Functiile comunicarii

Tipuri de comunicare:
a) Intrapersonala
b) Interpersonal (diadica, de grup)
c) Publica
d) Mediatica
Primul tip de comunicare in care au fost identificate functiile comunicarii: comunicarea publica.
Aristotel identifica trei functii ale comunicarii:
- Politica (deliberativa) situatia oratorului care incearca sa convinga receptorii din agora;
proiectiva (priveste viitorul)
- Forensica (judiciara) discursul stabileste daca o fapta trecuta a fost sau nu morala
- Epideictica (demonstrativa) discursul presupune omagierea/denigrarea unei persoane
1934, Karl Buhler vorbeste despre functiile comunicarii dintr-o perspectiva moderna, aplicabila
oricarui tip de discurs. El elaboreaza o schema foarte simplificata: E M R
E = f expresiva (mesaj care exprima ceva despre emitator)
R = f impresiva (mesajul creeaza o impresie asupra receptorului)
M = f reprezentativa (comunica despre existent, cu exceptia E si a R)
1960, Roman Jakobson (evreu nascut in Rusia, mutat in Praga si stabilit in America), vorbeste despre
functiile limbajului verbal, care pot fi aplicate si limbajului non-verbal in cartea Lingvistica si poetica.
El este unul din parintii fonologiei. Schema propusa de el: E M, canal, cod D => context (referent).
E = f emotiva/expresiva
D = f conativa (retorica/persuasiva)
Referent = f referentiala
Canal = f fatica
Cod = f metalingvistica
M = f poetica
Foarte rar se intampla ca un mesaj sa ilustreze o singura functie; orice functie are o componenta
referentiala, iar in functie de context apare f conativa.
a) F emotiva:
o Persoana I, moduri verbale (cond. optativ)
o Semne de punctuatie
o Emoticoanele de pe messenger
o Adresare directa
o Gesturi, mimica, tonul vocii
o Interjectii
o Un act se manifesta deseori prin vestimentatie, tunsoare, postura etc. la nivel verbal,
posibilitatea de a identifica statutul social tine de f emotiva.
b) F conativa:
o Concentrata pe destinatar
o Urmareste generarea unei reactii din partea receptorului
o Persoana aII-a, imperativ
o Interjectii
o Semne de punctuatie
o Alex Mucchielli orice act comunivativ presupune o intentie de influentare
c) F referentiala:
o Etalonul este dat de limbajul stiintific
o Inerenta oricarui mesaj deoarece orice mesaj comunica o informatie despre realitate
o Ar trebui sa fie proprie discursului jurnalistic
o Limbaj/expresivitate impersonal/neutra, fara culoare
d) F fatica:
o Centrata pe canal, urmareste stabilirea si mentinerea comunicarii/contactului; implica
contact fizic, dar si psihologic intre interlocutori
o Formule clasice precum ma auzi?, ma intelegi?
o Formule de politete; gesturi de salut
o Aceasta functie se gaseste si in comunicarea subculturilor; are rol de recunoastere a
membrilor unui grup
o Codul gestual al gastilor, anumite marci vestimentare
e) F metalingvistica/metacomunicationala:
o Auxiliara, ajuta la intelegerea codului in care este elaborat mesajul
o Functie a invatarii (dictionarului), functie a traducerii
o Prezenta in manuale si diferite ghiduri
o Functie a dezambiguizarii in comunicarea obisnuita
o Intonatia infirma mesajul propriu-zis (ghilimelele gestuale sau in scris).
f) F poetica:
o Centrata pe mesaj, dar nu pe continut, ci pe forma
o Nu mai este important CE se comunica, ci CUM
o Se manifesta in oricejoc de cuvinte
o Forma mesajului ajuta la imprimarea mesajului (ex: sonorizarea Fellini, Ferrari, Fenoli:
top, arta, prestigiu)
























Scoala de la Palo Alto (Colegiul invizibil)

