,
x=0
1
data. Intr-adevar f (A) = f (A) = { 2n+
|n IN}, iar f (A) = f (A) {0}.
2

b) Presupunem ca f este un homeomorfism. Incluziunea f (A)


f (A) este adevarata conform teoremei 5.38. Functia f 1 este continu
a daca
si numai daca
(4)

B IRq , f 1 (B) f 1 (B).

Luand n aceasta relatie B = f (A), obtinem: f 1 (f (A)) A si aplicand f,


rezulta f (A) f (A).
Presupunem acum ca A IRp , f (A) = f (A). Din f (A) f (A)
rezulta ca f este continu
a. Fie B IRq ; folositi incluziunea invers
a, f (A)
f (A), pentru a demonstra (4).
5.40 Daca D este o multime deschis
a din IR, atunci 1
a
A (D) = IR, dac
1
0, 1 D; A (D) = IR\A, dac
a 0 D, 1
/ D; 1
(D)
=
A,
dac
a
0

/
A
D, 1 D si 1
a0
/ D, 1
/ D. Functia f va fi continu
a daca
A (D) = , dac
si numai daca A si IR\A sunt deschise sau, echivalent, A este simultan si
nchisa si deschisa. Rezulta ca A = sau A = IR, n caz contrar multimea
IR = A (IR\A) nu ar fi conexa, ceea ce este fals.
5.41 Sa demonstram ca Gf Gf . Fie (x0 , y0 ) Gf si ((xn , yn ))
Gf , (xn , yn ) (x0 , y0 ) . Cum (xn ) A si A este nchis
a, din xn x0
urmeaza ca x0 A. Continuitatea functiei f antreneaz
a ca yn = f (xn )
f (x0 ) , adica y0 = f (x0 ) . Asadar (x0 , y0 ) Gf , ceea ce trebuia demonstrat.

235
Reciproca nu este, n general, adevarat
a. Functia
1
, x=0
f : IR IR, f (x) = x
nu este continu
a, dar Gf este o multime
0, x = 0
nchisa (se demonstreaza folosind caracterizarea cu siruri).
5.42 a) Vom presupune, pentru nceput, ca a > 0. Stim ca exista l IR
astfel ncat oricare ar fi > 0, exista A IR cu proprietatea ca pentru
orice x A, x [a, ) rezulta |f (x) l| < 2 . Fie > 0 (fixat), x, y
A, |x y| < , > 0, ales arbitrar. Atunci:
(5)

|f (x) f (y)| |f (x) l| + |f (y) l| < .

Fie x < A, |x y| < si sa alegem < . Avem: y = |y| |x y| + |x| <


+A < +A si prin urmare x, y [a, A + ] . Functia f este uniform continu
a
pe [a, A + ], prin urmare pentru > 0 (fixat anterior) exista 1 > 0 astfel
ncat:
(6)

x, y [a, A + ] , |x y| < 1 |f (x) f (y)| < .

Alegand < 1 atunci x, y [a, ) , |x y| < are loc una din relatiile (5)
sau (6) adica concluzia. Solutia cazului y < A este aseman
atoare. Rezolvati
singuri cazul a 0!
c) Daca presupunem ca f este uniform continu
a pe (a, ) , atunci f va fi
uniform continua pe (a, b] , b IR, a < b. Conform teoremei 5.61 f se poate
prelungi prin continuitate n x = a, adica exista xa
lim f (x) IR, fals!
x>a

5.43 Daca T > 0 este perioada principala a functiei, atunci f este uniform
continua pe multimea [0, 2T ] , adic
a
> 0, > 0 : x , y [0, 2T ], |x y | < |f (x ) f (y )| < .
Trebuie sa demonstram ca f este uniform continu
a pe IR, adica: >
0, > 0 : x, y IR, |x y| < |f (x) f (y)| < . Sa demonstram
mai ntai urmatoarea afirmatie: daca x, y IR, |x y| < T, atunci exista
n0 IN astfel ncat x n0 T, y n0 T [0, 2T ]. In primul rand exista
m0 IN astfel ncat x [m0 T, (m0 + 1) T ] si sa presupunem ca x y.
Atunci y [m0 T, (m0 + 2) T ] si relatia de mai sus este adevarat
a cu n0 =
m0 . Cazul x > y se rezolva similar. Fie > 0. S
a alegem acum >
0, < min(T, ), x, y IR : |x y| < , si sa notam x = x n0 T, y =
y n0 T. Avem |x y | = |x y| < ceea ce implica |f (x) f (y)| =

236
|f (x n0 T ) f (y n0 T )| = f (x ) f (y ) < si, astfel, relatia dorita
este demonstrata.
5.44 a) i) Intervalul (3, 4] este marginit, f se prelungeste prin continuitate
n x = 3 (exista lim f (x) = 1) si din teorema 5.61 rezulta ca f este uniform
x3

continua pe (3, 4] .
ii) f nu este uniform continu
a pe (2, 4] (vezi problema 5.41-c)).
iii) [1, 4] (2, 4], prin urmare f nu este uniform continu
a pe [1, 4].
iv) Vezi problema 5.41-a).
c) i) Vom demonstra ca functia f : IR IR, f (x) = ex nu este uniform
continua, folosind negatia definitiei. Deoarece f este uniform continu
a pe
un compact de tipul [0, b] , b > 0, va fi necesar sa consideram doua siruri
cu limita .
1
Varianta I: Fie xn = n, xn = n + 2n
, n IN . Evalu
am
1

|f (xn ) f (xn )| = en+ 2n en = en (e 2n 1) > en

1
> 1, n IN
2n

(pentru ultimele doua relatii am folosit inegalitatile: ex > 1 + x, x > 0 si


respectiv ex > 2x, x > 1; acestea pot fi demonstrate, de exemplu, folosind
derivata). Asadar exista 0 = 1 si (xn ), (xn ) astfel nc
at pentru orice n

1
IN , |xn xn | < n si |f (xn ) f (xn ) | 0 ; prin urmare f nu este uniform
continua.
Varianta a II-a: se considera sirurile xn = ln n, xn = n1 + ln n, etc.
Demonstrati ca f este uniform continu
a pe (, b) , b IR.
x+y
iii) Avem: |sin x sin y| = 2 sin xy
2 sin xy
|x y| ,
2 cos 2
2
x, y IR; functia f : IR IR, f (x) = sin x este lipschitzian
a si deci
uniform continua. Aceasta concluzie rezulta si pe baza exercitiului 5.43.
O alta solutie se poate da folosind propozitia 6.16.
vii) Functia f : IR IR, f (x) = sin x2 nu este uniform continu
a (rezolvarea este analoaga cu cea de la punctul c) i).
viii) Observam ca f (x) = 22x+1
, f : IR IR este marginit
a, ceea ce
x2 +x+1
antreneaza ca f este lipschitzian
a (conform propozitiei 6.16), deci uniform
continua.
5.45 a) Vom studia daca f se prelungeste prin continuitate n punctele
0, 1, 2, adica la multimea (0, 1) (1, 2) = [0, 2] (teorema 5.61). Calculam mai
0
x
x
ntai : lim ln x ln (1 x) = lim ln(1x)
x ln x = lim ln x = 0 (ultima fiind o
x0
x>0

x0
x>0

x0
x>0

limita fundamentala). Asadar f se prelungeste prin continuitate la dreapta

237
punctului x = 0. Printr-o substitutie, calculam lim ln x ln (1 x) = 0. Sa
x1
x<1

determinam acum
cos (x 1)
1
lim

x1 sin (x 1)
x1

x>1

lim ctg y

y0
y>0

1
y

y cos y y + y sin y
cos y 1
y sin y
= lim
+ lim
=
y0
y0
y0 y sin y
y sin y
sin y

= lim

y>0

= lim

y0
y>0

y>0

y>0

cos y 1
y sin y
+ lim
= 0.
y0
y
y2
y>0

Deci f se prelungeste prin continuitate n punctul x = 1. Functia f are


aceeasi proprietate si la stanga punctului x = 2, deoarece exista
1
lim ctg (x 1) x1
= ctg 1 1. In concluzie f este uniform continu
a.
x2
x<2

d) Functia f : [1, 2] [1, 2] IR, f (x, y) =

x
y

este continu
a pe o multime

compacta, deci este uniform continu


a. Atunci f, restrictia lui f la (1, 2)
(1, 2) este de asemenea uniform continu
a.
e) Functia f nu se poate prelungi prin continuitate n punctul (0, 0) (nu
exista
lim f (x, y)) prin urmare, conform aceleiasi teoreme 5.61, ea nu
(x,y)(0,0)

este uniform continua.


g) Fie x, y IRp . i) Daca x 1, ||y|| 1, atunci
||f (x) f (y)|| = | x y | x y 2 x y .
ii) Daca ||x|| 1, ||y|| 1, atunci
y
y
y
x

x
x
x
y
1
1
1

xy + y

x
x
y
x y + | ||x|| ||y|| | 2 x y .

f (x) f (y) =

y
x

x
y

iii) Daca x 1, y > 1, atunci:


f (x) f (y) =

x y+y

y
y

1
= xy + y
y
= xy + y 12 xy .
xy + y

1
y

238
iv) Daca x > 1, y 1, rezolvarea este analoaga cu cea de la punctul
iii). In concluzie f (x) f (y) 2 x y , x, y IRp si astfel f este
lipschitziana, deci uniform continu
a.
h) Multimea D este compacta, f este continu
a pe D (demonstrati!), prin
urmare f este uniform continu
a.
5.46 Sa observam n primul rand ca multimea D este nevida deoarece
contine elementul (0, 0) (sau, mai mult: daca x, y 0, 6 , atunci cos x2 +

cos y 2 3 > 3 x2 + y 2 , prin urmare 0, 6 0, 6 D). Sa


demonstram ca D este compacta. Mai nt
ai, daca (x, y) D atunci x2 +y 2
2, prin urmare D este marginit
a. Pentru a demonstra ca D este nchis
a
a ((xn , yn )) D, (xn , yn ) (x0 , y0 ) si
sa consideram (x0 , y0 ) D. Exist
trecand la limita n relatia x2n +yn2 cos x2n +cos yn2 , n , vom obtine x20 +
y02 cos x20 + cos y02 . Dar aceasta nseamn
a ca (x0 , y0 ) D si concluzionam
ca D este nchisa. Va propunem sa aratati ca D este nchis
a si n alt mod.
Se demonstreaza apoi ca f este continu
a pe D, D este multime compacta si
conform teoremei lui Cantor, f este uniform continu
a pe D.
5.47

Functia f este uniform continu


a pe D, deci
> 0, > 0 : x, y D, ||x y|| < ||f (x) f (y)|| < .

Fie (xn ) D un sir Cauchy si sa demonstram ca (f (xn )) este un sir Cauchy


adica : > 0, n IN : n, m n ||f (xn ) f (xm )|| < . Fie > 0.
Pentru acest , n IN : n, m n ||xn xm || < . Daca n prima
relatie luam = si x = xn , y = xm , atunci pentru n, m n va rezulta
ca ||f (xn ) f (xm )|| < , adic
a concluzia.
Sa analizam urmatorul exemplu: functia f : (0, 1) IR, f (x) = x1 este
continua si transforma sirul Cauchy (xn )nIN = ( n1 )nIN , n 1 n sirul
(f (xn ))nIN = (n)nIN care nu este sir Cauchy.
5.48

a) Au loc echivalentele:

d (x, A) = 0 inf d (x, a) = 0 (an ) A : lim d (x, an ) = 0 x A.


aA

b) Sa observam mai nt
ai ca n IRp , topologia este cea indusa de metrica
d. Functia f este uniform continu
a daca si numai daca
> 0, > 0, : x, x IRp : d(x, x ) < f (x) f (x ) < .
Fie > 0, sa alegem = si fie x, x IRp astfel nc
at d(x, x ) < = .
Ultima relatie mpreun
a cu inegalitatea |d (x, y) d(x , y)| d(x, x ) antreneaza |f (x) f (x )| < .

239
c) Vom demonstra mai ntai relatia:
|d (x, A) d(x , A)| d(x, x ), x, x IRp .
Aceasta relatie se rescrie astfel: d(x, x ) d (x, A) d(x , A) d(x, x ).
Pentru a demonstra inegalitatea din dreapta, n relatia d (x, a) d(x, x ) +
d(x , a), x, x IRp , a A, trecem la infimum dupa a A. Cum d(x, x ) =
x x , rezulta ca f este lipschitzian
a, deci uniform continu
a.
d) Functia g : A IR, g (y) = d (x, y) este continu
a pe o multime
compacta, deci conform teoremei lui Weierstrass g si atinge infimumul pe A,
adica exista a A astfel ncat g (a) = inf g (y), ceea ce trebuia demonstrat.
yA

Daca A este nchisa, rezultatul de la punctul d) se pastreaz


a. Intr-adev
ar
fie r > d(x, A) si sa notam A1 = A D (x, r) . Multimea A1 este compacta
si aplicand rezultatul anterior exista a A1 A astfel nc
at d (x, a) =
d (x, A1 ) . Dar d (x, A1 ) = d (x, A) (demonstrati!) si concluzia urmeaza.
e) i) Fie A IRp , nchisa si
Dn =

x IRp | d (x, A) <

1
n

, n IN

care sunt multimi deschise pentru orice n IN . Sa demonstram acum


relatia A =
Dn . Evident A Dn , n IN , prin urmare A
Dn .
Invers:

nIN

nIN

Dn x Dn , n IN 0 d (x, A) <

x
nIN

1
, n IN d (x, A) = 0 x A = A.
n
e) ii) Daca A este deschisa, atunci cA este nchis
a, prin urmare, conform
punctului i), exista (Dn ) un sir de multimi deschise, astfel nc
at
cA = Dn . Dar atunci, A = c( Dn ) = cDn , (cDn ) fiind un sir de
<

nIN

nIN

multimi nchise, ceea ce trebuia demonstrat.

nIN

5.49 a) Presupunem ca A este compacta si B nchis


a. Functia f : A
IR, f (a) = d (a, B) , este continu
a pe compactul A, prin urmare exista am
A astfel ncat d (am , B) = inf d (a, B) = d (A, B) . Daca presupunem prin
aA

reducere la absurd ca d (am , B) = 0, atunci am B = B si astfel am AB,


fals!
b) De exemplu, putem lua A = IN , B = n + n1 | n 2 , iar d distanta
euclidiana.

240
5.50 Functia distant
a d este continu
a (ca functie de doua variabile) pe
multimea compacta A A, deci ea si atinge infimumul pe A A, adica
exista x0 , y0 A astfel nc
at d(x0 , y0 ) = sup d(x, y) = diam A.
x,yA

5.51 a) Functia este evident continu


a n punctele (x0 , y0 ) cu y0 = 0. Sa
studiem acum continuitatea ntr-un punct (x0 , 0), x0 IR. Dac
a x0 = 0
atunci vom analiza subcazurile:
i) p > 0, p numar par. Vom avea:
lim

f (x, y) =

(x,y)(x0 ,0)

sin x0
= sgn (sin x0 ) .
0+

ii) p > 0, p numar impar. In aceasta situatie, limita n (x0 , 0) nu exista.


iii) p = 0. In acest caz:
lim
f (x, y) = sin x0 = 0, prin urmare f nu
(x,y)(x0 ,0)

este continua n (x0 , 0) .


iv) p < 0. Vom avea:

lim

(x,y)(x0 ,0)

f (x, y) = 0 si f este continu


a n (x0 , 0) .

Daca x0 = 0 atunci avem:


lim

(x,y)(0,0)

f (x, y) =

lim

(x,y)(0,0)

sin x x
x
=
lim
x y p (x,y)(0,0) y p

(cu subcazurile p 0, p > 0).


b) Functia f este continu
a pe multimea {(x, y) ; y > 0} A. Multimea A
este conexa(ea fiind reuniunea a doua multimi conexe cu intersectia nevida),
prin urmare f (A) este o multime conexa n IR, adica un interval. Teorema
5.45 ne asigura ca imaginea lui A este si compacta.
c) Seria obtinuta,

np sin n, este cu termeni oarecare. Daca p 2,

n=1

atunci seria este absolut convergent


a, daca p = 1, seria este semiconvergenta, iar daca p 0 ea este divergent
a (np sin n nu converge la 0).
5.52 a) Functia este evident continu
a pe IR2 {(0, 0)} , fiind aici o compunere de functii elementare. Daca notam A = {(x, y) |x = 0 si y = 0} si
f (x, y) , atunci, conform propozitiei 5.14,
presupunem ca exista
lim
(x,y)(0,0)

va exista si limita
lim

(x,y)(0,0)

f |A (x, y) =

lim

(x,y)(0,0)

lim

(x,y)(0,0)

ln (1 + |xy|)
=
x2 + y 2

|xy|
ln (1 + |xy|) |xy|
= lim
.
2
2
2
|xy|
x +y
(x,y)(0,0) x + y 2

241
Dar aceasta limita nu exista, prin urmare nu exista nici

lim

(x,y)(0,0)

astfel f nu este continua n (0, 0) .


b) Notand + 1=IR, trebuie sa studiem convergenta seriei

f (x, y) si

n=1

n
.
e2n +1

n
Cum lim n2 e2n
= 0, exista n0 IN, astfel nc
at pentru orice n n0 , sa
+1
n

n
n
1 sau echivalent: e2n

avem n2 e2n
+1
+1
urmare seria data este convergent
a.

1
,
n2

pentru orice n n0 , prin

5.53 Functia f este evident continu


a pe IRp \ {(0, .., 0)} . S
a studiem continuitatea lui f n punctul (0, ..., 0) . Dac
a notam
A = (x1 , x2 , .., xp ) IRp |xi = 0, i 1, p ,
atunci putem scrie (cu notatia (x1 , x2 , .., xp ) = x):
lim f |A (x1 , x2 , .., xp ) = lim

x0

x0

ln (1 + |x1 x2 ...xp |)
x21 + x22 + ... + x2p

= lim

ln (1 + |x1 x2 ...xp |)
|x1 x2 ...xp |
2
|x1 x2 ...xp |
x1 + x22 + ... + x2p

= lim

|x1 x2 ...xp |
x21 + x22 + ... + x2p

x0

x0

(daca aceasta ultima limita exista!). Dar


x21

|x1 x2 ...xp |
1
1 2
|x1 x2 ...xp | p , x = (0, . . . , 0)
2
2
p
+ x2 + ... + xp

si astfel, daca p 3, atunci lim f |A (x) = 0 si f |A este continu


a si n
x0

x = 0. Desigur, f |IRp \A este identic zero, prin urmare aceasta restrictie este,
de asemenea, continua. Folosind acum definitia, se demonstreaza ca f este
continua si n x = (0, . . . , 0), deci, n final, pe multimea IRp . Cazul p = 2
constituie problema 5.52-a), iar cazul p = 1 vi-l propunem ca tema.
5.54 Demonstram, mai ntai, ca multimea K este marginit
a. Functia f :
K IR, f (x) = x , este continu
a si deci multimea f (K) = { x |x K}
este marginita. Dar asta nseamn
a exact marginirea multimii K. Pentru a
demonstra ca multimea K este nchis
a, vom presupune prin absurd ca exista
1
a K, a
/ K. Functia f : K IR, f (x) = ||xa||
, este continu
a si prin
1
urmare, f (K) este marginita, adica exista M > 0 astfel nc
at xa M,

242
oricare ar fi x K. Cum a K, exist
a (xn ) K, astfel nc
at xn a; dar
1
atunci lim xn a = , contradictie.
n

5.55 Daca presupunem ca f nu admite puncte fixe, atunci, din ipoteza de


continuitate rezulta ca, fie f (x) > x, pentru orice x IR, fie f (x) < x, pentru orice x IR. In prima situatie, trecand x n f (x) obtinem: f (f (x)) >
f (x) > x, pentru orice x IR, deci (f f ) (x) > x, pentru orice x IR; prin
urmare, f f nu admite puncte fixe, fals!
La fel se rezolva situatia f (x) < x, pentru orice x IR.

