Sunteți pe pagina 1din 384

CZU 859.0–31

C 19

Textul romanului se reproduce dup[:

D i m i t r i e C a n t e m i r, Istoria ieroglific[ (]n dou[ vo- lume). Colec\ia „Biblioteca pentru to\i“. Editura Minerva, Bu- cure=ti, 1983. }n prezenta edi\ie s-a p[strat ortografia sursei.

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975–74–083–9

© LITERA, 1998

PARTEA A +ESEA

Inorogul =i drept[\ii bizuit, =i datului cuv`nt =i giur[m`nt spri- jenit fiind, dup[ ce cea de ob=te f[clie lumina supt umbre ]=i duce =i fa\a p[m`ntului cu br`ul ]ntunerecului s[ ]ncinge, din v`rvul mun\ilor la locul [locul ] numit ]n prundi= s[ cobor], unde nu dup[ mult[ vreme =i +oimul viind, cu cinste =i cu plec[ciune ]i dede ]nchin[ciune. C[tr-aceasta c[dzute \eremonii =i cinste=e plec[ciuni, precum din chipul dinafar[, a=e din sufletul dinluntru ar[t`nd, t`nd pe sine norocit, t`nd ceasul ]mpreun[rii fericit =i de buni chedzi numiia, de vreme ce de ]mpreunare dorit[ ca aceasta =i de pofta spre carea de mult[ vreme inima ]i s[lta, lip- sit =i ne]nvrednicit n-au r[mas. A=ijderea, tuturor cere=tilor mul\emit[ f[cea, pentru c[ci s[n[tos =i de toat[ grijea pizmei neprietine=ti neatins =i nebetejit pre Inorog vede. Dup[ aceasta cu multe chipuri s[ arete siliia, precum macar c[ din porunca st[p`neasc[ ]mpotrivnic a fi s-ar fi v[dzut, ]ns[ amintrilea puru- rea cu bun g`nd =i cu chiar[ inim[ c[tr[ d`nsul au fost =i ieste. Deci pre o parte ca o slug[, celea ce slugii credincioase s-ar fi c[dzut a ispr[vi au vrut =i s-au nevoit, iar[ pre alt[ parte a=e lucrul au cump[nit, ca nici st[p`nului s[u vicle=ug s[ fac[, nici dup[ porunca nedreapt[ dreptatea s[ calce 1 (c[ atuncea numai

1 La ]nt`lnirea care are loc ]ntre Dimitrie =i Toma, acesta din urm[ se vede silit s[ recunoasc[ situa\ia sa delicat[: pe de o parte, ]n calitate de executor al poruncii lui Br`ncoveanu, ar fi trebuit s[ joace rolul de du=man al lui Dimitrie, iar, pe de alta, conform`ndu-se spiritului de echitate, sose=te la ]nt`lnire ca prieten, fapt ce ]l situeaz[ ]n rol de tr[d[tor al domnului s[u.

4

Dimitrie Cantemir

schimosirea slujbei ieste l[udat[, c`nd pentru voia drept[\ii voia st[p`nului s[ calc[). 1 Ce ca ce cu nedreptate =i cu r[utate s-ar fi poruncit a s[ face, aceia=i cu cinste =i cu dreptate din ur[ciune spre dragoste =i din vrajb[ spre pace a s[ ]ntoarce au silit =i pre- cum bun[ =i v`rtoas[ nedejde are, dzicea, c[ ce cu amar[ nepri- etinie s-au ]nceput, aceia cu dulce fr[\ie s[ s[ istovasc[ =i s[ s[ plineasc[ (c[ precum c[ldura soarelui din gr[un\ele putredzite spicele verdzi a odr[sli face, a=e sufletele ]n\elepte din ]mpu\ita vr[jm[=iie frumos mirositoare a dragostii flori a r[zs[ri prefac). 2 C[tr[ acestea =i Inorogul celea ce s[ cuviniia priimiri de ]nchin[ciuni ]i da, buna-i socoteal[ =i a sufletului or`nduial[ ]i l[uda =i cu tot feliul de cuv`nt dulce =i cuvios data-i cuceritur[ ]i lua. }n scurt, la ]ncep[tura dialogului 3 ]ntre d`n=ii sosir[ =i unul

1 }n\eleg`nd disocierea antagonic[ dintre ordinea moral[ =i cea politic[ (cite=te absolutismul politic), Dimitrie Cantemir este silit s[ recunoasc[ faptul c[ opt`nd pentru dreptate ]ncalci loialitatea fa\[ de st[p`nire, ]ndeplinirea datoriei devenind astfel o simpl[ simulare („schimosire“), un act formal.

2 Toma Cantacuzino se str[duie=te s[ ]mpace con=tiin\a datoriei cu teza, formulat[ ad-hoc, c[ aleg`nd calea ]mp[c[rii ]ntre cei doi du=mani, Dimitrie =i Br`ncoveanu, acest lucru va servi am`ndurora =i ca atare =i cauzei generale.

Sau Dialogul Inorogului cu +oimul este la cheie ]ncep[tura istoriii. Cu aceasta ar fi trebuit s[ ]nceap[ Istoria Ieroglific[ ]ntr-o redactare obi=nuit[, ]ntruc`t ]n acest dialog sunt povestite cronologic momentele semnificative ale conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu, acest conflict ]ncep`nd, dup[ p[rerea scriitorului, o dat[ cu urcarea ]n scaun a domnului muntean (1688). Dar Cantemir, urm`nd modelul compozi\ional al lui Heliodor, a mutat acest moment la mijlocul povestirii, ]n timp ce perioada anului 1703, cu res- pectiva adunare de la Arn[ut-chioi, a fost plasat[ la ]nceput, devenind, ]n lim- bajul ieroglific, vorb[rea\a adunare a animalelor. Dialogul dintre Dimitrie Can- temir =i Toma Cantacuzino este un moment important al Istoriei ieroglifice, ]n- truc`t este o confruntare a pozi\iei scriitorului cu cea a opticii muntene privind istoria conflictului amintit. Dar, cu toat[ importan\a lui de ordin istoric, din punct de vedere literar trebuie considerat mai cur`nd un excurs ]n trecut, adev[ratul con\inut al romanului constituindu-l prezentul limitat la etapa 1703-1705.

3

Istoria ieroglific[. Vol. II

5

de altul pricine vr[jbii, carile =i pentru ce ar fi fost, a ]ntreba ]ncepur[, Inorogul ]ntrebarea ]ntr-acesta chip ]nainte puind: 1 „Toate lucrurile fire=ti c`te soarele vede, lumineadz[ =i ]n- c[ldze=te, f[r[ pricinitoriul cl[tirii lor nu numai a nu fi, ce a=e=i nici a s[ g`ndi pot. Una numai =i aceia singur[ slobod[ voia mu- ritorilor ieste, carea f[r[ nici o pricin[ =i f[r[ alt[ ]ndemnare a sa hiri=[ cl[tire are =i singur[ =ie =i cl[titoriu =i cl[tire a-=i fi =i a-=i face poate. C[tr[ carea macar c[ dinafar[ viitoare spre cl[tire-i ]ndemn[toare multe =i ]n multe chipuri a i s[ adaoge =i spre ple- carea ]ntr-o parte, tr[g[toare, ]mping[toare, asupritoare, r`- dic[toare, lesnitoare, ]ngreuitoare, iu=ur[toare, l[\itoare, str`m- t[toare =i altele asemenea acestora a-i vini =i a i s[ t`mpla pot. }ns[ orice ar fi fapta de f[cut, de bine sau de r[u, de sc[dere sau de folos, a o ispiti, a o cerca, a o afla =i ]ntr-o parte cl[tirea a-=i alege singur[ =ie st[p`nitoare =i ]n toate volnic[ ieste, at`ta c`t v[dzind =i ]n\eleg`nd binele, din volnica voie r[ul a urma, a alege =i a face poate. De pre care lucruri ]ntr-aceast[ mare =i puternic[ monarhie carea ]n pieptul muritorilor s[ cuprinde, doa[ chipuri sau, mai adev[rat s[ dzic, doa[ tipare a doa[ chipuri a avea aievea =i tuturor cunoscut a fi poate. Adec[ unul mai mult dec`t firesc =i oarece ceresc =i dumn[dz[iesc, iar[ altul mai gios =i mai pu\in dec`t firesc =i oarece ceriului =i firii ]mpotriv[. Cel dint`i binelui, cest de pre urm[ r[ului ]nso\itoriu =i urm[toriu =i a=e=i de tot mo=tenitoriu =i purt[toriu ieste. C[ amintrilea, dinafar[ cl[titoriul

1 Tema discu\iilor dintre cei doi este c[utarea cauzei prime (idee de tip aristotelic, aplicat[ de Cantemir la via\a social[), adic[ a primului fapt care a dus la intensificarea actual[ a conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu. Primul care ia cuv`ntul ]n aceast[ chestiune, Dimitrie, ]=i ]ncepe interven\ia printr-o introducere filozofic[, dup[ obiceiul s[u. Ideile filozofice expuse cu acest prilej au o dubl[ importan\[: ]n primul r`nd, sunt ideile unui personaj (Inorogul), autorul ]nsu=i, iar, ]n al doilea r`nd, ele reprezint[ cheia prin care putem detecta, ca ale sale, =i alte idei, vehiculate de scriitor prin intermediul altor personaje, de obicei, partizani de ai s[i sau exponen\i ai maselor.

6

Dimitrie Cantemir

]n voia slobod[ putere =i biruin\[ de ar avea, nici voia slobod[ slobod[ ar fi, nici de bun[tate laud[, nici de r[utate hul[ cu dreptul i s-ar c[dea 1 . De unde s[ arat[ c[ ]ntre muritori obiceiul voroavii =i deprinderea limbii ]n z[dar ieste, cu carea ]ncotro voia din voia ei s[ s[ fie poh`rnit vr`nd, s[ ne ]n=tiin\[m 2 . Carea ar fi fost a cl[tirii pricin[ a ]ntreba ne-am obiciuit =i pentru ca zugr[vala

1 Cantemir reia ideea ]mp[r\irii lucrurilor ]n doua categorii: ordinea natu- ral[ =i cea moral[. Ordinii naturale apar\in fenomenele naturale, care nu au autonomie existen\ial[; ele nu pot fi concepute ca exist`nd =i manifest`ndu-se f[r[ o cauz[ din afara lor, „pricinitoriul cl[tirii“, Dumnezeu. Ordinii morale, diferit[ de cea natural[, apar\in faptele umane. Acestea sunt rezultatul autonomiei voin\ei umane, a libert[\ii sale absolute de manifestare, omul ac\ion`nd, sub raport moral, f[r[ a fi impulsionat =i dirijat din afar[, de=i cauzele extramorale ale activit[\ii umane sunt numeroase, Cantemir imagin`nd o mul\ime. Teza autonomiei voin\ei morale („monarhia carea ]n piepturile muritorilor s[ cuprinde“) apar\ine moralei cre=tine, din nevoia de a explica orientarea omului spre bine sau spre r[u. Pentru a justifica sanc\iunea divin[, cre=tinismul a negat at`t predestina\ionismul sub raportul binelui sau al r[ului (Cantemir va dezbate pe larg aceast[ problem[ ]n Loca obscura, lucrarea sa de maturitate ]n domeniul educa\iei =i moralei), c`t =i comiterea oric[rui act moral sub impulsul unei for\e exterioare spirituale (]ngeri sau diavoli). Autonomia voin\ei morale ]nseamn[ deci libertatea omului de a se decide spre bine sau spre r[u ]n actele sale de voin\[. Acestea sunt ideile pe care le sus\ine Cantemir ]n cuv`ntarea sa teoretic[. Pentru o mai bun[ ]n\elegere a acestora, socotim necesar[ coroborarea lor cu teza legit[\ii cauz[-efect din lumea faptelor umane ]n cadrul vie\ii sociale, tez[ expus[ prin intermediul stolnicului. Din compararea celor dou[ concep\ii, rezult[ c[ una este problema autonomiei voin\ei umane, v[zut[ din per- spectiva binelui =i r[ului, =i alta apar\ine justi\iei imanente, care opereaz[ ca factor punitiv cu puterea unei legit[\i naturale ]n cadrul vie\ii sociale =i individuale. Ambele teze descind ]ns[ din concep\ia cre=tin[, ]n care divinitatea este imaginat[ ca o entitate suprem[ justi\iar[ a faptelor omene=ti, fapte ce integreaz[ omul ordinii morale.

2 }ntemeindu-se, desigur, pe experien\a sa de via\[, Cantemir sus\ine c[ vorbirea joac[ ]n realitate rolul de mistificatoare a adev[ratelor g`nduri =i inten\ii ale omului.

Istoria ieroglific[. Vol. II

7

r[ut[\ii s[ acoperim, puterea voii slobode ]ntr-un chip cu alt[ zugr[val[, a=e=i de tot t[g[duim. Ce oricum ar fi, gre=ala ]nvechit[ chipul negre=elii lu`nd, dup[ ]nvechita obiciuire, dzic, vrere-a=i =i a=i pofti, iubite priietine, ca s[ pociu =ti, ace=tii asupra mea vr[jma=e =i de cap goan[, carea =i ce i-ar fi fost pricina? +i de nu toat[ r[utatea din singur[ voia =i inima muritorilor purcede, alta, c`nd, cum, ce, =i pentru ce s[ fie fost?“ 1 +oimul r[spuns[: 2 „Celea mai vechi =i mai de demult ]nce- p[turi cum ar fi fost nici a le =ti, nici =tiute a le gr[i pot (c[ pre- cum nu toate avutele folositoare sint, a=e nu toate =tiutele voro- vite vreun folos aduc). Iar[ din c`t =i a =ti =i a gr[i pot, din ceste mai de aproape ieste aceasta, c[ jiganiia cu talpa de g`nsc[, cu col\ii de =tiuc[, adec[ Vidra, vulpea pe=telui =i pe=tele vulpii, mai denainte p`n[ din monarhiia dobitoacelor =i a tuturor jiganiilor a s[ izgoni, ]n mare dragoste =i priete=ug cu Corbul s[ avea, at`ta c`t, c`nd Corbul din v`rvul copaciului cr`ng[iia, Vidra din fun- dul p`clei r[spundea, =i c`nd Vidra soldzii pe=telui ]nghi\iia, gru- madzii Corbului sim\iia 3 (c[ci adev[rata dragoste capetelor fu- nii <i> s[ asam[n[, ca c`nd unul ]ntr-o parte s-ar trage, altul necl[tit a r[m`nea nu poate). Deci Vidra, epitropiia pre acele vremi \iind, de pururea jalob[ =i grele p`ri c[tr[ Corb trimitea, precum Inorogul, Filul, Lupul, Pardosul, R`sul, Veveri\a =i ]nc[ alte c`teva din jig[nii ascult[rii =i st[p`nirii ei nu vor s[ s[ su-

1 Consider`nd necesar[ uitarea tuturor gre=elilor =i conflictelor vechi, Dimitrie roag[ pe Toma s[-i dezv[luie motivele pentru care Br`ncoveanu ]l ura =i ]l urm[rea cu at`ta patim[. 2 Toma Cantacuzino va expune mai departe punctul de vedere muntean ]n problema conflictului dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu.

3 Toma Cantacuzino afirm[ c[ actuala du=m[nie ]ntre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu s-ar urca ]n timp de-abia p`n[ ]n vremea primei domnii a lui Constantin Duca (1693—1695), ajuns ]n scaunul Moldovei cu sprijinul =i banii domnului muntean.

8

Dimitrie Cantemir

puie, ce ]n tot chipul statul monarhiii s[ tulbure =i tot trupul public[i spre r[zsip[ s[ aduc[ ]mbl[. 1 Deci Corbul, de unele ca acestea audzind, s[ tulbura =i c`te un priietin pentru un priietin pofta =i cererea ce i-ar fi fost a-i plini =i a-i face siliia =i pre priietinii ei priietini, iar[ pre nepriietinii ei ne- priietini ]i \inea =i-i avea. De unde (dragoste =i priete=ugul numai c[tr[ un chip spre multe chipuri ur[ =i vr[jm[=ie au scornit), =i a=e, pre c`t a mea slab[ socoteal[ a agiunge poate, ]ncep[tura r[celii =i ]mpotrivirea inimilor s[ s[ fie scornit socotesc.“ 2 Inorogul: „Aceasta foarte bine am ]n\eles-o =i, precum dzici, a=e ieste. Numai ]nc[ mai dintr-ad`nc ]ncep[tura lucrului a =ti \i s[ cade. C[ precum mai sus \-am dzis, toate cl[titele fire=ti, pricina cl[titoare fireasc[ cearc[. Iar[ ]n faptele voii slobode nu pricinile cl[titoare, ce a c[ror cl[tite pricin[ cl[titoare s[ fie fost s[ ]ntreab[.“ 3 +oimul: „Foarte cu drag[ inim[ a=i pofti ca pentru acesta lu- cru mai ]ntr-adev[r s[ m[ ]n=tiin\[dz“.

1 Duca, aflat ]n mare amici\ie cu Br`ncoveanu, se pl`ngea mereu cur\ii de la Bucure=ti ]mpotriva fra\ilor Cantemir, Dimitrie =i Antioh, ]mpotriva lui Lupu Bogdan hatmanul, cumnatul lor, =i, de asemenea, contra fra\ilor Rusete=ti, Iordache, Mihalache =i Manolache, ]nvinuindu-i c[-i fac greut[\i ]n domnie, desigur prin p`rile la Poart[ (s[ nu uitam c[ Duca luase domnia Moldovei sco\`nd din scaun pe Dimitrie, ales domn de boierii de sfat, unii dintre ace=tia fiind fra\ii Ruset, pe atunci devota\i familiei Cantemir).

2 Era a=a de mare amici\ia ]ntre Duca =i Br`ncoveanu ]n aceast[ vreme — spune Toma — ]nc`t domnul |[rii Rom`ne=ti socotea prieten pe cine era prietenul lui Duca =i du=man pe cine era acestuia du=man.

3 Dimitrie consider[ c[ ]nceputul du=m[niei este cu mult mai vechi, ]nc[ din timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685—1693). Cu acest prilej el enun\[, pe scurt, un principiu de metodologie pentru detectarea cauzei primare ]n conflictele interumane. Astfel, ]n timp ce ]n ordinea naturii orice fenomen, manifestat ]n mod firesc, obliga la c[utarea unei singure cauze naturale, ]n ordinea faptelor umane, produse ale autonomiei voin\ei, singura metod[ posibil[ este c[utarea cauzei prime („pricina cl[titoare“) a tuturor manifes- t[rilor („a celor cl[tite“) =i nu a celor seriale („pricinile cl[titoare“, seria de cauze dintre cea prim[ =i momentul ultim al manifest[rii, ultima fapt[).

Istoria ieroglific[. Vol. II

9

Inorogul: „De vreme ce a=e cu sete pentru r[d[cina lucrului acestuia a te ]n=tiin\a pofte=ti, dinceput a \i-l povesti nu m[ voi lenevi. }ns[ pre c`t lungimea istoriii ar pofti, scurtimea vremii m`n[ nu-mi d[, c[ci iat[ =i c`t[va parte a nop\ii au trecut =i pre aceasta vreme cine=i la ale sale a s[ afla s-ar c[dea (c[ci multe =i ]n multe chipuri sint sige\ile =i n[lucirile nop\ilor t[cute, carile prin ]ntunerec ]mbl[ =i v`j`iesc, iar[ ]n lumin[ lov[sc =i r[nesc). Deci pre c`t mai ]n scurt voi putea =i ]n pu\ine cuvinte toat[ lungimea =i l[\imea pove=tii a cuprinde m[ voi nevoi. Vii =ti dar[ c[ od`n[oar[ Monocheroleopardalis 1 din toate ji- ganiile p[m`ntului mai vestit =i mai ales era (nici de alc[tuire a at`tea numere ]ntr-un nume te mira, c[ci mai pre urm[ =i aceas- ta tain[ vii ]n\elege), a c[ruia vrednicie, macar c[ lumii =tiut[ ieste, ]ns[ ]ntr-acesta chip numele, slava =i puterea ad[og`nd, p`n[ ]ntr-at`ta au crescut. 2 Acesta din p[rin\ii s[i oaie z[mislit =i n[scut era 3 , deci ]nt`i, =i la chip =i la fire, mielu=el. Iar[ dup[

1 Licornul — leul — leopardul este Constantin Cantemir, tat[l fra\ilor Cantemir. Fiul s[u, scriitorul, g[se=te prilejul de a face o expunere a vie\ii =i ascensiunii la putere a tat[lui s[u. Aceasta nu are dec`t ]n final o leg[tur[ cu subiectul Istoriei ieroglifice =i poate fi intitulat[, conform`ndu-ne cheii,Povestea na=terii, cre=terii, suirii ]n st[p`nire a p[rintelui Inorogului. Dimitrie va mai scrie dou[ biografii ale tat[lui sau, una, de mic[ dimensiune, ]n Istoria Impe- riului Otoman, =i alta, o lucrare special afectat[ acestei probleme, Via\a lui Constantin Cantemir. }n toate cele trei exist[ ]ns[ sensibile diferen\e, ]n special sub raportul originii familiei. Din punct de vedere literar aceast[ via\[ a tat[lui s[u prezint[ o tr[s[tur[ deosebit[ fa\[ de povestirile semiautonome de p`n[ acum din Istoria ieroglific[. Oglindind faptul real al ascensiunii spre putere a tat[lui s[u, a=adar schimb[ri ale situa\iei acestuia de-a lungul vie\ii, scriitorul va realiza, cu ajutorul limbajului ieroglific, o permanent[ metamorfoz[ a persoanei. Nara\iunea cap[t[ astfel un aspect de basm popular ]n stil rom`nesc. Scriitorul folose=te pentru aceasta =i credin\a, de origine magic[, a dob`ndirii de c[tre ]nving[tor a puterii adversarului ucis.

2 De aici ]nainite, scriitorul se referea la ceea ce nume=te la cheie:Povestea na=terii, cre=terii, suirii la st[p`nire a p[rintelui Inorogului.

Din p[rin\i oaie: din oameni buni, pro=ti, din step[na mai de gios (D.C.)

3

10

Dimitrie Cantemir

ce la mai mare v`rst[ crescu =i ]n toat[ turma ]n fruntea a tuturor are\ilor ie=i, ]mpotriv[ a c[ruia, a sta sau ]n cap a s[ lovi, nici un berbece s[ putea afla =i carile prin necuno=tin\[ precum ]mpo- triv[ ]i va putea sta i s[ p[rea, deodat[ numai ispita puterii frun\ii f[cea, c[ a doa lovitur[ nici a=tepta, nici mai suferiia. 1 A=e el toat[ turma dec`t p[storii mai bine p[sc`nd =i otc`rmuind, un lup vr[jma= =i lacom din fire, dar[ de foame ]nc[ mai vr[jma= =i mai cumplit f[cut, cu mare r[pegiune =i cu f[lcile c[scate totdeodat[ pre berbece s[-l f[r`me, s[-l spintece =i s[-l ]nghi\[ vr[jma= viniia. Berbecele, v[dzind pre lup a=e de cu mare r[pegiune asupr[ vi- indu-i =i acmu vremea ]n desar[, c`nd dzua cu noaptea s[ ]ng`n[, fiind, pre lup unul din are\i s[ fie =i dup[ obiceiu precum ]n ca- pete s[ s[ lovasc[ vine, socoti. }ntr-aceast[ socoteal[ berbecele afl`ndu-s[, din toat[ groaza =i frica lupului afar[ era =i a=e ]n t`mpinare-i f[r[ nici o spaim[ ie=ind, ca pre un arete, a=e de chib- zuit =i de tare ]n frunte ]l lovi, c`t poftorire a mai face nu mai trebui, de vreme ce coarnele prin tidva capului lupului p[trun- dzind, fruntea zdrumic`ndu-i, crierii afar[ ]i v[rs[. Lupul ]ntr-aces- ta chip v`rtos lovit =i r[nit, f[r[ de a doua r[zsuflare, via\a pre

Cantemir, ]n acord cu izvoarele vremii, se refer[ la condi\ia modest[ a familiei Cantemir, tat[l s[u fiind fiu de r[ze= s[rac din \inutul F[lciului, =i anume din satul Sili=teni de pe valea Elanului. Cronicarul Ion Neculce men\ioneaz[ despre el am[nuntul c[ era analfabet =i ]n timpul domniei ]nv[\ase doar s[ se isc[leasc[. Cronicarul muntean Radu Greceanu men\ioneaz[ c[, ]nainte de a fi mercenar, tat[l scriitorului fusese herghelegiu. Probabil, vreo ]nt`mplare din aceast[ etap[ de via\[ ]i va fi furnizat scriitorului de mai t`rziu episodul cu lupul =i arm[sarul din cea de a doua povestire a Vulpii despre iscusin\a Lupului.

1 Arete v`rtos: bun viteaz (D.C.) — t`n[rul Constantin Cantemir se va deosebi, prin urmare, de restul celor de o seam[ cu el, prin calit[\ile sale excep\ionale de r[zboinic. De altfel, asemenea calit[\i, subliniaz[ scriitorul, ]l vor urca pe tat[l s[u pe scara social[. Este probabil ca t`n[rul s[ fi ]nv[\at ]nc[ din aceast[ vreme meseria armelor, pentru care avea ]nclina\ii deosebite, prilejul constituindu-l vecin[tatea cu t[tarii, situa\ie ce obliga pe to\i locuitorii s[ fie bine preg[ti\i din punct de vedere militar.

Istoria ieroglific[. Vol. II

11

moarte ]=i schimb[. 1 Aretele mai t`rdziu vitejiia ce f[cus[ cunos- c`nd, carea m[car c[ din t`mplare fusese, ]ns[ ]ndat[ duhurile cele de arete ce purta ]=i schimb[ =i p`n[ ]n dzu[ din oaie ]n jiganie =i din arete ]n lup s[ mut[. 2 (C[ t`mpl[rile fericirii la cei mai mul\i obiceile firii a muta pururea s-au v[dzut). A=e berbecele preobrajenie ca aceasta lu`nd, ]ndat[ din neamul s[u r[zle\indu-s[, dup[ firea lupilor codrii, c`mpii =i mun\ii a cutreiera ]ncepu =i mult[ vreme a vie\ii sale ]ntr-acesta chip ]n strein[tate ]mbl`nd =i petrec`nd 3 , od`n[oar[ la loc ca acela a nemeri i s[ t`mpl[, unde dec`t toate jig[niile mai mul\i pardo=i s[ afla. Acolo nu dup[ mult[ vreme, ce s[ v`nedze =i cu ce via\a s[-=i sprijeneas- c[ neav`nd (c[ci mul\imea pardo=ilor pre altele a=e=i de tot ]mpu\inase), cu d`n=ii de lupt[ a s[ ispiti ]ncepu. (C[ pofta biruin\ii toate ispite=te =i nevoia toate ]nva\[, ales ]n primejdiia vie\ii lipsa sosind). Deci a=e=i din ispita dint`i, lucrul cu fericire

1 Lupta cu lupul: r[zboaiele carile au avut cu t[tari (D. C.) — pasajul se refer[ la o lupt[ a t`n[rului Cantemir cu un m`rzac t[tar, a=a cum sunt prezentate mai t`rziu lucrurile ]n Via\a lui Constantin Cantemir.

2 Mutarea ]n lup: numele ce i s-au schimbat: Cantemir (D.C.)— expresia ar ar[ta c[ viteazul Constantin, care purta p`n[ acum alt nume de familie, ]n urma omor`rii unui vestit m`rzac t[tar cu numele Cantemir (de care vorbesc izvoarele istorice ale timpului), ]=i va lua de acum ]nainte numele de familie Cantemir.

3 }ncepe o a doua etap[ ]n via\a lui Constantin Cantemir, aceea de mercenar, deci de militar ]n slujba unei \[ri str[ine c`nd, ]n mare m[sur[, el ]=i duce existen\a ]n afara Moldovei. Pentru aceast[ epoc[, scriitorul afirm[ la cheie doar un singur am[nunt: R`zle\ prin mun\i: capichehaie la |arigrad — Constantin Cantemir devine ]ntr-adev[r capichehaia la Poart[ a lui Gheorghe Duca ]n cea de a treia domnie ]n Moldova (1678—1683). Dar scriitorul se refer[ ]n text =i la alte am[nunte de via\[: el cutreier[ codrii (adic[ merge la Adrianopol), mun\ii =i c`mpii (|ara C`mpilor: Polonia). Este vorba de perioada ]n care se afla ca mercenar (1648—1660), ]n armata regelui polon Ioan II Cazimir (1648—1668), =i apoi ]n armata domnului muntean Grigore Ghica (1660— 1664), cu a c[rui nepoat[ se c[s[tore=te. Scriitorul nu aminte=te ]ns[ c[ tat[l s[u revine ]n Moldova ]n vremea domniei lui Eustratie Dabija (1661—1665) =i a lui Gheorghe Duca, ce domne=te de trei ori ]n Moldova.

12

Dimitrie Cantemir

=i dup[ voie a vini i s[ t`mpl[, de vreme ce ]nt`ia=i dat[ cu cel

mai mare =i mai groznic pardos de lupt[ s[ apuc[, pre carile, dup[ multe nevoi =i nu cu pu\ine a vie\ii cumpene =i primejdii, ]l birui =i-l omor]. A c[ruia duhuri ]ndat[ lu`nd, precum din arete

lup, a=e din lup pardos s[ f[cu. 1 Dup[ mare =i primejdioas[ biru- in\[ ca aceasta, pardosul mai ]nalte =i mai puternice duhuri ]n sine sim\i, carile ]n trupul =i pieptul pardosului de ]nc[put nu era, =i a=e, de ispit[, spre lupta leului s[ apuc[ 2 (c[ toate ]n lume de s[ =i cuprind ]n hotar[le sale, iar[ pofta a cinstei mai mari =i

a biruin\ii mai tari, nici ]n lat c`mpul a tot p[m`ntul, nici ]nalt

muntele a tot locul a s[ opri sau a s[ ]ndestuli poate). Ce leul prea v`rtoas[ =i puternic[ jiganie fiind (precum po\i cunoa=te), nu pre lesne ]i fu duhurile a-i lua, c[ci adese =i mai ]n toat[ vre- mea ispita monomahiii f[c`nd, ]n carea macar c[ nu s[ biruia, ]ns[ nici titulul biruin\ii a lua putea. A=e ei ]n toate dzilele la lupt[, ca la o scoal[, s[ ispitiia =i s[ deprindea, p`n[ c`nd pardo- sul pricepu c[ nu alt[ ceva de la cea deplin biruin\[ ]l ]mpiie- dec[, f[r[ numai iu\imea picioarelor =i sprintiniia carea leul ]n trupul s[u purta. C[ de multe ori pardosul acmu mai dob`ndind biruin\a, leul, cu iu\imea dinainte-i i s[ feriia =i cu acesta chip cea des[v`r=it[ biruin\[ ]i t[g[duia. Pardosul, ]ntr-acesta chip pricina neizb`ndii sale bine cunosc`nd, c[tr[ v`rtoase duhurile pardosului, grea greuimea filului =i sprintin[ iu\imea inorogului

1 Lupta cu pardo=ii: r[zboaiele cu =fedzii ]n Tara Le=easc[ (D.C.) — scriitorul se refer[ aici la r[zboiul polono-suedez (1655—1660), la care a luat parte =i tat[l s[u ]n calitate de comandant a o mie de mercenari moldoveni. Cu acest prilej, l`ng[ Thorn, el omoar[ ]n duel un ofi\er suedez. De aici =i transformarea sa, simbolico-magic[, ]n leopard. 2 Leul este simbolul Moldovei =i prin excelen\[ semnul ridic[rii la demnitatea domniei, treapta suprem[ a ascensiunii sociale. Interesant c[ fiul afirma despre tat[l s[u c[ a aspirat la domnia Moldovei, con=tient, desigur, de excep\ionalele sale calit[\i militare. Aceast[ epoc[ de aspira\ie la puterea suprem[ trebuie s[ ]nceap[ o dat[ cu revenirea sa ]n Moldova ]n vremea lui Eustratie Dabija =i a definitivei sale stabiliri ]n timpul domniilor lui Gheorghe Duca.

