Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dimitrie
CANTEMIR
ISTORIA IEROGLIFIC{
VOL.II
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0–31
C 19
1
La ]nt`lnirea care are loc ]ntre Dimitrie =i Toma, acesta din urm[ se vede
silit s[ recunoasc[ situa\ia sa delicat[: pe de o parte, ]n calitate de executor al
poruncii lui Br`ncoveanu, ar fi trebuit s[ joace rolul de du=man al lui Dimitrie,
iar, pe de alta, conform`ndu-se spiritului de echitate, sose=te la ]nt`lnire ca
prieten, fapt ce ]l situeaz[ ]n rol de tr[d[tor al domnului s[u.
4 Dimitrie Cantemir
1
}n\eleg`nd disocierea antagonic[ dintre ordinea moral[ =i cea politic[
(cite=te absolutismul politic), Dimitrie Cantemir este silit s[ recunoasc[ faptul
c[ opt`nd pentru dreptate ]ncalci loialitatea fa\[ de st[p`nire, ]ndeplinirea
datoriei devenind astfel o simpl[ simulare („schimosire“), un act formal.
2
Toma Cantacuzino se str[duie=te s[ ]mpace con=tiin\a datoriei cu teza,
formulat[ ad-hoc, c[ aleg`nd calea ]mp[c[rii ]ntre cei doi du=mani, Dimitrie
=i Br`ncoveanu, acest lucru va servi am`ndurora =i ca atare =i cauzei generale.
3
Sau Dialogul Inorogului cu +oimul este la cheie ]ncep[tura istoriii. Cu
aceasta ar fi trebuit s[ ]nceap[ Istoria Ieroglific[ ]ntr-o redactare obi=nuit[,
]ntruc`t ]n acest dialog sunt povestite cronologic momentele semnificative
ale conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu, acest conflict ]ncep`nd,
dup[ p[rerea scriitorului, o dat[ cu urcarea ]n scaun a domnului muntean
(1688). Dar Cantemir, urm`nd modelul compozi\ional al lui Heliodor, a mutat
acest moment la mijlocul povestirii, ]n timp ce perioada anului 1703, cu res-
pectiva adunare de la Arn[ut-chioi, a fost plasat[ la ]nceput, devenind, ]n lim-
bajul ieroglific, vorb[rea\a adunare a animalelor. Dialogul dintre Dimitrie Can-
temir =i Toma Cantacuzino este un moment important al Istoriei ieroglifice, ]n-
truc`t este o confruntare a pozi\iei scriitorului cu cea a opticii muntene privind
istoria conflictului amintit. Dar, cu toat[ importan\a lui de ordin istoric, din punct
de vedere literar trebuie considerat mai cur`nd un excurs ]n trecut, adev[ratul
con\inut al romanului constituindu-l prezentul limitat la etapa 1703-1705.
Istoria ieroglific[. Vol. II 5
1
Tema discu\iilor dintre cei doi este c[utarea cauzei prime (idee de tip
aristotelic, aplicat[ de Cantemir la via\a social[), adic[ a primului fapt care a
dus la intensificarea actual[ a conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu.
Primul care ia cuv`ntul ]n aceast[ chestiune, Dimitrie, ]=i ]ncepe interven\ia
printr-o introducere filozofic[, dup[ obiceiul s[u. Ideile filozofice expuse cu
acest prilej au o dubl[ importan\[: ]n primul r`nd, sunt ideile unui personaj
(Inorogul), autorul ]nsu=i, iar, ]n al doilea r`nd, ele reprezint[ cheia prin care
putem detecta, ca ale sale, =i alte idei, vehiculate de scriitor prin intermediul
altor personaje, de obicei, partizani de ai s[i sau exponen\i ai maselor.
6 Dimitrie Cantemir
1
Cantemir reia ideea ]mp[r\irii lucrurilor ]n doua categorii: ordinea natu-
ral[ =i cea moral[. Ordinii naturale apar\in fenomenele naturale, care nu au
autonomie existen\ial[; ele nu pot fi concepute ca exist`nd =i manifest`ndu-se
f[r[ o cauz[ din afara lor, „pricinitoriul cl[tirii“, Dumnezeu. Ordinii morale,
diferit[ de cea natural[, apar\in faptele umane. Acestea sunt rezultatul
autonomiei voin\ei umane, a libert[\ii sale absolute de manifestare, omul
ac\ion`nd, sub raport moral, f[r[ a fi impulsionat =i dirijat din afar[, de=i
cauzele extramorale ale activit[\ii umane sunt numeroase, Cantemir imagin`nd
o mul\ime. Teza autonomiei voin\ei morale („monarhia carea ]n piepturile
muritorilor s[ cuprinde“) apar\ine moralei cre=tine, din nevoia de a explica
orientarea omului spre bine sau spre r[u. Pentru a justifica sanc\iunea divin[,
cre=tinismul a negat at`t predestina\ionismul sub raportul binelui sau al r[ului
(Cantemir va dezbate pe larg aceast[ problem[ ]n Loca obscura, lucrarea sa
de maturitate ]n domeniul educa\iei =i moralei), c`t =i comiterea oric[rui act
moral sub impulsul unei for\e exterioare spirituale (]ngeri sau diavoli).
Autonomia voin\ei morale ]nseamn[ deci libertatea omului de a se decide
spre bine sau spre r[u ]n actele sale de voin\[. Acestea sunt ideile pe care le
sus\ine Cantemir ]n cuv`ntarea sa teoretic[.
Pentru o mai bun[ ]n\elegere a acestora, socotim necesar[ coroborarea lor
cu teza legit[\ii cauz[-efect din lumea faptelor umane ]n cadrul vie\ii sociale,
tez[ expus[ prin intermediul stolnicului. Din compararea celor dou[ concep\ii,
rezult[ c[ una este problema autonomiei voin\ei umane, v[zut[ din per-
spectiva binelui =i r[ului, =i alta apar\ine justi\iei imanente, care opereaz[ ca
factor punitiv cu puterea unei legit[\i naturale ]n cadrul vie\ii sociale =i
individuale. Ambele teze descind ]ns[ din concep\ia cre=tin[, ]n care divinitatea
este imaginat[ ca o entitate suprem[ justi\iar[ a faptelor omene=ti, fapte ce
integreaz[ omul ordinii morale.
2
}ntemeindu-se, desigur, pe experien\a sa de via\[, Cantemir sus\ine c[
vorbirea joac[ ]n realitate rolul de mistificatoare a adev[ratelor g`nduri =i
inten\ii ale omului.
Istoria ieroglific[. Vol. II 7
1
Consider`nd necesar[ uitarea tuturor gre=elilor =i conflictelor vechi,
Dimitrie roag[ pe Toma s[-i dezv[luie motivele pentru care Br`ncoveanu ]l ura
=i ]l urm[rea cu at`ta patim[.
2
Toma Cantacuzino va expune mai departe punctul de vedere muntean ]n
problema conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu.
3
Toma Cantacuzino afirm[ c[ actuala du=m[nie ]ntre Cantemire=ti =i
Br`ncoveanu s-ar urca ]n timp de-abia p`n[ ]n vremea primei domnii a lui
Constantin Duca (1693—1695), ajuns ]n scaunul Moldovei cu sprijinul =i
banii domnului muntean.
8 Dimitrie Cantemir
1
Lupta cu lupul: r[zboaiele carile au avut cu t[tari (D. C.) — pasajul se
refer[ la o lupt[ a t`n[rului Cantemir cu un m`rzac t[tar, a=a cum sunt
prezentate mai t`rziu lucrurile ]n Via\a lui Constantin Cantemir.
2
Mutarea ]n lup: numele ce i s-au schimbat: Cantemir (D.C.)— expresia ar
ar[ta c[ viteazul Constantin, care purta p`n[ acum alt nume de familie, ]n urma
omor`rii unui vestit m`rzac t[tar cu numele Cantemir (de care vorbesc izvoarele
istorice ale timpului), ]=i va lua de acum ]nainte numele de familie Cantemir.
3
}ncepe o a doua etap[ ]n via\a lui Constantin Cantemir, aceea de mercenar,
deci de militar ]n slujba unei \[ri str[ine c`nd, ]n mare m[sur[, el ]=i duce
existen\a ]n afara Moldovei. Pentru aceast[ epoc[, scriitorul afirm[ la cheie
doar un singur am[nunt: R`zle\ prin mun\i: capichehaie la |arigrad — Constantin
Cantemir devine ]ntr-adev[r capichehaia la Poart[ a lui Gheorghe Duca ]n cea
de a treia domnie ]n Moldova (1678—1683). Dar scriitorul se refer[ ]n text =i
la alte am[nunte de via\[: el cutreier[ codrii (adic[ merge la Adrianopol),
mun\ii =i c`mpii (|ara C`mpilor: Polonia). Este vorba de perioada ]n care se
afla ca mercenar (1648—1660), ]n armata regelui polon Ioan II Cazimir
(1648—1668), =i apoi ]n armata domnului muntean Grigore Ghica (1660—
1664), cu a c[rui nepoat[ se c[s[tore=te. Scriitorul nu aminte=te ]ns[ c[ tat[l
s[u revine ]n Moldova ]n vremea domniei lui Eustratie Dabija (1661—1665) =i
a lui Gheorghe Duca, ce domne=te de trei ori ]n Moldova.
12 Dimitrie Cantemir
1
Vidra, Constantin Duca, fiul lui Gheorghe Duca, ]n vremea c[ruia
Constantin Cantemir fusese capuchehaie la Istanbul.
2
O mahala din Istanbul situat[ pe malul Bosforului. Interesant am[nuntul:
Duca locuise ]n acela=i loc unde acum se aflau fra\ii Cantemir.
3
Constantin Duca, ]n calitate de fiu de domn, socotea =i el c[ ar avea
dreptul legitim de a mo=teni domnia Moldovei. Nu putuse beneficia de aceste
drepturi, datorit[ domniei lui Constantin Cantemir, care fusese pentru el o
„]mpiedicare a poftii“ legitime. El scrie lui Constantin Br`ncoveanu — du=manul
Cantemire=tilor — s[-l ajute pentru a ocupa scaunul Moldovei, ce i se cuvenea
de drept — Cantemire=tii fiind, dup[ el, ni=te uzurpatori — =i-i promite
domnului muntean o bun[ parte din veniturile Moldovei („vita gras[ =i toat[
carnea s[oas[... =i tot singele cald“).
4
L[comiia din fire: pofta =tiin\ei =i a cinstei numelui (D. C.) — datorit[
l[comiei sale pentru prestigiu („cinstea numelui“) =i, de asemenea, din du=-
m[nie pentru Cantemire=ti, Br`ncoveanu va ]mbr[\i=a cauza lui Constantin
Duca, sprijinind preten\iile acestuia la domnia Moldovei. Motivul real era,
desigur, necesitatea pe care o sim\ea domnul |[rii Rom`ne=ti de a avea ca
vecin un prieten =i un aliat.
Istoria ieroglific[. Vol. II 17
1
C`t timp domnise Constantin Cantemir, respectat de poloni =i cu trecere
la Poart[ — spune cu m`ndrie scriitorul — Br`ncoveanu nu avusese succes ]n
uneltirile sale du=m[noase fa\[ de Cantemir. Dar dup[ moartea b[tr`nului, el
d[ ordin capuchehaielor (dul[ii) =i agen\ilor s[i (coteii) s[ umble prin codri
(Adrianopol) =i mun\i (Istanbul) pentru a influen\a pe demnitarii otomani ]n
favoarea ridic[rii lui Constantin Duca (Vidra) pe scaunul Moldovei, ]mpotriva
drepturilor lui Dimitrie. Aceast[ ac\iune a agen\ilor munteni trebuia s[ ]nsemne
=i ]nfrico=area boierimii moldovene sus\in[toare a Cantemire=tilor.
2
Cantemir vorbe=te aici foarte vag, dar ]n realitate boierimea ostil[
Cantemire=tilor, refugiat[ peste hotare ]n vremea domniei lui Constantin
Cantemir, revine ]n \ar[ dup[ ce Duca sose=te ]n scaunul Moldovei. Printre
boierii ]ntor=i ]n \ar[ sunt =i fiii lui Miron Costin cronicarul.
3
La numirea lui Constantin Duca (1693), pribegesc peste hotare boierii
favorabili Cantemire=tilor. Cei mai de frunte, Lupu Bogdan hatmanul =i Iordache
Ruset, se refugiaz[ ]n Polonia, unde stau p`n[ la venirea ]n scaun a lui Antioh
Cantemir (1695).
Istoria ieroglific[. Vol. II 19
1
Lindini, p[duchi, lipitori, c`rcei (deci animale parazite) sunt la cheie streinii
=i carii nu s]nt de \ar[ (D. C.) — expresia desemneaz[ pe greci, ]n mare parte
rude, pe care Duca ]i adusese cu sine ]n Moldova =i probabil c[ le ]ncredin\ase,
]n calitate desigur de creditori, o parte din veniturile \[rii.
2
Folosind ]n mare tain[ rela\iile =i banii, astfel ]nc`t Br`ncoveanu nu a
putut prinde deloc de veste, Antioh Cantemir ob\ine domnia Moldovei (1695),
Dimitrie, fratele s[u, devenind capuchehaia sa la Poart[ („strajea ]n mun\i“).
Pus ]n fa\a unui fapt ]mplinit, Constantin Duca pleac[ la Istanbul („g`rlele
Grumadzii-Boului“), ]mpreun[ cu so\ia sa (Mreana) =i cu grecii pe care ]i
adusese cu sine („lindini, p[duchi, lipitori =i c`rcei“).
3
Cuiul b[tut: lucrul ispr[vit. Domniia lui Constantin vod[ Duca (D. C.). —
„Pentru ce Inorogul au scos cuiul pre carile eu l-am b[tut?“ — strig[ cu furie
Br`ncoveanu, acuz`nd pe Dimitrie Cantemir c[ a scos pe Duca („cuiul“ b[tut
de el) din domnie. Dincolo de aceast[ revolt[ a domnului |[rii Rom`ne=ti, care
merge p`n[ la a amenin\a pe Cantemire=ti cu r[zbunarea, trebuie s[ ]n\elegem
c[ mazilirea lui Duca s-a f[cut ]n urma str[duin\elor lui Dimitrie, care nu re\ine
domnia pentru sine, ci o face cadou fratelui s[u.
Istoria ieroglific[. Vol. II 23
1
Paza B`tlanului la g`rle: capichehaial`cul lui Dimachi (D. C.) — dup[ ce
Constantin Duca revine pentru a doua oar[ la domnia Moldovei (1700—
1708), nume=te capuchehaie la Poart[ pe grecul Chiri\[ Dimachi, care fusese
mai ]nainte =i capuchehaia lui Br`ncoveanu. Se vede ]ns[ c[ juca rolul de agent
al domnului |[rii Rom`ne=ti pe l`ng[ curtea din Ia=i, din moment ce el tr[deaz[
pe Duca =i informeaz[ pe Br`ncoveanu de intrigile acestuia la Poart[, ]mpotriva
fostului socru, merg`nd p`n[ acolo ]nc`t urm[rea r[sturnarea lui din scaunul
muntean. De altfel, aceast[ conduit[ a lui Duca va constitui motivul principal al
m[surilor pe care Br`ncoveanu le va lua pentru ]nl[turarea definitiv[ a
nerecunosc[torului s[u protejat, ]nl[turare ce se va produce ]n 1703.
2
C`\iva boieri moldoveni intra\i ]n conflict cu Duca — Lupu Bogdan
hatmanul, Vasile Costache, Ilie |ifescu, Maxut serdarul =i Mihai Racovi\[ — se
refugiaz[ la curtea lui Br`ncoveanu, c[ruia ]i adreseaz[ o jalb[ scris[ con\in`nd
]nvinuiri la adresa domnului lor. Asemenea p`ri scrise constituiau — dup[ obiceiul
vremii — argumente ]n demersurile pe care le f[ceau nemul\umi\ii la Poart[ ]n
vederea mazilirii unui domn. Cu refugierea acestor boieri la curtea de la Bucure=ti,
faptele istorice sunt aduse ]n faza preliminar[ a adun[rii de la Arn[ut-chioi.
26 Dimitrie Cantemir
1
Boierii cer lui Br`ncoveanu s[-i scape de un „tiran“ =i str[in de \ar[ ca Duca
=i s[ cheme ]n locul s[u la domnie din nou pe „st[p`nitorii mo=neni“, adic[ pe
domnii de drept, adev[ra\ii mo=tenitori ai tronului moldovean. Ace=ti mo=tenitori
=i st[p`nitori legitimi erau — spune scriitorul — el =i fratele s[u Antioh. Nu =tim
din alt[ parte c[ boierii moldoveni refugia\i la curtea lui Br`ncoveanu ar fi cerut
]n mod expres revenirea ]n scaun a unuia dintre fra\ii Cantemir.
2
Numai respect`nd principiul domniei ereditare se poate ajunge la o
stabilitate politic[ ]n \ar[ =i mai ales la ]nl[turarea tulbur[rilor interne.
3
Duc`ndu-se la Adrianopol, ]n vara lui 1703, Br`ncoveanu ob\ine de la
marele vizir Rami reis-efendi mazilirea lui Constantin Duca. Izvoarele vremii
vorbesc de „jalbele“ repetate ale boierilor moldoveni adresate Por\ii, pl`ngeri
ce precedaser[ desigur demersurile domnului |[rii Rom`ne=ti. Tot aici se face
precizarea c[ un obiectiv principal al primei adun[ri de la Adrianopol, adic[ al
adun[rii de la Arn[ut-chioi, fusese aprobarea unanim[ =i scris[ a participan\ilor
]n vederea scoaterii din domnie a lui Constantin Duca, pentru ca mai apoi s[ se
treac[ la cel de al doilea obiectiv, acela al vot[rii candidaturii lui Mihai Racovi\[
pentru func\ia de domn.
28 Dimitrie Cantemir
1
Din „pizm[ veche“, Br`ncoveanu nu vroia revenirea la domnie a
Cantemire=tilor =i din „pizm[ noa[“ ]l ]ndep[rtase din scaun pe Constantin
Duca, preferin\ele sale de acum ]ndrept`ndu-se spre un „al triilea chip“, adic[
spre Mihai Racovi\[ (Stru\oc[mila).
2
Cantemir d[ unele am[nunte de culise privind faza care a precedat
preg[tirile pentru alegerea candidaturii lui Mihai Racovi\[, subliniind c[
Br`ncoveanu, dup[ ce hot[r`se mazilirea lui Duca, ]=i d[ seama de situa\ia
delicat[ creat[, ]ntruc`t preferin\ele sale veneau ]n conflict cu cele ale boierimii
moldovene pentru revenirea fra\ilor Cantemir. A=a cel pu\in crede scriitorul.
Istoria ieroglific[. Vol. II 29
1
Pup[dza: Verga (D. C. ) — n[scut ]n |ara Gem[n[rii adic[ |ara Furcii,
descifrat[ la cheie ca Ceatalgea, un sat de l`ng[ Istanbul. Verga sau Vergo este
un grec, n[scut ]ntr-adev[r ]n Ceatalgea, care a ocupat diverse dreg[torii at`t
sub +erban Cantacuzino c`t =i sub Constantin Br`ncoveanu. Lipsa de bun[-
credin\[ a domnului muntean este evident[: ]n timp ce pe fa\[ promova o
politic[ de ]mp[care cu Cantemire=tii, angaj`ndu-se chiar prin intermediul
unor ]n\elegeri scrise, ]n acela=i timp f[cea demersuri la Poart[ pentru
]nsc[unarea ]n Moldova a acestui Vergo, de numele c[ruia sunt legate ast[zi
=oseaua =i bariera Vergului din Bucure=ti. Se ]nt`mpl[ ]ns[ c[ Vergo moare
tocmai ]n timpul acestor demersuri (1703). Despre acela=i personaj, scriitorul
mai afirm[ c[ era crescut la „satul Furc[i“. La cheie, cur\ile funiii, satul Furc[i
]nseamn[ sp`nzur[torile. Expresia pare a semnifica Istanbulul, poate locul
m[rgina= din capitala otoman[, afectat pentru execu\iile prin sp`nzur[toare.
Scriitorul sugereaz[, prin aceste preciz[ri enigmatice, c[ dac[ n-ar fi murit,
Vergo ar fi ajuns probabil la sp`nzur[toare, ca mul\i dintre pretenden\ii =i
domnii mazili.
Istoria ieroglific[. Vol. II 31
1
Se revine la momentul adun[rii de la Arn[ut-chioi, ]n vara lui 1703.
Dimitrie crez`nd cu naivitate c[ Toma Cantacuzino, care avusese o ]ntrevedere
cu Antioh Cantemir, prezent =i el acolo, i se ar[tase binevoitor, d`ndu-i probabil
dreptate de cauz[. }n realitate, dup[ cum m[rturisesc =i izvoarele vremii, Toma
fusese trimis cu sarcini speciale de c[tre Br`ncoveanu, pe fa\[ urm`nd s[
am[geasc[ pe Antioh, iar ]n ascuns („c[ptu=it“) trebuind s[ orienteze adu-
narea spre candidatura lui Racovi\[.
2
Constantin Br`ncoveanu este ar[tat drept singurul vinovat de du=m[nia
dintre el =i Cantemire=ti, datorit[ politicii sale de rea-credin\[ ]n ]n\elegerile ]ncheiate
=i din vina m[surilor de contracarare a ascensiunii acestora la puterea politic[.
3
Concluzia pe care o trage Cantemir din expunerea de p`n[ aici a faptelor
este c[ Br`ncoveanu apare cu eviden\[ ca ini\iatorul =i ]ntre\in[torul st[rii conflictuale
de la ]nceput p`n[ ]n prezent. Numai c[ scriitorul exagereaz[ c`nd vorbe=te de
r[zboaie, ele neav`nd ]n realitate loc. Dup[ cum va ar[ta desf[=urarea ulterioar[
a evenimentelor, conflictul are un caracter cu totul particular.
Istoria ieroglific[. Vol. II 33
1
Toma Cantacuzino, vorbind ca din partea sa, este de aceea=i p[rere cu
scriitorul =i propune ]n consecin\[ =tergerea ne]n\elegerilor trecutului =i trecerea
la o politic[ de pace. Pentru el orice conduit[ este bun[ dac[ promoveaz[
binele =i pacea.
1
La ]ntrebarea lui Cantemir dac[ are ]mputernicire din partea lui
Br`ncoveanu pentru o eventual[ ]mp[care, Toma r[spunde negativ, dar ]l
asigur[ c[ are at`ta trecere pe l`ng[ domnul |[rii Rom`ne=ti pentru a-l putea
convinge de utilitatea ]mp[c[rii cu fra\ii Cantemir.
2
Natura lucreaz[ dup[ norme fixe, orice deviere de la normele ei fiind
anihilat[ prin readucere la normal. Cantemir se dovede=te, ]n Istoria ieroglific[,
intens preocupat de legit[\ile proceselor naturale, acestea devenind pentru el
un model de explicare a naturii umane =i a vie\ii sociale.
3
Aplic`nd la domeniul biologic principiul aristotelic al ineficien\ei ac\iunii
]nt`mpl[rii asupra substan\ei, Cantemir enun\[ teza fixit[\ii speciilor, orice
]nt`mplare survenit[ asupra unor indivizi neput`nd duce la vreo transformare
a lor; prin extensie, el enun\[ =i teza psihopedagogic[ a imutabilit[\ii naturii
umane, neg`nd posibilitatea transform[rii unui om r[u ]n altul bun sub ac\iunea
diverselor condi\ii.
Istoria ieroglific[. Vol. II 35
1
Cantemir subliniaz[ c[ ]n condi\iile absolutismului, adic[ ]n condi\iile
manifest[rii voin\ei aberante a monarhului, nu sunt posibile nici adev[rul =i
nici consilierea cea mai bun[ cerut[ de ]mprejur[ri.
2
Cantemir continua s[ r[m`n[ sceptic privitor la posibilitatea ca Br`n-
coveanu s[ mearg[ cu adev[rat pe calea p[cii.