Capitolul 6
FUNCT
II DERIVABILE

Definitia 6.1. Spunem c


a functia f : A IR, A IR are derivat
a n
(a)
punctul a A A, dac
a exist
a n IR limita lim f (x)f
.
Vom
nota
aceast
a
xa
xa

limit
a cu f (a). Dac
a f (a) IR vom spune c
a f este derivabil
a n a.
Definitia 6.2. Spunem c
a functia f : A IR, A IR este derivabil
a
pe multimea B A, dac
a f este derivabil
a n fiecare punct din B. Functia
notat
a f , f : B IR, care asociaz
a fiec
arui punct x B derivata f (x) se
numeste derivata functiei f pe multimea B.
Propozitia 6.3. Daca f : A IR, A IR este derivabil
a n punctul
a A A, atunci f este continu
a n a.
Observatia 6.4. Reciproca propozitiei anterioare nu este adevarat
a.
Astfel, functia f : IR IR, f (x) = |x| este continu
a n punctul x = 0, dar
nu este derivabila n acest punct.
Definitia 6.5. Spunem c
a functia f : A IR, A IR, are derivat
a la
(a)
st
anga n punctul a As A dac
a exist
a n IR limita xa
lim f (x)f
.
Vom
xa
x<a

nota aceast
a limit
a cu fs (a). Dac
a fs (a) IR vom spune c
a f este derivabil
a
la st
anga n a. Analog se definesc notiunile de derivat
a la dreapta n a si
functie derivabil
a la dreapta n a.
Teorema 6.6. Functia f : A IR, A IR este derivabil
a n punctul
a la stanga si la dreapta n
a As Ad daca si numai daca f este derivabil
a si fs (a) = fd (a). In acest caz ele sunt egale si cu f (a).
Teorema 6.7. (Derivabilitatea functiilor compuse). Fie I, J
IR, I, J intervale. Daca functia u : I J, este derivabil
a n a I, iar
243

244
functia f : J IR este derivabil
a n punctul u(a) J, atunci compusa lor
f u este derivabila n a si (f u) (a) = f (u(a))u (a).
Teorema 6.8. (Derivabilitatea functiei inverse-varianta local
a).
Fie I, J IR, I, J intervale, functia f : I J, strict monotona si surjectiva.
Daca f este derivabil
a n a I si f (a) = 0, atunci functia invers
a f 1 este
derivabila n b = f (a) J si (f 1 ) (b) = f 1(a) .
Teorema 6.9. (Derivabilitatea functiei inverse-varianta global
a).
Daca functia f : I J, I, J IR, I, J intervale, este strict monotona,
surjectiva, derivabila si f (x) = 0, pentru orice x I, atunci functia invers
a
1
f 1 este derivabila si (f 1 ) (y) = f (f 1
,
y

J.
(y))
Definitia 6.10. Fie A IR si f : A IR. Spunem c
a a A este
punct de minim (respectiv maxim) local pentru f dac
a exist
a o vecin
atate
V a punctului a astfel nc
at f (a) f (x) (respectiv f (a) f (x)), pentru
orice x A V. Punctele de maxim sau de minim local se numesc puncte
de extrem local.
Dac
a f (a) f (x) (respectiv f (a) f (x)) pentru orice x A, se mai
spune c
a a este punct de minim (respectiv maxim) absolut (sau global).
Teorema 6.11. (Fermat). Fie I IR, I interval, a int I. Daca
f : I IR este derivabil
a n a, iar a este punct de extrem local pentru f,
atunci f (a) = 0.
Teorema 6.12. (Rolle.) Daca a, b IR, a < b, f : [a, b] IR este o
functie continua pe [a, b], derivabil
a pe (a, b) si f (a) = f (b), atunci exista
c (a, b) astfel ncat f (c) = 0.
Teorema 6.13. (Lagrange.) Daca a, b IR, a < b, f : [a, b] IR este
o functie continua pe [a, b], derivabil
a pe (a, b), atunci exista c (a, b) astfel
ncat f (b) f (a) = f (c)(b a).
Propozitia 6.14. Fie I IR, I interval, f : I IR, derivabil
a.
a pe I.
(i) Daca f (x) = 0 pentru orice x I, atunci f este constant
(ii) Daca f (x) > 0 (respectiv f (x) 0) pentru orice x I, atunci f este
strict crescatoare (respectiv crescatoare) pe I.
(iii) Daca f (x) < 0 (respectiv f (x) 0), pentru orice x I, atunci f este
strict descrescatoare (respectiv descrescatoare) pe I.

245
Propozitia 6.15. Fie I IR, I interval, a I, f : I IR, f continu
a.
Daca f este derivabila pe I\{a} si exista lim f (x) (finita sau infinita), atunci
xa

exista derivata functiei f n a, f (a) si f (a) = lim f (x).


xa

Propozitia 6.16. Daca f : I IR, I IR, I interval, este o functie


derivabila cu derivata marginita, atunci f este lipschitzian
a.
Teorema 6.17. (Cauchy.) Daca a, b IR, a < b, f, g : [a, b] IR
sunt doua functii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) si g (x) = 0, pentru
orice x (a, b), atunci g(b) g(a) = 0 si exista c (a, b) astfel nc
at
f (b)f (a)
f (c)
g(b)g(a) = g (c) .
Teorema 6.18. (Darboux.) Fie I IR, I interval. Daca f : I IR
este o functie derivabila pe I, atunci derivata sa f are proprietatea lui
Darboux.
Teorema 6.19. (Cauchy.) Fie f, g : I IR, I IR, I interval, a I,
care verifica conditiile:
(i) f (a) = g(a) = 0;
(ii) f, g sunt derivabile n a;
(iii) g (a) = 0.
Atunci exista V V(a) astfel nc
at g(x) = 0, pentru orice x V \{a}
(x)
(a)
si lim fg(x)
= fg (a)
.
xa

Teorema 6.20. (Regula lui L H


ospital-cazul 00 .) Fie f, g : I\{a}
IR, I IR, I interval, a I , f, g derivabile, care verific
a conditiile:
(i) lim f (x) = lim g(x) = 0;
xa

xa

(ii) g (x) = 0, x I\{a};


(x)
(iii) exista lim fg (x)
= L IR.
xa

(x)
Atunci exista lim fg(x)
= L.
xa

Teorema 6.21. (Regula lui L H


ospital-cazul
.) Fie f, g : I\{a}
IR, I IR, I interval, a I , f, g derivabile care verific
a conditiile:
(i) lim |g(x)| = ;
xa

(ii) g (x) = 0, x I\{a};


(x)
= L IR.
(iii) exista lim fg (x)

246
(x)
Atunci exista lim fg(x)
= L.
xa

Teorema 6.22. (S
irul lui Rolle.) Fie I IR, I interval si f : I IR,
o functie derivabila. Daca x1 , x2 I, x1 < x2 sunt rad
acini consecutive ale
derivatei f (adica f (x1 ) = 0, f (x2 ) = 0 si nu exista x (x1 , x2 ) astfel
ncat f (x) = 0) atunci:
(i) daca f (x1 )f (x2 ) < 0, ecuatia f (x) = 0 are exact o rad
acina n intervalul (x1 , x2 );
acin
a n
(ii) daca f (x1 )f (x2 ) > 0, ecuatia f (x) = 0 nu are nici o rad
intervalul (x1 , x2 );
(iii) daca f (x1 ) = 0 sau f (x2 ) = 0, atunci x1 sau x2 este o rad
acin
a multipl
a
a ecuatiei f (x) = 0 si ecuatia nu are nici o rad
acin
a n intervalul
(x1 , x2 ).
Definitia 6.23. Spunem c
a functia f : A IR, A IR, A multime
deschis
a, este derivabil
a de dou
a ori n punctul a A, dac
a f este derivabil
a
ntr-o vecin
atate a punctului a si functia derivat
a f este derivabil
a n a.
In
acest caz derivata lui f n a se numeste derivata a doua a lui f n a si se
noteaz
a f (a).
Definitia 6.24. Spunem c
a functia f : A IR, A IR, A multime deschis
a, este derivabil
a de n ori n punctul a A (n IN, n 2), dac
a f (n1)
(n1)
este derivabil
a ntr-o vecin
atate a punctului a si functia derivat
af
este
(n1)

derivabil
a n a. In acest caz derivata lui f
n a se numeste derivata de
ordin n a lui f n a si se noteaz
a f (n) (a).
Teorema 6.25. (Formula lui Taylor cu restul lui Peano.) Fie
I IR, I interval deschis si n IN . Daca f : I IR este o functie de n
ori derivabila n a I, atunci exista o functie : I IR cu proprietatea
lim (x) = (a) = 0, astfel nc
at
xa

f (a)
f (a)
(x a) +
(x a)2 + .....+
1!
2!
f (n) (a)
(x a)n
+
(x a)n + (x)
,
n!
n!

f (x) = f (a) +

pentru orice x I.
(n)
Vom nota: Tn (x) = f (a)+ f 1!(a) (xa)+ f 2!(a) (xa)2 +. . .+ f n!(a) (xa)n ,
n

Rn (x) = (x) (xa)


si le vom numi polinomul Taylor, respectiv
n! , n IN
restul lui Peano, de ordin n n punctul a.

247
Teorema 6.26. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange.) Fie
I IR, I interval deschis, a I si n IN. Daca f : I IR este o functie de
(n + 1) ori derivabila pe I, atunci pentru orice x I, x = a exist
a c (x, a)
sau c (a, x) astfel ncat
f (a)
f (a)
(x a) +
(x a)2 + .....+
1!
2!
f (n) (a)
f (n+1) (c)
+
(x a)n +
(x a)n+1 .
n!
(n + 1)!

f (x) = f (a) +

Particularizand a = 0, se obtine formula lui MacLaurin. Vom nota Rn (x) =


f (n+1) (c)
(n+1)!

(x a)n , n IN si-l vom numi restul lui Lagrange de ordinul n n


punctul a.
Teorema 6.27. (Puncte de extrem.) Fie I IR, interval deschis
f : I IR, o functie de n ori derivabil
a n a I, (n IN, n 2), astfel
(n1)
ncat f (a) = 0, f (a) = 0, ..., f
(a) = 0, f (n) (a) = 0.
(i) Daca n este par, atunci a este punct de extrem, mai exact: punct de
maxim local daca f (n) (a) < 0 si punct de minim local daca f (n) (a) > 0.
(ii) Daca n este impar, atunci a nu este punct de extrem.
Definitia 6.28. a) Fie f : I IR, I interval deschis, I IR. Spunem
c
a f este diferentiabil
a n a I dac
a exist
a c IR si : I IR continu
a n
a, lim (x) = 0, astfel nc
at
xa

f (x) = f (a) + c(x a) + (x)(x a),


pentru orice x I.
b) Spunem c
a f este diferentiabil
a pe I dac
a f este diferentiabil
a n orice
punct a I.
Teorema 6.29. Daca I IR, I interval deschis, atunci f : I IR este
diferentiabila n a I daca si numai daca f este derivabil
a n a. In acest
caz, c = f (a) (c IR fiind constanta din definitia 6.28).
Definitia 6.30. Fie I IR, I interval deschis, f : I IR derivabil
a n
a IR. Functia notat
a df (a), df (a) : IR IR, df (a)(h) = f (a)h, h IR,
se numeste diferentiala functiei f n punctul a.
Definitia 6.31. Fie f : A IR, A IR, A multime deschis
a, n IN .
n
Spunem c
a f este de clas
a C pe A, dac
a f este de n ori derivabil
a pe A,

248
iar derivata de ordin n, f (n) , este continu
a pe A. Vom nota C n (A) = {f |f :
A IR, f este de clas
a C n pe A}, n IN si, prin conventie, C 0 (A) =
{f | f : A IR, f continu
a pe A}.
Definitia 6.32. Spunem c
a f : A IR, A IR, A multime deschis
a,

este de clas
a C pe A dac
a f este derivabil
a de orice ordin pe A. Vom nota
C (A) = {f |f : A IR, f este de clas
a C pe A}.

249

Probleme
6.1 Studiati continuitatea si derivabilitatea functiilor:
x3 x2 , x Q
a) f (x) =
. Generalizare.
0,
x IR\Q
b) f (x) =

xn cos x1 , x = 0
, n IN.
0,
x = 0.

6.2 Fie f : D IR, D IR, D multime deschis


a, f derivabil
a n a D.
Atunci pentru orice doua siruri (xn ), (yn ) D cu proprietatea xn < a <
(xn )
yn , pentru orice n IN, xn a, yn a, avem lim f (yynn)f
= f (a).
xn
n

6.3 Fie f : I IR, I IR, I interval deschis, a I.


a n a
a) Daca f este continua n a si f (a) = 0, atunci |f | este derivabil
daca si numai daca f este derivabil
a n a.
b) Daca f (a) = 0, atunci |f | este derivabil
a n a dac
a si numai daca f
este derivabila n a si f (a) = 0.
c) Aplicatie pentru functia f : IR IR, f (x) = |(x ) sin x|, IR.
6.4 a) Exista valori a, b, c IR, astfel nc
at functiei
2
ax + bx + c, x [1, 0]
f (x) = arcsin x
, s
a-i putem aplica teorema lui Rolle?
,
x (0, 1]
x
Dar pentru functiile:
arctg x
x [1, 0)
x ,
;
b) f (x) =
ax + b 1 x2 , x [0, 1]
c) f (x) =
d) f (x) =

ax2 + b, x [1, 0]
;
x2 ln x, x (0, 1]

| sin x| 2 x2 , x [, ] {0}
; a IR, (0, )?
a,
x=0

6.5 Daca ak , bk IR, k = 0, n(n IN ), atunci ecuatia


bk cos kx) = 0 are cel putin o solutie n (0, 2).

(ak sin kx +

k=1

6.6 Daca 1 < a < b, f : [a, b] IR este derivabil


a, f (a) = f (b) = 0,
f (x) = 0, oricare ar fi x (a, b) atunci exista un punct c (a, b) astfel nc
at
f (c)
1
| f (c) | < a ln a .

250
6.7 Demonstrati inegalitatile:
ba
ba
< tg a tg b <
, 0 < a < b < 2 ;
a)
cos2 a
cos2 b
b2 ab
aba2
b2 + 1
a2 +1 , 1 < a < b;
b) e b2 +1 <
<
e
a2 + 1
1
1 bb ba
c) a <
< b, 0 < a < b (Examen de Admitere la Facultatea
e aa
de Informatica 1999).
1

6.8 a) Calculati limitele laterale ale functiei f (x) = x2 (e x e x+1 ) n


punctele x = 0, x = 1 si lim f (x).
x

b) Calculati

lim (n
n

+ 1)(2 n 2 n+1 ), IR.


1

c) Aplicand teorema Lagrange functiei f (x) = e x pe intervalul [t, t +


1], t > 0 se obtine punctul c(t). Calculati lim t12 c2 (t).
t

6.9 a) Daca A = { IR|arctg x < x, x > 0}, demonstrati ca A = si


determinati inf A.
b) Demonstrati ca oricare ar fi a > 0, exista > 0, astfel nc
at
arctg x > x, x (0, a).
c) Daca h : (0, ) IR, h(a) = sup{ > 0|arctg x > x, x (0, a)},
calculati lim h(a) si lim h(a).
a0
a>0

d) Studiati convergenta sirului an = (arctg ... arctg)(x) (compunerea


se face de n ori), n IN , x IR.
6.10 Determinati punctele de extrem ale urmatoarelor functii:
2
a) f : [10, 10] IR, f (x) =
|x 3x + 2|;
3

x 0,
| sin x|,
2
;
b) f : [0, 2] IR, f (x) =
4
3

, 2
2 (x 2), x
2

10x ,
0x3
c) f : [0, 4] IR, f (x) = 3(x2 + 1)
;

ln(x + e 3), 3 < x 4


(Prof. dr. Anca Precupanu, Examen Analiza matematica I.)
d) f : IR IR, f (x) =

x3 ,

x0

;
, x>0
mx + 1
e) f : IR\{2, 1} IR, f (x) = 2
, m IR;
x +x2
x3

+e

1
x2

251
f) f : IR IR, f (x) = ex (ax2 + bx + b), a, b IR;
1
sin 2x
g) f : IR IR, f (x) = (x2 + x + 2)
cos x .
2
4
6.11 a) Determinati punctele de extrem ale functiei
sin x1 , x = 0
f : IR IR, f (x) =
.
2,
x=0
b) Exista V V(0) astfel nc
at f s
a fie monotona pe V (0, )?
6.12 Fie I IR, I interval, f : I IR, continu
a. Demonstrati ca daca
a, b I sunt puncte de maxim local, atunci exista c (a, b), punct de minim
local. Proprietatea se pastreaza daca I nu este interval?
a pe [a, b], derivabil
a n punctele a, b astfel
6.13 Fie f : [a, b] IR, continu
ncat f (a) < 0 si f (b) > 0. Sa se arate ca f admite un punct de minim
local n (a, b).
x
at ecuatia m arctg (x1)+arctg x2
=
6.14 a) Determinati m IR, astfel nc

4 , x IR, sa aiba o infinitate de solutii.


2x
b) Rezolvati ecuatia 2arctgx + arcsin 1+x
2 = , x IR.

6.15 a) Aratati ca daca > 1, atunci x 1 + (x 1), x > 0 (inegalitatea lui Bernoulli), iar daca (0, 1), atunci x 1 + (x 1), x > 0.
p
q
b) Deduceti inegalitatea lui Young: ap + bq ab, oricare ar fi a, b 0 si
p, q > 1, p1 + 1q = 1.
at
6.16 Fie f (x) = 3x +ax 4x 6x , x IR. Determinati a > 0, astfel nc
f (x) 0, oricare ar fi x IR.
6.17 Daca a > 0, atunci ax xa , pentru orice x > 0, daca si numai daca
a = e.
6.18 Fie a1 , a2 , ..., an > 0. Demonstrati ca ax1 + ax2 + .... + axn n, pentru
orice x IR, daca si numai daca a1 a2 ...an = 1.

6.19 Demonstrati inegalitatea (x + 1) cos x+1


x cos x > 1, pentru orice
x 2.

