Sunteți pe pagina 1din 197
Modul Farmacoterapie I Specialitate Farmacie Clinica Coordonator curs SL dr Veronica Bild
Modul Farmacoterapie I
Specialitate Farmacie Clinica
Coordonator curs SL dr Veronica Bild
FARMACOLOGIA SNC, SNV
FARMACOLOGIA SNC, SNV

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR ÎM FUNCŢIE DE SENS, SPECIFICITATE ŞI ACŢIUNEA FARMACOTERAPEUTICĂ

DE SENS, SPECIFICITATE ŞI ACŢIUNEA FARMACOTERAPEUTICĂ • NESPECIFICE – în sens inhibitor : anestezice
DE SENS, SPECIFICITATE ŞI ACŢIUNEA FARMACOTERAPEUTICĂ • NESPECIFICE – în sens inhibitor : anestezice

NESPECIFICE

în sens inhibitor: anestezice generale, hipnotice şi sedative;

în sens stimulator: excitante SNC (corticale, bulbare, medulare)

SPECIFICE

asupra proceselor psihice (tonusului neuro-psihic şi stării timice): tranchilizante, neuroleptice, antidepresive
asupra funcţiilor motorii: anticonvulsivante, antiparkinsoniene, miorelaxante centrale
asupra proceselor durerii: analgezice opioide şi analgezice antipiretice
asupra metabolismului neuronal: neurotonice

proceselor durerii : analgezice opioide şi analgezice antipiretice – asupra metabolismului neuronal : neurotonice
ANESTEZICE GENERALE
ANESTEZICE GENERALE

Anestezia generală = stare indusă de medicamente, caracterizată prin absenţa perceperii oricărei senzaţii

Lb greaca

an = fără

aisthesis = senzaţie

Anestezicele generale (narcotice)

substanţe care provoacă o deprimare atipică descendentă şi reversibilă, la doze terapeutice, a diferitelor segmente ale SNC:

scoarţa emisferelor cerebrale,

centrii subcorticali,

măduva spinării şi apoi bulbul.

ale SNC: • scoarţa emisferelor cerebrale, • centrii subcorticali, • măduva spinării şi apoi bulbul.

Se obţine o suprimare temporară a celor mai multe funcţii ale SNC, manifestată prin:

a celor mai multe funcţii ale SNC, manifest at ă prin: – somn – pierderea stării

somn

pierderea stării de conştienţă,

pierderea sensibilităţii cu analgezie

suprimarea motilităţii voluntare, a reflexelor viscerale

relaxarea musculaturii striate

tăţii cu analgezie – suprimarea motilităţii voluntare, a reflexelor viscerale – relaxarea musculaturii striate

Desfăşurarea anesteziei presupune:

Preanestezia

Inducerea anesteziei

Relaxarea musculara si intubatia

Analgezia

Menţinerea anesteziei

Trezirea din anestezie

Scopurile medicaţiei preanestezice

Reducerea anxietăţii, calmarea bolnavului prin scăderea excitabilităţii SNC şi SNV.

sedative, hipnotice, tranchilizante, neuroleptice;

Favorizarea unei inducţii mai rapide cu fenomene de excitaţie minimă

Micşorarea necesarului de anestezic

completarea efectului analgezic al anestezicelor generale şi limitarea durerilor postoperatorii;

Împiedicarea stimulării vagale:

atropina, scopolamina (împiedică stimularea vagală, hipersalivaţia, secreţia traheobronşică, voma, bradicardia vagală cauzată de unele anestezice);

Evitarea aritmiilor ectopice;

Med cu acţiune asupra aparatului c-v

Inducţia anesteziei

Barbiturice (i.v): tiopental

Benzodiazepine: diazepam

ketamină

Relaxarea musculară

Curarizant cu efect rapid (suxametoniu)

Menţinerea anesteziei

Se efectuează cu anestezice inhalatorii

Analgezia intraoperatorie se completează cu analgezice opioide cu efect relativ scurt: fentanil, petidină

Inlaturarea simptomelor anesteziei

Doxapram (deprimare respiratorie)

Neostigmină + atropina (bloc neuromuscular produs de curarizante antidepolarizante)

Flumazenil (antagonist al benzodiazepinelor)

Naloxona (antagonist al opioidelor)

Metode/tipuri de anestezie generală
Metode/tipuri de anestezie generală

Anestezia echilibrată (balanced anaesthesia)

Asociază AG cu alte medicamente în scopul minimizării riscului de RA. Ex

opioid in preanestezie,

inducţie cu protoxid de azot sau tiopental

Menţinerea anesteziei cu doze de opioid (morfnă, fentanil, alfentanil)

Anestezia intravenoasă totală

Utilizează numai anestezice introduse iv

Propofol sau midazolam cu alfentanil

Neuroleptanalgezia

Asociere dintre un neuroleptic (droperidol) şi un opioid (morfină, petidină, fentanil)

Neuroleptanestezia

Adaugă protoxid de azot (cu oxigen eventual un curarizant)

Anestezia disociativă

Se realizează prin ketamină care provoacă somn superficial cu analgezie intensă şi amnezie

CLASIFICARE

In funcţie de calea de administrare, proprietaţi fizico-chimice şi structură chimică:

anestezice generale administrate prin inhalaţie

gazoase: protoxid de azot, ciclopropan

lichide volatile: eter dietilic, halotan, enfluran, isofluran, desfluran, metoxifluran, sevofluran

anestezice generale administrate intravenos

barbiturice: tiopental, tiobutabarbital, tiamital, hexobarbital, metohexital

benzodiazepine: midazolam;

alte structuri: ketamina, propamidid, propofol, etomidat

FARMACODINAMIE

Mecanism de acţiune:

Acţionează la nivelul membranei celulare a neuronilor interacţionân cu lipidele şi proteinele membranare

Teoria lipidică

evidenţiază corelaţia directă între potenţa anesteziei şi solubilitatea în lipide a compuşilor organici anestezici.

Solubilitatea în lipide este măsurată de coeficientul de partiţie lipide-apă sau lipide-gaz

Teoria proteică:

anestezicele generale pot interacţiona nu numai cu lipidele membranare ci şi cu domeniile hidrofobe ale proteinelor membranare funcţionale de la nivelul canalelor ionice membranare modulate de receptori:

inhibiţia receptorilor excitatori (pentru glutamat, Ach, 5-HT)

stimularea receptorilor inhibitori (GABA şi glicina)

A. ANESTEZICE GENERALE INHALATORII

Utilizate în prezent sunt: protoxid de azot, halotan, isofluran, enfluran, desfluran, sevofluran.

Nu se mai utilizează:

eterul (exploziv, foarte iritant, complicaţii respiratorii şi greaţă postoperatorie),

ciclopropanul (explozibil, potenţial mare aritmogen)

metoxifluranul (toxicitate renală crescută).

De elecţie:

în pediatrie: halotanul (nu prezintă hepatotoxicitate la copil şi are miros plăcut);

la astmatici: halotanul (relaxează muşchii netezi bronşici).

B. ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)

A. BARBITURICE: TIOPENTAL

A. Mecanism de acţiune: agonist GABA-A cu creşterea conductanţei pentru ionul Cl - şi hiperpolarizare neuronală. Inducţie şi durată ultrascurte

Indicaţii:

Inducţia anesteziei generale; intervenţii de scurtă durată.

Dozele sunt variabile în funcţie de: indicaţie, sex şi vârstă. Bărbaţii şi tinerii necesită doze mai mari.

ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)

B. BENZODIAZEPINE: MIDAZOLAM

Mecanism de acţiune: agonist GABA-A.

Indicaţii:

inducţia anesteziei generale; preanestezie, procedee endoscopice;

hipnotic.

ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)

C. ALTE STRUCTURI: KETAMINA

Mecanism de acţiune: antagonistul receptorilor NMDA (N-metil- D-aspartat), cu antagonizarea efectului acidului glutamic (neuromediator aminoacid-excitator cerebral care stimulează receptorii NMDA (situsul glutamic));

Induce anestezie disociativă (pacient conştient dar amnezic, imobil şi insensibil la durere). Stimulează descărcările simpatice centrale cu stimulare cardiacă, creşterea debitului cardiac şi HTA.

Inducţie scurtă şi durată scurtă

Hipnotice si sedative

Hipnotice
Hipnotice

Somnul fiziologic

stare de repaus a organismului, care alterneaza cu starea de veghe, constituind constituind bioritmul veghe somn, bioritm nictemeral (circadian)

Se manifesta prin unele modificari de ordin cantitativ ale functiilor psihice, motorii si vegetative (comparativ cu starea de veghe)

Nivelele starii de vigilitate (de veghe) si de somn sunt in corelatie cu activitatea sistemului reticulat ascendent activator (SRAA) in special portiunea rostrala

Somnul este necesar la toate varstele, pentru contributia sa in:

Mentinerea echilibrului psihofiziologic si al sanatatii

Procesul de crestere la copii

Activitatea normala din starea de veghe

Revenirea la starea de vigilitate (starea de veghe) se poate face:

spontan, la comanda fiziologica fortat la interventia unor stimuli de intensitate mare:

interni (cosmaruri, dureri interne)

externi (zgomote, ceas desteptator)

Tipuri de somn
Tipuri de somn

Somnul este constituit din doua tipuri de somn (care in mod normal se succed periodic), avand caracter ciclic

Somnul lent (NREM; non rapid eye movements)

Somnul rapid (paradoxal) REM

Hiposomniile
Hiposomniile

Tulburarile somnului pot fi in doua sensuri:

Hipersomnie (narcolepsie)

Hiposomnie

Insomnia adevarata este foarte rara

Hiposomnia poate antrena: tulburari de insuficienta recuperatorie, indispozitie, oboseala, ineficacitate in activitate

Hiposomnia poate sa apara:

Rar si de scurta durata la oameni sanatosi datorita unor factori externi, temporari

Frecvent in boli psihice (stari depresive, schizofrenie) sau medicale (insotite de durere)

Clasificarea hiposomniilor
Clasificarea hiposomniilor

A. In functie de momentul manifestarii:

Hiposomnie initiala cu dificultate de adormire (anxietate)

Hiposomnie intermitenta cu somn discontinuu (stari depresive)

Hiposomnie terminala, cu trezire precoce (varstnic)

Hiposomnii de noapte cu inversarea ritmului normal (veghe-somn, zi-noapte)

B. In functie de etiologie:

Psihogena (emotii mari prelungite sau anxietate nevrotica)

Psihotica (psihoze)

Neurologica (traumatisme sau tumori cerebrale)

Simptomatica (boli insotite de simptome ca durere, tuse, diaree, poliurie)

Toxica (exces de excitante SNC: cafeina, amfetamina)

C. In functie de durata

Pasagera, ocazionala la oameni normali (cauze externe: zgomot, serviciu in schimburi)

De durata scurta de cateva saptamani (suferinte diverse, tensiune psihica temporara)

Cronica, extinsa pe luni sau ani (durere cronica, nevroza cronica, stari depresive, toleranta si dependenta de hipnotice

Hipnoticele (somniferele)

 
 

Deprimante neselective ale SNC, care la doze terapeutice hipnotice, forteaza sau favorizeaza instalarea unui somn asemanator celui fiziologic

Sedativele

 
 

Deprimante neselective ale SNC, care la doze terapeutice sedative, produc o stare de liniste, prin diminuarea hiperexcitabilitatii senzitive si psihomotorii

la doze terapeutice sedative, produc o stare de liniste, prin diminuarea hiperexcitabilitatii senzitive si psihomotorii

Efectele sedativ, hipnotic si tranchilizant nu se manifesta transant ci se intrica, la diferite medicamente, in functie de doza

 

Fiecare medicament are unul dintre aceste efecte predominant:

-Hipnoticele in doze mici au efect sedativ -Sedativele au si efect anxiolitic

 

-Tranchilizantele au efect hipnoinductor, in nevroze

 
Clasificare
Clasificare

A. In functie de criteriile farmacodinamic si farmacoterapeutic, hipnoticele se impart in doua mari grupe

Hipnocoercitive (forteaza somnul)

Hipnoinductoare sau hipnogene (favorizeaza somnul)

impart in doua mari grupe – Hipnocoercitive (forteaza somnul) – Hipnoinductoare sau hipnogene (favorizeaza somnul)

Hipnocoercitivele:

inhiba difuz diferitele segmente ale SNC (scoarta cerebrala, formatia reticulata, talamus, hipotalamus)