3
Cantemir formuleaz[ o tez[ senzualisto-ra\ionalist[ privind posibilit[\ile
=i limitele cunoa=terii: dup[ el cunoa=terea este posibil[ cu ajutorul a dou[ c[i,
inseparabile una fa\[ de alta: treapta sim\urilor („sim\irea“), care joac[ rolul
primar ]n procesul cunoa=terii („]nainte m[rg[toarea sim\ire“), =i g`ndirea
Istoria ieroglific[. Vol. II 37
1
Toma cere lui Cantemir s[-=i expun[ condi\iile =i preten\iile pe care le are
fa\[ de Br`ncoveanu ]n eventualitatea ]ncheierii unei ]n\elegeri ]ntre ei.
2
Condi\iile „drepte“, expuse de Dimitrie, sunt:
a) Antioh Cantemir s[ poat[ reveni la domnia Moldovei, ca la un drept de
mo=tenire, iar Br`ncoveanu s[-=i retrag[ protec\ia asupra lui Mihai Racovi\[,
l[s`nd toat[ libertatea fra\ilor Cantemir de a-=i ap[ra drepturile lor politice;
b) s[ ]nceteze toat[ ac\iunea de urm[rire =i persecutare ]mpotriva lui
Dimitrie Cantemir, astfel ]nc`t s[-=i poat[ rec[p[ta ]ntreaga libertate de ac\iune.
De ]ndeplinirea celei de a doua condi\ii — pe care Dimitrie o socote=te funda-
mental[ — depindea o real[ ]mp[care ]ntre el =i domnul |[rii Rom`ne=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. II 39
(c[ sufletul carile pre lesne din ur[ ]n dragoste a s[ muta =tie,
acela urmadz[ ca ]nc[ mai pre lesne =i din foarte mic[ pricin[
din dragoste ]n ur[ a s[ schimba s[ poat[). De care lucru (pier-
derea vremii cinstit[ ieste c`nd ]ntru alegerea priietinilor =i pen-
tru nepierderea priietinilor s[ cheltuie=te). Iar[ pentru vremea
d[rii =i lu[rii r[spunsului, dup[ a locului dep[rtare, socotesc c[
1.500 de minute1 nu numai de agiuns, ce ]nc[ =i de prisosit sint.
Deci orice =tii =i po\i, f[r[ z[bav[ f[, ca nice priete=ugul, nici
nepriete=ugul prin mult[ vreme ]n prepus s[ r[m`ie.“
1
1500 minute (neexplicate la cheie) trebuie s[ ]nsemne 15 zile, timpul
necesar pentru ca Toma s[ trimit[ la curtea din Bucure=ti condi\iile puse de
Dimitrie =i s[ primeasc[ r[spunsul de la Br`ncoveanu.
PARTEA A +EPTEA
cum mai cur`nd alearg[, cearc[ =i unde oa[le =erpelui 1 vii afla,
nez[ticnit le bea, c[ci dup[ m`ncare ca aceasta, b[utur[ ca aceia
trebuie, c[ numai acelea doar[ v[paia carea ]n droburile tale
s-au a\i\at a st`nge vor putea.“ Hameleonul, de leac ca acesta de
la sulimendri\[ ]n\eleg`nd, macar c[ nu f[r[ mari sl[biciuni =i
le=in[turi, ]ns[ ]ndat[ prin toate malurile a cerca, to\i c`mpii =i
dealurile a cutreiera =i toate bortele copacilor, gaurile \[rmurilor
=i cr[p[turile p[m`ntului a scocior] ]ncepu (c[ la cel bolnav
s[n[tatea de mare pre\ ieste, pentru carea toate ]n cump[n[
puind, mai iu=oare a fi le socote=te). Deci dup[ mult[ =i cu multe
dureri, trud[ =i ostenin\[, oa[le =erpelui, carile ohendra s[
cheam[, ]ntr-un loc a afla i s[ t`mpl[, pre carile, de mare arsura
ma\elor2, ]ndat[ =i f[r[ de nici o ]ng[imal[ le sorbi. A=edar[, de
cu grab[ dac[ oa[le b[u, precum arsura ma\elor ce avea i s-au
potolit i sa p[ru. }ns[ dup[ fire doftorul, dup[ doftor leacul =i
dup[ leac ca acela t[m[duirea carea i s[ cuviniia ]i vini, de vreme
ce nu chipul boalei ]n chipul s[n[t[\ii, ce forma r[ului ]ntr-alt[
form[ mai rea =i mai cumplit[ s-au mutat. C[ci oa[le ohendrii ]n
c[lduros p`ntecele Hameleonului cobor`ndu-s[, nu spre mistuire,
ce spre z[mislire cl[tire a face ]ncepur[ =i acmu embriona\i puii
ohendrei dup[ a lor fire p`ntecele ]i f[r`ma =i, pentru ca ]n lu-
min[ s[ ias[, vintrele ]i spinteca (c[ cine cu l[comie acul
cos[toriului ]nghite, acela cu mare mi=[lie fierul ar[toriului
bore=te), =i a=e, s[racul Hameleonul iar[=i spre moarte s[ b[tea,
iar[=i munci =i dureri de na=tere ]l cuprindea, ]n locul leacului
otrava =i ]n locul s[n[t[\ii moartea cuno=tea, dar[ ce s[ fac[ =i
de ce s[ s[ apuce nici =tiia, nici s[ pricepea. Puii ohendrii din
p`ntece-i ie=ind 3, peste trup i s[ ]mpleteciia, de grumadzi i s[
1
Oa[ de =erpe: minciunile scornite (D.C.).
2
Arsura ma\elor: pedeapsa a =tiin\ei rele ]ntr-ascunsul inimii (D.C.).
3
Ie=irea puilor prin p`ntece: viptul minciunilor, ocara carea peste voie vine
(D.C.) — Cantemir subliniaz[ c[ rezultatul minciunilor =i intrigilor lui Scarlat
44 Dimitrie Cantemir
step[na hiri=iii sale sosesc, pre tot ochiul viclean =i tot piciorul
str`mb socotesc, =i, ]n toate =i pentru toate, pentru cel =ie iubit,
neg`ndite prepusuri =i zelotipii ]=i scorne=te. +i pentru ca dra-
gostele s[-=i poftoreasc[ =i iubostele s[-=i ]nnoiasc[, tot prepusul
fantastic ]n locul adev[rului apuc`nd, o hul[ dr[g[stoas[ =i o
m`nie m`ng`ioas[ scorne=te, dzic`nd: „Bine cunosc =i din multe
]mpotriv[ semne adeverit sint1 c[ r[ul mieu noroc cu curat[ ini-
ma mea r[u s[ sluje=te =i de nesuferit rane ]n toate dzilele prin
m`na ta ]ntr-]nem[ ]mi trimete. De vreme ce tu acmu pre altul
sau pre cutarile (anume dzic`nd) a iubi ai ]nceput, iar[ pre mine,
tic[losul, din dr[g[sto=ii t[i ochi dep[rt`ndu-m[, cu toat[ inima
din adev[rata dragoste m-ai lep[dat =i m-ai urgisit. Bine ]nc[ din-
ceput inima ]mi spunea c[ dragostea, cu carea ]n z[dar ardeam,
adev[rul a cunoa=te m[ opriia, c[ dragostelor zugr[vitoare =i ini-
mii mele am[gitoare e=ti, de vreme ce acmu, iat[, aievea =i la
ar[tare au ie=it, c[ a=e=i dint`i c[tr[ mine numai cu gura =i cu
cuv`ntul erai, iar[ c[tr[ ciuda lumii2 acela cu toat[ inima =i cu
tot sufletul te dai. Ce bun[ nedejde am c[ ]n cur`nd[ vreme de
lancea carea eu m-am r[nit =i de veninul cu carile eu m-am otr[vit
=i el ner[nit =i neotr[vit s[ nu scape, =i peste pu\ine dzile, pre-
cum eu acmu, a=e el atuncea deplin va cunoa=te c[ nici od`-
n[oar[ cu cineva dreptatea a \inea =i cur[\iia inimii nebetejit[ =i
scriitorul pune fa\[ ]n fa\[ defectele iubitului p[r[sit cu frumuse\ea celui care
i-a luat locul ]n inima iubitei. Totul formeaz[ o excelent[ pagin[ ]nchinat[
dragostei. Pe de alt[ parte, Cantemir sugereaz[ c[, prin folosirea incorect[ a
analogiei, Scarlat comisese, de fapt, o abera\ie logic[, ]ntruc`t nu se poate
stabili o rela\ie de asem[nare ]ntre sentimentul amici\iei =i cel al dragostei
afrodisiace. }n felul acesta, scriitorul face o demonstra\ie indirect[ a modului
]n care logica retoric[ promoveaz[ sofisticarea adev[rului.
1
De aici ]ncep repro=urile de dragoste specifice st[rii de gelozie, subliniin-
du-se infidelitatea =i nestatornicia fiin\ei iubite. Este de remarcat precizarea
f[cut[ de Scarlat c[ „hula“, calomnia la adresa iubitei este, de fapt, „o hul[
dr[g[stoas[ =i o m`nie m`ng`ioas[“, pornite dintr-o pasiune profund[.
2 Adic[ uimirea, minunea lumii, cu sensul de ur`tul, monstrul lumii. Astfel
numea gelosul pe rivalul s[u =i noul preferat al iubitei.
58 Dimitrie Cantemir
1
Portretul admirativ, f[cut de ast[ dat[ de Scarlat lui Dimitrie, neag[ cu totul
pe cel anterior. Sunt de re\inut calit[\ile invocate, pentru a cunoa=te p[rerea
deosebit de bun[ pe care scriitorul o avea despre sine, ele constituind un adev[rat
autoportret sub raport moral, al voin\ei =i al virtu\ilor mintale: statornic ]n
promisiuni =i angajamente (,,la cuv`nt st[t[toriu“), perseverent ]n activitate („la
lucruri st[ruitoriu“), echilibrat mintal („la minte necl[titoriu“), iubitor al
adev[rului =i ne]ng[duitor cu minciuna, preocupat de a nu flec[ri („despre
voroavele de=erte poste=te“), fiind, de asemenea, vestit pentru virtu\ile lui („]n
toat[ vredniciia str[luminat“). Portretul consun[, cu unele complet[ri, cu cel
f[cut mai ]nainte de Toma Cantacuzino, constituind un model al vie\ii sociale.
2
Cantemir dezvolt[, ]n Istoria ieroglific[, o ]ntreag[ teorie a cauzalit[\ii,
cauza ini\ial[ av`nd un rol metodologic deosebit ]n desprinderea adev[rului
din lan\ul complex al rela\iei cauz[-efect, ]n lumea fenomenelor sociale =i mai
ales ]n rela\iile interindividuale. Scarlat este silit s[ recunoasc[ faptul c[ ]n
lan\ul de conflicte dintre cei doi, Dimitrie Cantemir joac[ rolul de cauz[ prim[
]n sensul c[ acest lan\ al rela\iilor dintre ei a ]nceput printr-o binefacere fa\[ de
Scarlat, care, ]ns[, a uitat-o.
3
Este vorba de credin\a popular[, p[truns[ prin fizioloage, dup[ care
cornul inorogului ar con\ine o substan\[ ce ar neutraliza otr[vurile.
4
Prin urmare, Cantemir l-ar fi sc[pat pe Scarlat de o datorie mare, pentru
care acesta fusese probabil ]nchis =i pus ]n situa\ia de a fi ucis la cererea
creditorilor, practic[ obi=nuit[ ]n acea vreme. Aceast[ achitare de datorii vine
Istoria ieroglific[. Vol. II 63
nop\ii, de nu fra\i, iar[ veri primari ]=i sint. Cela din minciuni
adev[rul, cesta din fantazie chipul a scoate sile=te). 1
Dup[ acestea Hameleonul de la +oim ie=ind =i cum v`natul
au pierdut =i Inorogul au sc[pat, cu mare jele =i a inimii durere
g`ndind, de mare n[caz budzele ]=i mu=ca =i m`nule ]=i fr`ngea.
+i a=e, cum mai degrab[ la dul[i =i la ogari alerg`nd, cu fa\a
posomor`t[ =i cu inima ]nfr`nt[, ]n trist chip =i jelnic[ ]nchipuire
li s[ ar[t[ 2 (c[ a am[geilor cea mai de frunte ]nv[\[tur[ =i mai
de treab[ schimositur[ ieste ca ]n inim[ pe cacodemonul, iar[
]n fa\[ evdemonul s[ poarte)3, pre carile ei, ]ntr-aceasta form[ =i
ar[tare v[dzindu-l: „Ce poate fi aceasta, o, priietine, dzis[r[, c[
chipul urgie =i fa\a bezcisnicie ]\i arat[ =i lucru peste voie s[ \i
s[ fie t`mplat, m`hnite c[ut[turile =i fierbin\i oft[lurile ]\i m[rtu-
risesc? Au spre chedzi r[i vr[jile ceva \-au menit? Au spre pofta
inimii noastre de ceva ]mpotriv[ =i neagr[ veste ai sim\it? Sau
de nu \ie ceva r[u \-au vinit, altuia vreun bine a s[ face ai cunoscut
(c[ zavistnicul m`hnirea ]ndoit[ poart[, una c`nd lui ceva r[u,
alta c`nd altuia ceva bine s[ nu cumva vie s[ teme). Noi p`n[
acmu ]ntr-at`t t[cere ]nfundat a te videa nu ni s-au t`mplat. Lim-
ba cea ca clopotul cine \-au legat? Gura cea ca doba ce \-au as-
tupat? Voroava cea ca pohoaiele ploilor cine \-au ]nghe\at? Gla-
sul cel ca tunul fulgerului ce \-au amor\it? Mul\imea cuvintelor
cele ca p[cura izvor`toare =i ca n[boiul pe toate =esurile clevete-
lor n[bu=itoare cine \-au oprit? F[r[ nici o z[bav[ =i cum mai
cur`nd spune-ne, ca, sau m`hnirii ]mpreun[ p[rta=i, sau, de va fi
1
Fa\[ de visul povestit =i interpretat de Scarlat, Toma adopt[ atitudinea
cea mai potrivit[: va a=tepta s[ vad[ cum se vor desf[=ura evenimentele.
Atitudinea lui Toma coincidea cu cea a lui Dimitrie, care nu credea nici ]n vr[ji,
nici ]n visuri (vezi paranteza).
2
Nemul\umit =i m`hnit de e=ecul demersurilor sale pentru capturarea lui
Dimitrie, Scarlat se duce s[ comunice toate acestea agen\ilor munteni.
3
Evdemonul ]n fa\[, cacodemonul ]n inim[: tu ar[tare priietin, iar ]ntr-as-
cuns nepriietin (D. C.) — caracteristica ipocri\ilor =i ]n=el[torilor, dup[ p[rerea
scriitorului.
1
Folosind =i datele visului s[u, Scarlat caut[ s[ demonstreze ]n fa\a agen\ilor
vinov[\ia lui Toma Cantacuzino: acesta nu numai c[ a dejucat cu bun[ =tiin\[
planul de prindere a lui Dimitrie, dar nu ]nceteaz[ s[-l laude, dovad[ c[ Toma
=i-a tr[dat domnul =i st[p`nul, coaliz`ndu-se cu Dimitrie ]mpotriva acestuia.
2
Scarlat, b[nuind pe Toma mai demult de neloialitate fa\[ de Br`ncoveanu,
avertizase despre aceasta pe agen\i, ceea ce ]nseamn[ c[ domnul |arii
Rom`ne=ti folosea un personal de supraveghere =i control asupra re\elei sale
de spionaj =i chiar asupra trimi=ilor s[i speciali. De altfel, cronica lui Radu
Istoria ieroglific[. Vol. II 73
prin mun\i =i prin g`rlele apelor s[ fie =i nu =tim ]nc[ pentru alt
oarecine (a c[ruia nume l-am uitat) aminte s[ le fie le-au porun-
cit, ca doar[ a-l prinde put`nd, nu =tim ce r[utate mare s[-i fac[
s[ g[tesc. }ns[ ce vor putea ispr[vi nu putem =ti, de vreme ce,
precum ]n\elegem, nu pre iu=or acesta lucru a ispr[vi nedej-
duiesc.“1 Iar[ penele +oimului dzis[r[: „Voi, puturoaselor, c`te
cuvinte a\i gr[it, pre toate cu nu =tim, nu =tim, le-a\i amestecat.
Ce noi =tim c[ st[p`nul nostru nici nebun, nici luat de minte
ieste, ca organ r[ut[\ii =i cle=tele faurului s[ s[ fac[ =i =tim c[
tot sfatul din r[u spre bine =i din minciunos spre adev[rat l-au
mutat (c[ precum atocmirea m[dularelor la frumse\ea trupului,
a=e atocmirea sfaturilor la podoaba ]n\elepciunii sluje=te). Adec[
de str`mb[ v`narea Inorogului p[r[sindu-s[, ei pre cela ce i-au
trimis s[ v`nedze =i pre noi din pestri\e s[ ne fac[ negre, iar[
pre voi din negre s[ v[ fac[ pestri\e, care lucru acmu, cu mijlocul
celor ce =tiu v[psi acestea, ieste gata =i precum dup[ fulger ]ndat[
tunul urmadz[, a=e dup[ sfat, cuv`ntul ]n lucrul s[ va plini 2."
Acestea, o fra\ilor, de la lighioaia carea afar[ din toat[ pati-
ma noastr[ ieste am audzit =i, precum pentru ]ncep[turi, a=e pen-
tru sf`r=ituri, vreo =tire s[ aib[ ]n ceva a prepune nu ieste. De
care lucru, aievea ieste c[ prob[ziturile carile ]n obraz mi le arun-
ca =i laudele cu carile pre Inorog preste nu[ri r`dica cu a Moliii
1
Agen\ii lui Dimachi, vorbind oarecum voalat, dest[inuiesc c[ =eful lor,
]mpreun[ cu Toma, au primit sarcin[ de la Br`ncoveanu s[ urm[reasc[ =i s[
captureze pe cineva aflat ]n Istanbul („mun\ii =i g`rlele apelor“), desigur pe
Dimitrie Cantemir; ei ]=i exprim[ ]ns[ opinia c[ o astfel de sarcin[ p[rea irealizabil[.
2
V[psitorii penelor: schimb[torii stepenelor (D. C.) — adic[ ai rangurilor
sociale =i ai func\iilor. Agen\ii lui Toma spun lucrurilor pe nume, afirm`nd
c[ Toma nu admite s[ se fac[ unealta ac\iunii nedrepte dus[ de Br`ncoveanu
contra lui Dimitrie. Dimpotriv[, Toma se va ]ntoarce ]mpotriva domnului
|[rii Rom`ne=ti =i va schimba rolurile agen\ilor s[i =i ai lui Dimachi, toate
aceste lucruri urm`nd s[ se petreac[ cur`nd. O astfel de conversa\ie ]ntre
cele dou[ grupuri de agen\i demonstreaz[ c[ ]nc[ de la ]nceput se ajunsese
la o colaborare ]ntre Toma =i Dimachi.
78 Dimitrie Cantemir
1
}n ]ncheierea denun\ului, agen\ii propun lui Br`ncoveanu s[ recheme ]n \ar[
at`t pe Toma c`t =i pe Dimachi ca s[ dea socoteal[ de faptele lor =i s[-=i ia pedeapsa.
Br`ncoveanu va da curs acestei propuneri, rechem`nd ]n \ar[ pe Toma, dar, cum
o va dovedi desf[=urarea ulterioar[ a evenimentelor, nu-l va pedepsi.
2
Denun\ul con\inea o mul\ime de calomnii la adresa lui Toma Cantacuzino
=i Dimachi.
3
F[r[ s[ =tie de denun\ul trimis de agen\ii din subordine ]mpotriva sa,
Toma expediaz[, la r`ndul s[u, o scrisoare c[tre Br`coveanu, ]n care ]l
informeaz[ despre stadiul ]ndeplinirii misiunii ]ncredin\ate.
Istoria ieroglific[. Vol. II 83
1
}n scrisoarea trimis[ c[tre Br`ncoveanu, Toma ]i relateaz[ c[ la ]nt`lnirea
cu Dimitrie Cantemir a putut afla c[ acesta este ]n mod sincer ]nclinat spre o
]mp[care cu domnul |[rii Rom`ne=ti, dar Br`ncoveanu d[duse p`n[ aici dovad[
de rea-credin\[, pentru care el posed[ dovezi scrise. Aluzia se refer[ probabil
la conven\ia ]ncheiat[ cu Lupu Bogdan hatmanul =i ]nc[lcat[ de Br`ncoveanu.
2
Subliniind sinceritatea =i calit[\ile lui Dimitrie Cantemir, Toma pledeaz[
pentru o real[ ]mp[care cu acesta =i cere aprobarea de a realiza o ]nvoial[ de
pace. El a acordat lui Dimitrie un armisti\iu de 15 zile (,,1500 minute“), timp
]n care dore=te un r[spuns ]n aceast[ privin\[ de la domnul s[u.
84 Dimitrie Cantemir
cu doi ochi, doa[ c[r\i citiia, =i cu doa[ urechi, doa[ pove=ti ]m-
potriv[ audziia. Ce ochiul cel drept cu urechea dreapt[ pe cartea
dul[ilor fu =i minciunoas[ cuvintele =i clevetele lor ascult[. Iar[
ochiul st`ng =i urechea st`ng[ pe slovele curate =i cuvintele
adev[rate ]ntorc`nd, toate dzisele ]nd[r[pt =i tot adev[rul ]n min-
ciun[ lu[ (c[ci minciuna dup[ voie dec`t adev[rul ]mpotriv[ la
cei st[p`nitori mai mare ]nc[pere are). Deci dul[ilor r[spuns dede,
precum pre +oim =i B`tlan de acolo r`dic`nd, ceia ce li s[ cade
]=i vor lua plat[, iar[ ei, ]n tot chipul silind, lucrul ]n slab s[ nu
las[ =i ori ]n ce fel s-ar putea, numai la m`n[ nepriietinul s[ vie,
s[ nevoiasc[, pentru carea mare mul\emit[ =i de aceia slujb[
vrednice daruri vor lua. Iar[ din pricina lenivirii lor, lucrul ]ntr-alt
chip de va fi, f[r[ grea [grea] certare =i f[r[ a cinstei sc[dere s[
scape nu vor putea1.
Iar[ +oimului ]ntr-acesta chip r[spuns trimas[: „Cartea ta am
luat =i ]ntr-]nsa cuvintele inimii Inorogului am citit. Deci iat[ c[-\i
dzic: nu s[ poate, nu s[ face, nu s[ afl[, c[tr[ mine alt[ dat[ a
scrie te p[r[se=te. Iar[ Inorogului cuv`nt de pace supt giur[m`nt
c`t de tare d[, =i numele cerescului Vultur la mijloc puind, pre
nepriietin a am[gi nu te sii (c[ci la noi doftori sint carii, daruri
bune v[dzind, boala p[catelor c`t de grea a t[m[dui pot), (v,
zeÍ cai qeoµ muritorii a nemuritorilor voie a am[gi cum pot
ispiti?). Ce ori ]n ce chip ar fi, ]nc[ o dat[ la locul prundi=ului a-l
cobor] sile=te, de unde alt[ dat[ ca de alt[, s[ nu cumva mai
scape, nici frica giur[m`ntului de la ]ndr[zneala izb`ndii a te opri
pricin[ s[ pui (c[ pre nepriietin a-l birui numai voia noastr[
cearc[, iar[ tot feliul de me=ter=uguri =i de vicle=uguri a face
pravila locului nostru sloboade). C[ ]n monarhiia noastr[ ves-
1
Primind ambele scrisori =i d`nd curs urii sale ]mpotriva lui Cantemir,
Br`ncoveanu acord[ credit agen\ilor, c[rora le face cunoscut c[ va rechema ]n
\ar[ pe Toma =i pe Dimachi. }n consecin\[, le acord[ ]n exclusivitate ]ntreaga
responsabilitate =i libertate de ac\iune ]n ceea ce prive=te prinderea lui Dimitrie,
promi\`ndu-le r[splata cuvenit[ pentru o astfel de important[ sarcin[.