6.20 a) Demonstrati : x
x 0.

x2
2

ln(1 + x) x

x2
2

x3
3 ,

pentru orice

252
b) Calculati lim

x0
x>0

xln(x+1)
x2

prin doua metode.

c) Definim sirurile un+1 = ln(1 + un ), n 0, u0 = 1 si vn =


Determinati: i) lim un ; ii) lim(vn+1 vn )
n

1
un , n

0.

d) Demonstrati ca oricare ar fi x (0, 1] are loc inegalitatea:


1
3
1
1
1
x

2 16
ln(1 + x) x
2
2
4
e) Deduceti ca 41 vn+1 vn 12 , n IN si n+2
un n+4
, n IN;
1
1
1
f) Demonstrati ca oricare ar fi n IN, 4 + 5 + ... + n+3 < ln(n + 3) si
calculati apoi lim nun .
n

6.21 Fie functia f : IR IR, f (x) = x3 + 3x2 + 3mx + 5, m IR.


a) Determinati m astfel nc
at functia sa fie crescatoare pe: i) IR; ii) (0, ).
b) Daca m = 0 si I = (, 2) demonstrati ca restrictia f : I f (I)
este inversabila, iar f 1 este derivabil
a de doua ori pe f (I). Calculati
1
1
(f ) (5), (f ) (5).
at
ati ale lui 0,
c) Determinati m IR cu proprietatea ca exista I, J vecin
respectiv 5 astfel nc
at f : I J s
a fie bijectiva. In acest caz calculati
(f 1 ) (5), (f 1 ) (5).
6.22 a) Demonstrati ca functia f : IR IR, f (x) = x3 + x + 1 + 4 arctg x,
este inversabila, cu inversa derivabil
a de doua ori pe IR.
b) Calculati: (f 1 ) (4) si (f 1 ) (4).
1 (x)]3

c) Calculati lim x[f


.
xf 1 (x)
x

a, av
and derivata f strict
6.23 Fie f : [a, b] IR, o functie derivabil
crescatoare.
a) Demonstrati ca x (a, b], exist
a si este unic determinat un num
ar
cx (a, x) astfel nc
at f (x) f (a) = (x a)f (cx ).
(a)
b) Definim functia g : [a, b] IR, g(t) = f (t)f
, pentru orice t (a, b] si
ta
g(a) = f (a). Sa se arate ca g este continu
a pe [a, b] si strict crescatoare
pe (a, b].
c) Definim functia : [a, b] IR, (a) = a, (x) = cx , unde cx este
numarul definit la punctul a). Sa se demonstreze ca este strict
crescatoare pe [a, b], iar multimea valorilor functiei este [a, (b)].
d) Daca n plus, presupunem ca f este de doua ori derivabil
a pe [a, b], f
continua si f (x) = 0, x [a, b], atunci este derivabil
a cu derivata
continua.

253
6.24 Determinati a (0, ) astfel nc
at asimptotele functiei
f : IR\{ ln a} IR, f (x) = 3x 3 ln |aex 1|, s
a fie concurente.
6.25 Fie f : [a, b] IR, derivabil
a astfel nc
at f (a) f (x) f (b), pentru
orice x (a, b). Atunci exista o functie f : IR [f (a), f (b)] derivabil
a pe IR
si f (x) = f (x), pentru orice x [a, b] daca si numai daca f (a) = f (b) = 0.
6.26 Daca f : (1, 1) IR, f derivabil
a n 0 si g : (1, 1) IR, g(x) =
f (| sin x|), atunci g este derivabil
a n 0 daca si numai daca f (0) = 0.
6.27 Determinati functia polinomiala P astfel nc
at functia
1
2 1
x
e
, |x| < 1
f : IR IR, f (x) =
sa fie de clasa C pe IR.
P (x), |x| 1
(Examen Titularizare Profesori-2000).
a1
a2
6.28 Fie functia f : IR \ {1 , 2 , ..., n } IR, f (x) = x
+ x
+.... +
1
2
an
xn b, 1 , 2 , ..., n , b IR, b = 0, a1 , a2 , .., an > 0, i = j , i, j 1, n,
i = j. Demonstrati ca ecuatia f (x) = 0 are toate solutiile reale.

a, f (0) = 0,
6.29 Fie I IR, I interval deschis, 0 I, f : I IR, f continu
f derivabila la dreapta n x = 0. Atunci lim

n k=1

f ( nk2 ) = 12 fd (0).

a. Presupunem ca f (x) > f (x),


6.30 Fie f : IR IR o functie derivabil
pentru orice x IR si f (0) = 0. Aratati ca f (x) > 0, pentru orice x > 0.
6.31 Sa se determine functiile f : IR IR, derivabil
a si g : IR IR,
marginita, care verifica relatia f (x + y) f (x y) = y 2 g (xy) + y, oricare
ar fi x, y IR.
6.32 Fie f : IR IR o functie continu
a, derivabil
a pe IR , cu proprietatile
tf (t) > 0, pentru orice t IR si lim f (t) = lim f (t) = +.
t

at
a) Aratati ca pentru orice x IR , exista y IR , y = x, astfel nc
f (x) = f (y). Notam elementul y prin (x) si consideram (0) = 0.
b) Aratati ca : IR IR este bijectiva si 1 = .
c) Aratati ca este continua pe IR.
d) Aratati ca este derivabila pe IR .
(Examen de Licenta-iunie, 1996).
6.33 Aplicand reguli de tip L H
ospital, calculati:

254
a) lim x ln x, IR;
x0
x>0

b) lim x ( ln x) ; , > 0;
x0
x>0

( ln x)
; , > 0;
x0
x

c) lim

x>0

xx x
;
x1 ln x x + 1
P (x)
e) lim ax , P polinom, a IR;
x e
1
f) lim (
x ), IR;
x0 sin x

d) lim

x>0

g) lim sin x ln x;
x0
x>0

h) lim xtgx ;
x0
x>0

i) lim (cos x) x2 ;
x0
1
x
) x2 ;
j) lim (
x0 arctgx
sin 3x sin x
k) lim
;
x0 x sin x
e3x 3ex + 2
l) lim
;
x0 x2 (x + 1)
1
1+x
m) lim 2 ln
;
x0 x
1x

3
1 + x4 1
n) lim
;
x0
x4
e
x
x e
o) lim
;
xe (x e)2
f (x)
p) lim
, f (x) =
x0 g(x)

e x2 sin2 x, x < 0
si g(x) = ln cos x;
x3 ,
x0

r) lim (tgx)tg2x ;
x 4

xn sinn x
;
x0
xn+2
n
t) lim ( xn + axn1

s) lim

xn axn1 ).

6.34 Demonstrati ca pentru orice 0, exista m 0 astfel nc


at x4 ex <
pentru orice x m.

1
x ,

255
x

sin x

e
6.35 Calculati lim exsin
x :
x0

a) aplicand regula lui L Hospital de 3 ori;


b) folosind limite fundamentale.
tgxarctgx
Acelasi exercitiu pentru lim sin
xx cos x .
x0

6.36 Aratati ca reciproca teoremei lui L H


ospital nu este adevarat
a pentru
functiile:
x2 sin x1 , x = 0
si g(x) = ln(1 + x) n x = 0;
a) f (x) =
0,
x=0
b) f (x) =

x2 cos x1 ,
0,

x=0
si g(x) = sin x n x = 0.
x=0

6.37 Sa se arate ca nu se poate aplica regula lui L Hospital (cazul


functiilor:
a) f (x) = e2x (cos x + 2 sin x), g(x) = ex (cos x + sin x);
2
2
b) f (x) = e2x (cos x + 2 sin x) + ex sin2 x, g(x) = ex ;
c) f (x) = x sin x, g(x) = x + sin x.

6.38 Se poate aplica teorema lui Cauchy functiilor de mai jos n punctul
x=0?
x3 , x Q
a) f : IR IR, f (x) =
si g : [1, 1] IR, g(x) =
0, x IR\Q
arcsin x;
x2 sin x1 , x = 0
b) f , g : IR IR, f (x) =
si g(x) = sin x;
0,
x=0
c) f : IR IR, f (x) =

sin2 x, x < 0
si g : ( 2 , 2 ) IR, g(x) =
2
x ,
x0

ln cos x.
6.39 Calculati urmatoarele limite:
a) lim tgn ( 4 + n1 );
n

b) lim ( 2 arctgn)n ;
n

c) lim [cos(sin n1 )]n .


n

d) lim

(n + 1)

n+1nnn .

n+1

6.40 Scrieti formula lui Taylor de ordinul n(n IN ) pentru functiile:

256
a) f (x) = (1 + x) , f : (1, ) IR, IR, n x = 0. Particularizati
n cazul = 12 .
b) f (x) = 2 + x n punctul x = 1;
c) f (x) = x1 , n x = 1;
d) f (x) = arcsin x, f : [1, 1] IR n x = 0;
e) f (x) = sin x n x = 2 .
6.41 A) Fie f : IR IR, f (x) = ex .
a) Scrieti formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin n pentru functia
f , n punctele x = 0, x = 1.
b) Determinati n IN , astfel nc
at polinomul Taylor Tn asociat functiei
f n punctul x = 0 sa aproximeze f n intervalul [1, 1] cu o precizie
de 3 zecimale exacte.
c) Daca n = 4 sa se determine p IR+ , astfel nc
at T4 sa aproximeze f
n intervalul [p, p] cu o precizie de 0, 001.

d) Calculati 3 e cu o precizie de 0, 001.


B) Aceeasi problema pentru
functiile f : (1, ) IR, f (x) = ln(1+x);

g : (1, ) IR, g(x) = 1 + x, h : IR IR, h(x) = sin x.


6.42 Sa se calculeze limitele de la exercitiul 6.33, punctele k, l, m, n, t,
folosind formula lui Taylor.
6.43 a) Sa se determine cel mai mare n IN , astfel nc
at functiei f (x) =
|x| ln(1 + |x|), f : IR IR sa i se poata aplica formula lui Taylor cu rest
Lagrange (Peano) de ordin n n punctul x = 0. Scrieti formula n acest caz.
(Prof. dr. Anca Precupanu, Examen Analiza matematica I).
Aceeasi problema pentru functiile:
b) g : IR IR, g(x) = ln(2 sin x) + |x|3 (x + 1);
(Examen Analiza matematica I).
c) h : IR IR, h(x) = x3 e1+2|x| .
at functiei
6.44 Exista valori a, b, c IR, astfel nc
2
ex +x ,
x<1
f (x) =
s
a-i putem aplica formula lui Taylor cu restul
ax2 + bx + c, x 1
lui Peano (respectiv Lagrange) de ordin 2?
at x3 2x2 +5x+4=
6.45 Exista ai IR, i=0, 1, 2, 3 astfel nc

i=0

ai (x 1)i ?

257
6.46 Determinati IR astfel nc
at seria

( n1 sin n1 ) s
a fie conver-

n=1

genta.

6.47 Sa se determine limita sirului an = sin n12 +sin n22 +...+sin nn2 , n IN .
6.48 Studiati uniforma continuitate a functiei f : (0, ) IR, f (x) = x ,
IR.
6.49 Fie f : IR IR, de clasa C pe IR, astfel nc
at f ( n1 ) = 0 si
|f (n) (x)| 2, pentru orice x IR si n IN . Atunci f (x) = 0, pentru
orice x IR.
6.50 Fie a IR, f : (a, ) IR, o functie de clasa C 3 , astfel nc
at exista
lim f (x) = 1 si lim f (x) = 0. Demonstrati ca lim f (x) = lim f (x) =
x
x
x
x
0.
6.51 Se considera s, t IN , a (0, ) , a = 1, functia f : IR IR,
f (x) = ax si numerele reale 0 < a1 a2 .. a
s , 0 < b1
b2 .. bt .

Notam Ak = k a1 + k a2 + .. + k as , Bk = k b1 + k b2 + .. + k bt , oricare ar
fi k IN, k 2. Se stie ca Ak = Bk , oricare ar fi k IN, k 2.
a) Sa se calculeze lim An .
n

b) Sa se arate ca s = t.
c) Sa se arate ca f (n) (x) = ax (ln a)n , oricare ar fi n IN , x IR.
(0)
d) Sa se calculeze lim f (x)f
.
x
x0

f (x) f (0)+

e) Sa se arate ca lim

x0

f (0)
f (0)
f (n) (0)
x+ 21 x2 +...+ n! xn
1!

xn+1

f (n+1) (0)
(n+1)! ,

oricare ar fi n IN .
f) Sa se arate ca (ln a1 )n + (ln a2 )n + ... + (ln as )n = (ln b1 )n + (ln b2 )n +
... + (ln bs )n , oricare ar fi n IN.
g) Sa se arate ca ak = bk , oricare ar fi k {1, 2, .., s} .
(Examen Titularizare-Profesori I, 2004).

258

Solutii
6.1 a) i) Studiul continuit
atii se face la fel ca n exercitiul 5.10-b).
ii) Vom studia derivabilitatea doar n punctele n care f este continu
a,
adica n punctele x0 = 0 sau x0 = 1. Functia f este derivabil
a in x = x0 ,
(x0 )
daca functia g : IR\{x0 } IR, g(x) = f (x)f
admite
limit
a finita n
xx0
punctele x = x0 {0, 1}. Fie (xn ) Q, xn x0 ;
x3n x2n x30 x20
= 3x20 2x0 .
n
xn x0

l1 = lim g(xn ) = lim


n

0
n xn x0

Daca (xn ) IR Q, xn x0 , l2 = lim g(xn ) = lim


n

= 0. Conditia

l1 = l2 este verificata daca si numai daca x0 = 0. Fie acum (xn ) IR, xn


x0 , astfel ncat (xn ) contine o infinitate de termeni din Q si o infinitate
de termeni din IR\Q. La fel ca n exercitiul 5.10-b) demonstram ca exista
lim g(xn ) = 0. In concluzie, f este derivabil
a n punctul x0 = 0.
n

b) In mod evident, functia f este continu


a si derivabil
a pe multimea
IR \ {0} , fiind aici o compunere de functii elementare. Daca n = 0, functia
f nu are limita n x = 0, prin urmare nu este continu
a si nici derivabil
a
n acest punct. Daca n = 1, lim x cos x1 = 0 (conform teoremei 5.11) si f
x0

x cos x1 0
x0
x0

este continua n x = 0. Observ


and ca lim

nu exista, concluzionam

ca f nu este derivabil
a n x = 0. In mod analog, se demonstreaza ca, daca
n 2, atunci f este derivabil
a n x = 0. In cazul n = 2, va propunem sa
demonstrati ca functia derivat
a, f , nu este continu
a n x = 0.
6.2

Avem:

f (yn ) f (xn )
f (a) =
yn xn
yn a f (yn ) f (a)
xn a f (xn ) f (a)
=
(
f (a))
(
f (a))
yn xn
yn a
yn xn
xn a
a xn f (xn ) f (a)
yn a f (yn ) f (a)
|
f (a)| +
|
f (a)|

yn x n
yn a
yn xn
xn a
f (xn ) f (a)
f (yn ) f (a)
f (a)| + |
f (a)| 0 (n ),
|
yn a
xn a
prin urmare concluzia are loc. Studiati daca are loc proprietatea reciproca.

259
6.3 a) Daca, de exemplu, f (a) > 0 atunci exista V V(a), astfel nc
at
pentru orice x V sa avem f (x) > 0 (teorema 5.12). Presupunand ca f
este derivabila n x = a putem scrie:
lim

xa

|f (x)| |f (a)|
|f (x)| |f (a)|
f (x) f (a)
= xa
lim
= xa
lim
= f (a)
xa
xa
xa
xV
xV

si concluzionam ca |f | este derivabil


a n x = a. Implicatia invers
a rezulta
analog.
b) i) Daca f este derivabila in x = a si f (a) = 0 vom avea:
lim

xa
x>a

|f (x)| |f (a)|
f (x)
f (x)
= xa
lim |
| = | xa
lim
| = |f (a)| = 0
xa
xa
xa
x>a
x>a

si astfel, |f | este derivabila la dreapta n x = a, cu (|f |)d (a) = |f (a)| =


(a)|
(x)
0. Analog xa
lim |f (x)||f
= xa
lim | fxa
| = |f (a)| = 0 si astfel, |f | este
xa
x<a

x<a

derivabila si la stanga n x = a, cu (|f |)s (a) = |f (a)| = 0. Prin urmare |f |


este derivabila n x = a si (|f |) (a) = 0.
ii) Sa presupunem acum ca |f | este derivabil
a n x = a. Relatiile (|f |) (a) =
|f (x)|
|f (x)|
lim
0 si (|f |) (a) = xa
lim xa 0 implica (|f |) (a) = 0. O alta
xa xa
x>a

x<a

varianta pentru a demonstra ca (|f |) (a) = 0 este urmatoarea: |f |(x)


|f |(a) = 0, pentru orice x I si concluzia rezulta cu teorema lui Fermat.
Avem:
lim |f (x)|
xa xa
x>a

(x)
= 0 xa
lim | fxa
|=0

xa
lim
x>a

x>a

f (x)
f (x) f (a)
= 0 xa
lim
= 0,
xa
xa
x>a

prin urmare f este derivabila la dreapta n x = a si fd (a) = 0. Analog se


demonstreaza ca exista fs (a) = 0.
6.4 a) Pe fiecare din intervalele [1, 0) si (0, 1], f este continu
a, fiind o
functie elementara. Pentru ca f sa fie continu
a n x = 0 trebuie ca c = 1;
conditia f (1) = f (1) antreneaz
a ca a b = 2 1. Functia f este derivabil
a
2ax + b,
x [1, 0)
pe [1, 1] \ {0} si f (x) = x1x2 arcsin x
;

, x (0, 1]
x2 1x2

260
Studiem acum derivabilitatea functiei n punctul x = 0. Avem:
fs (0) =

ax2 + bx + c c
= b;
x0
x0
lim

x<0

fd (0) =

1 1 x2
lim
x0
2x

arcsin x x
= lim
x0
x0
x2
lim

x>0

lim

x0
x>0

2x

x>0

x>0

1
1x2

x2
2x 1 +

= 0,

1 x2

prin urmare f este derivabil


a n x = 0 daca si numai daca b = 0.
In concluzie, daca a = 1, b = 0, c = 1, vom putea aplica teorema lui
2
Rolle. Determinati [1, 1] astfel nc
at f () = 0.
d) Studiem continuitatea
lui f n punctul x = 0 :

lim f (x) = lim | sin x| 2 x2 = 0; conditia f (0) = lim f (x) implica a = 0.


x0

x0

x0

Pentru a studia derivabilitatea functiei f avem doua variante:


Varianta I.

Scrierea functiei f n forma f (x) = sin x 2 x2 , x [1, 1] , ne su


2
2
]
gereaza sa aplicam exercitiul 6.3. Functia g (x) = sin
x
x , x [,
x
2
2
este derivabila pe intervalul (, ) , g (x) = cos x x sin x 2 x2 .
Functia f este derivabil
a n x = 0, daca exista g (0) = 0, relatie echivalent
a
cu = 0, fals!
Varianta a II-a. Explicitam f si obtinem:

sin x 2 x2 , x [, 0]

f (x) =
.
x (0, ].
sin x 2 x2 ,
Functia f este derivabil
a la stanga, n x = 0, deoarece exista limita

f (x) f (0)
sin x 2 x2
= lim
= IR(fs (0) = );
lim
x0
x0
x
x
x<0

analog f este derivabil


a la dreapta n x = 0 si fd (0) = . Asadar f va fi
derivabila n x = 0 daca si numai daca = 0, fals! Rezulta ca nu putem
aplica teorema lui Rolle functiei f !
6.5

Consideram functiile f : [0, 2] IR, f (x) =

si F : [0, 2] IR, F (x) =

(ak sin kx + bk cos kx)

k=1

( akk cos kx +

k=1

bk
k

sin kx) (F este de fapt o

261
primitiva a functiei f, adica F (x) = f (x), x IR). Functiei F i aplicam
teorema lui Rolle: F este derivabil
a pe [0, 2], deci si continu
a pe [0, 2],
n

F (0) = F (2) =

k=1

1
k ak ;

rezulta ca exista c (0, 2) astfel nc


at F (c) =

0 sau echivalent f (c) = 0, ceea ce trebuia demonstrat.