Efectele deprimante sunt de intensitate gradata, dependent de doza: sedare - somn hipnotic -somn narcotic – coma -exitus

efecte deprimante asupra respiratiei, aparatului cardiovascular si temperaturii

Forteaza somnul si la indivizii normali

Intrarea in somnul hipnotic fortat de hipnocoercitive, este precedata de somnolenta, trezirea se face cu dificultate si este urmata de somnolenta reziduala

Reduc durata somnului rapid si o cresc pe cea a somnului lent

Produc o datorie de somn paradoxal la administrare repetata cu consecinte negative asupra echilibrului psihic

Produc obisnuinta cu tendinta la marirea dozelor manifestata prin simptome de excitatie SNC (convulsii)

Provoaca inductie enzimatica incrucisata (consecinte:

toleranta)

Supradozarea poate fi utilizata in scop suicid

– Provoaca inductie enzimatica incrucisata (consecinte: toleranta) – Supradozarea poate fi utilizata in scop suicid

Hipnoinductoarele:

Deprimarea SNC nu este gradata; nu produc somn narcotic nici la doze mari
Actioneaza selectiv asupra unor receptori specifici/situsuri specifice din complexul receptor GABA- ergic
Efectul hipnogen este mai evident in hiposomnii
Intrarea si iesirea din somn sunt insotite de somnolenta incipienta si respectiv reziduala de intensitate redusa
Trezirea din somn este usoara
Nu reduc durata de somn REM, cu vise si nu produc rebound cu vise neplacute
Efectele asupra SNV, circulatiei si respiratiei sunt reduse sau absente
Inductia enzimatica este redusa sau absenta
Dezvolta slab, sau, nu dezvolta obisnuinta si farmacodependenta
Supradozarea nu poate fi utilizata in scop suicid

Dezvolta slab, sau, nu dezvolta obisnuinta si farmacodependenta – Supradozarea nu poate fi utilizata in scop

B. In functie de mecanismul de actiune

Nespecifice, cu actiune pe intreaga membrana neuronala, producand hiperpolarizare (probabil prin influentarea unor canale ionice membranare) hipnocoercitivele)

Specifice, agonisti ai unor structuri de pe complexul receptor GABA A postsinaptic, crescand frecventa sau durata deschiderii canalelor de clor (hipnoinductoarele)

C. Sedativele sunt

Barbiturice, hipnotice la doze mici, sedative
Bromuri (bromura de calciu i.v.)
Sedative vegetale (Valeriana, Passiflora, Crataegus)

la doze mici, sedative – Bromuri (bromura de calciu i.v.) – Sedative vegetale (Valeriana, Passiflora, Crataegus)
TRANCHILIZANTE NEUROLEPTICE
TRANCHILIZANTE
NEUROLEPTICE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
BAZE FIZIOPATOLOGICE • DEFINI ŢIA A NXIET ĂŢII • Anxietatea: mai uşor de descris decât de

DEFINIŢIA ANXIETĂŢII

Anxietatea: mai uşor de descris decât de definit formal.

Se poate descrie:

senzaţie de frică sau spaimă

sentiment de ameninţare

sentiment de disconfort

nervozitate, agitaţie, iritabilitate

Anxietatea:

similară, dar nu identică, cu frica.

spuns la un eveniment stresant sau înfricoşător.

stimulul nu este bine definit.

poate apărea chiar şi în cazul în care circumstanţele nu sunt ameninţătoare.

nu este în mod necesar un răspuns negativ

Frica:

răspuns la un stimul identificabil,

răspunsul este rapid şi adecvat circumstanţelor.

Tulburările anxioase apar la 30-40% din populaţie.

Anxietatea generalizată apare la 5% din populaţie, şi afectează femeile cu frecvenţă dublă faţă de bărbaţi.

Atac de panică Stare anxioasă • “Sunt îngrijorată, dar nu ştiu de ce. N-am nici
Atac de panică Stare anxioasă • “Sunt îngrijorată, dar nu ştiu de ce. N-am nici
Atac de panică Stare anxioasă • “Sunt îngrijorată, dar nu ştiu de ce. N-am nici
Atac de panică
Stare anxioasă
• “Sunt îngrijorată, dar nu
ştiu de ce. N-am nici un
motiv, dar totuşi sunt.”
 Simptomatologie somatică, de tip dureri
toracice sau dispnee.
 Pacienţii deseori nu recunosc starea, dar
au un sentiment clar de disconfort iminent.

Simptomatologie

Pacienţii cu tulburări anxioase trebuie să prezinte cu intermitenţă trei sau mai multe simptome din cele marcate, de-a lungul unei perioade de cel puţin şase luni

Agitaţie

Astenie

Iritabilitate

Insomnie

Deficit de atenţie

Hipertonie musculară

Disforie

Disconfort abdominal

Palpitaţii

Greaţă

Dureri toracice

Senzaţie de cădere

Dureri de cap

Senzaţii de urgenţe fecale sau digestive

Transpiraţii

Hipertensiune

Ameţeală

Leşin

Midriază

Paloare cutanată

 

Condiţii patologice sau circumstanţe de mediu pot produce simptome de anxietate

Condiţii patologice

 

Afecţiuni Cardiovasculare

angine, aritmii, hipertensiune, IM, boli valvulare, şoc

Dietă

cafeină, glutamat de Na, deficienţe vitaminice

Medicaţie

Acatisie determinată de neuroleptice, stimulante (cocaină, amfetamine), sevraj pentru depresante ale SNC

Tulburări Metabolice

Boala Cushing, hipertiroidism, hipoglicemie, menopau

Tulburări Hematologice

Porfirii, anemii

Probleme Neurologice

Encefalopatii, tulburări convulsive,

Patologie Respiratorie

BPOC, astm

Tumori

insulinom, feocromocitom

CUM TRATĂM ANXIETATEA?
CUM TRATĂM ANXIETATEA?
•

Tulburările anxioase pot fi tratate pe mai multe căi.

Îndepărtarea cauzelor de bază.

Deoarece anxietatea poate însoţi tulburări de tip depresiv sau psihotic, tratamentul trebuie să fie îndreptat iniţial către problema psihiatrică de bază.

Anxietăţile situaţionale

nu necesită tratament.

Tratamente non-medicamentoase:

psihoterapie, tehnici de relaxare, meditaţie, hipnoză sau rugaciune.

Atacurile anxioase acute datorate stresului, bolilor sau altor situaţii pot fi tratate eficient cu anxiolitice.

Anxietatea cronică (de tip maladaptativ)

efecte negative asupra performanţei şi a relaţiilor interpersonale.

Durata > 4 săptămâni se instituie tratamentul medicamentos.

TRANCHILIZANTE
TRANCHILIZANTE
• DEFINIŢIE: – “Tranchilizantele influenţează predominant unele procese psihice şi sunt capabile de a calma
• DEFINIŢIE:
– “Tranchilizantele influenţează predominant
unele procese psihice şi sunt capabile de a
calma şi de a îndepărta tensiunea şi
anxietatea”

TRANCHILIZANTE BENZODIAZEPINE- CLASIFICARE

CRITERIUL CHIMIC

CRITERIUL FARMACOCINETIC

TIP DIAZEPAM

DIAZEPAM

 

MEDAZEPAM

CLORDIAZEPOXID

T1/2 lung (30-90 ore)

CLORAZEPAT

BROMAZEPAM

FLURAZEPAM

TIP OXAZEPAM

OXAZEPAM

T1/2 scurt

LORAZEPAM

T1/2 mediu

TIP ALPRAZOLAM

ALPRAZOLAM

T1/2 mediu

ESTAZOLAM

TRIAZOLAM

T1/2 scurt

TIP CLOBAZAM

CLOBAZAM

T1/2 lung

TRIFLUBAZAM

TIP TOFISOPAM

TOFISOPAM

T1/2 scurt

TIP MIDAZOLAM

MIDAZOLAM

T1/2 ultrascurt

ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ
ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ

Biotransformarea:

Se realizeala nivelul ficatului sub influenţa enzimelor care aparţin familiei citocrom P450 (CYP3A4 şi CYP2C19).

Acest proces poate parcurge următoarele etape:

A.

Reacţii caracteristice stadiului I (hidroxilare)

Reacţii caracteristice stadiului II (glucuronoconjugăre)

B.

Numai reacţii caracteristice stadiului II

ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ
ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ

Reactii de hidroxilare

Hidroxilare in pozitia 3 a nucleului benzodiazepinic Diazepam,Clobazam

Hidroxilare la nivelul grupării metil de pe ciclul fuzionat cu nucleul diazepinic Alprazolam, Midazolam

Metaboliti activi

3-hidroxiderivati

Metaboliţi activi alfa-hidroxilaţi

Metaboliţi activi

3-hidroxiderivaţi

Reacţii de N-dezalkilare urmată de 3 hidroxilare lentă a metabolitului N-dezalkilat Nordazepam

-
-

Reacţiile stadiului II sunt reacţii de glucuronoconjugare a derivaţilor hidroxilaţi ducând la glucuronoconjugaţi inactivi

- Unele benzodiazepine (tip oxazepam) pot fi metabolizate într-o singură fază prin glucuronoconjugare la glucuronoconjugaţi inactivi

ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ

Eliminarea:

Calea biliară

Metaboliţii activi rezultaţi se reabsorb din intestin urmând circuitul enterohepatic – aceasta explică apariţia celui de al doilea peak plasmatic la câteva ore de la administrare

Calea renală

ELEMENTE DE FARMACODINAMIE
ELEMENTE DE FARMACODINAMIE

MECANISM DE ACŢIUNE:

Benzodiazepinele se fixează la subunitatea alfa a receptorului GABAA.

Are loc o creştere a influxului de ioni de Cl care se datorează creşterii frecvenţei de deschidere a canalelor de clor

BDZ cresc eficienţa inhibiţiei sinaptice GABA-ergice prin hiperpolarizare, ceea ce reduce frecvenţa de descărcare a potenţialelor

inhibiţiei sinaptice GABA-ergice prin hiperpolarizare, ceea ce reduce frecvenţa de descărcare a potenţialelor
inhibiţiei sinaptice GABA-ergice prin hiperpolarizare, ceea ce reduce frecvenţa de descărcare a potenţialelor
ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE
ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE

Utilizarea repetată, a BDZ poate dezvolta apariţia toleranţei şi a dependenţei care sunt încrucişate pentru toti compuşii acestei clase.

Farmacodependenţa se dezvoltă la administrarea de doze mari timp îndelungat Întreruperea bruscă a tratamentului declanşează sindromul de abstinenţă:

Brusc şi sever pentru benzodiazepinele cu T1/2 scurt (triazolam, alprazolam, oxazepam, tofisopam)

La câteva zile de la întreruperea administrării pentru benzodiazepinele cu T1/2 lung (diazepam, medazepam, clobazam)

ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE
ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE

Parte din simptomele prezentate implică dificultăţi de diagnostic deoarece caracterizează însăşi afecţiunea tratată

Sindromul de abstinenţă se caracterizează prin:

Tulburări de somn

Anxietate

Agitaţie

Iritabilitate

Cefalee

Tremor

Mialgii

Sudoraţie

Diaree

Stare confuzională, alte manifestări psihotice

Se recomandă:

durata tratamentului să nu depăşească câteva săptămâni

Administrarea să se fie efectuată intermitent, în doze mici

La întreruperea tratamentului dozele trebuie reduse progresiv

intermitent, în doze mici – La întreruperea tratamentului dozele trebuie reduse progresiv – Uneori convulsii

Uneori convulsii

ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE
ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE
ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE • Antidotul : – FLUMAZENIL • Acţionează ca antagonist competitiv cu

Antidotul:

FLUMAZENIL

Acţionează ca antagonist competitiv cu benzodiazepinele (pentru situsul benzodiazepinic)

Se administrează pe cale intravenoasă, cu următoarele precautii:

Poate declanşa sindromul de abstinenţă la dependenţi

Pot apărea convulsii în cazul unui tratament anticonvulsivant preexistent

Produs farmaceutic: ANEXATE sol. inj.

FARMACOTERAPIA TRANCHILIZANTELOR BENZODIAZEPINICE • Alte acţiuni : – Acţiune hipnotică (au înlocuit

FARMACOTERAPIA TRANCHILIZANTELOR BENZODIAZEPINICE Alte acţiuni:

Acţiune hipnotică (au înlocuit barbituricele): pot să inducă şi să asigure un somn asemănător celui fiziologic

Utilizate în hiposomnii psihogene, nevrotice

Acţiune miorelaxantă prin inhibarea reflexelor polisinaptice; la doze mari intervine şi o acţiune de deprimare a transmisiei neuromusculare

Utilizate în stări spastice ale muşchlor striaţi

Acţiune anticonvulsivantă (împiedicarea apariţiei convulsiilor prin deprimarea procesului de difuzare subcorticală a descărcărilor convulsivante)

Utilizate în unele stări convulsive

Inducţia anesteziei generale şi preanestezie

NEUROLEPTICE (antipsihotice) •
NEUROLEPTICE (antipsihotice)

grupa psiholeptice alături de tranchilizante

Psihozele (schizofrenia, paranoia, mania)

tulburări de ordin calitativ ale proceselor psihice.