- Infiintata la sud de San Francisco
- Reactie la schma matematica a comunicarii fondata de Shannon si Weaver
- Gregory Bateson, 1942, aduna oameni din diferite domenii pentru a fonda scoala: E.T. Hall
(antropolog), Paul Watzlawick, Don D. Jackson (axiomele comunicarii), Ray Birdwhistell,
Erving Goffman (independent).
- 1959, este infiintat Institute of Mental Research care studia elementele de disfunctionalitate in
aspectele comunicarii; axati pe studiul schizofreniei (maladie a comunicarii)
- colegiul invizibil era o retea invizibila institutional, dar vizibila la nivelul cercetarii; unii pun
la indoiala cercetarile (surse neverificate), predilectia pentru paradox deschide intelegerea
asupra unui fenomen; spiritul interdisciplinar; a devenit celebra datorita axiomelor
comunicarii P. Watzlawick, Don D. Jackson, Hemlick Beavin.
- G. Bateson actul comunicarii este un fenomen definitoriu pentru om si societate si nu se
limiteaza la cuvinte
- Comunicare = comportament; mesajele nu sunt doar verbale, ele pot fi orice prin atitudine,
postura, privire, mimica si gesturi; contextul in care se produce comunicarea are o mare
importanta (modelul orchestral al comunicarii); ex. modul in care poate fi influentata o
conversatie in functie de context: in discutia dintre un barbat si o femeie la metrou, ne
intereseaza ambientul care modifica intreaga conversatie. Aceasta este influentata de oamenii
din jurul lor, de anumite elemente din mediul proxim, de trecutul lor.
Axiome ale comunicarii Pragmatics of Human Communication
1. Non-comunicarea este imposibila/comunicare este inevitabila
o Multitudinea actelor care fac comunicarea
o Nu depinde de intentia de a comunica
o Nu contientizam ceea ce transmitem (semnal=comunicare; indiciu=semnificatie)
o Orice comportament este o comunicare daca exista o a doua constiinta prezenta
o Absenta/refuzul comunicarii, comunica
2. Comunicarea este ireversibila (comunicarea prin zvonuri)
o Un mesaj nu mai poate fi retras dupa ce a fost emis
o Fiecare mesaj primit, schimba ceva in persoana receptor
o Suma mesajelor pe care le primim are drept rezultat modificarea personalitatii
receptorului
3. Comunicarea este un proces continuu
o Proces ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-efect
o Nu poate fi fragmentat
4. Comunicarea este compusa din doua elemente: continut (ce se comunica) si relatie (cum se
comunica)
o Relatie: gesturi, felul in care interpreteaza receptorul informatia (subiectivitate)
o Continut: obiectivitate
o Relatia este inclusa in continut => metacomunicarea
o Ex. mesajele ironice, peiorative: ce destept esti! adresate cu simpatie, schimba sensul
cuvantului din dictionar
o Intonatia fundamenteaza comunicarea, iar gesturile sunt asociate cu intonatia
5. Comunicarea imbraca o forma digitala/ analogica
o O infinitate de valori
o Aceasta axioma este legata de axioma 5, deoarece partea digitala este legata de asptectul
informational
o Partea predilecta a formei digitale este constituita din cuvinte, acestea din urma fiind
limitate => digitalul asociat verbalului
o Exista o infinitate de nuante in intonatie
o Gesturile sunt asociate aspectului analogic
6. Orice schimb in comunicare este simetric sau complementar, dupa cum se bazeaza pe
egalitate/diferenta
o In orice comunicare se instituie un raport de forta
o In functie de natura contextului in care se desfasoara comunicarea, putem avea doua
tipuri de schimburi:
Tranzactionale: - interlocutorii au roluri bine definite dpdv social (relatie medic-
pacient); uneori, aceste roluri se mentin chiar si cand interlocutorii
interactioneaza intr-un mediu amical
Personale: - exista o diferenta de roluri, dar acestea sunt intersanjabile (conv.
intre prieteni)
o Schimburile intemeiate pe simetrie sunt acelea in care interlocutorii au aceeasi
competenta in subiectul discutat; diferentele sunt estompate, iar asemenarile reliefate
(ex. conv. intre 2 neurologi)
o In cazurile de complementaritate, un interlocutor are o mai mare autoritate in subiectul
conversatiei; diferentele sunt amplificate (ex. discutie intre un hacker si un baiat de club
raportul one up/ one down)
o Uneori, simetria/complementaritatea pot fi false (raspunsul in oglinda: ce rochie
frumoasa ai!)
o Valoarea simetriei/complementaritatii depinde de context






