Istoria ieroglific[. Vol. II

13

adaos[ =i mai cu de-adins cu ascu\it =i nebiruit cornul a mono- cherului ]ntr-arm`ndu-s[, ]ntr-o lupt[ numai toat[ biruin\a asu- pra leului dob`ndi, 1 ]n carile ]ndat[ =i f[r[ nici o ]mpiedecare s[ =i mut[ (c[ precum nu[rii dup[ v`nturi alearg[, a=e duhurile dup[ biruin\e s[ pleac[). Firi, duhuri =i puteri ca acestea n[scutul miel ]n sine str`ng`nd =i alc[tuind, ]n doa[ hiri=e numere =i le-au ]mp[r\it; unul: Provatolicoelefas 2 , altul: Monocheroleopardalis 3 . Ce dintr-acestea cest mai de pre urm[ mai mult obiciuindu-s[, precum ]n nume, a=e ]n fire Monocheroleopardal au r[mas. A=e dar[, toate firile ]ntr-una bo\ind, bl`nde\ea oii, ]n\elepciunea lu- pului, cuno=tin\a pardosului, greuimea filului, iu\imea inorogu- lui =i v`rtutea leului ]n sine nebetejite =i nesmintite le feriia =i, din dzi ]n dzi ]nc[ mai ad[og`ndu-le, la step[na cea mai de sus le ]n[l\a =i le suia. +i a=e, toat[ cinstea, lauda =i puterea a tuturor jiganiilor dob`ndi. Deci jiganiile toate, de at`tea vrednicii ]ncun- giurat =i ]mpregiurat v[dzindu-l, cu un duh =i cu o inim[ ]l ruga- r[ ca obl[duitoriu, purt[toriu =i despre tot ]mpotrivnicul p[zito- riu s[ le fie. Monocheroleopardalis, prin c`t[va vreme a tuturor via\a ]n m`na sa s[ priimasc[ ferindu-s[, aceast[ rug[minte a lor s[ priimasc[ s[ t[g[duia. }ns[ p`n[ mai pre urm[ pre cel ce lup-

1 Biruin\a Leului: step[na domniii a dob`ndi, cap peste toate dobitoacele (moldovenii — n. ed.) a fi (D. C.) — insisten\a cu care scriitorul vorbe=te despre tat[l s[u c[, dup[ revenirea ]n \ar[, ar fi aspirat la domnie, ar putea con\ine un s`mbure de adev[r, de=i mai t`rziu, ]nVia\a lui Constantin Cantemir, renun\[ la aceast[ precizare. Cert este c[, de=i fiul ]l prezint[ c[ ar fi ajuns domn datorit[ str[lucitelor sale virtu\i militare, realitatea este c[ marii boieri ai Moldovei l-au ales, socotindu-l u=or de manevrat, cum de altfel s-a =i ]nt`mplat. 2 }nseamn[, ]n grece=te, oaie — lup — elefant, Constantin Cantemir ]ntrunind calit[\ile acestor animale: bl`nde\ea =i sentimentul echit[\ii de la oaie, curajul ]n\elept =i spiritul pragmatic specifice lupului, puterea fizic[ proprie elefantului.

3 Desemneaz[, ]n grece=te, licorn (inorog) — leu — leopard, Constantin Cantemir ]ntrunind deci =i calit[\ile acestor animale: iu\imea =i invincibilitatea inorogului, puterea politic[ =i noble\ea sufleteasc[ exprimat[ de leu, ferocitatea =i viclenia leopardului.

14

Dimitrie Cantemir

tele a at`tea vr[jma=e jig[nii a-l birui nu putus[, moale rug[- mintele ]nfr`ng`ndu-l =i umilite cuvintele ]nduplec`ndu-l, dup[ pofta lor ]l adus[r[ 1 (c[ precum r[spunderea moale fr`nge m`niia, a=e rug[mintea cu umilin\[ porne=te cru\area). Carile a tuturor chivernisire ]n palm[ =i a tuturor otc`rmuire ]n sam[ lu`nd, prin c`t[va vreme cinste=, frumos, drept =i cu ]n\elepciune, cum s[ cade, pre toate jig[niile =i dobitoacele giudeca, ]ndrepta, ocrotiia, p[ziia =i st[piniia 2 (c[ atuncea publica ]nflore=te =i odr[sle=te, c`nd st[p`nii miluiesc =i ceart[ ]n dreptate =i supu=ii ascult[ =i slujesc din dragoste). 3 A=e c`t ]n vremea st[p`nirii lui nici ochiul nepriietinului s-au veselit, nici budzele vr[jma=ului s-au zimbit, nici inima ]mpotrivnicului s-au ]nvoie=eat. Ce precum cere=tii (ah) de multe ori peminte=tilor a zavistui s-au v[dzut, a=e =i Mono- cheroleopardalis de sigeata lutului mai denainte de vreme ner[nit =i de t`mpl[rile \[rnii nepr[vuit a r[m`nea n-au putut 4 , de vreme ce ]nc[ ]n puterile firii sale fiind, ]n carile a multora nedejde =i

1 O inconsecven\[: mai sus, scriitorul afirm[ c[ tat[l s[u ar fi fost un aspirant la puterea politic[, de o manier[ oarecum agresiv[ („lupta cu Leul“), ]n timp ce acum las[ s[ se ]n\eleag[ c[ a fost ales aproape f[r[ voia sa domn al Moldovei de c[tre boierii \[rii. Adev[rul este c[ ]n aceste vremuri de intensificare a domina\iei otomane, marii boieri nu prea aveau interesul s[ ocupe ei scaunul domnesc, ci c[utau o persoan[ mai de jos =i docil[, ]n spatele c[reia ei s[ poat[ jefui netulbura\i \ara. O astfel de persoan[ a fost Constantin Cantemir.

2 Cu ]n\elepciune dobitoacele a giudeca: cu dreptate =i cu cinste domnia a \inea (D. C.) — p[rerea excelent[ a fiului despre domnia tat[lui, a=a cum o vom ]nt`lni =i ]n Via\a lui Constantin Cantemir. B[tr`nul Cantemir ar fi condus pe supu=ii s[i cu ]n\elepciune =i cu dreptate. Realitatea este c[ a fost un domn slab, nu f[r[ gre=eli politice, precum uciderea fra\ilor Costin (Velicico hatmanul =i Miron cronicarul), =i, de asemenea, o unealt[ docil[ ]n m`na unor boieri hr[p[re\i, ]ntre care mai ales Iordache Ruset (Pardosul).

3 Concep\ia politic[ a lui Cantemir privind rela\ia dintre domn =i supu=i:

un domn, care st[p`ne=te cu dreptate, ]=i atrage iubirea poporului. A=adar, spiritul de echitate trebuie s[ fie virtutea fundamental[ a unui domn.

4 Sigeata lutului: sl[biciunea firii (D.C.). T`mpl[rile \[r`nii: zavistii oamenilor (D. C.) — fiul recunoa=te c[ totu=i tat[l s[u nu a domnit f[r[ nici o gre=eal[

Istoria ieroglific[. Vol. II

15

via\[ s[ r[dzima, cu mare a tuturor pagub[ =i nesuferit[ jele, c[tr[ cele de sus l[ca=uri s-au mutat 1 , ca cel ce leu ]ntre dobi- toace de v`rtos s[ l[uda, leu ]ntre stelele ceriului ]n veci s[ lu- minedze s-au a=edzat, 2 ]n urma sa doi numelui s[u mo=tenitori, pre Fil adec[ =i pre Inorog l[sind. 3 Deci la s[v`r=itul lui a fi =i la ]nceputul lui a nu fi, Filul (carile =i de stat, =i de v`rst[ mai mare era), pentru une pricini departe ]n mun\ii de la Grumadzii-Bou- lui trim[s era 4 , a c[rii trimeteri pricini de povestea noastr[ ab[tut[ fiind, a le povesti p[r[sim (c[ voroava nu ]n vremea =i la locul s[u, ca rafturile de aur ]n capul m[gariulul s[ prind). Iar[ Inorogul, acolea de fa\[ afl`ndu-s[, toate supusele =i nesupusele jig[nii lor chivernisitoriu =i st[p`nirii p[rintelui mo=tenitoriu a fi ]l aleas[r[ =i cu to\ii ]ntr-o inim[ =i ]ntr-un glas ]n scaunul obl[- duirii ]l ridicar[. 5 Ce precum s[ dzice cuv`ntul (c[ fericirea grab-

(„sl[biciunea firii“), aluzie la uciderea fra\ilor Costin, provocat[ de „zavistiia oamenilor“, adic[ de intrigile celor din jur. Se =tie c[ omor`rea Costinilor s-a f[cut la instigarea lui Ilie |ifescu (Vulpea) =i mai ales a fra\ilor Ruset, Iordache (Pardosul) fiind cel care a avut de fapt ini\iativa ]n aceast[ nenorocit[ ]nt`mplare. 1 C[tr[ cele de sus l[ca=e a s[ muta: din via\a trec[toare ]n cea vecinic[ a s[ muta (D. C.) — este vorba de moartea lui Constantin Cantemir, la 13 martie 1693. 2 Leu ]ntre stele: sf`nt ]n ceriu (D. C.) — Leul este constela\ia care desemneaz[ puterea regal[, domnia, iar expresia „sf`nt ]n ceriu“ corespunde formulei de „sf`nt r[posat“ ce se atribuia domnului decedat. 3 La moartea sa, Constantin las[ ca mo=tenitori legitimi la domnie pe Antioh (Filul) =i pe Dimitrie (Inorogul). Scriitorul sugereaz[ c[, prin tat[l lor, cei doi fra\i ]=i c`=tigaser[ drepturi ereditare la domnie. 4 }n momentul mor\ii lui Constantin Cantemir, fiul s[u mai mare, Antioh, cu drepturi prioritare la domnie, se afla ca ostatec la Istanbul.

5 Afl`ndu-se de fa\[ la moartea tat[lui s[u, Dimitrie este proclamat domn, de=i, ]n realitate, dreptul i se cuvenea lui Antioh, ca mai v`rstnic. Scriitorul spune c[ el a fost ales de c[tre „supusele =i nesupusele jig[nii“, adic[ de \[rani =i boieri, afirma\ie inexact[, deoarece a fost vorba de o alegere de palat, marii boieri — ]n special Rusete=tii— v[z`nd ]n t`n[rul Dimitrie un domn u=or de manevrat, ca =i tat[l s[u. Cu timpul, Rusete=tii, ]n frunte cu Iordache, vor tr[da cauza familiei Cantemir, ]n condi\ii critice pentru situa\ia celor doi fra\i.

16

Dimitrie Cantemir

nic[ cur`nd obose=te), de vreme ce pe aceia vreme Vidra 1 la locul prundi=ului, 2 unde acmu noi sintem, a l[cui s[ t`mplase, carea cu multe chipuri de lingu=ituri =i cu a Corbului mijlocii ]n dragostea monarhiii pasirilor ]ntr`nd. Corbului prin scrisori ]ntr- acesta chip ]n=tiin\a, c[, „de vreme ce Monocheroleopardalis din- tre vii au lipsit =i toat[ ]mpiedicarea poftii noastre din mijloc s-au r`dicat, s[ sile=ti =i s[ te nevoie=ti, te rog, ca st[p`nirea asupra dobitoacelor mie s[ mi s[ dea. Iar[ eu voi face ca toat[ vita gras[ =i toat[ carnea s[oas[ domnului =i st[p`nului mieu ]n m`ncare =i tot singele cald =i s[\ios ]n b[utur[ s[ s[ dea.“ 3 Cor- bul, ]nt`i pentru cea din fire l[comie ce avea, apoi pentru c[ci nu pu\in[ pizm[ =i zavistie asupra dobitoacelor purta, de vreme ce prin toat[ vremea a st[p`nirii lui Monocheroleopardalis, rar =i mai niciodat[ cu odihn[ =i cu ticneal[ st`rvurile cerceta =i a=e=i singe cald s[ bea sau carne proasp[t[ s[ m[n`nce ]n via\a lui nu s-au ]nvrednicit 4 . C[tr[ aceasta =i alt[ pricin[ s[ ad[ogea, c[ fata Cor-

1 Vidra, Constantin Duca, fiul lui Gheorghe Duca, ]n vremea c[ruia Constantin Cantemir fusese capuchehaie la Istanbul.

2 O mahala din Istanbul situat[ pe malul Bosforului. Interesant am[nuntul:

Duca locuise ]n acela=i loc unde acum se aflau fra\ii Cantemir.

3 Constantin Duca, ]n calitate de fiu de domn, socotea =i el c[ ar avea dreptul legitim de a mo=teni domnia Moldovei. Nu putuse beneficia de aceste

drepturi, datorit[ domniei lui Constantin Cantemir, care fusese pentru el o „]mpiedicare a poftii“ legitime. El scrie lui Constantin Br`ncoveanu — du=manul Cantemire=tilor — s[-l ajute pentru a ocupa scaunul Moldovei, ce i se cuvenea de drept — Cantemire=tii fiind, dup[ el, ni=te uzurpatori — =i-i promite domnului muntean o bun[ parte din veniturile Moldovei („vita gras[ =i toat[

carnea s[oas[

4 L[comiia din fire: pofta =tiin\ei =i a cinstei numelui (D. C.) — datorit[ l[comiei sale pentru prestigiu („cinstea numelui“) =i, de asemenea, din du=- m[nie pentru Cantemire=ti, Br`ncoveanu va ]mbr[\i=a cauza lui Constantin Duca, sprijinind preten\iile acestuia la domnia Moldovei. Motivul real era, desigur, necesitatea pe care o sim\ea domnul |[rii Rom`ne=ti de a avea ca vecin un prieten =i un aliat.

=i tot singele cald“).

Istoria ieroglific[. Vol. II

17

bului, Mreana, la v`rsta c[s[toriii agiung`nd, pre t`lhariu chelariu Corbul socoti s[ fac[ =i Vidrii femeie s[ o dea aleas[. 1 A=e dar[, Corbul, =tiind c[ tr[ind Monocheroleopardalis, precum despre mun\i, a=e despre c`mpi, toate str[juite =i p[zite era, 2 iar[ acmu el lipsit, precum s[ dzice cuv`ntul (c[ pre leul mort =i =oarecii s[ ca\[r[), ]ndat[ tuturor dul[ilor de cas[ =tire dede pentru ca cum mai cur`nd =i pre c`t mai tare vor putea cu l[tr[turi =i cu bre- h[ituri prin toate locurile spaim[ =i groaz[ s[ dea (c[ci dul[ii cu Corbul de pururea ]nso\ire avea). Dul[ii ]ndat[ to\i mun\ii cu dealurile =i toate v[ile cu p[durile de cehnituri =i de schil[l[ituri ]mplur[, de a c[rora r[u menitoriu, spurcate =i gre\oage glasuri, toate dobitoacele s[ ]nsp[im`ntar[, =i unele ]ntr-o parte, altele ]ntr-alt[ parte capetele s[-=i cru\e o plecar[ (c[ c`nd capul s[ ame\e=te, picioarele dovedesc, =i c`nd m[dularile buiguiesc, lip- sa criirilor arat[). A=e dar[, totdeodat[ iele ]mpr[=tiindu-s[ =i fietecarea unde =i cum putea amistuindu-s[ =i aciu`ndu-s[, atuncea Corbul vreme afl[ ca toate dup[ reaoa sa voie s[ fac[ =i pre Vidr[ din balt[ ]n curte =i din tin[ ]n scaun s[ o urce, ca jiganiia ]n neam cu prepus tuturor dobitoacelor ]mp[rat =i st[p`nitoriu s[ fie (o, ceriu =i p[minte, au din nu[ri piatr[ =i din cremene

1 Mreana: fata lui Basaraba vod[ (D. C.) — este vorba de Maria, fiica lui Br`ncoveanu, promis[ drept so\ie lui Duca. Aceste aranjamente s-au ]nt`mplat, probabil, imediat dup[ moartea b[tr`nului Cantemir, adic[ prin martie 1693, iar nunta Mariei cu Duca va avea loc ]n toamna aceluia=i an. Cunosc`nd bine firea =i apuc[turile lui Duca, scriitorul prezint[ cu umor aceast[ ]nrudire: „pre t`lhariu chelariu Corbul socoti s[ fac[“, adic[ acesta d[dea cheia c[m[rii pe m`na unui om cu totul necinstit; ]ntr-adev[r, ca domn, Duca a jefuit f[r[ scrupule veniturile Moldovei. 2 Scriitorul socote=te c[ tat[l s[u impusese respect polonilor, aluzie la invazia nenorocoas[ a polonilor condu=i de Ioan Sobie\ki ]n vara lui 1691 (atunci a avut loc cunoscuta confruntare ]ntre Sobie\ki =i pl[ie=ii cet[\ii Neam\ului, descris[ mult mai t`rziu de Costache Negruzzi), =i c[ avusese o pozi\ie forte la Poart[, ceea ce era adev[rat.

18

Dimitrie Cantemir

pic[turi de ap[ vii s[ sco\i? C[ r[m`n firile precum au ]nceput, precum toate s[ cunosc la sf`r=itul spre carile n[zuiesc 1 ). A Vidrii dar[ schimositur[ de st[p`nire ca aceasta f[c`ndu-s[, dobitoacele toate ]n toate p[r\ile prin c`t[va vreme pribege =i de la locurile =i s[la=ele lor streine petrec`nd, cele mai multe dintr-]nsele acmu vivorul ]nstrein[rii =i holbura r[t[cirii nemai- put`nd suferi, capetele plec`ndu-=i, cerbicea supt greu =i aspru giugul tir[niii Vidrii ]=i plecar[ =i cine=i pre la l[ca=urile lor s[ ]nturnar[ 2 (c[ coliba ]n \arina sa =i bordeiul ]n p[m`ntul s[u dec`t palaturile ]n strein[tate mai desf[tate =i mai frumoase a fi so- cotir[), f[r[ numai Lupul =i Pardosul (carii pre aceia vreme Monocheroleopardalului foarte credincio=i =i de aproape priietini era), din socoteala lor ne]ntor=i, departe, ]n |ara C`mpilor, prin mult[ vreme ramas[r[, adec[ p`n[ la vreme st[p`nirii Filului. 3 De care lucru, toat[ pasirea de singe v[rs[toare pre ace=ti doi mare pizm[ =i m`nie avea. Inorogul, ]nc[ =i de ai s[i p[r[sit =i tir[niia Vidrii ]nt[rit[ =i ]n toate p[r\ile ]ntins[ =i l[\it[ v[dzind, s[ scul[ =i ]n mun\ii ]nal\i, carii la Grumadzii-Boului s[ afl[, unde

1 C`t timp domnise Constantin Cantemir, respectat de poloni =i cu trecere la Poart[ — spune cu m`ndrie scriitorul — Br`ncoveanu nu avusese succes ]n uneltirile sale du=m[noase fa\[ de Cantemir. Dar dup[ moartea b[tr`nului, el d[ ordin capuchehaielor (dul[ii) =i agen\ilor s[i (coteii) s[ umble prin codri (Adrianopol) =i mun\i (Istanbul) pentru a influen\a pe demnitarii otomani ]n favoarea ridic[rii lui Constantin Duca (Vidra) pe scaunul Moldovei, ]mpotriva drepturilor lui Dimitrie. Aceast[ ac\iune a agen\ilor munteni trebuia s[ ]nsemne =i ]nfrico=area boierimii moldovene sus\in[toare a Cantemire=tilor.

2 Cantemir vorbe=te aici foarte vag, dar ]n realitate boierimea ostil[ Cantemire=tilor, refugiat[ peste hotare ]n vremea domniei lui Constantin Cantemir, revine ]n \ar[ dup[ ce Duca sose=te ]n scaunul Moldovei. Printre boierii ]ntor=i ]n \ar[ sunt =i fiii lui Miron Costin cronicarul.

3 La numirea lui Constantin Duca (1693), pribegesc peste hotare boierii favorabili Cantemire=tilor. Cei mai de frunte, Lupu Bogdan hatmanul =i Iordache Ruset, se refugiaz[ ]n Polonia, unde stau p`n[ la venirea ]n scaun a lui Antioh Cantemir (1695).

Istoria ieroglific[. Vol. II

19

=i Filul s[ afla, s[ dus[. Ce dint`i pre la cetatea Deltii c[t[va vreme locurile cercet`nd, ]n prundi=ul acesta s[ a=[dzar[. 1 Vidra =tiind c[ st[p`nire ]n sil[ au apucat =i cu tir[nie ieste s[ o \ie, a=ijderea pre drep\ii mo=tenitori 2 ]ntre vii =tiind, ea via\[ cu tic- neal[ s[ duc[ nu va putea, cu fel de fel de amestec[turi c[tr[ monarhiia Vulturului =i c[tr[ Corb ]i p`r`ia, ]ns[ toat[ p`ra ]ntr-aceasta s[ ]nchidea, dzic`nd: „Filul =i Inorogul vii r[m`ind, =i voi, =i noi via\[ cu line=te =i st[p`nire cu slobodzenie s[ pe- trecem =i s[ facem nu vom putea, c[ci nu numai a mea, ce ]nc[ =i a voastr[ nebiruit[ monarhie a tulbura =i a o r[zsipi vor sili =i r[ut[\ile lor una dup[ alta ca valurile vor s[ urmedze 3 (c[ marea nu de alt[, ce de v`nt fa\a ]=i schimb[, v`ntul vivor, vivorul hol- bur[, holbura furtun[, furtuna valuri, valurile primejdie vaselor =i peirea celor din vase aduce)“. Corbul, macar c[ ]n cur`nd[ vreme de spurcat lucrul ce f[cuse ]ntr-ascunsul inimii sale r[u s[ c[ise, c[ci Vidra nu mult[ vreme

1 Mergerea Inorogului la mun\ii Grumadzii-Boului: mergerea lui din \ar[-=i la |arigrad (D. C.) — Dimitrie Cantemir sus\ine c[ dup[ ce Poarta a acordat domnia lui Constantin Duca, el a p[r[sit Moldova =i dup[ ce a trecut mai ]nt`i prin Adrianopol, a mers =i s-a stabilit la Istanbul, unde se afla fratele s[u, Antioh. Realitatea este c[, ]n urma demersurilor f[cute de Br`ncoveanu, Dimitrie Cantemir nu a fost confirmat ]n domnie, de=i fusese ales de c[tre boieri ]n urma mor\ii tat[lui s[u. Dup[ vreo trei s[pt[m`ni de domnie neconfirmat[, el este ridicat din scaun de c[tre un capegiba=, care ]l transport[ sub escort[ la Istanbul. }n urma sa sose=te noul domn, Constantin Duca, pe care Br`ncoveanu =i-l va face ginere.

2 Ace=ti „drep\i mo=tenitori“ ai tronului Moldovei erau — zice scriitorul — Antioh =i el ]nsu=i. Dar „drept mo=tenitor“ era de fapt =i Constantin Duca, =i el fiu de domn.

3 Noul domn, tem`ndu-se de fra\ii Cantemir, propune lui Br`ncoveanu, socrul s[u, s[ lupte ]n comun ]mpotriva lor, merg`nd chiar p`n[ la suprimarea fizic[. Obiceiul ca domnii s[ cear[ Por\ii suprimarea pretenden\ilor era mai vechi. (S[ ne amintim c[ munteanul Petru Cercel fusese ucis de turci la cererea lui Mihnea Turcitul, ]n 1585, =i tot astfel moldoveanul Miron Barnovschi, se pare, la cererea lui Vasile Lupu, ]n 1633).

20

Dimitrie Cantemir

la cuv`ntul dat =-au st[tut, nici c[s[toriia cu fata lui, Mreana, =i rudeniia ce f[cus[ din firea ei au mutat-o, 1 ce, dup[ cea hiri=[ =i veche fire, mai mult pre ascuns dec`t la ival[ ]mbla =i mai cu drag prin fundul apelor dec`t la uscat s[ primbla =i g`nduri ]mpo- trivnice ]mpotriva Corbului fierbea. 2 De unele ca acestea Corbul ]n\eleg`nd, de mare c[in\[ =i de grea dosad[ tare s[ n[c[jiia, ]ns[ de a lumii ru=ine pentru lucrul ce lucrase aievea a s[ c[i =i de ]mpietrirea inimii ce avea pentru gre=ala ce gre=is[ de tot a s[ poc[i nu putea (c[ inima ]n r[ut[\i ]ngr[=at[ de g`ndul c[ielii s[ vitione=te, iar[ cu poc[in\a s[ omoar[). Ce cele ce Vidra ]mpo- triv[-i f[cea, ca cum nu le-ar pricepe, cu ochiul cuno=tin\ei le tre- cea (]ns[ din inima pizm[tare r[bdarea c`nd izbucne=te, atun- cea r[bdarea, nu vrednicie, ce r[utate la vremea sa na=te, c[ tot pizm[tariul din neputin\[, iar[ nu din bun[voie rabd[). Cu o pri- cin[ ca aceasta =i a Corbului r[bdare =i a=e ad`nc[ t[cere s[ sp`ndzura, de vreme ce pre Vidr[ organul r[ut[\ii av`nd, supt numele ei pre cei ce i s[ p[rea ]mpotrivnici ]n toate p[r\ile-i go- niia =i ]n tot chipul f[r[ nici o cale ]i dosediia =i-i p[gubiia. }n scurt, Corbul cu m`na altuia =erpele din bort[ a scoate siliia 3 , dar[ ]n z[dar. C[ Inorogul, precum mai sus s-au pomenit, ]n

1 Scriitorul afirma cu ironie c[ Duca nu =i-a schimbat „firea“, adic[ apuc[-

turile sale ur`te, prin c[s[toria cu fata lui Br`ncoveanu, ceea ce ]nseamn[ cu nu

a adoptat cel pu\in conduita recuno=tin\ei fa\[ de socrul =i binef[c[torul s[u.

2 Vidra, „mai cu drag prin fundul apelor dec`t la uscat s[ primbla“, adic[ intensifica mai cur`nd rela\iile cu turcii dec`t cu socrul s[u Br`ncoveanu, ]mpotriva c[ruia chiar ]ncepuse s[ fac[ intrigi la Poart[. Dup[ cum rezult[ din izvoarele vremii, sursa real[ a conflictului dintre Duca =i domnul |[rii Rom`ne=ti a constituit-o, ]n primul r`nd, motivul c[ Br`ncoveanu cerea ginerelui s[-i ]napoieze banii cheltui\i de el cu ob\inerea domniei de la Poart[ =i, ]n al doilea r`nd, datorit[ faptului c[ socrul se amesteca prea mult ]n treburile politice ale ginerelui, lucru ce incomoda =i pe boierimea moldovean[.

3 Br`ncoveanu mergea at`t de departe ]n tutelarea ginerelui, ]nc`t se folosea de acesta ca de un instrument pentru satisfacerea intereselor personale

=i mai ales pentru dobor`rea propriilor du=mani, cum erau Cantemire=tii.

Istoria ieroglific[. Vol. II

21

mun\i duc`ndu-s[, acolea pre Fil afl[, cu carile sfatul ob=tiindu-=i, lucrul pre o cale ]=i pus[r[ =i, nu dup[ mult[ vreme, din dobitoacele =i jig[niile ]mpr[=tiiate, prec`t mai cur`nd putur[, la un loc le adu- nar[. De ciia la vr[jitorii vremii aceiia m[rg`nd, hrismul Pleonexiii de la capi=te Epithimiii ]nv[\at foarte pre mulcomi= le c`ntar[:

}n cindz[ci de singeroase Vom pre cele l[cr[moase, Ochii umedzi s[ le =tergem, La mo=ie s[ ne mergem. Vidra pe=te, Corbul st`rvuri Cerce-n v`rtopi, nu prin v`rvuri S[ s[ urce f[r[ cale +i s[-=i cate ale sale.

Vr[jitorii Epithimii<i> stihurile acestea citind =i de c`teva ori procitindu-le, t`lcul acesta s[ fie ]n\[leas[r[, adec[ cindz[ci de c[pu=i (carile sint pungi de piiele cu singe ]mplute 1 pline de supt singele strein, jirtf[ Pleonexiii vor s[ aduc[, pentru ca de supt tiraniia Vidrii =i vr[jm[=iia Corbului m`ntuindu-i boadza, la mo=ie- =i s[-i duc[ =i din nevoia robiii sco\indu-i, voia cea rea =i lacr[mile ]n veselie =i bucurie s[ le ]ntoarc[. 2 Deci vr[jitorii, jirtfa priimind, desc`ntecul buiguirii 3 le citir[, cu carile ]nt`i pre Corb ]n som-

1 C[pu=i s`ngeroase sau pungi de piiele cu singe ]mplute sunt pungi de bani din sudorile s[racilor (D. C.), iar vr[jitorii sunt cei ce au putere la Poart[, cei ce ispr[v[sc (D.C.) — ]nal\ii demnitari otomani. Prin urmare, ]n condi\iile prigoanei ]ncepute de Constantin Duca =i Br`ncoveanu ]mpotriva celor doi fra\i Cantemir, ace=tia nu r[m`n pasivi, ci regrupeaz[ ]n jurul lor pe „dobitoacele =i jig[niile ]mpr[=tiiate“, adic[ pe boierii r[ma=i fideli, =i pl[tesc cincizeci de pungi de galbeni marilor demnitari pentru r[sturnarea lui Duca =i re]nsc[unarea unuia dintre cei doi.

2 Revenirea la domnie a unuia dintre fra\ii Cantemir ar fi ]nsemnat — spune scriitorul — eliberarea Moldovei de sub tirania =i robia lui Constantin Duca, lucru adev[rat, deoarece acesta supusese pe locuitori la o fiscalitate exagerat[.

3 Desc`ntecul buiguirii , cuv`ntul =i lucrul f[cut pe tain[ =i peste =tiin\a altora (D. C.).

22

Dimitrie Cantemir

nul nesim\irii b[g`nd, pe Vidr[ din scaun poh`rnir[, carea, ]n leg[tura vr[jii st[p`nit cunosc`ndu-s[, ]ntr-acele p[r\i mai mult z[bav[ a face nu putu, ce ]ndat[, cu Mreana, fiica Corbului, =i cu alal\i ai ei rude, lindini, p[duchi, lipitori =i c`rcei 1 , scul`ndu-s[, la g`rlele Grumadzii-Boului s[ dus[. Iar[ Inorogul, din bun[voie pentru strajea ]n mun\i r[m`ind, pre Fil la mo=tenirea p[rin\asc[ trimas[. 2 Corbul, de aceasta ]n =tire lu`nd, de mare m`nie cu urgie ]ncins, cu bog[\iia sim[\, de minte r[zle\, cuvinte l[ud[roase =i duhuri ca focul de m`nioase a slobodzi ]ncepu =i ca acestea, ni ]n fa\[, ni ]n dos, cu mari ]ngrozituri dzicea: „Pentru ce Inorogul au scos cuiul pre carile eu l-am b[tut? Pentru ce Filul al s[u =-au luat? =i asupra g`ndului mieu g`nd au r`dicat? A=e? Las[, c[ le voiu ar[ta =i a cunoa=te ]i voi face eu c[ a pasirilor monarhie ieste mai tare =i vor pricepe c[ Vulturul zboar[ mai presus dec`t toate trupurile, =i precum Corbul cu glasul s[u tot r[ul mene=te =i ispr[ve=te vor ]n\elege. 3 “ +i ce mai mult, iubite priietine,

1 Lindini, p[duchi, lipitori, c`rcei (deci animale parazite) sunt la cheie streinii =i carii nu s]nt de \ar[ (D. C.) — expresia desemneaz[ pe greci, ]n mare parte rude, pe care Duca ]i adusese cu sine ]n Moldova =i probabil c[ le ]ncredin\ase, ]n calitate desigur de creditori, o parte din veniturile \[rii.

2 Folosind ]n mare tain[ rela\iile =i banii, astfel ]nc`t Br`ncoveanu nu a putut prinde deloc de veste, Antioh Cantemir ob\ine domnia Moldovei (1695), Dimitrie, fratele s[u, devenind capuchehaia sa la Poart[ („strajea ]n mun\i“). Pus ]n fa\a unui fapt ]mplinit, Constantin Duca pleac[ la Istanbul („g`rlele Grumadzii-Boului“), ]mpreun[ cu so\ia sa (Mreana) =i cu grecii pe care ]i adusese cu sine („lindini, p[duchi, lipitori =i c`rcei“).

3 Cuiul b[tut: lucrul ispr[vit. Domniia lui Constantin vod[ Duca (D. C.). — „Pentru ce Inorogul au scos cuiul pre carile eu l-am b[tut?“ — strig[ cu furie Br`ncoveanu, acuz`nd pe Dimitrie Cantemir c[ a scos pe Duca („cuiul“ b[tut de el) din domnie. Dincolo de aceast[ revolt[ a domnului |[rii Rom`ne=ti, care merge p`n[ la a amenin\a pe Cantemire=ti cu r[zbunarea, trebuie s[ ]n\elegem c[ mazilirea lui Duca s-a f[cut ]n urma str[duin\elor lui Dimitrie, care nu re\ine domnia pentru sine, ci o face cadou fratelui s[u.