Istoria ieroglific[. Vol. II 85
1
Br`ncoveanu r[spunde lui Toma c[ nu accept[ ]nvoiala f[cut[ cu Dimitrie
Cantemir. Ca atare trebuie s[-l atrag[ pe acesta la o nou[ ]nt`lnire sub pretextul
]mp[c[rii, ]n realitate, o nou[ curs[ de capturare. }n aceast[ privin\[ s[ nu-=i
fac[ probleme de con=tiin\[, din cauza folosirii jur[mintelor mincinoase, ]ntruc`t
„pravila locului“, adic[ regula politicii lui Br`ncoveanu, se conducea dup[
principiul „scopul scuz[ mijloacele“, precum =i dup[ deviza , c[ este mai u=or
s[ te judeci cu mortul =i este mai bine s[ te cure\i de du=man dec`t de p[cate.
2
Chiar dac[ Toma nu ajunge s[-=i ]ndeplineasc[ misiunea ]ncredin\at[,
domnul |[rii Rom`ne=ti ]i ordon[ s[ ia cu el =i pe Dimachi, =i s[ se re]ntoarc[
ne]nt`rziat ]n \ar[, unde va primi alte ]ns[rcin[ri. }ntr-adev[r, Br`ncoveanu,
dup[ cum m[rturise=te cronicarul Radu Greceanu, ]l face pe Toma mare postelnic,
dup[ ]ntoarcerea lui ]n \ar[, cu toate zvonurile =i inform[rile primite despre
neloialitatea acestuia. Domnul |[rii Rom`ne=ti nu putea, desigur, trece peste
puternica =i influenta familie a Cantacuzinilor, al c[rei membru era =i Toma.
3
}n locul lui Toma rechemat ]n \ar[, Br`ncoveanu trimite ca =ef al agen\ilor
=i spionilor s[i pe paharnicul +tefan Cantacuzino (Uliul), fiul stolnicului. El
este numit „fratele fratelui, v[rul v[rului =i nepotul nepotului“, ]ntruc`t era
frate cu R[ducanu Cantacuzino (Coruiul), cel[lalt fiu al stolnicului, era primar
cu Constantin Br`ncoveanu, acesta fiind, la r`ndul s[u, v[r primar cu to\i
Cantacuzinii din genera\ia t`n[r[ =i, nepotul m[tu=ii Stanca, mama lui
Br`ncoveanu, =i al lui Matei Cantacuzino, tat[l lui Toma.
PARTEA A OPTA
1
Agen\ii lui Br`ncoveanu la Poart[ comunic[ =i lui Scarlat r[spunsul primit
de la Br`ncoveanu, privind planul acestuia de continuare a urm[ririi, rug`n-
du-l s[ fie mai cu b[gare de seam[ la cea de a doua ]nt`lnire. Aceast[ colaborare
a agen\ilor munteni cu Scarlat se f[cea conform conven\iei de ]ntr-ajutorare
amintit[ ]ntre Ia=i =i Bucure=ti.
2
Toma se contureaz[ drept un personaj de factur[ cavalereasc[: primind
de la Br`ncoveanu ordinul de a folosi cea de a doua ]nt`lnire pentru a-l captura
pe Dimitrie, el hot[r[=te s[ nu dea curs acestei dispozi\ii care ar fi ]nsemnat
transformarea sa ]ntr-o mizerabil[ unealt[ a vicleniei =i necinstei domnului,
ci dimpotriv[, prefer`nd c`=tigarea =i respectarea unei prietenii adev[rate,
se g`nde=te s[-=i previn[ prietenul de soarta ce i se preg[tea. P`n[ la sosirea
Istoria ieroglific[. Vol. II 87
1
Urmeaz[ ritualul magic pentru provocarea sentimentului de dragoste al
Victoriei c[tre Scarlat.
2
Ur`\enia Hameleonului este transfigurat[ sub puterea sentimentului de
dragoste de care era cuprins[ Victoria. Scriitorul ]mbin[ aici efectul produs ]n
mod real de dragoste cu credin\a popular[ dup[ care dragostea, provocat[ prin
magie, poate transforma ur`tul ]n frumos. Putem afirma, a=adar, despre Cantemir
scriitorul c[ =tie s[ foloseasc[ nu numai valorile culturii sale livre=ti =i ]n special
valorile culturii antice greco-romane, ci =i bogatele resurse ale credin\elor =i
crea\iei populare rom`ne=ti, al[turi de influen\a, de asemenea, cople=itoare, a
culturii turco-arabe, cu splendoarea climatului s[u exotic =i basmic.
3
Sub influen\a magiei, Victoria se transform[ p`n[ la urm[ din Diana
(fecioar[) ]n Afrodita (femeie), adic[ devine so\ia lui Scarlat.
4
Invita\ia, pe care o face b[tr`nul Ruset de a folosi virtu\ile Inorogului, se
Istoria ieroglific[. Vol. II 95
mai ales din partea lui Toma, poate veni f[r[ grij[ la ]nt`lnire, refuzul s[u
put`nd fi interpretat fie ca la=itate (micropsihie), fie ca dispre\ (apsifisie) fa\[
de Toma, situa\ie ce ar putea duce la r[cirea amici\iei dintre cei doi =i tot at`t la
du=m[nia =efului agen\ilor munteni.
1
}n Istoria Imperiului Otoman, Cantemir m[rturise=te c[ cel care l-a prevenit
de primejdie a fost un turc, „bun prieten“ al s[u, defterdarul Firari Hasan-pa=a.
2
Dup[ ce ob\ine adeziunea lui Dimitrie pentru cea de a doua ]nt`lnire cu
Toma, Scarlat anun\[ =i pe agen\ii munteni =i pe bostangii c[ victima le poate
c[dea ]n m`n[.
Istoria ieroglific[. Vol. II 103
tot ]n palatul prin\ului de pe Bosfor. Primul care ia cuv`ntul este Toma, care ]=i
ia obliga\ia s[ fie obiectiv, adic[ s[ respecte dreptatea, adev[rul =i spiritul de
loialitate (credin\[). Aceste trei virtu\i configureaz[ ]nc[ o dat[ portretul de
cavaler pe care scriitorul ]l face lui Toma.
Istoria ieroglific[. Vol. II 105
1
Din nou Toma se vede pus ]n situa\ia delicat[: sau de a face act de
loialitate fa\[ de domnul s[u, sau de a respecta dreptatea =i prietenia. Hot[r`t
s[ mearg[ pe calea drept[\ii, el dezv[luie lui Dimitrie c[ nu trebuie s[ spere
nimic bun din partea lui Br`ncoveanu, care urm[re=te s[-l piard[. }n aceste
condi\ii, el, Toma, nu vrea s[ devin[ nici unealta vicle=ugurilor =i necinstei, la
care este silit prin func\ia pe care o ocup[ ]n politica domnului |[rii Rom`ne=ti,
dar nici s[ tr[deze, s[ vicleneasc[ pe domn; de aceea, prevenindu-l de primejdia
care i se preg[te=te, el consiliaz[ pe Dimitrie de a lua toate m[surile pentru a
nu se l[sa prad[ du=manilor s[i. Prin aceast[ situa\ie, scriitorul subliniaz[ din
106 Dimitrie Cantemir
nou contradic\ia de principiu care are loc ]ntre regulile vie\ii politice =i etica
religioas[ a vremii, adic[ ]ntre ordinea politic[ =i cea moral[. Pe de alt[ parte,
op\iunea lui Cantemir pentru ordinea moral[ (vezi textul: „voia dumn[dz[iasc[
dec`t porunca st[p`neasc[ cu multul mai stra=nic[ a fi trebuie s[ cunoa=tem“)
ne oblig[ s[ consider[m c[ modelul cavalerului, ]ntruchipat aici =i de Toma, =i
de scriitor, apar\ine acesteia.
1
La cea de a doua ]nt`lnire cu Toma, Dimitrie Cantemir spune ]n fa\a
acestuia o povestioar[ cu t`lc, pe care o putem intitula Povestea porcariului,
subiectul fiind luat din via\a de toate zilele a \[ranului rom`n. M`ndru de
cultura sa, scriitorul expune, prin intermediul acestei nara\iuni, ideile sale
social-politice privind criteriul fundamental ]n alegerea domnului — cultura, o
serioas[ preg[tire intelectual[. Dezvolt`ndu-=i punctul de vedere, marele
g`nditor vroia s[ demonstreze interlocutorului s[u cum un om necultivat va
folosi puterea politic[ nu ]n folosul general, ci pentru a-=i da fr`u liber pornirilor
sale animalice. De=i aceste idei se ]ntemeiau, desigur, pe destule exemple
concrete de acest fel din istoria \[rii noastre din trecut, povestea expus[ avea
=i o adres[ direct[. Prin porcar Cantemir ]n\elege, ]n realitate, pe Constantin
Br`ncoveanu, care nu prin merite personale, ci printr-o ]nt`mplare, printr-un
concurs de ]mprejur[ri ar fi ajuns domnul |[rii Rom`ne=ti. St[p`nit de prea
mult[ ur[, Cantemir comitea de fapt o mare nedreptate; istoria, dreapta
judec[toare a faptelor =i a oamenilor, ne-a transmis, ]n persoana lui Br`nco-
veanu, imaginea unui domn de mare relief politic =i cultural.
Istoria ieroglific[. Vol. II 107
1
Este o aluzie la boierimea moldovean[, despre care izvoarele timpului
m[rturisesc c[ alerga cu pl[cere dup[ puterea politic[, displ[c`ndu-i, ]n schimb,
ideea supunerii fa\[ de autoritatea domneasc[.
108 Dimitrie Cantemir
izb`nditoriu ]=i va fi. Iar[ c`nd =i cum aceasta s-ar t`mpla (iz-
vodul norocului, ochiul muritoriului vreodat[ a-l citi nu poate 1).“
A=edar[, Inorogul =i +oimul, prin c`t[va vreme a nop\ii pil-
duind =i vorovind, s[ scular[ =i, am`ndoi fr[\e=te ]mbr[\i=`ndu-
s[ =i s[rut`ndu-s[, iar[=i pre numele cerescului Vultur s[ giurar[,
ca p`n[ la moarte priietini nedesp[r\i\i =i ]n toate primejdiile
unul altuia popreaoa r[zim[rii =i m`n[ sprejenirii s[-=i fie =i dra-
gostea vecinic[ =i neimat[ s[ \ie. 2
+i a=e, desp[r\indu-s[, +oimul, ie=ind, la locul s[u s[ dus[,
iar[ Inorogul, =tiind c[ dup[ cobor`rea lui poticele mun\ilor s-au
]nchis (c[ cei ce ]n mun\i l[cuia nop\ile poticele p`n[ ]n r[v[rsatul
zorilor ]ncuiate a le \inea obiciu\i era) =i precum ]napoi a s[
]ntoarce cu putin<\[> a nu fi socotind, peste ap[ cu ]notatul a
trece ]n credin\a valurilor s[ l[s[. 3 O, lucru jelnic =i de socoteala
muritorilor neagiuns, cum pronia cereasc[ pe dreptul de la vi-
clean a s[ dosedi las[ =i cel curat ]n la\ul spurcatului a c[dea
sufere? Adev[rat dar[ c[ la acesta lucru dovedele a c[derilor vechi
aporiia de n-ar dezlega, nu cu pu\in[ ]n[du=ala a tot sufletul
filosofiia atomistilor socotelele muritorilor =i cu d`nsele ]mpreun[
lucrurile lume=ti ar st[p`ni. Ce prepusul tvn automctwn r`di-
c`nd, necunoscut[ a necunoscutului chivernisal[ pre toate din
cap[t p`n[ la sf`r=it ating`nd, =i pre fietecare c[dere, la vremea
=i or`nduiala sa, tare a=edzind, r[m`ne ca tot prostul din cele
1
O prezicere sumbr[ a sf`r=itului dramatic al lui Br`ncoveanu, previziune
f[cut[, a=adar, cu zece ani ]nainte de decapitarea lui la Istanbul (15 august
1714) din ordinul sultanului Ahmed III.
2
O m[rturisire deschis[ a faptului c[ cea de a doua ]nt`lnire se ]ncheie cu
un leg[m`nt de prietenie =i ajutor reciproc ]ntre Dimitrie =i Toma, situa\ie ce
explic[ tr[darea acestuia din urm[ fa\[ de Br`ncoveanu ]n timpul evenimentelor
de la 1711.
3
Poticile p`n[ ]n dzu[ ]nchise: por\ile cet[\ii nop\ile ]ncuiate (D. C.) — noaptea,
t`rziu, c`nd por\ile cet[\ii Istanbulului erau ]nchise, Dimitrie Cantemir caut[ s[ se
]ntoarc[ cu barca pe ap[ la casa demnitarului otoman, unde g[sise refugiu.
110 Dimitrie Cantemir
1
Rezult[ c[ amestecul lui Br`ncoveanu ]n capturarea lui Cantemir nu era
cunoscut de =eful bostangiilor (crocodilul), Scarlat necomunic`ndu-i acest im-
portant am[nunt.
112 Dimitrie Cantemir
am, c[ ]n cur`nd[ vreme (c[ la cel ce =tie suferi toat[ vremea scurt[
ieste) ceia ce li s[ cuvine plat[ s[-=i ia. Iar[ de nu, me=ter=ugul
fortunii a sup[ra, iar[ al mieu cu bun[ inim[ toate a r[bda ieste.1
Ce tu acmu, o, jiganie (de ieste la neamul crocodililor pomenirea
binelui), adu-\i aminte c[ od`n[oar[ ]n marginea a trii ape, la ce-
tatea carea cheia a doa[ monarhii ieste, ne aflam. Unde tu foamea
cu ce s[-\i domole=ti neav`nd, eu cu hran[ de biv te-am agiutorit
=i din gura mor\ii (carea dec`t tine mai rea =i mai vr[jma=[ jiganie
ieste) te-am m`ntuit. Deci, sau pentru de binefacerea trecut[, sau
pentru nedejdea viitoare (c[ piatra din zidire cu vreme iar[ la zi-
dire s[ pune), ]ndemn[rilor neprietine=ti nu te uita, ce p`n[ m`ni
de aicea slobod m[ las[, c[ p`n[ ]n dzu[ veri binele, veri r[ul carile
mi s-a t`mpla supt titulul numelui t[u va r[m`nea. Iar[ de m`ine
]ncolea, nici r[ul s[-mi faci vrednic vii fi, nici bine a-mi face de vii
vrea prin m`n[ ]\i va vini. C[ci sau dul[ii gona=i chipul fortunii
]mi vor muta, sau eu a lor nevoin\[ voi str[muta (c[ de multe ori
noaptea fat[ =i dzua \ine ]n bra\[ 2.“
Crocodilul, aceste a Inorogului v`rtoase cuvinte audzind, nici
ce voroviia de tot ]n\elegea, nici ce ar face =i de carea ]nt`i s-ar
1
Dup[ re\eta retoric[, scriitorul \ine un discurs filozofic ]n fa\a hasechiului
turc, despre destinul uman =i despre conduita pe care trebuie s-o aib[ omul ]n
fa\a ]nt`mpl[rilor =i ]ncerc[rilor vie\ii. }n esen\[, el ]mplete=te principii de
via\[ de tip stoic cu cele cre=tine — ]mbinare realizat[ de altfel ]nc[ din
antichitate de filozofia cre=tin[ — =i-=i exprim[ speran\a, ]ntruc`t se socote=te
nevinovat, c[ Dumnezeu ]l va ajuta s[ ias[ cu bine din aceast[ situa\ie critic[.
Este de remarcat aici cum ]n\eleptul ]ntrune=te ]n sine conduita stoic[ =i speran\a
cre=tin[ ]n pedepsirea r[ului.
2
Cheia a doa[ monarhii: cetatea Beligradul (D. C.) — Belgradul era ]ntr-adev[r
o fortifica\ie-cheie, loc de disput[ ]ntre cele dou[ imperii aflate ]n conflict: cel
otoman =i cel habsburgic; cetatea se afl[ ]ntr-adev[r „]n marginea a trii ape“:
Dun[rea, Sava =i Tisa. Cantemir aduce aminte hasechiului c[ odinioar[, la
Belgrad (este vorba de retragerea armatelor turce=ti dup[ dezastrul de la
Zenta din 1697), ]i f[cuse un mare bine =i ]l roag[, ca recuno=tin\[, s[-i dea
drumul din ]nchisoarea bostangiilor chiar ]n seara aceea.
aicea slobod vii ie=i =i f[r[ nici o primejdie, ]ncotro vii pofti, vii
merge. 1"
Inorogul cuvintele de la crocodil trimise ]n tot chipul m[sur`nd
=i ]n cump[na socotelii tr[g`ndu-le, ]n vreme ce m`na din fa\[ a
merge nu d[, din dos a s[ apropiia mai bine a fi afl[, ca cu
r[spunderea pl[cut[ firea jiganiii lacom[ =i sireap[ s[ domoleas-
c[. De care lucru, c[tr[ trimis ]ntr-acesta chip r[spuns[: „Eu pre-
cum fortuna spre aceasta m-au aruncat foarte bine cunosc =i de
la ]ndr[ptnicul noroc aceasta dosad[ ]mi pricep. Iar[ ]mp[ratul
vostru cu mine omenie de va face, binele de la d`nsul voi
cunoa=te. Pentru care bine, ]n ceast[ dat[ alt[ r[spl[tire s[-i fac
nu pociu, f[r[ numai =tiind c[ firea lui pururea ]n ap[ de sete s[
frige, pu\in prav de pre cornul mieu ras ]i voi da, carile spre po-
tolirea arsurii lui nu pu\in[ putere are.2“
Aceasta crocodilul audzind, ]napoi s[ ]ntoars[, de carea
]mp[ratului s[u spuind, foarte cu dragoste darul priimi (c[ sula
de aur zidiurile p[trunde). Aceasta giuruind Inorogul =i acmu =i
d`nd, unul din crocodili p`r[ dreapt[ ca aceasta asupra lui f[c`nd,
adec[ precum el o dat[ pre Hameleon v`n`nd =i s[-l ]nghi\[
vr`nd, dup[ mult[ rug[minte cu mari chiz[=ii s[ s[ fie slobodzit,
]ns[ cu aceast[ tocmal[ ca alt mai mare v`nat s[-i aduc[, sau
1000 de dramuri de panzehr3 s[-i dea. „Deci ieri noapte Hame-
1
Nedepinz`nd de voin\a lui Br`ncoveanu =i urm`nd vocea intereselor sale
personale, mai-marele bostangiilor ofer[ lui Dimitrie libertatea, chiar ]n aceea=i
zi, ]n schimbul unei sume de bani.
2
Dimitrie ]n\elege argumentarea =efului bostangiilor: trebuia pl[tit[
neap[rat suma pentru ca s[ scape c`t mai repede din ]nchisoare =i anume
p`n[ c`nd Br`ncoveanu nu prindea de veste, presiunile sale b[ne=ti put`nd
determina lichidarea fizic[ a captivului. Neav`nd la el bani, roag[ pe bostangiu
s[ primeasc[ deocamdat[ un mic avans (a=a ar trebui s[ ]n\elegem expresia;
„pu\in prav de pre cornul mieu ras ]i voi da“, sens ]nt[rit =i de proverbul de mai
jos: „sula de aur zidiurile p[trunde“), urm`nd s[ acopere toat[ suma dup[
eliberarea din ]nchisoare.
3
Panzehr: bani pentru datoriie dreapt[ (D. C.) — termenul ]nseamn[, ]n
116 Dimitrie Cantemir
leonul spre v`nare aceast[ fiar[ mi-au adus, pre carea nu cu pu\in[
osteneal[, trud[ =i privighere am prins-o. +i a=e pre\ul Hameleonu-
lui fiind, p`n[ pre\ul Hameleonului nu-mi va pl[ti, a s[ slobodzi
nu priim[sc.1" }mp[ratul crocodililor de aceasta poveste ]n\eleg`nd,
de p`ra carea asupr[-i i s[ face =i de pl[tirea pre\ului Hameleonu-
lui =tire ]i trimas[, dzic`nd c[ amintrilea a-l slobodzi nicicum nu
poate. Inorogul, acestea audzind, atuncea tot vicle=ugul Hame-
leonului cunoscu, carile =i ]ntr-alte chitele mai ad`nci ]l b[gar[,
adec[ precum singur Hameleonul spre at`ta r[utate macar c[ ar fi
]ndr[znit, ]ns[ f[r[ agiutoriul =i ]ndemnarea altora, p`n[ ]ntr-at`ta
lucrul a aduce n-ar fi putut.2 De care lucru, socoti c[ mai mult ceva
z[bav[ la opreal[ de va face, poate =i mai aspru ceva fortuna s[-i
arete, =i a=e, precum pre\ul Hameleonului va pl[ti dede cuv`nt
=i, cu cuv`ntul deodat[ =i lucrul ispr[vind, preste nedejde a tuturor
nepriietinilor, cu sup\ire me=ter=ug, din g[tate sil\ele ]mpotrivni-
cilor slobod =i nebetejit sc[p[.3
arab[, o piatr[ nestemat[ fabuloas[, apar\in`nd credin\elor =i basmelor
orientale. (A se vedea =i explica\ia dat[ de Cantemir la „scar[“).
1
Dar lucrurile se complic[: unul din hasechi roag[ pe =eful s[u suprem s[
nu elibereze pe Dimitrie p`n[ c`nd nu-i pl[te=te =i lui suma de bani cu care
Scarlat Ruset ]i era dator de pe vremea c`nd acesta fusese ]nchis. Afl[m astfel
c[ ]n timp ce era ]n ]nchisoare, Scarlat promisese, ]n vederea eliber[rii, s[ dea
fie bani (pentru care acum era dator), fie s[ le aduc[ ]n m`n[ pe Dimitrie (ceea
ce se =i f[cuse deja). Se ]n\elege deci de ce hasechiul cerea de la Dimitrie
aceast[ datorie a lui Scarlat, dac[ vroia s[ fie eliberat. Mai trebuie subliniat c[
eliberarea lui Scarlat de la ]nchisoare datorit[ ajutorului dat de Cantemir, prin
pl[tirea datoriilor, este cu totul alt[ ]nt`mplare dec`t cea la care se refer[
evenimentele descrise aci.
2
Bostangi-ba=i ]ncuno=tin\eaza pe Cantemir de preten\iile b[ne=ti ale
hasechiului s[u, din care de-abia acum captivul ]n\elege c[ principalul vinovat era
Scarlat, care lucra pentru Br`ncoveanu (nu „f[r[ agiutoriul =i ]ndemnarea altora“).
3
V[z`ndu-se ]ncol\it din toate p[r\ile, Dimitrie ]n\elese c[ =ansa ce i se
oferea era unic[ =i ca atare accept[ prompt s[ pl[teasc[ ambele sume dup[
eliberarea sa, care trebuia s[ aib[ loc ]nainte ca banii lui Br`ncoveanu s[ ]nceap[
s[ influen\eze pe demnitarii otomani.
Istoria ieroglific[. Vol. II 117
1
Constela\ie =i semn zodiacal ]n acela=i timp, cu steaua Regulus.
2
Idem, cu steaua Aldebaran (Ochiul Taurului).
3
Sau Berbecul, constela\ie =i semn zodiacal.
4 5 6
, , Idem.
7
Constela\ie =i semn zodiacal, cu frumoasele stele Castor =i Pollux.
8
Idem, cu steaua Spica.
9
Sau Scorpionul, constela\ie =i semn zodiacal, cu steaua Antares.
10
Sau S[get[torul, constela\ie =i semn zodiacal.
11
Sau Balan\a, constela\ie =i semn zodiacal, cu steaua Arcturus.
12
Sau V[rs[torul de ap[, constela\ie =i semn zodiacal.
13
Urmeaz[ enumerarea planetelor nu ]n ordinea astronomic[, ci ]n cea a
zilelor s[pt[m`nii: Marte, Mercur, Jupiter (Zefs), Venus (Vinerea), Saturn
(Cronos); se observ[ lipsa Lunii =i a Soarelui, trecute ]n alt loc printre planete,
ceea ce ]nseamn[ acum schimbarea unghiului de vedere astrologic.