Proxemica

- Studiaza relatia dintre componenta spaticla si cea comunicationala; efectele distantei asupra
comunicarii
- Fondator E.T. Hall (The silent language, The hidden dimension, Beyond cultures), porneste
de la observatia: disconfortul pe care il simte cand cineva se asaza pe fotoliul sau; reactie pasiva
deoarece este irational sa mearga la persoana respectiva si sa ii spuna ca e locul sau;
concluzioneaza faptul ca in ciuda evolutiei omului, exista in el instinctul teritorial, mai puternic
decat isi imagina; instinct dezvoltat mai ales la animale, spre locurile cu hrana, cuiburile,
perpetuarea speciei.
- Teza preluata si evidentiata de catre discipolul sau Desmond Morris in cartea Maimuta goala
- Mark L. Knapp antropolog, vorbeste despre reflexele animalelor care supravietuiesc in noi in
cartea Comunicarea non-verbala in interactiunea umana
- Normele care tin de teritorialitate nu sunt explicite intotdeauna; normele comunicarii non-
verbale sunt implicite, informale; le asimilam din copilarie, din experienta, din ce vedem in jur,
ceea ce ne face sa nu ne dam seama ca avem de-a face cu un set de reguli; ele sunt de la sine
intelese, iar existenta lor este constientizata cand observam o abatere; aceste norme difera de
la o cultura la alta, iar greselile legate de comunicarea non-verbala sunt aspru remarcate
deoarece nu sunt constientizate
- E. T. Hall spune ca fiecare persoana are in jurul ei o serie de invelisuri invizibile care ne spun
cum sa ne comportam in contact cu cei din jur space speaks; codul distantei, al teritoriului
marcat functioneaza precum sexul: se face, exista, dar nu se vorbeste despre el

Clasificarea spatiului in functie de organizare (1966):
1. Spatii cu organizare fixa (ex. planul urbanistic)
o Hall sesizeaza diferente intre culturi care dau nastere la neadaptare: Franta, sistem
radial; America, modelul tablei de sah
o Templul/ biserica reprezenta inima orasului, era cea mai inalta cladire (simboliza forta
si bogatie); astazi, au fost inlocuite de cladirile comerciale, business
o Locuinta europeana din sec XVIII:
Inconjurata de curte, ingradita; vizitatorul trebuie sa se adapteze la spatiul intim
(trecerea de la sp. public la cel familial)
Camere specializate: bucatarie, dormitor, baie, hol
Praguri de acceptare: in functie de gradul de familiaritate intre gazda si vizitator
Dormitorul: spatiul intimitatii
Casa cu etaj: dormitor izolat din instinct animalic, intimitate
Locuinta: spatiu al regasirii, acoperis deasupra capului, intre patru pereti
conditie minimala, izolarea fata de pericolul din exterior
Reconfigurarea propriei identitati: cei obligati sa calatoreasca, poarta cu ei
obiecte de acasa
2. Spatii cu organizare semi-fixa:
a. Spatii sociofuge:
Nu incurajeaza schimburi interpersonale, obstructioneaza comunicarea (ex. spatii
de asteptare in spitale)
Efectul dispunerii mobilierului asupra conversatiei:
Pozitia frontala la o distanta de un metru este cel mai putin propice
initierii conversatiei (pozitia infruntarii, angajarii in conflict la animale)
La mijloc, pe scara fluiditatii comunicarii (dispunerea studentilor in
amfiteatre)
Pozitia in unghi drept presupune un joc mai firesc al privirilor; initiativa
organizatiilor de a apela la masa rotunda pentru democratizarea relatiilor;
ierarhia se estompeaza macar la nivel teoretic
b. Spatii sociopete:
Ex. terase, baruri, restaurante
Mobilierul se poate muta
Ex: MacDonalds culorile tari cu destinatie sociofuga
3. Spatii cu organizare variabila:
o Ex. locuinta japoneza traditionala: nu se trece dintr-o camera in alta pentru a schimba
activitatea; familii cu multe generatii traiesc intr-o singura locuinta
o Ex. locuinta europeana straveche, dinainte de sec. XVIII