6.6 Aplicand functiei g : (1, ) IR, g(x) = f (x) ln x, teorema lui Rolle
pe intervalul [a, b] va exista c (a, b) astfel nc
at g (c) = 0. Aceast
a relatie
f (c)
1
1
antreneaza | f (c) | = c ln c < a ln a .
6.7 a) Aplicand functiei tangent
a teorema lui Lagrange pe intervalul [a, b]
rezulta ca exista (a, b), astfel nc
at tg b tg a = cos12 (b a). Functia
cos este descrescatoare pe (a, b) (0, 2 ) si cum a < < b urmeaza ca
1
< cos12 < cos12 b . Inmultind cu (b a) concluzia este imediata.
cos2 a
b) Aplicand functia logaritm relatiei date, obtinem :
b2

2b
2a
(b a) < ln(b2 + 1) ln(a2 + 1) < 2
(b a).
+1
a +1

Vom aplica teorema lui Lagrange functiei f (x) = ln(x2 + 1) pe intervalul


[a, b] si va rezulta existenta unui punct (a, b) cu proprietatea:
ln(b2 + 1) ln(a2 + 1) =
Dar functia g : (1, ) IR, g() =
a, b (1, ), urmeaza concluzia.
6.8

2
2 +1

2
(b a).
2 + 1

este strict descrescatoare si cum

a) i) Avem:
0

ey
= ;
y y 2

lim f (x) = lim x2 e x = lim

x0
x>0

x0
x>0

lim f (x) = lim x2 e x = 0 e = 0.

x0
x<0

x0
x<0

ii) Limitele laterale n x = 1 se calculeaza aseman


ator.
iii)
1
1
1
1
1
lim x2 (e x e x+1 ) = lim x2 e x+1 (e x x+1 1) =
x

1
x2
lim e x+1 = ln e = 1.
x x(x + 1) x

= lim [(e x(x+1) 1)x(x + 1)] lim


x

262
b)
1

lim (n + 1)(2 n 2 n+1 ) = lim n (2 n 2 n+1 )

si limita se calculeaza analog cu cea de la punctul a) iii).


Limita va fi 0 pentru < 2, ln 2 pentru = 2 si pentru > 2.
c) Avem:
1
1
1
1
e t e t+1 = 2 e c(t) , c(t) (t, t + 1),
c (t)
deci

c2 (t) = e c(t) (e t e t+1 )1 ,


de unde,
1
1
1
1
1 t+1
1
1 1 1
e (e t e t+1 )1 < 2 c2 (t) < 2 e t (e t e t+1 )1 .
2
t
t
t

Dar

1
1
1
1
1 t+1
1 1 1
e (e t e t+1 )1 = lim 2 e t (e t e t+1 )1 = 1
2
t t
t t

lim

1 2
2 c (t)
t t

(conform punctului a)), prin urmare lim

= 1.

6.9 a) Cu siguranta ca problema va fi pe jumatate rezolvat


a, daca trasam
graficul functiei arctg si dreapta y = x, IR. Definim f : IRIR,
f (x) =arctgx x si va trebui sa determinam IR, astfel nc
at pentru
orice x > 0, f (x) < 0. Aceasta inegalitate este echivalent
a cu arctgx
< ,
x

oricare ar fi x > 0 si gasim o conditie necesara, 1 . In aceasta situatie,


f (x) = x21+1 < 0, oricare ar fi x > 0 si constatam ca f este strict
descrescatoare pe (0, ) , deci pentru orice x > 0, f (x) < 0. Concluzionam
ca A = [1, ) si inf A = 1.
a
a
b) Vom demonstra ca exista = arctg
astfel nc
at arctg x > arctg
a
a x,
pentru orice x (0, a) si este clar ca monotonia functiei g : (0, a] IR,
x
g(x) = arctg
ne va oferi raspunsul. Constatam ca g este descrescatoare, prin
x
x
a
urmare pentru orice x (0, a), arctg
> arctg
ceea ce ncheie demonstratia.
x
a
c) Vom determina multimea B = { > 0|arctg x > x, x (0, a)}.
a
arctg a
Daca 0 < arctg
a , atunci x
a x < arctg x, pentru orice x (0, a),
a
arctg a

deci (0, a ] B. In cazul n care > arctg


a , vom avea f (a) = arctg a
a < 0 si cu teorema 5.12, va rezulta existenta unui interval (a , a ), 0 <
a < a < a , astfel nc
at pentru orice x (a , a ), f (x) < 0. Concluzionam
arctg a
ca
/ B si B = (0, a ]. In final lim h(a) = 1, iar lim h(a) = 0.
a0
a>0

263
d) Adaugam sirului (an ) elementul a0 = x, ceea ce nu schimb
a natura
lui. Daca x > 0, vom avea a0 > a1 si, prin inductie, se demonstreaza
ca an > an+1 , n IN. Sirul fiind marginit inferior, el va fi convergent;
trecand la limita n relatia de recurent
a (an+1 = arctgan , n IN ) obtinem
lim an = 0. Cazul x < 0 se rezolva analog.

6.10

a) Studiul functiei explicitate


x2 3x + 2,
x [10, 1] [2, 10]
f (x) =
2
(x 3x + 2), x (1, 2)
ne arata ca f este derivabila pe [10, 1) (1, 2) (2, 10] si
f (x) =

2x 3,
x [10, 1) (2, 10]
2x + 3, x (1, 2).

Punctele de extrem se determina astfel: i) cele situate n interiorul intervalelor de derivabilitate ale functiei (n cazul nostru (10, 1), (1, 2), (2, 10))
se gasesc printre punctele critice (conform teoremei lui Fermat); ele se determina apoi, fie folosind monotonia functiei, fie cu derivata a doua a functiei.
ii) n plus, mai pot fi puncte de extrem extremitatile intervalelor de derivabilitate ale functiei f (n cazul nostru x = 10, x = 1, x = 2).
i) Pentru a determina punctele critice vom rezolva, mai nt
ai, ecuatia
f (x) = 0. Daca x [10, 1) (2, 10], obtinem 2x 3 = 0 si solutia nu
convine; daca x (1, 2), obtinem 2x + 3 = 0 si x = 32 este punct critic.
Functia este crescatoare la stanga si descrescatoare la dreapta punctului
x = 32 (faceti tabelul de variatie), prin urmare el este punct de maxim.
ii) Sa studiem daca x = 10 este punct de extrem. Functia f este
descrescatoare la dreapta punctului x = 10, deci exista V V(10) astfel
ncat pentru orice x V [10, 10], f (x) f (10), adic
a x = 10 este
punct de maxim. Analog x = 10 este punct de maxim. Studiem daca x = 1
este punct de extrem. Pentru x < 1, f (x) < 0 si astfel, f este descrescatoare
pe [10, 1); pentru x (1, 23 ), f (x) > 0 si f este crescatoare pe (1, 23 ).
In concluzie x = 1 este punct de minim. Demonstrati ca si x = 2 este
punct de minim.
b) Se expliciteaza functia si se studiaza derivabilitatea lui f n punctele
x = , x = 3
a cu cea de la punctul a). In final,
2 ; rezolvarea este apoi analoag
vom obtine ca x = 0, x = sunt puncte de minim, iar x = 2 , x = 3
2 , x = 2
sunt puncte de maxim (x = 2 este punct critic; x = , x = 3
sunt
puncte
2
n care functia nu este derivabila).
2)
1
c) Avem f (x) = 10(1x
, pentru
, pentru x [0, 3) si f (x) = x+e3
2
3(x +1)2
x (3, 4]. Studiem derivabilitatea n punctul x = 3 : observam ca functia

264
g : IR IR, g(x) =
10(132 )

10x
admite derivat
a n
3(x2 +1)
4
15
. Analog fd (3) = 1e si

x = 3, deci fs (3) = gs (3) =

g (3) = 3(32 +1)2 =


concluzionam ca f nu este
derivabila n x = 3. Rezolvand ecuatia f (x) = 0 n cazurile x [0, 3)
si x (3, 4] gasim punctul critic x = 1, iar studiul monotoniei functiei ne
arata ca f este descrescatoare pe intervalul [1, 3] si crescatoare pe intervalele
[0, 1) si (3, 4]. Prin urmare x = 0 este punct de minim, x = 4 este punct de
maxim (desi ele nu sunt puncte critice!), x = 1 este punct de maxim, el fiind
o radacina a derivatei, iar punctul x = 3 este si el punct de extrem, desi el
nu este punct de derivabilitate al functiei.
3x2 , x < 0
1
si studiem derivabilitatea n
d) Avem f (x) =
3x2 + x23 e x2 , x > 0
x = 0, folosind o consecint
a a teoremei lui Lagrange (propozitia 6.15).
3
Functia f este continu
a; lim f (x) = 0, lim f (x) = 0 + lim uu2 = 0 (u = x1 ).
x0
x<0

x0
x>0

u e

Astfel va exista lim f (x) = 0 si rezulta ca f este derivabil


a n x = 0,
x0

f (0) = 0. Singurul punct critic este x = 0, dar f este crescatoare si la


stanga si la dreapta acestuia, prin urmare x = 0 nu este punct de extrem.
f) Calculam f (x) = ex [ax2 + (2a b)x] si aflam punctele critice x = 0
si x = 2ab
(daca a = 0) sau x = 0 (daca a = 0). In primul caz ambele
a
puncte critice sunt puncte de extrem (faceti tabelul de variatie!). Daca
a = 0, atunci x = 0 nu este punct de extrem.
g) Calculam f (x) = x + 12 ( cos22x + sin x) si folosind sirul lui Rolle, se
arata ca singurul punct critic este x = 0. Calculam: f (x) = 1 + sin 2x
cos x, f (0) = 0; f (x) = 2 cos 2x + sin x, f (0) = 2 = 0 si, conform
teoremei 6.27, rezulta ca x = 0 nu este punct de extrem. Sa remarcam ca n
acest caz, studiul monotoniei functiei f ntr-o vecin
atate a punctului x = 0
este destul de complicat.
6.11 a) Observam mai nt
ai ca f nu este derivabil
a n x = 0. Rezolvand
2
ecuatia f (x) = 0, obtinem solutiile x = (2k+1)
, k Z (punctele critice).
Analizand semnul derivatei constat
am ca f este crescatoare pe fiecare din
2
2
intervalele [ (4k+3)
, (4k+1)
], k Z\{0}, si descrescatoare pe fiecare din in2
2
2
tervalele [ (4k+5)
, (4k+3)
], k Z. Astfel punctele x = (4k+1)
vor fi puncte
2
de maxim, iar x = (4k+3) puncte de minim. Deoarece f (x) f (0) pentru
orice x IR, punctul x = 0 este punct de maxim (desi f nu este nici macar
continua n 0). Demonstrati ca daca valoarea functiei f n punctul x = 0 ar
fi 0, atunci x = 0 nu ar fi punct de extrem.
2
b) pentru orice V V(0), exist
a k Z, k > 0 astfel nc
at (0, (4k+3)
)

265
V (0, ) si avand n vedere punctul a), f nu este monotona pe V (0, ).
6.12 Fie a, b I, a < b, puncte de maxim local pentru f . Restrictia lui
f la intervalul [a, b] (pe care o notam tot f ) este o functie continu
a pe un
compact, prin urmare si atinge marginea inferioara, adica exista xm [a, b],
astfel ncat inf f (x) = f (xm ). Evident, xm este punct de minim local
x[a,b]

pentru f pe intervalul [a, b]. Daca xm (a, b) atunci problema e rezolvat


a.
Daca xm = a, atunci exista V V(a), astfel nc
at f (x) f (xm ) = f (a)
si f (x) f (a), pentru orice x V (a, b). Rezult
a ca f (x) = f (a) pentru
orice x V (a, b) si astfel, orice punct x V (a, b) este un punct de
minim local situat ntre a si b. Cazul xm = b se rezolva analog. Daca I nu
este interval, proprietatea nu se pastreaz
a, un exemplu fiind functia
f : [1, 0) (0, 1], f (x) =

x+1
x ,
x1
x ,

x [1, 0)
x (0, 1],

care este continua, x = 1, x = 1 sunt puncte de maxim local, dar ea nu


admite nici un punct de minim local pe I.
6.13 Relatia f (a) < 0 antreneaz
a ca exista V V(a) astfel nc
at, pentru
f (x)f (a)
orice x V (a, b], sa avem xa < 0 sau, echivalent, f (x) < f (a). Deci
x = a este punct de maxim local pentru f. Analog se demonstreaza ca x = b
este tot punct de maxim local pentru f. Concluzia rezulta acum conform
problemei precedente.
6.14

a) Notam x 1 = t si definim :
f (t) = marctgt + arctg

t+1
, t IR\{1}.
t1

Atunci f (t) = m1
oricare ar fi t IR\{1}. Daca m = 1, atunci f (t) = c1
1+t2
IR, t (, 1) si particularizand t = 0 obtinem c1 = 4 ; de asemenea
f (t) = c2 IR, t (1, ), c2 = arctg2 + arctg3. Astfel, ecuatia data va
avea o infinitate de solutii, mai exact toate valorile x (, 2) (corespunzatoare valorilor t (, 1)). Dac
a m < 1 vom avea f (t) < 0, deci f
este strict descrescatoare pe intervalele (, 1) si (1, ). Rezult
a ca ecuatia
data admite cel mult o solutie pe fiecare din aceste intervale, altfel spus cel
mult doua solutii pe IR \ {2}. Cazul m > 1 se rezolva analog.
6.15 a) Sa presupunem ca > 1 si sa consideram functia f : [0, ) IR,
f (x) = x (x1)1. Studiul monotoniei functiei se face astfel: f (x) > 0

266
este echivalenta cu (x1 1) > 0 sau cu x > 1, prin urmare f este
crescatoare pe intervalul (1, ) si descrescatoare pe intervalul (0, 1). Rezulta
ca f (x) f (1) = 0, x > 0, adica inegalitatea lui Bernoulli. Cea de-a
doua inegalitate se poate demonstra la fel ca mai sus sau astfel: n prima
inegalitate notam = 1 , (0, 1) si trecem x n x . Vom obtine:
x

1
(x 1) + 1 x (x 1) + 1, x > 0, (0, 1)

si a doua inegalitate este demonstrata.


b) Varianta I. In cea de-a doua inegalitate de la punctul a) facem = p1 ,
p > 1, x = ab , a > 0, b > 0 si avem:
a
b

1
p

1 1
1a
1
a b
ap bq + .
pb
q
p q

Trecem apoi a n ap si b n bq si inegalitatea lui Young este demonstrata.


Varianta a II-a. Vom da si o demonstratie directa a inegalitatii. Conp
q
sideram functia f : (0, ) IR, f (a) = ap + bq ab ( b > 0, fixat) si
studiem variatia acestei functii. Rezolvand ecuatia f (a) = 0, obtinem
1
solutia a = b p1 care este punct critic. Studiem apoi semnul derivatei:
1
f (a) > 0 daca si numai daca a > b p1 , prin urmare f este strict crescatoare
1
1
1
pe intervalul (b p1 , ) si strict descrescatoare (0, b p1 ) si, astfel, b p1 este
punct de minim pentru f . Urmeaza ca
1
1
1 p
bq
1
bq
+1
b p1 = bq +
bq = 0, a > 0,
f (a) f (b p1 ) = b p1 +
p
q
p
q

adica concluzia.
6.16

Ipoteza f (x) 0, x IR, implica faptul ca x = 0 este punct de

minim al functiei f si cum 0 IR, urmeaza ca f (0) = 0. Aceasta relatie


antreneaza a = 8, conditie necesara. Inlocuind n f obtinem:
f (x) = 3x + 8x 4x 6x = (4x 3x )(2x 1) 0, x IR,
deci conditia este si suficient
a.
6.17

Avem:
ax xa , x > 0 x ln a a ln x, x > 0

ln a
ln x

, x > 0.
x
a

267
Prin urmare, x = a este punct de maxim pentru functia f (x) = lnxx pe intervalul (0, ) si deci, f (a) = 0. Ultima relatie antreneaz
a a = e. Reciproc,
daca a = e, va trebui sa demonstram ca pentru orice x > 0, are loc ex xe
sau echivalent x e ln x 0. Functia g : (0, ) IR, g (x) = x e ln x, are
minimul absolut n x = e, prin urmare g (x) g (e) = 0, pentru orice x > 0,
ceea ce trebuia demonstrat.
6.18 Implicatia se rezolva analog cu cea de la problema 6.17. Reciproc, presupunand ca a1 a2 ...an = 1 si scriind inegalitatea mediilor avem:
1
ax1 + ax2 + .... + axn n (ax1 ax2 ...axn ) n = n, pentru orice x IR.
6.19 O abordare n maniera problemelor precedente nu va da rezultate
n acest caz. Aplicand functiei f : [2, ) IR, f (t) = t cos t , teorema lui
Lagrange pe intervalul [x, x + 1], rezulta ca exista cx (x, x + 1), astfel nc
at

f (x + 1) f (x) = cos cx + cx sin cx . Pentru a evalua aceasta expresie, vom


studia variatia functiei g(y) = cos y + y sin y, y (0, 2 ]. Functia g este strict

crescatoare, deci g(y) > g(0) = 1, y (0, 2 ]. Lu


and n particular y = ,
cx
obtinem f (x + 1) f (x) > 1, adic
a concluzia.
2

x
6.20 a) Notam f (x) = ln(x + 1) x + x2 , x 0 si avem f (x) = x+1
0,
pentru orice x 0. Rezulta ca f este crescatoare pe [0, ), deci f (x)
f (0) = 0, pentru orice x 0. A doua inegalitate se rezolva analog.
b) Conform punctului a) avem:

x ln(x + 1)
1 x
1

, x 0
2
2 3
x
2
si trecand la limita pentru x 0, obtinem lim

x0
x>0

xln(x+1)
x2

= 12 .

Limita se poate calcula si folosind regula lui L Hospital.


c) i) Prin inductie rezulta imediat ca un > 0, pentru orice n IN.
Avand n vedere inegalitatea ln(1 + x) < x, pentru orice x > 0, urmeaza
ca un+1 = ln(1 + un ) < un , pentru orice n IN, adic
a (un ) este strict
descrescator. Concluzionam ca (un ) este convergent si fie lim un = l 0.
n

Trecand la limita n relatia de recurent


a obtinem l = ln(1 + l) cu solutia
unica l = 0.