14
Pas[rea Phoenix — constela\ie. Cu aceasta se ]ncepe enumerarea con-
stela\iilor extrazodiacale, ]ntr-o ordine nesistematic[. Urmeaz[ Altarul (Ol-
tariul), Cupa (P[harul), Balena (Chitul), care se afl[ ]n apropiere de Eridan
(Aridanul), Iepurele, vecin cu C`inele Mare (numit de Cantemir Sirianul,
dup[ steaua Sirius), Musca (Musculi\a), Carul Mare =i Carul Mic (am`ndoi
Ur=ii), Cosi\ele Berenicei (Pletele Berenic[i), Coroana Boreal[ sau Hora (Co-
rona), ce se afl[ l`ng[ Cosi\ele Berenic[i, Pegasul (Pigasos), aflat l`ng[ An-
dromeda, Perseu (Perseos), vecin cu Casiopeea (Casiopa, numit[ de antici =i
Scaunul lui Cronos, iar popular — Scaunul lui Dumnezeu), Dragonul (Zm[ul),
o uria=[ constela\ie boreal[, Corabia Argo (Chivotul lui Noe), Porumbelul
Istoria ieroglific[. Vol. II 121
1
V[z`ndu-se descoperit, Scarlat leap[d[ masca de nevinovat =i trece de
ast[ dat[ la acuzarea direct[ a lui Toma, care, ]n loc s[ contribuie la ]nchiderea
Inorogului, ]nc[lcase ]ndatoririle c[tre Br`ncoveanu.
2
Scarlat recunoa=te c[ din cauza lipsei de bani („diavolul s[r[ciii“) =i de
teama ]nchisorii („cacodemonul robiii“) fusese silit s[ ac\ioneze cu at`ta ardoare
pentru prinderea =i ]nchiderea lui Dimitrie. Explica\iile date sunt o repetare a
motivelor invocate mai ]nainte: datoriile contractate, pentru care fusese ]nchis
de bostangii, =i promisiunea f[cut[ de a le da pe m`n[, ]n locul s[u, un „v`nat
gras“, care nu era altcineva dec`t Cantemir. Judec`ndu-=i conduita, Scarlat
\ine s[ precizeze, ]n continuare, c[, de fapt, el a lucrat ]n folosul celor dou[ \[ri
(„monarhii“), Moldova =i |ara Rom`neasc[, a=a ]nc`t el nu =i-a f[cut dec`t
datoria fa\[ de domnii pe care ]i sluje=te cu credin\[.
Istoria ieroglific[. Vol. II 127
1
Subliniindu-=i devotamentul fa\[ de Br`ncoveanu =i pentru interesele
celor dou[ \ari, Scarlat insinueaz[ c[ Toma Cantacuzino nu a procedat la fel,
tr[d`nd ]n realitate interesele st[p`nului de la Bucure=ti, pe care era dator
s[-l serveasc[.
2
Revenind la motivele personale ale conduitei sale, Scarlat sus\ine c[
Dimitrie nu merita s[-i fie prieten credincios, deoarece pentru toate serviciile
pe care i le-a adus, acesta s-a ar[tat nu numai nerecunosc[tor, ci =i du=m[nos,
]ntre actele lipsite de recuno=tin\[ el reaminte=te refuzul lui Dimitrie de a-i
„z[misli“ pe Victoria, precum =i faptul c[ tot acesta a fost cel care l-a dat odinioar[
pe m`na poli\iei secrete otomane.
128 Dimitrie Cantemir
1
Dup[ ce precizeaz[ c[ prin ac\iunea sa nu a f[cut dec`t s[ serveasc[ ]n
mod cinstit pe Br`ncoveanu, Scarlat previne pe Toma Cantacuzino c[ dac[
Dimitrie Cantemir va sc[pa cu via\[ din ]nchisoarea bostangiilor, va pune ]n
primejdie via\a multora =i va tulbura lini=tea celor dou[ \[ri rom`ne=ti.
2
C[pu=ile de s`nge: pungi cu galbeni (D.C.) — blestemul acesta ]nseamn[:
p`n[ ce, s[tur`ndu-te de aur, vei cr[pa; aluzia se refer[ la permanenta foame
de bani a personajului.
PARTEA A NOA
1
R[sp`ntiia a patru c[i: Stavrodromis (drumul crucii — n. ed. ) la Galata (D. C.)
— localul ambasadei franceze, dup[ cum se afirm[ =i ]n Istoria Imperiului
Otoman, se afla ]n cartierul Galata din Istanbul. Descrierea lui Cantemir este
aceea a unei gr[dini paradisiace, ]n care accentul cade pe realizarea lini=tii
suflete=ti =i a sentimentului de securitate personal[.
132 Dimitrie Cantemir
1
Cantemir trimite lui Férriol o scrisoare ]n care, ar[t`ndu-i c[ este ]ncol\it
de du=mani, ]i solicit[, ]n virtutea vechii prietenii, un ad[post p`n[ trece
primejdia. }n afar[ de acest apel la ajutor, scrisoarea este, ]n acela=i timp, =i un
mic discurs despre prietenie, tem[ amplu dezb[tut[ ]n antichitate, at`t ]n
stoicism c`t =i ]n epicureism, iar la romani de c[tre Cicero =i Seneca; umanismul
renascentist, admirator al valorilor antichit[\ii, o readuce ]n discu\ie.
Istoria ieroglific[. Vol. II 133
1
}n glasul Cuco=ului a c`nta: limba latineasc[ a =ti ( D.C.) — scrisoarea c[tre
Férriol era, prin urmare, alc[tuit[ ]n latin[, limba de cultur[ a Apusului, lucru
ce a impresionat mult pe ambasadorul francez, care a admirat ]n plus frumosul
stil cantemirian.
2
Férriol d[ ascultare rug[min\ii lui Dimitrie =i trimite un „cuco=“, adic[ un
francez de al s[u ca s[-l aduc[ la ambasada francez[. }n Istoria Imperiului
Otoman, Cantemir d[ detalii at`t asupra acestei ]mprejur[ri, c`t =i asupra
personalit[\ii lui Férriol.
134 Dimitrie Cantemir
slobodzi =i ]n toat[ calea f[r[ cale mintea cea f[r[ minte ]=i ]ndrept[.
+i a=e, ]ndat[ scul`ndu-s[ =i duc`ndu-s[, pre dul[i =i pre cotei =i
pre alal\i breh[i, pre to\i la un loc afl[, c[tr[ carii cu spurcat glas
]ntr-acesta chip vorovi: „Eu ]nc[ de demult asupra +oimului pre-
pus aveam, adec[ c[ nu cu dreapt[ inim[ ]n slujba st[p`nilor no=tri
s[ afl[, precum povestea Moliii v-am povestit. Iar[ acmu, iat[,
aievea s[ ar[t[, c[ ]mpreun[ cu B`tlanul sfaturi asupra epi-
tropii<i> Corbului au f[cut. Pentru prinderea Inorogului nu nu-
mai cu capul atocma au \inut, ce ]nc[ =i pentru sc[parea lui cu
m`na lui pe supt numele altora, pre c`t au putut s-au nevoit, =i
cu mijlocul lui, nepriietinul, carile prin a mele =i a voastre
nenum[rate ostenin\e ]n butucul mor\ii c[dzus[, de iznoav[ ]n
scaunul vie\ii s-au urcat (jigania viclean[, precum vicle=uguri a
scorni, a=e pre al\ii dup[ cuv`ntul ei a domiri ]nv[\at[ era). Ce
mai mult a=tepta\i? Ce m[rturie mai adev[rat[ cerca\i? +i ce mai
bun[ vreme asupra nepriietinului =i acmu =i so\iilor lui a=tepta\i?
Au dup[ ce ]n nedezlegate leg[turi v-or lega, atuncea s[ v[ de=tep-
ta\i? Nu =ti\i cuv`ntul carile prostimea dzice: (Apa doarme, iar[
nepriietinul nu doarme)? Au dup[ ce r[ul g`nd ]=i vor plini, atun-
cea s[ v[ scula\i? Dar[ atuncea, ce folos? Acmu, dar[, cuvintelor
mele a asculta de vi\i vrea, de lucrurile ce s-au lucrat =i de
vicle=ugurile +oimului cu ale B`tlanului aievea =i de-a m[runtul
Corbului s[ scrie\i, ca cu un ceas mai ]nainte pre aceste piiedece
dintre noi s[ r`dice (c[ci iscoada =i nepriietinul de cas[ cu gl[v[\ina
c`ntariului s[ asam[n[, carile, cu mic[ mic=orimea lui, mari mamini
de la p[m`nt ]n sus arunc[). +i sau pre altul credzut ]n locul lor
s[ trima\[, sau tot lucrul asupra voastr[ s[ las[ =i, a=e f[c`ndu-s[,
]nc[ o dat[ a lovi =i ]nc[ cu un mijloc de m[iestrii lucrul ]nceput a
ispiti am. Cu carile bun[ nedejde am c[ sf`r=itul dup[ pofta noa-
str[ vom videa.“1
1
Afl`nd despre eliberarea lui Dimitrie din ]nchisoare, Scarlat convoac[ pe
agen\ii munteni, c[rora le repet[ b[nuielile sale mai vechi asupra neloialit[\ii
Istoria ieroglific[. Vol. II 135
lui Toma =i a lui Dimachi (B`tlanul). Eforturile sale =i ale agen\ilor de a-l captura
pe Dimitrie au fost z[d[rnicite de acest Toma, care a mijlocit sc[parea lui, =eful
agen\ilor munteni f[c`ndu-se vinovat =i de faptul c[ ]mpreun[ cu Dimachi au
complotat ]mpotriva lui Br`ncoveanu („sfaturi asupra epitropiii Corbului au
f[cut“). }n consecin\[, ]i ]ndeamn[ Scarlat, este necesar[ o nou[ scrisoare
]mpotriva lui Toma =i Dimachi, care ar trebui rechema\i ]n \ar[ =i ]nlocui\i cu o
persoan[ de ]ncredere. Repetarea de c[tre Cantemir a afirma\iei c[ Toma =i
Dimachi complotau ]mpotriva lui Br`ncoveanu e o m[rturisire f[\i=[ a unui
fapt confirmat =i de alte izvoare.
1
}n scrisoarea c[tre Br`ncoveanu, agen\ii aduc ca dovad[ a tr[d[rii lui
Toma =i faptul c[ acesta i-a oc[r`t pentru capturarea lui Dimitrie.
136 Dimitrie Cantemir
1
Toma Cantacuzino nu aflase nici p`n[ acum c[ agen\ii s[i ]l p`r`ser[ la
Br`ncoveanu, dar rechemarea sa ]n \ar[, f[r[ un motiv ]ntemeiat, ]l ]ngrijoreaz[,
ceea ce ]l face s[ =ov[ie ]n hot[r`rea de a se re]ntoarce. +tiind de frica lui
Br`ncoveanu, el scrie despre temerile sale celor doi unchi de la Bucure=ti,
stolnicul Constantin (Brehnacea) =i sp[tarul Mihai Cantacuzino (Cucunozul),
iar ace=tia ]l lini=tesc, inform`ndu-l c[ nu vor admite ca domnul |arii Rom`ne=ti
(„clon\ul Corbului“) s[ fac[ ceva r[u unui membru al familiei Cantacuzino.
2
Odat[ sosit la Istanbul, +tefan Cantacuzino convoac[ at`t pe agen\ii
munteni, afla\i acum ]n subordinea sa, c`t =i pe cele dou[ capuchehaiele ale
Moldovei, fra\ii Mihalache (R`sul) =i Scarlat Ruset (Hameleonul) cu scopul de
a hot[r] strategia ]n vederea recaptur[rii lui Dimitrie. La aceast[ consf[tuire,
Scarlat propune tot „me=ter=ugul mrejii“, adic[ al v`n[rii prin ]n=el[ciune.
3
Insinu`nd iscusin\a sa ]n asemenea strategii, Scarlat afirm[ c[ a ]nv[\at
de la tat[l s[u, Constantin Cuparul, „me=ter=ugul maghiii“, adic[ al intrigilor
politice, am[nunt ce corespunde adev[rului, membrii familiei Cup[re=tilor, =i
]n special b[tr`nul Ruset, fiind cei mai mari intrigan\i ai vremii lor.
138 Dimitrie Cantemir
1
Calculul lui Cantemir este gre=it, deoarece numelui Mehmed Celebi ]i
revine num[rul 1129, potrivit corespondentelor numerice ale literelor slavone.
2
Scriitorul, ]nzestrat cu un deosebit sim\ vizual, =tie s[ foloseasc[ mijloacele
literare pentru realizarea a ceea ce putem numi o masc[ uman[.
3
Marele demnitar Mehmed Celebi se dovede=te un limbut, ]n cazul de fa\[
el nep[str`nd sau nevoind s[ p[streze secretele ]ncredin\ate lui de solicitan\ii
de favoruri =i servicii. Astfel, el m[rturise=te agen\ilor munteni cum de cur`nd
Toma Cantacuzino =i Chiri\[ Dimachi veniser[ tot la el s[ le mijloceasc[ mazilirea
lui Br`ncoveanu (o nou[ afirma\ie expres[ a scriitorului despre ac\iunea
complotist[ a celor doi), astfel ]nc`t informa\ia scoas[ de Scarlat de la Athanasie
140 Dimitrie Cantemir
Papazoulu se dovedise adev[rat[. Tot Mehmed Celebi fusese cel care mijlocise
mazilirea lui Antioh din prima domnie (1695—1700), pe temeiul c[ acesta nu-=i
pl[tise datoria b[neasc[ fa\[ de el, =i ]nlocuirea sa cu Constantin Duca ]n cea de
a doua domnie (1700—1703). Iar pentru c[ nici acesta nu se achitase de suma
promis[ pentru c[p[tarea domniei, tot el a mijlocit mazilirea lui Duca =i substituirea
lui cu Mihai Racovi\[ (]n 1703). Demnitarul le promite, ]n final, c[ le va aranja
prinderea lui Dimitrie, dac[ ei se oblig[ s[ achite datoriile nepl[tite ale lui
Constantin Duca =i ale lui Antioh Cantemir, ceea ce ace=tia primesc. Dup[ cum se
vede, misteriosul demnitar, cu o mare influen\[ la Poart[, ]=i fructific[, pe bani
grei, aceast[ putere, dar asupra sa Cantemir nu d[ alte am[nunte; ]n Istoria
Imperiului Otoman nu este men\ionat nimeni cu acest nume, astfel ]nc`t
identific[rile f[cute de N. Iorga =i P. P. Panaitescu sunt discutabile.
1
Scarlat =i Mihalachi, precum =i agen\ii munteni, se leag[ prin jur[m`nt s[
pl[teasc[ lui Mehmed sumele cerute, numai s[ le dea ]n m`n[ pe du=manul lui
Br`ncoveanu.
2
Este remarcabil[ aceast[ imagine ironic[ a execut[rii vr[jii.
3
Nu mult timp dup[ plecarea agen\ilor munteni =i a celor dou[ capu-
chehaiele moldovene, fra\ii Mihalache =i Scarlat Ruset, intr[ la Mehmed Celebi
=i Toma Cantacuzino, care nu =tia turce=te, ]mpreun[ cu Dimachi, capuchehaia
Istoria ieroglific[. Vol. II 141
1
„Jigania lacom[“, adic[ demnitarul la care apelase de ast[ dat[ Antioh,
atras[ de marile sume de bani promise de pretendent, se angajeaz[ s[-i satisfac[
dorin\ele, dar se pare c[ nu avea at`ta putere c`t se sperase =i de aceea ]l am`n[
sub diverse pretexte. }n mod insistent ]ns[ demnitarul, prieten al lui Br`ncoveanu,
pune condi\ia ca Antioh s[ se ]mpace cu domnul |[rii Rom`ne=ti =i s[ se lepede
de fratele s[u Dimitrie, ac\ion`nd de aici ]nainte pe cont propriu. Din aceste
condi\ii rezult[ c[ demnitarul voia ]nainte de toate s[ faciliteze capturarea lui
Dimitrie Cantemir, pentru aceasta fiind necesar[ desolidarizarea lui Antioh.
2
}n realitate cele dou[ p[r\i nu erau sincere una fa\[ de cealalt[, c[ci
144 Dimitrie Cantemir
demnitarul otoman urm[rea ca, prin prinderea lui Dimitrie, s[ ]ncaseze beneficii
=i din partea agen\ilor munteni, iar Antioh, care prime=te toate condi\iile din
l[comie pentru putere („nes[\ioasa pofta cinstei“), se g`ndea ]n realitate s[
nu-=i sacrifice p`n[ la urm[ fratele.
1 Jiganie mare din ostroavele mediterane: Calaili (D. C.) — Calaili Ahmed-
pa=a, fost amiral de Mediterana (capudan pa=a) ajunge mare vizir pe la mijlocul
lui septembrie 1704; era un om pe care Cantemir, ]n Istoria Imperiului Otoman,
]l caracterizeaz[ drept „extravagant =i nebun“; din acest motiv ]=i va pierde
repede func\ia.
2
Du=man al lui Br`ncoveanu =i prieten al Cantemire=tilor — dup[ cum
las[ s[ se ]n\eleag[ scriitorul — Calaili face inofensive toate intrigile =i m[surile
luate ]mpotriva lor, astfel ]nc`t Dimitrie poate p[r[si ambasada francez[,
]ntorc`ndu-se ]n siguran\[ la locuin\a sa de pe Bosfor.
Istoria ieroglific[. Vol. II 145
1
}n urma m[surilor luate de Calaili, capuchehaiele moldovene, fra\ii
Mihalache =i Scarlat Ruset, =i cele muntene (dul[ii) intr[ ]n panic[, g`ndin-
du-se la o nou[ strategie politic[. Este de remarcat, din punctul de vedere al
mijloacelor de expresie literar[, torentul de verbe =i expresii, dispuse ]n hain[
de vers, prin care scriitorul sugereaz[ starea de cumplit[ confuzie =i agita\ie ]n
care intraser[ reprezentan\ii la Poart[ a celor dou[ \[ri rom`ne=ti =i preocuparea
lor de a g[si solu\ii corespunz[toare la ]mprejur[ri noi.
2
Bocetul lor, alc[tuit tot ]n versuri =i ]n acela=i stil popular folosit =i p`n[
aici, reprezint[ de ast[ dat[ situa\ia-replic[ la jelania firii pentru nenorocirea
Inorogului, Cantemir suger`nd c[ a dat =i peste du=manii s[i nenorocirea pe care
o preg[tiser[ alt[dat[ pentru Inorog. }n acest bocet al confuziei =i disper[rii se
subliniaz[ c`teva tr[s[turi: ineficien\a tuturor eforturilor =i m[surilor luate de
ei =i ]nt[rirea pozi\iei politice a lui Dimitrie, neputin\a, neloialitatea =i
nestatornicia demnitarilor otomani cump[ra\i ]n vederea nimicirii lui („vr[jitorii
=i mrejitorii, sau neputincio=i, sau necredincio=i, ]n lucru nest[ruitori, la cuv`nt
nest[t[tori“), necesitatea schimb[rii strategiei ]n sensul ]mbl`nzirii =i nu
urm[ririi Inorogului.
1
}n aceast[ nou[ strategie a urm[ritorilor lui Dimitrie figureaz[ un principiu
nou de politic[ de stat: necesitatea de a p[r[si obiectivele de interes individual
— cum era acela rezultat din ura personal[ a lui Br`ncoveanu fa\[ de
Cantemire=ti — =i de a avea ]n vedere numai probleme de interes general
(„folosul a toat[ publica“). Ideea este, evident, a lui Cantemir, iar valoarea ei
de o excep\ional[ importan\[ =i noutate, filozoful rom`n devans`ndu-=i =i prin
aceasta epoca. C[ci dac[ g`ndirea politic[ renascentist[ nu dep[=ise formula
binelui suprem sau a binelui suveran, no\iune ce, prin coloritul ei moral
tradi\ional, men\inea =i mai departe ideea unei ordini divine ]n lumea uman[
(chiar ]n cazul utopiilor lui Morus =i Campanella, mai apropiate de modelele
sociale moderne), Cantemir, prin ideea interesului general, pune ]n circula\ie
o tez[ de mare productivitate ]n revolu\iile burgheze viitoare. Astfel de
devans[ri de factur[ burghez[ am mai ]nt`lnit la Cantemir fie cu prilejul
descrierii „r[scoalei mu=telor“, adic[ a unei r[scoale \[r[ne=ti, =i, de asemenea,
cu ocazia descrierii marii r[scoale a ienicerilor =i ulemalelor din Istanbul ]n
1703 („horbura =i amestec[tura ]n mun\i“).
2
Dul[ul cel b[tr`n: Caramanl] postelnic (D.C. ) — postelnicul Dumitra=co
Caramanl[ul, grec de origine, numit de Br`ncoveanu ]n aprilie 1704 capu-
chehaie la Istanbul ]n locul lui +tefan Cantacuzino (Uliul), rechemat ]n \ar[
pentru alte sarcini. A=adar, sub capuchehaial`cul s[u au loc noile schimb[ri la
Poarta Otoman[, schimb[ri ce impun muntenilor o nou[ orientare ]n atitudinea
fa\[ de Cantemire=ti. Caramanl[ul consiliaz[ pe agen\ii s[i =i pe fra\ii Ruset la
aceast[ nou[ orientare.
Istoria ieroglific[. Vol. II 147
1
Caramanl[ul riposteaz[ cu violen\[, sco\`nd ]n eviden\[ faptul c[ Moldova,
cu toate nenorocirile c[zute peste ea, era victima politicii unei singure familii,
a Cup[re=tilor. Ace=tia sunt acuza\i, c[ timp de patruzeci de ani, adic[ de prin
1664, c`nd tr[ia Constantin Cuparul b[tr`nul, prin l[comia lor nem[surat[
de venituri =i prin intrigile puse la cale, au adus Moldova ]ntr-o stare de pl`ns,
ceea ce n-ar dori s[ p[\easc[ =i |ara Rom`neasc[. Discursul capuchehaiei
muntene exprim[ desigur opinia lui Cantemir. El acuz[ boierimea vremii sale
=i ]n special pe Rusete=ti, care, f[r[ nici o preocupare pentru binele \[rii,
puneau mai presus interesele personale, satisf[c`nd cu ajutorul intrigilor
nes[turata ei l[comie.
Istoria ieroglific[. Vol. II 149
1
Potrivit ontologiei curente, de factur[ aristotelic[, fenomenele, adic[ tot
ce apar\ine ordinii naturale, ar avea patru cauze: material[, formal[, eficient[
=i final[. Dar, precizeaz[ Cantemir, desolidariz`ndu-se de concep\ia aristotelic[,
fenomenelor naturale le sunt proprii numai primele trei cauze („trii ]nainte
m[rg[toare“ pricini), ]n timp ce cauza final[ este specific[ doar eticii, adic[
ordinii morale, c[reia i se subsumeaz[ faptele umane. Este de remarcat
consecven\a lui Cantemir ]n ]mp[r\irea lumii fenomenelor ]n dou[: ordinea
natural[ =i ordinea moral[. Prin aceast[ distinc\ie ]n regimul cauzelor, Cantemir
face o ]nsemnat[ bre=[ ]n sistemul ontologic aristotelic, de ast[ dat[, din
perspectiva deismului, dup[ ce ]n Metafizica respinsese integral pe Aristotel
din perspectiva crea\ionismului helmontian.
2 Tez[ de ontologie specific deist[: ]n lumea fenomenelor naturale („lu-
crurile“) ac\ioneaz[ ceea ce numim natura („firea“), care le produce ca atare
=i le imprim[ specificul natural, supun`ndu-le ]n acela=i timp unei mi=c[ri,
adic[ unei schimb[ri permanente („neobosita cl[tire“), ce nu poate fi modificat[
sau sistat[. Producerea fenomenelor, un privilegiu al naturii, are loc indepen-
158 Dimitrie Cantemir
ac\iona numai legile naturii, natura ar fi produs numai fiin\e de acela=i fel
(„dobitocul numai dobitoc a na=te ar fi l[sat“), =i ar fi cunoscut astfel mi=carea
din[untrul ei numai sub forma na=terii =i pieirii, dar din moment ce se mani-
fest[ ]n natur[ aceast[ cauz[ final[ str[in[ de ea, apare situa\ia c[ o specie se
hr[ne=te cu alt[ specie, cu alte cuvinte, o form[ de mi=care nejustificat[ natu-
ral. A=adar, Cantemir pune pe seama divinit[\ii, a planului divin, =i nu pe
seama legilor naturii lupta unor specii ]mpotriva altora. De=i este total
ne=tiin\ific[ aceast[ tez[, ea reprezent`nd un tribut deist pl[tit crea\ionismului,
trebuie totu=i subliniat[ ca interesant[ =i semnificativ[ rela\ia de contradic\ie
pe care Cantemir o stabile=te ]ntre natura manifest[rii divine =i natura
manifest[rii naturii. Aceast[ contradic\ie va fi mai bine surprins[ de Cantemir
]n discutarea formei mi=c[rii ]n natur[.