Bolnavul nu este conştient de boala sa.

Clasificarea psihozelor:

Schizofrenii (forme: dezorganizata, catatonica, paranoida)

Tulburari paranoide: iluzionate, simptomele predominante sunt iluziile de persecutie

Tulburari schizofreniforme (similare simptomatologic cu schizofrenia dar de durata mai scurta)

Tulburari schizoafective

Psihozele varstelor inaintate

perturbarea asociaţiilor ideative care sunt completate de simptomele secundare: delir, halucinaţii, catatonie şi tulburări de comportament

In patologia psihozelor sunt implicate:

Hiperactivitatea transmisiei dopaminergice mediată de creşterea densităţii receptorilor D2 şi asociată cu simptomele pozitive ale schizofreniei (excitaţie psihomotorie, tulburări de gândire, halucinaţii delir)

Hiperactivitatea transmisiei serotoninergice mediată de receptorii 5-HT2A şi asociată cu simptomele negative ale schizofreniei (apatie, izolare, lentoarea în vorbire)

Neurolepticele sunt medicamente care prezintă activitate antipsihotică (fac parte din psiholeptice si mai sunt denumite: neurologice, neurolitice, tranchilizante majore, antipsihotice)

Efectul neuroleptic se manifesta prin trei tipuri de acţiuni:

Acţiuni psihofiziologice

Acţiuni clinice: antipsihotice

Acţiuni neurologice

In funcţie de structura chimica şi mecanismul de acţiune aceste tipuri de acţiuni diferă ca intensitate.

ELEMENTE DE FARMACODINAMIE
ELEMENTE DE FARMACODINAMIE

MECANISM DE ACŢIUNE:

1. Anatgonism predominant dopaminergic, pe receptorii D2 si D1

Medicamentele antipsihotice reduc activitatea sinaptică a dopaminei în creier

Dopamina interacţionează cu receptorii postinaptici D1 şi D2 şi cu autoreceptorii presinaptici D2. O pare este racaptată şi metabolizată de monoaminooxidaza mitocondrială

Receptorii postinaptici D1 activează aenilatciclaza (prin intremediul proteinelor Gs) şi transformă ATP-ul în AMPc. Receptorii D2 inhibă adenilat ciclaza (prin intermediul proteinelor Gi)

Receptorii D2 stimulează fosfolipaza C care transformă fosfatidilinozitol difosfat în IP3 şi DAG

Receptorii dopaminici:

7 domenii transmembranare şi sunt cuplaţi cu proteina G

Antipsihoticele blochează receptorii dopaminergici D2 în special în sistemul mesolimbic frontal. Dintre acestea tioxantenele, fenotiazinele şi clozapina blochează şi receptorii D1.

Blocarea receptorilor D2 în corpul striat pare a fi responsabilă de majortatea efectelor secundare.

2. Antagonism predominant serotoninergic pe receptorii 5HT2

3. Depletia catecolaminelor (DA, NA, Adr)

secundare . 2. Antagonism predominant serotoninergic pe receptorii 5HT2 3. Depletia catecolaminelor (DA, NA, Adr)

1. Neurolepticele deprimă sistemul nervos vegetativ atât în componenta centrală cât şi cea periferică.

a. O mare parte au proprietăţi blocante alfa-adrenergice periferice şi simpatice centrale. Ex:

- Hipotensiunea ortostatică (mai relevantă pentru cele sedative) apare după primele zile de tratament

- Congestia nazală

b. Acţiuni anticolinergice periferice şi/sau centrale

- Uscăciunea gurii

- Tulburări de vedere

- Constipaţie

- Tahicardie

- Micţiune dificilă

- Tulburări ale funcţiilor sexuale

- Creşterea presiunii intraoculare la pacienţii cu glaucom sau la ochiul cu susceptibilitate anatomică pentru boala glaucomatoasă

presiunii intraoculare la pacienţii cu glaucom sau la ochiul cu susceptibilitate anatomică pentru boala glaucomatoasă

2. Efect antivomitiv

realizat prin deprimarea zonei chemoreceptoare declanşatoare a vomei din bulb.

Efectul se obţine la doze inferioare celor antipsihotice

3. Acţiune hipotermizantă

realizată prin inhibarea centrului termoreglator.

Reprezintă un avantaj pentru anumite intervenţii chirurgicale care necesită scăderea metabolismului

4. Acţiuni la nivelul sistemului endocrin

- La femei:

se poate produce o creştere a secreţiei de prolactină având consecinţă amenoree, galactoree, teste de sarcină fals pozitive

- La bărbaţi:

ginecomastie, scăderea libidoului

amenoree, galactoree, teste de sarcină fals pozitive - La bărbaţi: • ginecomastie, scăderea libidoului

5. Tulburări extrapiramidale (factori

favorizanţi):

Persoanele în vârstă,

consumul de băuturi alcoolice,

hipocalcemia

a. Fenomenele parkinsoniene se pot dezvolta după o lună de tratament:

Rigiditate

Tremor

Facies imobil

O tulburare motorie înrudită cu Parkinsonul este tremorul perioral (sindromul iepurelui) care poate apărea la mai multe luni de tratament.

cu Parkinsonul este tremorul perioral (sindromul iepurelui) care poate apărea la mai multe luni de tratament.

b. Acatisia se caracterizează prin nelinişte, tendinţa de mişcare continuă. Apare în primele două luni de tratament.

c. Reacţii distonice acute:

Sunt mai frecvente la copii şi adulţii tineri

Apar în primele zile de tratament

Se caracterizează prin spasme tonice, grimase faciale, torticolis, scolioză, lordoză, opistotonus.

d. Diskinezia tardivă:

Apare după administrarea îndelungată a neurolepticelor

Reprezintă o complicaţie gravă

Factori favorizanţi:

Vârsta tânără Sex feminin Schizofrenie cu simptome predominant negative

 Factori favorizanţi:  Vârsta tânără  Sex feminin  Schizofrenie cu simptome predominant negative

6. “Sindromul malign” declanşat de tratamentul cu neuroleptice (mecanismul de apariţie este necunoscut) se caracterizează prin:

Rigiditate musculară

Hipertermie

Sudoraţie profuză

Deshidratare

Instabilitate vegetativă

Neurolepticele sunt foarte active faţă de manifestările acute ale schizofreniei: halucinaţii, delir, agitaţie, comportament agresiv sau de izolare;

La bolnavii cu agitaţie intensă se preferă neuroleptice sedative: clorpromazină, levomepromazină;

O altă indicaţie importantă a neurolepticelor o constituie faza acută a psihozei maniacale când se utilizează neuroleptice incisive p.o. sau injectabil

Neurolepticele în doze mici sunt utile în diferite tulburări neurologice (Ex. Coreea Hungtinton), care sunt datorate predominanţelor dopaminergice la nivelul corpului striat. Tratamentul se începe de obicei pe cale orală cu doze relativ mari şi se creşte progresiv;

Ca antivomitive în greţuri şi vome intense

În anestezia generală (neuroleptanalgezie)

progresiv; • Ca antivomitive în greţuri şi vome intense • În anestezia generală (neuroleptanalgezie)

INTERACŢIUNI

- Anestezice generale, hipnotice, sedative, tranchilizante, opioide

- Risc de deprimare centrală

- Antihipertensive

- Accidente hipotensive

- Antidepresive triciclice

- Stări confuzionale

- Anticolinergice şi anticolinergice utilizate în boala Parkinson

- Efecte atropinice şi stări confuzive

CLASIFICARE: A. În funcţie de structura chimică
CLASIFICARE:
A. În funcţie de structura chimică

FENOTIAZINE

CLORPROMAZINA

TRFLUOPERAZINA

 

LEVOMEPROMAZINA

TIORIDAZINA

PERICIAZINA

PROLORPERAZINA

FLUFENAZINA

TIOXANTENE

CLORPROTIXEN

CLOPENTIXOL

 

FLUPENTIXOL

TIOTIXEN

BUTIROFENONE

HALOPERIDOL

TRIFLUPERIDOL

 

DROPERIDOL

BENZPERIDOL

ALTE STRUCTURI

PIMOZID

SULPIRID

 

CLOZAPINA

LOXAPINA

RISPERIDONA

MOLINDONA

CLASIFICARE:

B. În funcţie de mecanismul de acţiune

Antagonişti predominant dopaminergici

Antagonişti predominant serotoninergici

C. În funcţie de profilul farmacodinamic:

Neuroleptice sedative

- efect sedativ şi anxiolitic intens

- acţiune antipsihotică mai slabă

- indicate în stări de agitaţie psihomotorie acută

Neuroleptice “incisive” dezinhibitorii - Efect sedativ slab

- Efect antipsihotic intens (asupra simptomelor pozitive şi negative ale schizofreniei)

Anticonvulsivante
Anticonvulsivante
Baze fiziopatologice
Baze fiziopatologice
• Convulsiile - contractii violente si repetate ale muschilor striati, localizate sau generalizate, provocate de
• Convulsiile
- contractii violente si repetate ale muschilor striati, localizate sau
generalizate, provocate de descarcari anormale si necontrolate ale
unui numar mare de impulsuri din neuronii cerebrali
• Factori implicati:
– Factorul endogen: reactivitate convulsivanta corelata cu pragul
convulsivant
– Factorul exogen: agenti excitanti externi (electrici, chimici, intoxicatii,
tumori)
• Tipuri de convulsii (in functie de coordonarea intre muschii
agonisti si antagonisti)
– Convulsii clonice (contractii musculare bruste, scurte, ritmice cu
pastrarea coordonarii intre contractia agonistilor si relaxarea
antagonistilor
– Convulsii tonice sau tetanice (contractii generalizate violente atat a
agonistilor cat si antagonistilor, lipsind coordonarea intre agonisti si
antagonisti).
Epilepsia
Epilepsia
• Sindrom caractreizat prin episoade repetate de: – –
• Sindrom caractreizat prin episoade repetate de:

Descarcari de impulsuri anormale, bruste, hiperfrecvente, sincrone ale unor grupuri de neuroni corticali sau subcorticali cu modificarea EEG Tulburarea starii de cunostinta in majoritatea formelor Insotite sau nu de accese (atacuri) convulsive Uneori cu hiperactivitate vegetativa Ce apar si dispar brusc si sunt de durata variabila

– – –
convulsive Uneori cu hiperactivitate vegetativa Ce apar si dispar brusc si sunt de durata variabila –
convulsive Uneori cu hiperactivitate vegetativa Ce apar si dispar brusc si sunt de durata variabila –
convulsive Uneori cu hiperactivitate vegetativa Ce apar si dispar brusc si sunt de durata variabila –
Forme de epilepsie
Forme de epilepsie
• In functie de etiologie: – Epilepsie primara idiopatica (boala epileptica) – Epilepsie secundara, simptomatica
• In functie de etiologie:
– Epilepsie primara idiopatica (boala epileptica)
– Epilepsie secundara, simptomatica (factori
exogeni)
• In functie de extinderea descarcarilor neuronale,
EEG si manifestare clinica
• Partiale (locale sau focale)
– –
clinica • Partiale (locale sau focale) – – – Simple (fara pierderea cunostintei) Complexe (accese de

Simple (fara pierderea cunostintei) Complexe (accese de comportament confuzional) Partial generalizate

– – – Simple (fara pierderea cunostintei) Complexe (accese de comportament confuzional) Partial generalizate
– – – Simple (fara pierderea cunostintei) Complexe (accese de comportament confuzional) Partial generalizate
• Generalizate – Tonico-clonice (crize majore, marele rau grand mal) – Absente (minore: micul rau
• Generalizate
– Tonico-clonice (crize majore, marele rau grand
mal)
– Absente (minore: micul rau epileptic, petit mal)
– Tonice (opistotonus, pierderea cunostintei)
– Atonice (pierderea tonusului postural)
– Clonice (contractii clonice ritmice, pierderea
cunostintei)
– Mioclonice (contractii clonice izolate)
• Starea de rau epileptic (status epilepticus), atacuri
subintrante de mare rau (>30 minute); reprezinta o
urgenta medicala, mortalitate pana la 15% din cazuri
•
• Anticonvulsivantele (antiepilepticele) - substante capabile • Clinic sa suprime sau sa diminue convulsiile din