268
c) ii) Avem
un ln(1 + un )
n un ln(1 + un )
un ln(1 + un )
un
= lim
lim
n
n ln(1 + un )
u2n
x
x ln(x + 1)
1
lim
= lim
= .
2
x0 ln(1 + x)
x0
x
2

lim (vn+1 vn ) = lim

d) Inegalitatea din stanga este echivalent


a cu :
ln(x + 1)

3x2

16x
, x (0, 1].
+ 8x + 16

Considerand functia h : [0, 1] IR, h(x) = ln(1 + x) 3x216x


se demon+8x+16
streaza h (x) < 0, x [0, 1] ceea ce implica h(x) < 0, x [0, 1]. Inegalitatea din dreapta rezulta analog.
e) i) In inegalitatea de la punctul d) luam x = un (0, 1], n IN si
1
n
obtinem 21 3u
16 vn+1 vn 2 , n IN; pentru a demonstra partea
1
n
stanga a inegalitatii din enunt, ram
ane sa arat
am ca 12 3u
16 4 , n IN
relatie echivalenta cu un 43 , n IN, adev
arat
a!
ii) Scriem inegalitatile anterioare pentru n = 0, 1, ..., p 1, sumam de la
0 la p 1 si vom avea:
p
p
2
4
vp v0 , p IN
up
, p IN.
4
2
p+2
p+4
f) Prima afirmatie rezulta din exercitiul 2.5-d). Pentru a gasi lim nun ,
n
vom determina o ncadrare a sirului, iar apoi vom aplica teorema clestelui
1
k
(propozitia 2.26-vi). In inegalitatile 21 3u
16 vk+1 vk 2 , k IN facem
k = 0, n 1 si sumand vom obtine:
n
3
n
(u0 + u1 + .. + un1 ) vn v0 , n IN .
2 16
2
Dar conform celei de a doua inegalitati de la punctul e) avem:
1 1
1
u0 + u1 + .. + un1 4( + + .. +
) 4 ln(n + 3), n IN
4 5
n+3
si rezulta ca: n2 34 ln(n + 3) vn v0 n2 , oricare ar fi n IN. Inlocuind
vn = u1n , v0 = 1 vom gasi ncadrarea pentru sirul (nun ) :
1 3 ln(n + 3) 1
1
1 1

+
+ , n IN.
2 4
n
n
nun
2 n

269
La limita, pentru n , rezult
a ca lim nu1 n = 12 si lim nun = 2. S
a
n
n
observam ca, folosind criteriul Stolz-Ces`aro, putem calcula mult mai simplu
limita sirului ( nu1 n ) :
1

1
= lim un = lim
n nun
n n
n
lim

1
un+1

1
un

1
= lim (vn+1 vn ) = .
n
2

6.21 a) Functia f este crescatoare pe IR daca si numai daca f (x) 0,


pentru orice x IR, ceea ce antreneaz
a ca 0, adic
a m 1. Pentru ca f
sa fie crescatoare pe (0, ), n plus fat
a de situatia anterioar
a, vom considera

si cazul cand > 0 (m < 1). Rad


acinile derivatei sunt x1,2 = 1 1 m
si impunand conditia (0, ) (x2 , ), obtinem si solutia m [0, 1). In
final, m [0, 1) [1, ) = [0, ).
b) Scrieti tabelul de variatie al functiei si observati ca f (I)=(, f (2))
= (, 9). Functia este surjectiva si, fiind strict crescatoare, este si injectiva. Ecuatia f (x) = 0 are solutiile x = 0 si x = 2, prin urmare f 1 este
1
derivabila pe multimea (, 2) (teorema 6.9). Avem (f 1 ) (5) = f (3)
=
1
9 , iar
(f 1 ) (y) = (
=

1
f

(f 1 (y))

) =

1
[f

(f 1 (y))]2

f (f 1 (y))[f 1 (y)]

1
f (x)
, x (, 2), y = f (x),
f (f 1 (y)) = 3
[f (f 1 (y))]3
f (x)

deci (f 1 ) (5) =

12
53

12
125 .

6.22 a) Functia f este strict crescatoare pe IR, fiind suma a trei functii
1
strict crescatoare pe IR (sau deoarece f (x) = 3x2 + 1 + 4 1+x
2 > 0, pentru orice x IR). Ea este de asemenea continu
a si lim f (x) = ,
x

lim f (x) = . Asadar f este surjectiva si cum f (x) = 0, oricare ar fi

x IR, rezulta ca f 1 este derivabil


a pe IR (teorema 6.9).
La fel ca n exercitiul precedent se demonstreaza ca f 1 este derivabil
a
de doua ori pe IR.
b) Se rezolva analog cu problema 6.21-b).
c) Notand f 1 (x) = u, observam ca, lim f 1 (x) = si avem:
x

x f 1 (x)
f (u) u3
lim
=
lim
=
x
x
x f 1 (x)
f (u) u

270
u + 1 + 4 arctgu

= lim

u3 + u + 1 + 4 arctgu u
u 1+

= lim

arctgu
u u

lim

3
2

1+

1
u2

1
u

+
1
u3

4 arctgu

4 arctgu
u3

=0

1
u

= 0! .

6.23 a) Existenta num


arului cx este asigurata de teorema lui Lagrange.
Daca am presupune ca c1x , c2x (a, x), c1x < c2x , sunt doua numere care
verifica teorema atunci ar rezulta ca f (c1x ) = f (c2x ). Dar cum f este strict
crescatoare, vom avea f (cx1 ) < f (c2x ), contradictie!
b) i) Functia g este continu
a pe intervalul (a, b] ca o compunere de functii
(a)
continue; egalitatea lim g(t) = lim f (t)f
= f (a) = g(a) ne asigura ca g
ta
ta

ta

este continua si n t = a.
b) ii) Este suficient sa demonstram ca g (t) > 0, t (a, b]. Avem:
f (t)(t a) (f (t) f (a))
> 0, t (a, b]
(t a)2
f (t) f (a)
, t (a, b] f (t) > f (ct ), t (a, b],
f (t) >
ta
ultima relatie fiind adevarat
a deoarece ct < t si f strict crescatoare.
c) i) Functia f : [a, b] [f (a), f (b)] este inversabil
a, prin urmare egalitatea f ((x)) = f (cx ) = g(x), x [a, b] implica (x) = (f )1 (g(x)), x
[a, b]. Dar f si g sunt strict crescatoare si astfel rezulta concluzia.
c) ii) Faptul ca este strict crescatoare antreneaz
a ca
([a, b]) [(a), (b)] = [a, (b)]. Reciproc sa demonstram ca y [a, (b)],
exista x [a, b] astfel nc
at y = (x). Aceast
a ultima egalitate fiind echivalenta cu f (y) = f ((x)) = g(x), daca am demonstra ca f (y) [g(a), g(b)],
atunci numarul cautat va fi x = g 1 (f (y)). Intr-adev
ar constatam ca g(a)
f (a) f (y) f ((b)) = f (cb ) = g(b), ceea ce ncheie demonstratia.
d) Cum = (f )1 g, vom studia daca (f )1 si g sunt derivabile cu
derivata continua. Functia g este evident derivabil
a, cu derivata continu
a
pe (a, b]. Relatiile
g (t) =

lim

xa
x>a

g(t) g(a)
f (t) f (a) f (a)(t a)
= xa
lim
=
ta
(t a)2
x>a
= xa
lim
x>a

f (t) f (a)
1
= f (a)
2(t a)
2

271
ne dovedesc derivabilitatea n x = a, iar
lim g (t) = xa
lim

xa
x>a

x>a

f (t)(t a) f (t) + f (a)


1
= f (a) = g (a)
(t a)2
2

continuitatea lui g n x = a. Sa observam acum ca f este derivabil


a,
(f ) (x) = 0, x [a, b], prin urmare, conform teoremei 6.9, (f )1 este
derivabila; n plus, deoarece f este continu
a, derivata este chiar continu
a.
In concluzie, este derivabila cu derivata continu
a.
6.24

Studiem existenta asimptotelor:


lim f (x) = lim (3x 3 ln |aex 1|) = ,

prin urmare nu avem asimptote orizontale la . Calculam:

lim (f (x)

3x) = lim (3 ln |aex 1|) = 0 si, conform definitiei 5.23, concluzionam


x

ca dreapta y = 3x este asimptota oblica la . Egalit


atile
lim f (x) = lim (3x 3 ln ex |a

1
1
|) = lim (3 ln |a x |) = 3 ln a,
x
x
e
e

dovedesc ca dreapta y = 3 ln a este asimptota orizontal


a la +. Observam
ca f este definita atat la stanga cat si la dreapta punctului x = ln a, deci
putem calcula limita:
lim

x ln a

= (3x 3 ln |aex 1|) = 3 ln a 3 ln(0+ ) = +.

Prin urmare dreapta x = ln a, este asimptota vertical


a pentru f. Observam ca cele trei asimptote sunt concurente pentru orice a > 0.
6.25 Pentru implicatia directa, presupunem ca exista f : IR [f (a), f (b)],
cu proprietatile mentionate. In acest caz, f (x) f (a) = f (a), pentru orice
x IR, deci x = a este punct de minim pentru f . Rezult
a ca f (a) = 0 si
cum f (a + 0) = f (a + 0) = f (a), n final f (a) = 0. Analog f (b) = 0.
Invers, definim f : IR [f (a), f (b)],

f (a), x < a
f (x) = f (x), x [a, b]

f (b), x > b
si se demonstreaza ca f este derivabil
a pe IR si are proprietatile cerute.

272

6.26

f ( sin x), x [1, 0]


si calculam:
f (sin x),
x (0, 1]

Explicitam functia g : g(x) =

gs (0) = lim

x0
x<0

g(x) g(0)
f ( sin x) f (0)
= lim
x0
x0
x0
x<0

f ( sin x) f (0)
sin x 0
= lim
lim
x0
x0
sin x 0
x0
x<0

x<0

f (y) f (0)
= lim
= fd (0)(y = sin x!).
y0
y0
y>0

Analog gd (0) = fd (0). Vom avea:


g (0) fd (0) = fd (0) fd (0) = 0 f (0) = 0.
6.27 Functia f este indefinit derivabil
a pentru |x| > 1 si f (n) (x) =
(n)
P (x) , oricare ar fi n IN . S
a demonstram acum prin inductie, ca f este
2n

indefinit derivabila pe multimea |x| <1 si f (n) (x) =Qn (x) x2 1


e x2 1 ,

oricare ar fi n IN , Qn fiind un polinom. In cazul n = 1, f este derivabil


a
1
2x
si f (x) = (x2 1)2 e x2 1 , |x| < 1. Dac
a presupunem propozitia adevarat
a
pentru n, atunci, n mod evident, f (n) este derivabil
a, deci f este de (n + 1)
ori derivabila si
f (n) (x) = Qn (x) x2 1

2n

= Qn+1 (x) x2 1

e x2 1

2n2

e x2 1 = f (n+1) (x) , |x| < 1.

Asadar f este indefinit derivabil


a pe multimea IR \ {1, 1} . Pentru ca f (n)
sa fie derivabila n x = 1 (n IN) , este necesar ca ea sa fie continu
a n acest
punct. Avem:
lim f (n) (x) = lim P

x1
x>1

x1
x>1

(n)

(x) = P

(n)

lim f (n) (x) = lim Qn (x) x2 1

x1
x<1

x1
x<1

unde am notat
Analog, P

(n)

1
x2 1

(1) si
2n

e x2 1 = Qn (1) lim u2n eu = 0,

= u. Prin urmare, P

(n)

(1) = 0, oricare ar fi n IN.

(1) = 0. Presupunem prin reducere la absurd ca P = 0 si

273
(m)

fie m gradul lui P. Atunci P


(1) = 0, fals, deci P = 0. Vom demonstra
acum prin inductie ca, daca P = 0, functia f este derivabil
a de n ori n
x = 1, oricare ar fi n IN. In cazul n = 1, functia f este continu
a n x = 1,
exista lim f (x) = 0 ceea ce implica, conform unei consecinte a teoremei
x1

lui Lagrange (teorema 6.15), ca f este derivabil


a n x = 1 si f (1) = 0.
Presupunem acum ca f este derivabil
a de n ori n x = 1 si sa demonstram
ca este derivabila de (n + 1) ori n acest punct. Aceeasi consecint
a a teoremei
lui Lagrange este utila: functia f (n) este continu
a n x = 1; relatiile
lim f (n+1) (x) = lim Qn+1 (x) x2 1

x1
x<1

2n2

x1
x<1

e x2 1 = 0 = lim f (n+1) (x)


x1
x>1

justifica faptul ca exista lim f (n+1) (x) = 0 si concluzionam ca f (n) este


x1
(n)
f
(1)

derivabila n x = 1 si
= f (n+1) (1) = 0. Analog se demonstreaza
ca f este indefinit derivabila n x = 1 .
a1
an
6.28 Avem f (x) = (x
si, far
a a restrange ge2 ... (x )2
n
1)
neralitatea, putem presupune ca 1 < 2 < ... < n . Deoarece f (1 +
0)= x
lim f (x) = , rezulta ca exista x1 > 1 , astfel nc
at f (x1 ) > 0; analog
1

x>1

exista x2 < 2 , astfel ncat f (x2 ) < 0. Deci f (x1 )f (x2 ) < 0 si urmeaza ca
exista c1 (x1 , x2 ) (1 , 2 ) astfel nc
at f (c1 ) = 0. Sa mai observam ca, f
fiind strict descrescatoare pe (1 , 2 ), r
ad
acin
a c1 este unica n acest interval. La fel ca mai sus se demonstreaza ca exista ci (i , i+1 ), astfel nc
at
f (ci ) = 0, i = 2, .., n 1. Daca b < 0, f ()f (1 0) < 0, iar daca b > 0,
f (n +0)f (+) < 0; prin urmare a n a rad
acin
a a lui f exist
a n intervalul
(, 1 ) sau n intervalul (n , +), unde s-a notat f () = lim f (x)
x

si analog pentru f (+).


6.29

Din definitia derivabilitatii la dreapta n x = 0, rezult


a ca
lim (

k 1
k
) [f ( 2 ) f (0)] = fd (0), k 1, n.
2
n
n

Rezulta ca oricare ar fi > 0, exista n IN, astfel nc


at pentru orice
n n si orice k 1, n sa avem:
k
(f (0) ) < f
n2 d
(demonstrati ca n nu depinde de k).

k
n2

<

k
(f (0) + )
n2 d

274
Prin sumare rezulta

fd (0)
n2

n(n+1)
2

<

n
k=1

k
n2

<

fd (0)+
n2

n(n+1)
2

si

trecand la limita pentru n , obtinem ca:


n

lim

f(
k=1

1
k

) fd (0) < ,
n2
2
2

ceea ce antreneaza concluzia.


6.30

Consideram functia g : IR IR, g(x) = ex f (x); avem


g (x) =

f (x)ex f (x)ex
> 0, x IR.
e2x

Prin urmare g este strict crescatoare, deci pentru orice x > 0, g(x) > g(0) =
0 si rezulta concluzia.
6.31

Pentru y = 0, avem
f (x + y) f (x) f (x y) f (x)
+
= yg (xy) + 1,
y
y

oricare ar fi x, y IR; trecand la limita pentru y 0, vom obtine f (x) +


f (x) = 1 si, n final, f (x) = 12 x + c, c IR. Inlocuind acum f n relatia
initiala si luand y = 1, rezult
a g (x) = 0, oricare ar fi x IR.
6.32 Relatia tf (t) > 0 antreneaz
a faptul ca f este strict descrescatoare
pe (, 0) si strict crescatoare pe (0, ). Sa demonstram ca f este strict
descrescatoare chiar pe (, 0]. Este suficient sa arat
am ca pentru orice
x < 0, f (x) > f (0). Fie sirul (yn ), strict crescator, yn 0, x < yn <
0, n IN; avem f (x) > f (yn ) si, la limita, f (x) > f (yn ) lim f (yn ) =
n

f (0), ceea ce trebuia demonstrat. Analog se demonstreaza ca f este strict


crescatoare pe [0, ). Functia f1 , restrictia lui f la (, 0], este inversabil
a,
1
f1 fiind continua pe (, 0] si derivabil
a pe (, 0) (justificati). Analog
f2 , restrictia lui f la [0, ), este inversabil
a, f21 fiind continu
a (pe [0, ))
si derivabila pe (0, ).
Sa observam ca f1 ([0, )) = [f1 (0), ) = [f (0), ) = [f2 (0), ) =
f2 ([0, )).
a), b) Fie x (, 0); cum f (x) (f (0), ) = f2 ((0, )), urmeaz
a
ca exista y > 0 (unic), astfel nc
at f2 (y) = f (y) = f (x), ceea ce trebuia

275
demonstrat. De fapt, y = f21 (f1 (x)). Analog, daca x > 0, exista y < 0
at f (y) = f (x). Functia
(unic), mai exact y = f11 (f2 (x)) astfel nc
1

f2 (f1 (x)), x < 0


: IR IR, (x) = f11 (f2 (x)), x > 0

0, x = 0
este bijectiva. Pentru y < 0, 1 (y) = x, astfel nc
at (x) = y, x > 0. Dar
ultima relatie este echivalenta cu
(f11 f2 )(x) = y f2 (x) = f1 (y) x = (f21 f1 )(y) = (y)
si rezulta ca 1 (y) = (y). Egalitatea se demonstreaza analog daca y > 0.
c), d) Functia este evident derivabil
a pe (, 0) si pe (0, ) fiind o
compunere de functii derivabile. Studiem continuitatea n x = 0 :
lim (x) = f21 (f1 (0)) = f21 (f (0)) = 0;

x0
x<0

analog lim (x) = 0, deci este continu


a si n x = 0.
x0
x>0

6.33
a > 0, atunci
a) Daca 0, atunci lim x ln x = . Dac
x0
x>0

lim x ln x = lim

x0
x>0

x0
x>0

ln x
x

ospital, cazul
si avem o nedeterminare
. Vom aplica regula lui L H
:
1
functiile f, g : (0, ) IR, f (x) = ln x, g(x) = x , sunt derivabile,
lim |g(x)| = , g (x) = 0, x (0, ). Existenta limitei
x0
x>0

1
f (x)
1
x
= lim
= lim
=0
1
x0 g (x)
x0 x
x0 x

lim

x>0

x>0

x>0

f (x)
x0 g(x)
x>0

antreneaza faptul ca exista si limita lim

= 0;

b) Avem: lim x ( ln x) = lim (x ln x) = 0 = 0 (conform punctului a)!).

x0
x>0

x0
x>0

276
d) Aplicam regula lui L H
ospital pentru cazul 00 : functiile f, g : (0, )
IR, f (x) = xx x, g(x) = ln xx+1 sunt derivabile, lim f (x) = lim g(x) = 0,
g (x) =

1
x

x1

x1

1 = 0, x (0, ) \ {1}. Calcul


am
f (x)
xx ln x + xx 1
ln x
= lim
= lim xx+1
1
x1 g (x)
x1
x1
1x
x 1
lim

ln x
xx 1
x(xx 1)
= lim
lim
.
x1 1 x
x1 x 1
x1 x 1

lim

Limitele obtinute se calculeaza tot cu regula lui L H


ospital, cazul
lim ln x
x1 1x

1
x

= lim 1 = 1; lim
x1

initiala, deoarece exista

xx 1

x1 x1
(x)
lim fg (x)
=
x1

= lim

xx

x1

= 1. Revenind la limita

(x)
2, va rezulta ca exista si lim fg(x)
= 2.

xn
ax ,
x e

e) Vom calcula mai nt


ai l = lim
regula lui L Hospital (cazul

ln x+xx

0
0

x1

n IN . Dac
a a > 0, aplic
and

) de n ori obtinem ca:

xn
nxn1
n!
=
lim
= ... = lim n ax = 0.
ax
ax
x e
x ae
x a e
lim

Daca a 0 atunci l = . Fie acum P (x) =


Daca a >
Daca a
f) Fie l =

k=0

apk xk , p IN ;

k
0,
=
apk lim exax = 0.
x
k=0
P (x)
0, atunci lim eax = (sgn a0 ) .
x
lim ( sin1 x x ), IR. Daca > 0, atunci
x0
x>0

lim P (x)
ax
x e

l=

1
0+

0 = +;

daca = 1, l = . Dac
a < 0, atunci avem o nedeterminare .
Notam
1 x
1
1)
x = , > 0; l = lim (
x0 x
x
sin x
x>0

1
x 1
= lim (
x
1).
x0 x
sin x
x>0

Daca 0 < < 1, atunci l = ( 1) = ; daca > 1, l = ; daca


= 1, obtinem o nedeterminare 0 :
1 x
x sin x
x sin x
(
1) = lim
= lim
=
x0 x sin x
x0 x sin x
x0
x2
lim

x>0

x>0

x>0

1 cos x
sin x
= lim
= lim
= 0.
x0
x0 2
2x
x>0

x>0

277
j)
lim (

x0

arctg x
xarctg x 1
1
x
x arctg x xarctg
2
x ] arctg x
x
) x2 = lim [(1 +
)
x0
arctg x
arctg x

lim

=e

x0

xarctg x 1
2
arctg x
x

=e

xarctg x
x3
x0

lim

lim

1
1+x2
3x2

= ex0

= e3 .