- Desmond Morris, in Man watching a field guide to human behavior, 1977 vorbeste despre trei
tipuri de teritorii:
1. Teritoriul tribal:
o vanatorul din tribul primitiv, care se ascunde in fiecare cetatean, nu se multumeste sa
apartina unei colectivitati vaste ai carei membri, in majoritate, nu-i cunoaste personal;
e greu sa simtim un sentiment de apartenenta la un trib de 50 de milioane de persoane
sau chiar mai mult; vanatorul formeaza grupuri [...] mai mici, pe care le cunoste mai
bine => nevoia de comunitate si comuniune; instinct teritorial (ex. tribunele unui
stadion delimitare teritoriala; orase mici (strada=prelungire a domiciliului) vs. orase
mari (spatiu sociofug=suntem doar trecatori pe strada))
2. Teritoriul familial (trib in trib)
o Spatiu cu organizare fixa, in general
o Aspecte de mobilitate (cand paraseste domiciliul)
o Ex. plaja pustie = prima familie isi alege un loc, urmatoarea se asaza la o distanta
semnificativa
3. Teritoriul personal/individual E.T. Hall
o 4 zone ale acestui tip de teritoriu dispuse in cercuri concentrice
a) Zona intima (0-45 cm)
Subzona apropiata (0-15 cm)
Subzona indepartata (15-45 cm)
Ex. exista culturi in care este nevoie de distanta; in culturile arabe, intre barbati,
accesul in zona intima este foarte usor
Acces celor apropiati
Comunicare tactila, olfactiva (spatiul amorurilor, batailor, spatiul mama-copil)
b) Zona personala (45-125 cm)
Subzona apropiata (45-75 cm)
Subzona indepartata (75-125 cm)
Zona familiaritatii, se pastreaza comunicarea olfactiva, comunicarea vizuala
creste in importanta
c) Zona sociala (125-350 cm)
Subzona apropiata (125-220 cm)
Subzona indepartata (220-350 cm)
Spatiul comunicarii formale; zona in care se intrevad ierarhiile
Comunicarea verbala creste in importanta
Discurs structurat
Ex. contactele de la serviciu
d) Zona publica (de la 350 cm)
Detaliile comunicarii gestuale se pierd; pentru a fi percepute gesturile, acestea
trebuie sa fie mai pregnante
Zona oratoriei, fara feedback








