Anticonvulsivantele (antiepilepticele) - substante capabile

• Clinic sa suprime sau sa diminue convulsiile din diferite stari patologice si sa reduca
• Clinic sa suprime sau sa diminue convulsiile
din diferite stari patologice si sa reduca
numarul si intensitatea convulsiilor din boala
epileptica
• Experimental sa suprime sau sa diminue
intensitatea convulsiilor produse stimul
electric sau prin excitante ale SNC
• Clasificare:
– In functie de structura chimica:
barbiturice, hidantoine, pirimidindione,
oxazolidindione, succinimide, aciluree,
benzodizepine
– In functie de criteriile farmacodinamic si farmacoterapeutic - antiepileptice cu eficacitate predominanta in: •
– In functie de criteriile farmacodinamic si
farmacoterapeutic - antiepileptice cu
eficacitate predominanta in:

Marele rau epileptic si celelalte forme cu exceptia micului rau (experimental in convulsii prin electrosoc): fenobarbital, fenitoina, primidona, carbamazepina, acid valproic, lamotrigin, topiramat Micul rau epileptic (experimental in convulsiile prin excitante SNC): oxazolidione (trimetadiona), succinimide (etosuximida), acetazolamida, acidul valproic, lamotrigin Starea de rau epileptic: fenitoina, fenobarbital (i.v), diazepam, clonazepam, fenitoina, fenobarbital Crizele mioclonice: acid valproic, clonazepam, lamotrigin, topiramat Spectru larg: fenacemida

• • • •
• Farmacocinetica: – Epurarea antiepileticelor are loc majoritar prin eliminare renala (exceptie fenitoina:
• Farmacocinetica:
– Epurarea antiepileticelor are loc majoritar prin
eliminare renala (exceptie fenitoina: procentul de
epurare hepatica are o mare variabilitate)
– Unele entiepileptice sunt eliminate pe cale renala,
netransformate
– Biotransformarea are loc la nivelul enzimelor
microzomiale hepatice
– Se comporta ca inductori sau inhibitori enzimatici
(la asociere intre ele sau cu alte medicamente pot
induce interactiuni semnificative clinic prin
inductie sau inhibitie incrucisata)
– IT este mic- se impune monitorizarea terapeutica
pe criteriul farmacocinetic (pe baza concentratiilor
plasmatice)
• Mecanism de actiune: impiedicarea depolarizarii sau hiperpolarizarea membranei neuronale prin: – Blocarea canelor
• Mecanism de actiune: impiedicarea depolarizarii sau
hiperpolarizarea membranei neuronale prin:
– Blocarea canelor de sodiu: fenitoina, carbamazepina, acid
valproic
– Blocarea canalelor de calciu de tip T: trimetadiona,
etosuximida
– Deschiderea canalelor de clor, prin activarea complexului
receptor postsinaptic (GABA-A): fenobarbital, clonazepam,
topiramat
– Cresterea nivelului GABA in creier prin inhibarea ireversibila
a enzimei GABA-t ce degradeaza GABA (acid valproic)
– Favorizarea eliberarii GABA (gabapentin)
– Inhibarea selectiva a recaptarii GABA (tiagabin)
– Impiedicarea eliberarii neuromediatorului excitator glutamat
(lamotrigin)
– Inhibarea anhidrazei carbonice cerebrale (acetazolamida,
topiramat)
Farmacoterapie-principii de tratament
Farmacoterapie-principii de tratament
• Individualizarea antiepilepticului si a dozelor • La nevoie se asociaza 2-3 antiepileptice • Dozele
• Individualizarea antiepilepticului si a dozelor
• La nevoie se asociaza 2-3 antiepileptice
• Dozele mici incipiente sunt crescute gradat
• Intervalul intre doze este in functie de t1/2
• Optimizarea posologiei, prin monitorizarea
concentratiilor plasmatice
• Monitorizarea efectelor adverse
• Intreruperea tratamentului se face prin reducerea
treptata a dozelor
• In status epilepticus calea de adm. este i.v.
Antiparkinsoniene
Antiparkinsoniene
Baze anatomo-fiziologice
Baze anatomo-fiziologice
• Funcţia motorie involuntara a musculaturii striate scheletice este controlată de subsistemul nervos extrapiramidal
• Funcţia motorie involuntara a musculaturii striate
scheletice este controlată de subsistemul nervos
extrapiramidal din SNC cu cele trei nivele de
integrare: cortical, striat, mezencefalic
• Mişcările involuntare normale sunt dependente de
echilibrul fiziologic dintre grupurile de neuroni
dopaminergici şi colinergici din sistemul nigrostriat
• Dezechilibrul funcţional al celor două sisteme
dopaminergic şi colinergic, provoacă tulburări
motorii
• Tipuri de sindrom Parkinsonian – Idiopatic (Boala Parkinson sau paralizia agitantă) – Secundar
• Tipuri de sindrom Parkinsonian
– Idiopatic (Boala Parkinson sau paralizia agitantă)
– Secundar (postencefalitic, aterosclerotic, toxic şi
medicamentos prin neuroleptice anti D2)
• Patogenia bolii Parkinson
– Distrugeri de neuroni dopaminergici în substanţa
neagră, cu degenerscenţa fasciculului nigrostriat
şi reducerea nivelelor de dopamină însoţită de
hipoactivitate dopaminergică în corpul striat şi
alte zone din sistemul extrapiramidal ce
controlează funcţia musculaturii striate
(responsabila de hipokinezie).
– Hiperactivitatea colinergică este responsabilă de:
rgiditate şi tremor
• Medicamentele antiparkinsoniene ameliorează clinic simptomele sindromului Parkinsonian (rigiditate, hipokinezie,
Medicamentele antiparkinsoniene ameliorează clinic
simptomele sindromului Parkinsonian (rigiditate,
hipokinezie, tremor)

Sunt medicamente care acţionează patogenic în sensul ameliorării dezechilibrului dintre sistemele dopaminergic deficitar şi colinergic în exces în sistemul nigrostriat, ameliorand astefl simptomatologia sindromului parkinsonian

deficitar şi colinergic în exces în sistemul nigrostriat, ameliorand astefl simptomatologia sindromului parkinsonian
CLASIFICARE
CLASIFICARE
• Antiparkinsoniene dopaminergice: – Antiparkinsoniene care influenţează pozitiv metabolismul dopaminei: –
• Antiparkinsoniene dopaminergice:
– Antiparkinsoniene care influenţează pozitiv
metabolismul dopaminei:
– Antiparkinsoniene agonişti dopaminergici D2
• Antiparkinosniene anticolinergice (trihexifenidil,
benzatropina, prociclidina)
• Antiparkinsoniene antiglutamatergice, antagonişti ai
receptorilor NMDA (receptori pentru N-metl-d-
aspartic)
– Antiparkinsoniene care influenţează pozitiv metabolismul dopaminei: • Cresc biosinteza (levodopa) •
Antiparkinsoniene care influenţează pozitiv metabolismul
dopaminei:
Cresc biosinteza (levodopa)
• Stimulează eliberarea dopaminei (amantadina)
• Inhibă enzima MAO-B (selegilina)
• Inhibă selectiv şi ireversibil enzima COMT periferică ce
metabolizează levodopa şi dopamina (tolcapon)
– Antiparkinsoniene agonişti dopaminergici D2
• Derivaţi semisintetici şi sintetici ai alcaloizilor din ergot
(dihidroergocriptina, bromocriptina, pergolid)
• Derivaţi piperazinici (piribedil); derivaţi non-ergolinici
(pramipexol)
• Principii de tratament: – In formele incipiente: anticolinergice, stimulatoare ale eliberării dopaminei
Principii de tratament:
– In formele incipiente: anticolinergice, stimulatoare ale eliberării
dopaminei (amantadina)
– În formele avansate: levodopa
– În parkinsonismul medicamentos (sindromul neurologic
extrapiramidal indus de neuroleptice): anticolinergice
(trihexifenidil)
– Dozele se cresc treptat
– Asocierille sunt indicate pentru creşterea eficacităţii clinice
– Intreruperea administrării se face treptat
– Intreruperea bruscă poate produce RA , în funcţie de mecanismul
de acţiune:
• La anticolinergice, efect rebound colinergic cu hiperfuncţie
colinergică
• La levodopa, efect de obişnuinţă dopaminergică (efect de
reglare down) cu deficienţă dopaminergică majoră, manifestată
prin akinezie majoră

MIORELAXANTE CENTRALE

MIORELAXANTE CENTRALE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
BAZE FIZIOPATOLOGICE

Contractura şi stările spastice ale musculaturii striate (scheletice) sunt însoţite de:

Durere;

Tulburări la nivelul articulaţiilor corespunzătoare

Cauzele contracturilor muşchilor striaţi:

Traumatisme ale aparatului locomotor (fracturi, luxaţii entorse, elongaţii)

Afecţiuni reumatismale (artrite, miozite, tensinovite)

Tulburări neurologice piramidale şi extrapiramidale;

Boli convulsivante infecţioase (tetanos) sau toxice (stricnină)

Mecansimele fiziopatologice implicate:

Reflexele spinale monosinaptice (de întindere) şi polisinaptice (nociceptive)

Hiperexcitabilitatea neuronilor motori spinali alfa, ai căror axoni inervează fibrele musculaturii straite;

Hiperexcitabilitatea neuronilor intercalari;

Deprimarea celulelor Renshaw ce inhibă neuronii alfa.

Neurotransmiţătorii implicaţi:

Aminoacizi excitatori (glutamat, aspartat) şi receptorii respectivi ce activează neuronii motori alfa;

Substanţa P ce activează neuronii intercalari;

Aminoacidul inhibitor (glicina) şi receptorii glicinergici din celulele Renshaw, care inhibă neuronii motori alfa;

GABA, ce asigură inhibiţia presinaptică şi postsinaptică activând receptorii GABA-B2 din heterosinapsele inhibitoare presinaptice şi receptorii GABA-B1 din heterosinapsele inhibitoare postsinaptice.

BAZE FARMACOLOGICE
BAZE FARMACOLOGICE
BAZE FARMACOLOGICE • Definiţie : Miorelaxantele centrale sunt medicamente capabile să relaxeze musculatura striată

Definiţie: Miorelaxantele centrale sunt medicamente capabile să relaxeze musculatura striată spastică (să diminue hipertonia, contractura, spasmul) acţionând la nivelul SNC.

MECANISMELE DE ACŢIUNE
MECANISMELE DE ACŢIUNE
• Blocarea neuronilor de asociaţie din centrii subcorticali, trunchiul cerebral, măduva spinării; • Diminuarea
• Blocarea neuronilor de asociaţie din centrii
subcorticali, trunchiul cerebral, măduva spinării;
• Diminuarea sau abolirea reflexelor spinale mono
şi polisinaptice (ex. baclofen, clorzoxazona);
• Facilitarea transmisiei inhibitoare GABA-ergice
(ex benzodiazepinele);
• De tip agonist pe receptor GABA-B-
glutamatergice (ex. baclofen);
• Deprimarea neuro-receptorilor din fusul
muscular; mecanism periferic de cuplare a
procesului excitaţie contracţie, prin favorizarea
reţinerii calciului în reticulul endoplasmatic (ex.
dandrolen)
a procesului excitaţie contracţie, prin favorizarea reţinerii calciului în reticulul endoplasmatic (ex. dandrolen)

Farmacodinamie:

Acţiuni farmacodinamice:

Acţiune miorelaxantă:

Acţiune sedativă (slabă, egală sau mai mare decât cea miorelaxantă);

Efect analgezic indirect, prin combaterea contracturii

Clasificare

În funcţie de structura chimică:

Benzodiazepine (diazepam, tertazepam, clordiazepoxid)

Carbamaţi (meprobamat, fenprobamat, metcarbamol, carisoprodol)

Eteri ai glicerolului (guaifenesina, mefenesina)

Benzoxazoli (clorzoxazonă)

Alte structuri (baclofen, dandrolen, tolperison, tizandin, clormenazona, idrociclamida)

Farmacotoxicologie

Reacţii adverse:

Comune

Proprii în funcţie de structura chimică

RA – comune

Somnolenţa

Capacitatea funcţională motorie diminuată consecinţă a miorelaxării (hipotonie, ataxie);

La doze mari, paralizie flască, cu moarte prin paralizia muşchilor respiratori CI.:

Şoferi, miastenie, hipotonie, miastenia gravis

flască, cu moarte prin paralizia muşchilor respiratori CI.: – Şoferi, miastenie, hipotonie, miastenia gravis

Farmacoterapie:

Miorelaxantele reprezintă o medicaţie simptomatică-patogenică, mai activă în formele acute spastice dureroase, decât în cele cronice.