3xsin x
3xcos x
3x+sin x
k) lim sinxsin
= lim 3 cos1cos
= lim 9 sinsin
= 26.
x
x
x
x0

l) lim e
x0

3x 3ex +2
x3 +x2

x0

3x

x0

3x

3e
= lim 3e3x23e
= lim 9e6x+2
= 3.
+2x
x0

x0

m) In acest caz nu putem aplica regula lui L Hospital pentru ca limita


(x)
lim fg (x)
= lim

2
1x2

x0

x0 2x

lim

Vom avea:

f (x)
).
x0 g(x)

= lim x1 nu exista (atentie! nu rezulta ca nu exista


x0

2x

ln(1 + 1x )
2x
1
1
1
1+x
= lim
lim
2 = 2 lim = +;
ln
2x
2
x0 1 x x
x0 x
x0 x
1 x x0
1x
lim

x>0

x>0

x>0

1
1+x
si, n concluzie,
2 ln 1x =
x0 x
x<0
2

1
3
4 1
(1+x4 ) 3 4x3
3
lim 1+x
=
lim
= 13 .
x4
4x3
x0
x0

analog lim
n)

x>0

limita nu exista.

p) Vom calcula limitele laterale astfel:

e x2 x2
e x2 sin2 x
= lim
ls (0) = lim
x0 ln(cos x)
x0 ln(cos x)
x<0

x<0

= lim

x0
x<0

e x2

2 2
x + e x2 2x
x3
sin x
cos
x

= 2 lim

x0
x<0

12
x

x2

e x2
x
= lim 2 lim (2 + 2x2 ) lim
x0 x
x0
x0 sin x
x<0

x<0

x<0

u
1
=0 (u = 2 );
u
u e
x

= lim

x3
3x2
= lim sin x = 0.
x0 ln(cos x) x0
cos x

ld (0) = lim

x>0

x>0

Prin urmare limita ceruta este 0.


r) Este o nedeterminare 1 si calculam:
ln[1 + (tgx 1)]
lim (tgx 1)tg2x
tgx 1
x 4
x 4

lim ln f (x) = lim tg2x ln tgx = lim

x 4

x 4

278
Prima limita se calculeaza astfel:
lim

x 4

ln[1 + (tgx 1)]


ln(1 + y)
= lim
= 1;
y0
tgx 1
y

cea de-a doua este o nederminare 0 , care se transforma ntr-una 00 , iar


apoi se aplica regula lui L H
ospital:
lim (tgx 1)tg2x = lim

x 4

x 4

tgx 1
1
tg2x

= lim
x 4

1
cos2 x
tg212x cos12 2x 2

= 1.

O alta varianta, dar far


a a folosi regula lui L H
ospital, este:
lim (tgx 1)tg2x = lim (tgx 1)
x 4

x 4

2tgx
2 sin x
= lim
= 1.
2
1 tg x x 4 sin x + cos x

s) Varianta I.
x
n( sinx x )n1 x cos xsin
1 ( sinx x )n
xn sinn x
x2
=
=
lim
=
lim
x0
x0
x0
xn+2
x2
2x

lim

x cos x sin x
n
n
= lim
= .
2 x0
x3
6
Varianta a II a.
Avem:
xn sinn x
=
x0
xn+2
(x sin x) xn1 + xn2 sin x + ... + x sinn2 x + sinn1 x
=
=
xn+2
x sin x
sin x sin2 x
sinn1 x
= lim
1
+
+
+
...
+
=
x0
x3
x
x2
xn1
1 cos x
sin x
n
= .
= n lim
= n lim
x0
x0 6x
3x2
6
lim

6.34 Fie 0. Inegalitatea se rescrie x+4 < ex sau, notand + 4 = ,

x < ex . Aplicand regula lui L Hospital, se demonstreaza ca lim xex = 0 si,


x
din definitia limitei, rezulta ca exista m 0 astfel nc
at pentru orice x m,
x
ex < 1, ceea ce trebuia demonstrat.

279
6.35

a) Avem

ex esin x
ex esin x cos x
ex esin x (cos2 x sin x)
= lim
= lim
=
x0 x sin x
x0
x0
1 cos x
sin x
ex esin x (cos3 x 3 cos x sin x cos x)
= lim
= 1.
x0
cos x
lim

b)
ex esin x
esin x (exsin x 1)
= lim
=
x0 x sin x
x0
x sin x
exsin x 1
= 1 ln e = 1.
= lim esin x lim
x0
x0 x sin x
lim

6.36

x2 sin
x
x0

(x)
a) Observam ca exista lim fg(x)
= lim
x0

presupunem ca exista

1
x

x
ln(1+x)

= 0, dar daca

2x sin x1 cos x1
f (x)
1
= lim
= lim cos ,
1
x0 g (x)
x0
x0
x
1+x
lim

atunci rezulta ca exista lim cos x1 , fals!


x0

6.37 a) Cu teorema 5.11 rezulta ca exista lim f (x) = 0 si lim g(x) = 0.


x
x
Calculam
f (x) = 2e2x (cos x + 2 sin x) + e2x ( sin x + 2 cos x) = 5e2x sin x
g (x) = ex (cos x + sin x) + ex ( sin x + cos x) = 2ex sin x.
f (x)
x g (x)

Avem lim

f (x)
x g(x)

= lim 25 ex = 0, dar lim


x

= lim ex 1+2tgx
a
1+tgx nu exist
x

(demonstrati!). Regula nu se poate aplica, deoarece pentru orice IR,


conditia g (x) = 0, x (, ) nu este ndeplinit
a.
(x)
x
c) Nu se poate aplica regula pentru ca nu exista lim fg (x)
= lim 1cos
1+cos x .
Totusi exista

lim f (x)
x g(x)

x(1 sin x )
lim x(1+ sinx x )
x
x

= 1.

6.38 a) Sunt ndeplinite conditiile de aplicare ale teoremei lui Cauchy 6.19
(x)
=
(f (0) = g(0) = 0, exista f (0) = 0, g (0) = 1 = 0), deci exista lim fg(x)
f (0)
g (0)

x0

= 0. Sa mai observam ca x = 0 este singurul punct de derivabilitate al


functiei f, deci n acest caz nu putem aplica regula lui L H
ospital, cazul 00 .

280
(x)
b) Aplicand tot teorema lui Cauchy, rezulta ca lim fg(x)
=

f (0)
g (0)

x0

= 0.

Nici n acest caz nu putem aplica regula lui L Hospital, deoarece nu exista
(x)
.
lim fg (x)
x0

c) Se rezolva analog cu punctul a).

6.39

a) Notam
l = lim tgn (
n

1
lim x ln tg( 4 + x1 )
+ ) = lim tgx ( + ) = ex
x
4 n
4 x

si calculam
lim x ln tg(

ln tg( 4 + x1 )

1
1
+ ) = lim
= lim
= 2.
1

2
x cos ( + 1 )
x
4 x
x
4
x

Prin urmare l = e2 . Calculati limita si n alt mod!


d) Avem o nedeterminare . Este clar ca metoda data de observatia
5.27 nu este aplicabila, asa nc
at vom evalua termenul an cu ajutorul teo1
remei lui Lagrange. Fie functia f : (0, ) IR, f (x) = x1+ x ; ea satisface
conditiile teoremei pe intervalul [n, n + 1] , oricare ar fi n IN , prin urmare
exista n (n, n + 1) , astfel nc
at f (n + 1) f (n) = f (n ) , sau echivalent
an = f (n ) , oricare ar fi n IN . Dar
lim f (x) =

lim

1+

1
x

lim x x lim

x x x1+ x
1+

1 ln x
+
x
x

1
x2

ln x =

= lim e
x

ln x
x

= 1.

Cum lim n = , va rezulta ca exista lim f (n ) = lim f (x) = 1 si


n
n
n
deci, lim an = 1.
n

6.40

a) Calculam
f (n) (x) = ( 1)...( n + 1)(1 + x)n , n IN , x > 1,

deci pentru orice x > 1, exist


a (0, x) sau (x, 0) astfel nc
at are loc
dezvoltarea binomiala:

( 1) 2
( 1)...( n + 1) n
x+
x + ... +
x +
1!
2!
n!
( 1)...( n)
+
(1 + )n1 xn+1 .
(n + 1)!

(1 + x) = 1 +

281
In cazul = 1 , dezvoltarea binomiala devine:
2

1
1 2
1 3 ... (2n 3) n
1+x=1+
x
x + ... + (1)n1
x +
1!2
2!22
n!2n
+(1)n

1
1 3 .. (2n 1)
(1 + ) 2 n1 xn+1 .
(n + 1)!2n+1

b) Daca scriem formula lui Taylor n punctul x = 1, polinomul Taylor


va contine puterile lui (x + 1). Folosind dezvoltarea precedent
a, obtinem ca
oricare ar fi x > 2, exista (0, x + 1) sau (x + 1, 0) astfel nc
at

2+x=

1 + (1 + x) = 1 +

1
1
(x + 1)
(x + 1)2 + ...
1!2
2!22

1 3 ... (2n 3)
(x + 1)n +
n!2n
1
1 3 .. (2n 1)
(1)n
(2 + ) 2 n1 (x + 1)n+1 .
(n + 1)!2n+1
... + (1)n1

1
c) Varianta I. Prin inductie: f (n) (x) = (1)n n! xn+1
, x = 0 ceea ce
nseamna ca pentru orice x IR, exist
a (1, x) sau (x, 1) astfel nc
at
n

(1)k (x 1)k + (1)n+1

f (x) =
k=0

1
n+2

(x 1)n+1 .

1
1
Varianta a II-a. Scriem x1 = 1+(x1)
= 1+y
(am notat x 1 = y) si n
dezvoltarea binomiala luam = 1 si trecem x n y. Obtinem ca pentru
orice y > 1, exista 1 (0, y) sau 1 (y, 0) astfel nc
at

1
= 1 y + y 2 ... + (1)n y n + (1)n+1 (1 + 1 )n2 y n
1+y
si, nlocuind y = x 1, regasim formula pentru functia f.
6.41 A) a) Determinam f (n) (x) = ex , f (n) (0) = 1, pentru orice n IN ,
deci pentru orice x IR, exista (0, x) sau (x, 0) astfel nc
at :
ex = 1 +

x
x2
xn
e
+
+ .. +
+
xn+1 .
1!
2!
n!
(n + 1)!

b) Sa remarcam, n primul rand, ca daca x [1, 1], atunci (1, 1).


Eroarea de aproximare este
|ex Tn (x)| = |Rn (x)| = |

e
e
e
xn+1 |

.
(n + 1)!
(n + 1)!
(n + 1)!

282
e
1
an
(n+1)! < 1000 rezult

5
p
5
e p
e p
1
5! 5! < 1000 . De

Impunand conditia

6.

c) |R4 (x)|
exemplu, p = 12 este o alegere
convenabila; cu cat p este mai mic, cu atat aproximarea este mai buna.
d) Cum, n acest caz, x = 13 [ 12 , 21 ], rezulta ca T4 ( 13 ) aproximeaz
a pe

3
e cu precizia dorita; gasim ca 3 e=1, 3955.
B) Fie acum functia f (x) = ln(x + 1). Prin inductie gasim
f (n) (x) = (1)n1 (n 1)!(1 + x)n , x (1, ), n IN ;
obtinem f (n) (0) = (1)n1 (n 1)!, deci pentru orice x (1, ), exist
a
(0, x) sau (x, 0) astfel nc
at:
ln(1 + x) = x

x2
xn
(1)n xn+1
+ ... + (1)n1
+
.
2
n
(n + 1)(1 + )n+1

Pentru cerinta de la punctul b), spre deosebire de functia precedent


a vom
considera x [p, p], p (0, 1) (fixat). Eroarea este :
| ln(1 + x) Tn (x)| = |Rn (x)|
=

(1)n xn+1
pn+1

(n + 1)(1 + )n+1
(n + 1)(1 + )n+1

1
. Dar (1+) (1p, 1+p); prin
(1+)n+1
p n+1
1
1
1
urmare 1+ 1p si |Rn (x)| n+1 ( 1p )
, oricare ar fi n IN , oricare ar
p n+1
1
1
( 1p
)
< 1000
,
fi x [p, p]. Observam ca exista n0 IN astfel nc
at n+1
p
1
pentru orice n n0 , dac
a si numai daca 1p 1, adica p 2 . De exemplu
daca luam p = 21 vom obtine n 1000. Pentru cerinta de la punctul c) este

5
p 5
200
1
suficient ca 15 ( 1p
) < 1000
, ceea ce antreneaz
ap<
.
1+ 5 200

si trebuie sa gasim o majorare pentru

6.42 k) Scriem formula lui Taylor cu rest Peano de ordinul 3 n punctul


x = 0:
x3
+ 1 (x)x3 , x IR, lim 1 (x) = 0;
x0
3!
3
(3x)
sin 3x = 3x
+ 1 (3x)(3x)3 , x IR, lim 1 (3x) = 0.
x0
3!
sin x = x

283
Avem:
sin 3x 3 sin x
=
x0
x sin x
lim

= lim

3x

(3x)3
3!

3x3
3!
(x)x3

+ 1 (3x)(3x)3 3x +
xx+

x0

x3
3!

31 (x)x3

x3 [4 + 271 (3x) 31 (x)]


= 24.
x0
x3 ( 16 1 (x))

= lim

l) Se procedeaza analog cu punctul precedent.


m) Scriem mai ntai f (x) = x12 [ln(1+x)ln(1x)] si aplicam formula lui
Taylor cu rest Peano de ordinul 2 pentru fiecare logaritm: exista functiile
1 , 2 : IR IR, lim 1 (x) = 0, lim 2 (x) = 0 astfel nc
at ln(x + 1) =
x

x2
2

x0

x0
x2
2 +

+ 1 (x)x2 , ln(1 x) = x
lim f (x) = lim

x0
x>0

x0
x>0

2 (x)x2 , x (1, 1). Egalit


atile

1
2
[2x + 1 (x)x2 2 (x)x2 ] = lim = +
x0 x
x2
x>0

si lim f (x) = implica faptul ca limita data nu exista.


x0
x<0

n) Aplicam formula lui Taylor, dar cu rest Peano de la


exercitiul 6.40a); luam n = 1, = 13 si trecem x x4 . Vom obtine: 3 1 + x4 = 1 +
1 1 4
4
si limita devine:
3 1! x + (x) x , pentru orice x IR, lim (x) = 0
x0

lim

1
11 4
x + (x) x4 = .
3 1!
3

x0 x4

t) Vom aplica din nou dezvoltarea binomiala (exercitiul 6.40 -a)).

lim

xn + axn1

= lim x 1 +
x

1 a
1 1
+
1!n x 2! n

1 1
1 a
+
1!n x 2! n

= lim x

xn axn1 = lim x
1
1
n

1
1
n

2a
2 1
+
n x 3! n

a
x

1
1
n

a
x
2

1+

+ .. +

.. +
1
2
n

a
x

a
x
3

a
x

a
x

a
x

+ .. =

2a
n

a
x

284
lim

a
x

= 0, lim xa = 0! .
x

6.43 a) Pentru a aplica formula lui Taylor cu rest Peano (respectiv Lagrange) f trebuie sa fie derivabil
a de n ori n x = 0 (respectiv de (n + 1) ori
pe IR). Explicitam f si studiem derivabilitatea n x = 0:
fs (0) = lim

x0
x<0

x ln(1 x)
x ln(1 + x)
= 0, fd (0) = lim
= 0.
x0
x
x
x>0

Prin urmare f este derivabil


a n x = 0;
f (x) =

x
ln(1 x) + 1x
, x0
.
x
ln(1 + x) + 1+x ,
x>0

Analog se arata ca exista f (0) = 2 si f (x) =


derivabilitatea de ordinul 3 n punctul x = 0 :

2x
,
(1x)2
2+x
,
(1+x)2

x0
x>0

. Studiem

1
2x
[
2] = 3;
x0 x 0 (1 x)2

fs (0) = lim

x<0

analog fd (0) = 3. Concluzion


am ca n maxim pentru care putem aplica
formula lui Taylor cu rest Peano (respectiv Lagrange) este n = 2 (respectiv
n = 1).
6.44

Procedam la fel ca n exercitiul 6.43.

6.45 Cum p(x) = x3 2x2 + 5x + 4 este polinom, rezulta ca n formula


lui Taylor cu rest Peano de ordinul 3, n x = 1, restul este 0, prin urmare
ai =

p(i) (1)
, i = 0, 3.
i!

6.46 Vom scrie, mai nt


ai, formula lui Taylor cu rest Peano de ordinul 3
pentru functia f (x) = sin x, n punctul x = 0, n care vom trece x n n1 :
sin

1
1
1 1
1 1
1
= ( )3 + ( )( )3 , n IN , lim ( ) = 0.
n
n
n 3! n
n n
n

Vom aplica criteriul de comparatie cu limita:


[ 3!1 ( n1 )3 ( n1 )( n1 )3 ]
( n1 sin n1 )
1
=
lim
= ( ) (0, )
1 3
1 3
n
n
3!
[( n ) ]
[( n ) ]
lim

285
n

pentru orice IR, deci seria data are aceeasi natura cu seria
care este convergenta pentru >

1
3

si divergent
a pentru 13 .

( n1 )3 ,

k=0

6.47 Vom ncerca sa gasim o ncadrare a functiei sin ntre doua polinoame.
Scriind formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordinul 3, n punctul x = 0,
pentru functia sin vom avea:
sin x = x

x3 x4
+
sin , (0, x) sau(x, 0).
3!
4!

Daca x (0, ), atunci sin > 0 si obtinem ca x 3!1 x3 sin x, x [0, ].