Kinezica

- Obiectul de studiu al gesturilor si al mimicii. Fondatorul disciplinei este Ray Birdwhistell
Introduction to kinesis, 1962
- Gestul este o instanta intermediara intre cultura si personalitatea umana
o Upper class (clasa cea mai inalta)
o Middle class (clasa de mijloc)
o Lower class (clasa de jos)
- Membrii acestor clase infatiseaza anumite gesturi; iti poti da seama carei categorii apartine o
persoana dupa mimica si gesturi. Fiecare clasa are un protocol gestual
- Cicero, sec. I i.Hr., miscarile sufletului trebuie insotite de miscarile trupului, gestul care
acompaniaza miscarea interioara. (orice miscare a sufletului isi are manifestarea ei naturala,
vocea si gestul intregul corp al unui om, toate expresiile faciale si vocale sunt precum corzile de
harpa, sunand exact cum le ciupeste miscarea sufletului; gesturile romanilor, pana si barbarii
le inteleg un limbaj cvasiuniversal)
- Miscarile sufletului nu pot di vazute, dar gesturile sunt cele care pot fi observate.
- Quintilian a incheiat un tratat de retorica, iar in cel de-al XXII-lea volum este alocat asa numitei
actio (ultimul aspect al comunicarii publice) performarea discursului, rostirea in public.
- Tot el a propus cateva reguli privind gesturile care trebuie facute in momentul cand sustii un
discurs.
- Inainte de a vorbi, trebuie pastrat un moment de tacerea pentru a starni curiozitatea. Tacerea
este in universul limbajului verbal
- Inainte de a incepe sa rosteasca ceva, oratorul trebuie sa-si duca mana la cap pentru a da
impresia de autenticitate de concentrare.
- In momentul in care incepi sa vorbesti, este recomandat oratorul sa puna mana stanga pe toga
(semn de precautie); o mana este suficienta pentru a gesticula.
- Ca orator, nu era voie sa ridici mana deasupra umarului. Acest gest era rezervat magistratilor si
imparatilor
- Alte restrictii: mana nu trebuia sa depaseasca in lateral verticala umerilor si nu mai jos de
torace.
- Dupa sfarsirea discursului, toga trebuia sa fie alunecoasa, oratorul sa fie transpirat din
abundenta, ceea ce semnifica intensitatea trairii discursului, autenticitatea trairii.
- Astazi, vorbitorul trebuie sa dea impresia de lejeritatea, de firesc, eleganta, trebuie sa-si
ascunda nesiguranta si emotiile
- Inainte, oamenii isi invatau pe de rost discursurile, fara a avea nicio hartie in fata
- Jean-Claude Schmitt, in Ratiunea gesturilor, defineste cultura medievala ca pe o cultura
gestuala, datorita faptului ca scrisul nu era foarte raspandit.
- In medievalitate, oratorul este cel care se roaga; se face distinctia intre ordurile societatii
medievale: preoti, muncitori. Fiecare aveau gesturile cuvenite pentru fiecare om. Gesturile cele
mai putine sunt intalnite la oamenii care muncesc
- Gesturile cele mai stricte sunt intalnite la regi, preoti, in slujba religioasa.
- Se acorda o mai mare importanta gestului
- Nu se intelegea de ce eficienta rugaciunii era conditionata de existenta unor gesturi stricte.
- Incep sa apara in sec XII-XIII manualele de buna purtare
- In sex XIII nu trebuia sa mananci fara lingura; furculita a fost o adoptie foarte tarzie in
Occident
- Norbert Elias vorbeste despre paradigma gesturilor ca despre o reprimare a sufletului
- Fiziognomia se referea la trasaturile fetei; pe masura ce se dezvolta arta portretului in Occident,
apar studii de fiziognomie; mimica, gesturile exprima datele biologice ale unei persoane
- Lavater (sec XVII) a fost preocupat de corelarea trasaturilor chipului cu caracterul unei
persoane. Mai important decat trasaturile, este expresia acestora. Mimica este cea care
vorbeste despre caracterul unei persoane. Dupa ceva timp, aceasta observatie a cazut in
desuetudine, din cauza nazistilor.
- In sec XIX, Ch. Darwin a scris Expresia emotiilor la om si la animale, lansand moda etologica/
studiul comportamentului animal pentru a releva asemanarile cu cele ale omului. Observa
asemanari privind expresiile universale ale emotiei: plansul, rasul, imbujorarea
- Exista asemanari privind raportarea la teritoriu intre animal si om
- S-au facut studii privind manifestarile gestuale in diferite culturi
- F. Bacon vorbeste despre gesturi ca despre hieroglife tranzitorii si in regimul efemerului (al
transformarii continue)