Istoria ieroglific[. Vol. II

23

voroava s[ lungesc. Corbul, macar c[ ]n capul Vidr[i tot focul iadului a s[ gr[m[di bucuros era, ]ns[ r[ul cuiva, carile cu m`na lui nu s[ ispr[viia, precum r[zsip[ ]n toat[ lumea s[ face i s[ p[rea, mai v`rtos c[ ]n sc[derea Vidrei adaogerea altora socotiia, de care lucru, vr[jm[=iia carea asupra Vidrii cocea, asupra Ino- rogului =i a Filului o bor] 1 . +i macar c[ la mijloc patru mii =i =epte sute de ani cu luptele din toate dzile au trecut 2 , =i nu pu\ine singeroase jirtfe pre la capi=tele bodzilor =i multe pre la nes[\ioase l[comiia vr[jitorilor s-au v[rsat =i s-au ]mpr[=tiiat, ]ns[ Corbul de ce s-au apucat tot r[ul a plini nicicum r[m[=i\[ n-au l[sat, c[ ]ntr-adev[r, precum r[u din gur[ s[ l[udase, mai r[u cu lucrul au s[v`r=it, de vreme ce iar[=i cu Vidra m`na au dat 3 (c[ f[c[torii de r[u spre r[ul mul- tor buni cu binenele a unui r[u a s[ sluji obiciui\i sint). Iar[=i dul[ii =-au ]nt[rtat, iar[=i ogar`i =-au asmu\at, iar[=i coteii ]n

1 De=i ]=i ura ginerele, domnia lui Antioh Cantemir devenea un factor de ]ngrijorare pentru Br`ncoveanu, care cuno=tea puterea rela\iilor celor doi fra\i la Poart[, rela\ii ce se puteau ]ntoarce ]mpotriva sa.

2 Dup[ obiceiul s[u, scriitorul m[re=te cu o sut[ cifrele indic`nd diverse date. Aici aceast[ regul[ este ]nc[lcat[, deoarece reducerea cu o sut[ ar ]nsemna patruzeci =i =apte de ani, ceea ce ar ]mpinge evenimentele pe vremea domniilor lui Matei Basarab =i Vasile Lupu, lucru ce constituie un nonsens. Dac[ reducem cifra cu o mie, ne d[ patru ani =i =apte luni, ceea ce corespunde aproape exact cu timpul primei domnii a lui Antioh Cantemir (1 decembrie 1695—14 septembrie 1700).

3 Jirtfe singeroase: mit[, m`zd[, dat[ din spatele altora (D. C.) — tot timpul primei domnii a lui Antioh, Br`ncoveanu a pl[tit mit[ =i a dat daruri pe la demnitarii Por\ii, nel[s`ndu-se p`n[ nu a adus din nou ca domn ]n Moldova pe Constantin Duca, de=i acesta nu-i mai era ginere (doamna Maria murise ]n 1697) =i de=i ]i f[cuse destule necazuri ]n prima domnie. Scriitorul nu aminte=te c[, tot ]n aceast[ vreme, prin 1696, Br`ncoveanu chiar a ]ncercat s[-l otr[veasc[ =i c[ ]nainte de a aduce pe Duca a doua oar[ ]n scaun, a propus ca domn pe un oarecare Todera=co, un negustor bogat din Gala\i, care ]ns[ nu va fi acceptat de turci. Marele vizir Rami reis-efendi ofer[ ]ns[ lui Br`ncoveanu =i domnia Moldovei, dar acesta refuz[, la sfatul prea prudentului Constantin Cantacuzino stolnicul.

24

Dimitrie Cantemir

mun\i =i ]n p[duri =-au b[gat, iar[=i ]n c`mpi m[iestriile, ]n dumbr[vi sil\ele =i ]n rediuri mrejile =-au v[rsat, iar[=i tot dobitocul au sp[riiat =i ]n toate p[r\ile l-au ]mpr[=tiiat 1 . +i a=e, sf`r=itul tuturor tir[niilor =i ]nceputul tuturor vr[jm[=iilor, iar[=i pre Vidr[, cu tir[nie mai cumplit[ dec`t toat[ tir[niia, ca locul altuia s[ tir[neasc[ =i l[ca=ul dreptului f[r[ mil[ s[ r[zsipeasc[, au trimis-o 2 . Filul, de acestea ]n\eleg`nd, ]nt`i Lupului =i Pardosului =tire dede (c[ci ace=tea pre aceia vreme dreptatea feriia), cari nu cu mic[ a vie\ii primejdie, din ]ntinse mrejile tiranului sc[p`nd, iar[=i la |ara C`mpilor pribegir[. 3 Inorogul, ]n mun\i precum =i mai sus s-au pomenit, afl`ndu-s[ ]n locuri tari =i ascunse, ]n c[t[va vreme aciuat s-au potolit. A=ijderea Filul, la Grumadzii-Boului viind s-au a=edzat, ]ns[ nu pu\ine asuprele despre vr[jitorii vremii tras[, de vreme ce Corbul cu toat[ nevoin\a sta, ca nu numai de hran[, ce a=e=i de via\[ s[-l lipsasc[. Ce vr[jitorii, ]nt`i de jir- tfele vechi, apoi =i de cele noa[ voia boadzii Pleonexiii plec`nd, la ale sale s[ marg[ voie ]i deder[ 4 (c[ mila Pleonexiii atuncea numai s[ cl[te=te, c`nd cele din fa\[ mistuie=te, iar[ de cele din dos ]n scurt[ vreme cu mai multul nedejduie=te).

1 }n noile condi\ii, Br`ncoveanu reactiveaz[ corpul s[u de agen\i =i spioni din capitala otoman[, pun`ndu-i pe urmele fra\ilor Cantemir =i c[ut`nd s[ ]ngrozeasc[ pe boierii care ]i sprijineau.

2 Cea de a doua domnie a lui Constantin Duca (1700—1703) — spune scriitorul — a fost mai cumplit[ dec`t cea dint`i, at`t pentru cei doi fra\i c`t =i pentru \ar[.

3 Afl`nd de mazilirea sa, f[cut[ ]n mare secret, Antioh veste=te mai ]nt`i pe Lupu Bogdan =i pe Iordache Ruset (]n acea vreme fiind ]nc[ sprijinitor al celor doi fra\i), care se refugiaz[ =i de ast[ dat[ ]n Polonia („|ara C`mpilor“).

4 }n aceste noi condi\ii, Dimitrie, aflat deja la Istanbul, se ascunde bine, iar Antioh, venit =i el tot aici, este supus ac\iunii de prigonire din partea lui Duca =i Br`ncoveanu, care voiau s[-l ucid[. El scap[ ]ns[ cu via\[ pl[tind mul\i bani demnitarilor, care au \inut seama =i de sumele oferite mai ]nainte. Teama lui Dimitrie de ura lui Br`ncoveanu era justificat[, deoarece, prin c[s[toria, ]n 1699, cu Casandra, fiica lui +erban Cantacuzino, devenise mo=tenitorul tronului muntean.

Istoria ieroglific[. Vol. II

25

A=e =i ]ntr-acesta chip, iubite priietine, Vidra tir[niia ]n m`na vr[jm[=iii =i vr[jm[=iia ]n dreapta tir[niii lu`nd, de ciia Corbul aievea vrajba, la ar[tare neprietiniia =i tot r[ul asupra Inorogu- lui =i a Filului a plini, c`tu-i negrul bobului a lipsi n-au l[sat, ce dint`ia=i dat[, toate dup[ voie a ispr[vi neput`nd, vremea p[=tea, ca c`nd va putea, atuncea s[ ispr[vasc[. A=e, Vidra cu r[utatea Corbului agiutorit[ =i la epitropiia jiganiilor a=edzat[ fiind, pe B`tlan la g`rle pentru paza pe aceia vreme l[sase. Carile nu dup[ mult[ vreme pre Vidr[ de viclean[ c[tr[ Corb o v[di, adec[ pre- cum cu me=ter=uguri viclene =i cu mari =i multe giuruin\e de jirtfe minciunoase pre la u=ile vr[jitorilor ]mbl[, ca epitropiia pasiri- lor s[ tulbure =i monarhiia s[ le r[zsipasc[. 1 Asupra p`r`i ace=tiia =i c`teva jig[nii de singe m`nc[toare so- sir[, ]ntre carile mai de frunte Lupul, Ursul, Vulpea, Ciacalul =i Strutocamila era. Acestea, ]nc[=i tiraniia-i a mai suferi neput`nd, ]n |ara Pasirilor, la epitropiia Corbului, fugir[, c[tr[ carile mare =i l[cr[moas[ jalob[ f[c`nd, ]ntra-cesta chip dzicea: 2 „Mare

1 Paza B`tlanului la g`rle: capichehaial`cul lui Dimachi (D. C.) — dup[ ce Constantin Duca revine pentru a doua oar[ la domnia Moldovei (1700— 1708), nume=te capuchehaie la Poart[ pe grecul Chiri\[ Dimachi, care fusese mai ]nainte =i capuchehaia lui Br`ncoveanu. Se vede ]ns[ c[ juca rolul de agent al domnului |[rii Rom`ne=ti pe l`ng[ curtea din Ia=i, din moment ce el tr[deaz[ pe Duca =i informeaz[ pe Br`ncoveanu de intrigile acestuia la Poart[, ]mpotriva fostului socru, merg`nd p`n[ acolo ]nc`t urm[rea r[sturnarea lui din scaunul muntean. De altfel, aceast[ conduit[ a lui Duca va constitui motivul principal al m[surilor pe care Br`ncoveanu le va lua pentru ]nl[turarea definitiv[ a nerecunosc[torului s[u protejat, ]nl[turare ce se va produce ]n 1703. 2 C`\iva boieri moldoveni intra\i ]n conflict cu Duca — Lupu Bogdan hatmanul, Vasile Costache, Ilie |ifescu, Maxut serdarul =i Mihai Racovi\[ — se refugiaz[ la curtea lui Br`ncoveanu, c[ruia ]i adreseaz[ o jalb[ scris[ con\in`nd ]nvinuiri la adresa domnului lor. Asemenea p`ri scrise constituiau — dup[ obiceiul vremii — argumente ]n demersurile pe care le f[ceau nemul\umi\ii la Poart[ ]n vederea mazilirii unui domn. Cu refugierea acestor boieri la curtea de la Bucure=ti, faptele istorice sunt aduse ]n faza preliminar[ a adun[rii de la Arn[ut-chioi.

26

Dimitrie Cantemir

str`mb[tate =i greu p[cat cu noi ai lucrat, o, ]n lumin[ ponegrit 1 , Coarbe, de vreme ce iar[=i ]n scaunul tir[niii asupra noastr[ vr[jm[=iia Vidrii ai r`dicat, jiganie carea nici ]n fire neam, nici ]n minte socoteal[, nici ]n lucru vreun a=edzim`nt st[t[toriu a avea poate (c[ ce-i mai poftit? St[p`nirea. +i ce-i mai cu greu? St[p`nirea.), =i cela carile pre sine nea=edzat =tie, st[p`nire cu a=edzim`nt s[ fac[ cum va putea? 2 Aceasta dar[, cu tir[niia ce face =i cu l[comiia ce lucreadz[, nu numai oile ]n mun\i =i ]n p[duri au ]mpr[=tiat, nu numai caprile prin v[i =i prin v`rtopi au izgonit, nu numai boii, vacile =i hergheliile cu foc =i cu fier au ars 3 , nu numai g[inele de pene =i puii de tuleie au zmult =i le-au dz[ciuit, ce acmu =i soldzii pe=telui s[ radz[ 4 =i s[-l v`nedze pe supt ghea\[ va, dzic`nd c[ firea ei de pe=te dec`t de carne mai priimitoare ieste, lucru carile de firea =i de deprinderea noa- str[ prea departe st[. Deci acmu =i noi ale noastre pustii p[r[-

1 Expresia ]n lumin[ ponegrit ]nsemn`nd ]n adev[r =i ]n dreptate necunosc[toriu (D. C.) — are rostul de a sublinia c[ Br`ncoveanu nu se ghida dup[ spiritul adev[rului =i al drept[\ii.

Un portret al naturii lui Constantin Duca, ]n care scriitorul subliniaz[ nestatornicia, acesta fiind un agitat mintal („nici ]n minte socoteal[), dezordonat ]n g`ndire, =i ]n acela=i timp dezorganizat =i netemeinic ]n activitate („nici ]n lucru vreun asedzim`nt st[t[toriu avea poate“). Cantemir accentueaz[ c[ aceste tr[s[turi sunt incompatibile cu greaua sarcin[ a domniei, sarcin[ ce cere un om echilibrat =i a=ezat, cu aptitudini pentru activitatea organizat[ =i perseverent[. 3 Boii, vacile, hergheliia cu fier =i foc a arde: v[c[ritul (D. C.) — printre m[surile de excesiv[ fiscalitate pe care le-a luat Constantin Duca, a fost =i v[c[ritul, dare ce lovea =i ]n boierii, proprietarii cirezilor de cornute mari, declan=`nd astfel o nemul\umire general[. De r[ul acestor d[ri, oile, adic[ \[ranii, fug ]n mun\i, am[nunt confirmat =i de documentele vremii.

4 Soldzii pe=tilor a rade: bani c[ptu=i\i, minciuno=i a face (D. C.) — L[murirea dat[ de Cantemir este cu totul neclar[, ea put`ndu-se referi fie la refuzul lui Duca de a pl[ti datoriile c[tre Br`ncoveanu, ceea ce ar corespunde cu izvoarele vremii, fie la o eventual[ ac\iune a lui Duca de falsificare a banilor, am[nunt necunoscut de izvoarele timpului, dar foarte potrivit cu apuc[turile acestui domn.

2

Istoria ieroglific[. Vol. II

27

sind, de mare nevoie la menitoriu glasul t[u am n[zuit, ca iar[=i cu sfatul =i cu voia ta, pre tiranul acesta deasupr[-ne s[-l r`dic[m =i iar[=i pre st[p`nitorii mo=neni la locu-=i s[ chem[m. 1 C[ci nu- mai ]ntr-acesta chip socotim c[ tulbur[rile =i r[scoalele acestea la a=edzim`nt =i la line=te a s[ aduce vor putea 2 (c[ oala fierb`nd =i de mare fierbinteal[ peste margini d`nd, cu lingura apa v`n- tur`nd, deodat[ ceva=i a s[ st`mp[ra s[ vede; iar[ st`nd focul necl[tit, v[rsarea de tot a s[ potoli preste putin\[ ieste; deci la ]nfoc[ri la carile v`nturarea lingurii nu spore=te, potolirea =i st`ngerea focului trebuie=te).“ Corbul, =i mai denainte cu p`ra B`tlanului asupra Vidrii a\i\at =i acmu cu jaloba acestora ]nc[ mai ]nt[r`tat fiind, cuv`nt le dede c[, pre c`t va putea va sili, =i din tir[niia Vidrii ]i va m`ntui. Care pizm[ Corbul la adunarea dint`i carea la cetatea Deltii =-au izb`ndit, unde pre Vidr[ dintr-]mbe monarhiile au izgonit-o (precum la locul s[u istoriia s-au pomenit) 3 . Corbul dar[ at`tea =i at`tea r[ut[\i =i ]ndr[pniciuni precum s[ fie f[cut =i precum a multora r[zsip[ pricin[ s[ fie fost bine

1 Boierii cer lui Br`ncoveanu s[-i scape de un „tiran“ =i str[in de \ar[ ca Duca =i s[ cheme ]n locul s[u la domnie din nou pe „st[p`nitorii mo=neni“, adic[ pe domnii de drept, adev[ra\ii mo=tenitori ai tronului moldovean. Ace=ti mo=tenitori =i st[p`nitori legitimi erau — spune scriitorul — el =i fratele s[u Antioh. Nu =tim din alt[ parte c[ boierii moldoveni refugia\i la curtea lui Br`ncoveanu ar fi cerut ]n mod expres revenirea ]n scaun a unuia dintre fra\ii Cantemir.

2 Numai respect`nd principiul domniei ereditare se poate ajunge la o stabilitate politic[ ]n \ar[ =i mai ales la ]nl[turarea tulbur[rilor interne.

3 Duc`ndu-se la Adrianopol, ]n vara lui 1703, Br`ncoveanu ob\ine de la marele vizir Rami reis-efendi mazilirea lui Constantin Duca. Izvoarele vremii vorbesc de „jalbele“ repetate ale boierilor moldoveni adresate Por\ii, pl`ngeri ce precedaser[ desigur demersurile domnului |[rii Rom`ne=ti. Tot aici se face precizarea c[ un obiectiv principal al primei adun[ri de la Adrianopol, adic[ al adun[rii de la Arn[ut-chioi, fusese aprobarea unanim[ =i scris[ a participan\ilor ]n vederea scoaterii din domnie a lui Constantin Duca, pentru ca mai apoi s[ se treac[ la cel de al doilea obiectiv, acela al vot[rii candidaturii lui Mihai Racovi\[ pentru func\ia de domn.

28

Dimitrie Cantemir

cunosc`nd, ]ns[ nici a=e de p[cat s-au poc[it, ce cu aceasta pri- cin[ mai mari =i mai grele unul peste altul s[ gr[m[deasc[ au g`ndit, de vreme ce p[tima=ilor alt cuv`nt le da, iar[ ]n reaoa inim[ spurcat g`nd purta (c[ r[utatea inimii din fire rele, din r[utate, r[utate ]nva\[ =i din cercetare pizm[ =i izb`nd[ g[te=te), adec[ de pizma veche binele Inorogului =i a Filului nicicum nu-l poftiia, iar[ de pizma noa[ pre Vidr[ dintr-]mbe monarhiile s[ izgoneasc[ (precum au =i f[cut) =i al triilea chip s[ aleag[ (pre- cum la alegerea Strutocamilei s-au v[dit) au socotit. 1 La carea cu ce me=ter=uguri spurcate =i cu ce vicle=uguri f[r[ de lege s-au slujit pre larg la locul s[u s-au pomenit. Iar[ cele mai pre ascuns ce s[ lucras[ pre scurt acmu s[ \i le ar[t. Vii =ti dar[, iubite priietine, c[ v[dzind Corbul gre=ala ce cu Vidra f[cus[, apoi inimile jiganiilor cunosc`nd, c[ asupra Ino- rogului =i a Filului st[ruiesc, ]mpotriva aievea s[ li se puie, so- cotiia c[ multe nevoi =i grele g`lceve s[ vor r`dica 2 (c[ cuv`ntul ]mpotriv[ sabiia ascute, iar[ r[spunderea lin[ fr`nge m`niia). +i a=e, pre Lup ]n tain[ chem`nd, dzis[: „Bine cunosc, o, priietine, c[ multe nevoi =i asuprele despre spurcata Vidr[ a\i tras =i ]nc[ multe asupr[ a v[ aduce, de va putea, s[ g[te=te. }ns[ noi, pen- tru ca gre=ala s[ ne ]ndrept[m =i p[catul s[ ne r[scump[r[m, ]mpotriva =i spre poh`rnirea ei, pre c`t ]n m`n[ ne va vini, cu tot sufletul ne vom nevoi. Pentru care lucru, o poft[ am =i eu de la voi, ca mijlocitori fiind ]ntre noi =i ]ntre Fil =i Inorog, pace s[

1 Din „pizm[ veche“, Br`ncoveanu nu vroia revenirea la domnie a Cantemire=tilor =i din „pizm[ noa[“ ]l ]ndep[rtase din scaun pe Constantin Duca, preferin\ele sale de acum ]ndrept`ndu-se spre un „al triilea chip“, adic[ spre Mihai Racovi\[ (Stru\oc[mila). 2 Cantemir d[ unele am[nunte de culise privind faza care a precedat preg[tirile pentru alegerea candidaturii lui Mihai Racovi\[, subliniind c[ Br`ncoveanu, dup[ ce hot[r`se mazilirea lui Duca, ]=i d[ seama de situa\ia delicat[ creat[, ]ntruc`t preferin\ele sale veneau ]n conflict cu cele ale boierimii moldovene pentru revenirea fra\ilor Cantemir. A=a cel pu\in crede scriitorul.

Istoria ieroglific[. Vol. II

29

alc[tuim, =i aceasta ]ntru tot adev[rul =i curata inim[ s[ fie (c[ dec`t pacea zugr[vit[, r[zboiul crunt mai curat =i mai fericit ieste 1 ).“ Acestea Lupul de la Corb audzind =i precum din toat[ inima s[ fie ]ncredin\`ndu-s[, s[ bucur[ foarte =i: „Acesta lucru foarte pre lesne s[ va face, r[spuns[, de vreme ce eu adeverit sint c[ Filul =i Inorogul drept[\ii =i p[cii pleca\i sint =i, ]ndat[ ce cuv`ntul p[cii din gur[ vor da, ]n inim[ pecetluit =i tip[rit le va r[m`nea. (C[ curat ascunsul inimii singur =ie =i icoan[ =i oglind[-=i ieste, ]n carea ce =i cum ieste de pururea s[ vede). +i de vreme ce =i a ta poft[ spre a drept[\ii chip s-au plecat =i pa- cea ]mbr[\[=adz[, pentru acesta lucru =tire s[ le facem =i vii cunoa=te c[ cele de mine gr[ite nu numai din dragostea carea c[tr[ d`n=ii am, ce mai v`rtos dup[ voia adev[rului s-au gr[it. }ns[ pacea aceasta ]ntr-aceasta a st[rui trebuie=te, ca de acmu ]nainte Vidrii ]mpotriv[ =i lor ]ntr-agiutoriu s[ fii.“ 2 }n pu\ine cuvinte toat[ istoriia s[ cuprindzi, o, priietine, pen- tru pofta, leg[tura =i ispr[virea p[cii s-au gr[it, s-au r[spuns, s-au trim[s, s-au ]ntors =i toate cele trebuitoare la mijloc puindu-s[, prin chipuri de credin\[ s-au ispr[vit =i cu mari giur[m`nturi =i bl[st[muri dintr-]mbe p[r\ile tare s-au legat 3 . (Ce la viclean pa- rola dumn[dz[iasc[ =i basna poeticeasc[ tot o cinste au), ]n care

1 O afirma\ie ]n contradic\ie cu m`ndria exagerat[ ce caracteriza pe Br`ncoveanu; recunosc`ndu-=i gre=elile, domnul |[rii Rom`ne=ti ar fi luat ini\iativa ]mp[c[rii cu Cantemire=tii =i ]n acest scop ar fi chemat pe Lupu Bogdan, aflat la Bucure=ti, pentru a-i mijloci reluarea rela\iilor. Probabil ]ns[ c[ a recurs la un asemenea procedeu cu g`nd ascuns, ca o manevr[ pentru adormirea vigilen\ei celor doi fra\i. Presupunerea noastr[ este confirmat[ de desf[=urarea ulterioar[ a evenimentelor.

2 Lupu Bogdan prime=te bucuros propunerea lui Br`ncoveanu, c[ruia ]i sugereaz[ perspectiva unei colabor[ri cu Cantemire=tii ]n lupta care trebuia dus[ ]mpotriva lui Constantin Duca.

3 S-a ajuns, a=adar, la o ]n\elegere ]ntre Lupu Bogdan, care vorbea ]n numele cumna\ilor lui, =i Br`ncoveanu, ]n\elegere scris[, ]nt[rit[ prin jur[m`nt, dup[ obiceiul vremii, pe care ]ns[, domnul |[rii Rom`ne=ti se va gr[bi s-o calce.

30

Dimitrie Cantemir

chip =i Corbul ]n vreme ce giur[m`nturile cele stra=nice s[ f[cea, atuncea toate m[iestriile vicle=ugului prin toate locurile ]=i ]ntin- dea =i cu mari giuruin\e de multe jirtfe pre la bodzi =i pre la vr[jitori ispitiia, ca pre o pasire, a c[riia =i numele, =i traiul, =i l[ca=ul ]mpu\it =i sc`rnav ]i ieste, epitrop monarhiii dobitoace- lor s[ fac[ siliia. Po\i =ti =i numele pasirii, o, priietine, c[ Pup[dza era, din |ara Gem[n[rii n[scut[ =i ]n satul Furc[i crescut[, =i acmu, mai-mai ]n cur\ile funelor b[tr`ne\ele =-ar fi ]nchis de nu =-ar fi fost a=e de timpuriu puturos duhul slobodzit 1 . Ce de aceas- ta agiunge =i la cuv`ntul nostru s[ ne ]ntoarcem. Corbului nici jertfele i s-au priimit, nici vr[jitorii dup[ pl[cere i-au vr[jit. De care lucru, socoteala ]ntr-alt chip de r[utate a-=i muta i-au c[utat, adec[ pre proast[ jiganiia Strutocamila ]n tain[ lu`nd, cu multe m[gulituri =i ]nv[luituri o ispiti. Chipul, statul, faptul, ]m- blatul =i c[utatul ]n multe ritorice=ti tropuri l[ud`ndu-i, =i precum firea spre v`lfa stap`nirii s[ o fie f[cut, dzic`ndu-i, s-au ]n=elat, au credzut =i a=e =i ea s-au cunoscut, s[raca, precum la ]ntrebarea ei frumos s-au pomenit. Unde Corbul cu siloghismul de vrednic[ ade-

1 Pup[dza: Verga (D. C. ) — n[scut ]n |ara Gem[n[rii adic[ |ara Furcii, descifrat[ la cheie ca Ceatalgea, un sat de l`ng[ Istanbul. Verga sau Vergo este un grec, n[scut ]ntr-adev[r ]n Ceatalgea, care a ocupat diverse dreg[torii at`t sub +erban Cantacuzino c`t =i sub Constantin Br`ncoveanu. Lipsa de bun[- credin\[ a domnului muntean este evident[: ]n timp ce pe fa\[ promova o politic[ de ]mp[care cu Cantemire=tii, angaj`ndu-se chiar prin intermediul unor ]n\elegeri scrise, ]n acela=i timp f[cea demersuri la Poart[ pentru ]nsc[unarea ]n Moldova a acestui Vergo, de numele c[ruia sunt legate ast[zi =oseaua =i bariera Vergului din Bucure=ti. Se ]nt`mpl[ ]ns[ c[ Vergo moare tocmai ]n timpul acestor demersuri (1703). Despre acela=i personaj, scriitorul mai afirm[ c[ era crescut la „satul Furc[i“. La cheie, cur\ile funiii, satul Furc[i ]nseamn[ sp`nzur[torile. Expresia pare a semnifica Istanbulul, poate locul m[rgina= din capitala otoman[, afectat pentru execu\iile prin sp`nzur[toare. Scriitorul sugereaz[, prin aceste preciz[ri enigmatice, c[ dac[ n-ar fi murit, Vergo ar fi ajuns probabil la sp`nzur[toare, ca mul\i dintre pretenden\ii =i domnii mazili.

Istoria ieroglific[. Vol. II

31

verind-o, coarnele boului, coada p[unului =i cu penele lui ]nda- torind-o, epitrop Leului =i st[p`nitoriu dobitoacelor au pus-o. Unde =i p`n[ ast[dzi, cu minunea a toat[ lumea, st[p`ne=te 1 (c[ de multe ori cel gre=it nemerit =i cel nemerit gre=it iese). A=edar[ Corbul, o, priietine, organul r[ut[\ii, iar[ nu r[utatea, nici pizma =-au schimbat, chipul neprietiniii, iar[ nu vrajba spre pace =-au mutat, de vreme ce la acea adunare carea ]nt`i la ce- tatea Deltii s-au f[cut, nu dup[ cum cuv`nt cu giur[m`nt avea

1 Dup[ ce-a cheltuit f[r[ nici un folos banii cu demersurile pentru ]n- sc[unarea lui Vergo, Poarta nelu`nd ]n seam[ aceast[ candidatur[, Br`ncoveanu

]=i ]ndreapt[ aten\ia spre boierul moldovean Mihai Racovi\[, refugiat la curtea

sa de frica lui Duca, pe care, ]n ]mprejur[rile cunoscute, l-a ajutat s[ se urce ]n scaunul domnesc al Moldovei. Cu aceasta evenimentele sunt aduse la zi.

st[p`ne=te“ ne oblig[ s[ consider[m c[

ne afl[m la ]nceputul lui 1704 (probabil prin ianuarie-februarie) c`nd domnea

efectiv Mihai Racovi\[. Istoria ieroglific[ se afla ]n curs de elaborare =i fusese ]nceput[ cu probabilitate ]n vara lui 1703, o data cu evenimentele de la Arn[ut- chioi, ceea ce ar explica =i masiva prezen\[ a adun[rii animalelor ]n structura romanului. Pornind de la o astfel de supradimensionare a acestui moment, am putea avansa opinia c[ ini\ial scriitorul n-a g`ndit Istoria ieroglific[ a=a cum o cunoa=tem ast[zi, ci socotim c[ era limitat[ la momentul adun[rii, ]n scopul de

a ridiculiza, cu mijloace filozofice =i literare, practica alegerii domnului,

falsificarea spiritului democratic ]n cadrul adun[rilor populare, confruntarea

de interese =i de patimi, incapacitatea logicii de a promova adev[rul ]n condi\iile confrunt[rii de interese, necinstea demnitarilor otomani, spectacolul grotesc

al deficien\elor de caracter etc. Pe traseu, scriitorul ]=i va da seama de importan\a

evenimentelor tr[ite, le va consemna ]ntr-un „catastih“ =i le va integra, dup[

ce va face apel la ]nt`mpl[rile anterioare. Acestea explicau prezentul, rezultatul lor fiind „Dialogul Inorogului cu +oimul“, prin care ar fi trebuit s[ ]nceap[ romanul ]n condi\iile unei ]ndelungate =i elaborate proiect[ri literare. Apoi,

scriitorul =i-a rescris romanul, f[r[ a-l mai restructura compozi\ional, de unde

=i factura sa ]nc[rcat[ =i oarecum insuficient sudat[ =i prelucrat[. Este de la

sine ]n\eles c[ o organizare at`t de ]nt`mpl[toare de material, ]n care evenimentele propriu-zise, trecute =i prezente, \in mai mult de istorie dec`t de literatur[, nu pot fi puse pe seama unei concep\ii s[ zicem baroce, cum ]ncepe s[ se sus\in[ ]n ultima vreme.

Precizarea „unde =i p`n[ ast[dzi

32

Dimitrie Cantemir

dat, nici drep\ilor mo=neni agiutoriu au fost (c[ci, precum =tiut ]\i ieste, Filul ]nc[ acolea agiunsese =i cu tine ]mpreunare avuse- se, c[tr[ carile singur tu mare priin\a Corbului ar[tase=i, carea mai pre urm[ c[ptu=it[ au ie=it) 1 , ce cu tot mijlocul inimile ale altor jig[nii dup[ pofta sa s[ le ]ntoarc[, cu feliu de fel de me=ter=uguri, au silit, pre unele cu ]nfrico=eri, pre altele cu sp[rieri, pre unele cu ]ngroziri =i sp[im`nt[ri, pre altele cu giuruin\e =i cu d[ri, siloghismul ce pentru Strutocamil[ la mijloc s[ puie vrea, a priimi, vr`nd-nevr`nd, le-au silit =i a ]nvoi le-au f[cut. Care lucru, dup[ cum =tii, ispr[vindu-l, ]nc[ mai cumplit[ =i mai vr[jma=[ goan[ asupra drept[\ii au scornit, carea =i p`n[ ast[dzi, precum vedzi, s[ tr[g[neadz[ 2 (iar[ a tot lucrul sf`r=itul la ce iese vremea arat[ =i norocul ]nva\[). Acestea dar[, o, priie- tine, au fost pricinele =i ]ncep[turile =i acesta au fost pricinitoriul =i ]ncep[toriul vr[jbilor, r[scoalelor, goanelor =i r[zboaielor cari- le ]ntru monarhiia dobitoacelor =i p`n[ ]n dzua de ast[dzi s[ lu- creadz[. 3 Ce acmu, sf`r=it voroavii puind, poftim ca nu alta a giu- rui =i alta a d[rui s[ ne fii cunoscut, de vreme <ce> ]n proimiul voroavii scurtimea cuv`ntului f[g[duiam, iar[ acmu oarecum toat[

1 Se revine la momentul adun[rii de la Arn[ut-chioi, ]n vara lui 1703. Dimitrie crez`nd cu naivitate c[ Toma Cantacuzino, care avusese o ]ntrevedere cu Antioh Cantemir, prezent =i el acolo, i se ar[tase binevoitor, d`ndu-i probabil dreptate de cauz[. }n realitate, dup[ cum m[rturisesc =i izvoarele vremii, Toma fusese trimis cu sarcini speciale de c[tre Br`ncoveanu, pe fa\[ urm`nd s[ am[geasc[ pe Antioh, iar ]n ascuns („c[ptu=it“) trebuind s[ orienteze adu- narea spre candidatura lui Racovi\[.