Relatia sin x x, x > 0 este cunoscuta. Luand x = nk2 n aceste doua
inegalitati si sumand pentru k 1, n obtinem
n(n + 1)
1 [n(n + 1)]2
n(n + 1)

an
, n IN
2n2
3!
4n6
2n2
si, n final, lim an = 21 . Sa mai observam ca o alta solutie se poate obtine
n
folosind exercitiul 6.29.
6.48 i) Daca < 0, atunci f admite n x = 0 asimptota vertical
a la
stanga, deci, conform exercitiului 5.42, ea nu este uniform continu
a.
ii) Daca > 1, vom demonstra ca f nu este uniform continu
a.
Varianta I. Pentru y > x > 0, avem ca y x = 1 (y x)
1

x1 (y x) , unde (x, y) . Luand xn = n, yn = n + n1 1 , avem ca


yn xn 0 si f (yn ) f (xn ) . Deci, f nu este uniform continu
a.
Varianta a II-a. Considerand IR, 0 < < 1, xn = n + n1 ,
yn = n, n IN , egalitatea
lim |f (xn ) f (yn )| = lim n

1+

n1+

ne sugereaza scrierea dezvoltarii binomiale de ordin m IN cu rest Peano,


1
trecand x n n1+
:
1+

1
n1+

=1+

1
( 1)
+
1+
1! n
2!

( 1) .. ( m + 1)
m!

1
n1+

+ ...+

n1+

+ Rm

1
n1+

286
1
unde Rm n1+
=g
rioara devine:
1

lim n

1
n1+

m
1
, lim g
n1+
n

( 1) 1
+
+ ... + g
1!
2!
n1+

1
n1+

= 0. Astfel limita ante-

n1+

n1+

= ,

si rezulta concluzia.
iii) Daca [0, 1] , atunci f este uniform continu
a pe (0, 1]; pe intervalul [1, ) f este lipschitzian
a, fiind derivabil
a cu derivata marginit
a
f (x) = x1 , x [1, ) , prin urmare f este si aici uniform
continua.
Vom demonstra acum ca f este uniform continu
a pe (0, ) adica oricare
ar fi > 0, exista > 0, astfel nc
at oricare ar fi x, y (0, ) , |x y| < ,
sa rezulte |f (x) f (y)| < . Pentru ca f este uniform continu
a pe (0, 1] ,
oricare ar fi > 0, exist
a > 0, astfel nc
at oricare ar fi x, y (0, 1] ,
|x y| < , sa avem |f (x) f (y)| < . In mod analog oricare ar fi > 0,
exista > 0, astfel nc
at oricare ar fi x, y [1, ) , |x y| < , s
a avem
|f (x) f (y)| < . Fie acum = min ( , ) , x (0, 1] , y [1, ) , astfel
ncat |x y| < . In primul rand sa observam ca vom avea si |x 1| <
, |y 1| < , ceea ce, n virtutea relatiilor anterioare, va
antrena |f (x) f (y)| |f (x) f (1)| + |f (1) f (y)| < 2 si concluzia
este imediata.
6.49 Vom demonstra, mai nt
ai, prin inductie ca f (p) (0) = 0, pentru orice
1
a rezulta ca f (0) = 0.
p IN. Din f ( n ) = 0, oricare ar fi n IN si f continu
(p)
Presupunem ca f (0) = 0, f (0) = 0, ..., f (0) = 0 si sa demonstram ca
f (p+1) (0) = 0. Pentru aceasta vom scrie formula lui Taylor cu rest Lagrange
de ordin (p + 1) : pentru orice x IR, exista p (0, x) sau p (x, 0) astfel
ncat
f (p+1) (0) p+1 f (p+2) (p ) p+2
f (x) =
x
+
x .
(p + 1)!
(p + 2)!
1
2 1
Luand x = n1 obtinem |f (p+1) (0)| = | p+2
f (p+2) (p ) n1 | p+2
n , pentru orice

n IN si, trecand la limita pentru n , rezult


a f (p+1) (0) = 0. Asadar
(p)
f (0) = 0, pentru orice p IN. Rescriem prima relatie:

0 = |f (x)| = |

f (p+2) (p ) p+2
2
x ||
xp+2 |, p IN
(p + 2)!
(p + 2)!

si pentru p , vom avea f (x) = 0, pentru orice x IR, adica concluzia.

287
6.50 Consideram un sir (an ) av
and limita , astfel nc
at an > a+1, n
IN si scriem formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin 3, n punctul an :
f (an ) f (an ) f (n )
+
+
,
1!
2!
3!
n (an , an + 1) , n IN

f (an + 1) = f (an ) +

(1)

f (an ) f (an ) f (n )
+

,
1!
2!
3!
n (an 1, an ) , n IN .

f (an 1) = f (an )

(2)
Egalitatea

f (an + 1) f (an 1) = 2f (an ) +

f (n ) f (n )
+
,
3!
3!

obtinuta prin scaderea relatiilor (1) si (2) justifica existenta limitei lim f (an )
n

si, trecand la limita, obtinem ca lim f (an ) = 0. Cum sirul (an ) a fost ales
n
oarecare, rezulta ca exista lim f (x) = 0. In mod analog se demonstreaza
x

ca lim f (x) = 0.
x

6.51

a) Avem:

lim An = lim ( n a1 + n a2 + .. + n as ) =
n

= lim n a1 + lim n a2 + ..+ lim n as = s.

b) In mod analog:
n

lim Bn = lim

= lim

b1 +

b1 + lim

b2 + .. +

bt =

b2 + ..+ lim

bt = t,

si avand n vedere egalitatile Ak = Bk , oricare ar fi k IN, k 2, rezulta ca


s = t.
c) Folosind metoda inductiei matematice, rezolvarea este imediata.
d) Limita ceruta este f (0) = ln a.
e) Scriind formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin n, n punctul
x = 0, pentru functia f , rezulta ca oricare ar fi x IR, exista x (0, x)
sau x (x, 0) astfel ncat f (x) = f (0) + f 1!(0) x + f 2!(0) x2 + ... + f

(n) (0)

n!

xn +

288
f (n+1) (x ) n+1
.
(n+1)! x
f (x)

Observand ca, daca x 0, atunci x 0, vom avea: lim

x0

f (0)
f (0)
f (n) (0)
f (0)+ 1! x+ 21 x2 +...+ n! xn

xn+1

f (n+1) (x )
(n+1)!
x0

= lim

f (n+1) (0)
(n+1)!

oricare ar

fi n IN (ultima egalitate fiind justificata de continuitatea functiei f (n+1) ).


f) Notand g (x) = ax1 + ax2 + .. + axs bx1 bx2 .. bxs , x IR, g este
indefinit derivabila, g (0) = 0, g k1 = 0, oricare ar fi k IN, k 2, si
trebuie sa demonstram ca g (n) (0) = 0, oricare ar fi n IN .
Varianta I. Folosind punctul e) se arata ca
lim

g (x) g (0) +

g (0)
1! x

x0

g (0) 2
21 x
xn+1

+ ... +

g (n) (0) n
n! x

g (n+1) (0)
,
(n + 1)!

oricare ar fi n IN. S
a presupunem acum ca g (k) (0) = 0, oricare ar fi
(n+1)
g ( k1 )
(0)
k IN . Avem: g (n+1)!
= lim xg(x)
n+1 = lim 0 = 0, ceea ce
n+1 = lim
x0
k
k ( k1 )
(n+1)
implica g
(0) = 0. Prin urmare, conform metodei inductiei matematice,
rezulta concluzia.
Varianta a II-a. Exista doua constante c, M IR, astfel nc
at g (n) (x)
cM n , oricare ar fi x [, ] , IR, deci g este dezvoltabil
a n serie Taylor
pe IR, n jurul punctului x = 0. Multimea zerourilor lui g are un punct de
acumulare, x = 0, ceea ce antreneaz
a ca g este identic zero.
g) Sa presupunem, mai nt
ai, ca as < bs , deci vom avea si ln as < ln bs .
Impartim relatia de la punctul f) prin (ln bs )n si trecem la limita pentru
n:
lim

ln a1
ln bs

= lim

+
ln b1
ln bs

ln a2
ln bs

ln b2
ln bs

+ ... +

ln as
ln bs

+ ... +

=
ln bs1
ln bs

+1 .

Dar limita din stanga este 0, iar cea din dreapta, mai mare sau egala cu
1, contradictie! Daca as > bs , obtinem de asemenea o contradictie si astfel, as = bs . Egalitatea de la punctul f) devine (ln a1 )n + (ln a2 )n + ... +
(ln as1 )n = (ln b1 )n + (ln b2 )n + ... + (ln bs1 )n , oricare ar fi n IN si analog,
se arata ca as1 = bs1 . In final, vom obtine concluzia.

Note istorice

Prezentam n continuare un scurt istoric al catorva notiuni utilizate n acest


volum. Mentionam ca sursa acestor note o constituie cartile scrise de Bourbaki [3], Florica Campan [5], [6], Solomon Marcus [12], Dan I. Papuc [13] si
Isaac Schoenberg [16].
Este firesc sa precizam pentru nceput semnificatia acestui domeniu fundamental al Matematicii, cel al Analizei matematice. Cuvantul Matematic
a
provine din grecescul matima care nseamn
a cunoastere, stiint
a, iar termenul
de Analiz
a a fost introdus n Matematica de Vi`ete (1540-1603), cu sensul sau
obisnuit si anume: cercetarea unui fenomen prin determinarea si analizarea
fiecarui element al sau.
1. Multimea numerelor reale
Probabil ca primele elemente stiintifice de astronomie, biologie sau medicina au aparut nca din preistorie, acum aproximativ trei milioane de ani.
Sunt consemnate primele desene rupestre, multe contin
and figuri geometrice. Aspectele practice ale vietii primitive, nevoia de a evalua si compara
au condus la introducerea conceptului de num
ar. Au fost descoperite tablite
datate acum cinci mii de ani (ce constituiau adevarate dictionare) care
contin clasificari si cunostinte despre animale, plante, elemente de medicina,
astronomie dar si elemente de matematica, de exemplu: tabele numerice
sau probleme si solutii concrete, particulare ale acestora, neexistand ns
a
demonstratii globale. Exista documente vechi de peste doua mii de ani
despre existenta numerelor rationale pozitive care erau cunoscute de catre
egipteni si babilonieni. Grecii antici foloseau denumirea de num
ar pentru
numar natural si m
arime pentru num
ar rational pozitiv. In matematica
greaca era admisa ideea ca lungimea unui segment poate fi reprezentat
a
289

290
doar prin numere sau m
arimi. Eudoxos din Cnid (408-355 .H.) a scris o
teorie completa a numerelor rationale. Un rezultat remarcabil este obtinut
de matematicienii din Scoala lui Pitagora (sec. 6-5 .H.): existenta segmentelor a caror lungime nu este nici num
ar (num
ar natural), nici m
arime
(numar rational pozitiv), pe care le-au numit segmente incomensurabile, iar
lungimile acestora m
arimi incomensurabile (de fapt numere irationale). S-a
demonstrat prin reducere la absurd ca lungimea diagonalei unui patrat nu
poate fi nici numar natural, nici num
ar rational pozitiv. In Elementele lui
Euclid se scrie ca: marimile incomensurabile nu sunt rapoarte de numere.
Mai tarziu, odata cu descoperirea a doua sensuri diferite pentru anumite
marimi, au fost introduse si numerele negative. Aceste numere apar n
lucrarile lui Diofante din Alexandria (sec. 3 d.H.). Prin descoperirea numerelor irationale si a numerelor negative s-a ajuns la multimea numerelor
reale (denumite asa probabil n sec. 16-17, odata cu descoperirea numerelor
imaginare n analiza complexa). Un num
ar real era definit ca lungime a
unui segment de dreapta masurat cu un segment unitate fixat. Aceasta
definitie geometrica (num
ar real = lungimea unui segment) avea sa fie utilizata pana n secolul 19 cand s-a realizat o teorie riguroasa a numerelor
reale prin constructiile1 lui Weierstrass (1815-1897), Cantor (1845-1918)
si Dedekind (1831-1916). In 1900, Hilbert (1862-1943) a dat o definitie
axiomatica a structurii numerelor reale (far
a a utiliza multimea numerelor
rationale), definitie care este folosita n mod curent (definitia 1.22).
La mijlocul secolului 19 s-au introdus numerele reale algebrice si numerele reale transcendente (termenul transcendent a fost definit de Leibniz
n 1679). In 1844, Liouville (1809-1882) a demonstrat existenta numerelor
transcendente, construind efectiv astfel de numere, numite numere Liouville. In 1937, Mahler a aratat ca exista numere transcendente care nu sunt
numere Liouville. Gelfond n 1934 si Schneider n 1935 au demonstrat ca
orice numar de forma ab (unde a este un num
ar algebric diferit de 0 si 1, iar
b este un numar algebric irational) este un num
ar transcendent.
Existenta numarului a fost banuit
a nc
a din preistorie, cand s-a constatat ca raportul dintre lungimea unui cerc si diametrul sau era apropiat de
3. Astfel, pe tablitele de lut ars descoperite n Mesopotamia apare valoarea
= 3. Egiptenii, aproxim
and aria cercului cu aria octogonului regulat
3
nscris n cerc, au gasit = 4 89 = 3, 16 valoare care, desi nu oferea o
aproximatie satisfacatoare, reprezenta un mare progres. Arhimede (287212 .H.) a determinat primele doua zecimale corecte si anume = 3, 14.
In secolul 5 d.H., Aryabhatta folosea valoarea = 3, 1416 ca sa constru1

vezi Precupanu A.M. [14] si Macovei E. [11]

291
iasca un tabel de sinusuri. Matematicianul chinez Tzu Ciun-Ciji (430-501)
a stabilit primele sase zecimale exacte ale num
arului , prin inegalitatea
3, 1415926 < < 3, 1415927. In 1882, Lindemann (1852-1939) a demonstrat
ca este transcendent, aratand astfel imposibilitatea realizarii cuadraturii
cercului si anume, construirea unui patrat cu arie egala cu aria unui cerc
dat.
Numarul e a fost introdus pentru prima data n 1748 de catre Euler
(1707-1783) ca baza a logaritmilor naturali. Convergenta sirului xn =
n
a fost pusa n evidenta n 1728 de catre Daniel Benoulli (17001 + n1
1782), rezultat generalizat n 1743 de catre Euler pentru ex . Irationalitatea
lui e a fost demonstrata n 1815 de catre Fourier (1768-1830). Mai mult,
Hermite (1822-1901) a demonstrat n 1873 ca num
arul e este transcendent.
1
1
1
Faptul ca sirul un = 1 + 2 + 3 + . . . + n este divergent a fost stabilit n 1689
de catre Iacob Bernoulli (1654-1705). Euler a fost cel care a demonstrat
convergenta sirului vn = 1 + 21 + . . . + n1 ln n n 1734 si a notat limita sa cu
c, constanta care i poarta numele; tot el a obtinut valoarea aproximativ
aa
lui c cu 16 zecimale exacte: 0,5772156649015329. Nu se cunoaste nc
a daca
c este un numar rational sau nu.

Numarul irational = 1+2 5 = 1, 6180339887... este numit num


arul de
aur pentru ca simbolizeaza armonia si frumusetea. Num
arul de aur apare n
constructia laturii pentagonului regulat. Proprietatile acestui poligon, studiate de Scoala lui Pitagora, au contribuit probabil la alegerea pentagonului
regulat stelat ca semn de recunoastere pentru membrii acestei scoli. In
studiul rapoartelor si proportiilor, Eudoxos din Cnid a numit acest raport
a
sectiunea de aur (sectio aurea): a+b
a = b = .
a

La grecii antici, un om era considerat frumos daca anumite distante dintre partile corpului se aflau n raportul de aur. Pictorul olandez Mondrian a
folosit n tablourile sale dreptunghiul de aur cu raportul de 1,6 ntre lungimea
si latimea laturilor tabloului. Num
arul de aur se regaseste si n sirul (xn )
= (vezi problema 2.36-a)).
definit de Fibonacci (1170-1240): lim xxn+1
n
n

Regulile de calcul cu au fost stabilite de Wallis (1616-1703). Cercetarea riguroasa a infinitului a nceput n secolul 19, odata cu lucrarea
Paradoxurile infinitului a lui Bolzano (1781-1848) publicata postum n
1850. O contributie esentiala la dezvoltarea teoriei multimilor a fost adusa
de matematicianul german Cantor (1845-1918). In 1873 el a publicat lucrarea Grundlegen allgemeinen Mannigfoltigkeitslehre (Fundamentele unei

292
teorii generale a multimilor) n care introduce notiunile de relatie, element,
multime, relatia a apartine ntre element si multime, operatii cu multimi
si defineste notiunile de relatie de echipotent
a si cardinal, punand bazele
Teoriei multimilor. Cu ajutorul notiunii de cardinal a putut fi posibila cercetarea si cunoasterea infinitului. Cantor a obtinut rezultate uluitoare despre
multimile infinite, de exemplu: multimea numerelor reale cuprinse ntre 0 si
1 este echivalenta cu multimea punctelor planului si echivalent
a de asemenea cu multimea punctelor spatiului. Sau multimea numerelor algebrice este
mai mica decat multimea numerelor transcendente, afirmatie care a provocat o polemica aprinsa pentru ca n acea vreme nu se cunosteau prea multe
exemple de numere transcendente. Lumea matematica a fost mp
artit
a n
doua tabere: cei care admiteau noua teorie a lui Cantor si cei care o contestau. Cantor a enuntat n 1878 celebra ipoteza a continuumului: ntre 0
si c nu exista alte cardinale (cu alte cuvinte, nu exista nici o multime A cu
proprietatea 0 < card A < c). Ipoteza continuumului va deveni o axioma
independenta n sistemul de axiome ce stau la baza teoriei multimilor. Astfel, Godel n 1940 si Cohen n 1963 au aratat ca ipoteza continuumului nu
este nici adevarata nici falsa. Pot fi construite doua structuri ale multimilor:
una n care propozitia este adevarat
a si alta n care aceeasta propozitie este
falsa.
2. S
iruri numerice. Serii numerice
Studiul sirurilor si al seriilor numerice dateaza din secolul 17, desi notiunile de convergenta si divergent
a nu erau clar precizate. Erau considerate
mai ales cazuri particulare de siruri sau serii, stabilindu-se prin metode
concrete convergenta sau divergenta acestora. Convergenta sirurilor si a
seriilor a fost riguros definita si studiata n 1812 de catre Gauss (17771855) si n 1821 de catre Cauchy (1789-1857). Convergenta seriilor alternate cu termen general tinzand la zero a fost stabilita de Leibniz (16461716). Cauchy a definit notiunile de sir convergent si de sir fundamental
n IR. A fost studiata problema aproxim
arii numerelor reale cu siruri de
numere rationale de catre Dirichlet (1805-1859), Liouville, Cebsev (18211894), Kronecker (1823-1891), Minkowski (1864-1909). Au fost stabilite
criterii de convergent
a pentru serii de catre Abel (1802-1829), Dirichlet,
Raabe (1801-1859), Kummer (1810-1893). Simpla convergent
a si absoluta
convergenta a seriilor numerice au fost studiate de Cauchy, Dirichlet, Riemann (1826-1866). Spre sfarsitul secolului 19, Poincare (1854-1912), Borel
(1871-1956), Stieltjes (1856-1894), Hadamard (1865-1963) si-au ndreptat
atentia si spre studiul seriilor divergente care i-au intrigat atat de mult pe
matematicieni.