1
G`nditorii din epoca lui Cantemir nu au ajuns la ideea de dezvoltare ]n
conceperea mi=c[rii din natur[ =i societate, ci au considerat aceast[ mi=care ]n
cerc, mi=care ciclic[. Ca =i ace=tia, Cantemir g`nde=te mi=carea din natur[ de
factur[ ciclic[, prin na=tere =i pieire, orice lucru parcurg`nd o astfel de mi=care.
Tot ciclic[ va concepe Cantemir =i mi=carea istoriei omenirii, ]n lucrarea sa de
mai t`rziu Cercetarea fizic[ a monarhiilor.
2
Dup[ cum se vede, modelul mi=c[rii ciclice era, pentru Cantemir, mi=carea
aparent[ a astrelor pe bolta cereasc[ ]n decursul a 24 de ore, c`nd aceast[
mi=care revenea la punctul ini\ial, pentru a se relua apoi de la cap[t =i a se
repeta zilnic. De=i este provocat[ de impulsul divin, asemenea primului motor
Istoria ieroglific[. Vol. II 161
aristotelic, mi=carea ciclic[ din natur[, ]n\eleas[ la scar[ cosmic[, este ve=nic[,
]ntruc`t odat[ ]nceput[, ea se produce apoi la infinit conform legilor naturii.
Acestei nesf`r=ite migr[ri numai divinitatea, „cl[titoriul firii“, ar putea s[-i
pun[ cap[t dac[ ar voi acest lucru. Aici apare contradic\ia ]ntre voin\a divin[,
c[reia i-ar sta ]n putin\[ s[ ]nceteze mi=carea, =i ve=nicia mi=c[rii, tr[s[tur[
rezultat[ din specificul legilor naturii, de=i mi=carea din natur[, ]n\eleas[ ca
manifestare a legilor naturale, este, de fapt, o expresie a puterii divine, imanent[
naturii. Este de remarcat aceast[ ambiguitate a deismului cantemirian, ]n care
Dumnezeu ca prim motor vine ]n contradic\ie cu sine ]nsu=i ]n ipostaza de
permanent „cl[titoriul firii“, un fel de ra\iune divin[ ]n natur[, a=a cum o vom
]nt`lni mai t`rziu ]n ra\ionalismul iluminist.
1
Cantemir d[ ca model („paradigm[“) a mi=c[rii ciclice din natur[ mi=carea
ciclic[ aparent[ anual[ a Soarelui prin trecerea sa periodic[ de la un tropic la altul,
fenomen ce „mut[rile =i schimb[rile vremilor (anotimpurilor — n. ed.) pricine=te“.
2
Se repet[ teza cantemirian[ c[ dezagregarea atomilor ]nseamn[ numai
pieirea lucrurilor („fapta“) dar nu =i pieirea prototipurilor, a speciilor lucrurilor.
3
Problema datei sf`r=itului lumii („\enchiul sf`r=itului“) nu este de
competen\a g`ndirii umane („nu ]n socoteala fire=tilor“), ci este o chestiune ce
prive=te exclusiv pe creatorul lumii („pricinitoriul firii“), adic[ este un privilegiu
al pre=tiin\ei divine.
1
Deist convins, Cantemir consider[ c[ modelul divin al faptei umane este
un argument ]mpotriva orient[rii ateiste a vremii sale (dup[ c`te s-ar p[rea,
un reprezentant al ateismului ]n acea vreme era Alexandru Mavrocordat
Exaporitul). Pozi\ia din acest text ne oblig[ s[ consider[m c[, cel pu\in ]n
Istoria ieroglific[, Dimitrie Cantemir nu se va g`ndi s[ ]mbr[\i=eze ateismul =i
nici m[car s[ se apropie de el.
2
Text definitoriu pentru deismul cantemirian: Dup[ ce a creat lumea,
Dumnezeu se odihne=te, iar lumea creat[ („zidirea“) se conduce prin sine
]ns[=i, ]n mod iner\ial, ordinea intern[ a acesteia fiind ]n realitate „porunca“
creatorului ei, dat[ o singur[ dat[, ]n faza crea\iei. Dup[ cum se vede, divinitatea
deist[ este un Dumnezeu cre=tin restructurat dup[ primul motor aristotelic,
a=a explic`ndu-se de ce divinitatea ]=i ]nceteaz[ amestecul efectiv ]n lumea o
dat[ creat[ de el.
3
Cantemir trece acum la condi\ia uman[ ]n dubla rela\ie cu divinitatea
creatoare =i cu lumea creat[. Situ`ndu-se pe pozi\ia ontologiei cre=tine, scriitorul
socote=te c[ ]n mare parte omul se aseam[n[ cu restul lumii create. Apar\in`nd
astfel ordinii naturale, asemenea tuturor celorlalte fenomene, omul are
obliga\ia, natural[, de a se supune „poruncii“ divine, adic[ ordinii implantate
de Dumnezeu ]n natur[. Tot asemenea fenomenelor naturale, omul nu a fost
]nzestrat cu capacitatea de a ]n\elege lumea prin „socoteala sf`r=itului“, adic[
i-a fost interzis[ cunoa=terea planului divin al crea\iei. Pe de alt[ parte ]ns[, =i
]ntr-o anumit[ m[sur[, omul, spre deosebire de restul lumii create, con\ine o
latur[ prin care se aseam[n[ lui Dumnezeu, creatorul s[u. }n ce const[ aceast[
asem[nare? }n faptul c[ omul a fost ]nzestrat cu capacitatea de a cunoa=te
164 Dimitrie Cantemir
ra\iunea natural[ a ordinii divine („a poruncii fireasc[ socoteal[“), deci ordinea
fireasc[ a lucrurilor, apoi de a putea ]n\elege m[sura („chibzuiala“) =i juste\ea
(„adev[rata hot[r`re“) cu care i se acord[ fericirea =i nefericirea =i, de asemenea,
binele =i r[ul (,,a sf`r=itului fericirii =i nefericirii, a binelui =i a r[ului s[u chibzuial[
=i adev[rat[ hot[r`re a cunoa=te poate“).
1
Aceast[ excep\ional[ ]nsu=ire a omului nu porne=te dintr-o virtute fireasc[
proprie lui („nu din fireasca sa vrednicie“), ea caracteriz`ndu-se chiar printr-o
not[ contrar[ legilor naturii („]mpotriva firii“), fiind ceva aproape supranatural
(„peste fire“). Acest ceva, care lumineaz[ pe om din interiorul fiin\ei sale (,,]n
sine str[lumineadz[“), este o putere de ]n\elegere de natur[ divin[ (,,o
]n\elegere mai mult dec`t fireasc[ =i dumnedz[iesc =i ceresc oarece“), numit[
suflet ]n\eleg[tor, termenul fiind, evident, aristotelic. Sufletul ]n\eleg[tor, aceast[
parte din divinitate, ridic[ pe om deasupra ordinii naturale („preste cele fire=ti
hotar[ ridic`ndu-l“), fiindu-i un fel de c[l[uz[ spre cuno=tin\ele metafizice,
etice =i teologice.
2
Cantemir impune concluzia pentru o conduit[ diferen\iat[ a fenomenelor
=i anume: din moment ce omul posed[ capacitatea de a-=i judeca propriile-i
fapte, adic[ de a =i le putea g`ndi prin prisma cauzei finale (am v[zut c[
faptele umane trebuie s[ aib[ un sens =i o finalitate), urmeaz[ c[ acesta trebuie
s[ se asemene lui Dumnezeu tocmai prin acea latur[ a fiin\ei sale care ]i
asigur[ ]n\elegerea lucrurilor („sufletul ]n\eleg[toriu“). }n al\i termeni, omul
Istoria ieroglific[. Vol. II 165
trebuie s[ se sileasc[ s[-=i ating[ modelul s[u divin de via\[, ]ntruc`t posed[
ceea ce nu au fenomenele: con=tiin\a =i capacitatea de discern[m`nt.
Dimpotriv[, lucrurile, fenomenele naturale, prin natura lor lipsite de aceast[
capacitate, se supun celor trei cauze care guverneaz[ natura, ordinea natu-
ral[: cauza formal[, material[ =i eficient[. Acestea nu se pot asem[na divinit[\ii,
dar sunt obligate s[ se supun[ f[r[ voia =i con=tiin\a de sine („preste sim\ire“)
acelor legi, la origine „porunca ziditoriului“, adic[ ordinea divin[ implantat[ ]n
ordinea natural[.
1
Cantemir nu socote=te aceste idei ca exprim`nd o filozofie proprie. Se
vede c[ deismul p[trunsese =i circula ca o mod[ intelectual[ ]n mediul cultivat
al Istanbulului.
2
Lunga cuv`ntare filozofic[ avea scopul bine definit de a constitui baza
teoretic[ a ]nv[\[turilor =i a criticii pe care o va ]ntreprinde Toma Cantacuzino
la adresa lui Br`ncoveanu. Toma invit[ astfel pe domn s[-=i fac[ o introspec\ie
pentru a vedea dac[ faptele sale ]l apropie („step[na fiin\ii“) mai mult de
natur[ („fire“) sau de modelul divin („parte mai mult din fire“), cu alte cuvinte,
pentru a observa ]n ce m[sur[ conduita sa ]l apropie de cea incon=tient[,
asemenea necuv`nt[toarelor, =i ]n ce m[sur[ comportamentul s[u deriv[ din
con=tiin\a moral[. Este foarte interesant[ opozi\ia pe care Cantemir o stabile=te
]ntre natur[ =i etic[, ]ntre zestrea natural[ a comportamentelor umane =i
conduita format[ ]n cadrul conceptului de educa\ie moral[. De altfel, Cantemir
era deja autorul unei ]nsemnate lucr[ri de educa\ie moral[, Divanul lumii. Mai
t`rziu el va elabora =i Loca obscura. Se mai cuvine subliniat c[ aceast[ parte de
]nv[\[turi =i de critic[ din cuv`ntarea lui Toma la adresa manifest[rilor nega-
tive reflect[ preocup[rile contemporane, la mod[, pentru literatura de
comportament, prezent[ mai ales ]n c[r\ile de ]n\elepciune ale vremii.
166 Dimitrie Cantemir
atributul ve=niciei. Faptul c[ aici atom nu are sensul de element constitutiv este
dovedit =i de metafora prin care se afirm[ despre om (atom) c[ apare din
nefiin\[ („nemic[“) pentru ca s[ sf`r=easc[ ]n descompunere, dezagregare
(,,putregiune“). Expresia de mai sus poate fi comparat[ cu aforismul biblic:
„adu-\i aminte c[ \[r`n[ e=ti =i ]n \[r`n[ te vei ]ntoarce“ (Geneza, III, 19).
1
Dac[ omul este pieritor, singurul lucru ]nzestrat cu atributul permanen\ei
este fapta bun[, prin care acesta se apropie de Dumnezeu.
2
Vina care se repro=eaz[ ]n primul r`nd lui Br`ncoveanu este politica sa de
suprema\ie („lei ne-am numit“), izvor`t[ din pasiunea pentru glorie („vulturi
ne-am \inut“). M`ndria sa a fost ]ns[ batjocorit[ de cuv`nt[rile =i demersurile
pentru domnie ale pretendentului Marco-pseudobeizadea, iar l[comia de
putere a fost umilit[ de r[scoala \[ranilor. Iar dac[ nu a fost ]n stare s[ potoleasc[
mi=carea unor oameni simpli =i slabi, cum poate crede domnul |[rii Rom`ne=ti
c[ ar putea ]nvinge ni=te oameni puternici ca fra\ii Cantemir, pe care ]i v`neaz[
peste tot, pe Lupu Bogdan hatmanul, c[ruia i-a fixat domiciliu for\at, pe Maxut
serdarul, c[ruia ]i refuz[ dreptul de a se numi boier, sau pe Dumitra=co Caragea,
pe care nici nu-l socote=te om? Oare ace=tia nu au mai mult[ putere dec`t
Marco pseudobeizadea =i dec`t to\i \[ranii?
168 Dimitrie Cantemir
1
Toma atrage aten\ia lui Br`ncoveanu c[ cei patru fra\i Ruset, fiii Cuparului,
care conduc din umbr[ pe Mihai Racovi\[, sunt intrigan\i =i prieteni neloiali,
care de-abia a=teapt[ s[ fac[ r[u domnului |[rii Rom`ne=ti, prin intrigile lor la
Poart[, unde aveau o mare influen\[. De altfel, ]n Istoria ieroglific[ se simte
tendin\a scriitorului de a demasca r[utatea, neloialitatea =i politica de intrigi ce
caracterizau familia Ruset, care a adus at`tea ]ncurc[turi =i nenorociri celor
dou[ \[ri rom`ne=ti.
2
Toma supune unei analize critice severe =i sistematice pe principalii factori
ai vie\ii politice de atunci, r[spunz[tori de toate ]ncurc[turile, agita\ia =i
tensiunea vie\ii politice, care aduceau at`ta r[u celor dou[ \[ri rom`ne=ti.
Astfel, sunt demasca\i nu numai Rusete=tii, dar =i agen\ii =i spionii lui
Br`ncoveanu (neamul dul[ilor), al[turi de care trebuie amintite, bine]n\eles,
172 Dimitrie Cantemir
1
Posed`nd un mai ascu\it sim\ al realit[\ii =i intuind evolu\ia viitoare a
evenimentelor, Toma, cu mult ]nainte de ]mprietenirea cu Dimitrie, scrisese
deci lui Br`ncoveanu c[ n-ar fi trebuit ca adunarea de la Arn[ut-chioi =i
demersurile pentru ]nsc[unarea lui Mihai Racovi\[ s[ se fi facut sub patronajul
domnului |[rii Rom`ne=ti.
2
Exist[, a=adar, probabilitatea ca, ]n sus\inerea candidaturii lui Mihai
Racovi\[, Br`ncoveanu s[ fi fost influen\at de interesele =i calculele („socoteala“)
unor boieri moldoveni („dobitoace“). Mai jos se d[ =i alternativa „str`mptoarea
vremii“, adic[ situa\ia critic[ ]n care s-ar fi aflat Br`ncoveanu ]n 1703 — ceea
ce este adev[rat — situa\ie ce l-a determinat s[ gr[beasc[ numirea unui
candidat pe care ]l socotea docil.
3
}n esen\[, Toma repro=eaz[ lui Br`ncoveanu c[ nu a \inut seama de
avertismentele sale date la timpul potrivit.
Istoria ieroglific[. Vol. II 175
1
Subliniind c[ Dimitrie Cantemir era factorul cel mai important, de care
depindea ]ntors[tura pe care o puteau lua fr[m`nt[rile vie\ii politice de atunci,
Toma relateaz[ ]n fa\a lui Br`ncoveanu convorbirea sa cu Dimitrie la cea dint`i
]ntrevedere. Povestirea care urmeaz[ este, deci, o reluare a Dialogului Inorogului
cu +oimul, con\in`nd unele lucruri cunoscute =i ]n mare parte noi am[nunte
privind istoricul evenimentelor politice ]ncep`nd cu domnia lui Constantin
Cantemir (1685), dar cu accentul pe conflictul dintre Dimitrie =i Br`ncoveanu.
Rostul expunerii lui Toma este =i stabilirea celui vinovat, adic[ descoperirea celui
care a a\`tat primul acest dramatic conflict („cea d`nt`i a vr[jbii pricin[“).
2
De remarcat nota ontologic[ a defini\iei cauzei: ]n stabilirea cauzei unui
lucru trebuie s[ \inem seama ca ea s[ nu fie pur ra\ional[ (s[ nu fie rezultatul
exclusiv al „chitelii“), ci s[ exprime esen\a („fiin\a lucrului“) =i s[ fie proprie,
adic[ specific[ =i adecvat[. Aceast[ condi\ie a defini\iei cauzei este valabil[ =i
pentru cauzalitatea din natur[ (pentru lucrurile „fizice=ti“), =i pentru cea
social[ (pentru lucrurile „ithice=ti“). Fiind de neconceput f[r[ existen\a
lucrurilor, orice cauz[ se confund[ (este „sinonim[“) cu ]nceputul unui lucru
(„]ncep[tura lucrului“), orice fenomen con\in`nd deci ]n sine cauza care l-a
provocat. Din textul de mai jos, rezult[, de asemenea, c[ ]n dezv[luirea cauzei
prime ]n lan\ul cauzal din cadrul fenomenelor sociale este necesar s[ se mearg[
]napoi p`n[ la cauza ce nu mai presupune o alt[ cauz[.
176 Dimitrie Cantemir
1
Toma amintise lui Dimitrie, drept cauz[ prim[ a conflictului, „hirograful“,
adic[ memoriul scris c`ndva, o p`r[ ]mpotriva lui Br`ncoveanu, pe care o
]naintase „vr[jitorilor asietice=ti“, a=adar, demnitarilor otomani, p`r[ ce c[zuse
p`n[ la urm[ ]n m`na domnului |arii Rom`ne=ti, care justifica astfel ac\iunile
sale du=m[noase drept m[suri de ap[rare.
2
Cauza prim[ din lan\ul cauzal nu este precedat[ de alta, c[ci altfel ea
nu-=i poate ]ndrepta\i numele de cauz[ prim[ a unui lucru, ci de lucru produs
de o cauz[ („lucru pricinit“).
Istoria ieroglific[. Vol. II 177
1
Cantemir recunoa=te c[ f[cuse nu numai p`ra aceasta ]mpotriva lui
Br`ncoveanu, ci =i altele, de care el nu avea cuno=tin\[.
2
}n lan\ul cauzal, ]n afar[ de cauza prim[ („pricina d`nt`i“), Cantemir
distinge cauzele de serie sau secundare („pricina a doa“) =i cauzele mediatoare
(„pricini mijlocitoare“). Aceste din urm[ categorii de cauze trebuie coroborate
cu speciile cauzale pe care le-am numit forme ale cauzei eficiente.
3 De=i Dimitrie recunoa=te c[ el este autorul p`rii amintite, precum =i al
altora ]ndreptate ]mpotriva lui Br`ncoveanu, atrage ]ns[ aten\ia c[ ura lui
Br`ncoveanu ]mpotriva Cantemire=tilor este mai veche, ea urc`nd p`n[ ]n
vremea lui Constantin Cantemir b[tr`nul (1685—1693), c[ruia, zice fiul,
domnul |arii Rom`ne=ti nu-i putea ierta c[ nu se putea amesteca ]n treburile
interne ale Moldovei.
4
„Fa\a a triia“ ]nseamn[ persoana a treia gramatical[, Cantemir vr`nd s[
spun[ c[ va povesti lucrurile la persoana a treia, deta=at adic[ de subiectivitate.
1
Se repet[ afirma\ia c[, dup[ moartea tat[lui s[u, Dimitrie a fost ]nsc[unat
domn ca mo=tenitor legitim al tronului moldovean. Realitatea este c[, fiind
t`n[r, boierii Rusete=ti l-au ales domn socotind c[ ]l vor manevra dup[ voia lor.
2
Dup[ ce este ales domn (19 martie 1693), Dimitrie scrie lui Br`ncoveanu
c[ de=i ]ntre tat[l s[u =i domnul |[rii Rom`ne=ti au fost raporturi ]ncordate, el
personal consider[ necesar s[ se treac[ la rela\ii politice amicale. Br`ncoveanu,
ipocrit, ]i scrie c[ accept[ ]mp[carea, dar ]n realitate se g`ndea s[ continue
vechea du=m[nie.
Istoria ieroglific[. Vol. II 179
1
}n acest timp, Br`ncoveanu face interven\ii pe la demnitarii otomani,
p`n[ c`nd readuce pe Constantin Duca ]n scaunul Moldovei (1700).
2
}n cea de a doua domnie (1700—1703), Constantin Duca intensific[ =i
mai mult fiscalitatea =i abuzurile de tot felul, lovind chiar ]n clasa boiereasc[,
astfel ]nc`t mul\i boieri moldoveni (m[rturiile vremii vorbesc de vreo 50) se
refugiaz[ la curtea lui Br`ncoveanu. Pe cei mai de frunte dintre ace=tia ]i
cunoa=tem: Vasile Costache, Lupu Bogdan hatmanul, Ilie |ifescu, Mihai
Racovi\[, viitorul domn. Domnul |[rii Rom`ne=ti le promitea tot sprijinul.
3
}n aceea=i vreme, cele dou[ capuchehaie ale lui Duca la Poart[, Chiri\[
Dimachi =i Burnaz postelnicul, „p[rta=i tainelor Vidrii“, adic[ =tiau toate secretele
domnului lor, deconspir[ lui Br`ncoveanu c[ domnul Moldovei, st[p`nul lor,
f[cea p`ri =i demersuri pe la demnitarii otomani pentru r[sturnarea domnului
|[rii Rom`ne=ti, a fostului socru (doamna Maria murise de cium[ ]n 1697).
Istoria ieroglific[. Vol. II 181
1
Presat de situa\ie — tr[darea =i mai ales demersurile du=m[noase ale
lui Duca ]nsemn`nd o schimbare primejdioas[ a lucrurilor — Br`ncoveanu
promite boierimii refugiate la curtea sa c[ se g`nde=te serios la mazilirea
fostului s[u ginere, dar c[ nu ar vrea ca prin aceasta lucrurile s[ se schimbe
]n folosul fra\ilor Cantemir, de asemenea, du=manii s[i. Iar pentru c[ Br`n-
coveanu motiva c[ o ]mp[care cu ace=tia ar fi o imposibilitate, Lupu Bogdan
hatmanul, cumnatul celor doi fra\i, se angajeaz[ solemn s[ mijloceasc[ o
astfel de ]mp[care, d`nd ]n acela=i timp asigur[ri c[ =i ace=tia sunt ]n mod
sincer =i permanent interesa\i pentru ]ncetarea real[ a du=m[niei.
182 Dimitrie Cantemir
1
Scrisoarea este alarmant[: odat[ sosit la Adrianopol, unde se g[sea curtea
otoman[, Porfirita afl[ c[ ]n timp ce ei se str[duiau la Istanbul s[ perfecteze
tratatul de ]mp[care, Br`ncoveanu f[cuse demersuri („baier: carte de jalob[,
de rug[minte“) la marii demnitari ai Por\ii, prin intermediul seraschierului de
Babadag („vr[jitorul despre criv[\: serascherul“), propun`nd ca domn ]n
Moldova“), ]n locul lui Duca nu pe unul din fra\ii Cantemir — conform conven\iei
]n curs de perfectare — ci pe „jiganiia strein[“ din „|ara }ngem[nat[“ (o alt[
form[ pentru „|ara Gem[n[rii“), adic[ pentru Vergo, de care am mai pomenit
=i care =tim c[ era un str[in, grec din Ceatalgea. V[z`nd aceast[ rea-credin\[ a
lui Br`ncoveanu, Porfirita ]i scrie o scrisoare de repro= =i ]n acela=i timp caut[
s[ conving[ pe demnitarii otomani s[ nu dea curs cererii domnului |[rii
Rom`ne=ti, am[nunt ce ar explica ]nt`rzierea maziliri lui Duca. }n orice caz,
prin ac\iunea de culise a lui Br`ncoveanu — care este o dovad[ de reaua sa
credin\[ — tratativele de ]mp[care sunt compromise =i ca atare abandonate.
184 Dimitrie Cantemir
1
Mustr`ndu-l pentru du=m[nia =i persecu\iile fa\[ de un om drept ca
Dimitrie, Toma atrage aten\ia lui Br`ncoveanu c[ norocul este schimb[tor =i c[
soarta potrivnic[ de acum a rivalului s[u poate fi m`ine a sa. Tema fortuna
labilis, frecvent[ ]n filozofia =i morala religioas[, este reluat[ =i revitalizat[,
dintr-o perspectiv[ mai apropiat[ de spiritul laic, de g`ndirea renascentist[.
Cantemir o va prelua =i o va folosi ]ndeosebi ]n Divanul, Istoria ieroglific[ =i
Hronicul.