În inflamaţii însoţite de durere şi contractură, sunt indicate în asociere cu analgezice – antiinflamatoare (acid acetilsalicilic)

Indicaţii

Stări spastice dureroase ale muşchilor striaţi, indiferent de etiologie;

Ca miorelaxante în chirurgie, ortopedie (reducerea fracturilor)

MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV) (SI A UNITATII NEUROMOTORII)
MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV) (SI A UNITATII NEUROMOTORII)
MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA
SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV)
(SI A UNITATII NEUROMOTORII)

Clasificarea medicamentelor cu actiune la nivelul SNV:

In functie de sensul actiunii:

Mimetic: sens pozitiv, efecte de activare

Litice sau plegice: sens negative, efecte de blocaj

1. PARASIMPATOMIMETICE (COLINERGICE, COLINOMIMETICE)

Definitie Parasimpatomimeticele sunt compusi care produc efecte asemanatoare cu cele ale stimularii sistemului nervos vegetativ parasimpatic si activarii sinapselor neuroefectoare colinergice muscarinice.

Clasificare – in functie de mecanismul de actiune:

Acetilcolinomimetice (cu mecanism direct)

Anticolinesterazice (cu mecanism indirect, blocant al acetilcolinesterazei)

Acetilcolinomimetice, in functie de origine:

Naturale

Acetilcolina (endogena), pilocarpina (Pylocarpus

sp. )

[TOXICE! – neutilizate ca medicamente – muscarina (Amanita muscaria), arecolina (Area

catechu)

Sintetice

( A m a n i t a muscaria ), arecolina ( Area catechu ) –

Carbacol, betanecol, metacolina

Acetilcolinesterazice, in functie de reversibilitatea actiunii

Usor reversibile: edrofoniu

Moderat reversibile: fizostigmina, neostigmina, piridostigmina, distigmina, demecariul

Ireversibile: derivatii organofosforici (ecotiofat, fluostigmina), cu utilizare farmacoterapeutica exclusiv topica antiglaucomatoasa, de rezerva Paraoxon: utilizare extinsa ca insecticide in agricultura, provocand intoxicatii accidentale sau voluntare (in scop suicid) si ca gaze de lupta neurotoxice (neuroparalitice)

Farmacodinamie – Mecanism de actiune

Acetilcolinomimeticele – sunt agonisti ai receptorilor colinergici muscarinici, unele sunt agonisti si ai receptorilor colinergici nicotinici somatici si centrali

Acetilcolinesterazicele: inhiba reversibil sau ireversibil acetilcolinesteraza (enzima ce hidrolizeaza neuromediatorul acetilcolina); astfel acetilcolina (Ach) acumulata isi manifesta efectele colinergice asupra receptorilor colinergici muscarinici si nicotinici

Subtipurile de receptori colinergici:

Receptori muscarinici: M 1 – M 5

Receptori nicotinici:

N

ganglionari + medulara suprarenala)

– N

(neuronali centrali), si N

(neuronali

1

SNC

N

N 2 (N M ) – somatici musculari

Receptorii colinergici sunt sisteme receptor-efector. Astfel, efectul poate fi format din:

Enzime membranare modulate prin proteinele G in cazul receptorilor M
Canale membranare ionice de sodiu (Na + ), in cazul receptorilor N

prin proteinele G in cazul receptorilor M – Canale membranare ionice de sodiu (Na + ),

Efecte de tip colinergic

Sunt de doua tipuri: muscarinice si nicotinice
Rezulta din activarea directa sau indirecta a receptorilor colinergici muscarinici (M 1 – M 5 ) si respectiv nicotinici (N 1-2 )

sau indirecta a receptorilor colinergici muscarinici (M 1 – M 5 ) si respectiv nicotinici (N

A. Efecte muscarinice

Efectele muscarinice, la nivelul diferitelor tesuturi sunt stimulante sau inhibitoare, in functie de tesut si subtipul de receptori:

Muschi netezi (M 3 )

Stimulare (contractie): muschii netezi : tub digestiv, bronhii, vezica urinara, muschiul circular al irisului (mioza), etc.

Inhibitie (relaxare): sfinctere (sfincterele tubului digestiv, sfincterul vezicii urinare); arteriole (arteriolodilatatie, mai intensa in muschii scheletici)

Glande exocrine (M 3 ) – inclusiv glandele sudoripare – stimulare (hipersecretie)

Miocard (M 2 ) – deprimarea tuturor functiilor => bradicardie

SNC (M 1 , M 5 ) – stimulare

Ganglioni vegetativi parasimpatici (M 1 ) – stimulare

bradicardie • SNC (M 1 , M 5 ) – stimulare • Ganglioni vegetativi parasimpatici (M

B. Efecte nicotinice

Efectele nicotinice sunt stimulatoare si se manifesta in sinapsele nicotinice de la nivel somatic si central:

Ganglionare (N 1 ): stimulare, inclusiv stimularea glandei medulosuprarenale, cu cresterea secretiei de ADR
Somatice (N 2 ): stimularea muschilor striati scheletici (tonus, contractie)
Centrale (N 1 ): stimularea SNC

(N 2 ) : stimularea muschilor striati scheletici (tonus, contractie) • Centrale (N 1 ) :

Efecte la nivelul aparatelor si sitemelor:

SNC (M 1 si N 1 ) – stimulare

Aparat cardiovascular – deprimare, de intensitate variabila in functie de substanta si cale de administrare; in administrare i.v. rapida pot sa apara accidente (sistole ectopice, fibrilatie), ca urmare a scurtarii perioadei refractare, cu cresterea excitabilitatii:

Inima (M ): bradicardie, prin deprimarea nodului sinusal, diminuarea conducerii prin deprimarea nodului atrio-ventricular si a fascicolului Hiss

Vase: arteriolodilatatie, mai intensa la nivelul membrelor si mai slaba in teritoriul splanhnic

Tensiune arteriala - scade

2

Aparat respirator

Bronhocontrictie, hipersecretia glandelor bronhice (M 3 )

Declansarea crizei de dispnee expiratorie, la astmatici

Aparat digestiv Stimularea tonusului si peristaltismului stomacului si intestinului Stimularea contractiei cailor biliare si a vezicii biliare Relaxarea sfincterelor Hipersecretia glandelor tubului digestiv, hipersecretie gastrica acida (M 3 )

Relaxarea sfincterelor Hipersecretia glandelor tubului digestiv, hipersecretie gastrica acida (M 3 ) – – – –

Aparat excretor renal

Contractia vezicii urinare

Relaxarea sfincterului

Ochi

Mioza activa prin contractia muschiului neted circular al irisului

Scaderea presiunii intraoculare, la aplicare locala

(M 3 )

In functie de structura chimica, parasimpatomimeticele au o predominanta de actiune pe anumite teritorii, ceea ce duce la indicatii terapeutice diferite.

Farmacotoxicologie

RA sunt de tip efecte secundare muscarinice; la doze mari, se manifesta si efectele secundare nicotinice:

Efecte secundare muscarinice:

dispnee si crize de astm bronsic la bolnavii astmatici

Bradicardie, hTA, [simptomatologie de edem pulmonar acut]

Hipersecretie lacrimala, rinoree

Hipersalivatie, hipersecretie gastrica cu arsuri epigastrice

Greturi, varsaturi, colici abdominale

Tranzit digestiv accelerat, cu scaune lichide, mictiuni frecvente

Transpiratie

varsaturi, colici abdominale • Tranzit digestiv accelerat, cu scaune lichide, mictiuni frecvente • Transpiratie

Efecte secundare nicotinice:

Stimularea musculaturii striate (scheletice) – fasciculatii, hipertonie, tremor

Stimulare SNC

Farmacoepidemiologie – Contraindicatii

Astm bronsic

Ulcer gastro-duodenal

Diaree

Bradicardie

Bloc atrio-ventricular

hTA

Tratamentul RA – parasimpatolitice (atropina)

PARASIMPATOLITICE

colinolitice, antiacetilcolinice, antimuscarinice, vagolitice, anticolinergice periferice

Definitie parasimpatoliticele sunt substante care antagonizeaza efectele muscarinice ale Ach si parasimpatomimeticelor prin blocarea receptorilor muscarinici (M- colinergici) de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice

prin blocarea receptorilor muscarinici (M- colinergici) de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice •
Clasificare
Clasificare

in functie de origine:

naturale – atropina, scopolamina, hiosciamina (nu se utilizeaza ca medicament)
de sinteza – restul anticolinergicelor

– atropina, scopolamina, hiosciamina (nu se utilizeaza ca medicament) – de sinteza – restul anticolinergicelor

in functie de actiunea terapeutica

midriatice – atropina, homatropina, tropicamida, ciclopentolat

antispastice digestive – atropina, butilscopolamina, metantelina, propantelina, oxifenoniu, oxifenciclimina, fenpiperamida, otilonium

antispastice urinare – emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin

hiposecretoare gastrice – pirenzepina, telenzepina

antiastmatice bronhodilatatoare – ipratropium, oxitropium, tiotropium

parasimpatolitice in preanestezie – atropina, scopolamina

Farmacocinetica
Farmacocinetica
Farmacocinetica • Compusii cu amoniu cuaternar – – absorbtie digestiva limitata per os, dozele sunt mult

Compusii cu amoniu cuaternar

absorbtie digestiva limitata per os, dozele sunt mult mai mari, comparativ cu cele parenterale

difuziunea prin bariera hematoencefalica si membranele celulare tisulare este redusa, avand efecte centrale si oculare slabe

administrarea p.o. favorizeaza sinergismul de potentare intre cele doua tipuri de efecte

anticolinergice: parasimpatolitice M

ganglionare M

intramurale), cu o eficacitate crescuta asupra tubului digestiv

si

3

(la nivelul plexurilor vegetative

1

Aminele tertiare

au o absorbtie p.o. mai buna si difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei

Farmacodinamie
Farmacodinamie
Farmacodinamie • locul de actiune – sinapsele colinergice muscarinice neuroefectoare de la nivelul muschilor netezi,
Farmacodinamie • locul de actiune – sinapsele colinergice muscarinice neuroefectoare de la nivelul muschilor netezi,

locul de actiune – sinapsele colinergice muscarinice neuroefectoare de la nivelul muschilor netezi, miocardului si glandelor exocrine
mecanism de actiune – direct, antagonist al receptorilor muscarinici

netezi, miocardului si glandelor exocrine • mecanism de actiune – direct, antagonist al receptorilor muscarinici
• Efecte – antimuscarinice – prin blocarea receptorilor M 2 , M 3 din muschii

Efecte

antimuscarinice – prin blocarea receptorilor M 2 , M 3 din muschii netezi, miocard si glandele exocrine ganglioplegice – la nivelul sinapselor ganglionare parasimpatice previscerale si intramurale prin blocarea receptorilor M 1 (pirenzepina, telenzepina)

Efecte antimuscarinice:

muschii netezi viscerali (relaxare)- bronhii, tub digestiv, vezca urinara, muschiul circular al irisului (blocaj M 3 )

miocard (stimulre) (tahicardie), prin predominanta tonusului simpatic (blocaj

M 2 )

glandele exocrine (inhibare) (hiposecretie) (blocaj M 1 ,M 3 )

tonusului simpatic (blocaj M 2 ) – glandele exocrine (inhibare) (hiposecretie) (blocaj M 1 ,M 3
Actiuni la nivelul aparatlor si sistemelor:
Actiuni la nivelul aparatlor si
sistemelor:

Aparat digestiv

diminuarea tonusului si peristaltismului; intarzierea golirii stomacului actiune antispastica (stomac, intestin, aparat biliar) hiposecretia glandelor (salivare, gastrice)

– actiune antispastica (stomac, intestin, aparat biliar) – hiposecretia glandelor (salivare, gastrice) –

Aparat cardiovascular – efecte reduse

Aparat respirator

Bronhodilatatie Scaderea secretiei glandelor bronsice

– efecte reduse • Aparat respirator – Bronhodilatatie – Scaderea secretiei glandelor bronsice
• Aparat excretor renal – Actiune antispastica vezicala si uretrala • Ochi – Midriaza –
• Aparat excretor renal
– Actiune antispastica vezicala si uretrala
• Ochi
– Midriaza
– Cresterea presiunii intraoculare
– Cicloplegie cu tulburarea vederii pentru
aproape
• Actiunea asupra secretiei gastrice: – reduc volumul, secretia de acid clorhidric si de pepsina,
• Actiunea asupra secretiei gastrice:
– reduc volumul, secretia de acid clorhidric si de
pepsina,
– Reduc secretia de carbonat acid de sodiu si de
mucus (dezavantaj) – efectul este mai ales
asupra volumului
– parasimpatoliticele antagonisti selectivi ai
receptorilor muscarinici M 1 din ganglionii
parasimpatici intramurali digestivi (tip
pirenzepin) au selectivitate de actiune si
eficacitate mai mare hiposecretoare gastrica
Farmacotoxicologie
Farmacotoxicologie
Farmacotoxicologie • RA de tip efecte secundare • aparat digestiv – hiposalivatie cu uscaciunea gurii si