2 Constantin Br`ncoveanu este ar[tat drept singurul vinovat de du=m[nia

dintre el =i Cantemire=ti, datorit[ politicii sale de rea-credin\[ ]n ]n\elegerile ]ncheiate

=i din vina m[surilor de contracarare a ascensiunii acestora la puterea politic[.

3 Concluzia pe care o trage Cantemir din expunerea de p`n[ aici a faptelor

este c[ Br`ncoveanu apare cu eviden\[ ca ini\iatorul =i ]ntre\in[torul st[rii conflictuale de la ]nceput p`n[ ]n prezent. Numai c[ scriitorul exagereaz[ c`nd vorbe=te de r[zboaie, ele neav`nd ]n realitate loc. Dup[ cum va ar[ta desf[=urarea ulterioar[

a evenimentelor, conflictul are un caracter cu totul particular.

Istoria ieroglific[. Vol. II

33

lungimea istoriii prin c`teva ceasuri am tr[g[nat. }ns[ iert[ciunea ace=tii asuprele a dob`ndi pre lesne vom nedejdui, de vreme ce (a lucrurilor =tiin\[ nu din p[rere, ce din chiar[ ar[tare s[ na=te, carea, dup[ materiia ce are, potrivirea formii ]n\elegirii cearc[) (c[ voroava laconeasc[ la me=ter=ug ieste l[udat[, iar[ materiia adev[rul cu ]ndelungat[ =i chiar[ voroav[ a s[ t`lcui, a celor neminciuno=i =i la voroav[ izvor`tori lucru ieste).“ +oimul de acestea pre am[nuntul bine ]n\eleg`nd, precum de dulce voroava Inorogului, a=e de ]n=tiin\area adev[rului, mult s[ minun[ =i ]ntr-acesta chip c[tr[ Inorog dzis[: „Vechiu =i adev[rat cuv`nt ]ntre to\i s[ gr[ie=te (c[ dreptatea toate biruie=te =i adev[rul dec`t toate mai tare ieste), a=ijderea (str`mb[tatea =i lucr[toriul ei pururea viptul c[ii sale m[n`nc[ =i b[utura toap- s[cului s[u bea). Ce dar[ ]ntre str`mb =i ]ntre drept, ]ntre adev[r =i ]ntre minciun[ ar fi, de nu pemintenii, cere=tii vor giudeca =i vor alege. Ce acmu lucrul r[m`ne ca dintr-aceast[ a noastr[ dorit[ =i nes[\ioas[ ]mpreunare vechile ]ncep[turi a r[ut[\ii s[ s[ surpe =i noa[ temeliile bun[t[\ii s[ s[ arunce (c[ mutarea min\ii, schim- barea socotelii =i nestarea cuv`ntului, numai atunci sint l[udate, c`t din r[u spre bine =i din vrajb[ spre dragoste s[ ]ntorc 1 ).“ Inorogul dzis[: „(}nceputurile bune, o, priietine, din inima bun[ =i neprepus[ izvor[sc, iar[ amintrilea, ]ndoin\a inimii st`nd, ]ndoite, ]ntreite =i ]n multe noduri ]mpleticite =i c[ptu=ite din rost cuvintele ies). De care lucru, a m[ ]n=tiin\a a=i pofti: Aceste ]ncep[turi bune, carile dzici la mijloc<u>l s[ punem, singur din tine vii s[ le pui, au a le pune de la al\ii porunc[ =i pozvolenie ai?“ +oimul r[spuns[: „}ntr-adev[r ieste c[ eu porunc[ ca aceasta =i aievea pozvolenie de la mai-marii miei nu am. }ns[ inima a toatei noastre monarhii spre ce st[ruie=te foarte bine cunosc,

1 Toma Cantacuzino, vorbind ca din partea sa, este de aceea=i p[rere cu scriitorul =i propune ]n consecin\[ =tergerea ne]n\elegerilor trecutului =i trecerea la o politic[ de pace. Pentru el orice conduit[ este bun[ dac[ promoveaz[ binele =i pacea.

34

Dimitrie Cantemir

adec[, ca cu orice mijloc s-ar putea, lucrurile spre o a=edzare =i line=te s[ s[ aduc[ poftesc. +i de vreme ce adev[rul de gr[it ieste, c[ de nu de tot cu to\ii a goni s-au obosit, ]ns[ nici unul ]ntre noi odihnit n-au r[mas, =i mai mult grijea din toate dzilele, dec`t goana din toate locurile, sudori de singe ne picureadz[ (c[ ostenin\a cl[tirii sudori pe trup umedze=te, iar[ grijea ne]ncetat[ vlaga inimii tope=te). }nc[ c[tr[ acestea ieste =i alt[ pricin[ carea spre ispita lucrului acestuia m[ ]ndeamn[, adec[ credin\a carea Corbul ]n mine =i ]n cuvintele mele are. C[tr[ carile eu tot adev[rul lucrului precum ieste ar[t`nd, f[r[ nici un prepus, din g`ndul carile p`n[ acmu asupra ta are, p[r[sindu-s[, r[utatea spre bun[tate ]=i va pleca.“ 1 Inorogul dzis[: „Lucrul acesta, o, priietine, oarecum necred- zut =i peste putin\[ mi s[ pare, c[ precum din b[tr`ni =tim (cor- bul puii albi ]=i scoate, iar[ firea ]n negrimea lor ]i ]ntoarce 2 ). Deci =i Corbul b[tr`n ]n alb de s-ar v[psi, cu o ploaie, sau =i cu o roa[ s[ s[ spele poate =i ce supt albiciune din fire im[ciune au avut, ]n cur`nd[ vreme ]=i va ar[ta (c[ r[m`n fiin\ele precum au ]nceput, de s-ar =i t`mpl[rile ]n toate ceasurile schimba 3 ). A=ijderea de am dzice c[ Corbul la pene pre dinafar[ a s[ albi

1 La ]ntrebarea lui Cantemir dac[ are ]mputernicire din partea lui Br`ncoveanu pentru o eventual[ ]mp[care, Toma r[spunde negativ, dar ]l asigur[ c[ are at`ta trecere pe l`ng[ domnul |[rii Rom`ne=ti pentru a-l putea convinge de utilitatea ]mp[c[rii cu fra\ii Cantemir.

2 Natura lucreaz[ dup[ norme fixe, orice deviere de la normele ei fiind anihilat[ prin readucere la normal. Cantemir se dovede=te, ]n Istoria ieroglific[, intens preocupat de legit[\ile proceselor naturale, acestea devenind pentru el un model de explicare a naturii umane =i a vie\ii sociale.

3 Aplic`nd la domeniul biologic principiul aristotelic al ineficien\ei ac\iunii ]nt`mpl[rii asupra substan\ei, Cantemir enun\[ teza fixit[\ii speciilor, orice ]nt`mplare survenit[ asupra unor indivizi neput`nd duce la vreo transformare a lor; prin extensie, el enun\[ =i teza psihopedagogic[ a imutabilit[\ii naturii umane, neg`nd posibilitatea transform[rii unui om r[u ]n altul bun sub ac\iunea diverselor condi\ii.

Istoria ieroglific[. Vol. II

35

poate, ]ns[ inima pre dinluntru f[r[ prepus tot neagr[ ]i va r[m`nea. Ce pentru ca s[ nu s[ dzic[ c[ inima mea de cuv`ntul bun s-au ]mpietro=et, sau de numele p[cii s-au ]ngre\o=et, iat[ ]n tot adev[rul =i ]n curat[ inim[ dzic, c[ precum hotar[le ne- priete=ugului, a=e ale priete=ugului a le p[zi gata sint =i pre aces- tea pre am`ndoa[ aievea =i nezugr[vite a le purta =tiu 1 (c[ pre- cum chipul frumos =i icoana ghizdav[ ochiul vesele=te, pre at`ta vicle=ugul ascuns =i dragostea schizmuit[ sufletul ]ntristeadz[). A=ijderea (precum boala ascuns[ pre doftori =i pre doftorii batgiocure=te =i pre cel ce dzace p`n[ la moarte m[gule=te, a=e vicle=ugul =i pre cel ce viclene=te =i pre cel ce s[ viclene=te la sc[dere aduce =i ]nc[ mai v`rtos pre viclenitoriu dec`t pre vi- clenit spre groznic[ r[zsip[ poh`rne=te, precum =i r[ul t[inuit pre doftori m[gule=te numai, iar[ pre cel ei supus ]nt`i din s[n[tate, apoi =i din via\[ ]l izgone=te).“ +oimul r[spuns[: „Adev[rat, acestea precum le dzici, a=e sint, ]ns[ (de multe ori boala nenedejduit[ pre leac =-au dat) =i pre- cum un cuv`nt s[ dzice (mor\ii numai leac ]ntre muritori nu s-au aflat, iar[ amintrilea via\a st`nd =i buna socoteal[ slujind, tutu- ror t[m[duire =i vindicare s[ nedejduie=te). }n care chip =i eu acmu dzic: }ntr-aceast[ dat[ =i cu mine lucrul ispite=te =i vii cunoa=te c[ macar c[ la pene iu=or, ]ns[ la cuv`nt greu =i st[t[toriu sint =i precum ]n aer a zbura, a=e pre copaci a sta =i pre st`nc[ nemutat a m[ a=edza pociu.“ 2 Inorogul dzis[: „Cu bun[ sam[ cuvintele acestea poftitoriu binelui s[ fii te arat[ =i drept[\ii iubitoriu =i de cuvinte adev[rate

1 De=i nu crede c[ un om ca Br`ncoveanu este ]n stare s[-=i schimbe apuc[turile, adic[ nu poate g`ndi sincer la o ]mp[care, Cantemir declar[ deschis despre sine c[ ar putea promova o astfel de politic[ =i ar da dovad[ c[ =tie s[ se \in[ de cuv`nt.

2 Toma roag[ pe Dimitrie s[ cread[ cel pu\in ]n statornicia cuv`ntului =i caracterului s[u, virtu\i de prim rang ]n practica vie\ii cavalere=ti.

36

Dimitrie Cantemir

gr[itoriu s[ fii te sfitesc, ]ns[ giuruitele acestea la fapt[ a aduce, precum socotesc, un lucru a te opri poate, adec[ c[ci supt po- runc[ =i supt ascultare supus e=ti. Pravila dar[ st[p`nilor asupra supu=ilor cea mai de temeiu ieste: A=e voiu, a=e poruncesc, a=e s[ s[ fac[. Deci oriunde senten\ia aceasta putere des[v`r=it[ are, acolo cuv`ntul adev[rat =i sfatul cu cale loc nu are 1 . Ce precum vor unii s[ dzic[ (ispita p`n[ ]n de trii ori ieste a ]n\elep\ilor, iar[ aceia=i nep[r[sit a ispiti, a nebunilor). De care lucru, o dat[, de da-ori sau =i de trii ori =i tu ispite=te =i vedzi de vor ie=i poftele str`mbe dup[ dzisele drepte =i de ieste ureche destupat[ spre ascultarea cuv`ntului drept, cunoa=te (c[ urechea astupat[ leacu ]i ieste ca cu ce ar fi astupat[ s[ s[ scoa\[, iar[ c[riia organul audzirii ieste betejit =i de tot surdu, nici leacul pre lesne, nici tr[snetul tunului, nici buhnetul dobelor spre sim\ire a o aduce pot) 2 . Dup[ aceasta a =ti \i s[ cade, o, priietine, c[ ispita ]n\e- lep\asc[ ieste =i s[ face c`nd oarecare nedejde ]nainte m[rg[toare =i une semne de ie=irea ispitii ar[t[toare s[ afl[. Iar[ amintrilea, c`nd cineva ispita peste toat[ nedejdea ]ncepe, ispit[ s[ dzice, ]ns[ nu ]n\elep\asc[, ce nebuneasc[. C[ cu ce socoteal[ cineva cele peste ceriu sau cele ]n chentrul p[m`ntului l[cuitoare a cunoa=te ar ispiti =i ce nedejde, precum va putea cunoa=te i s-ar da, unde sim\irea a agiunge =i socoteala a ]nc[pea nu poate, c[ precum axioma filosofasc[ =tiut[ ]\i ieste: Toat[ cuno=tin\a =i toat[ =tiin\a din ]naintea m[rg[toare sim\ire purcede 3 . Deci de ai pova\[

1 Cantemir subliniaz[ c[ ]n condi\iile absolutismului, adic[ ]n condi\iile manifest[rii voin\ei aberante a monarhului, nu sunt posibile nici adev[rul =i nici consilierea cea mai bun[ cerut[ de ]mprejur[ri.

2 Cantemir continua s[ r[m`n[ sceptic privitor la posibilitatea ca Br`n- coveanu s[ mearg[ cu adev[rat pe calea p[cii.

Cantemir formuleaz[ o tez[ senzualisto-ra\ionalist[ privind posibilit[\ile =i limitele cunoa=terii: dup[ el cunoa=terea este posibil[ cu ajutorul a dou[ c[i, inseparabile una fa\[ de alta: treapta sim\urilor („sim\irea“), care joac[ rolul primar ]n procesul cunoa=terii („]nainte m[rg[toarea sim\ire“), =i g`ndirea

3

Istoria ieroglific[. Vol. II

37

ca aceasta, b[rb[te=te pas[, iar[ de nu (f[r[ pova\[ la ostroavele ferici\ilor a merge p[r[se=te-te 1 )“. +oimul dzis[: „Foarte adeverit s[ fii c[ inima bun[ nedejde ]mi arat[ =i ]nc[ de demult adev[rate semne spre aceast[ c[l[- torie am cunoscut. Ce numai acmu at`ta poftesc, ce \-ar fi poftele s[ =tiu =i cu ce chip p[timirile carile peste toat[ dreptatea ai tras, a le uita ai putea, s[ cunosc. +i c[tr[ aceasta pu\in[ vreme de

(„socoteala“), adic[ treapta ra\ional[, un proces secundar. }n cunoa=terea lucrurilor =i oamenilor, deseori nu este necesar un simplu contact senzorial, ci este obligatorie repetarea, care joac[ rolul de cercetare sau prob[ („ispit[“). Aceast[ ]ncercare nu este ]ns[ totdeauna util[ =i nu poate fi nici ra\ional[, oportun[ („]n\elep\asca“), ci se impune numai atunci c`nd po\i anticipa adev[rul sau, mai bine zis, c`nd exist[ indicii ale adev[rului; ]ncerc[rile nefundate ]n acest mod constituie un act ira\ional („ispit[ nebuneasc[“), cu totul inutil. Asemenea indicii ale adev[rului sunt date numai prin cunoa=terea senzorial[ — cu care ]ns[ nu putem p[trunde nici ]n centrul pam`ntului (domeniu neaccesibil sim\urilor) =i nici dincolo de cer, adic[ dincolo de lumea vizibil[ a astrelor (iar[=i un domeniu inaccesibil sim\urilor), Cantemir av`nd ]n vedere, probabil, universul spiritual (teologia) =i ]n mod sigur lumea metafizicii (ontologia). Prioritatea func\ional[ pe care o acord[ Cantemir cunoa=terii senzoriale fa\[ de cea ra\ional[, prioritate ce trebuie ]n\eleas[ =i sub forma c[ cea de a doua este dependent[ de prima, este exprimat[ ]n teza, de factur[ senzualist[, c[ =tiin\a, cunoa=terea se ]ntemeiaz[ pe datele furnizate de sim\uri, empiria trebuind s[ premearg[ epistimiei. Se cuvine s[ compar[m aceast[ tez[ cantemirian[ cu principiul gnoseologiei senzualiste a lui John Locke: „nimic nu exist[ ]n intelect care s[ nu fi fost mai ]nt`i ]n sim\uri“. Aceast[ tez[ a ]ntemeierii cu necesitate a =tiin\ei pe datele senzoriale face din Cantemir un premerg[tor al metodologiei moderne ]n stiin\[, al unei =tiin\e limitate la domeniul fizic, guvernat de legi naturale, singurul domeniu care poate oferi certitudini pentru cunoa=terea uman[. Credincios acestui principiu, Cantemir prive=te cu ironie =i ostilitate, ]n c`teva locuri din Istoria ieroglific[, adev[rurile, metodele =i construc\iile pur ra\ionale, fie c[ este vorba de domeniul logicii, fie c[ este vorba de cel al metafizicii. 1 F[r[ pova\[ la ostroavele ferici\ilor a merge: f[r[ =tiin\[ locul adev[rului a afla (D. C.).

38

Dimitrie Cantemir

]ng[duin\[ av`nd, pentru ca de cele trebuitoare =tire a da =i r[spuns a lua s[ pociu 1 .“ Inorogul dzis[: „Poftele mele =i pu\ine =i, precum mi s[ pare,

drepte sint. Pu\ine dzic, c[ci numai doa[, drepte dzic, c[ci ale noastre, iar[ nu streine poftim. }nt`i dar[ ieste: Filului dreapta

=i p[rin\asca mo=tenire s[ nu i s[ opreasc[, sau Corbul de la Stru-

tocamil[ aripile lu`ndu-=i, noi pentru a noastr[ dreptate orice a face vom putea, de nu agiutoriu, ]ncai ]mpotrivnic s[ nu ne fie.

A doa ieste: traiul =i l[ca=ul mieu, veri ]n v`rvul mun\ilor, veri

]n fundul v[ilor, veri ]n c`mp, veri ]n p[dure, sau oriunde aiurea pofta inimii mele ar fi, din toat[ grijea vicle=ugului neprietinesc afar[ s[ fiu. Aceste doa[ f[c`ndu-s[, poate fi ]ncep[turile prie- te=ugului s[ s[ puie =i mai cu vreme dragostea adev[rat[ s[ s[ ]ntemeiedze. Cu vreme dzic, c[ci cu vreme =i nepriete=ugul ]n multe au crescut 2 (c[ cele dimpotriv[ tot o m[sur[ =i tot un num[r au). Iar[ amintrilea cine ar dzice c[ cu toat[ inima din ur[ciune ]ndat[ spre cea des[v`r=it[ dragoste a s[ ]ntoarce poate, aceia inim[ viclean[ =i minciunoas[ ieste. C[ precum ]ntrarea, a=e ie=irea patimilor s[ socote=te =i mai v`rtos obiceiul ]nvechit ieste deprindere cu nevoie a s[ uita, pre carile precum me=- ter=ugul, a=e firea pre lesne a-l lipsi sau a-l t[g[dui nu poate. Iar[ de=i s-ar afla nas de cear[ =i inim[ de argint-viu ca aceia, m[ crede c[ acel feliu de priete=ug pururea ]ndoit =i cu prepus ar fi

1 Toma cere lui Cantemir s[-=i expun[ condi\iile =i preten\iile pe care le are fa\[ de Br`ncoveanu ]n eventualitatea ]ncheierii unei ]n\elegeri ]ntre ei. 2 Condi\iile „drepte“, expuse de Dimitrie, sunt:

a) Antioh Cantemir s[ poat[ reveni la domnia Moldovei, ca la un drept de mo=tenire, iar Br`ncoveanu s[-=i retrag[ protec\ia asupra lui Mihai Racovi\[, l[s`nd toat[ libertatea fra\ilor Cantemir de a-=i ap[ra drepturile lor politice; b) s[ ]nceteze toat[ ac\iunea de urm[rire =i persecutare ]mpotriva lui Dimitrie Cantemir, astfel ]nc`t s[-=i poat[ rec[p[ta ]ntreaga libertate de ac\iune. De ]ndeplinirea celei de a doua condi\ii — pe care Dimitrie o socote=te funda- mental[ — depindea o real[ ]mp[care ]ntre el =i domnul |[rii Rom`ne=ti.

Istoria ieroglific[. Vol. II

39

(c[ sufletul carile pre lesne din ur[ ]n dragoste a s[ muta =tie, acela urmadz[ ca ]nc[ mai pre lesne =i din foarte mic[ pricin[ din dragoste ]n ur[ a s[ schimba s[ poat[). De care lucru (pier- derea vremii cinstit[ ieste c`nd ]ntru alegerea priietinilor =i pen- tru nepierderea priietinilor s[ cheltuie=te). Iar[ pentru vremea d[rii =i lu[rii r[spunsului, dup[ a locului dep[rtare, socotesc c[ 1.500 de minute 1 nu numai de agiuns, ce ]nc[ =i de prisosit sint. Deci orice =tii =i po\i, f[r[ z[bav[ f[, ca nice priete=ugul, nici nepriete=ugul prin mult[ vreme ]n prepus s[ r[m`ie.“

1 1500 minute (neexplicate la cheie) trebuie s[ ]nsemne 15 zile, timpul necesar pentru ca Toma s[ trimit[ la curtea din Bucure=ti condi\iile puse de Dimitrie =i s[ primeasc[ r[spunsul de la Br`ncoveanu.

PARTEA A +EPTEA

Acestea ]ntr-acesta chip prin c`teva a nop\ii ceasuri Inorogul cu +oimul voroav[ f[c`nd, Hameleon, precum mai sus s-au pomenit, la l[ca=ul s[u duc`ndu-s[, ]n vasul uluirii vetrilele g`ndurilor de=chidea, prin marea relelor socotele ]not`nd, spre toate v`nturile, horburilor funele chitelelor ]ntindea 1 . A=e el ]n valurile vicle=ugurilor t[v[lindu-s[ (poate fi r[utatea ]ndoit =i ]ntriit s[ lucredze fortuna slobodzind), somn f[r[ somn =i odihn[ f[r[ odihn[ ]l chinuia, at`ta c`t cu ochii de=chi=i somna =i cu

de=teptat[ visa. 2 }n care vis p[rerea chipuri ca

toat[ fantazia

acestea ]nchipuindu-i ]i zugr[viia. 3 Hameleonului cu aer a s[ pa=te =i cu v`nt a s[ hr[ni 4 firea fiindu-i, precum pre marginea unii ape ]mbl[ i s[ p[rea 5 , unde

1 Este de remarcat complexa =i frumoasa metafor[ a m[rii pentru a sugera fr[m`nt[rile nocturne ale lui Scarlat Ruset.

2 Scarlat are un vis premonitor, foarte logic construit de scriitor, dovad[ a cunostin\elor ]ntinse ale lui Cantemir ]n domeniul oniroman\iei. Aceast[ secven\[ a Istoriei ieroglifice ar putea fi intitulat[ Visul Hameleonului. Prin importan\a pe care o acord[ visului (motivul propriu-zis =i seria de interpret[ri) ]n desf[=urarea ]nt`mpl[rilor din Istoria ieroglific[, Dimitrie Cantemir trebuie considerat ca primul scriitor care introduce ]n literatura noastr[ atmosfera oniric[.

3 Construc\ia =i alegoria visului, de o logic[ sever[, demonstreaz[ un scriitor ce nu r[m`ne la modalitatea primitiv[ a oniroman\iei vremii, ci construie=te totul dup[ o tehnic[ savant[, ]n care logica este conjugat[ cu psihologia.

Se reaminte=te c[ hrana Hameleonului, adic[ a lui Scarlat Ruset, este aerul, v`ntul, ceea ce ]nseamn[ c[m[t[ria =i intriga. 5 Visul ]ncepe s[ fie povestit ]n manier[ popular[, de=i terminologia este,

4

Istoria ieroglific[. Vol. II

41

ni=te hingiuri dese =i ]nghimpoase =i ni=te copaci frundzo=i =i umbro=i era, at`ta c`t de desimea =i grosimea umbrelor ce avea, precum de tot soarele le lipse=te =i preste tot ]ntunerecul ]i c[ptu=e=te i s[ p[rea. A=edar[, el ]mbl`nd =i prin ]ntunecoas[ cea\a aceia orb[c[ind, departe ]nainte precum o zare de foc vede i s[ p[ru, spre carea cu toat[ nevoin\a n[zuind =i la d`nsa apro-

piindu-s[, v[dzu c[ at`ta de mare era focul carile cu mare v[paie ardea, c`t cu v`rvul par[i nu[rii ceriului p[trundea, unde stihiia focului 1 cu apa 2 nu[rului mari =i groznice tr[snete =i plesnete f[cea (precum aceste doa[ trupuri 3 de stihii goale unul pre altul

a nu priimi =i vr[jm[=e=te una pre alta a strica =i a ]mpr[=tiia

obiciuite sint). Iar[ ]n mijlocul focului o jiganie groz-nic[ v[dzu, carea la chip ca =op`rla, ]ns[ cu multul mai mare =i mai groas[ a

fi i s[ p[rea. Aceasta ]n toate p[r\ile prin par[ primbl`ndu-s[,

f[r[ sa\iu j[ratecul 4 p[=tea =i de mare l[comie =i spudza ]nghi\iia, nemic[ ceva=i de at`ta ]nfocat[ v[paie betejindu-s[. Hameleonul

a=e de cu dulce m`ncarea sulimendri\ii 5 v[dzind (c[ci a=e s[ numiia jiganiia aceia), lucru carile nici od`n[oar[ stomahul ei ]l sim\is[, foamea ]n ma\[ i s[ scorni (c[ din multe pofta sufletului

pe alocuri, savant[. Prima secven\[ a visului, destul de ]ntins[, are rostul de a realiza portretul moral al lui Scarlat Ruset.

1 Focul privit ca element fundamental al existen\ei. Se observ[ cum scriitorul folose=te o terminologie specific[ filozofiei antice, ]n care ]nt`lnim focul printre elementele care stau la baza lumii (aerul, apa, focul, p[m`ntul).

2 Apa este ]n\eleas[ aici tot ca un element stihial.

3 Trup: corp, ]n ]n\eles de element, de stihie; „trupuri de stihii“ — elemente stihiale, elemente ultime; „trupuri de stihii goale“ — elemente stihiale pure, primare. Cantemir prive=te focul =i apa asemenea unui cuplu de contrarii, aflate ]n permanent[ lupt[, ca ]n filozofia lui Empedocle.

4 Focul, j[ratecul: binele =i desf[t[rile lumii (D. C.) — dup[ opinia lui Cantemir, ]nclina\ia uman[ spre pl[cere =i satisfac\ii de tot felul ac\ioneaz[ ]n interior ca un foc mistuitor.

5 Cantemir folose=te credin\a popular[, dup[ care focul nu ar avea nici o putere asupra salamandrei.

42

Dimitrie Cantemir

necl[tit[ ar fi, de n-ar fi sim\irile pre dinafar[ iscoditoare =i apoi ]ndemn[toare). 1 Foamea dar[ ]ncep`nd, m[nunt[ile i s[ ]ntor- cea =i stomahul tare ]l chinuia. Carile de toat[ =tiin\a a sim\ire ca aceia gol, cu de moarte \ipete: „vai, ma\ele, vai, m[nunt[ile, vai, p`ntecele, vai, vintrile mele!“ a s[ v[ieta =i a s[ v[iera ]ncepu. +i leacul aceii necunoscute boale, ce ar fi =i unde s-ar afla, nu =tiia. A=e el ]ntr-acel chip mi=elos chinuindu-s[, salamandra din mijlocul focului: „O, s[race, strig`nd, dzis[, ce poate fi acest chin, carile a=e de f[r[ mil[ te-au apucat =i ce aceast[ lacom[ c[utare =i nes[\ioas[ m`ncare spre bucatele mele?“ Hameleonul, f[r[ „vai =i vai“, alt[ nu dzicea, =i f[r[ „moriu =i moriu“, alt[ nu r[spundea. Ce mai pre urm[ cu l`nged glas dzis[: „Sim\ire nesim\it[ simt =i p[timire nep[timit[ pat 2 , o, domnul mieu =i ]mp[ratul focului (c[ Hameleonului precum salamandra bodzul focului 3 s[ fie i s[ p[ru).“ Hameleonul la toate am[gitoriu, iar[ la aceasta s[ am[gi, c[ci ]n hran[ =i ]n m`ncare deos[bire a face ne=tiind, i s[ p[ru c[ j[ratecul f[r[ primejdie =i focul f[r[ nevoie a ]nghi\i =i a mistui va putea. Ce r[ul r[u pate, c[ ]n locul foamei sa\iul cu arsur[ =i nesuferite durerile i s[ ]nmul\ir[. Salamandra dzis[: „O, tic[loase, au nu =tii c[ foametei hrana =i setei b[utura ]i ieste leacul? }ns[ nu tot stomahul toat[ bucata mistuie=te, nici tot g`tlejul toat[ b[utura priime=te, nici alt[ jiganie, f[r[ de mine, foc a pa=te poate [ c[ cine pentru desfr`nata poft[ or`nduiala fireasc[ cov`r=e=te, acela ]n focul l[comiii sale (ca tine acmu) s[ pe- depse=te, a c[ruia st`ngere =i potolire foarte cu greu =i mai nici cu greu s[ g[se=te]. Ce tu acmu, mai mult[ z[bav[ nef[c`nd,

1 O just[ observa\ie psihologic[.

2 Scarlat Ruset este prezentat ca un om chinuit de dorin\a de a se bucura de „binele =i desf[t[rile lumii“.

3 Bodzul focului: slava lumii (D. C.) — salamandra ar simboliza, prin urmare, renumele pe care ]l po\i c`=tiga prin conduita de via\[ exprimat[ de lume, al c[rui sens, dup[ concep\ia cantemirian[ expus[ ]n Divanul lumii, ar fi cel al f[r[delegilor.

Istoria ieroglific[. Vol. II

43

cum mai cur`nd alearg[, cearc[ =i unde oa[le =erpelui 1 vii afla, nez[ticnit le bea, c[ci dup[ m`ncare ca aceasta, b[utur[ ca aceia trebuie, c[ numai acelea doar[ v[paia carea ]n droburile tale s-au a\i\at a st`nge vor putea.“ Hameleonul, de leac ca acesta de la sulimendri\[ ]n\eleg`nd, macar c[ nu f[r[ mari sl[biciuni =i le=in[turi, ]ns[ ]ndat[ prin toate malurile a cerca, to\i c`mpii =i dealurile a cutreiera =i toate bortele copacilor, gaurile \[rmurilor =i cr[p[turile p[m`ntului a scocior] ]ncepu (c[ la cel bolnav s[n[tatea de mare pre\ ieste, pentru carea toate ]n cump[n[ puind, mai iu=oare a fi le socote=te). Deci dup[ mult[ =i cu multe dureri, trud[ =i ostenin\[, oa[le =erpelui, carile ohendra s[ cheam[, ]ntr-un loc a afla i s[ t`mpl[, pre carile, de mare arsura ma\elor 2 , ]ndat[ =i f[r[ de nici o ]ng[imal[ le sorbi. A=edar[, de cu grab[ dac[ oa[le b[u, precum arsura ma\elor ce avea i s-au potolit i sa p[ru. }ns[ dup[ fire doftorul, dup[ doftor leacul =i dup[ leac ca acela t[m[duirea carea i s[ cuviniia ]i vini, de vreme ce nu chipul boalei ]n chipul s[n[t[\ii, ce forma r[ului ]ntr-alt[ form[ mai rea =i mai cumplit[ s-au mutat. C[ci oa[le ohendrii ]n c[lduros p`ntecele Hameleonului cobor`ndu-s[, nu spre mistuire, ce spre z[mislire cl[tire a face ]ncepur[ =i acmu embriona\i puii ohendrei dup[ a lor fire p`ntecele ]i f[r`ma =i, pentru ca ]n lu- min[ s[ ias[, vintrele ]i spinteca (c[ cine cu l[comie acul cos[toriului ]nghite, acela cu mare mi=[lie fierul ar[toriului bore=te), =i a=e, s[racul Hameleonul iar[=i spre moarte s[ b[tea, iar[=i munci =i dureri de na=tere ]l cuprindea, ]n locul leacului otrava =i ]n locul s[n[t[\ii moartea cuno=tea, dar[ ce s[ fac[ =i de ce s[ s[ apuce nici =tiia, nici s[ pricepea. Puii ohendrii din p`ntece-i ie=ind 3 , peste trup i s[ ]mpleteciia, de grumadzi i s[

1 Oa[ de =erpe: minciunile scornite (D.C.).

2

Arsura ma\elor: pedeapsa a =tiin\ei rele ]ntr-ascunsul inimii (D.C.). 3 Ie=irea puilor prin p`ntece: viptul minciunilor, ocara carea peste voie vine (D.C.) — Cantemir subliniaz[ c[ rezultatul minciunilor =i intrigilor lui Scarlat

44

Dimitrie Cantemir

col[ciia, ]l pi=ca, ]l mu=ca, =i nu laptele, carile nu avea, ce sin- gele, carile de prin toate vinele i s[ scurea, ]i sugea. }ntr-acesta chip puii ohendrii =i n[scu\ii lui =i at`ta de cumplit din toate p[r\ile de via\[ de=ert`ndu-l, =i cu toaps[c =i venin ]mpl`ndu-l, ]n dureri a=e mari =i chinuri a=e nesuferite, ]ndat[ ote=irea ]n minte nu-i veniia. Ce mai t`rdziu de mare =i minunat[ puterea cornului Inorogului asupra a toat[ otrava aminte ]=i adus[ 1 (c[ci =i de alt[ dat[ de otr[vit[ a v[zduhului putregiune m`ntuindu-l, cu s[n[tatea vie\ii ]l d[ruis[) 2 =i a=e, din p[dure la munte ]ntr-un suflet alerg[, ca doar[ pre Inorog, de binele s[u f[c[toriu, unde- va a afla va putea. Pre carile ]ntr-un munte prea ]nalt =i loc prea aspru =i f[r[ sui= afl`ndu-l, i s[ p[rea c[ pre o stinc[ ]nalt[ ]n simceaoa muntelui =ede, iar[ din toate p[r\ile pr[p[=ti, h`rtoa- pe =i p[h`rnituri groznice era, at`ta c`t c[ut[rii ame\al[ adu- cea 3 . Iar[ din v[zduh =i peste v`rvul mun\ilor ]i p[ru c[ o pasire neagr[ 4 , cu mare v`jiituri viind, pre luminos =i lunecos cornul

Ruset va ]nsemna p`n[ la urma pierderea prestigiului pentru autorul lor; ]n orice caz, ele vor atrage dup[ sine o pedeaps[ binemeritat[.