Istoria ieroglific[. Vol. II 195
1
Subliniind ]nc[ o dat[ tr[s[tura de intrigant periculos a lui Scarlat Ruset,
care venise prin Bucure=ti cu acelea=i planuri de z[d[rnicire a politicii de
]mp[care, Toma invit[ pe Br`ncoveanu s[-=i schimbe conduita politic[ pentru
a evita o „mare =i cumplit[ primejdie“ =i s[ recheme pe Dimachi ]n \ar[ pentru
a m[rturisi =i el adev[rul.
2
Sosit ]n \ar[, prin noiembrie 1704 (dup[ cum precizeaz[ unele izvoare
muntene contemporane), Dimachi confirm[ spusele lui Toma cu privire la
Dimitrie =i Scarlat.
196 Dimitrie Cantemir
1
Convins de necesitatea unei ]mp[c[ri, dar prea m`ndru =i ros de o ur[
veche, nu d[ o dispozi\ie categoric[ („cuv`nt apofasisticos“) spionilor =i agen\ilor
s[i la Istanbul, ci ]i consiliaz[ c[ dac[ nu-l pot captura pe Dimitrie, s[ g[seasc[
o formul[ de ]mp[care cu el. Realitatea era c[ schimbarea de atitudine a lui
Br`ncoveanu oglindea prezen\a la demnitatea de mare vizir a lui Ahmed-
pa=a Calaili, protector al Cantemire=tilor.
PARTEA A 11-ECEA
Pre aceia vreme ]ntre dul[ii carii ]n mun\i s[ afla, una din
pasiri (carea din cele supus[ step[na cea mai de sus \inea), foarte
credincioas[ Corbului =i a toat[ monarhiia p[sirilor dreapt[ slug[
era. Aceasta, porunca Corbului v[dzind, mai mult ]ntr-alte so-
cotele a sta nu s[ z[b[vi (c[ci pacea Inorogului tuturor dorit[
era), ce, ]ndat[ scul`ndu-s[, la un bun vr[jitoriu =i vechiu pri-
ietin al lor s[ dus[, pentru ca vrajea s[ ispiteasc[ de ieste cu
putin\[ de at`tea cumplite rane inima Inorogului a s[ vindeca =i
de s[ poate cu vreun chip spre priete=ug a s[ ]ntoarce? (Acesta
era vr[jitoriul carile la cetatea Deltii Filului spusese precum peste
doa[ dzile Inorogului o sam[ vor face. 1) Pre acesta, dar[, ]ntr-acesta
chip pasirea aceia (precum mi s[ pare, Leb[da2 era, c[ci aproape
de moarte c`ntecul cel mai frumos au c`ntat 3) ]ntreb`ndu-l,
1
Este vorba de acel masap-ba=i, care avertizase, ]n toamna anului 1702, pe
Cantemir =i la care Br`ncoveanu trimite acum pentru tatonarea posibilit[\ilor
de ]mp[care cu acesta. Reorientarea politicii domnului |arii Rom`ne=ti fa\[ de
Dimitrie are loc ]n condi\iile viziratului lui Ahmed-pa=a Calaili, a=adar, la o
dat[ cuprins[ ]ntre sf`r=itul lui septembrie — mijlocul lui decembrie 1704,
c`nd acesta =i-a ]ndeplinit mandatul puterii supreme.
2
Leb[da: Cornescul banul (D.C.) — marele ban Cornea Br[iloiu, pe care
Br`ncoveanu l-a trimis, ]n toamna anului 1704, la Poart[ cu scopul de a sonda
posibilit[\ile de ]mp[care cu Dimitrie Cantemir.
3
Aluzie la moartea lui Cornea Br[iloiu, ]nt`mplat[ nu ]n vremea acestor
demersuri, adic[ nu ]n toamna lui 1704, ci de abia prin decembrie 1705.
Pomenirea mor\ii acestui dreg[tor muntean ]n contextul evenimentelor din
1704 demonstreaz[ c[ redactarea p[r\ii din Istoria ieroglific[ cu privire la
evenimentele toamnei lui 1704 a avut loc de fapt c[tre sf`r=itul anului 1705
198 Dimitrie Cantemir
sau chiar la ]nceputul anului 1706. }n orice caz, trebuie s[ consider[m posibil[
terminarea Istoriei ieroglifice nu mai cur`nd de anul 1706. O epoc[ relativ
bun[, adic[ mai lini=tit[ pentru Dimitrie trebuie considerat[ cea care ]ncepe cu
februarie 1705, c`nd fratele s[u Antioh reocup[ scaunul Moldovei. Aceast[
epoc[, probabil, a constituit un bun prilej pentru terminarea cel pu\in a p[r\ii
finale a Istoriei ieroglifice, dac[ nu a celei mai mari p[r\i a acestei scrieri.
1
Cornea Br[iloiu are o ]ntrevedere cu masap-ba=i, care ]l informeaz[ c[ el
nu mai are nici o influen\[ =i c[ ]ntruc`t fra\ii Cantemir au o mare trecere la
Calaili, ar fi ]n\elept c[ Br`ncoveanu s[ pun[ cap[t luptei de intrigi =i s[ se
]mpace cu cei doi fra\i, altfel risca s[ se ]ntoarc[ asupra sa nenorocirea pe care
o preg[tea lor.
Istoria ieroglific[. Vol. II 199
1
Neput`ndu-se ajunge deocamdat[ la un consens, se hot[r[=te un armisti\iu
de dou[zeci =i cinci de zile, timp necesar primirii de noi instruc\iuni din partea
lui Br`ncoveanu.
2
A=adar, sose=te un timp c`nd influen\a lui masap-ba=i („vr[jitoriul
mijlocitoriu“) scade cu totul, aceast[ etap[ ]ncep`nd cu data armisti\iului dintre
Cantemir =i partea muntean[. Scriitorul nu precizez[ c`nd anume s-au
]nt`mplat aceste lucruri.
3
Expunerea evenimentelor trebuia s[ ne duc[ la presupunerea c[ ne-am
afla spre sf`r=itul anului 1704, c`nd mai guverna Calaili. Precizarea c[ aceste
tratative, mijlocite de masap-ba=i, aveau loc ]n timpul marii r[scoale a ienicerilor
=i ulemalelor din vara anului 1703 are darul de a surprinde. Aceasta ne oblig[
fie s[ consider[m c[ partea a unsprezecea a Istoriei ieroglifice reia povestirea
evenimentelor ]ncep`nd cu prima jum[tate a anului 1703, dup[ omor`rea
marelui vizir Daltaban-pa=a (dar ar fi un nonsens, pentru c[ p`n[ dup[ r[scoal[
nu mai apare nici un mare vizir protector al Cantemire=tilor, care s[ oblige pe
Br`ncoveanu la tratative), fie s[ consider[m c[ scriitorul comite o neglijen\[
sau o confuzie voit[ (care ]ncurc[ lucrurile), situa\ie ce ne conduce, de asemenea,
la concluzia c[ redactarea acestor evenimente ]n ansamblul scrierii are loc spre
sf`r=itul lui 1704 sau ]nceputul lui 1705. }n orice caz, distan\a de un an fa\[ de
faptele descrise nu justific[ nicidecum o astfel de confuzie.
202 Dimitrie Cantemir
1
Aluzia — de altfel prea ]n treac[t — la un mare vizir ridicat pentru scurt[
durat[ ]n urma r[scoalei din anul 1703, pare a avea ]n vedere pe Damad
Hasan-pa=a (octombrie l703 — septembrie 1704), predecesor al lui Calaili.
2
Ar p[rea c[ este vorba tot de acela=i (se vede c[ scriitorul nu =i-a confruntat
tot timpul manuscrisul scrierii cu notele din „catalog“ sau cu propria sa
memorie), ]ns[ precizarea c[ agen\ii nu puteau ]ntreprinde nimic arat[ c[
referirea se face la succesorul lui Damad, Calaili. }n orice caz, aceast[ secven\[
este foarte neclar[.
3
Vrajitoriul ca ciup[rca din gunoi: Mehmed-pa=a (D. C.) — Mehmed-pa=a
Baltagi, care ia locul lui Calaili, ]ndeplinind demnitatea de mare vizir din
decembrie 1704 p`n[ ]n mai 1706. Abil politician =i mare intrigant, el este
protectorul constant al Cantemire=tilor. A=a se face c[ ]n timpul primului s[u
vizirat urc[ ]n scaunul Moldovei pe Antioh, iar ]n vremea celui de al doilea
(august 1710 — noiembrie 1711), acord[ domnia =i lui Dimitrie Cantemir. Cu
aceste noi date, Istoria ieroglific[ readuce la zi povestirea evenimentelor.
4
Pentru c[ =i Mehmed-pa=a Baltagi, succesorul lui Calaili, era protectorul
Cantemire=tilor, Br`ncoveanu se vede silit s[ trimit[ la Poart[ pe +tefan
Cantacuzino (Uliul), ca s[ reia tratativele de ]mp[care ]ncepute de Cornea
Br[iloiu =i ]ntrerupte c`tva timp.
Istoria ieroglific[. Vol. II 203
sosind, Leb[da, s[raca (acmu dzua cea mai de pre urm[ apropi-
indu-s[), la cuibu-=i s-au ]nturnat, unde nu preste multe dzile,
ver=urile ]ncheindu-=i, c`ntecul =-au s[v`r=it.1
}n dzilele acestui vr[jitoriu Filul =i Inorogul mare ]ntrare =i
ie=ire aflar[, de carea nepriietinii macar cum =tire a lua nu pu-
tur[. 2 Ce Filul, pu\in oarece l[comii <i> supus fiind, ]ntr-]mbe
m`nule a sigeta s[ ispitiia (c[ de-amintrilea =i Filul nu prost
siget[toriu era)3, de vreme ce ni asupra Corbului, ni asupra Stru-
tocamilii mreajea a ]mpleti s[ nevoia, iar[ Inorogul, una numai
=i aceia=i ]n g`nd av`nd, sau vreodat[ pe piatr[, sau vreodat[
supt piatr[ a fi socotiia, =i, precum s[ dzice cuv`ntul sau ferici-
rea pe cap, sau Corbul pe st`rv s[ i s[ puie a=tepta. De care
lucru, ]ntr-alte p[r\i nicicum ]ng[im`ndu-s[, vr[jea numai asu-
pra Corbului ispitiia =i acmu vrajea spre bine ]ncepus[ a i s[ sfiti,
de vreme ce =i mreajea ]ncepus[ a s[ ]mpleti. Ce, poate fi, toate
vremea lor au, sau, cum s[ dzice (pasa empodion dia calon),
toat[ ]mpiedecarea pentru bine, mreajea asupra Strutocamilii mai
pre iu=or fiind a s[ ]mpleti (macar c[ pre am`ndoa[ deodat[ vr[ji-
toriul le ]ncepus[), acmu gata Filului s[ o dea pre vr[jitoriu
1
Cornea Br[iloiu, care ]ncepuse tratativele cu Cantemire=tii, prin inter-
mediul lui masap-ba=i, se ]ntoarce ]n \ar[, l[s`nd ]n locul s[u pe +tefan
Cantacuzino. Precizarea c[ Br[iloiu este ]nlocuit prin +tefan Cantacuzino, ]n
condi\iile venirii la putere a lui Mehmed-pa=a Baltagi, reprezint[ un am[nunt
pre\ios ]n sprijinul tezei noastre c[ scriitorul comite o inexplicabil[ confuzie
atunci c`nd plaseaz[ aceste tratative ]n vremea marii r[scoale a ienicerilor =i
ulemalelor din 1703. Moartea lui Cornea Br[iloiu are loc cu probabilitate pe la
]nceputul lui decembrie 1705.
2
Afirma\ie expres[, cu valoare de document, privind trecerea pe care o
aveau fra\ii Cantemir la acest mare vizir, fapt ce nu poate fi neobservat de
Br`ncoveanu, care consider[ c[ trebuie s[ ia ]n serios demersurile pentru
]mp[care.
3
Aluzie la faptul c[ Antioh era un pasionat v`n[tor =i un excelent s[get[tor,
dup[ cum afirm[ Neculce.
4
Vr`nd s[ profite de aceste ]mprejur[ri at`t de favorabile, fra\ii Cantemir
204 Dimitrie Cantemir
Mavrocordat. Ne afl[m prin a doua jum[tate a lunii februarie sau ]nceputul lui
martie 1705, ]n orice caz, ]n vremea c`nd Antioh nu venise ]nc[ ]n \ar[ s[-=i ia
tronul ]n primire (plecarea lui va avea loc prin mai acela=i an).
1
Dup[ mazilire, Mihai Racovi\[ este adus la Istanbul, unde, dup[ cum
spune Neculce, este aruncat ]n ]nchisoare, fiind acuzat de boieri, la sugestia lui
Antioh, c[ jefuise \ara.
2
P`n[ la sosirea sa ]n \ar[ (21 mai 1705), Antioh Cantemir nume=te caimacami
(loc\iitori de domn) pe Lupu Bogdan hatmanul — care nu fusese omor`t ]n prima
domnie a lui Racovi\[ — =i pe Maxut serdarul. La rug[mintea acestora, boierii
fugi\i revin ]n \ar[, ]n afar[ de Dediul Codreanu =i de Scarlat Ruset.
3
Printre boierii ]ntor=i, care primiser[ asigur[ri din partea lui Lupu Bogdan,
se afla =i Iordache Ruset, care nu vroia s[ mai r[m`n[ la curtea din Bucure=ti
de teama descoperirii unor scrisori insult[toare la adresa lui Br`ncoveanu =i a
stolnicului.
Istoria ieroglific[. Vol. II 209
lui =i a Hameleonului, mai tare spre ura lor s[-l porneasc[, pre
Inorog pofti ca, chem`nd pre Uleu, s[ i le arete. C[tre carile Ino-
rogul dzis[: „Nu ieste, frate, lucru de cinste a=e ]ndat[ s[ ne
ar[t[m, c[, c`nd m`na ne d[, macar ceva= r[ul a face nu pestim.
Ce mai cu cale socotesc a fi ]nt`i de la al\ii pentru acestea =tire
lu`nd =i ei ]nt`i rug`ndu-ne, apoi noi pofta s[ le facem.“1 +i nu
mult, una din molii 2, la Uleu m[rg`nd, precum ni=te c[r\i ca ace-
lea la m`na Inorogului s[ afl[ ]i spus[. Uleul, de lucru ca acesta
=tire lu`nd, ]ndat[ cu mari lingu=ituri =i cu capul p`n[ la p[m`nt
plecat c[tr[ Inorog vini, i s[ ruga, dintr-ad`ncul inimii gemea =i
c[r\ile s[ vadz[ ]l poftiia. Inorogul ]nc[=ile, nu pu\in, ]ntrei =i
]mp[tri \eremoniile, ce p`n[ mai pre urm[, de multe rug[minte
biruit fiind, s[ le citeasc[ ]n m`n[ i le dede.3 Uleul, cartea de=chi-
dzind, o slov[ citiia =i de n[caz o dat[ pre n[ri pufniia, un r`nd
s[v`r=iia =i de mare r[u la p[m`nt piuind s[ tr`ntiia, ce s[ dzic[
de m`nie nu =tia, ce s[ r[spundz[, de dosad[ nu putea. Sughi\ul
pieptul ]i astupa, flegma ]n grumadzi ]l ]neca, ]n locul cuv`ntului,
oftare, =i ]n locul voroavii suspinare-i ie=iia. 4 Uleul, acestea
v[dzind, de prorociia +oimului, carea mai denainte vreme c[tr[
Corb dzisese, aminte ]=i adus[. }n scurt, s[ dzicem, dup[ multe
1
Av`nd ]n m`n[ scrisorile lui Iordache, insult[toare la adresa cur\ii de la
Bucure=ti, Antioh, pentru a ]nvenina =i mai r[u lucrurile, sf[tuie=te pe Dimitrie
s[ le arate lui +tefan Cantacuzino, aflat la Istanbul pentru tratative, dar acesta
refuz[. Lucrurile se petrec ]n 1705, ]nainte de mai, adic[ ]nainte de plecarea
lui Antioh ]n \ar[.
2
Una din molii: Zaharia ( D.C.) — scriitorul nu d[ nici un alt am[nunt
asupra persoanei. Expresia av`nd sensul de parte dintr-un tot, ar urma ca
termenul molie s[ desemneze o categorie social[, probabil aceea a agen\ilor
sau spionilor particulari, spre deosebire de cei ai statului.
3
A=adar, un agent particular al lui +tefan Cantacuzino, sau chiar al lui
Antioh, afl[ de scrisori =i ]l anun\[ pe =eful agen\ilor munteni, care roag[, la
r`ndul s[u, pe Dimitrie s[ i le arate.
4
Este remarcabil[ aceast[ sugerare a st[rii de m`nie ce se consum[ numai
]n mimic[ =i gesturi neputincioase.
1
Se remarc[ torentul de epitete =i expresii cu ajutorul c[rora scriitorul
definitiveaz[ portretul moral al lui Scarlat Ruset.
2
La vestea mazilirii lui Mihai Racovi\[, Scarlat Ruset, de frica lui Antioh
Cantemir, fuge ]n Transilvania („|ara Mun\ilor: Ardealul, Cr[iia Ungureasc[“)
=i, trec`nd prin |ara Rom`neasc[ („|ara Pasirilor“), se ]ntoarce la locuin\a lui
din Istanbul („locul prundi=ului“).
3
Ajuns aici, trimite un intermediar s[ roage pe Dimitrie de iertare, promi\`n-
du-i c[ va redeveni „rob neschimbat =i slug[ f[r[ prihan[“ =i rug`ndu-l, ]n acela=i
timp, s[ intervin[ pe l`ng[ hasechiu s[ nu-l mai urm[reasc[ pentru vechile lui
datorii.
212 Dimitrie Cantemir
1
Expresia: „Inorogul, a firii, iar[ nu a pizmei, urme c[lc`nd“, scoate ]n
eviden\[ opozi\ia ]ntre ra\iune, reflectarea modelului de conduit[ oferit de
natur[ omului, ]n care subiectivitatea este exclus[ =i st[rile afective (ura,
ranchiuna) generatoare de comportamente subiective, adeseori nedorite. Sensul
acestei expresii ar fi: Dimitrie Cantemir, urm`nd modelul naturii =i nu al urii...
(„urma“ este luat aici ]n sensul termenului grecesc tipos, care ]nseamn[ =i
urm[, ]ntip[rire, dar =i model de urmat; de stabilit leg[tura de sens =i cu expresia
populara; „a c[lca pe urmele cuiva“, adic[ a accepta ca model de conduit[ pe
cineva).
2
Plotunul (cerbul): Scarlat Caragea (D. C.) — un membru al familiei Caragea
este folosit de Scarlat ca intermediar pentru iertarea pe care i-o cerea lui Dimitrie.
3
Dovedind bun[voin\[, Dimitrie ]i r[spunde c[ iart[ =i uit[ toate r[ut[\ile
comise ]mpotriva lui, Scarlat urm`nd s[ devin[ r[zbun[torul („izb`nditoriul“)
propriilor sale f[r[delegi, ]ntruc`t „ochiul drept[\ii“, Dumnezeu, va pedepsi
totul. }n ceea ce prive=te explicarea propriei sale conduite, scriitorul se prezint[
ca partizan al fatalismului: se impun de la sine astfel de rele, cineva trebuie s[
devin[ victima destinului.
Istoria ieroglific[. Vol. II 213
via\[, fiii r[ut[\ilor, pre carii preste fire =i ]mpotriva a tot binele
i-au pr[sit, spurcat ]l vor mo=teni, de vreme ce amintrilea firea
ca o ]n\eleapt[ st`lciu st[rp =i f[r de road[ a fi l-au ar[tat.“ 1
Pentru acestea dar[, acmu agiunge =i la cuv`ntul nostru s[ ne
]ntoarcem. Filul, dup[ ce mreajea dup[ voie ]=i lu[, dup[ c`teva
dzile din mun\i scul`ndu-s[, ]n monarhiia dobitoacelor, la locul
epitropiii sale s[ dus[, ]n strajea mun\ilor =i a g`rlelor pre numai
pre C[prioar[ l[sind 2 (fac[ cere=tii lucrul spre bine =i ]ncep[turile
proaste spre sf`r=it bun s[ le ]ntoarc[) (c[ dec`t un muritoriu
degetul ]n ap[ a-=i b[ga, cel nemuritoriu toat[ umedzala m[rii
]n clipala ochiului a usca mai pre lesne-i ieste). Ace=tea, a=e cu
to\ii, cine=i cum putur[, un chip mai ales lucrurilor sale pusar[ =i
cine=i la ale sale ]ntorn`ndu-s[, s[ a=edzar[.
Iar[ toat[ greutatea lucrului ]n Inorog =i ]n Corb r[mas[.
Am`ndoi, unul de altul, a s[ ]nfr`nge nu numai cu lucrul, ce ase=i
nici cu g`ndul nu priimia. Corbul ]n ]ntemeierea sa cea vecinic[
s[ bizuia, Inorogul ]n dreptatea sa cea necl[tit[ s[ sprijeniia =i
mai v`rtos ca acmu de at`ta vreme cu ispita =i deprinderea din
toate dzilele ]mpotriva a toate vr[jile =i farmecele Corbului lea-
curi ca acelea ]nv[\ase, c`t toate nevoin\ele ]n z[dar =i toate
ostenin\ele ]n darn ]i ]ntorcea. +i ]nc[ ]n vremea vr[jitoriului ace-
luia, nu pu\in[ nedejde avea c[ de nu va ]mpleti cumva mreajea
asupra Corbului, asupra lui a=e=i nicicum nu o va ]mpleti.3 De
1
Dup[ opinia lui Cantemir, visul Hameleonului era o prevestire c[ cel ce
sap[ groapa altuia cade singur ]n ea, deci Scarlat nu va sc[pa de ]nchisoarea
bostangiilor, iar Br`ncoveanu nu va izbuti s[ ]nfr`ng[ pe Inorog.
2
Plec`nd la Ia=i, s[-=i ia ]n primire tronul (sose=te la 21 mai 1705, dup[
cum afirm[ izvoarele), Antioh las[ drept capuchehaie a sa la Istanbul numai
pe Dumitra=co Caragea =i nu =i pe fratele s[u, Dimitrie, ca ]n prima domnie,
de=i domnii rom`ni obi=nuiau s[ aib[ c`te doi reprezentan\i la Poart[, ]nseamn[
c[ rela\iile dintre cei doi fra\i se ]n[spriser[ destul de mult.
3
Prin urcarea lui Antioh Cantemir ]n scaunul Moldovei nu se rezolvase =i
problema conflictului dintre Dimitrie =i Br`ncoveanu, fiecare socotind c[ nu
Istoria ieroglific[. Vol. II 215
1
Date semnificative cu privire la rolul nefast al acestui om ]n politica de
culise a celor dou[ \[ri rom`ne=ti: era foarte temut de domnii no=tri datorit[
func\iei sale importante la Poart[, care ]i permitea posibilitatea de a influen\a
pe demnitarii otomani ]n amestecul lor ]n schimbarea domniilor de la Ia=i =i
Bucure=ti („farmece: lucrurile Por\ii“). Pentru a le fi favorabil, domnii no=tri
(]ntre care mai ales Br`ncoveanu) aveau de aceea grij[ s[-i acorde anual, ca un
fel de tain („obroc“), daruri dintre cele mai costisitoare, care s[ satisfac[ l[comia
nem[surat[ a acestui demnitar („amistuirea diamantului: nespusa l[comie“).
Av`nd grij[ ca s[ nu i se mic=oreze cumva asemenea venituri =i daruri,
Mavrocordat — spune scriitorul cu mali\ie — era preocupat ca \[rile rom`ne
s[ nu s[r[ceasc[ prea tare (datorit[, desigur, jafului nemilos al unor domni de
genul lui Constantin Duca sau al unor boieri de felul lui Iordache Ruset).