RA de tip efecte secundare

aparat digestiv

hiposalivatie cu uscaciunea gurii si tulburari de deglutitie
scaderea tonusului si peristaltismului, cu constipatie

hiposalivatie cu uscaciunea gurii si tulburari de deglutitie – scaderea tonusului si peristaltismului, cu constipatie

aparat excretor

scaderea tonusului vezicii urinare, cu rarirea mictiunilor si disurie

ochi

midriaza cu cresterea presiunii intraoculare
dureri ale globilor oculari fi fotofobie
cicloplegie accentuata cu tulburari ale vederii pentru aproape

– dureri ale globilor oculari fi fotofobie – cicloplegie accentuata cu tulburari ale vederii pentru aproape
Farmacoterapie – Indicatii
Farmacoterapie – Indicatii
Farmacoterapie – Indicatii • in oftalmologie – cercetarea fundului de ochi (atropina, homatropina,

in oftalmologie cercetarea fundului de ochi (atropina, homatropina, ciclopentolat, tropicamida)

ca antispastice in :

colici ale aparatului digestiv (atropina, butilscopolamoniu, propantelina, oxifenoniu, otilonium)
Colici ale aparatului excretor renal (emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin)
in explorari digestive radiologice si endoscopii (propantelina)

(emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin) – in explorari digestive radiologice si endoscopii (propantelina)

ca bronhodilatatoare – in astmul bronsic (ipratropium, oxitropium, tiotropium)

ca hiposecretoare gastrice – pirenzepina, telenzepina

enurezis propantelina,

in incontinenta urinara (emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin)

• enurezis – propantelina, – in incontinenta urinara (emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin)

Farmacoepidemiologie – contraindicatii

Farmacoepidemiologie – contraindicatii • glaucom • retentie urinara • adenom de prostata •
Farmacoepidemiologie – contraindicatii • glaucom • retentie urinara • adenom de prostata •

glaucom

retentie urinara

adenom de prostata

constipatie atona

la soferi si in asociere cu alcool – sarurile bromuri: scopolamina, butilscopolamoniu, metanelina, propantelina, oxifenoniu, otilonium, emepronium, ipratropium, oxitropium, tiotropium.

butilscopolamoniu, metanelina, propantelina, oxifenoniu, otilonium, emepronium, ipratropium, oxitropium, tiotropium.
Medicamente cu actiune predominanta asupra vaselor
Medicamente cu actiune
predominanta asupra
vaselor
Antianginoase Antihipertensive Vasodilatatoare centrale si periferice (vasodilatatoare antiischemice)
Antianginoase
Antihipertensive
Vasodilatatoare centrale si periferice
(vasodilatatoare antiischemice)
Vasoconstrictoare
Medicatia venelor si capilarelor
1. ANTIANGINOASE • Baze fiziopatologice • Boala arteriala coronariana (insuficienta coronariana) este reprezentata
1. ANTIANGINOASE
• Baze fiziopatologice
• Boala arteriala coronariana (insuficienta
coronariana) este reprezentata de
diminuarea diametrului vascular coronarian,
cu diminuarea debitului coronarian a
perfuziei cu sange a miocardului, avand
drept consecinte reducerea oxigenarii
miocardului, ischemie miocardica cu
suferinte cardiace, cunoscute sub
denumirea generala de cardiopatie
ischemica.
Cauze:
Cauze:
• • • •

Obstructii aterosclerotice Spasm coronarian Disfunctia endoteliului coronarian Dereglari ale metabolismului adenozinei

• Obstructii aterosclerotice Spasm coronarian Disfunctia endoteliului coronarian Dereglari ale metabolismului adenozinei

Disfunctia endoteliului coronarian se caracterizeaza prin sinteza si eliberarea deficitara a factorului endotelial relaxant (EDRF), cu diminuarea vasodilatatiei coronariene fiziologice si instalarea vasoconstrictiei paradoxale.

Factorul endotelial relaxant este reprezentat de oxidul de azot (NO) si alti compusi, fiind eliberat de endoteliul vascular si avand rol vasodilatator.

• Adenozina este mediatorul principal al sistemului purinergic si este puternic coronarodilatator fiind eliberata in
• Adenozina este mediatorul principal
al sistemului purinergic si este
puternic coronarodilatator fiind
eliberata in conditii de ischemie, cu
rol de contracarare a acesteia prin
coronarodilatatie.
• Cardiopatia ischemica este consecinta dezechilibrului dintre necesarul de oxigen pentru travaliul cardiac si
• Cardiopatia ischemica este
consecinta dezechilibrului dintre
necesarul de oxigen pentru travaliul
cardiac si aportul de sange oxigenat
adus de coronare.
• Angina pectorala (angor pectoris) este o forma clinica de cardiopatie ischemica ce este caracterizata
• Angina pectorala (angor pectoris) este o forma
clinica de cardiopatie ischemica ce este
caracterizata prin dureri precordiale, agravata de
efort si care cedeaza la repaus sau tratament cu
nitroglicerina sublingual
• Infarctul acut de miocard este o forma grava de
cardiopatie ischemica datorita obstructiei totale
prin tromboza a unei coronare aterosclerotice
urmata de ischemie acuta si necroza miocardica.
• DEFINITIE : – medicamentele antianginoase combat dezechilibrul dintre necesarul de oxigen al inimii si
• DEFINITIE :
– medicamentele antianginoase combat
dezechilibrul dintre necesarul de oxigen
al inimii si aportul redus
Mecanisme farmacologice de restabilire a echilibrului aport- consum: – Reducerea consumului de oxigen al miocardului
Mecanisme farmacologice de
restabilire a echilibrului aport-
consum:
– Reducerea consumului de oxigen al
miocardului prin micsorarea
travaliului cardiac;
– Cresterea aportului de oxigen prin
coronarodilatatie
A. Nitrati organici si mobidomin • Farmacocinetica: – per os absorbtie buna, biotransformare hepatica, efectul
A. Nitrati organici si
mobidomin
• Farmacocinetica:
– per os absorbtie buna, biotransformare
hepatica, efectul primului pasaj si
biodisponibilitatea sunt in procente
diferite in functie de compus;
– ex: BD per os este sub 1% la
nitroglicerina (biotransformare aproape
totala la primul pasaj hepatic) si sub
90% la isosorbid mononitrat
Farmacodinamie: • Mecanism de actiune: – nitratii organici sunt biotransformati in metaboliti activi (NO si
Farmacodinamie:
• Mecanism de actiune:
– nitratii organici sunt biotransformati in
metaboliti activi (NO si tionitritii),
substituie deficitul de EDRF (respectiv
NO) indeplinind functia vasodilatatoare
a acestuia si corectand astfel disfunctia
endoteliului coronarian
DE RETINUT: – biotransformarea la metaboliti activi, tionitriti este tioldepenedenta (depinde de gruparile SH din
DE RETINUT:
biotransformarea la metaboliti activi,
tionitriti este tioldepenedenta (depinde de
gruparile SH din cisteina intracelulara),
ceea ce face posibila instalarea tolerantei
(de tip tahifilaxie) la o administrare prea
frecventa prin epuizarea gruparilor tiol.
– Fenomenul nu se va manifesta si pentru
molsidomin (biotransformare la metaboliti
activi nu este tiol dependenta).
Actiuni farmacodinamice • Relaxarea muschilor netezi vasculari: • Vasodilatatie sistemica (mai mult venodilatatie,
Actiuni farmacodinamice
• Relaxarea muschilor netezi vasculari:
• Vasodilatatie sistemica (mai mult
venodilatatie, < arteriolodilatatie)
• Coronarodilatatie (eficienta la doze mai
mari)
• Reducerea presarcinii inimii (venodilatatie)
si postasarcinii (arteriolodilatatie) cu
scaderea travaliului cardiac
• Hipotensiune arteriala cu tahicardie reflexa
• Clinic: actiune antianginoasa
Farmacotoxicologie si Farmacoepidemiologie: RA (doze mari sau intervale prea mici) • Efecte secundare: – Cefalee
Farmacotoxicologie si Farmacoepidemiologie:
RA (doze mari sau intervale prea mici)
• Efecte secundare:
– Cefalee cu caracter pulsatil
– Hipotensiune arteriala ortostatica(
)
– Tahicardie (cresterea consumului miocardic de
oxigen)
• Toleranta (de tip tahifilaxie):
• Hipersensibilitate la nitrati: hTA, colaps,
bradicardie, stop cardiac (la doze obisnuite,
sublingual)
CI:
• hipertensiune intracraniana, glaucom,
hipersensibilitate la nitrati
Farmacoterapie- indicatii: • In cardiopatie ischemica: – de prima alegere in toate formele de angina
Farmacoterapie- indicatii:
• In cardiopatie ischemica:
– de prima alegere in toate formele de angina
pectorala (angina cronica stabila, angina
instabila, angina vasospastica), in criza
dureroasa precum profilactic inainte de
crizele previzibile si inainte de efort;
(compusi si preparate cu actiune rapida si
de scurta durata (pe cale sublinguala)).
– In tratamentul de fond –compusi, forme si
cai cu latenta si durata lunga de actiune
(p.o., transdermic)
• Ca vasodilatatoare in insuficienta
cardiaca:
2. ANTIHIPERTENSIVE
2. ANTIHIPERTENSIVE
• Baze fiziopatologice • TA –factori: cardiaci, musculari, sanguini, renali (diureza si retentia
• Baze fiziopatologice
• TA –factori: cardiaci, musculari,
sanguini, renali (diureza si retentia
hidrosalina)(dependente de functia
renala)
• Reglarea TA
• HTA (definitie)(materialul vechi)
Definitie: - medicamentele antihipertensive scad valorile tensiunii arteriale crescute in HTA, catre cele fiziologice.
Definitie:
- medicamentele antihipertensive scad
valorile tensiunii arteriale crescute in
HTA, catre cele fiziologice.
- Mecanismele de actiune vizeaza
scaderea fie a debitului cardiac, fie a
rezistentei periferice.
Clasificare:
Clasificare:
• Clasificarea in functie de mecanismele fiziopatogenice implicate in HTA, la nivelul carora actioneaza: A.
• Clasificarea in functie de mecanismele fiziopatogenice
implicate in HTA, la nivelul carora actioneaza:
A. Inhibitoare ale sistemului vegetativ (simpatolitice)
I. Simpatolitice centrale
Reprezentanti
a. Agonisti adrenergici alfa-2 presinaptici si imidazolici I-
1 presinaptici: clonidina, moxonidina, rilmenidina;
b. Neurosimpatolitice cu mecanism central: reserpina,
alfa-metildopa.
II. Beta-adrenolitice neselective (propranolol, oxprenolol, sotalol, tertatolol, nadolol,betaxolol, bisoprolol,
II. Beta-adrenolitice neselective
(propranolol, oxprenolol, sotalol,
tertatolol, nadolol,betaxolol, bisoprolol,
celiprolol) si selective beta-1 (atenolol,
metoprolol, acebutolol, betaxolol,
bisoprolol, celiprolol, talinolol etc).
III. Alfa-1-adrenolitice: prazosin,
doxazosin, terazosin, trimazosin,
urapidil;
IV. Neurosimpatolitice: reserpina, alfa-
metildopa, gunaetidina s.a.
V. Ganglioplegice: trimetafan.
B. Vasodilatatoare I. Blocante ale canalelor de calciu: tip nifedipina (nifedipina, felodipina, amlodipina) Definitie:
B. Vasodilatatoare
I. Blocante ale canalelor de calciu: tip
nifedipina (nifedipina, felodipina,
amlodipina)
Definitie: medicamente blocante ale
canalelor ionice de calciu dependente
de voltaj (antagonisti ai
calciului=anticalciu) blocheaza selectiv
canalele de calciu lente L, inhiband
specific influxul de calciu extracelular in
celula, la aparitia potentialului de
actiune; astfel ele deprima functiile
celulare dependente de influxul de
calciu.
Indicatii terapeutice in HTA: nifedipina (scaderea rezistentei periferice), verapamil (scaderea debitului cardiac);
Indicatii terapeutice in HTA: nifedipina
(scaderea rezistentei periferice),
verapamil (scaderea debitului
cardiac);
Nifedipina
- ca antihipertensiv in toate formele de
HTA , monoterapie sau asociata.
II. Musculotrope: hidralazine (dihidralazina), nitroprusiat de sodiu, diazoxid, minoxidil, papaverina Clasificare in
II. Musculotrope: hidralazine
(dihidralazina), nitroprusiat de sodiu,
diazoxid, minoxidil, papaverina
Clasificare in functie de teritoriul
vasodilatatiei:
• Arterial: hidralazine, diazoxid,
minoxidil
• Arterial si venos: nitroprusiat.
C. INHIBITOARELE SISTEMULUI RENINA-ANGIOTENSINA Clasificarea in functie de mecanismul de actiune asupra sistemului R-A:
C. INHIBITOARELE SISTEMULUI
RENINA-ANGIOTENSINA
Clasificarea in functie de mecanismul de
actiune asupra sistemului R-A:
I. Inhibitoare specifice ale ECA (enzima de
conversie a angiotensinei I in angiotensina
II vasoconstrictoare)
a. forme active ca atare; captopril, lisinopril;
b. prodrug-uri(esteri): tip enalapril,
fosinopril, quinapril
Farmacoterapie : IECA sunt antihipertensive
eficace atat in monoterapie cat si mai ales in
asociere cu diuretice (rezolva peste 90% din
cazuri de HTA)
II. Antagonisti ai angiotensinei II, la nivelul receptorilor AT-1 – Reprezentanti: candesartan, losartan, valsartan
II. Antagonisti ai angiotensinei II, la
nivelul receptorilor AT-1
– Reprezentanti: candesartan, losartan,
valsartan etc.
– Indicatii: HTA esentiala (indicatiile IEC),
in caz de tuse la IEC.
D. DIURETICE
D. DIURETICE
• Tiazide si similare farmacologic: hidroclorotiazida, clortalidona, indapamid • De ansa: furosemid, acid etacrinic
• Tiazide si similare farmacologic:
hidroclorotiazida, clortalidona,
indapamid
• De ansa: furosemid, acid etacrinic
• Antialdosteronice: spironolactona,
triamteren, amilorid
Medicamente cu actiune asupra aparatului renal
Medicamente cu actiune
asupra aparatului renal
Baze fiziopatologice
Baze fiziopatologice
• Rinichiul este principalul organ de excretie a organismului, indispensabil functionarii acestuia si vietii. •
• Rinichiul este principalul organ de excretie a
organismului, indispensabil functionarii acestuia
si vietii.
• Rol in :
– Eliminarea deseurilor metabolismului;
– Homeostazia hidrica, ionica, acido-bazica;
– Echilibrul hidro-electrolitic intre cele trei spatii,
hidrice: intravascular, intercelular, intracelular.
• Formarea urinei: • Procesele renale care participa la formarea urinei: – Filtrarea glomerulara (proces
• Formarea urinei:
• Procesele renale care participa la
formarea urinei:
– Filtrarea glomerulara (proces pasiv);
– Reabsorbtia tubulara (proces pasiv si
activ);
– Secretia tubulara (proces activ).
• Filtrarea glomerulară – Este un proces pasiv de filtrare a apei şi substanţelor de
• Filtrarea glomerulară
– Este un proces pasiv de filtrare a apei şi
substanţelor de dizolvate, din sînge în
capsula Bowmann
– Urina primara cu compozitie similară
plasmei (nu contine proteine) are un
volum de 180-200l in 24 ore, se
formează prin filtrare glomerulară
• Reabsorbţia tubulară – Proces de reabsorbţie în sânge a unor substanţe din urina primară
• Reabsorbţia tubulară
– Proces de reabsorbţie în sânge a
unor substanţe din urina primară
– Este un fenomen pasiv pentru
substanţele nedisociate la pH-ul
urinar şi activ pentru ioni şi
substanţe polare.
• În tubul contort proximal se reasoabe Na cu Cl (in echivalent electrochimic) (cca 70%
• În tubul contort proximal se reasoabe Na cu Cl (in
echivalent electrochimic) (cca 70% din cantitatea
de Na filtrată glomerular).
• În segmentul ascendent al ansei Henle se
reasoarbe prin cotransport activ 2Cl cu Na şi K în
echivalent electrochimic (cca 22% din filtratul
glomerular).
• În segmentul terminal cortical al ansei Henle se
reasoarbe Na (cca 5% din filtratul glomerular)
• În tubul contort distal şi colector se reabsoarbe
Na (cca 1-2%)
• În tubul colector se reasoabe apa
• Secreţia tubulară – Proces de transport activ al unor substanţe organice şi ioni din
• Secreţia tubulară
– Proces de transport activ al unor
substanţe organice şi ioni din sânge în
urina tubulară
– In tubul contort proximal se secretă
activ hidrogen (sub influenţa anhidrazei
carbonice) şi se reabsoarbe prin schimb
HCO3, cu un echivalent electrochimic de
Na şi K
– In tubul contort distal se secretă activ K
şi se reasoarbe prin schimb Na (stimulat
de aldosteron)
• Edemele – Acumulare de lichid în spaţiul interstiţial • Fiziopatologia edemelor –
• Edemele
– Acumulare de lichid în spaţiul interstiţial
• Fiziopatologia edemelor