1 Credin\[ popular[, potrivit c[reia praful ras de pe cornul inorogului, acest animal fabulos, ar fi un puternic antidot. Simbolic, scriitorul se refer[ la o ]nt`mplare adev[rat[ petrecut[ ]ntre Scarlat =i Dimitrie Cantemir, simbolizat de Inorog. }ncepe cea de a doua secven\[ a visului, foarte scurt[, menit[ s[ demonstreze, cu ajutorul unei ]nt`mpl[ri, generozitatea sufleteasc[ a lui Dimitrie Cantemir, precum =i conduita recuno=tin\ei, de care ar fi trebuit s[ dea, cu necesitate, dovad[ Scarlat.

2 Este vorba de un ajutor b[nesc acordat de Dimitrie lui Scarlat, aflat odinioar[ ]ntr-o grea situa\ie financiar[ („otr[vita a v[zduhului putregiune“ =tim c[ este „aierul sam“, care la cheie este t`lcuit ca „datoriia =i s[r[ciia Hameleonului“).

3 Muntele semnific[, ]n oniroman\ie, urcu= social, demnitate =i putere, dar simbolica Istoriei ieroglifice desemneaz[ pe un ]nalt demnitar otoman. Poate c[ aceast[ a doua semnifica\ie are ]n vedere scriitorul, dac[ ne g`ndim c[ el se afla ]ntr-adev[r ascuns ]n casa ]naltului demnitar otoman amintit.

4 Pasire neagr[: Corbul (D. C.) — Constantin Br`ncoveanu. }ncepe o alt[ secven\[ a visului, de factur[ premonitorie propriu-zis[, ]n care Scarlat asist[

Istoria ieroglific[. Vol. II

45

Inorogului vrea s[ s[ puie. Inorogul cu capul cl[tind =i cornul cutremur`nd, pasirea cu picioarele de neted =i luciu cornul lui a s[ lipi nu putea. C`t[va vreme pasirea s[ s[ puie, Inorogul s[ o surpe =i r[zboiu ca acesta f[c`nd, odat[ s[ t`mpl[ ca Inorogul ]n curmedzi= cu cornul lovind, c`teva pene din aripa cea dreapt[ a pasirii s[ rump[. 1 De care lucru, pasirea, sl[bindu-s[ =i de mult[ lupt[ ame\ind =i obosindu-s[, ]n mie=[los chip, gium[tate zbu- r`nd, iar[ gium[tate pr[v[lindu-s[, ]n pr[pastea dedesupt s[ co- bor] 2 (c[ ]n[l\area ]nfla\ilor cu mintea, ca penele ]n aripi, iar[ sf`r=itul lor ca pasirea zmult[ r[m`ne). Hameleonul, ]ntr-at`tea dureri ce s[ afla, frumoas[ privala aceii monomahii 3 durerile a-=i uita ]l f[cus[ (c[ c`nd puterea sufletului chiar[ ]n privala ]n\ele- gerii s[ ]nfige, atuncea toate sim\irile trupului dinafar[ amur- \esc). Ce a luptii prival[ s[v`r=indu-s[, boldurile =i str[mur[rile patimii la sim\irea durerilor ]l ]ntoars[r[. 4 Ce, precum s-au dzis, unde Inorogul =edea, nici loc, nici nedejde de suit Hameleonul av`nd, de departe, cu mare umilin\[, patima ]=i povestiia =i: „Milo- stive=te-te, milostive=te-te asupra tic[lo=iii mele!“ striga. Inorogul

la o lupt[ ]ntre Corb (Constantin Br`ncoveanu) =i Inorog (Dimitrie Cantemir),

lupt[ ce trebuia s[ fac[ pe vis[tor s[ ]n\eleag[ c[ Dimitrie va fi mai puternic dec`t domnul |[rii Rom`ne=ti.

1 Penele c[dzute: sc[derea puterii (D. C.). 2 De sus ]n pr[paste c[derea: din m`ndrie trecerea ]n ocar[ (D. C.) — Cantemir subliniaz[ faptul c[ din aceast[ lupt[ Br`ncoveanu va ie=i ]n pierdere, ceea ce s-a =i ]nt`mplat: a cheltuit foarte mul\i bani cu mituirea demnitarilor =i era s[-=i piard[ =i tronul ]n ]mprejur[rile de la 1703. 3 Duelul (monomahia) la care a asistat ]n vis Scarlat oglinde=te un adev[r:

Rusete=tii, care p`n[ aici se dovediser[ sprijinitorii familiei Cantemir, fuseser[ ]n acela=i timp =i martorii conflictului dintre ace=tia =i domnul |[rii Rom`ne=ti, conflict care ]ncepuse ]nc[ din 1688.

4 }n ultima secven\[ a visului, scriitorul aduce lucrurile ]n prezent, pentru

a ridiculiza profilul moral al lui Scarlat, imposibil de transformat ]n bine. }n acest scop se reia firul convorbirii Hameleonului cu Inorogul, c[ruia ]i cere s[-l vindece de suferin\a provocat[ prin ]nghi\irea ou[lor de =arpe.

46

Dimitrie Cantemir

dzis[: „Ce fel de patim[ ieste carea te chinuie=te?“ Hameleonul r[spuns[: „}nt`i foamea l`ngedzind, apoi focul m-au p`rjolit, iar[ mai pre urm[ puii carii am n[scut m-au pr[p[dit; =i iat[ c[, de nu mai cur`nd milostivirea ta asupra sl[biciunei mele va agiun- ge, pierit =i pr[p[dit sint, c[ci alt[ nedejde =i n[zuire vie\ii mele n-au r[mas.“ +i iar[=i din toat[ inima: „Agiutoriu, agiuto- riu! striga, =i cornul plec`ndu-\i, din otrava ce m[ putrede=te, m`ntuie=te-m[!“ s[ ruga. 1 Inorogul r[spuns[: „Leacul =i puterea leacului cornului mieu spre otrava carea dinafar[ vine sluje=te, iar[ nu spre veninul carile dinluntru s[ na=te (c[ r[utatea boalii doftorii o t[m[duiesc, iar[ boala sufletului 2 leacurile apoteca- rilor nu =tie). Ce pre c`t a socoti pociu, receta leacului t[u aceas- ta ieste: cornul c[milii, coama =erpelui, ochiul guziului orb =i unghile pe=telui lu`nd, ]n laptele aspidei le fierbe, p`n[ din dzece oc[, dzece dramuri vor r[m`nea, carile ]n chipul alefiiului f[c`ndu-s[, c`nd soarele ca luna va sc[dea cu o parte pre la rane te unge, iar[ cu alt[ parte la sf`r=itul soarelui, ap[ din f[rmu=uri de marmure =i din pilituri de aur storc`nd, o amestec[, =i ]n chipul =erbetului f[c`nd-o, o bea, =i a=e leacul ]\i vii afla.“ 3 Hame- leonul chipul leacurilor audzind =i precum ]n batgiocur[ ]i dzice

1 Hameleonul poveste=te Inorogului pe scurt ]nt`mplarea care l-a adus la el: arz`nd de focul patimilor lume=ti („binele =i desf[t[rile lumii“) =i chinuit de con=tiin\a ]nc[rcat[ („pedeapsa =tiin\ei reale ]ntr-ascunsul inimii“), merge la salamandr[, zei\a focului, o fiin\[ diabolic[, dup[ sfatul c[reia ]nghite ou[ de viper[ (minciuni) ce se dezvolt[ apoi ]n p`ntecele lui, ]i provoac[ chinuri mari la na=tere =i-i intoxic[ tot trupul (pedepsirea minciunilor).

2 Scriitorul nu ]n\elege o psihopatie, ci un viciu moral care, desigur, nu putea fi vindecat cu doctorii, sau, cum se spune expresiv ]n text, aceast[ boal[ „leacurile apotecarilor nu =tie“.

3 Re\eta oferit[ de Inorog cuprinde leacuri absurde, sensul acesteia referindu-se la imposibilitatea vindec[rii lui Scarlat Ruset de grava sa boal[ moral[, reprezentat[ de minciun[, vicle=uguri, intrigi, ce alc[tuiau „firea“, natura personajului. Cantemir se exprim[ plastic la cheie: Receta leacului boalei Hameleonului: neputin\a ]ntoarcerii firii spre bine.

Istoria ieroglific[. Vol. II

47

socotind: „Vai de mine, vai de mine, dar[ unde =i cine poate lucruri nev[dzute, neaudzite ca acestea s[ afle?“ +i cu strigarea deodat[ s[ de=tept[. Din somn =i din vis ca acesta Hameleonul trezindu-s[, tot chipul videniii ca ]ntr-un punct a socotelii culeg`nd, ni spre bine, ni spre r[u ]l lua. De carile totdeodat[ ni s[ bucura, ni s[ ]ntrista. Ce pre- cum s[ dzice (tot ce cu mare poft[ iubim, aceia cu mare lesnire credem), ]n care chip =i Hameleonul toate cele dimpotriv[ din g`nd izgonind, dup[ pl[cerea =i pofta sa visul ]ntr-acesta chip t`lcuia:

Apa carea curea, pre a c[riia margine el s[ primbla: nest[t[toare vreme =i amestecate dzilele ei sint; p[durea deas[ =i ca ]ntunere- cul umbroas[, prin carea cu mare nevoie ]mbla: mul\imea gloate- lor tulburate; iar[ negura carea lumina soarelui opriia: ]nv[luirea lucrurilor a c[rora sf`r=it cu ochiul ]n\elegerii a s[ videa =i a s[ cunoa=te nu s[ putea; ]nt`i de departe zarea focului v[dzut[: mici ]ncep[turile poftei fierbin\i; iar[ de aproape par[ ]nalt[: m[rimea poftei =i a lucrului din nemic[ p`n[ ]ntr-at`ta ]ngro=et =i cres- cut, c`t preste toat[ lumea vestea i-au ie=it; sulimendri\a carea ]n j[ratecul focului s[ p[=tea: statul a toat[ adunarea carile cu nest`ns[ poft[ spre izb`ndirea inimilor s[ hr[niia =i cu mare nevoin\[ pentru pofta sa, tot greul =i nevoiia a suferi nu s[ t[g[duia. A=ijderea, salamandra de foc precum nebetijit[, a=e nes[turat[: statul lucrului ]nceput pentru s[v`r=ire nep[r[sit s[ sile=te, nici cineva din cei ]mpotrivnici ]n ceva a-l beteji va putea =i pofta at`ta de folos ]i va fi, c`t de binele carile va urma ne]ndestulit va fi, c[ci ]n mare m[rime =i lucrul =i lauda lui va cre=te. Iar[ r[zboiul apii nu[rilor cu v`rvul par[i focului =i tr[s- netele =i plesnetele carile ]ntre d`nsele s[ f[cea: precum acestor doa[ monarhii minunate fapte =i vestea lucrului ce s[ va ]ntre d`nsele ispr[vi, peste nu[ri va trece =i prin =i preste toate \[rile =i olaturile va merge; foamea carea din m`ncarea salamandrii i s-au scornit: pofta cu carea el spre acela lucru (cu carile vreun ames- tec nu avea) a s[ amesteca l-au ]ndemnat; ]n chipul ei jeratec a

48

Dimitrie Cantemir

m`nca: pentru agonisirea laudii de la monarhiia pasirilor (c[ci para pasirilor zbur[toare, iar[ apa nu[rilor, dobitoacelor la p[m`nt, tr[g[toare a fi t`lcuia), ]n pofta a tot statul lor au ]ntrat. Arsura carea ]n p`ntece i s-au scornit: greuimea =i nevoia lucru- lui; leacul pre carile salamandra l-au ]nv[\at, adec[ oa[le =erpelui s[ bea: mijlocile carile din socoteal[ =i din ]n\elepciune s[ nasc (c[ci =erpele ]n\elepciunea, iar[ oa[le afl[rile =i mijlocele pre carile ]n\elepciune le d[, t`lcuia), ar[t`ndu-i, le-au aflat, le-au b[ut =i ]n p`ntece puii =erpelui s-au z[mislit: socoteala ]n g`nd =i ]n inim[ au b[gat, apoi, ca cum le-ar fi z[mislit, la calea lor spre ducerea s[v`r=itului le-au pus. Prin p`ntece cu mari dureri i-au n[scut:

adec[ preste nedejdea sa =i de unde nici s-au g`ndit, fapta cu mare bucurie au s[v`r=it (c[ci durerile ]mpotriv[ t`lcuind, vese- lie =i bucurie a fi socotiia). Iar[ leacul carile ]mpotriva durerii de la Inorog poftiia: prin buiguirea fantaziii, visul aievea =i durerea adev[rat[ socotind, stricarea aceii bucurii de la nebiruit[ puterea nepriietinului prin necuno=tin\[ cerca. Ce Inorogul leac carile ]n fire nu s[ d[, nici undeva s[ afl[, spuindu-i, precum lucrul ]nceput nicicum a s[ strica nu va putea, nici asupra aceii bucurii, pre carea faptul ]n\elep\[sc au adus-o, vreo ]ntristare ]mpotrivnic[ va putea sta 1 . Acestea a=e, toate, dup[ a sa voie Hameleonul t`lcuind, visul ]n nespus[ bucurie =i ]n lucrul aievea ]ntorcea. Ce un lucru aceast[ ]nfipt[ socoteal[ oarecum din temelie ]i cl[tiia, c[ci dup[ voie t`lcul a potrivi nu putea. 2 Adec[: pre cornul Ino- rogului pasirea cea neagr[ a s[ pune neput`nd, cu penele aripilor fr`nte, de r`p[ mai mult pr[v[lit[ dec`t l[sat[ s-au dat. A=ijderea, c[ el la locul unde Inorogul sta a s[ urca =i loc a s[ sui n-au aflat. Ce p`n[ mai pre urm[, macar c[ cu ]ndoit =i prepus g`nd, ]ns[ iar[=i pre c`t mai aproape de pofta sa a-l aduce au putut, =i pre

1 P`n[ aici elementele visului sunt t`lcuite de Scarlat ]n favoarea sa, consider`ndu-le o prevestire, nu f[r[ dificult[\i, a succeselor ]n demersurile sale. 2 R[m`n ]ns[ c`teva elemente a c[ror natur[ r[u prevestitoare ]l pun pe g`nduri, dar, for\`nd interpretarea, le stabile=te un sens benefic.

Istoria ieroglific[. Vol. II

49

acesta ]ntr-acesta chip l-au t`lcuit. Adec[: pre neprietin moartea de nu-l =i va de tot st[p`ni, ea ]ntr-o parte, spre r`p[, adec[ spre vremea necunoscut[ l[s`ndu-s[, via\a str`mpt[ =i nenorocit[ ]i va l[sa, ca carea altul nici mai denainte, nici mai pre urm[ de d`nsul a vie\ui nu s-au v[dzut, sau ]n loc str`mt =i r[u ca acela via\a ]=i va petrece, de unde nici el la altul, nici altul la d`nsul s[ marg[ va putea. A=edar[, Hameleonul, vesel dup[ vis =i voios dup[ t`lcuirea lui, din locu-=i s[ri =i, cum de la +oim pentru vinirea Inorogului ceva=i =tire nu i s-au dat s[ mira 1 (c[ci cu +oimul cuv`nt pusese ca c`nd Inorogul ar vini, ]ndat[ =tire s[-i fac[). Apoi iar[=i sin- gur m`ng`indu-s[, ]n sine dzicea: „Vicle=ugul carile ]n inim[ port nici piielea de pre mine nu-l simpte, necum ace=tea ]n prepus ca acesta s[ fie ]ntrat =i mai v`rtos c[ precum ]n toat[ credin\a m[ au, bine i-am cunoscut. Ce, poate fi, Inorogul de ceva s-au ]mpie- decat =i la locul prundi=ului nu s-au cobor`t, c[ci amintrilea =i el la cuv`ntul dat st[t[toriu, =i +oimul de vicle=ug ne=tiutoriu ieste.“ +i a=e, iar[=i ]n stratu-=i culc`ndu-s[, dzua a s[ lumina cu ]ntunecos g`nd a=tepta. Deci Inorogul =i cu +oimul, dup[ ce prin mult[ vreme a nop\ii, ce le-ar fi fost voroavele sf`r=ir[, unul cu altul s[rut`ndu-s[ =i ]n bra\e prietine=ti cuprindzindu-s[, sara bun[ ]=i deder[ =i unul de la altul desp[r\indu-s[, cine=i la ale sale s[ ]nturnar[ (c[ la ]mpreunare pofta hiri=[, iar[ la desp[r\ire voia de ]mpreun[ tre- buie 2 ). Iar[ c`nd m`na cea de aur cu degetele de trandafir din v`rvurile mun\ilor flori culege =i m[nunchele negre din cele albe

1 Interpret`nd visul ]n favoarea lui, de=i unele elemente i se ar[tau net nefavorabile, Scarlat pleac[ vesel la ]nt`lnirea cu Toma Cantacuzino, nelini=tit ]ns[ c[ acesta nu-l anun\ase de sosirea lui Dimitrie. 2 Toma se transform[ prea repede ]n prieten afectuos al lui Dimitrie, dup[ ce p`n[ de cur`nd fusese du=manul lui. Mai trebuie s[ remarc[m, de asemenea, =i faptul c[ nu-l anun\ase pe Scarlat de sosirea lui Dimitrie la el, de=i se convenise ]n acest sens.

50

Dimitrie Cantemir

alege 1 . Hameleonul, dup[ obiceiu, la ispitele r[ut[\ilor, =coala vr[jbilor =i cercetare str[jilor degrab[ purceas[, pre carile ]ntr-un suflet cutreier`nd =i ceva nou din celea ce r[u nedejduia neafl`nd, precum cu bun[ sam[ Inorogul din munte la locul ]mpreun[rii s[ nu s[ fie cobor`t, singur =ie ]=i dovedi (c[ vicleanul c`nd pe altul ]n lucru s[ am[geasc[ nu are, atuncea singur pe sine ]n so- coteal[ s[ viclene=te =i cuvintele din sin fur`ndu-=i ]n pung[ le pune). +i a=e, precum vremea clevetii =i ceasul zavistiii s[ fie nemerit socotind, cum mai degrab[ la +oim s[ dus[ 2 . C[tr[ carile darea bunii dimine\i de gium[tate curm`nd =i c[dzuta ]nchin[ciune ]nc[ bine nesf`r=ind, cu capul viperii s[ ]nchina, cu ochii vulpei c[uta, cu trupul dul[ului s[ cl[tina =i, ca cum de duh r[u tulburat ar fi fost, cu f[lcile c[scate, cu budzele l[sate =i cu balele aspumate cuvinte cu stropi =i stropi cu cuvinte amestecate ]ntr-acesta chip a ]mpr[=tiia ]ncepu: 3 „V[dzut-a\i,

1 Se remarc[ unele metafore semnific`nd rev[rsatul zorilor =i r[s[ritul soarelui, scriitorul explic`ndu-le pe fiecare la cheie. Astfel:m`na de aur este soarele; degete de trandafir sunt radzele soarelui ro=ii de diminea\[, culegerea florilor din mun\i ]nseamn[ c`nd radzele soarelui ]n v`rvurile mun\ilor love=te, iar m[nunchele albe din cele negre a alege se t`lcuiesc c`nd s[ ]ng`n[ dzua cu noaptea. }ntre acestea,

„m`na cea de aur cu degetele de trandafir“ (vezi textul), poate fi socotit[ o influen\[

a Iliadei lui Homer, unde ]nt`lnim expresia „aurora cea cu degete de trandafir“.

Format la =coala retoricii vremii, care exagera rolul podoabelor stilistice, Dimitrie

Cantemir a suferit foarte mult influen\a acesteia, prefer`nd exprim[rii simple

]nc[rc[tura stilistic[, pre\iozitatea =i efectele de contrast. A=a st`nd lucrurile, trebuie privit[ cu rezerva cuvenit[ opinia curent[ c[ el ar putea fi un reprezentant de concep\ie al barocului ]n literatura noastr[ veche, de=i, luat ]n sine, =i barocul este

o modalitate sui generis a spiritului retoric. 2 Nelini=tit totu=i de unele elemente r[u prevestitoare ale visului, Scarlat, ]nainte de a vizita pe Toma Cantacuzino, se duce ]n zori s[ sondeze str[jile de bostangii, care aveau sarcina de a t[ia retragerea lui Dimitrie pe ap[ =i de a-l captura. 3 Constat`nd c[ Dimitrie n-a fost prins de bostangii, a=a cum se a=tepta =i, convins c[ acesta nu venise la ]nt`lnirea convenit[, Scarlat se duce ]n grab[ la Toma Cantacuzino =i, d`ndu-=i pe fa\[ ura de care era capabil, ]=i ]ncepe =irul

Istoria ieroglific[. Vol. II

51

dzice, lucru la cuv`nt a=e de n[st[t[toriu =i ca frundza de tot v`ntul ]n toate p[r\ile cl[titoriu? V[dzut-a\i cuco=ul, ]nv[\[toriul v`ntului, ]n v`rvul turnului? 1 Eu ]nc[ de mult[ vreme la trup c`te dramuri =i la minte c`te gr[un\[ cump[ne=te, s[ \i-l c`nt[resc =i de toate pre am[nuntul s[ \i-l perigrapsesc vream, la chip, cum =i la obiceie ce fel ieste s[ \i-l ar[t poftiiam =i precum din gura lui vreodat[ adev[rul nu iese a \i-l dovedi m[ ispitiiam. }ns[ spre ]mpreunarea lui cu at`ta sete ]ncins =i cu at`ta poft[ spre viderea lui aprins v[dzindu-te, a \i-l povesti m[ siiam. Iar[ acmu, iat[, singur iu=urimea min\ii, nestarea cuv`ntului =i toat[ prostimea firii bine i-ai v[dzut =i precum socotesc, precum =i c`t ieste, de pre unghe leul =i de pre parte tot \irc[lamul vii fi cunoscut, c[ci eu, tic[losul, pentru a mea prostime, ca nu c`ndai ]n prepusul de zavistnic =i ]ndoin\a de clevetnic s[ cadz, adev[rul a-\i gr[i m[ temeam =i toat[ fiin\a lucrului a-\i descoperi m[ feriiam (c[ pre c`t de ur`cioas[ ieste minciuna la urechile drept audzitoare, pre at`ta de primejdioas[ ieste adeverin\a la audzirea str`mb ascult[toare). Ce acmu, iat[, el, la locul ]ns[mnat =i dup[ cuv`ntul dat, n-au vinit. Iat[, giur[m`nturile ]n loc de basn[ =i cuvintele =i rug[mintele ]n chip de batgiocur[ le-au luat .2 . De care lucru, ]ndr[zneala adev[rului lu`nd, din curat[ inim[ a=i dzice

de atacuri calomnioase la adresa fostului st[p`n =i prieten. Din acest motiv putem intitula aceast[ parte Secven\a calomniei. Din punct de vedere literar, trebuie remarcat[ capacitatea scriitorului de a reprezenta dinamica gestual[ ]n manifestarea ipocriziei, urii =i perfidiei de care era st[p`nit Scarlat: „cu capul viperii s[ ]nchina, cu ochii vulpei c[uta, cu trupul dul[ului s[ cl[tina =i, ca cum de duh r[u tulburat ar fi fost, cu f[lcile c[scate, cu budzele l[sate =i cu balele aspumate cuvinte cu stropi =i stropi cu cuvinte amestecate ]ntr-acesta chip a ]mpr[=tiia ]ncepu“. 1 Cuco=ul ]n v`rvul turnului, carile dup[ v`nt s[ ]ntoarce, cela ce dup[ vreme ]=i mut[ voia =i priete=ugul (D. C.) — Dimitrie Cantemir este acuzat de oportunism ]n rela\iile cu semenii.

2 Scarlat face un portret psihic =i moral calomnios lui Dimitrie, alc[tuit ]n realitate dup[ propriul s[u caracter. Modelul uman negativ, frecvent ]n epoca

52

Dimitrie Cantemir

ca de aceast[ prietineasc[ ]mpreunare p[r[sindu-te, cu chipul carile priietinul =i priete=ugul ce s[ fie n-au ]nv[\at, deplinul nepriete=ug =i vrednicul nepriietin, cum =i c`t s[ fie, a cunoa=te s[-l faci, ca alte feliuri de curse =i de la\e ]ntindzindu-i =i ]ntr-]n- sele v`n`ndu-l, s[ priceap[ 1 (c[ precum toate obrazele unul cu altul nu s[ asam[n[ =i stelele una cu alta ]n lumin[ nu s[ potriv[sc, a=e dec`t vicleanul mai viclean =i dec`t me=terul altul mai me=ter =i mai iste\ s[ afl[).“ +oimul deodat[ =i ]ntr-acesta chip oare de cine gr[ie=te mult s[ mir[. Apoi aceast[ puturoas[ hul[, de unde =i asupra a cui o scorne=te, cu lin glas ]l ]ntreb[. Hameleonul dzis[: „Dar[, domnul mieu bine =tie cine ]n lume

=i singur ]ntre to\i muritorii de toat[ hula =i ocara vrednic ieste,

a c[ruia =i a numelui pomenire gre\oas[, =i audzului sc[r`n-

d[voas[ ieste“. +oimul dzis[: „Hele, pentru aceasta =i mai ales a ]n\elege a= vrea“. El dzis[: „Au nu am[geul =i =ifariul acela at`tea crunte sudori

mi-au v[rsat? 2 Au nu vicleanul =i ]n=el[toriul acela de at`tea ori

=i ]ntr-at`tea de moarte cumpene =i de via\[ primejdii m-au

evenimentelor descrise ]n Istoria ieroglific[, dar respins de concep\ia despre om a lui Cantemir, are urm[toarele tr[s[turi: nestatornicie ]n promisiuni, angajamente =i atitudini; influen\abilitate, lipsa unei conduite ferme; oportunism ]n rela\iile cu semenii =i mai ales ]n contractarea =i p[strarea prieteniei; natur[ vulgar[, neevoluat[ („prostimea firii“); inconstan\[ =i agita\ie mintal[. (,,iu=urimea min\ii „), adic[ trecerea rapid[ de la o p[rere la alta, incapacitatea de a aprofunda =i a urm[ri o idee, intelect aberant. (Acestea nu trebuie confundate cu aceea ce am numi ast[zi mobilitatea inteligen\ei, flexibilitatea, receptivitatea =i aprehensivitatea mintal[, care sunt calit[\i nu defecte.) 1 Fa\[ de un prieten at`t de nedemn =i de am[gitor ca Dimitrie, spune Scarlat, trebuie ca Toma s[-=i schimbe atitudinea =i s[ continue s[-i ]ntind[ curse pentru a-l captura. 2 Scarlat consider[ c[ prin neprezentarea la ]nt`lnire, Dimitrie Cantemir i-a anulat toate eforturile =i cheltuiala de energie pentru prinderea pl[nuit[.

Istoria ieroglific[. Vol. II

53

b[gat, mai v`rtos c[ cu a lui pricin[ =i rob la m`na crocodilului am c[dzut, unde =i p`n[ ast[dzi cu greu pre\ a m[ r[scump[ra

=i cu mul\i chiz[=i pre\ul s[-mi pl[tesc legat sint. 1 Dar[ de vreme

ce el toate ostenin\ele ]n z[dar =i toate slujbele ]n darn a fi mi-au ar[tat, 2 las[, c[ ]nc[ pu\intel, =i visul carile am visat dup[ t`lcuire ]l voi plini. C[ci visele pre mine vrodat[ macar[ nu m[ am[gesc,

c[ precum a viselor t`lcuire, a=e a vr[jilor alc[tuire de la tat[- mieu foarte bine am ]nv[\at. C[ tat[-mieu, Apariul 3 , prin mult[

vreme la Hersonisul criv[\ului 4 cu cor[bieriia ]mbl`nd, de la ba- bele schithilor toate me=ter=ugurile gheomandiii, hiromandiii =i

a necromandiii deplin ]nv[\as[, pre carile prin adese paradosin

supt pecetea pomenirii tare le-am ]ns[mnat, din carile =uv[itoriul

=i a multe c[r[ri =tiutoriul acela nu-mi va sc[pa“. 5

1 Continu`nd s[ cread[ c[ Dimitrie nu a venit ]ntr-adev[r la ]nt`lnirea cu Toma, Scarlat trece de la calomnii la acuza\ii care s[ justifice ura =i pornirea sa p[timas[. O prim[ acuza\ie: Cantemir l-ar fi pus de mai multe ori ]n situa\ii care i-au primejduit via\a — ceea ce nu =tim din alt[ parte — am[nuntul referindu-se probabil la unele misiuni riscante pe vremea c`nd Rusete=tii erau fideli familiei Cantemir. Cea de a doua acuza\ie — mai grav[ — este exprimat[ clar: din cauza lui Dimitrie, Scarlat ar fi intrat ]n ]nchisoarea bostangiilor, de unde ar fi sc[pat numai cu girul unor cuno=tin\e care garantaser[ c[ vor pl[ti o anumit[ sum[ de bani. Se vede c[ ]nt`mplarea nu se petrecuse prea demult, dac[ Scarlat era tolerat ]nc[ (1704) pentru neplata sumei.

2 Scarlat afirm[ expres c[ Dimitrie nu i-a ar[tat recuno=tin\a cuvenit[ pentru serviciile mari aduse c`ndva.

3 Apariul: Cupariul cel b[tr`n (D. C.) — este vorba de Constantin Ruset, grec de neam, tat[l fra\ilor Ruset: Mihalache, Lascarache (mort la acea vreme), Iordache, Manolache =i Scarlat, ultimul juc`nd un rol de frunte ]n povestirea Istoriei ieroglifice. Pentru c[ b[tr`nul Ruset fusese cupar ]n vremea lui Vasile Lupu, fiii s[i au fost numi\i =i Cup[re=ti. Acest Constantin Cuparul a jucat un rol imens ]n via\a politic[ a Moldovei =i, dup[ el, fiul s[u Iordache.