293
3. Topologie
Termenul de topologie a fost introdus prima data n 1847 de catre Listing
(1808-1882). Dar primele elemente de topologie apar n 1640 la Descartes
(1596-1650), apoi la Euler n 1752, la Leibniz si Gauss. Cantor a definit
notiunile de punct de acumulare, multime deschis
a si multime nchis
a. Toate
cercetarile erau nsa facute n cadrul spatiilor euclidiene. Cel care a trecut de
la spatii euclidiene la spatii abstracte a fost Riemann care n 1857 a definit
si studiat n mod riguros topologia n spatii abstracte ca teorie matematica.
Contributii esentiale n teoria spatiilor topologice au avut Frechet (18781973) n 1906, Riesz (1880-1956) n 1907, Hausdorff (1868-1942) n 1914,
Moore (1862-1932) n 1916 si Kuratowski (1896-1980) n 1922.
4. Functii
Functiile erau cunoscute nc
a nainte de Hristos sub forma corespondentelor ntre marimi definite prin tabele. Egiptenii si grecii au folosit
expresia ariei unui cerc ca functie de diametru si expresia unei progresii
aritmetice ca functie de primul termen, ratie si num
arul termenilor. In anul
499, matematicianul indian Aryabhatta (476-550) elaboreaza un manuscris
cu tabele de sinusuri si consinusuri. La sfarsitul secolului 15 s-a observat
ca relatia n an stabileste o legatur
a ntre adunarea numerelor ntregi
si nmultirea a doua puteri cu exponent ntreg. Aceasta observatie a dus
la definirea logaritmilor de catre Stiffel n 1544. In 1614, Napier (sau
Neper) (1550-1617) defineste logaritmii naturali (numiti si logaritmi neperieni), alcatuind primul tabel de logaritmi. In timpul lui Descartes (15961650) si Fermat (1601-1665) s-au considerat functii algebrice definite prin
polinoame, fractii rationale, functii trigonometrice si inversele lor, functia
logaritmica si cea exponentiala. In terminologia utilizata de Newton (16421727), functia era o fluent
a (adic
a o cantitate care se scurge cu timpul),
fiind numita fluxiune. Leibniz a introdus termenul de functie n 1694.
In 1714, Johann Bernoulli (1667-1748) a introdus notatia f x care n 1734
va fi transformata n f (x) de catre Euler si Clairaut (1713-1765). Definitia
uzuala a unei functii, folosita n prezent (definitia 1.7) a fost data de catre
Dirichlet n 1837 pentru functii definite pe multimi de numere reale, cu
valori n IR. Forma generala a definitiei a fost posibila abia dupa aparitia
teoriei multimilor a lui Cantor.
Desi erau banuite cu mult nainte, notiunile de limita si continuitate
au fost definite n mod riguros mult mai tarziu, n secolul 19. Inc
a din
antichitate, n secolul 5 .H., s-a facut un prim pas n operatia de trecere la
limita, prin metoda exhaustiei, atribuita lui Democrit din Abdera, Hipocrate

294
din Chios, Eudoxos din Cnid si Antifon. Aceasta metoda era utilizata pentru
a demonstra ca doua marimi sunt egale, arat
and ca diferenta lor poate fi
facuta oricat de mica. Teorema lui L Hospital (1661-1764) despre calculul
limitelor a fost enuntat
a si demonstrata de catre acesta n 1696. Notiunile
de limita a unei functii n limbaj si de functie continu
a n IR au fost
definite de catre Cauchy n 1821. Contributii importante la definirea acestor
concepte au mai avut Lacroix (1765-1843), Bolzano (1781-1848) si Dirichlet.
Calculul diferential si integral apare ca domeniu nou si distinct al matematicii n a doua jumatate a secolului 17. O serie de probleme din geometrie (de exemplu: calculul ariilor determinate de curbe plane, problema existentei tangentei la o curba arbitrara) sau din mecanica (si anume:
studiul traiectoriei, vitezei si acceleratiei n miscarea punctului material) au
condus la aparitia teoriei calculului diferential si integral. Un instrument
util n edificarea acestei teorii l-a constituit metoda utilizarii coordonatelor
unui punct din plan, cu toate ca metoda trecerii la limita, vitala pentru
notiunea de derivata, nu era nc
a cristalizata. Cei care au pus bazele calculului diferential si integral pot fi socotiti, far
a ndoial
a, Leibniz si Newton.
Printre fondatori merita amintit si Fermat care a studiat unele probleme
de extremum. Leibniz a definit conceptele de derivat
a, diferential
a si integrala, utilizand notatiile dx, d2 x, f (x)dx. At
at Leibniz, cat si Newton au
fost condusi la definirea derivatei de o serie de probleme practice. Astfel,
Leibniz a pornit de la problema existentei tangentei ntr-un punct la graficul unei functii si derivata reprezenta panta unei curbe, n timp ce Newton
pleca de la diverse probleme de reprezent
ari mecanice iar derivata reprezenta
viteza unui mobil. Newton a observat relatiile dintre derivate si integrale
si a enuntat si demonstrat la sfarsitul secolului 17 teorema fundamental
aa
calculului diferential si integral. Acest rezultat a fost obtinut n mod independent si de Leibniz, ceea ce a generat o serie de discutii pentru prioritate
ntre cei doi (celebre n epoca) si care a mp
artit lumea matematica n doua
tabere.
Matematicianul francez Rolle (1652-1719) a obtinut o serie de rezultate
privind separarea rad
acinilor unei ecuatii algebrice, descoperind sirul care

i poarta numele. In 1712, Taylor (1685-1731) a prezentat rezultate despre


dezvoltarea n serie a functiilor.
In 1742, scotianul MacLaurin (1698-1746) a stabilit dezvoltarea n serie
de puteri a functiilor, dezvoltare ce-i poarta numele.
In 1741, Clairaut a introdus notiunea de diferential
a totala a unei functii
de mai multe variabile.
Odata cu definirea functiilor continue si a functiilor derivabile, a aparut

295
problema stabilirii relatiilor dintre ele. Astfel, n 1872, Weierstrass a prezentat un exemplu de functie continu
a care nu este derivabil
a n nici un punct
din domeniul sau de definitie si anume, f (x) =

bn cos(an x), unde b este

n=0

un numar ntreg impar si a (0, 1) astfel nc


at ab > 1 + 3
2 .
In secolul 16 a fost introdus logaritmul. Logaritmul este o functie ce stabileste un izomorfism ntre grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive
si grupul aditiv al numerelor reale, cu ajutorul careia operatia de nmultire
a numerelor reale pozitive se poate nlocui cu adunarea numerelor reale.
Astfel, logaritmii s-au dovedit deosebit de utili n astronomie, la efectuarea
unor calcule complicate si probabil aceasta a fost una din ratiunile care au
condus la definirea logaritmilor. In 1614, Napier a definit logaritmul natural, alegand numarul e ca baza a logaritmului. Fiind date doua progresii,
prima aritmetica si a doua geometrica:
(1) 0, r, 2r, . . . , nr, . . . cu ratia r > 0,
(2) 1, q, q 2 , . . . , q n , . . . cu ratia q > 1,
se observa ca produsul a doi termeni din seria (2) se poate nlocui cu suma
termenilor corespunzatori din seria (1):
q n q m = q n+m nr + mr = (n + m)r.
Sa consideram progresiile (ak )kIN si (bk )kIN (prima aritmetica si a doua
geometrica):
(1 ) 0,

1
n,

2
n,

(2 ) 1, 1 + n1 , 1 +

1 2
,
n

...,
..., 1

n1
n ,
n1
+ n1
,

1,
1+

1 n
,
n

n+1
n
1 n+1
+n
,

,...
....

cu ratiile r = n1 si respectiv q = 1 + n1 .
Napier numeste logaritm al unui termen din seria (2 ) ca fiind termenul de
k
acelasi rang din seria (1 ) deci log bk+1 = ak+1 , adica log 1 + n1 = nk . El
numeste baza a logaritmului acel termen bk+1 cu proprietatea ca ak+1 = 1,
echivalent cu log bk+1 = 1. Dar acest lucru se nt
ampl
a pentru k = n deci
n
baza ar fi bn+1 = 1 + n1 . Ideea este de a reduce operatia de nmultire a
doi termeni din (2 ) la operatia de adunare a doi termeni din (1 ). Pentru
a face acest lucru cu cat mai multi termeni, ar trebui ca n s
a fie cat mai
mare (adica q sa fie cat mai apropiat de 1). Se ajunge n felul acesta la
n
lim 1 + n1 , adica la e.
n

Teste tip examen

In final lansam catre cititor provocarea (dar si placerea, speram) de a rezolva cateva teste tip (pentru examenul de Analiza matematica din anul I
al Facultatii de Matematica din Universitatea Al.I. Cuza Iasi).

Test A
1. Fie A IRp , A nevida. Aratati ca A este multime nchis
a.
2. Studiati uniforma continuitate a functiei

x
cos 2x+1

, x (0, 1)
2x + 1
f (x) =

(x)ln(1+x) ,
x (1, 0).
3. Trasati graficul functiei f : IR IR, f (x) = lim

x2n+2
.
22n + x2n

Test B
1. Fie a IRp si r (0, +). Aratati ca B(a, r) = D(a, r).

an x + 1 n
2. Cercetati natura seriei
, a IR, x IR\{0}.
n2
x
n=1

3. Fie f : A IR, = A IR, f (x) = (x + 1) ln x .


a) Determinati A, domeniul maxim de definitie pentru f .
296

297
b) Calculati limitele functiei f n punctele din A \A.

Test C
1. Fie a IRP si r (0, +). Aratati ca int D(a, r) = B(a, r).

(1)n1
xn
2. Cercetati natura seriei

, IR, x IR\{1}.
n
1 + xn
n=1
3. Studiati uniforma continuitate a functiei
arcsin 2x arcsin x

, x [ 12 , 0),

x3
f (x) =
, IR.

1 x

+ ln
,
x (0, 1).
x

Test D
1. Studiati convergenta sirului xn = n ( 4 n +
n caz de convergenta determinati lim xn .

4
n

4
n), IR si

2. Fie A = {(x, y) IR2 |x2 + y 2 < 3, x 0} {(1, 0)}. Determinati

A, A, A , F r A si multimea puntelor izolate pentru A. Este A marginit


a?
a?
Este A compacta? Este A compact
3. Studiati continuitatea functiei f : IR2 IR,

2
2
ln(1 + x + y ) , (x, y) = (0, 0),

|x| + |y|
, a IR.
f (x, y) =

a,
(x, y) = (0, 0)

Test E
1. Determinati inf xn , sup xn , lim inf xn , lim sup xn pentru sirul
n

n
1 + (1)[ 3 ]
+ cos
, n IN.
xn =
2
2
2. Fie functia f : IR2 IR,

7 x2 y 2 ,
f (x, y) =
0,

x2 + y 2 7,
x2 + y 2 > 7

298
a) Studiati continuitatea functiei f .
b) Aratati ca f este uniform continu
a pe multimea
{(x, y) IR2 | |x| + |y| 10}.
c) Este f uniform continu
a pe IR2 ?
cos x e
3. Calculati, cu ajutorul formulei lui Taylor, limita lim
x0
x4

x2
2

Test F
1. Precizati daca multimea
A = {(x, y) IR2 |x3 + y 2 1} {(x, y) IR2 |x < y}
este nchisa n IR2 .

ln2 (1 x), x D (, 0),

2. Fie f : D IR, f (x) =

. Determinati
tg2 x,
x D [0, +).
D, domeniul maxim de definitie pentru f si cercetati daca f este de clasa
C 2 pe D.

x
3. Studiati natura seriei
cos nx sin , x IR.
n
n=1

Bibliografie

L., Morozan T. Culegere de probleme de calcul diferential


1. Arama
si integral, vol. I, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1964.
tinet
2. Ba
u D.M. S
iruri, Editura Albatros, Bucuresti, 1979.
3. Bourbaki N. Elements de mathematique, Paris, 1954-1961.
mpu E., Ga
ina
S. Culegere de probleme de calcul
4. Bucur Gh., Ca
diferential si integral, vol. II, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1966.
mpan F. Din istoria c
5. Ca
atorva numere de seam
a, Editura Albatros,Bucuresti, 1973.
mpan F. Povestiri despre probleme celebre, Editura Albatros, Bu6. Ca
curesti, 1987.
7. Costinescu O. Elemente de topologie general
a, Editura Tehnic
a,
Bucuresti, 1969.
esei C., Brsan T. Topologie general
8. Costinescu O., Amiha
a.
Probleme, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti, 1974.
9. Gelbaum B.R., Olmsted J.M.H. Contraexemple n analiz
a, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1973.
10. Iaglom A.M., Iaglom J.M. Probleme neelementare tratate elementar, Bucuresti, 1962.
11. Macovei E. Metode de constructie pentru corpul numerelor reale,
Editura Universitatii Al.I. Cuza, Iasi, 1982.
299

300
12. Marcus S. Notiuni de analiz
a matematic
a, Editura Stiintific
a, Bucuresti, 1967.
13. Papuc D.I. Universul matematic al civilizatiei umane, Editura
Marineasa, Timisoara, 2003.
14. Precupanu A.M. Bazele Analizei Matematice, Editura Universit
atii
Al.I. Cuza, Iasi, 1993.
15. Precupanu A.M., Florescu L., Blendea Gh., Cuciureanu M.
Spatii metrice. Probleme, Editura Universit
atii Al.I. Cuza, Iasi, 1990.
16. Schoenberg I.J. Privelisti Matematice, Editura Tehnic
a, Bucuresti,
1989.
17. Siret
chi Gh. Calcul diferential si integral, vol. I, II, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
a, Matrix Rom, Bu18. Tamas V., Leoreanu V. Curs de Aritmetic
curesti, 2002.
19. Vasilache S. Elemente de teoria multimilor si a structurilor algebrice, Editura Academiei Romane, 1956.

Index

derivat
a la dreapta, 243
derivat
a la st
anga, 243
diametrul unei multimi, 202
diferential
a, 247
distanta
, 173

acoperire, 177
aderenta
, 175
aderenta n topologia indus
a, 203
asimptot
a oblic
a, 199
asimptot
a orizontal
a, 199
asimptot
a vertical
a la dreapta, 200
asimptot
a vertical
a la st
anga, 200

E
element maximal, 7
element minimal, 7

B
bil
a deschis
a, 174
bil
a nchis
a, 174

F
formula lui Taylor
cu restul lui Lagrange, 247
cu restul lui Peano, 246
frontiera unei multimi, 176
functie
bijectiv
a, 5
continu
a, 201
continu
a la dreapta, 202
continu
a la st
anga, 202
cresc
atoare, 11
cu proprietatea lui Darboux, 204
de clas
a C n , 247
de clasa C , 248
derivabil
a, 243
derivabil
a la dreapta, 243
derivabil
a la st
anga, 243
descresc
atoare, 11
diferentiabil
a, 247
injectiv
a, 5
inversabil
a, 5
lipschitzian
a, 205
monoton
a, 11
periodic
a, 12
strict cresc
atoare, 11
strict descresc
atoare, 11
strict monoton
a, 11

C
cardinal, 13
clas
a de echivalenta
, 6
contraimagine, 4
criteriul
de comparatie cu limit
a, 119
de comparatie de specia a II-a, 118
de comparatie de specia I, 118
lui Abel, 121
lui Cauchy de condensare, 119
lui Dirichlet, 121
lui Gauss, 120
lui Leibniz, 122
lui Raabe-Duhamel, 120
major
arii, 197
raportului cu limit
a, 120
raportului cu limite extreme, 120
raportului cu m
arginire, 120
r
ad
acinii cu limit
a, 119
r
ad
acinii cu limit
a superioar
a, 119
r
ad
acinii cu m
arginire, 119

D
derivat
a, 243

301

302
surjectiv
a, 5
uniform continu
a, 204

multimi cardinal echivalente, 13

N
norm
a, 173

homeomorfism, 203

O
oscilatie, 202

infimum, 7
interiorul unei multimi, 175

I
nchidere, 175

L
limita
inferioar
a a sirului, 64
superioar
a a sirului, 64
la dreapta a unei functii, 197
la st
anga a unei functii, 197
unei functii, 196
unui sir, 63

M
majorant, 7
margine inferioar
a, 7
margine superioar
a, 7
maximum, 7
metric
a, 173
minimum, 7
minorant, 7
multime
a numerelor reale, 8
cel mult num
arabil
a, 14
compact
a, 177
conex
a, 178
conex
a prin arce, 178
convex
a, 178
derivat
a, 176
deschis
a, 174
finit
a, 13
infinit
a, 14
nchis
a, 175
majorat
a, 7
m
arginit
a, 7
minorat
a, 7
num
arabil
a, 14
secvential compact
a, 177
multimi echipotente, 13

P
perioad
a a unei functii, 12
polinom Taylor, 246
prelungirea prin continuitate, 203
produsul Cauchy al dou
a serii, 122
proprietatea lui Arhimede, 10
punct
aderent, 175
de acumulare, 176
de acumulare la dreapta, 197
de acumulare la st
anga, 196
de discontinuitate de specia a II-a,
203
de discontinuitate de specia I, 203
de maxim absolut (sau global), 244
de maxim local, 244
de minim absolut (sau global), 244
de minim local, 244
puterea continuului, 15

R
regula lui L H
ospital, 245
relatie
antisimetric
a, 6
de echipotenta
, 13
de echivalenta
, 6
de ordine, 7
reflexiv
a, 6
simetric
a, 6
total
a, 6
tranzitiv
a, 6
restul lui Lagrange, 247
restul lui Peano, 246

S
serie
absolut convergent
a, 122
alternat
a, 121
armonic
a, 116
armonic
a generalizat
a, 116

303
convergent
a, 115
de numere reale (sau serie numeric
a),
115
divergent
a, 116
geometric
a, 116
semiconvergent
a (sau conditionat convergent
a), 122
telescopic
a, 116
sistem fundamental de vecin
at
ati, 174
subsir, 62
supremum, 7

sir
al sumelor partiale, 115
Cauchy sau fundamental, 63
convergent, 62
cresc
ator, 62
de numere reale, 62
descresc
ator, 62
divergent, 64
majorat, 62
monoton, 62
Rolle, 246
strict cresc
ator, 62
strict descresc
ator, 62
strict monoton, 62

T
teorema
clestelui, 66
de caracterizare a continuit
atii globale, 202
de existent
a si unicitate a p
artii ntregi,
10
de separatie Hausdorff, 174
lui Cauchy (pentru produsul Cauchy
al dou
a serii), 123
lui Cauchy de caracterizare pentru
serii, 118
lui Cantor, 205
lui Cauchy pentru functii, 245
lui Ces`
aro, 65
lui Darboux, 245
lui Fermat, 244
lui Lagrange, 244
lui Mertens, 123
lui Rolle, 244
lui Stolz-Ces`
aro, 66

lui Weierstrass pentru siruri, 65


lui Weierstrass pentru functii, 204

V
vecin
atate, 62, 63