Insuficienţă renală cu reducerea filtrării glomerulare Reasorbţie renala de Na şi apă, crescută Hiperaldosteronism Hipersecreţie de ADH Hipoproteinemie, cu presiune coloidosmotică plasmatică redusă Permeabilitate capilară crescută

– – – –
cu presiune coloidosmotică plasmatică redusă Permeabilitate capilară crescută – – – – –
–
cu presiune coloidosmotică plasmatică redusă Permeabilitate capilară crescută – – – – –
• DEFINITIE: diureticele sunt medicamente care cresc excretia de apa si electroliti prin rinichi si
• DEFINITIE: diureticele sunt
medicamente care cresc excretia de
apa si electroliti prin rinichi si sunt
utile in tratamentul edemelor si al
hipertensiunii arteriale
• Mecanisme de acţiune: – Mecanism renal • este caracteristic diureticelor propriu-zise ce acţionează la
• Mecanisme de acţiune:
– Mecanism renal
• este caracteristic diureticelor propriu-zise ce
acţionează la nivelul tubilor renali prin
inhibiţia reasorbţiei de Na şi H2O
– Eficacitatea si potenţa depinde de locul
acţiunii la nivel tubular şi mecanismul
inhibat.

Mecansim extrarenal:

• Mecansim extrarenal: – Glicozizii cardiotonici (actiune diuretică indirectă, consecinţă a acţiunii inotrop

Glicozizii cardiotonici (actiune diuretică indirectă, consecinţă a acţiunii inotrop pozitive)

Derivaţi xantinici (acţiune diuretică indirectă consecinţă a acţiunii vasodilatatoare)

Coloizii (acţiune diuretică indirectă consecinţă a creşterii presiunii coloidosmotice a plasmei cu mobilizarea apei din edeme)

Apa în cantitate mare ca atare sau in ceaiuri din plante diuretice stimulează diureza apoasă (inhiiţia secreţiei de ADH/mecanism de feed- back negativ)

CLASIFICARE
CLASIFICARE
• Dupa locul si mecansimul de acţiune A. Tiazide şi alte diuretice cu acţiune de
• Dupa locul si mecansimul de acţiune
A. Tiazide şi alte diuretice cu acţiune de
intensitate medie
B. Diuretice de ansă (furosemid, acid
etacrinic şi alte diuretice cu acţiune
intensă)
C. Inhibitori ai anhidrazei carbonice
D. Antialdosteronice
E. Diuretice osmotice
MEDICATIA SANGELUI
MEDICATIA SANGELUI
Baze fiziopatologice
Baze fiziopatologice
• Hematopoeza – procesul prin care elementele figurate ale sangelui se formeaza in functie de
• Hematopoeza – procesul prin care
elementele figurate ale sangelui se
formeaza in functie de necesitati
• Eritrocitul matur – celula anucleata cu forma
de disc biconcav care are capacitatea de a se
deforma la trecerea prin capilare şi care
înglobează hemoglobină.
• Hematopoeza este dependentă de fier,
proteine şi factori de maturare Vit B12 şi
acid folic)
• Anemia – stare patologică, un sindrom la baza căruia stau mai multe cauze care
• Anemia
– stare patologică, un sindrom la baza
căruia stau mai multe cauze care duc la
scăderea cantităţii totale de
hemoglobină din organism
- Rezultă din dezechilibrul între
producerea sau distrugerea eritrocitelor
- Caracterizată prin diminuarea cu
minimum 10% a numărului eritrocitelor
şi valorilor hemoglobinei şi
hematocritului.
Clasificare • Anemii datorate scăderii producţiei de eritrocite – Anemii prin insuficienţă medulară asociată
Clasificare
• Anemii datorate scăderii producţiei de
eritrocite
– Anemii prin insuficienţă medulară asociată
cu hipoproliferare
• Anemie aplastică
– Anemii prin insuficienţă medulară asociată
cu eritropoeză ineficientă
• Afectarea sintezei de hemoglobină (anemii
hipocrome sau feriprive)
• Afectarea sintezei de ADN (anemii
megaloblastice)
• Anemii datorate pierderii sau distrugerii crescute a eritrocitelor – Anemii hemolitice – Anemii posthemoragice

Anemii datorate pierderii sau distrugerii crescute a eritrocitelor

datorate pierderii sau distrugerii crescute a eritrocitelor – Anemii hemolitice – Anemii posthemoragice O serie de
– Anemii hemolitice – Anemii posthemoragice O serie de strari patologice pot produce secundar anemie:
– Anemii hemolitice
– Anemii posthemoragice
O serie de strari patologice pot
produce secundar anemie:

- Infecţii cronice, boli endocrine, intoxicaţii, insuficienţă reală, ciroze hepatice

I.Medicamente cu actiune in tulburari interesand elementele figurate

1. MEDICAMENTE ANTIANEMICE A. Medicamente active in anemia feripriva (hipocroma) - fierul B. Medicamente active
1. MEDICAMENTE ANTIANEMICE
A. Medicamente active in anemia feripriva (hipocroma)
- fierul
B. Medicamente active in anemii prin deficit al factorilor
de maturare a eritrocitelor (anemia megaloblastica)
- ciancobalaminele
- acidul folic
C. Medicamente active in anemia din insuficienta renala
cronica
- eritropoietina
Farmacoterapie
Farmacoterapie
• Tratamentul anemiei feriprive • Criterii importante în tratamentul cu fier – Se preferă administrarea
• Tratamentul anemiei feriprive
• Criterii importante în tratamentul cu fier
– Se preferă administrarea orală a tratamentului cu fier
– Tratamentul trebuie să asigure corecatrea anemiei si
refacerea depozitelor tisulare de fier
– Corectarea anemiei duce la regresia simptomatologiei cu
diminuarea tulburărilor la nivelul nutriţiei epiteliilor
(glosite, defomaţii unghiale, ragade)
– Tratamentul parenteral se face numai când
administrarea orală nu este posibilă sau cand siderimia
şi valorile hemoglobinei sunt foarte scăzute