4 Hersonisul criv[\ului: Cr`mul t[t[r[sc (D. C.) — Crimeea.

5 Scarlat d[ am[nunte interesante despre tat[l s[u, care se ocupase ]n tinere\e cu comer\ul pe mare („cu cor[bieriieria ]mbl`nd“), am[nunt confirmat de izvoarele timpului. El frecventase, cu acest prilej, Crimeea, ]nv[\`nd de la

54

Dimitrie Cantemir

+oimul ]n\eleg`nd c[ toate acestea v[rs[turi asupra cur[\[niii Inorogului le bore=te: „+terge-\i gura, dzis[, o, priietine, =i de ieste cu putin\[ =tiupitura iar[=i ]\i ]nghi\i =i bor`tura iar[=i ]\i sorbi, c[ci Inorogul =i la cuv`ntul dat au st[tut, =i la locul ]m- preun[rii, asar[, dup[ cum au dzis, au vinit. De la carile de ]ntreag[ voroav[ s[tur`ndu-m[ =i de ]nalt[ ]n\elepciune mult mir`ndu-m[, adeverit sint c[ acestea toate spre ispit[ sau prin zavistie veche le gr[ie=ti. +i acmu din pricina sau a ne=tiin\ii, sau a r[ut[\ii (c[ci am`ndoa[ jig[nii rele =i cu multe capete sint), ]n vreme f[r[ vreme cu ce erai ]nc[rcat a te desc[rca =i ]n locul ce nu \i s-au c[dzut a le arunca ai silit. Ce de ai f[cut ispit[, o, priietine (]nt`i pre tine de bun, apoi pre altul de r[u ispite=te); iar[ de te-ai din zavistiia veche cleveta noa[ a face pornit, s[ =tii (c[ sabiia zavistiii m[nunc nu are, =i oricine a m`n[ ar apuca-o, ner[nit =i nebetejit s[ r[m`ie nu poate)“. 1 Hameleonul, de o parte cu obrazul (carile nu de ru=ine, ce de vicle=uguri a s[ muta =tie), ]n multe fe\e s[ schimba =i pen-

ni=te t[t[roaice b[tr`ne diverse practici divinatorii ca: geoman\ia — ghicirea prin anumite semne sau figuri ivite ]n p[m`nt, nisip, \[r`n[ etc.; chiroman\ia — prezicerea viitorului dup[ semnele din palm[;necroman\ia — comunicarea cu spiritele mor\ilor, spiritismul. Mai sus se afirm[ c[ acest Scarlat ]nv[\ase de la tat[l s[u nu numai aceste practici, ci =i oniroman\ia, adic[ arta t`lcuirii viselor, =i, de asemenea „alc[tuirea“ vr[jilor. Cum vr[jitorii sunt ]nal\ii demnitari otomani ]n ipostaza de dispun[tori ai vie\ii politice din \[rile rom`ne=ti, expresia pare a se referi la faptul, adev[rat, c[ Rusete=tii au fost mae=trii de culise ai vie\ii noastre politice din acel timp. 1 D`ndu-=i seama la cine se refereau insultele lui Scarlat, Toma Cantacuzino trece la ap[rarea lui Dimitrie Cantemir, nu f[r[ a acuza pe intrigant c[ a f[cut toate acestea fie din ur[ veche („zavistie veche“), fie ca s[-i sondeze p[rerea („spre ispit[“). Cu acest prilej el face un portret al calit[\ilor lui Dimitrie, lucru nu lipsit de importan\[ pentru p[rerea pe care o avea scriitorul despre sine ]nsu=i. Astfel, el se consider[ statornic ]n cuv`ntul dat (tr[s[tur[ a cava- lerismului), om cu „]ntreag[ voroav[“, adic[ echilibrat =i cu judecat[ bun[ =i de asemenea, plin de o „]nalt[ ]n\elepciune“, ceea ce ar ]nsemna om cu vederi largi, de principiu.

Istoria ieroglific[. Vol. II

55

tru c[ acmu +oimul din minciunele =i clevetele, carile din spur- cata lui gur[ audzis[, s[ nu cumva vechea-i pizm[ s[ cunoasc[ =i mai cu de-adins vicle=ugurile s[ nu-i cumva cerce =i, afl`ndu-le, s[ nu-i cumva amintrilea visul t`lcuiasc[ s[ temea. Iar[ de alt[ parte, cum minciuna ]n haina adev[rului =i vicle=ugul ]n c[me=a drept[\ii =-ar ]mbr[ca =i acmu de cur`nd c[lcatele-=i de vulpe viclean[ urme cum =-ar astupa, cu g`ndul obr[zniciii, ]n c`mpul neru=in[rii, ca un cal sirep =i desfr`nat, alerga. A=ijderea, aces- tea cu a cuv`ntului me=ter=ug a le =icui, a le c[ptu=i =i a le zugr[vi de nu le-a cumva putea, de toat[ nedejdea ce mai denainte luas[, sc[pat s[ sim\iia 1 . }ns[ (afl[toare de me=ter=uguri firea ]n nevoi), =i ales a lui, carea organul r[ut[\ii a-=i afla =i r[utatea min\ii a-=i acoperi ]ndat[ ]n pomenire ]i adus[, singur ]n inima sa ca aces- tea scornind: „Oare cei ce a me=ter=ugului cuv`ntului ]nv[\[tori sint ce alt[ giuruin\[ c[tr[ ucinicii s[i dau, f[r[ c`t, precum adev[rul minciun[ =i minciuna adev[rul s[ fac[ ]i va face 2 , =i de vreme ce cu cea de ob=te socoteal[ lucrul =i me=ter=ugul acesta

1 V[z`ndu-=i vicle=ugurile descoperite, Scarlat intr[ ]n panic[ =i caut[ o cale de a ie=i din ]ncurc[tur[; aceasta este arta cuv`ntului (,,a cuv`ntului me=ter=ug“), adic[ =tiin\a retoricii. Aceast[ art[ este v[zut[ de Scarlat ca un mijloc de „a zugr[vi“ lucrurile dup[ voia =i interesele de moment. 2 Afirma\ie grav[: Cantemir vede ]n retoric[ =tiin\a de a preface adev[rul ]n minciun[ =i minciuna ]n adev[r, =tiin\[ ce ]=i are, prin urmare, o logic[

proprie, o logic[ sofisticat[. De altfel, marele nostru g`nditor face, ]n Istoria ieroglific[, o sever[ critic[ a logicii tradi\ionale aristotelice ]n ansamblu, demonstr`nd at`t incapacitatea acesteia de a ob\ine, ]n toate ]mprejur[rile, adev[rul, c`t =i u=urin\a cu care aceasta se poate transforma ]n sofistic[, ]n retoric[ =i chiar ]n poetic[. Mai grav[ trebuie considerat[ situa\ia care st[ ]n spatele afirma\iei, pus[ ]n gura lui Scarlat, c[ o asemenea concep\ie privind func\ionalitatea retoricii se profesa de la catedr[ din genera\ie ]n genera\ie

(„cei ce a me=ter=ugului cuv`ntului ]nv[\[tori sint

situa\ie ce indic[

viabilitatea unei mentalit[\i ce reactiva ]n lumea greceasc[ a Fanarului epoca sofisticii clasice. Nu este de mirare c[ retorica de catedr[ putea perverti caractere, exemplele oferite de Scarlat =i de Alexandru Mavrocordat Exaporitul ]n aceast[ privin\[ fiind elocvente.

“),

56

Dimitrie Cantemir

a=e s[ crede, iat[ c[ urmadz[ ca =i eu aceasta a ispr[vi s[ pociu, de vreme ce nu pu\in untdelemn ]ntr-aceasta ]nv[\[tur[ am chel- tuit =i mai v`rtos c[ prin mult[ vreme ]ntre alalte lighioi scaunul ace=tii =coale am \inut =i cu scrisorile a c[r\ilor am[gitoare de- prinderea din toate dzile am avut“ 1 . +i a=e, fe\e dup[ fe\e =i chipuri dup[ chipuri ]n fa\[ schimb`ndu-=i, c[tr[ +oim voroava ]ntr-acesta chip ]ncepu: 2 „(Dragostea prea mare =i liubovul ca- rile peste hotar trece, de prea mic[ pricin[, mari prepusuri ]=i face) 3 , precum maicele c[tr[ fiii s[i aievea dovad[ sint. Carele ori de fietece mic[ a or`nduielii s[n[t[\ii mutare grele =i primej- dioase boale cuconilor s[i prepun =i de celea ce s[ nu le cumva vie s[ tem, acele precum s[ le fie vinit, de fric[ socotesc, de unde cuv`ntul a s[ dzice s-au apucat (s[ nu vie ]n capul copilului ce-i mene=te maic[-sa) 4 . Asemenea dragostele Afroditei 5 , c`nd la

1 +coala, scaunul ritoric[i a \inea: gramatic, scriitoriu de c[r\i a fi (D. C.) din monolog mai rezult[ c[ Scarlat se formase la =coala retoricii =i c[ fusese gr[m[tic, situa\ie ce corespunde adev[rului. El a avut aceast[ func\ie ]n cancelaria fostului domn Gheorghe Duca, tat[l lui Constantin Duca. Cantemir nu aminte=te aici c[ Scarlat a de\inut chiar func\ia de mare retor al Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol.

2 Vr`nd s[ spun[ c[ insinu[rile f[cute la adresa lui Dimitrie sunt pornite ]n realitate dintr-un ad`nc sentiment de pre\uire =i prietenie, Scarlat \ine o cuv`ntare ]n fa\a lui Toma, prin care face o demonstra\ie retoric[ despre universalitatea, for\a =i inventivitatea sentimentului de dragoste.

3 }n exordiul cuv`nt[rii, preg[tit dup[ re\eta retoricii, Scarlat expune teza de baz[, ce urmeaz[ s[ fie demonstrat[, exprimat[ de ideea c[ atunci c`nd sentimentul de dragoste devine cople=itor, creeaz[ starea contrar[ a suspiciunii.

4 Un prim exemplu ]n aceast[ privin\[ ]l constituie dragostea de mam[ c[tre copiii s[i.

5 Dragostele Afroditii: iubostele spurcate, curve=ti (D. C.) — potrivit re\etei retorice, Scarlat nu abordeaz[ direct tema amici\iei, cum s-ar fi cuvenit, ci, pentru a-=i argumenta mai bine teza, recurge la analogie, folosind ]n acest sens sentimentul iubirii carnale specific cuplului iubit-iubit[. Urmeaz[ apoi o imaginar[ jelanie a geloziei, ]n care b[rbatul se pl`nge de infidelitatea iubitei. Folosind antiteza, procedeu apar\in`nd, de asemenea, arsenalului retoricii,

Istoria ieroglific[. Vol. II

57

step[na hiri=iii sale sosesc, pre tot ochiul viclean =i tot piciorul str`mb socotesc, =i, ]n toate =i pentru toate, pentru cel =ie iubit, neg`ndite prepusuri =i zelotipii ]=i scorne=te. +i pentru ca dra- gostele s[-=i poftoreasc[ =i iubostele s[-=i ]nnoiasc[, tot prepusul fantastic ]n locul adev[rului apuc`nd, o hul[ dr[g[stoas[ =i o m`nie m`ng`ioas[ scorne=te, dzic`nd: „Bine cunosc =i din multe ]mpotriv[ semne adeverit sint 1 c[ r[ul mieu noroc cu curat[ ini-

ma mea r[u s[ sluje=te =i de nesuferit rane ]n toate dzilele prin m`na ta ]ntr-]nem[ ]mi trimete. De vreme ce tu acmu pre altul

sau pre cutarile (anume dzic`nd) a iubi ai ]nceput, iar[ pre mine,

tic[losul, din dr[g[sto=ii t[i ochi dep[rt`ndu-m[, cu toat[ inima

din adev[rata dragoste m-ai lep[dat =i m-ai urgisit. Bine ]nc[ din-

ceput inima ]mi spunea c[ dragostea, cu carea ]n z[dar ardeam,

adev[rul a cunoa=te m[ opriia, c[ dragostelor zugr[vitoare =i ini-

mii mele am[gitoare e=ti, de vreme ce acmu, iat[, aievea =i la

ar[tare au ie=it, c[ a=e=i dint`i c[tr[ mine numai cu gura =i cu cuv`ntul erai, iar[ c[tr[ ciuda lumii 2 acela cu toat[ inima =i cu tot sufletul te dai. Ce bun[ nedejde am c[ ]n cur`nd[ vreme de lancea carea eu m-am r[nit =i de veninul cu carile eu m-am otr[vit =i el ner[nit =i neotr[vit s[ nu scape, =i peste pu\ine dzile, pre- cum eu acmu, a=e el atuncea deplin va cunoa=te c[ nici od`- n[oar[ cu cineva dreptatea a \inea =i cur[\iia inimii nebetejit[ =i

scriitorul pune fa\[ ]n fa\[ defectele iubitului p[r[sit cu frumuse\ea celui care i-a luat locul ]n inima iubitei. Totul formeaz[ o excelent[ pagin[ ]nchinat[ dragostei. Pe de alt[ parte, Cantemir sugereaz[ c[, prin folosirea incorect[ a analogiei, Scarlat comisese, de fapt, o abera\ie logic[, ]ntruc`t nu se poate stabili o rela\ie de asem[nare ]ntre sentimentul amici\iei =i cel al dragostei afrodisiace. }n felul acesta, scriitorul face o demonstra\ie indirect[ a modului ]n care logica retoric[ promoveaz[ sofisticarea adev[rului. 1 De aici ]ncep repro=urile de dragoste specifice st[rii de gelozie, subliniin- du-se infidelitatea =i nestatornicia fiin\ei iubite. Este de remarcat precizarea f[cut[ de Scarlat c[ „hula“, calomnia la adresa iubitei este, de fapt, „o hul[ dr[g[stoas[ =i o m`nie m`ng`ioas[“, pornite dintr-o pasiune profund[. 2 Adic[ uimirea, minunea lumii, cu sensul de ur`tul, monstrul lumii. Astfel numea gelosul pe rivalul s[u =i noul preferat al iubitei.

58

Dimitrie Cantemir

neimat[ a feri nu te-ai ]nv[\at, ce pururea c[tr[ to\i la cuv`nt nest[t[toare =i cu inima ca valurile m[rii ]n toate marginile lovi- toare ai fost =i e=ti. De care lucru, precum lini=tei m[rii, a=e dra- gostelor tale de credzut =i ]n cuvintele tale de sprijenit n-au fost, nici poate fi. C[ci din nemic[ ]n ]nalte de ur[ciune valuri te ]nal\i =i f[r[ nici o pricin[ lini=tea ]n tulburare =i furtuni de m`nie ca acestea ]\i ]ntorci, c`t tic[losul inimii vas ]n ochean f[r[ fund =i mare f[r[ margine, ca aceasta undeva liman de n[zuin\[ =i lini=te de m`ntuin\[ a afla nu poate. Ce de vreme ce nemilostiva-\i inim[ =i sufletul ]ntoarcere spre c[ial[ nu-\i =tie 1 , iat[ c[ de ast[dzi =i ]nainte m`hnit[ fa\a mea nu vii mai videa =i sl[b[nog piciorul mieu ]nalt =i neagiuns pragul t[u nu va mai c[lca. F[-\i voia, pline=te-\i pofta, negura din v`rvul mun\ilor s-au r`dicat, nu[rii de pe fa\a soarelui s-au mutat, tot spinul =i piiedeca din cale-\i s-au luat, =i f[r[ de nice o sial[, str`nge, ]mbr[\[=adz[, dulci s[rut[turi =i a trupurilor ]nc[ldzituri cu acest acmu de cur`nd =i proaspat iubovnic v[ ]mp[r\i\i. Eu m-am vechit 2 , m-am ve=tedzit =i ca florile de brum[ m-am ovilit. Soarele m-au lovit, c[ldura m-au p[lit, v`nturile m-au negrit, drumurile m-au ostenit, dzilele m-au vechit, aii m-au ]mb[tr`nit, nop\ile m-au schimosit =i, dec`t toate mai cumplit, norocul m-au urgisit =i din dragostele tale m-au izgonit. Iar[ acesta nou, 3 vios, vl[gos, ghizdav =i frumos, ca soarele de luminos, ca luna de ar[tos =i ca om[tul de albicios

1 Urmeaz[ amenin\[rile ]ndr[gostitului, arma psihologic[ pentru determinarea re]ntoarcerii fiin\ei iubite.

Dup[ ce las[ toat[ libertatea fiin\ei iubite de a se bucura de farmecele noului s[u ales, gelosul ]ncepe un pl`ns al disper[rii iubitului p[r[sit — prima elegie ]n literatura rom`n[, alc[tuit[ ]n stilul bocetelor populare ]n versuri, unde se ]nt`lne=te o puternic[ influen\[ a Miori\ei, dar apar =i elemente literare exotice, desigur, o reminiscen\[ a lecturilor =i a mediului oriental ]n care Cantemir =i-a dus tinere\ea. Pasajul bocetului formeaz[ primul termen al analizei, cu sublinierea defectelor iubitului p[r[sit.

3 De aici ]ncepe al doilea termen al antitezei, cu eviden\ierea calit[\ilor noului iubit, toate acestea constituind tr[s[turile frumuse\ii b[rb[te=ti, unele

2

Istoria ieroglific[. Vol. II

59

ieste. Ochii +oimului, pieptul leului, fa\a trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, din\ii l[cr[mioarelor, grumadzii p[unului, spr`ncenele corbului, p[rul sobolului, m`nule ca aripile, degetele ca radzele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, peli\a cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului =i v`rtutea colunului are. Lucru ca acesta \-ai agonisit? Pa=te-l, poart[-l =i ]n multe dzile cu fericire hr[ne=te-l =i ]ngra=[-l. Iar[ mie aceasta ]mi r[m`ne, pe bl[st[matu lumii n[roc pl`ng`nd, dreptatea mea c[tr[ tine =i str`mb[tatea ta c[tr[ mine ]n veci c[tr[ to\i =i nep[r[sit petiutinderile s[ povestesc.“ Acestea =i altele ca acestea jelea inimii a gr[i g[se=te =i zelotipiia asupra iubitului s[u, sau de fa\[, sau c[tr[ alt chip, s[ j[luieste, p`n[ c`nd r[spunsul cel =ie dorit, din dulce rostul iubitei 1 sale slobodzit, r[spuns spre a sa nem`ng`iat[ m`ng`ierea a audzi s[ ]nvrednice=te. Carea ]n cu- rat[ inim[ st[ruit[ tr[ind =i de la iubitul ei ]n prepusuri ca aces- tea \iindu-s[, ]ntr-acesta chip ]i r[spunde: „Norocul mieu cel nenorocit, 2 o, dulcele mieu, p`n[ ]ntr-at`ta necredincios =i prepui- toriu te face, c[ din sinul maicei =i de la \i\ele mamcii de c`nd am ie=it, dec`t tine mai frumos =i mai dr[g[stos nici a trupului ochi mi-au v[dzut, nici a sufletului a videa mi-au poftit. C[ ]ntre to\i dumn[dz[ii 3 , de=i ieste soarele mai frumos, ]ns[ eclipsis ]l ]ntunecadz[ =i noaptea ]l dep[rteadz[, de ieste luna 4 ]ntre boadz[

dintre ele con\in`nd o not[ oriental-exotic[ (datorit[ compara\iilor cu luna, iasiminul, pardosul, cacumul etc.).

1 Cuplul iubit-iubit[ apare pentru prima dat[ ]n literatura noastr[ ]n contextul unor pagini ]nchinate iubirii.

2 Scriitorul folose=te de mai multe ori cuv`ntul „noroc“ pentru partener sau pentru partener[ cu ]n\elesul popular de soart[ bun[ sau rea. Cu aceste cuvinte ]ncepe r[spunsul de lini=tire al iubitei fa\[ de gelosul =i suspiciosul s[u adorat.

3 Dumn[dz[ii: dup[ obiciuita voroav[ poeticeasc[ trupurile cere=ti ]n- s[mnadz[ (D. C.) — astrele, stelele =i planetele. 4 Luna este luat[ ]n ]n\elesul de divinitate feminin[, ca la popoarele antice, ]n timp ce Soarele (vezi mai sus) este considerat divinitate masculin[, simboliz`nd for\a =i str[lucirea b[rb[teasc[.

60

Dimitrie Cantemir

=i Vinerea 1 ]ntre stele mai ghizdav[, ]ns[ lipsa luminii, acoperi- rea nu[rilor =i minunat[ na=terea comitelor le astup[ =i le aco- pere. Singure numai, dec`t toate frumse\ele mai frumoase, frum- se\ele tale dzua lumineadz[, noaptea str[lumineadz[, de departe m`ng`iesc =i de aproape sufletul veselesc, a c[rora lumin[ apus nu =tie =i privala sa\iu nu are. O, 2 bl[st[mat ceasul acela ]n carile l[cr[mos ochiul mieu nu te vede =i nenorocit[ dzua ]n carea de privala ta dep[rtat[ stau. Soarele nu r[saie, stelele nu luminedze =i dzua s[ nu s[ arete nop\ii aceiia ]n carea bra\ele mele nu te ]mbr[\[=adz[ =i \i\ele mele la talpele tale nu s[ al[tureadz[. Vultu- rul ceresc 3 ascunsele inimilor =i tainele sufletelor =tie. Pre carile neminciunos =i credincios martur puiu, c[ ]n ceasul ]n carile cu lipsa nespuselor tale lumini 4 m[ osindesc, ]ndat[ f`nt`nele Nilu- lui din ochi 5 ne]ncetat ]mi izvor[sc =i suspinele ]nfocate din inim[ dec]t para tartarului mai ]nalte =i dec`t sc`nteile Ethnii mai ]nfo- cate ]mi izbucnesc. Din tine ales, o, iubitul mieu, toate trupurile ciunguri de copaci p`rjoli\i =i toate chipurile t[ciuni ]n tin[ potoli\i ochilor miei s[ v[d =i sufletului mieu s[ par. 6 Ah, pustie =i dec`t cu moartea mai omor`t[ eu, c`nd ne]nfr`nt[ voia ta asupra mea m`hnit[ voiu cunoa=te. Nu, sufletul sufletului mieu, nu, lumina ochilor, nu, via\a =i fiin\a mea, nu prepune pe \[rna talpelor tale

1 Vinerea: steaoa ciobanului, carea ]nt`i r[sare (D. C.) — Vinerea este Afrodida sau Venus, zei\a frumuse\ii. }n explica\ia dat[, Cantemir o confund[ cu Arctu- rus, numit ]n popor =i Steaua ciobanului, stea de prim[ m[rime ]n constela\ia Boarului din Balan\[. Scriitorul nu avea de unde s[ =tie c[ Venus sau Luceaf[rul apare la apusul Soarelui numai ]n faza de elonga\ie estic[, ]n timp ce Arcturus apare ]n mod permanent, ]n timpul verii, la apusul Soarelui.

2 R[spunsul de lini=tire se transform[ acum ]ntr-o ]nfocat[ declara\ie de dragoste din partea femeii iubite.

3 Vulturul ceresc: Dumn[dz[u p[rintele (D. C.).
4

5 F`nt`nele Nilului din ochi: izvoar[le lacr[milor nep[r[site (D. C.).

Lipsa nespuselor lumini: lipsa privelii frumo=ilor ochi (D. C.).

6

O foarte frumoas[ exprimare: femeia declar[ iubitului s[u c[ trupurile altor b[rba\i i se par ni=te cioturi, iar fe\ele asemenea unor t[ciuni stinsi, lipsite de str[lucire.

Istoria ieroglific[. Vol. II

61

g`nd ca carile nici dup[ moarte, necum p`n la moarte ]n inima mea va ]ntra. O mie de suflete Dumn[dz[u de mi-ar fi dat, ]n primejdiia p[rului capului t[u pre fietecarile de o mie de ori jirtf[ =i giunghere spre plecarea m`niii Dumn[dz[ului le-a=i aduce. C[ de ieste ]n lume vreo fericire, aceia privala ta ieste, =i de ieste dup[ lume vreo fericire ]n carea mie privala ta s[-mi lipsasc[, =i ea s[ lipsasc[, c[ toat[ munca tartarului mie alta nu poate fi, f[r[ numai minuta ceasului desp[r\irii tale. C[ numai cu tine fericirea adev[rat[, iar[ f[r[ tine, oricum =i oriunde ar fi, minciunoas[ ieste.“ Ca acestea r[spunsuri pl[cute iubitul de la iubita sa (o, domnul mieu, +oaime,) lu`nd, inima din dogoreala prepusurilor ]=i r[core=te =i oarecum dragostea ]nnoindu-=i, liubo- vul =i iubostele ]=i adevere=te. }ntr-acesta chip =i ca cu aceasta dragoste c[tr[ ]n veci de iubitul Inorog afl`ndu-m[, pentru obraznica, ]ns[ din adev[rata dragoste pornita ispit[, iertare s[ aib, m[ rog. 1 C[ci ce ieste adev[rul a m[rturisi s[ cade, c[ ]n toate prepusurile dimpotriv[ cu o oarb[ purcedere am c[dzut, ca nu cumva el, dup[ datul cuv`nt neviind, ceva m[iestrii neprietine=ti s[ fie sim\it am prepus =i, pentru ca adev[rul a pricepe s[ po\i, celea ce nu are ]i gr[iiam =i celea ce nu-i poftesc ]i dziceam. Iar[ acmu dintr-]mbe p[r\ile cunosc`nd =i ]n=tiin\`n- du-m[ c[ nu ce dineoarea prepuneam, ce ce dinceput =tiiam =i nedejduiam, au ie=it, ]nsp[im`ntata-mi inim[ acea deplin[ vese- lie au luat =i toat[ ]ndoin\a dimpotriv[ de pe suflet mi s-au r`dicat. Adev[rat, dar[, domnul mieu, c[, precum dzici, Inorogul, pre- cum la cuv`nt st[t[toriu, a=e la lucruri st[ruitoriu =i la minte necl[titoriu ieste, c[ el minciuna nu numai c[ci nu o gr[ie=te, ce

1 Scarlat Ruset cere iertare lui Toma pentru def[imarea adus[ lui Dimitrie, sus\in`nd c[ a f[cut toate acestea din prea mare pre\uire =i amici\ie pentru el, a=a cum s-a ]nt`mplat =i cu ]ndr[gostitul p[r[sit, care arunc[ tot felul de acuza\ii femeii iubite. Apoi, ]ncepe s[-l laude, g[sindu-i multe calit[\i, negate mai ]nainte cu senin[tate. Este de observat cum Scarlat =tie s[ treac[, ]n mod foarte abil, de la o atitudine la alta.

62

Dimitrie Cantemir

macar a o audzi nu o priime=te, =i precum cu limba despre voro- avele de=erte poste=te, a=e urechile despre cuvintele f[r[ fiin\[ ]=i opre=te. Adeverit, dar[, s[ fii c[ pre c`t din voroava lui te-ai ]n=tiin\at, cu mii de mii de ori mai cu multul din faptele lui vii cunoa=te c[ ]n toat[ vredniciia str[luminat =i ]n toat[ bun[tatea curat s[ va afla. 1 }nal\e dar[ cere=tii cornul sl[vii lui =i, dintr-a mele dzile scurt`nd, dzilele lui ]nmul\asc[, =i nenum[ra\i aii ]i adaug[. C[ ce sint, dup[ pricina dint`i 2 , a lui =i de la d`nsul sint, c[ od`n[oar[ puterea cornului 3 lui cu antidotul cel nepre\uit =i ]n de binefaceri neperigr[psit asupra sl[biciunii cum mai cur`nd de n-ar fi agiuns, ]nc[ de mult via\a mi s-ar fi curmat =i \[rna cu pravul mi s-ar fi amestecat. 4 Ce acmu, pentru c[ci la vremea ]m- preun[rii neafl`ndu-m[ =i de a lui nes[\ioas[ prival[ lipsindu-m[,

1 Portretul admirativ, f[cut de ast[ dat[ de Scarlat lui Dimitrie, neag[ cu totul pe cel anterior. Sunt de re\inut calit[\ile invocate, pentru a cunoa=te p[rerea deosebit de bun[ pe care scriitorul o avea despre sine, ele constituind un adev[rat autoportret sub raport moral, al voin\ei =i al virtu\ilor mintale: statornic ]n promisiuni =i angajamente (,,la cuv`nt st[t[toriu“), perseverent ]n activitate („la lucruri st[ruitoriu“), echilibrat mintal („la minte necl[titoriu“), iubitor al adev[rului =i ne]ng[duitor cu minciuna, preocupat de a nu flec[ri („despre voroavele de=erte poste=te“), fiind, de asemenea, vestit pentru virtu\ile lui („]n toat[ vredniciia str[luminat“). Portretul consun[, cu unele complet[ri, cu cel f[cut mai ]nainte de Toma Cantacuzino, constituind un model al vie\ii sociale.

2 Cantemir dezvolt[, ]n Istoria ieroglific[, o ]ntreag[ teorie a cauzalit[\ii, cauza ini\ial[ av`nd un rol metodologic deosebit ]n desprinderea adev[rului din lan\ul complex al rela\iei cauz[-efect, ]n lumea fenomenelor sociale =i mai ales ]n rela\iile interindividuale. Scarlat este silit s[ recunoasc[ faptul c[ ]n lan\ul de conflicte dintre cei doi, Dimitrie Cantemir joac[ rolul de cauz[ prim[ ]n sensul c[ acest lan\ al rela\iilor dintre ei a ]nceput printr-o binefacere fa\[ de Scarlat, care, ]ns[, a uitat-o. 3 Este vorba de credin\a popular[, p[truns[ prin fizioloage, dup[ care cornul inorogului ar con\ine o substan\[ ce ar neutraliza otr[vurile.

4 Prin urmare, Cantemir l-ar fi sc[pat pe Scarlat de o datorie mare, pentru care acesta fusese probabil ]nchis =i pus ]n situa\ia de a fi ucis la cererea creditorilor, practic[ obi=nuit[ ]n acea vreme. Aceast[ achitare de datorii vine

Istoria ieroglific[. Vol. II

63

inima-mi cu par[ ]n[l\at[ =i cu v[paie nest`mp[rat[ ]mi arde. Ce poate fi fortuna =egi necredzute =i glume nesuferite ca acestea ar[t`ndu-mi, cu ]ntrist[rile =i m`hnirile mele giuc`ndu-s[, s[ z[b[ve=te. De care lucru, pentru a lui de a doa venire f[r[ =tiin\[ s[ nu fiu, 1 ca paguba =i pedeapsa carea acmu sufletul mi-au sim\it, a-mi r[scump[ra =i a-mi m`ng`ia s[ pociu, =i de nu cu s[rutarea talpelor, macar cu privala ochilor s[ m[ ]nvrednicesc, carea, una =i singur[, toat[ ]ntrist[ciune =i m`hniciunea a-mi r`dica =i toat[ durerea inimii a-mi vindica, destul[ =i de prisosit ieste.“ +oimul, la inim[ curat, viclenelor a Hameleonului cuvinte ]ncredin\`ndu-s[, precum iar[=i dup[ c`teva dzile sint s[ s[ ]mpreune ]i spus[. 2 Hameleonul ]ndat[: „Dar[, eu =tiu, dzice, c[ visele mele pe mine s[ m[ am[geasc[ cu putin\[ nu ieste.“ +oimul: „Ce vis ieste acela, rogu-te, c[ =i denioarea pomenind, precum asupra lui ]l vii izb`ndi dziceai?“ Hameleonul dinceput pre am[nuntul ]ncepu a i-l povesti, pre- cum mai sus s-au dzis. +oimul, deodat[ ad`ncimea visului cu sigeata socotelii p[trundzind, t`lcul ce i-ar fi mult s[ mira =i c[tr[ Hameleon: „Dar[ tu acesta cum l-ai t`lcuit?“ dzis[. Hameleonul nu numai ]n cuvintele aievea viclean, ce ]nc[ =i ]n vise fantastice du=man, 3 acmu, ]naintea +oimului, visul spre bine t`lcuia =i pre scurt mintea a-i c[ptu=i siliia, dzic`nd:

]n contradic\ie cu acuza\ia anterioar[ a lui Scarlat privind faptul c[ tocmai datorit[ lui Dimitrie ar fi fost re\inut ]n ]nchisoarea bostangiilor.

1 Sim\ind c[ Toma Cantacuzino a r[mas convins de sinceritatea declara\iilor sale pentru Dimitrie Cantemir, Scarlat roag[ pe mandatarul cur\ii de la Bucure=ti s[-i anun\e =i lui data celei de a doua ]nt`lniri dintre Toma =i Dimitrie, ascunz`ndu-i, bine]n\eles, motivele reale.

2 Naivul Toma se las[ ]n=elat de Scarlat, c[ruia ]i spune c[ peste c`teva zile va avea loc o nou[ ]nt`lnire cu Dimitrie Cantemir. Precizarea „c`teva dzile“ ne ]ndrept[\e=te s[ consider[m just[ t`lcuirea celor ,,1500 de minute“ prin 15 zile necesare trimiterii =i sosirii coresponden\ei dintre Istanbul =i Bucure=ti.