2
Pentru a ]n\elege datele pe care scriitorul le d[ cu privire la originea lui
Mavrocordat pe linie patern[, re\inem: „Ostrovul carii na=te copaci ca carii
aiurea ]n lume nu s[ afl[: Hios“; „muntean: cet[\ean de |arigrad“; „poama
m`ncat[ =i ne]nghi\it[: Sachizul“, un alt nume pentru insula Hios. }ntr-adev[r,
218 Dimitrie Cantemir
Alexandru Mavrocordat se tr[gea, dup[ tat[, din insula Hios, din Marea Egee,
insul[ numit[ de turci Sachiz. Mai este demn[ de consemnat =i observa\ia,
ironic[, a scriitorului, c[ marelui dragoman nu-i f[cea pl[cere s[ i se aminteasc[
originea sa umil[, hiot[, =i c[ prefera s[ se numeasc[ \arigr[dean. Fire orgolioas[
=i p[truns de con=tiin\a valorii proprii, Mavrocordat prefera ]ns[ titulatura
- tvn crusmgn (de la oracole), asem[n[toare, simbolic, cu xaporitvn
(de la secrete), pe care o purta cu adev[rat.
1
Unul din corbi: unul din domnii muntene=ti (D. C.).
Pornind de la faptul c[ emblema |[rii Rom`ne=ti era corbul, Cantemir
nume=te „corbi“ pe domnii acestui principat. Corbul, adic[ domnul muntean
de care este vorba ]n povestea ce urmeaz[, nu este indicat nominal.
2
Ur`ndu-l pentru participarea la politica br`ncoveneasc[ fa\[ de sine =i
fratele s[u, scriitorul ]ngroa=[, cu scop ofensator, unele am[nunte privind
ascenden\a lui Alexandru Mavrocordat pe linie matern[. Astfel, mama sa,
munteanc[, ar fi fost repudiat[ de so\ul s[u, „unul din domnii muntene=ti“,
chiar a doua zi dup[ nunt[, c`nd descoperise c[ mireasa era lipsit[ de vedere,
infirmitate ce s-a transmis apoi copiilor lui Alexandru, Ioan =i Nicolaie. }n
realitate, lucrurile stau astfel: Ruxandra, mama lui Alexandru Mavrocordat,
fusese ]ntr-adev[r c[s[torit[ mai ]nt`i cu un domn muntean, Alexandru Coconul
(1623—1627), dar ]n urma repudierii sale de c[tre acesta, pe temeiul c[ era
sa=ie (nu oarb[!), se rec[s[tore=te, pentru a doua oar[, cu Nicolae Mavrocordat
din Hios, care este tat[l Exaporitului. Se vede ]ns[ c[ sl[biciunea vederii, de
care sufereau fiii lui — la care face aluzie scriitorul — era o mo=tenire ereditar[
din partea bunicii.
Istoria ieroglific[. Vol. II 219
mea s[ \ine, pre carile sau a-l da, sau a nu-l da, ]n singur[ socotea-
la mea r[m`ne. De care lucru, dzic, c[ orice Camilopardalul ]ntre
noi drept ar giudeca, spre aceia ]nvoitoriu =i priimitoriu sint. Dar[
voi ce dzice\i, o, priietinilor? Au iar[=i t[v[lituri de cuvinte a ispiti
=i dup[ vechiul vostru obiceiu cu =uv[ituri vremea a v`na pofti\i?
De ave\i ceva cu socoteal[ a gr[i =i cuv`nt vrednic de ascultare a
povesti, acmu ]n fa\a adun[rii ace=tiia, dzice\i.“
Iar ei alt[ ceva a dzice nu putur[, f[r[ numai dzu[ s[ s[ puie
poftir[, pentru ca mintea Corbului cerc`nd, de le va da pozvole-
nie ca aceasta s[ ]ntrebe.1 De aceast[ poft[ a lor, firea Camilo-
pardalului oarecum s[ tulbur[ =i: „Ce poate fi r[spunsul =i pofta
aceasta? — dzis[. Au nu-mi scrie Corbul aievea c[ cu mijlocul
vostru orice vom alege, aceia s[ fie? +i precum toate a a=edza =i
a alc[tui ]n voia voastr[ au l[sat, prin c`teva c[r\i ne ]ns[m-
neadz[? Dar[ acmu ce cuvinte brudii sint acestea? +i ce r[spuns
dzice\i s[ mai ave\i =i ]nc[ de acmu ]nainte mintea Corbului s[-i
cerca\i? Noi ]n lucruri ca acestea am b[tr`nit, c[rora ce r`nd =i
ce or`nduial[ le-ar trebui foarte am ]nv[\at. Ce de pre cuvintele
voastre vechea dzic[toare s[ adevere=te (c[ cine nu va s[ fr[-
m`nte, toat[ dzua cerne), ce =i eu fire-a=i fi vrut ca b[tr`ne\ele
]n copil[rie s[ mi s[ ]ntoarc[, =i a=e, cuvinte copil[re=ti ca aces-
tea a asculta =i la lucruri brudie=ti a m[ uita s[ pociu. Iar[ acmu,
]n v`rsta carea m[ aflu, nu numai a grai, ce nici a asculta cu-
vinte bolb[itoare nu priim[sc.“2
Acestea cuvinte ale Camilopardalului, macar c[ tare, nu nu-
mai urechile, ce =i inimile le p[trundea, ]ns[ ei, s[lt[toare =i
nest`mp[rat[ inima Corbului =tiind, c[tr[ chip ca acela cuv`nt
1
Dimitrie se arat[ bucuros pentru ]mp[care, dar agen\ii munteni cer o
am`nare p`n[ c`nd primesc un r[spuns categoric de la Br`ncoveanu ]n aceast[
privin\[.
2
Pe Mavrocordat ]l mir[ foarte mult atitudinea lipsit[ de ini\iativ[ a p[r\ii
muntene la tratative, din moment ce Br`ncoveanu ]l ruga pe el =i ]i acorda prin
scrisori toat[ libertatea de a rezolva problema ]mp[c[rii.
Istoria ieroglific[. Vol. II 221
1
Except`nd pe +tefan Cantacuzino, Cantemir d[ o explica\ie batjocoritoare
a conduitei lipsite de ini\iativ[ a corpului de agen\i =i spioni ai lui Br`ncoveanu:
fiind slugi ]n serviciul unui st[p`n, ei nu au dreptul la decizie, trebuind astfel
doar s[ execute ceea ce li se porunce=te.
2
M`nia lui Mavrocordat, la ]nceput sincer[, devine repede „zugr[vit[“,
adic[ ascunz`nd anumite interese, care ]l fac s[ accepte cu u=urin\[ o am`nare
de dou[zeci de zile a tratativelor, p`n[ c`nd agen\ii munteni vor primi un
r[spuns categoric de la domnul |[rii Rom`ne=ti.
PARTEA A 12-ECEA
1
Agen\ii munteni de la Istanbul scriu lui Br`ncoveanu c[, pentru bunul mers
al tratativelor, Mavrocordat cere o dovad[ de ]mputernicire ca arbitru al situa\iei.
2
Biholul de Cina: patriarhul Ierusalimului (D.C.).
Patriarh al Ierusalimului era Dositei Nottara (1699—1707), unchiul lui
Hrisant. Br`ncoveanu r[spunde agen\ilor de la Istanbul c[ le trimite pe Dositei
ca ]mputernicit al s[u la tratativele de ]mp[care, acesta urm`nd s[-=i conjuge
misiunea cu aceea a lui Mavrocordat.
3
Trup negru: rasa, portul; picioare page: cu c[l\unii peste mestii; cap alb:
batr`n (D.C.).
Cantemir, care ]l ura pentru incorectitudinea acestuia fa\[ de tat[l s[u, ne
transmite, ]n Istoria ieroglific[, un portret caricatural al lui Dositei: ]mbr[cat ]n
Istoria ieroglific[. Vol. II 225
1
Mavrocordat ia primul cuv`ntul, \in`nd un discurs retoric, dup[ moda
vremii, despre rolul binef[c[tor al p[cii ]n rela\iile interumane, eviden\iind
ini\iativa =i sinceritatea lui Dimitrie la aceste tratative =i subliniind primejdiile
la care s-ar expune cei doi rivali prin continuarea politicii de intrig[ =i ]nvr[jbire.
Istoria ieroglific[. Vol. II 227
1
Adopt`nd o atitudine neangajant[, Dositei propune ca cei doi ]mputernici\i,
adic[ el =i Mavrocordat, s[ nu se amestece prea mult ]n acest conflict, urm`nd ca
]mp[carea s[ fie mai ales rezultatul efortului celor dou[ p[r\i venite la tratative.
228 Dimitrie Cantemir
1
Mavrocordat, ascult`nd interven\ia nesincer[ a lui Dositei =i dorind ca s[ fie
el singur arbitru ]n aceste tratative, se ]nfurie =i invit[ pe cele dou[ p[r\i s[-=i
continue convorbirile ]n alt[ parte, dac[ nu au ]ntr-adev[r nevoie de mediator.
Istoria ieroglific[. Vol. II 229
1
Preocupat ]n modul cel mai sincer s[ ]ncheie pace, Dimitrie consiliaz[ pe
participan\i s[ ofere daruri lui Mavrocordat pentru „ostenin\[“ =i propune s[
se continue tratativele f[r[ acesta ]n alt[ parte, urm`nd ca Exaporitul s[
arbitreze numai ]n chestiunile mai grele.
2
Miz`nd pe sup[rarea lui Mavrocordat ]mpotriva p[r\ii muntene, Dimitrie
spera ca acesta, sub impulsul furiei, s[-i fac[ lui dreptate, f[r[ s[ mai fie nevoie
de a-l r[spl[ti b[ne=te.
3
}n realitate, dup[ cum ]=i da seama =i scriitorul, sup[rarea Exaporitului
era simulat[, prilej pentru el de a i se m[ri „obrocul“, adic[ darurile periodice
din partea lui Br`ncoveanu.
Istoria ieroglific[. Vol. II 231
1
Aluzie la faptul c[ sup[rarea lui Mavrocordat era simulat[, acesta a=tept`nd
s[ fie pl[tit pentru serviciul cerut. Comportarea ]naltului demnitar st`rnise =i
dezaprobarea lui +tefan Cantacuzino =i a lui Dimitrie Cantemir, nu numai a lui
Dositei.
2
Plecarea lui Alexandru Mavrocordat constituie prilejul ca Dositei s[-=i ia
asupra sa rolul de arbitru al tratativelor de ]mp[care, rol cu care =i fusese
]nvestit de Br`ncoveanu. Cunosc`nd bine dedesupturile acestui conflict, el
]ntreab[ pe Dimitrie care ]i erau preten\iile ca s[ se ajung[ la ]mp[care.
3
Este interesant[ preten\ia de principiu pe care o ridic[ Dimitrie: el nu
dorea ceva ce ar fi fost nedrept, ci numai ]nl[turarea abuzurilor comise asupra
sa de c[tre Br`ncoveanu.
232 Dimitrie Cantemir
1
}n timp ce primele trei puncte prevedeau posibilit[\ile de principiu pentru
evitarea unor noi conflicte, punctul al patrulea, cel mai important, cere ca
Br`ncoveanu s[ repare nedreptatea, adic[ s[ dea ]napoi ceea ce st[p`ne=te cu
silnicie, f[c`nd „dreapt[ ]mp[r\eal[“. Este vorba de re]mp[r\irea mo=tenirii lui
+erban Cantacuzino, fostul domn al |arii Rom`ne=ti (1678-1688).
2
Consider`nd domnia Moldovei ca un drept „de mo=ie“ al familiei Cantemir,
Dimitrie cere ca Br`ncoveanu s[ nu se mai amestece ]n via\a politic[ a acestui
principat, numind sau mazilind pe domni dup[ bunul s[u plac.
3
Clon\ul Corbului: b`ntuiala, zavistiia lui (D. C.).
Aceast[ prevedere seam[n[ cu cea dint`i, Dimitrie mai f[c`nd ]n plus
precizarea de detaliu, ca ura domnului muntean („pliscul Corbului“) s[ nu se
mai ]ndrepte ]mpotriva nici unui moldovean, fie el domn sau boier.
4
Corbul carile mai denainte de acesta epitrop pasirilor au fost: +erban Vod[,
adic[ +erban Cantacuzino, unchi al lui Br`ncoveanu =i socru al lui Dimitrie,
c[s[torit cu fiica sa, Casandra; cuiburile: satele, adic[ mo=iile acestui domn,
iar „puii“ sunt „ficiorii, n[scu\i“, copiii lui +erban. Acest punct prevede deci ca
Istoria ieroglific[. Vol. II 235
1
Se ]ncheie astfel o conven\ie de pace, ferindu-se fiecare parte de jur[m`nt,
pace ce pune cap[t unui conflict de =aptesprezece ani (1688—1705) ]ntre
Br`ncoveanu =i Cantemire=ti.
2
Scriitorul rezum[ ]n c`teva cuvinte con\inutul =i ideile de baz[ ale Istoriei
ieroglifice.
3 Aluzie la r[scoala \[ranilor, care nu a avut loc.
4
Referire la mazilirea =i izgonirea lui Constantin Duca.
5
Aluzie la cuv`ntarea batjocoritoare a lui Marco pseudobeizadea la adresa
adun[rii de la Arn[ut-chioi.
6
Referire la dorin\a de ascensiune a lui Mihai Racovi\[ la puterea politic[,
soldat[ ]n final cu mazilirea =i aruncarea sa ]n ]nchisoare.
7
Ironie la adresa lui Br`ncoveanu, care, aspir`nd la st[p`nire =i peste
Moldova, a ajuns p`n[ la urm[ s[ pl[teasc[ bani unui principe mai slab, cum
era Dimitrie Cantemir.
8
Scriitorul ]=i ]nchipuia la acea dat[ c[, prin ]ncheierea p[cii cu Br`ncoveanu,
a ob\inut o mare victorie. Realitatea este c[, dup[ cum o va dovedi desf[=urarea
ulterioar[ a evenimentelor, aceast[ pace nu a fost dec`t un scurt armisti\iu,
pentru c[ atunci c`nd situa\ia se va schimba la Poart[ ]n favoarea sa,
Br`ncoveanu va relua politica de intrigi ]mpotriva fra\ilor Cantemir.
IAR{+I C{TR{ CITITORIU
1
Cifrele numelor corespund literelor chirilice. }n dreapta se d[ nu pagina\ia
manuscrisului, ci cea a edi\iei de fa\[.
+oimul 9.70.40.1.80
70.200.300.5.30.50.8.20.
400.30 (Toma postelnicul) ............... 31
Uleul 200.300.5.500.1.50.80.1.600.
1.100.50.8.20.400.30
(+tefan paharnicul) .......................... 31
Cucunoz 40.8.600.1.8.200.80.1.
300.1.100 (Mihai spatar) .................. 31
Coruiul 100.1.4.400.20.1.50.400.30
(R[ducanul) .................................... 31
H`r[\ul 100.1.4.400.30.3.70.30.5.
200.20.400.30 (Radul Golescul) ..... 31
B[l[banul 200.5.100.2.1.50.20.1.300.1.20.
400.7.8.50.70 (+erban Catacuzino) .. 31
Blend[ul 200.5.100.2.1.50.30.70.3.
70.500.5.300.400.30
(+erban logofetul) ............................ 31
Monarhie |ar[, public[ ........................................ 32
C`nii 20.1.80.8.20.5.600.1.50.30.5.
(Capichehaile) ................................. 32
Ogari 20.1.30.1.100.1.200.8
(C[l[ra=i) ......................................... 32
Coteii 8.200.20.800.1.4.5. (Iscoade) .............. 32
Bursuc 30.400.80.400.30.2.70.100.50.
8.20 (Lupul vornic) ......................... 32
Nev[stuic[ 500.1.300.1.4.5.4.400.30.400.8
(Fata Dedului) ................................. 32
Guziul Orb 4.5.4.400.30 (Dedul) ........................... 32
+oarece 400.100.200.5.20.5.30
(Ursechel) ....................................... 32
Corbul 2.1.200.1.100.1.2.1.2.70.4.1
(Basaraba voda) .............................. 33
Alalte numere de pasiri sau de dobitoace carile s[ pomenesc sau nici
vreo s[mnare nu au, sau carea ieste s[ aib[ ]ns[mnare la locul s[u s[
va pomeni.
Istoria ieroglific[. Vol. II 243
1
Am ]nregistrat ]n special cuvintele arhaice, care ast[zi nu mai au circula\ie.
Al[turi de acestea am introdus =i termeni noi folosi\i de Cantemir fie prin
]mprumut, fie construi\i de el plec`nd de la fondul limbii rom`ne de atunci. }n
acest sens am acordat o aten\ie deosebit[ termenilor privind domeniul filozofic,
al =tiin\elor din acea vreme =i al rela\iilor sociale =i politice. Am notat, de asemenea,
=i unele forme care prezint[ interes pentru istoria limbii. }n glosarea cuvintelor
am c[utat s[ surprindem numeroasele sensuri pe care Cantemir a ]n\eles s[ le
acorde acestora din motive speciale. }n descifrarea termenilor sau locu\iunilor
filozofice, sarcin[ deosebit de dificil[, am cercetat coresponden\ele din
terminologia aristotelic[, ]n circula\ie ]n filozofia vremii ]n aceast[ parte a Europei,
iar acolo unde am ]nt`lnit sensuri speciale, am folosit =i citarea contextului.
262 Dimitrie Cantemir
c`t de cii, conj. — a=a ]nc`t, astfel ceresc, adj. — ceresc, spiritual, di-
c[. vin.
c`tin\[, s.f. — cantitate, categorie cere=tii, s.m. pl. — exponen\ii lu-
a logicii =i a ontologiei aristoteli- mii divine, Dumnezeu =i slujitorii
ce. s[i, ]ngerii =i sfin\ii (]n concep\ia
ceas, s.n. — or[, vreme. cre=tin[); supt numele cere=tilor
ceat[, s.f. — mic[ unitate militar[, — (sub]n\eles) jur`nd pe numele
buluc. lui Dumnezeu =i al sfin\ilor.
ceau= (turc.), s.m. — mic coman- cerni, a s[~ — a ]mbr[ca haina de
dant de oaste la curtea domneas- doliu, a se ]mbr[ca ]n negru.
c[, de obicei comandant de v`- cernit, adj. — funerar, de doliu,
n[tori; 2 agent al puterii execu- trist, de ]nmorm`ntare; cernite
tive. c`ntece — bocete.
cehni, vb. — a l[tra. cer=i, vb. — a cere, a ruga.
cehnit, ~uri, s.n. — chefnit, l[trat cescu\, s.n. — (diminutiv de la
de c`ine de v`n[toare. ceas), moment, clip[, pu\in timp.
ceva=i, adv. — foarte pu\in, c`t de
cein\a, s.f. — esen\a, quidditatea
pu\in, c`t negru sub unghie; ne-
(quidditas), categoria substan\ei
mic[ ceva=i — c`tu=i de pu\in.
]n logica aristotelic[ (de la lat.
cezluit, adj. — legat, str`ns, ]nf[-
quid = ce); uneori ]nseamn[ =i =urat bine.
calitatea substan\ei. cfartana (lat.), s.f. — frigurile
cerbice, s.f. — ceaf[, grumaz. cvartane.
cerca, vb. — a ]ncerca, a cerceta, cfidditas (quidditas), s.f. — quid-
a pip[i; a tatona; 2 a pune la pro- ditatea, esen\a fenomenelor,
b[; 3 a c[uta, a analiza. substan\a, categorie a logicii =i a
cerc[tor, s.m. — cercet[tor. ontologiei aristotelice („cein\a,
cerceta, vb. — a cerceta; 2 a vizita. singur[ fiin\a lucrului, ceia ce
cercetare, s.f. — studiu, luare ]n ieste“).
discu\ie. chelariu, s.m. — slujitor al piv-
cerdac (turc), s.n. — mic pridvor, ni\elor =i c[m[rilor domne=ti.
deschis sau cu geaml`c, situat de chentru, s.n. — centru, punct cen-
obicei la etaj, sau deasupra beci- tral; 2 \int[, obiectiv.
ului, la vechile case \[r[ne=ti; 2 chiar, adj. — clar, limpede, l[murit,
balcon, cerdac de tip turcesc, ie=it simplu, u=or de ]n\eles; 2 curat;
]n afar[ deasupra str[zii; 3 foi=or, puterea sufletului chiar[ — pu-
chio=c. terea limpede a sufletului.
276 Dimitrie Cantemir
didascal (el.), s.m. — dasc[l, pro- div, ~ uri, s.n. — chip, fel; ]n di-
fesor, preceptor. vuri, ]n chipuri — ]n fel =i chip.
dihanie, s.f. — animal, s[lb[ticiu- div[, s.f. — mirare, uimire; 2 lucru
ne; 2 fiin\[, vie\uitoare; 3 repre- neobi=nuit, minune.
zentare animalier[ (]n art[). dob[, s.f. — tob[.
dih[niesc, adj. — animal, ce \ine dobitoc, s.n. — animal; dobitoc
de latura biologic[. s[lbatec — animal de p[dure,
dihoniie, s.f. — ne]n\elegere, cear- s[lb[ticiune; 2 boier moldovean;
t[, dezbinare. dobitoc supus — animal domes-
diiet[, s.f. — diet[, regim alimen- tic; 2 \[ran iobag moldovean; do-
tar. bitoc ceresc — constela\ie cu
dimocratie, s.f. — democra\ie; 2 nume de animal.
anarhie; 3 republic[; 4 sfat boie- dobitocesc, adj. — de animal, ani-
resc, sfatul \[rii; 5 adunarea po- malic.
pular[ pentru alegerea domnului. dobitocit, adj. — transformat ]n
dimpotriv[, adj. — potrivnic, con- animal.
trar; prepusuri dimpotriv[ —
dob`nd[, s.f. — c`=tig, folos; 2
b[nuieli negativiste, incriminato-
prad[.
rii; adv. — ]n fa\[, dinaintea, din
dob`ndi, vb. — a dob`ndi, a c[-
sens contrar; cele dimpotriv[ —
cele potrivnice, contrariile. p[ta.
din[oarea, adv. — adineauri. dodei, vb. — a tulbura, a sup[ra.
dind[r[pt, adv. — dinapoi, din dodeial[, s.f. — tulburare, sup[-
urm[. rare.
(dint`i) a=esi dint`i, adv. — chiar domesnic, adj. — domestic, de
=i la ]nceput. cas[.
discolie (el.), s.f. — dificultate. domiri, a s[ ~, vb. — a-=i da sea-
disidemonesc, adj. — supersti\ios, ma, a-i fi clar, a se l[muri.
de natura supersti\iei; ]nv[\[tur[ domirit, adj. — l[murit, clarificat.
disidemoneasc[ — =tiin\[ su- domn, s.m. — st[p`n; 2 boier, no-
persti\ioas[. bil; =ef, conduc[tor, c[petenie;
disidemonie (el.), s.f. — super- domnul diavolului — Dumne-
sti\ie. zeul, =eful ierarhiei satanice.
distihie (dustuca el.), s.f. — ne- domoli, vb. — a potoli; 2 a b[ga
fericire, spaima, a ]ngrozi (cu sensul de a
distihie (distoicea el.), s.f. — na- cumin\i, a potoli); 3 a umili, a
tur[ dubl[. pune ]n situa\ia de neputin\[.
286 Dimitrie Cantemir
f[r[ chip — verb impersonal, grij[, s.f. — team[, fric[; grij[ ]m-
(„nici ]n gramatic[ graiul f[r[ chip potrivnic[ — team[ de ceva r[u.
=i cuv`ntul agiunge au ]nv[\at“); griji, a s[ ~, — a se teme, a-i fi fric[.