Clasificarea gesturilor:
- Inca din medievalitate se facea distinctia clara intre gestus si gesticulatio, gestus reprezentand
gesturile elegante, cu bun simt, iar gesticulatio reprezinta excesul
- Gestus pentru aristocrati, iar gesticulatio pentru popor.
- La barbati, inainte era apreciat pasul lung, hotarat. In orice epoca, femeile trebuie sa faca pasul
scurt, gesturi rezervate, fine.
- In democratie, pasul lung nu mai exista, fiind o expresie a razboinicului, acesta ia locul pasului
lent.
- Gesturile excesive inseamna incapacitatea de a te controla; se incerca sa se faca o distinctie
intre gestus (miscarea unui singur membru), iar motus referea la miscarea intregului corp.
- Ray Birdwhistell face diferenta intre kinem si kinemorfem. Kinemele sunt acele miscari fara
semnificatie, nu transmit un mesaj (ex. intrarea unei musculite in ochi, urmata de strangerea
din ochi), iar in alt context, cand faci cuiva din ochi (apare si mesajul), aici apare kinemorfemul.
- Infinitatea gesturilor face foarte dificila o clasificare a lor; nu pot fi epuizate intr-o clasificare.
- Paul Ekmam si Wallace Friesen, vorbesc despre cinci clase mari de semne:
o Emblemele:
Definite prin faptul ca substituie cuvintele, gesturile care inlocuiesc cuvintele.
Semnul din degete (sub forma unui trifoi) inseamna victorie si a pornit de la
Winston Churchill
A face cu mana cuiva in loc de a spune buna
Gesturile profesionale, tot ca embleme, inlocuiesc cuvintele datorita faptului ca
acestea nu s-ar auzi
Pantomima, un intreg limbaj alcatuit din gest (un spectacol ce nu presupune
cuvinte, numai gesturi), presupunea sincretism (dans si muzica)
o Ilustratori:
Gesturi care insotesc si ilustreaza cuvantul, accentueaza mesajul verbal. Exista
mai multe clase reprezentate de ilustratori
Castoane: gesturile specifice oamenilor publici (profesori, politiccieni);
gesturi de care nu esti constient in mod frecvent (ex. gesturile de
accentuare a unor cuvinte)
Pictografe: gesturi care deseneaza in aer, descrie forma obiectului despre
care se vorbeste
Kinetografe: reprezentarea vizuala a unei actiuni (ex. actiunea de a urca)
Ideograf: ilustreaza miscarea ideatica, progresul unei idei
Deictici: indicatiile pe care le dai cuiva pentru a ajunge la destinatia dorita;
gestul deictic presupune ceva precis, nu din amintiri
Spatiali: presupune raportul (pozitia cuiva fata de altcineva)
Miscarile ritmice: actiunea este una repetitiva
Ilustratorii emblematici: gesturi folosite in prezenta publicului (cuvantul si
gestul aferent ok-ul englezesc)
o Gesturile de reglaj:
Tin de comunicarea fatica, gestuala (ex. gesturi de aprobare, acord exact, chiar
asa)
o Miscarile afective:
Ilustreaza functia emotiva si functia impresiva
Mai degraba indicii decat semnale (gesturi, miscari, posturi involuntare si poate
inconstiente); ex. aroganta, replierea asupra sinelui
- Ignorarea suferintei celuilalt de catre societate provine din educatie, dintr-un cod de conduita;
reticenta comunitatii fata de manifestarile extreme

Reactii fata de starile interioare (gestionare):
Vrei sa pari fericit atunci cand nu esti- simularea reactiei contrare
Intre stare si manifestare gestuala exista o relatie bidirectionala (cand
adopti o anumita postura si o mentii o vreme, ea iti induce starea
respectiva => forma ajunge sa se umple de continut)
Varianta ascunderii/camuflarii prin inghetarea/blocarea reactiei kinezice
La poker incercarea de a-si compune o expresie impasibila; iti ascunzi
suferinta pentru a menaja pe cineva
Exagerarea gestuala a ceea ce simti (din servilism, oportunism social) profiti de
nevoia/ dorinta celuilalt de a proteja (santaj sentimental, victimizare)
o Adaptori gesturi practice, profesionale, instrumentale
Alter-adaptori: obiecte cu care faci ceva (scrii cu pixul) au valoare comunicativa
cand sunt facute in scop demonstrativ; valoare pedagogica
Auto-adaptori: gesturi de ingrijire de sine, reactii instinctive (scarpinatul)
gesturi facute in solitudine; auto-adaptori soft: scarpinatul discret in public;
hard: comp. gestual la toaleta
Adaptori obiectuali: utilizarea unor obiecte cu alt scop (jocul cu un pix gest de
autocontrol, linistire)