3 Ar putea ]nsemna vise ce scap[ unei chei ra\ionale =i ca atare greu sau imposibil de descifrat; acestea nu intrau ]n aten\ia lui Scarlat.

64

Dimitrie Cantemir

„P[durea cea deas[ =i umbroas[: grijea carea pentru pogor`rea Inorogului purtam era =i ]ndoin\a vinirii lui la ]mpreunare ]ns[m- na 1 . Salamandra carea ]n para focului s[ p[=tea: vechiul neprie- te=ug, carile ]n r[ut[\i au crescut =i s-au hr[nit. Foametea carea ]n p`ntece mi s-au scornit: jelea carea pentru acest nepriete=ug mi-au vinit =i de greu pentru priietini inima mi s-au r[nit. Leacul oa[lor =erpelui, carile mai mare durere mi-au f[cut: vinirea Ino- rogului pentru a c[riia ne=tiin\[ oarece ]n prepusuri am ]ntrat =i ispita cea de dineaoarea am f[cut. Z[mislirea =i na=terea puilor prin p`ntece: nedejdea vinirii lui =i minunat[ ispr[virea lucrului priete=ugului ce va s[ s[ fac[. Pasirea cea neagr[, carea, de cor- nul Inorogului neput`ndu-s[ lipi, cu capul ]n gios au c[dzut: vestea =i numele cel r[u, carile pre n[paste asupra cinstii Inorogului ]l punea, adev[rul cunosc`ndu-s[, de pre capul lui s[ va r`dica =i ]n pr[pastea uit[rii s[ va lep[da. Leacul cel peste putin\a firii Inorogul ]i ar[ta =i ]ntr-ace dat[ sf`r=itul visului urma: precum ve- seliia =i bucuriia carea din isprava lucrului va lua, ]n lume ]mpo- trivnic sau ]n ceva betejitoriu a i s[ afla nu va putea, =i a=e, tot s[v`r=itul lucrului ]n bucurie =i inim[ bun[ va r[m`nea.“ A=e Hameleonul ]n grab[, la unele prindzindu-s[, la altele ne- prindzindu-s[, ]zb`ndirea visului n[dind =i c`rpind ]n scurte cu- vinte, lungi =i late vicle=uguri acoperiia. 2 Ce +oimul, macar c[ visul ]n multe p[r\i lua, ]ns[ deodat[ ]n c[mara t[cerii ]l ]ncuie =i sf`r=itul lucrului t`lcuirea visului s[ arete a=tepta (c[ vr[jitorii minciuno=i =i credz[torii p[rerilor

1 Scarlat trece, ]n fa\a lui Toma, la o a doua t`lcuire a visului s[u. Este interesant[ reconstruc\ia =i reinterpretarea simbolurilor onirice, Cantemir introduc`nd astfel o important[ not[ de relativism ]n domeniul oniric, aflat ]n acea vreme ]nc[ ]n stadiul t[lm[cirilor tradi\ionale. 2 Noua interpretare a visului era, de fapt, o ]ncercare a lui Scarlat de a mistifica lucrurile cu scopul de a convinge pe Toma c[ actualele demersuri pentru ]n\elegere se vor termina cu bine pentru toate persoanele: Toma, Dimitrie =i Scarlat.

Istoria ieroglific[. Vol. II

65

nop\ii, de nu fra\i, iar[ veri primari ]=i sint. Cela din minciuni adev[rul, cesta din fantazie chipul a scoate sile=te). 1 Dup[ acestea Hameleonul de la +oim ie=ind =i cum v`natul au pierdut =i Inorogul au sc[pat, cu mare jele =i a inimii durere g`ndind, de mare n[caz budzele ]=i mu=ca =i m`nule ]=i fr`ngea. +i a=e, cum mai degrab[ la dul[i =i la ogari alerg`nd, cu fa\a posomor`t[ =i cu inima ]nfr`nt[, ]n trist chip =i jelnic[ ]nchipuire li s[ ar[t[ 2 (c[ a am[geilor cea mai de frunte ]nv[\[tur[ =i mai de treab[ schimositur[ ieste ca ]n inim[ pe cacodemonul, iar[ ]n fa\[ evdemonul s[ poarte) 3 , pre carile ei, ]ntr-aceasta form[ =i ar[tare v[dzindu-l: „Ce poate fi aceasta, o, priietine, dzis[r[, c[ chipul urgie =i fa\a bezcisnicie ]\i arat[ =i lucru peste voie s[ \i s[ fie t`mplat, m`hnite c[ut[turile =i fierbin\i oft[lurile ]\i m[rtu- risesc? Au spre chedzi r[i vr[jile ceva \-au menit? Au spre pofta inimii noastre de ceva ]mpotriv[ =i neagr[ veste ai sim\it? Sau de nu \ie ceva r[u \-au vinit, altuia vreun bine a s[ face ai cunoscut (c[ zavistnicul m`hnirea ]ndoit[ poart[, una c`nd lui ceva r[u, alta c`nd altuia ceva bine s[ nu cumva vie s[ teme). Noi p`n[ acmu ]ntr-at`t t[cere ]nfundat a te videa nu ni s-au t`mplat. Lim- ba cea ca clopotul cine \-au legat? Gura cea ca doba ce \-au as- tupat? Voroava cea ca pohoaiele ploilor cine \-au ]nghe\at? Gla- sul cel ca tunul fulgerului ce \-au amor\it? Mul\imea cuvintelor cele ca p[cura izvor`toare =i ca n[boiul pe toate =esurile clevete- lor n[bu=itoare cine \-au oprit? F[r[ nici o z[bav[ =i cum mai cur`nd spune-ne, ca, sau m`hnirii ]mpreun[ p[rta=i, sau, de va fi

1 Fa\[ de visul povestit =i interpretat de Scarlat, Toma adopt[ atitudinea cea mai potrivit[: va a=tepta s[ vad[ cum se vor desf[=ura evenimentele. Atitudinea lui Toma coincidea cu cea a lui Dimitrie, care nu credea nici ]n vr[ji, nici ]n visuri (vezi paranteza).

2 Nemul\umit =i m`hnit de e=ecul demersurilor sale pentru capturarea lui Dimitrie, Scarlat se duce s[ comunice toate acestea agen\ilor munteni.

3 Evdemonul ]n fa\[, cacodemonul ]n inim[: tu ar[tare priietin, iar ]ntr-as- cuns nepriietin (D. C.) — caracteristica ipocri\ilor =i ]n=el[torilor, dup[ p[rerea scriitorului.

66

Dimitrie Cantemir

cu putin\[, m`ng[ietori =i gona=i s[ ne facem. (C[ cuv`ntul m`n- g`ios la ]ntristare ieste ca numele doftorului la dz[care), carile macar c[ ]ndat[ toat[ ]ntristarea n-ar r`dica, ]ns[ o ]ndoin\[ oare- carea chitelelor aduce. (Iar[ unde ]ndoin\a, acolea =i nedejdea, =i unde nedejdea, acolea =i ]ncep[tura m`ng`ierii ieste), precum =i doftorul macar c[ nu ]ntr-acea dat[ toat[ boala scoate, nici nu- mele lui face minuni, ce nedejdea bolnavului r`dic`nd, socote=te c[ cel ce leacurile d[, de fa\[ ieste, a=e precum =i leacul ]i va afla nedejduie=te, care nedejduire oarecare chip de ote=ire ]i aduce.“ Hameleonul, din n[ri pufnind, pieptul izbind, din cap tremu- r`nd, din m`ni arunc`nd, cu picioarele ca dul[ii turba\i \[rna ]mpr[=tiind, din gur[ aspum`nd =i toat[ icoana vr[jm[=iii de la

inim[ ]n fa\[-=i zugr[vind: „O, fra\ilor =i prietinilor, ]n mare a ini-

mii str`mtoare m[ aflu, dzis[, at`ta c`t, precum s[ dzice dzic[-

toarea, c[ de oi gr[i, oi muri, de oi t[cea, oi plesni, =i din doa[

r[ut[\i carea de mai bun[ s[ aleg mintea nu-mi poate nemeri. S[

]ncep, tremur, s[ nu ]ncep, de n[caz m[ cutremur, s[ dzic, m[ tem, s[ nu dzic, putere a r[bda nu mi-au r[mas, ca f[t[toarele la ceas

am sosit: s[ f[t, durerile =i chinurile m[ ]nsp[iminteadz[, s[ nu

f[t, p`ntecele ]mi crap[ =i cuvintele ca puii ohendrii prin treci ]mi ies. S[ stric doa[, tocm[sc una, s[ tocm[sc doa[, stric o mie. Pen- tru care lucru, mai denainte, p`n[ cuv`ntul a v[ de=chide, prieti- nesc sfat s[-mi da\i =i cu m`na fr[\asc[ s[ m[ ]nd[m`na\i v[ pof- tesc. Adec[, ]nt`i s[ stric doa[ =i s[ tocm[sc una? Au ]nt`i, toc- mind una, s[ stric doa[? La aceasta ]ntrebare de voi videa c[ =i voi dup[ a mea socoteal[ m[ sf[tui\i, atuncea gura de voi ]nchide, p`ntecele s[-mi ca=ce =i pre spinare plesnind, povestea prin treci s[ izbucneasc[ =i c[lc`iul ]n locul rostului s[ gr[iasc[ voi lasa. 1 "

1 Scarlat Ruset este ]ndemnat de agen\ii munteni s[ le comunice cauza m`hnirii sale, dar acesta ezit[ s[ le vorbeasc[ direct despre e=ecul ]ncerc[rii de a prinde pe Dimitrie Cantemir. De altfel, avea =i de ce s[ se team[, ]ntruc`t urma s[ acuze de acest e=ec pe Toma ]nsu=i, =eful spionilor.

Istoria ieroglific[. Vol. II

67

Dul[ii, c`t[va vreme ]n g`nduri st`nd =i la ]ntrebare f[r[ baiere ca aceia ce s[-i r[spundz[ socotind, mai t`rdziu ]ntr-acesta chip ]i dzis[r[: „La toat[ ]ncep[tura a tot lucrul doa[ s[v`r=ituri a unii pricini s[ socotesc, carile pentru un s[v`r=it dintr-acele doa[ s[ ]ncepe, adec[ un s[v`r=it ieste, pentru ca oricum ar fi, lucrul acela ieste s[ s[ fac[, iar[ altul ieste, pentru ca bine sau r[u, tare sau slab, trainic sau netrainic =i altele asemenea acestora s[ s[ fac[ caut[. Deci c`nd cel de pre urm[ =i mai cu anevoie nu s[ soco- te=te, cel mai dint`i =i mai pre lesne s[ apuc[. A=ijderea (orice mai cu lesne la s[v`r=itul poftit a s[ duce s-ar putea, aceia=i mai cu greu =i mai cu nevoie a s[ face nebunie ieste). Deci pentru care s[v`r=it pricina ]nceperii \-ar fi socotind, spre acela lucrul ]\i a=adz[. Iar[ amintrilea =tim c[, precum din fire, a=e din me=ter=ug, tot lucrul dec`t a s[ face, a s[ strica mai pre lesne ieste. C[ un copaciu ]n 40 de ani la cea deplin v`rst[ =i hiri=[ m[rime a vini, iar[ a s[ usca ]n 40 dzile poate. A=ijderea, videm c[ cele ]n me=ter=ug a s[ tocmi dec`t a s[ face mai lesne =i dec`t am`ndoa[ mai lesne stricarea, c[ piramidele Eghiptului, colosul Rodosului, raiul Vavilonului, capi=tea Efesului 1 carea prin vremea

a [ ] 2 de ani de-abiia =i cu lucrarea a toat[ putin\a Asiii cu mare nevoie a s[ ispr[vi s-au putut; =i altele asemenea acestora, cu c`t[ nevoie =i cu c`t[ ostenin\[ s-au f[cut, cine poate povesti? Carile c`t de cu lesne =i c`t de cu iu=or ]n nimic[ s-au ]ntors, a to\i muritorilor minune aduce (c[ a tot muritoriul tot lucrul mu- ritoriu =i pu\in st[t[toriu ieste). A=ijderea altele, precum pre lesne a s[ face, a=e mai pre lesne a s[ strica, iar[ a s[ tocmi, toat[ isteciunea me=terilor gone=te (c[ un copil mititel cu un be\i=or sup\irel o mie de oale =i dz[ci de mii de stecle a sf[r`ma

1 Cantemir enumer[ patru din „cele =apte minuni ale lumii“ din antichitate:

piramidele Egiptului, colosul din Rhodos, gr[dinile suspendate („raiul“) din Babilon, templul („capi=tea“) din Efes, celelalte trei fiind mausoleul din Halicarnas, farul din Alexandria =i statuia lui Zeus din Olimpia de Fidias. 2 Loc alb ]n manuscris.

68

Dimitrie Cantemir

poate, iar[ o mie de olari o oal[ spart[ a c`rpi =i dz[ci de mii de steclari o stecl[ fr`nt[ a tocmi nu pot). +i precum s[ dzice cuv`ntul (un nebun o pietricea ]n fundul m[rii arunc[, pre c[rea

o mie de ]n\[lep\i s[ o scoat[ vrednici nu sint), care paradigm[

lesnirea facerii, =i nevoia desfacerii arat[. Acmu, dar[, chipul face-

rii, tocmelii =i stric[rii ]n sine socotind, dup[ care ai pofti, sfatul nostru alc[tuie=te =i de carea ]nt`i s[ te apuci, alege“ 1 . Hameleonul r[spuns[: „Adev[rat, dzice, c[ prietineasc[ sf[tui- tur[ =i ]n\elep\asc[ ]nv[\[tur[ mi-a\i dat, =i acmu cunosc (c[ su- fletele priietinilor adev[ra\i, cu puterea simbathiii carea ]ntre sine au, unul g`ndul altuia oarecum nemere=te =i unul altuia proroc s[ face). Dup[ povestea dar[ carea au trecut =i dup[ sfatul cari- le de la voi am audzit, urmadz[ ca ]nt`i doa[ stric`nd, apoi pre unul s[ tocm[sc, carile mai pre urm[ a multora de tocmirea vie\ii pricin[ poate fi. Ve\i =ti, dar[, o, fra\ilor, c[ pieirea a doa[ cape- te ieste via\a a capului al triilea, adec[ cu moartea Inorogului =i acmu =i a +oimului, via\a Corbului s[ va st[rui, prin carile toat[

a pasirilor =i a dobitoacelor monarhie s[ va ]nt[ri =i despre r[zsipa

1 Prin intermediul agen\ilor, Cantemir dezvolt[ o teorie a ac\iunii =i crea\iei umane. O ac\iune uman[, =i ca atare o crea\ie, este expresia unei motiva\ii sau

a unor interese (,,pricini“). }n realizarea oric[rei ac\iuni se au ]n vedere dou[

perspective sau scopuri („s[v`r=ituri“): aceea a ac\iunii ]n sine, un lucru urm`nd

s[ fie f[cut indiferent de orice implica\ie; =i cea a valorii, lucrul put`nd fi f[cut „bine sau r[u, tare sau slab, trainic sau netrainic“ etc. De asemenea, ]n realizarea unui lucru se are ]n vedere procedeul cel mai lesnicios =i, am zice ast[zi, cel mai economic, orice complicare inutil[ sau adoptarea unei c[i mai dificile dec`t este necesar \in`nd de domeniul ira\ionalului. Judec`nd, apoi, lucrurile din perspectiva durabilit[\ii („tr[inicia“), ]n general acestea se produc mai greu =i se pot nimici mai u=or, fie =i cele construite ]n vederea unei durabilit[\i mari. Cantemir interpreteaz[ problema prin z[d[rnicia =i de=ert[ciunea str[duin\elor

=i crea\iei umane, idee de factur[ biblic[. Din acela=i unghi de vedere trebuia =i

Scarlat Ruset s[-=i evalueze propriile sale demersuri pentru prinderea lui Dimitrie. Este curios cum tocmai agen\ii, gata la orice, sunt pu=i de scriitor s[ \in[ un logos cu o astfel de filozofie defetist-moralizatoare unui om cu o at`t de diabolic[ pl[cere =i perseveren\[ ]n a face r[u.

Istoria ieroglific[. Vol. II

69

carea i s[ g[te=te s[ va sprijeni. Iar[ ]ntr-alt chip nici putin\[,

nici vreo de putin\[ nedejde au r[mas, precum mai pre urm[ povestea vi\i ]n\elege!“ 1 Dul[ii din gura Hameleonului pentru numele +oimului audzind,

nu pu\in s[ tulburar[, c[ci =i frica ]i avea =i cinstea ]i purta. }ns[, pentru ca dintr-ad`nc lucrul mai la ival[ sa scoa\[, cu tot de-adin-

sul pe Hameleon a ]ntreba ]ncepur[ =i cum curg lucrurile =i ce ar

fi povestea s[ le spuie ]l poftir[. Hameleonul dzis[: „Lucrurile toate dup[ poft[ =i dup[ t`lcuirea visului cea dint`i purcesese =i p`n[ ]n s[v`r=it a=e ar fi m[rs. Iar[ acmu vicle=ugul carile +oimul c[tr[ st[p`nul s[u au ar[tat =i lu-

crurile spre mare =i groznic r[u au mutat =i t`lcuirea visului mieu spre cumplit[ =i stra=nic[ izb`ndire au schimbat.“ Dul[ii, ]nv[luite cuvintele lui nepricep`nd, precum de aierul fierbinte ]mb[tat sau acmu la schimbarea lunii fiind, de boala

ce avea 2 turbat, =i tulburat s[ fie socotiia, ales de numele visu- lui (]n carile toat[ voroava ]ntemeiat[ s[ videa), audzind (din vis, vis, =i din noapte ]ntunerec s[ ias[ socotiia), ]ns[ macar =i vis s[ fie (a tot lucrului =tiin\a dec`t ne=tiin\a [dec`t ne=tiin\a]

mai bun[ =i mai de folos a fi dzicea). +i a=e, pentru temeiul voroa-

vii =i cein\a pove=tii, v`rtos a-l iscodi apucar[.

Hameleonul dzis[: „+oimul spre am`ndoa[ monarhiile aieve nepriietin =i cumplit vr[jma= a fi s-au ar[tat, =i pre mine de at`ta vreme ]n r`s =i batgiocur[ \iindu-m[, toate =i mai nenum[ratele mele slujbe ]n prav =i ]n pulbere le-au v`nturat, de vreme ce,

1 }ncurajat de agen\i, Scarlat le comunic[, tot ]n form[ voalat[, planul s[u de a nimici nu numai pe Dimitrie, ci =i pe Toma Cantacuzino, considerat de el un tr[d[tor, pentru a feri pe Br`ncoveanu de nenorocirea pe care, zicea el, i-o preg[teau cei doi.

2 Cantemir afirm[ despre Scarlat Ruset c[ suferea de o boal[ („boala ce avea“) psihonervoas[, cu manifest[ri ciclice de tip lunar („la schimbarea lunii“). Scriitorul repet[ de c`teva ori acest lucru ]n Istoria ieroglific[. (A se vedea =i anterior: „ca cum de duh r[u tulburat“, p. 15. expresie ce insinueaz[ epilepsia).

70

Dimitrie Cantemir

precum bine =ti\i, c[ cu to\ii sfatul la un loc pusesem, ca doar[

vreun mijloc a s[ afla s-ar putea, cu carile pre Inorog la prundi= s[-l cobor`m =i pre nepriietinul ob=tii la str`mptul lui =i la lar- gul nostru s[-l aducem, la care lucru cu to\ii, ca ]ntr-o desime de p[dure umbroas[ =i ca ]ntr-o noapte nu[roas[ =i ]ntunecoas[, cu g`ndurile r[t[cind =i cu socoteala orb[c[ind, ]mblam (c[ ]ntunecarea min\ii, dec`t a nop\ii mai grea, =i piierderea socote-

lii dec`t a c[ii mai primejdioas[ ieste). +i acmu mai toat[ nedej-

dea pentru ispr[virea lucrului s[ curma, ce eu, cu multe ostenin\e

=i cu fierbin\i sudori v[rsate, ]n mijlocul primejdiilor, ca o suli-

mendri\[ ]n mijlocul focului m-am aruncat =i acmu mijlocul les-

niirii =i chipul ispr[virii afl`nd, at`ta nevoin\a mi s[ ]ndemnas[

=i pofta slujbei a\`\ase, c`t ca cum cu totului ]n foc a=i arde mi

s[ p[rea =i acmu plinirea slujbei, leacul arsurii \iind, pojarul carile m[nunt[ile ]mi topiia precum s[-l potoleasc[ socotiiam. C[ci cu multe me=ter=uguri acoperite =i cu fel de feliuri de giur[m`nturi

zugr[vite pre Inorog la str`mptul lui =i la largul nostru scosesem

=i ]n marginea prundi=ului ]l cobor`sem. +i acmu ca cum ]n ne-

dezlegate leg[turi =tiindu-l, din ceas ]n ceas =i asupra nepriieti- nului izb`ndire =i cea dorit[ a visului mieu t`lcuire s[ audz a=teptam =i, toat[ noaptea ]n g`nduri t[v[lindu-m[, ]n pat ca pe=tele pe uscat m[ izbiiam (c[ precum pe=tele afar[ din ap[ cu aier s[ ]neac[, a=e pofta peste m[sur[ toate valurile g`ndurilor

asupr[-=i ]ncarc[). Iar[ dup[ ce ast[dzi soarele zorile =-au r[v[rsat =i de dzu[ s-au luminat (oh, cu multul noaptea mor\ii dec`t dzu[ ca aceasta mai fericit[ =i mai pl[cut[ mi-ar fi fost) =i curmarea nedejdii, c[rea f[r[ de nedejde mi s-au t`mplat, ]n\eleg`nd, pen- tru ca minciunoase ispitele Inorogului s[ ar[t, la +oim m-am dus. Nicicum de vinirea =i de slobodzirea lui ]n g`nd puind (c[ci, de

ar fi vinit, precum =i eu =i voi =tire am fi avut, socotiiam), c[tr[

carile eu pentru chiar[ firea Inorogului =i pentru nest[t[toare cu- vintele lui a povesti =i de-a fir-a-p[r a le t`lcui ]ncep`nd, +oimul, cu mare m`nie a m[ probodzi =i cu amare cuvinte a m[ oc[ri,

Istoria ieroglific[. Vol. II

71

au ]nceput. A=ijderea, cu nespuse laude pre Inorog a l[uda =i

preste ceriu lauda a-i r`dica s[ siliia, =i, ]nc[ cu putin\[ de ar fi fost, toate tropurile ipervolice=ti unul peste altul gr[m[dind, scaun dec`t a lui Zefs mai ]nalt preste ceriuri i-ar fi a=edzat. Deciia precum Inorogul la ]mpreunare s[ fie vinit =i ]n mintea

lui ad`nc[ ]n\elepciune s[ fie g[sit =i toat[ r[utatea =i str`mb[-

tatea la noi, iar[ toat[ bun[tatea =i dreptatea la d`nsul s[ fie aflat dzicea. C[tr[ acestea, mare cinste pomenirii numelui ad[o-

gea, =i precum cu jiganie ca aceasta prietinie, iar[ nu neprietinie,

a face =i a p[zi trebuie, nici str`mb[ goana noastr[ (carea ]mpo-

triva a tuturor cere=tilor ieste), carea asupra bl`nde\elor =i line=tii

lui am scornit, far[ izb`nd[ de sus =i f[r[ plat[ din ceriu a r[m`nea

poate. Dup[ acestea =i pre mine cu tot de-adinsul tare m[ ]ndem-

na ca de acmu ]nainte, tot nepriete=ugul din inim[ sco\ind, c`t

prin m`n[ mi-ar vini, spre folosul, iar[ nu ]nalgiosul lui s[ silesc,

de vreme ce =i el de ast[dzi ]nainte ]ntr-aceast[ inim[ curat =i

dintr-aceast[ socoteal[ nemutat r[m`ne. Ce n[boiul cuvintelor s[-mi abat (c[ci la inima dosedit[ me=ter=ugul voroavii ne]nv[\at s[ afl[ =i materiia cuv`ntului nu s[ sf`r=e=te) =i ]ntr-un cuv`nt toat[ ]ncheietura voroavii s[ cuprindz: c`t[ nepriin\[ =i vr[jm[=ie asupra Inorogului de la +oim nedejduiam, at`ta =i ]nc[ =i mai mult[ priin\[ =i fr[\ie ]ntre d`n=ii am cunoscut. Eu, dar[, o, fra\ilor, otr[vite ca acestea de la +oim cuvinte audzind, ca cum

cu oa[ de n[p`rc[ m-ar fi osp[tat =i cu venin de vipere m-ar fi ad[pat

mi s-au p[rut, carile cu mari dureri de ]ntrist[ri ]n ma\e-mi z[mis-

lindu-s[, de mare n[caz p`ntecele cr[p`ndu-mi, c[tr[ voi le nasc

=i visul ]n izb`ndire ]nc[ pu\in au r[mas =i mai v`rtos laudele =i

cl[tirile cele de cap cu carile cu urgie ]mi porunciia, pentru ca

despre voi cuv`ntul t[inuit s[ \iiu, acelea toate cl[tirea otr[vii

=i a melanholiii ]n fica\i mi-au scornit, c`t, precum m[ vide\i, de

tulburat ]nainte v[ stau. Ce cere=tii de s-ar milostivi =i cu at`ta poh`rnirea faptei de s-ar opri, ]nc[ tot de via\[ nedejde a=i trage. Iar[ cursul izb`ndirii visului, tot pre aceast[ cale de va merge,

72

Dimitrie Cantemir

Inorogul de toat[ primejdiia sc[pat =i m`ntuit ieste, c[ci pasirea

cea neagr[, carea de corn nu i s-au putut lipi, tot cuv`ntul =i lu- crul ]mpotriv[ ]mpotriva lui biruin\[ s[ nu aib[, va s[ s[ t`lcuiasc[

=i leacurile cele peste fire date, sau de tot t[g[duite, rana =i boala

poftei mele a=e=i de tot neis\elit[ va s[ r[m`ie (c[ rana poftii dec`t a fierului mai obrintitoare =i de pricina c`t de mic[ mai burziluitoare ieste).“ 1 Dul[ii amestec[tura visului cu ]mpr[=tiitura altii voroave ame- stecat[ audzind, voroavii ce s[ r[spundz[ nu putea =i visul cum ar t`lcui nu =tiia. De care lucru, iar[=i pre Hameleon dintr-aces- tea ce s-ar ]n\elege ]ntreba =i visul ce s-ar t`lcui cerceta. El dzis[: „A visului izb`ndire ]ntr-acesta chip Dumn[dz[u s[

o dep[rtedze, iar[ ceia carea eu mai denainte am t`lcuit, de

izb`ndire s[ o apropiiedze. +i mai mult pentru vis ]n z[dar cu g`ndurile ]n de=ert nu v[ purta\i, ce pentru povestea de=teptat[ lucrul a p[zi nu v[ ]ng[ima\i, =i de ce ]nt`i =i mai cu temeiu vi\i apuca, f[r[ z[bav[ v[ g[ta\i. C[ nu prea at`ta Inorogul, pre c`t +oimul lucrurilor noastre s[ ]mponci=adz[ (c[ cine priie=te ne- priietinului, acela nu priie=te priietinului), =i ]ntr-aceast[ dat[ oricine via\a Inorogului pofte=te, acela cin[i spre moartea Cor- bului g[te=te. Iar[ c`t despre partea mea ieste, bine =ti\i, c[ ]nc[ de demult ]mbletele +oimului nu-mi pl[cea =i precum pentru vicle=ugurile ]n prepus s[ ]ntr[m era, mutarea sfatului celui dint`i ]l ar[ta, precum v-am =i mai povestit. Iar[ acmu, iat[, prepusu- rile mele la adevereal[ =i vicle=ugurile lui la ival[ au ie=it 2 (c[

1 Folosind =i datele visului s[u, Scarlat caut[ s[ demonstreze ]n fa\a agen\ilor vinov[\ia lui Toma Cantacuzino: acesta nu numai c[ a dejucat cu bun[ =tiin\[ planul de prindere a lui Dimitrie, dar nu ]nceteaz[ s[-l laude, dovad[ c[ Toma =i-a tr[dat domnul =i st[p`nul, coaliz`ndu-se cu Dimitrie ]mpotriva acestuia.

2 Scarlat, b[nuind pe Toma mai demult de neloialitate fa\[ de Br`ncoveanu, avertizase despre aceasta pe agen\i, ceea ce ]nseamn[ c[ domnul |arii Rom`ne=ti folosea un personal de supraveghere =i control asupra re\elei sale de spionaj =i chiar asupra trimi=ilor s[i speciali. De altfel, cronica lui Radu

Istoria ieroglific[. Vol. II

73

spre porunca st[p`neasc[ ce vicle=ug mai mare a fi poate dec`t priete=ug =i fr[\ie a lega cu nepriietinul cel de moarte), precum =i +oimul a face acmu s-au v[dzut, carile, pre vr[jma= ca acesta la m`n[ av`nd, nu numai c[ci ]n toat[ pacea l-au slobodzit, ce ]nc[ =i departe \iindu-i, spre a lui priin\[ =i a vicle=ugului p[rt[=ie pre al\ii a-i ]ntoarce sile=te. }ns[ precum bine salamandra m[ mus- tra c[ nu fietecui ieste dat j[ratec a m`nca (nici fietecui de lu- cruri aspre =i grele a s[ apuca s[ cade, ales c`nd pricina asupri- toare lipse=te). Dar[ de vreme ce eu, tic[losul, j[ratecul am m`ncat, ]n ma\[ neast`mp[rat pojar ca acesta mi s-au a\i\at, oa[le ohendrii am b[ut, puii =erpelui am z[mislit =i acmu iat[ c[ i-am =i n[scut, pre to\i cere=tii milostivi cu plec[ciune rog ca aceasta numai, iar[ nu alta, izb`ndirea visului s[ fie. C[ p`n[ aice fortuna piciorul a c[lca de-=i va opri, tot oarece nedejde r[m`ne ca lucrul ]nceput la s[v`r=it s[ s[ duc[, ]ns[ nevoin\[ din inim[ =i silin\[ din suflet de s[ va pune (c[ nevoin\a sufereal[ cearc[, iar[ sufereala toate rabd[, iar[ r[bdarea cu vreme mai mult izb`nde=te).“ 1 Dul[ii dzis[r[: „Dar[ acmu adev[rat, peste =tiin\a noastr[, Ino- rogul cu +oimul ]mpreunare s[ fie avut? +i f[r[ prepus cuvinte nec[dzute ca acestea c[tr[ tine ]mpotriva st[p`nului nostru s[ fie gr[it?“ „Cu bun[ sama, r[spuns[ Hameleonul, =i a=e s[-m aib parte de copiii pre carii acmu prin p`ntece i-am n[scut (c[ bine =ti\i c[ ]ntr-alt chip na=terea copiilor firea mi-au t[g[duit) =i a=e roa- da s[diturii carea am s[dit =i zmiceaoa, odrasla hultuoanei carea am hultuit s[-mi creasc[, c`t ieste minciun[ sau alt chip de bloje- ritur[ ]n voroava mea. Deci mai mult ceva de acestea a v[ prepune v[ p[r[si\i =i cum mai cur`nd pentru lucrurile Inorogului =i pen-

Greceanu, cronicarul oficial al lui Br`ncoveanu, ]nregistreaz[ manifest[rile de neloialitate ale lui Toma Cantacuzino fa\[ de domnul |[rii Rom`ne=ti. 1 }n colocviul cu agen\ii munteni, Scarlat face mereu referiri la visul s[u, d`nd progresiv o alt[ interpretare.