B. Medicamente active in anemii prin deficit al factorilor de maturare a eritrocitelor (anemia megaloblastica)

• Anemiile megaloblastice sunt afecţiuni datorate sintezei deficitare a ADN-ului • Deficitul de acid folic
• Anemiile megaloblastice sunt afecţiuni
datorate sintezei deficitare a ADN-ului
• Deficitul de acid folic şi Vit B12 )factori de
maturare) stă la baza anemiilor
megaloblastice
• Forma particulară: anemia pernicioasă care
apare datorită atrofiei mucoasei gastrice
devenite incapabilă să secrete factorul
intrinsec indispensabil pentru absorbţia
vitaminei
• Carenţa de vit B12 – Aport insuficient (boli autoimune, rezecţii de stomac, cancer gastric)
• Carenţa de vit B12
– Aport insuficient (boli autoimune,
rezecţii de stomac, cancer gastric)
– Utilizare deficitară datorită unei
deficienţe enzimatice (lipsa
transcobalaminei II)
– Consum crescut (sarcină, boli
neoplazice, hipertiroidie)
– Administrare de medicamente (inhibitori
ai sintezei de ADN)
• Deficitul de acid folic – Aport insuficient (regim alimentar sărac în produse vegetale) –
• Deficitul de acid folic
– Aport insuficient (regim alimentar sărac
în produse vegetale)
– Tulburări de absorbţie
– Tulburări de utilizare (alcoolism cronic)
– Administrare de medicamente
(metotrexat, aniepileptice inductoare
enzimatice)
Cobalaminele si acidul folic • Cobalaminele (cianocobalamina, hidroxicobalamina) – Vit B12 • Vitamine din
Cobalaminele si acidul folic
• Cobalaminele (cianocobalamina,
hidroxicobalamina) – Vit B12
• Vitamine din complexul B
• Indispensabile pentru sinteza şi
maturarea celulelor
Farmacoterapie • Administrarea se efectuează parenteral • Ameliorează modificările hematologice •
Farmacoterapie
• Administrarea se efectuează parenteral
• Ameliorează modificările hematologice
• Influenţează favorabil tulburările
nervoase (tulburările vechi pot fi
ireversibile)
• Atrofia mucoasei gastrice, lipsa
factorului intrinsec nu sunt influenţate.
• Mai poate fi utilă în
– Hepatite cronice
– Sterilitate
– Nevralgie de trigemen
nu sunt influenţate. • Mai poate fi utilă în – Hepatite cronice – Sterilitate – Nevralgie
Acidul folic • Se absoarbe bine din tubul digestiv • Transportul în sânge se face
Acidul folic
• Se absoarbe bine din tubul digestiv
• Transportul în sânge se face în formă legată de
proteinele plasmatice
• Eliminarea se face preponderent pe cale renală
• Intervine în formarea nucleotizilor purinici şi
pirimidinici (este esential pentru sinteza de
ADN)
• Se administrează profilactic în sarcină
• In general este bine suportat
• Se administreaza in mod obişnuit pe cale orală
• Nu se asociază cu sulfamide (antagonism la
nivel acţiunii antimicrobiene)
• CI tumori maligne
C. Medicamente active in anemia din insuficienta renala cronica Eritropoetina • Glicoproteină produsă de celulele
C. Medicamente active in anemia din
insuficienta renala cronica
Eritropoetina
• Glicoproteină produsă de celulele peritubulare
renale care stimulează eritropeza la nivel
medular
• Se administrează parenteral iv sau sc
• Este un factor de creştere hematopoetic cu
acţiune la nivel medular
• Mecanismul de acţiune constă în:
– Favorizarea diferenţierii celulei stem în favoarea
formării proeritroblaştilor
– Creşterea ratei sintezei hemoglobinei
– Favorizarea eritropoezei
II. Medicamente cu actiune asupra hemostazei si fibrinolizei Baze fiziopatologice • Hemostaza – proces fiziologic
II. Medicamente cu actiune asupra hemostazei si fibrinolizei Baze fiziopatologice • Hemostaza – proces fiziologic
II. Medicamente cu actiune asupra
hemostazei si fibrinolizei
Baze fiziopatologice
• Hemostaza – proces fiziologic care intrevine
in oprirea hemoragiilor
– Spasm vascular (vasoconstricţia vasului lezat-
hemostaza primară)
– Agregarea plachetelor cu formarea
trombusului plachetar (cheagul alb)
– Coagularea propriu-zisă (hemostaza
secundară) bazată pe
• Formarea complexului tromboplastinic
• Protrombina activată este convertită în trombină
• Trombina catalizează transformarea fibrinogenului
solubil în fibrina insolubilă
• Un rol important revine unor proteine specifice numite factori ai coagulării • Ionii de
• Un rol important revine unor proteine
specifice numite factori ai coagulării
• Ionii de calciu sunt indispensabili în
procesul normal al coagulării
sângelui.
II.1. MEDICAMENTE ANTIHEMORAGICE (HEMOSTATICE) A. Hemostatice locale – Adrenalina – Trombina • Transforma
II.1. MEDICAMENTE ANTIHEMORAGICE
(HEMOSTATICE)
A. Hemostatice locale
– Adrenalina
– Trombina
• Transforma fibrinogenul in fibrina
• Vasoconstrictor in hemoragii capilare, epistaxis,
extractii dentare
• Umana si bovina
– Saruri ale metalelor (fier, aluminiu, saruri mixte)
• Determina precipitarea proteinelor -> proprietati
astringente
• In taieturi superficiale
– Fibrina umana
– Gelatina
prin absorbtia sangelui ca matrice
pentru formarea cheagului
– Oxiceluloza
B. Hemostatice sistemice Hemostatice care intervin la nivelul procesului de coagulare Vitaminele K IND -
B. Hemostatice sistemice
Hemostatice care intervin la nivelul
procesului de coagulare
Vitaminele K
IND
- Hipovitaminoza K (prin malabsorbtie, prin
distrugerea florei intestinale datorita
antibioterapiei, in secretie insuficienta de
bila la nou-nascut si sugar)
- stari hemoragice prin hipoprotrombinemie
- supradozarea anticoagulantelor orale
II.2. MEDICAMENTE ANTITROMBOTICE
II.2. MEDICAMENTE ANTITROMBOTICE
• Tromboza vasculară • Stare patologică care constă în apariţia unui trombus, condiţionată de 3
Tromboza vasculară
Stare patologică care constă în apariţia unui
trombus, condiţionată de 3 factori
– Staza (stagnarea circulaţiei sangvine cu diminuarea
fluxului)
– Hipercoagulabilitate favorizată de stază
– Leziuni endoteliale
Ex
– Tromboza venoasă (trombusul rosu)
– Tromboza arterială (trombusul alb, lezarea
endoteliului)
– Fibrinoliza
A. Medicamente anticoagulante
A. Medicamente anticoagulante
• Definiţie – Sunt medicamente care împiedică procesul coagulării acţionând la nivelul sistemului plasmatic
• Definiţie
– Sunt medicamente care împiedică
procesul coagulării acţionând la nivelul
sistemului plasmatic al coagulării
a. Anticoagulante naturale 1. Heparina - Nu se absoarbe pe cale orală - Nu traversează
a. Anticoagulante naturale
1. Heparina
- Nu se absoarbe pe cale orală
- Nu traversează bariera
hematoplacentară
- Eliminare renală
- Actiune anticoalgulantă in vitro şi in
vivo
- Mec de actiune consta în legarea de un
factor plasmatic cu care formează un
complex care intervine asupra unor
factori ai coagulării
b. Anticoagulante orale Derivati de cumarina Reprezentanti – acenocumarol, dicumarol, biscumacetat de etil, warfarina
b. Anticoagulante orale
Derivati de cumarina
Reprezentanti – acenocumarol, dicumarol,
biscumacetat de etil, warfarina

absorbţia este variabilă in funcţie de substanţă Legare de proteinele plasmatice foarte mare Traversează bariera hemato-encefalică Actiunea nu poate fi evidenţaită in vitro Mec de actiune este de tip antivitamină K

bariera hemato - encefalică Actiunea nu poate fi evidenţaită in vitro Mec de actiune este de
• Utilizaţi în – Tratamentul şi profilaxia trombozei venoase profunde – Embolie pulmonară – Profilactic
• Utilizaţi în
– Tratamentul şi profilaxia trombozei
venoase profunde
– Embolie pulmonară
– Profilactic în tromboembolii
– Profilaxia accidentelor tromboembolice
şi a complicaţiilor di n infarctul
miocardic acut
• RA • Hemoragii • Necroză cutanată • Tulburări gastro-intestinale • Efecte teratogene • Alergii
• RA
• Hemoragii
• Necroză cutanată
• Tulburări gastro-intestinale
• Efecte teratogene
• Alergii
• avort
Interacţiuni medicamentoase Cresterea efectului anticoagualnt • – De deplasare- fenilbutazona, alte AINS –

Interacţiuni medicamentoase Cresterea efectului anticoagualnt

• – De deplasare- fenilbutazona, alte AINS – Inhibarea metabolizării: cimetidina, ketoconazol – Sinergism de
– De deplasare- fenilbutazona, alte AINS
– Inhibarea metabolizării: cimetidina,
ketoconazol
– Sinergism de potenţare cu antiagregantele
plachetare
• Scăderea efectului anticoagulant
– Scăderea absorbţiei (colestiramina)
– Inducţie enzimatică: barbiturice,
carbamazepină
– Antagonism: cereale, brokoli, varză
(colestiramina) – Inducţie enzimatică: barbiturice, carbamazepină – Antagonism: cereale, brokoli, varză
B. MEDICAMENTE ANTIAGREGANTE PLACHETARE Antiagregante inhibitoare ale ciclooxigenazei plachetare Acidul
B. MEDICAMENTE ANTIAGREGANTE
PLACHETARE
Antiagregante inhibitoare ale ciclooxigenazei
plachetare
Acidul acetilsalicilic
• inhiba ciclooxigenaza prin acetilare ireversibila
la doze mici (75-100 mg/zi), prevenind
formarea de tromboxan A 2
• dozele mari isi pierd selectivitatea asupra
ciclooxigenazei plachetare, inhiband-o si pe cea
de la nivelul endoteliului vascular, implicata in
producerea de prostaciclina (PGI
) cu
2
proprietati antiagregante si vasodilatatoare
Blocante ale agregarii plachetare induse de adenozindifosfat (ADP) Ticlopidina - Ticlopidina actioneaza prin inhibarea
Blocante ale agregarii plachetare induse de
adenozindifosfat (ADP)
Ticlopidina
- Ticlopidina actioneaza prin inhibarea legarii de
tip ADP dependent a fibrinogenului la nivelul
receptorilor membranari plachetari
-
Are numeroase RA (se va administra numai dupa
efectuarea unui bilant beneficiu/risc la pacienti)
CI
– Alergie la compus
– Ulcer gastro-duodenal
– AVC in faza acuta
Indicatii
– Prevenirea AVC la pacientii cu risc
– Arteriopatii cronice ale membrelor inferioare
– Hemodializa cronica (prevenirea tulburarii functiilor
plachetare)
b. Antiagregante plachetare care actioneaza prin cresterea AMP C Prostaciclina si analogii sintetici – Iloprost
b. Antiagregante plachetare care actioneaza prin
cresterea AMP C
Prostaciclina si analogii sintetici – Iloprost
• Prostaciclina (PGI
= Epoprostenol) este un
2
derivat lipidic bioactiv provenit din acidul
arahidonic care se formeaza la nivelul
endoteliului vascular si are proprietati
antiagregante plachetare
• Iloprost – este un analog sintetic al
epoprostenolului care se administreaza in
perfuzie i.v. care:
– Inhiba agregarea plachetara
– Dilata arteriolele si venulele
– Activeaza fibrinoliza
– Se utilizeaza in vasculopatii periferice (boala
Raynaud, trombangeita obliteranta – boala Bűrger,
acrocianoza)
C. MEDICAMENTE FIBRINOLITICE • Procesul de fibrinoliza consta in degradarea cheagului de fibrina insolubila in
C. MEDICAMENTE FIBRINOLITICE
• Procesul de fibrinoliza consta in
degradarea cheagului de fibrina insolubila
in compusi de degradare solubili sub
actiunea plasminei.
• Plasmina provine din plasminogen care la
randul sau necesita o activare prealabila
sub actiunea unor factori eliberati de
endoteliu sau de celulele renale:
– Activatorul tisular al plasminogenului (t-
PA) biosintetizat de celulele endoteliale
– Urokinaza sau activatorul de tip urinar al
plasminogenului (u-PA sau UK)
• Medicamentele fibrinolitice actioneaza prin favorizarea procesului de activare a plasminogenului in plasmina activa.
• Medicamentele fibrinolitice actioneaza prin
favorizarea procesului de activare a
plasminogenului in plasmina activa. Se
utilizeaza fie substante analoage
activatorilor plasminogenului de origine
microbiana (streptokinaza) sau umana
(urokinaza) sau precursori obtinuti prin
inginerie genetica.
• In infarctul miocardic tratamentul
fibrinolitic trebuie administrat foarte
repede, datorita afectarii ireversibile a
tesutului irigat de artera coronara ocluzata.

Bibbliografie:

Di Piro si col.: Pharmacotherapy. Editura McGraw-Hill, Med. Div. New York, 2005.

Goodman-Gilman: The pharmacological basis of therapeutics.

Editura McGraw-Hill, Med. Div. New York, 2001.

Hall G.D., Reiss B.S.: Appleton and Lange’s Review of Pharmacy.

Sixth ed., 2003.

Rang HP, Dale MM, Ritter JM, Flower RJ, Pharmacology, Churchill , Livingstone, Elsevier, 2007

*Acest material se adreseaza rezidentilor in specialitatea farmacie clinica si reprezinta o selectie din bibliografia
*Acest material se adreseaza rezidentilor in specialitatea farmacie clinica si reprezinta o selectie din bibliografia anexata©
material se adreseaza rezidentilor in specialitatea farmacie clinica si reprezinta o selectie din bibliografia anexata©