2 no\iune. grijliv, adj. — grijuliu, tem[tor,
gramatic, s.m. — filolog, etimo- care poart[ grij[, ]ngrijorat.
log; 2 pisar, scriitor de cancelarie, gros, adj. — gros; 2 necioplit,
gr[m[tic. primitiv, lipsit de fine\e.
gramatic[, s.f. — gramatic[, =tiin- grosime, s.f. — masivitate, volum;
\a gramaticii. 2 grosime, insensibilitate sufle-
gr[ini, vb. — a gr[i, a vorbi, a teasc[.
cuv`nta. grozav, adj. — ur`t, pocit, slut,
gr[m[gior, s.m. — diminutivul de murdar; 2 r[u, nelegiuit; fapt[
la grumaz. grozav[ — fapt[ rea, fapt[ ur`-
gr[uncean[, s.f. — gr[unte mic, t[, crim[, nelegiuire.
bob de gr`u, semincioar[. groz[vi, a s[ ~, vb. — a se ur`\i,
a se poci.
gr[un\, s.m. — mic[ greutate eta-
groz[viie, s.f. — ur`\enie,
lon de c`nt[rit aurul ]n evul me-
groznic, adj. — groaznic, ]nfri-
diu rom`nesc; 2 gr[unte, s[m`n- co=[tor, cumplit, amenin\[tor; 2
\[; 3 gr[un\e m[nun\ele — gra- ur`t, slut.
nule. groznicie, s.f. — groz[vie, fapt[ cum-
greb[nos, adj. — g`rbov, coco=at, plit[, crim[; 2 putere de ]nfrico=are,
ghebos. drept de via\[ =i de moarte.
gre=it, adj. — vinovat („smintit =i grumadz, s.f. — g`t, ceaf[.
gre=it v[dzindu-s[“). grum[gior, — diminutivul de la
greu, adj. — dificil; 2 masiv, com- grumadz.
pact, voluminos; 3 cu autoritate, grundz[ros, adj.— zgrun\uros, cu
]nsemnat; 4 temeinic; 5 important, asperit[\i.
fundamental; ]nv[\[turi grele — gunoi sc`rnav — baleg[
=tiin\e importante. (gur[) a fi numai cu gura =i cu
greuime, s.f. — greutate, pondere; cuv`ntul (fa\[ de cineva): a se
greuimea fireasc[ — greutatea manifesta formal, nesincer.
natural[, greutatea trupului; 2 di- gurgui, sn. — sf`rcul s`nului.
ficultate. gu=[, s.f. — zona antepectoral[ la
greutate, s.f. — ap[s[ri, povar[, p[s[ri; 2 anex[, sub form[ de
sarcini grele; a trage greutatea pung[ a esofagului la p[s[ri.
— a suporta povara, ap[s[rile, a guziu; guziul orb, s.m. — c`rti\[;
duce tot greul. 2 orbete.
296 Dimitrie Cantemir
oblici, vb. — a afla, a dibui, a de- ocar[, s.f. — jignire, ru=inare, ne-
scoperi; 2 a ]n\elege, a-=i da sea- cinstire, umilire, batjocur[, insul-
ma; 3 a prinde de veste; 4 a ob- t[, desconsiderare; 2 ru=ine, opro-
serva, a cerceta („adev[rul =i so- briu public; 3 ]nfruntare, certare,
coteala ce ne va ar[ta s[ obli- repro=are; 4 fapt[ ru=inoas[,
cim“). demn[ de tot dispre\ul; ocara
oblicit, adj. — descoperit, aflat. numelui — umilire, pierderea
obosi, vb. — a obosi, a ]nfr`nge, a prestigiului.
bate. oc[r], vb. — a critica; 2 a umili, a
obraz, s.n. — chip, aspect, fa\[, ]n- jigni, a lovi ]n prestigiul cuiva; 3
f[\i=are; 2 persoan[; 3 ]ndr[z- a dispre\ui ]n public.
neal[; 4 om de condi\ie social[ ochean, s.n. — ocean.
]nalt[, fa\[ boiereasc[. (ochi) ochiul ceriului (metaf.)-
obr[znicie, s.f. — ]ndr[zneal[. soarele; a trupului ochi — ochii
obrintitor, adj. — care obrinte=te, fizici; ochiul lui Dumnedz[u —
care ]nr[ut[\e=te o ran[. con=tiin\a moral[ (]n limbajul
ideologic al vremii).
obroc, ~oace, s.n. — vas de lemn
ocol, s.n. — ocol, curte, loc ]ngr[-
pentru m[surat cereale (]n epoca
dit, ]ngr[ditur[; 2 \arc; 3 mi=care
veche); 2 taler, strachin[; 3
circular[, orbital[.
por\ie, tain; 4 impozit, obliga\ie ocoli, vb. — a ]nconjura, a da ocol.
periodic[ asumat[. odihn[, odihnire, s.f. — odihn[,
ob=te, s.f. — mul\ime, adunare, so- relaxare; 2 pace, lini=te; 3 ]n\e-
cietate, comunitate; de ob=te, adj. legere, ]nvoire; odihna sf`r=i-
— general, comun, ob=tesc, al tu- tului — nonmanifestarea final[,
turor. moartea lumilor (ontologie).
ob=ti, vb. — a populariza, a da ]n odihni, a s[ ~, vb. — a se calma,
vileag, a face cunoscut, a aduce a se potoli, a se lini=ti, a se ast`m-
la cuno=tin\[, a aduce la p[ra; 2 a se sim\i satisf[cut.
cuno=tin\a general[, a face pub- odrasl[, s.f. — f[t, progenitur[,
lic; a s[ ~, vb. — a deveni pub- copil.
lic, a se face cunoscut; 2 a se adu- odr[sli, vb. — a na=te, a ivi; 2 a
na, a se str`nge; 3 a se pune de r[s[ri, a cre=te, a se ]n[l\a.
acord. odr[slitor, adj. — procreator, pro-
oca, oc[, pl. ocale, s.f. — unitate genitor.
tradi\ional[ de m[surat greut[\i oftic[, s.f. — tuberculoz[ pulmo-
variind intre 1260 =i 1290 grame. nar[.
Istoria ieroglific[. Vol. II 327
polog, s.n. — r`nd cosit, por\iunea (Porfirie) cinci glasuri a lui Por-
cosit[ de la un cap la altul; 2 aco- firie (quinque voces Porphyrii):
per[m`nt, polat[, cerg[, ]nveli- neamul (genus), chipul (species),
toare („pentru ca pologul stidirii deos[birea (differentia), hiri=iia
s[ s[ r`dice“). (proprium), t`mplarea (acci-
polos andartic — polul sud. dens).
polos arctic — polul nord. porumb, s.m. — porumbel.
poman[, s.f. — dar; 2 ajutor. porumbreriu, s.m. — porumbar, o
pom[t, s.n. — gr[din[, livad[ de
specie de arbust spinos din famil-
pomi ]nc[rca\i de fructe.
ia rozaceelor, cu fructe sferice as-
pomeni, vb. — a aminti, a re\ine.
pomenire, s.f. — apelare, che- tringente.
mare, men\ionarea oral[ a unui porunc[, s.f. — porunc[, dispo-
nume; 2 amintire, memorie. zi\ie superioar[; 2 legea, or`n-
pominoc, s.n. — dar, prinos. duirea, ordinea din lucruri, ca
pomp[, s.f. — alai, parad[; 2 str[- manifestare a dispozi\iei divine.
lucire, fast. poslanie, s.f. — mesaj, scrisoare,
ponegrit, ponegru, adj. — foarte depe=[.
negru, foarte ]ntunecos, foarte post, s.n. — abstinen\[.
trist; ponegrite stihuri — versuri posti, vb. — a se ab\ine, a nu da
triste, elegiace. curs.
pont, punt, ~uri, s.n. — punct, potolit, adj. — stins cu ajutorul
articol, stipula\ie ]ntr-o conven\ie apei (despre foc, c[rbune).
scris[, ]ntr-un tratat. potric[li, vb. — a p[trunde, a pen-
popas, s.n. — oprire pentru odih- etra, a g[uri (ac\iunea penetrant[
na de noapte. a apei).
poprea, popreal[, ~ele, s.f. —
potric[lit, adj. — g[urit.
proptea, sus\inere; 2 contrafort; 3
potrivi, a s[ ~, vb. — a fi pe
sprijin, reazem.
popri, vb. — a opri; 2 a re\ine, a m[sur[, a egala.
aresta; 3 a z[g[zui, a st[vili. potrivire, s.f. — acomodare, armo-
por, s.m. — por. nizare; 2 integrarea ]ntr-un anu-
porcie, s.f. — comportament de mit tipar, ]ntr-o anumit[ schem[
porc; 2 josnicie, porc[rie. (logic[, de pild[), ordonare; po-
poreclitur[, s.f. — porecl[. trivirea formii ]n\elegerii — or-
porfir[, s.f. — marmur[ policro- donarea schemei intelective, or-
m[; 2 ve=m`nt imperial ro=u. donarea ra\ionamentului.
336 Dimitrie Cantemir
s[os, seos, adj. — gras, plin de seu. demnitate social[, rang, pozi\ie
s[pat, adj. — incizat; 2 sculptat, social[, boierie da divan, loc de
lucrat cu dalta. conducere; dreg[torie, pozi\ie
s[r[cit, adj. — lipsit. conduc[toare, putere politic[; 4
s[rdar, s.m. — serdar, comandant loc, re=edin\[ (domneasc[); ]n
de cavalerie. scaun a s[ sui — a se urca ]n
s[rit[, s.f. — st[p`nire de sine, scaunul domnesc, a fi numit
cump[t, luciditate, autocontrol, domn sau ]mp[rat, a succede la
(„toat[ s[rita ]=i pierdu“); a-=i puterea politic[; scaunul
pierde s[rita — a-=i pierde cum- obl[duirii — scaunul domnesc.
p[tul, a-=i pierde firea. sc[dere, s.f. — mic=orare; 2 c[dere
s[rut[tur[, s.f. — s[rutare. din situa\ie; 3 lips[, defect; 4 nea-
(s[turare) ]n s[turare, adv. — ]n juns; 5 pagub[; de sc[dere, adj.
stare de sa\ietate, satisf[cut, ]m- — de ru=ine, ru=inos, umilitor;
buibat, ghiftuit. sc[derea cinstii — mic=orarea
s[v`r=i, vb. — a face, a lucra, a ex- prestigiului.
ecuta, a efectua, a sf`r=i, a reali- sc[mos, adj. — cu scame, din
za, a termina; 2 a ]ncheia (un pro- scame; 2 prost, ]mb`csit, nelumi-
ces); 3 a ]nceta; 4 a ]ndeplini; a nat („sc[mos la minte“).
s[ ~, — a ]nceta, a se opri; 2 a sc[r[nd[vi, a s[ ~, vb. — a se
se realiza, a se pune ]n valoare. sc`rbi.
s[v`r\ire, s.f. — moarte. sc[r[nd[vicios, sc[r[nd[vos,
s[v`r=it, sf`r=it, ~uri, s.n. — sf`r- adj. — sc`rnav, gre\os, sc`rbos.
=it, cap[t, rezultat; 2 \el, scop, fi- sc[r[nd[vitur[, s.f. — sc`rn[vie;
nalitate; adj. — ]ndeplinit, termi- 2 ]ngre\o=are, grea\[; 3 deza-
nat; cel de apoi s[v`r=it — probare.
moartea. schimat[, ~te (el.), s.f. — \inut[,
s[v`r=itur[, s.f. — sf`r=ire, ter- mimic[, schimbare a fe\ei; schi-
minare, ]ndeplinire, efectuare, ]n- mate filosofe=ti — \inut[, mimi-
cheiere. c[ filozofic[ (ironic).
scandal[, s.n. — nedrept[\ire, schimbarea fe\ii — schimbarea
persecu\ie. unui lucru, transformarea unui
scar[, s.f. — scar[; 2 ordine, ]n- fenomen, alterarea lui, metamor-
=iruire; 3 tabel f[cut ]ntr-o anu- foz[.
mit[ ordine. schimosi, a s[ ~, vb. — a se
scaun, ~uri, s.f. — scaun; 2 tron schimba, a se transforma, a se
domnesc; 3 situa\ie, loc de cinste, altera; 2 a se zb`rci, a se rida, a
Istoria ieroglific[. Vol. II 347
tate, st[p`nire de sine; din \ir- (una) a s[ face una (cu ceva),
c[lamul min\ii ]i izgoniia — ]i loc. vb. — a deveni asem[n[tor,
scotea din s[rite, ]i f[cea s[-=i pi- identic; 2 a se unifica, a se integra.
ard[ cump[tul. und[, s.f. — ap[ ]n clocot; la pl. —
\ircumstan\[, ~ii, s.f. — ]mpre- valuri.
jurare, circumstan\[; 2 condi\ie. undelemnos, adj. — unsuros, lu-
\irulic, s.m. — vraci, chirurg em- nec[tor; 2 care se strecoar[, insi-
piric, medic de campanie. dios, perfid, =iret.
\istui, vb. — a striga cuiva „\ist“ unghi, ~uri, s.n. — col\.
pentru a t[cea, pentru a cere li- ura din fire, ur[ciunea din fire
ni=te („cine \istuie=te, nu =ie, ce — contradic\ia din natur[, anta-
altuia... a t[cea ]i porunce=te“). gonismul din lucruri (ontologie).
\i\ii, vb. — a c`nta (un greiere). (urca) a s[ urca ]n capul cuiva,
expr. vb. — a se obr[znici, a spec-
ula, a profita de bun[tatea cuiva;
U ]n capul altora a s[ urca — a
ucinic, s.m. — ucenic, ]nv[\[cel, se a=eza ]n fruntea vie\ii sociale;
=colar; 2 student, audient (la Aca- ]n spatele cuiva a s[ urca — a
demie). profita de munca cuiva, a se l[sa
uleu, s.m. — uliu. hr[nit =i ]ngrijit de cineva, a pa-
ului, vb. — a uimi, a z[p[ci, a bui- razita pe cineva.
m[ci, a n[uci; a s[ ~ — a se urduros, adj. — puchinos, nes-
uimi, a se mira, a r[m`ne perplex; p[lat la ochi, murdar, plin de ur-
2 a-=i pierde controlul, lucidita- dori.
tea, cump[tul; 3 a-=i pierde min- urdzal[, s.f. — urzeal[; 2 urzire,
\ile, a-=i pierde ra\iunea; min\ile proiect, ]nceputul unei lucr[ri; 3
a s[ ului — a-=i pierde contro- scheletul unei construc\ii („urdza-
lul, a-=i pierde cump[tul, a nu mai la casii“).
=ti ce este de f[cut. urdzitur[, s.f. — lumea ca produs
uluire, s.f. — uimire, confuzie. al crea\iei divine; 2 proiect, plan,
umedzal[, s.f. — umezeal[; 2 li- schi\[, schem[; 3 construc\ie,
chid. structur[ (de obicei arhitecto-
umilin\[, s.f. — smerenie, atitu- nic[).
dine umila, plin[ de respect =i de (urechi) ]n urechi a s[ suna, loc.
sentimentul supunerii. vb. — a-i veni la ureche, a auzi.
368 Dimitrie Cantemir
groap[ mare s[pat[ de ap[, r`p[, veri... veri, conj. — ori... ori.
v[g[un[, ad`ncitur[; de v`r- vers, ver=, ~uri, s.n. — vers, stih;
toap[ adj. — r`pos, cu v[g[uni. 2 (la pl.) c`ntare ]n versuri.
v`rtos, adj. — tare, solid, dur, pu- veseli, a s[ ~, vb. — a se bucura.
ternic, rezistent; adv. — cu pu- veselie, s.f. — bucurie; deplina
tere; 2 f[r[ gre=, radical; mai veselie — vestea cea bun[, ]mbu-
v`rtos, adv. — mai ales, mai cu cur[toarea veste.
seam[, cu deosebire. veste, s.f. — =tire, anun\, ]n=tiin-
v`rtute, s.f. — t[rie, vigoare, pu- \are, prevenire; f[r[ veste, adv.
tere, for\[; 2 capacitate, for\[ — pe neg`ndite, pe nea=teptate;
combativ[, energie; 3 via\[, for\[ 2 ]n grab[; adj. — neb[nuit, nea=-
vital[; 4 calitate, ]nzestrare; teptat; nevoie f[r[ veste — ne-
v`rtutea fireasc[ — puterea, norocire nea=teptat[, neprev[zu-
for\a fizic[, for\a trupeasc[, natu- t[.
ral[ (]n opozi\ie cu for\a min\ii, vestit, adj. — celebru.
capabil[ de for\a artificiului, a vi- ve=c[, s.f. — sit[; 2 partea de lemn
a unui ciur, v[c[lie.
cleniei).
vetrel[, vetril[, ~ele, s.f. — p`nz[
v`z`i, vb. — a b`z`i, a scoate zgo-
de corabie; 2 (la pl.). — velatur[.
mot din aripi.
(via\[) proast[ via\[ — via\[
v`z`ial[, s.f. — b`z`ial[, zgomot dus[ ]n lipsuri, cu venituri mate-
produs de aripile insectelor. riale la limit[; via\a a-=i pune,
vl[gos, adj. — puternic, plin de loc. vb. — a-=i risca via\a, a se ex-
vlag[. pune primejdiei de moarte; viata
vechi, a s[ ~, vb. — a se ]nvechi, a-=i trage, loc. vb. — a-=i duce
a se trece, a se ]mb[tr`ni. (din greu) via\a, a-=i duce zilele.
vechii, s.m. — cei vechi, anticii; vicleni, vb. — (]n accep\ie feudal[)
vechiu la minte — experimen- a tr[da; 2 a ]n=ela.
tat, cu experien\[. viclenitoriu, adj. — ]n=el[tor, min-
vecinic, adj. — permanent, f[r[ cinos; priietin viclenitoriu —
sf`r=it. prieten fals.
vecinie, s.f. — starea de vecin, de vicle=ug, s.n. — (]n accep\ie feu-
rum`n, iob[gie („a mu=telor prie- dal[) infidelitate, tr[dare; 2 am[-
te=ugul =i fr[\iia, iar[ nu vr[jm[- gire, capcan[; 3 fapt[ sau inten\ie
=ia =i vecinia s[ poftim“). necinstit[, necinste; 4 ]n=el[torie,
veninat, adj. — ]nveninat, veninos, demers incorect; 5 (la pl.) m[-
otr[vitor. =ina\ii, combina\ii; vicle=uguri a
Istoria ieroglific[. Vol. II 371
Cel ]nt`i istoric… a fost Cantemir, un cap genial, c[ruia niciodat[ nu i-a
lipsit puterea de a str[bate prin problemele cele ]ntunecoase ale trecutului.
}n Etymologicum Magnum Romaniae, tom IV, B., 1898, p. VIII.
vremea aceea a b[snui asupra istoriei, ]n care era ]nsu=i at`t de intim ames-
tecat, a vremii sale.
Cronicile vremii =i un grec ocrotit la curtea domnilor Moldovei ne arat[
pe un om care v[dit cauta s[-=i c`=tige prietenii bune pentru un scop mare,
pentru una din acele ]ncerc[ri ce hot[r[sc asupra vie\ii =i asupra unei \[ri
]ntregi. Ca un fiu pentru cei b[tr`ni, ca un frate pentru cei de-o seam[ cu
d`nsul, ca un p[rinte pentru cei tineri. Iubirea lui se ]ndreapt[ mai ales c[tre
acest tineret, care el ]nsu=i, =i de mult, alerg`nd sub toate steagurile cre=tine,
se lupt[, se cere la lucruri noi =i r`vne=te necontenit la ispr[vi extraordinare,
la mari vitejii, la lovituri de aventur[.
Nicolae IORGA, Sfaturi pe ]ntuneric. Conferin\e la radio, Editura Militar[,
Bucure=ti, 1976, p. 73-76.
nici leul, nici vulturul din lumea noastr[, ci o fiin\[ pe jum[tate real[, pe
jum[tate de poveste =i legend[: unicornul. Simbolul ar fi desigur cel mai po-
trivit s[ lege la un loc contururile p[m`nte=ti =i cele nep[m`nte=ti ale
apari\iei ce ne preocup[. Interesant e c[ ]n Istoria ieroglific[, oper[ ]n care
Cantemir poveste=te ]n form[ alegoric[ ]nt`mpl[rile printre care via\a p`n[
la o anume v`rst[, cu at`tea fund[turi =i ie=iri, l-a amestecat sau l-a ]ncur-
cat, boierii moldoveni =i munteni figureaz[ sub numiri, unii de dobitoace,
al\ii de p[s[ri, =i iar[=i al\ii sub numiri de corcituri mitologice. Ni se vorbe=te
aici despre corb =i vidr[, despre stru\oc[mil[, leopard =i elefant. Sub aceste
numiri se ascund personaje istorice precum Constantin Br`ncoveanu, cu-
tare Duca, cutare Racovi\[… }n fabulos deghizata Istorie ieroglific[, Dimit-
rie Cantemir ]nsu=i ]=i joac[ rolul sub ]nf[\i=area Inorogului, numele slav,
adoptat de cronicarii no=tri, al Unicornului. Inorogul, animal cu copite
nedespicate, av`nd un fantastic corn lung, ce izbucne=te drept ]nainte din
mijlocul frun\ii, reprezint[ una din pl[smuirile cele mai sugestive ale
imagina\iei mitologice. Inorogul, animal de o s[lb[ticie de nedomesticit, dar
sublimat totodat[, unealt[ a miraculosului adesea, era ]n literatura medi-
eval[ un simbol al castit[\ii, =i prin deriva\ie apoi =i un animal al puterii spir-
ituale.
Via\a lui D. Cantemir e o via\[ la r[scruce de vremuri =i rezum[, prin
profilul ei abrupt, prin peripe\iile ce o ]nal\[ =i o sf`=ie, un ansamblu de situa\ii
dintre cele mai dramatice ale istoriei noastre.
Lucian BLAGA, Izvoare, Editura Minerva, Bucure=ti, p. 141-147.
Istoria ieroglific[ poate fi asemuit[ unui roman social prin toat[ acea sub-
structur[, pe care se ]ntemeiaz[ fabula\ia =i care nu e alta dec`t ]ns[=i via\a
principatelor, moldovenesc =i muntenesc, ]n decurs de =aptesprezece ani, ]ntre
1688 =i 1705 – cu alte cuvinte ]ntre ]nceputul domniei lui Br`ncoveanu =i
cea de a doua domnie a lui Antioh Cantemir, Elefantul sau Filul pe iero-
glifice=te, =i pe care mezinul nu-l cru\[ defel de s[ge\i din cele mai bune —,
via\a politic[ ]n primul r`nd, ale c[rei i\e r[sucite =i ]ncurcate de continue
rivalit[\i pentru domnie sunt trase cu brutalitate de la Poart[, din Cetatea
Epithimii sau a Poftei, cum ]i spune Cantemir ]n romanul s[u…
+i toat[ aceast[ desf[=urare de ]nt`mpl[ri, toat[ aceast[ ]ncruci=are de
drumuri, tot acest r[zboi al r`vnelor =i dezam[girilor, toat[ aceast[ g`lceav[
a patimilor, tot acest machiavelism de Fanar, se desf[=oar[ ]ntr-un ritm at`t
de viu =i de sus\inut, ]nc`t impresia c[ deschizi, ]n m`n[ cu singurul fir ari-
Istoria ieroglific[. Vol. II 379
tizat cititorul contemporan cu el; a devenit mai grea pentru noi, mai ales
datorit[ faptului c[ nu mai practic[m acela=i gen de lectur[ ca cititorii din
vremea Inorogului: ]n locul lecturii intensive, care nu p[r[sea o pagin[ p`n[
nu-i descoperea toate straturile ]n\elesurilor =i felurimea frumuse\ilor, noi
practic[m lectura extensiv[, care acumuleaz[ c`t mai multe c[r\i. }n numele
acestei practici s-a vorbit despre faptul c[ scrierea principelui s-ar preta la
selec\ia soldat[ cu mutilarea ]n cele mai frumoase pagini. Ca =i Divina Come-
die, istoria lui Cantemir nu cuprinde pagini frumoase =i pagini ]ngropate de
timp; ea formeaz[ un tot. +i de aceea trebuie citit[ ]n clipele de r[gaz, even-
tual ]n paralel cu cine =tie ce povestire mai diluat[.
Dac[ ar fi fost tip[rit[ ]n timpul vie\ii scriitorului, cu siguran\[ c[ mul\i ar
fi citit-o pentru a r`de pe seama lui Racovi\[, a lui |ifescu, a Rusete=tilor;
dar, nu este mai pu\in sigur, c[ mul\i ar fi parcurs-o pe ]ndelete, relu`nd
pove=tile =i ]nv[\`nd pe dinafar[ sentin\ele.
Alexandru DU|U, Prefa\[ la Istoria ieroglific[, edi\ia a II-a B. P. T. , Edi-
tura Minerva, Bucure=ti, 1983, p. XIX.
Dimitrie Cantemir
ISTORIA IEROGLIFIC{
Volumul II