74

Dimitrie Cantemir

tru str`mbe ]mbletele +oimului, Corbului =tire s[ da\i. C[ amintrilea (rana obrintindu-s[ =i patima ]nvechindu-s[, a s[ vin- dica cu nevoie va fi) (c[ci p`n[ a nu fl[m`ndzi, hrana a cerca, a socolanilor, iar[ fl[m`nd pe la u=ile altora a s[ ]mprumuta, al lene=ilor lucru ieste). +i c[tr[ acestea lucrul ]nc[ mai dintr-ad`nc a cunoa=te de vi\i vrea, a =ti vi s[ cade c[ a +oimului fapte spur- cate nu numai cu at`ta s[ ]ncheie, ce ]nc[ =i de alte ale lui v`n- turoase fantazii bine m-am adeverit, pentru carile f[r[ nici un prepus adeverit sint. 1 " Dul[ii aceia ce poate fi ]ntreb`ndu-l =i de va fi ceva de temeiu, pentru ca totdeodat[ monarhiilor =tire s[ fac[, dzic`ndu-i, Hame- leonul r[spuns[: „Ieri, c`nd soarele fruntea cailor spre apus =i carul spre coada ursului celui mic ]=i ]ntoarce 2 , pre marginea prundi=ului ]ncoace =i ]ncolea, pentru ca meleanholiia s[-mi r[=chir, primbl`ndu-m[ =i pentru lucrurile asupr[-ne st[ruitoare ]n multe g`nduri ]nvaluindu-m[, Moliia, carea blanele stric[, ]n timpinare ]mi ie=i. 3 Eu, macar c[ nu de foame, ce pentru z[bava pre v`rvul limbii lu`nd-o, ea, s[raca, de icoana mor\ii carea acmu

1 Scarlat consiliaz[ pe agen\ii munteni s[ alc[tuiasc[ ]mpreun[ cu el un denun\ c[tre Br`ncoveanu, ]n care s[-l ]ncuno=tin\eze despre tr[darea lui Toma Cantacuzino. Aceasta dovede=te rolul oficial al lui Scarlat ]n re\eaua secret[ a lui Br`ncoveanu. De altfel, ]n aranjamentele f[cute de domnul |[rii Rom`ne=ti pentru sprijinirea candidaturii lui Mihai Racovi\[, lui Scarlat i se promiseser[ „florile =i v[pselele“, adic[ „voie slobod[, minciuni, vicle=uguri a face =i a scrie“, situa\ie ce ]nseamn[ investirea lui ca agent de spionaj at`t ]n folosul lui Racovi\[ c`t =i al lui Br`ncoveanu. Un asemenea rol ]l jucase =i Chiri\[ Dimachi, care, ca diplomat al lui Constantin Duca, furniza informa\ii despre acesta cur\ii socrului de la Bucure=ti.

2 Caii soarelui cu fruntea spre apus =i carul spre ursul cel mic ]=i ]ntoarce:

adec[ dup[ noa[ ceasuri de dzi, pin chindie (D.C.).

„Moliia din blane“: Athanasie Papazoulu, mic agent al Cantemire=tilor, ]n toamna anului 1703 ]n=tiin\ase pe Dimitrie de hot[r`rea adun[rii restr`nse a boierilor afla\i la Adrianopol de a-l urm[ri =i a-l prinde. Din pasajul de fa\[ rezult[ c[ Athanasie Papazoulu c[zuse ]ntr-o curs[ ]ntins[ de Scarlat, care urm[rea s[ ob\in[ de la el unele informa\ii secrete.

3

Istoria ieroglific[. Vol. II

75

dinainte-i sta, tare ]nsp[im`ndu-s[, cu mare umilin\[ a mi s[ ruga ]ncepu =i: „Cru\[-mi via\a, domnul mieu, dzicea, spre moale =i molatec trup=orul mieu aspru =i nedomolit nu te ar[ta, ce ]nt`i doa[, trii jelnice a mele cu cele mai de pre urm[ trase duhuri alc[tuite stihuri =i olic[ite c`ntece ascult`nd, vii cunoa=te c[ musele, pre cei ce de la inim[ le iub[sc, cu darul profitiii ]i ]mpodob[sc! Care c`ntec, bine]n\eles, =i mie =i \ie =i pre l`ng[ noi ]nc[ multora via\[ a da, iar[ amintrilea neaudzit =i ne]n\eles, a multora a\a vie\ii a curma poate.“ Eu ]i dzi=i: „(De moarte nu te teme =i de via\[ nu fi cu grij[), ce c`ntecul ce =tii 1 cum mai cur`nd =i cum mai bine =tii, mi-l c`nt[, pentru carile ]mpreun[ cu via\a =i alte multe =i scumpe de la mine daruri vii lua, carile, dup[ giuruin\a cuv`ntului, ]ndat[ =i cu plineala lucrului vor urma. Ea, dar[, ]ntr-acesta chip c`ntecul ]ncepu:

„Cu penele +oimul v`ntul despic`nd, Cu B`tlanul negru cuv`ntul puind, Corbul dinceput cu r[u tir`ne=te, Nici din hereghie 2 pre drept st[p`ne=te, Ce-n cuibul altora oa[le ce au scos, 3

1 Scarlat =tia bine c[ Athanasie Papazoulu cuno=tea unele secrete

importante, de deconspirarea c[rora depindeau via\a =i moartea unor persoane

importante ale vie\ii politice de atunci („c`ntec

]nc[ multora via\[ a da, iar[ amintrilea neaudzit =i ne]n\eles, a multora a\a vie\ii a curma poate“). 2 „Hereghie — origine nobil[, princiar[. Cantemir repet[ afirma\ia c[ Br[ncoveanu nu era de origine princiar[ =i ca atare nu avea drept la domnie.

3 Neav`nd drept la mo=tenire, Br`ncoveanu s-a folosit ]n acest sens de dreptul altora. }n Istoria Imperiului Otoman Cantemir va afirma c[ acesta a uzurpat numele Basarabilor. }n realitate, Br`ncoveanu, nepot al fra\ilor Cantacuzini, cu drept la domnie, a c[p[tat tronul printr-un aranjament de familie, nici unul dintre fra\ii lui +erban Cantacuzino nevr`nd s[ se ]ncarce cu o at`t de dificil[ responsabilitate. Se vede ]ns[ treaba c[ nepo\ii de fra\i ai domnului decedat nu vroiau s[ mai \in[ seama de un astfel de aranjament. Unul dintre ace=tia era Toma. P`n[ la urm[ tronul a fost ocupat de +tefan Cantacuzino, dup[ uciderea lui Br`ncoveanu (1714).

mie =i \ie =i pre l`ng[ noi

76

Dimitrie Cantemir

Tare laba +oimului le va da-le gios 1 , Cel cu un corn, iute, mai iute la minte, 2 Ale sale cere cu svinte cuvinte. }n cur`nd[ vreme, dup[ fulger, tunul R[u ]i va detuna, din mul\i p`n la unul 3 .

A=ijderea vii =ti, domnul mieu, dzis[ Moliia, eu, tic[loasa, =i a m[ na=te =i a m[ hr[ni din pieile jig[niilor obiciuit[ fiind, cu am[geal[ blane socotind a fi, ]n ni=te pene am fost ]ntrat, de la carile =i c`ntecul acesta acmu de cur`nd am ]nv[\at. Penele dar[ precum s[ videa era de +oim cu de B`tlan amestecate 4 , carile dup[ sf`r=itul c`ntecului, ]ntre sine o voroav[ dulce =i iscusit[ ca aceasta a =opti ]ncepur[. +i ]nt`i penele B`tlanului cuv`ntul apuc`nd, dzicea: „Pre st[p`nul mieu, acmu de cur`nd, Corbul l-au trimis, pentru ca ]mpreun[ cu st[p`nul vostru, +oimul, de paz[

1 Se afirm[ expres c[ Toma Cantacuzino, care avea drept la domnie, ar umbla s[ r[stoarne pe Br`ncoveanu, v[rul s[u primar.

O nou[ autocaracterizare a lui Dimitrie Cantemir (,,cel cu corn“): un om „mai iute la minte“ dec`t al\ii. Despre el se spune c[ =i-ar cere ni=te drepturi fa\[ de Br`ncoveanu („ale sale cere“). Preten\iile celor doi ]mpotriva lui Br`ncoveanu ar fi putut s[-i ]mprieteneasc[.

3 Penele +oimului =i a B`tlanului sunt slugile lor (D. C. ) — versurile, alc[tuite ]ntr-o form[ scriptic[, se pot traduce astfel: Prin agen\ii („slugile“) lui Toma Cantacuzino =i prin Dimachi, capuchehaia sa la Poart[, Br`ncoveanu ]=i aranjeaz[ treburile de domnie („cuv`ntul puind“) ]n capitala Imperiului Oto- man, aceasta ]nsemn`nd c[ domnul |[rii Rom`ne=ti se men\inea la putere cu ajutorul poli\iei sale secrete. De=i nu are dreptul de a fi domn, el st[p`ne=te |ara Rom`neasc[. Toma Cantacuzino va avea grij[ s[-l r[stoarne. Dimitrie Cantemir ]=i va ridica =i el preten\iile sale, astfel ]nc`t ac\iunea conjugat[ dintre cei doi va avea asupra lui Br`ncoveanu =i asupra familiei sale efectul unui tr[snet („tun“) nimicitor. Despre faptul c[ Toma Cantacuzino complota ]ntr-adev[r ]mpotriva lui Br`ncoveanu vorbe=te =i cronicarul oficial al domnului, Radu Greceanu.

4 At`t Toma Cantacuzino c`t =i Chiri\[ Dimachi ]=i aveau fiecare agen\ii personali, care se spionau =i se supravegheau reciproc. Se vede c[ acest Papazoulu asistase din umbr[ la o adunare a agen\ilor lui Toma =i Dimachi =i, tr[g`nd cu urechea la discu\iile lor, a aflat astfel secretele pe care le va dezv[lui apoi lui Scarlat.

2

Istoria ieroglific[. Vol. II

77

prin mun\i =i prin g`rlele apelor s[ fie =i nu =tim ]nc[ pentru alt oarecine (a c[ruia nume l-am uitat) aminte s[ le fie le-au porun- cit, ca doar[ a-l prinde put`nd, nu =tim ce r[utate mare s[-i fac[ s[ g[tesc. }ns[ ce vor putea ispr[vi nu putem =ti, de vreme ce, precum ]n\elegem, nu pre iu=or acesta lucru a ispr[vi nedej- duiesc.“ 1 Iar[ penele +oimului dzis[r[: „Voi, puturoaselor, c`te cuvinte a\i gr[it, pre toate cu nu =tim, nu =tim, le-a\i amestecat. Ce noi =tim c[ st[p`nul nostru nici nebun, nici luat de minte ieste, ca organ r[ut[\ii =i cle=tele faurului s[ s[ fac[ =i =tim c[ tot sfatul din r[u spre bine =i din minciunos spre adev[rat l-au mutat (c[ precum atocmirea m[dularelor la frumse\ea trupului, a=e atocmirea sfaturilor la podoaba ]n\elepciunii sluje=te). Adec[ de str`mb[ v`narea Inorogului p[r[sindu-s[, ei pre cela ce i-au trimis s[ v`nedze =i pre noi din pestri\e s[ ne fac[ negre, iar[ pre voi din negre s[ v[ fac[ pestri\e, care lucru acmu, cu mijlocul celor ce =tiu v[psi acestea, ieste gata =i precum dup[ fulger ]ndat[ tunul urmadz[, a=e dup[ sfat, cuv`ntul ]n lucrul s[ va plini 2 ." Acestea, o fra\ilor, de la lighioaia carea afar[ din toat[ pati- ma noastr[ ieste am audzit =i, precum pentru ]ncep[turi, a=e pen- tru sf`r=ituri, vreo =tire s[ aib[ ]n ceva a prepune nu ieste. De care lucru, aievea ieste c[ prob[ziturile carile ]n obraz mi le arun- ca =i laudele cu carile pre Inorog preste nu[ri r`dica cu a Moliii

1 Agen\ii lui Dimachi, vorbind oarecum voalat, dest[inuiesc c[ =eful lor, ]mpreun[ cu Toma, au primit sarcin[ de la Br`ncoveanu s[ urm[reasc[ =i s[ captureze pe cineva aflat ]n Istanbul („mun\ii =i g`rlele apelor“), desigur pe Dimitrie Cantemir; ei ]=i exprim[ ]ns[ opinia c[ o astfel de sarcin[ p[rea irealizabil[.

2 V[psitorii penelor: schimb[torii stepenelor (D. C.) — adic[ ai rangurilor sociale =i ai func\iilor. Agen\ii lui Toma spun lucrurilor pe nume, afirm`nd c[ Toma nu admite s[ se fac[ unealta ac\iunii nedrepte dus[ de Br`ncoveanu contra lui Dimitrie. Dimpotriv[, Toma se va ]ntoarce ]mpotriva domnului |[rii Rom`ne=ti =i va schimba rolurile agen\ilor s[i =i ai lui Dimachi, toate aceste lucruri urm`nd s[ se petreac[ cur`nd. O astfel de conversa\ie ]ntre cele dou[ grupuri de agen\i demonstreaz[ c[ ]nc[ de la ]nceput se ajunsese la o colaborare ]ntre Toma =i Dimachi.

78

Dimitrie Cantemir

cuvinte foarte bine s[ potriv[sc =i dec`t lumina soarelui mai tare s[ adeveresc. Acestea, pre c`t a mea proast[ socoteal[ agiunge, cu un ceas mai ]nainte la o cale de nu s[ vor pune, m[ tem c[ s[ nu cumva ias[, precum penele dzicea, =i noi pre al\ii a v`na ]mbl`nd, s[ nu ne cumva v`nedze al\ii pe noi (c[ ce ieste dup[ p[rete, ochiul muritoriu a videa, =i ce s[ va na=te m`ne sufletul ]n muritoriu a cunoa=te nu poate). Pentru care lucru (tot cuv`n- tul ascultat, tot sfatul de ]ntrebat =i tot prepusul cu chibzuit[ socoteal[ cercat =i scuturat trebuie).“ 1 Dul[ii de acestea cu ]nformuite dovedele a Hameleonului tare adeverindu-s[ =i cuvintelor lui v`rtos ]ncredin\`ndu-s[, ]ndat[ pentru toate Corbului =tire f[cur[ 2 (c[ precum dul[ii frico=i de frundza cl[tit[ latr[, =i coteii minciuno=i de pe urma =oarecelui, ca dup[ a iepurelui cehnesc, a=e iu=orul la minte de toate s[ teme =i pentru adev[r minciuna pre lesne crede). Ce Hameleonul me=ter=ugul ritoric[i ]n poetic[ mut`nd, 3 o senten\ie veche spre mai mare r[ul nou ]ntr-acesta chip le prociti;

1 Scarlat reu=e=te s[ conving[ pe agen\ii munteni, aduc`nd ca prob[ m[rturia lui Papazoulu, ale c[rei fapte coincideau cu pozi\ia adoptat[ ]n fa\a sa de c[tre Toma Cantacuzino.

2 Agen\ii munteni se hot[r[sc, ]n sf`r=it, =i dau de =tire lui Br`ncoveanu de toate cele aflate, convin=i acum c[ ]ntr-adev[r Toma ]=i tr[deaz[ st[p`nul. Astfel de denun\uri ]mpotriva lui Toma au fost consemnate =i de Radu Greceanu, cronicarul de cas[ al lui Br`ncoveanu.

3 Cantemir vorbe=te despre devierea retoricii ]n poetic[, retorica fiind ]n\eleas[, ]n concep\ia cantemirian[, ca o modalitate de falsificare a adev[- rului. Filozoful nu ne spune ]n ce fel poetica poate juca un astfel de nedorit rol, dar am putea avansa opinia c[ ar fi eventual vorba de trimiterea la citate, cu rol aforistic (,,senten\ie“), din opere poetice de autoritate recunoscut[, ca ]n exemplul de mai jos. Un astfel de apel, de obicei din nevoi de ordin practic (solu\ii preluate din citate pentru situa\ii analoge) ]nseamn[, din punct de vedere logic, folosirea nejudicioas[ sau ]n scopuri necinstite a analogiei. Utilizarea unor asemenea citate din opere poetice, lucru frecvent =i ]n timpul nostru, joac[, prin urmare, un rol bine definit ]n g`ndirea literar[ =i filozofic[ a lui Cantemir, fapt ce ne ]ndrituie=te s[ consider[m c[ N. Iorga nu avea dreptate s[-l acuze pe scriitor de erudi\ie ostentativ[.

Istoria ieroglific[. Vol. II

79

Ou calon v jile panta logon poti tectona joithn

Mhdeti pant allonu creoz ³scemen alla Teln§qai sÍrigga, pelei de toi eumarex ergon 1

Adec[:

ca³ autoz

Nu ieste bine, o, priietine, pentru fietece pricin[ la me=ter a merge. Nici la toate altul s[-\i trebuiasc[, ce =i tu F[ fluierul, c[ci ]\i ieste pre lesne lucrul. 2

Acei vechi a lucrurilor cunosc[tori nu ]n z[dar ]nv[\[turi ca

acestea supt slovele nemuririi au legat, ce pentru ca dintru ale sale urm[torii domirindu-s[, spre folosul =i procopsala sa cuvin- tele la fapt[ s[ aduc[ 3 . De care lucru noi, macar c[ =tire Corbu- lui facem =i ]nv[\[tur[ de la d`nsul a=tept[m, ]ns[ dup[ sv`nta aceasta senten\ie =i de la noi vreo cl[tire a s[ face trebuie, pen- tru ca doa[ lucruri a dob`ndi s[ putem: Una c[ci nevoia lucrului ce ne st[ asupr[ poate s[ nu a=tepte ]nv[\[tura de acolo, alta c[ ce din mintea noastr[ a ispr[vi vom putea, aceia numai hiri=[ a noastr[ cinste s[ va chema. Iar[ amintrilea, noi totdeauna ucinici

=i al\ii me=teri vor r[m`nea, nici toat[ nedejdea curm`nd ]n toate

ceasurile, ca puii gola=i, cu gura c[scat[, hrana de la al\ii s[ a=tept[m, ce bun[ inim[ f[c`nd, b[rb[te=te de ispr[virea lucru- lui s[ ne apuc[m. C[ precum am =i mai dzis, c[ de va r[m`nea

a visului t`lcuire numai p`n[ aicea, alalt[ t`lcuire toat[ nelu-

cr[toare va r[m`nea =i doritul s[v`r=it odat[ cu bucurie tot vom

videa. Pentru carile, bun[ nedejde mi-au r[mas, de vreme ce +oimul, ]n mine deplin credin\[ av`nd, precum iar[=i la acela=i

1 Versurile citate sunt din Hesiod, Munci =i zile.

2 Folosind acest aforism, Scarlat spune agen\ilor c[ este mai util s[ dea dovad[ de ini\iativ[ ]n rezolvarea unor probleme curente, f[r[ a mai apela la ]ncuviin\area superiorilor.

3 Pasaj revelator pentru admira\ia pe care o avea Cantemir pentru valorile culturii antice, indiciu al forma\iei sale umanist-renascentiste. Anticii trebuie s[ fie modele =i ]nv[\[minte practice pentru oamenii epocii sale.

80

Dimitrie Cantemir

loc cu Inorogul ieste s[ s[ mai ]mpreune mi-au ar[tat. Care vreme foarte ]n minte \iind-o, alt[ dat[ somnul nu vise, ce trezviia lu- cruri deplin ]mi va ar[ta, =i a=e, socotesc c[ de la\urile ce i-am ]ntins tot nu va sc[pa.“ 1 Deci dul[ii carte ]n chip ca acesta scris[ c[tr[ Corb trimas[r[:

„Monarhiii monarhiilor =i domnului domnilor, st[p`nului no- stru milostiv, noi credincioasele slugi =i pleca\ii robi, ogar`i, dul[ii, coteii =i R`sul 2 , cu mult[ plec[ciune, la pravul pragului puterni- cului nostru st[p`n, nevrednicile noastre obraze =terg`nd, de la toate cere=tile puteri, bun[ paz[ =i fericit[ via\[ rug`nd, biruin\[ a toat[ ]mpotrivirea =i supunere a tot nepriietinul poftim. C[tr[ aceasta, ]n =tire facem c[ precum cerescul Vultur martur cuvin- telor =i cunosc[toriu inimilor ne ieste, c[ nu de vreo zavistie porni\i, nici de vreo pizm[ cl[ti\i, ce de adev[rate t`mplate lu- crurile p[r\ilor acestora (adec[ la Grumadzii-Boului, unde ]mpo- triva nepriietinului de ob=te =i pentru v`n[toarea vr[jma=ului

1 Fragment revelator pentru felul ]n care Cantemir ]n\elege folosirea deviat[

a poeticii: Scarlat recurge la citat ca norm[ a unei activit[\i josnice, cu scopul de

a ]n=ela, ceea ce ]nseamn[ c[ scriitorul cerea ]n mod implicit ca utilizarea valorilor culturii antice s[ fie f[cut[ ]ntr-un cadru etic, de strict[ moralitate. Devierea de la normele etice ale ac\iunii reprezenta implicit o falsificare a adev[rului con\inut ]ntr-o valoare cultural[ adoptat[ ca model sau c[l[uz[ de ac\iune. Astfel, Scarlat ]ndeamn[ pe agen\i s[ nu mai a=tepte r[spunsul de la Bucure=ti, s[ ac\ioneze peste capul lui Toma, ]n=el`ndu-l =i folosindu-l ca momeal[, =i s[ aib[ ini\iativ[ ]n activitatea lor, pentru a avea merite personale ]n executarea ordinului =efului suprem, Br`ncoveanu, ]n ceea ce prive=te capturarea lui Dimitrie.

2 Scrisoarea trimis[ ]n \ar[ de agen\ii lui Br`ncoveanu este alc[tuit[ ca venind din partea tuturor categoriilor de slujba=i ai corpului de informa\ii secrete apar\in`nd domnului muntean: curierii (ogarii), spionii (coteii), ca- puchehaiele (dul[ii). Este de remarcat =i prezen\a lui Mihalache Ruset (R`sul) care, ]mpreun[ cu fratele s[u Scarlat, erau capuchehaielele lui Mihai Racovi\[ la Poart[, ceea ce ]nseamn[ c[ era o ac\iune conjugat[, conform conven\iei ]ncheiate ]ntre Ia=i =i Bucure=ti. Stilul, formulele de polite\e sunt ]n spiritul coresponden\ei oficiate din acea vreme.

Istoria ieroglific[. Vol. II

81

Inorog trimi=i sintem) ]ns[mn[m =i ]n=tiin\[m. Va =ti dar[ dom- nul nostru milostiv c[ ]n ceste dzile cu ostenin\a a unor priietini credincio=i =i prin multe crunte ale noastre sudori, c`t =i talpele prin aspre =i ascu\ite stinci c[lc`nd ni s-au be=icat =i prin dese =i ghimpoase hinciuri scocior`nd, p[rul ni s-au jepuit =i piielea ni s-au despoiat, =i a=e, dup[ multe priveghiri =i alerg[ri, pre acel de cap nepriietin la mare str`mptoare l-am cobor`t =i ]n m`na +oimului ca ]n nerupte =i nedezlegate leg[turi l-am l[sat, cu to\ii bun[ nedejde av`nd ca =i ostenin\ele noastre ]n de=ert s[ nu ias[, =i acel cumplit nepriietin sf`r=it r[ut[\ilor s[-=i puie. Ce +oimul (pre carile pentru mai mare credin\a =i mai bun[ nedej- dea l-ai fost trim[s), dup[ ce cu d`nsul fa\[ la fa\[ au vinit, nu =tim, cu ochii, ca vulpea pe coco=, l-au f[rm[cat, au cu cuvintele, ca sirenele cu c`ntecele, l-au a\ipit =i l-au am[git? At`ta =tim c[ nu numai c[ci nu l-au prins, nu numai c[ci nepip[it l-au slobodzit, ce ]nc[ =i una cu d`nsul ]ntr-un priete=ug =i ]ntr-o inim[ leg`ndu-s[, mare dragoste ]ntre d`n=ii s[ arat[, at`ta c`t, nu numai c[ci despre goana lui ne opre=te, ce ]nc[ =i pre noi, ca vicle=ugului lui p[rta=i s[ ne facem, tare ne sile=te. 1 A=ijderea B`tlanul (carile mai pre urm[ pentru paza g`rlelor s-au trimis), ]n partea lor d`ndu-s[, toate tainele =i toate sil\ele c[tr[ Inorog ne descopere, c`t un p[r de pe noi de ne-ap n[p`rli, preste =tiin\a nepriietinului s[ fie cu putin\[ nu ieste. 2 C[tr[ aces- tea, foarte bine =i din chipuri de credin\a vrednice, tare ne-am adeverit, adec[ +oimul penele schimb`ndu-=i, din pestri\e negre, iar[ a B`tlanului din negre pestri\e s[ le fac[. De care lucru, aces- tea nu ]n pu\in a s[ lua trebuie (c[ci buc[\eaoa aluatului la toat[ covata destul ieste =i din sc`nteia mic[, mare pojar a s[ a\i\a

1 }n scrisoarea-denun\ Toma este acuzat c[ ]n timp ce agen\ii depuneau toate eforturile pentru prinderea lui Dimitrie, acesta a legat prietenie cu du=manul oprindu-i s[-=i fac[ datoria =i viclenind astfel pe domnul =i st[p`nul s[u.

2 }n acela=i denun\, era vizat =i Dimachi, capuchehaia domnului muntean, fiind acuzat c[ ]n=tiin\a pe Dimitrie de tot ce se punea la cale ]mpotriva sa.

82

Dimitrie Cantemir

poate). La carea proasta noastr[ minte alt leac a afla nu poate, f[r[ numai +oimul =i B`tlanul, dintr-aceast[ slujb[ sco\indu-s[, la monarhie s[ s[ cheme, ca pentru vicle=ugul carile au f[cut dovedindu-s[, cu ceia ce li s[ cade pedeaps[ s[ li s[ pl[teasc[. 1 Cartea acestora dec`t cerneala mai cu negre p`ri plin[ =i ]ntr- acesta chip ]mpodobit[ era. 2 Iar[ +oimul, precum mai sus s-au pomenit, dac[ de la ]mpreunarea Inorogului s-au desp[r\it, dup[ cuv`ntul carile ]i dedese, =i el carte ca aceasta alc[tuind, c[tr[ Corb au trimis 3 :

Dup[ titul. „Bine =tie domnul mieu milostiv c[ dup[ porunca carea mi s-au dat, la Grumadzii-Boului viind ]mpreun[ cu to\i dul[ii, ]n tot chipul de nevoin\[, spre a Inorogului v`n[toare am silit =i am nevoit, at`ta c`t nici o piatr[ necl[tit[ =i nici un unghiu nescocior`t =i nici un me=ter=ug neispitit n-am l[sat (ce celea ce norocul nu sloboade, nevoin\a batgiucuresc) =i nicicum cu de-a sila la m`n[ s[-l aducem n-am putut. Ce iar[=i, dup[ porunca carea am avut, cu mijlocul Hameleonului, cuvinte de pace =i s[mn de priete=ug i-am trimis, socotind (ca cea cu r[u a ispr[vi n-am putut, cu bine a ispr[vi s[ ispitim). Carile, ]nt`i cuvintelor, apoi giuram`nturilor mele ]ncredin\`ndu-s[, la un loc ne-am ]mpreu- nat =i tot feliul de voroav[ cu d`nsul am scuturat. Ce c`te prin mult[ vreme am vorovit, toate a s[ scrie =i multe sint =i nu toate urechile a le suferi pot. Iar[ toat[ ]nchietura cuvintelor ieste aceasta: Pacea =i lini=tea cu toat[ inima pofte=te, ]ns[ a s[

1 }n ]ncheierea denun\ului, agen\ii propun lui Br`ncoveanu s[ recheme ]n \ar[

at`t pe Toma c`t =i pe Dimachi ca s[ dea socoteal[ de faptele lor =i s[-=i ia pedeapsa. Br`ncoveanu va da curs acestei propuneri, rechem`nd ]n \ar[ pe Toma, dar, cum

o

2 Denun\ul con\inea o mul\ime de calomnii la adresa lui Toma Cantacuzino

=i Dimachi.

3 F[r[ s[ =tie de denun\ul trimis de agen\ii din subordine ]mpotriva sa, Toma expediaz[, la r`ndul s[u, o scrisoare c[tre Br`coveanu, ]n care ]l informeaz[ despre stadiul ]ndeplinirii misiunii ]ncredin\ate.

va dovedi desf[=urarea ulterioar[ a evenimentelor, nu-l va pedepsi.

Istoria ieroglific[. Vol. II

83

]ncredin\a prea cu anevoie a fi arat[, de vreme ce de multe ori =i prin multe chipuri aceasta s-au ispitit =i totdeauna =i ]n cuvin- te =i ]n fapte am[git =i viclenit s-au aflat. Care lucru, eu, tare t[g[- duindu-l, cu multe chipuri de voroave, f[r[ fiin\[, dreptatea a-i astupa m[ siliiam (c[ cei ce a p[cii a=edz[tori sint, pentru ca cele cu cuviin\[ =i spre ]mp[carea inimilor sint s[ a=edze, =i min- ciuni a gr[i slobodzenie au, ca capetele r`dic`nd =i ]n[l\`nd, mijlocele a \inea s[ poat[). Ce el, cu multe =i mari argumenturi =i nebiruite dovede =i mai v`rtos cu scrisorile carile a m`n[ avea, dreptatea lui =i am[geala noastr[ ar[ta, 1 at`ta c`t ce s[-i r[spund n-am mai avut. De care lucru toate cuvintele lui cu socoteal[ =i toate jalobele lui cu dreptate a fi mi s-au p[rut. +i ]ntr-aceasta, domnul mieu milostiv adeverit s[ fie c[ amestec[torii de r[ut[\i =i a p[cii nepriietini ]ntr-alt chip ]l zugr[viia, iar[ eu la d`nsul alt chip am cunoscut. Deci ce priin\a adev[ratii mele slujbe m[ ]ndeamn[ =i adev[rul pofte=te, dzic c[ jiganiia aceasta nu de nepriete=ug, ce de priete=ug vrednic[ ieste, c[ci ]ntr-]mb[ m`na gata =i neferit ieste. Pentru acestea, dar[, cu ]ndr[zneala =i voia vegheat[ carea la lumina negrimei tale neap[rat am, m[ rog: ca ce pofta =i voia domnului mieu milostiv ar fi, cum mai cur`nd chiar r[spuns s[ aib, c[ci p`n[ ]n vremea a 1.500 de minute, so- roc r[spunsului puind, p`n[ la aceia vreme goana neprietineasc[ ]n odihna prietineasc[ precum va sta cuv`nt i-am dat. 2 " Corbul, dar[, ase din doa[ p[r\i, doa[ feliuri de scrisori lu`nd,

1 }n scrisoarea trimis[ c[tre Br`ncoveanu, Toma ]i relateaz[ c[ la ]nt`lnirea cu Dimitrie Cantemir a putut afla c[ acesta este ]n mod sincer ]nclinat spre o ]mp[care cu domnul |[rii Rom`ne=ti, dar Br`ncoveanu d[duse p`n[ aici dovad[ de rea-credin\[, pentru care el posed[ dovezi scrise. Aluzia se refer[ probabil la conven\ia ]ncheiat[ cu Lupu Bogdan hatmanul =i ]nc[lcat[ de Br`ncoveanu. 2 Subliniind sinceritatea =i calit[\ile lui Dimitrie Cantemir, Toma pledeaz[ pentru o real[ ]mp[care cu acesta =i cere aprobarea de a realiza o ]nvoial[ de pace. El a acordat lui Dimitrie un armisti\iu de 15 zile (,,1500 minute“), timp ]n care dore=te un r[spuns ]n aceast[ privin\[ de la domnul s[u.

84

Dimitrie Cantemir

cu doi ochi, doa[ c[r\i citiia, =i cu doa[ urechi, doa[ pove=ti ]m- potriv[ audziia. Ce ochiul cel drept cu urechea dreapt[ pe cartea dul[ilor fu =i minciunoas[ cuvintele =i clevetele lor ascult[. Iar[ ochiul st`ng =i urechea st`ng[ pe slovele curate =i cuvintele adev[rate ]ntorc`nd, toate dzisele ]nd[r[pt =i tot adev[rul ]n min- ciun[ lu[ (c[ci minciuna dup[ voie dec`t adev[rul ]mpotriv[ la cei st[p`nitori mai mare ]nc[pere are). Deci dul[ilor r[spuns dede, precum pre +oim =i B`tlan de acolo r`dic`nd, ceia ce li s[ cade ]=i vor lua plat[, iar[ ei, ]n tot chipul silind, lucrul ]n slab s[ nu las[ =i ori ]n ce fel s-ar putea, numai la m`n[ nepriietinul s[ vie, s[ nevoiasc[, pentru carea mare mul\emit[ =i de aceia slujb[ vrednice daruri vor lua. Iar[ din pricina lenivirii lor, lucrul ]ntr-alt chip de va fi, f[r[ grea [grea ] certare =i f[r[ a cinstei sc[dere s[ scape nu vor putea 1 . Iar[ +oimului ]ntr