Haptica

- Domeniu nou cercetat comunicarea prin atingeri
Tipologia atingerilor cuprinde 5 clase, in functie de scop:
o Atingerile fara valoare comunicativa: cand luam pulsul cuiva, cand estimam
temperatura, gesturi profesionale ale doctorilor
o Atingerile afective transmit emotii pozitive(atingerile
maternitatii,indragostitilor,mangaierile, bataia pe umar-incurajare,strangerea de mana-
consolare,sustinere)
o Atingerile in joaca,ludice- registru imatur al comunicarii(palme intre prieteni, castane,
trasul de par, ciufulitul)- detensionarea unei situatii, familiaritate, inducerea unei stari
de bine cu o conditie fundamentala: receptorul sa le decodeze ca atare, sa le accepte.
o Atingeri de control- implica o ierarhie, relatie de forta intre cel care exercita atingerea si
receptorul ei.(cand indrumi pe cineva catre iesire sau de de a introduce pe cineva);
ierarhie de ordin social, profesional, generata de varsta sau conditionata de gen; gestul
initiat de o femeie poate fi interpretat ca o invitatie sexuala.
o Atingeri ritual- strangerea mainilor ca forma de salut(initial, in Evul Mediu, era un gest
pragmatic, fara valoare comunicativa, apoi a luat valoare pseudo-juridica: in momentul
in care cineva era eliberat din inchisoare- conventie ca era pus in libertate, cu conditia
ca nu va fugi; forma de salut era inclinatul din cap, ridicarea palariei, reverenta, pupatul
papucului sultanului,sarutatul mainii, sarutul pe obraz)
-exista culturi pregnant tactile care privilegiaza atingerea ca forma de comunicare
si ritual social;
-in aria occidentala exista subculturi in care atingerea a fost prohibita pana de
curand-familiile regale(tendinta de diferentiere fata de ceilalti, control asupra propriilor
afecte)
-reactivarea credintei in forta magica a atingerii; spaima de deochi(supersitii); in
India, in sistemul castelor exista un tabu haptic fata de cei inferiori
-in societatea contemporana strangerea de mana presupune un raport de forte
prin orientarea mainii, distanta la care se intinde mana (variaza in functie de spatiul
rural sau urban)
-in vestul Africii exista o norma culturala a strangerii lejere de mana(indicator al
feminitatii, al delicatetii);
-in intalnirile diplomatice, scuturarea mainii reprezinta angajament politic.













Rolul privirii in comunicare;
Indicatori gestuali ai minciunii

Privirea-oglinda a sufletului;
Ochii- fereastra sufletului;
Privirea are capacitatea de a transmite starile interioare; este un mijloc de comunicare spiritualizat si
greu de falsificat. Daca vorbele mint cu usurinta, gesturile pot fi contrafacute, privirea e mai greu de
controlat.

Puterea privirii:
-legenda Meduzei care impietrea; sotia lu Lot- privirea ca nostalgie, ca regret, ca imposibilitate de a te
desprinde de locul malefic
-privirea care ispiteste- raul care fascineaza, care prinde in capcana printr-o privire hipnotizanta;
privirea ca inductor al hipnozei
-teama de deochi- forta privirii de a face rau

Privirea in comunicarea interpersonala:
-privirea la confruntarea dintre animale
-privirea intruziva catre necunoscuti este cotata negativ( nu te holba la..)
-privirea insistenta
-privirea-complice : intelegerea din priviri
-refuzul de a privi: -din timiditate, emotie
-iti feresti privirea ca sa nu iti tradezi sufletul
-refuzul contactului
-din teama
-rusine, vinovatie
-dezgust
-furie

Rasa alba (ierarhie) : emitatorul nu priveste receptorul, dar acesta are obligatia de a-l privi
(inferiorul cauta aprobarea)
Privirea : - incurajatoare (adjuvant, sprijin)
-seductie (dragoste la prima vedere)
Pupila contractata: absenta emotiei, atractiei; repulsie, reactie negativa
Pupila dilatata: indicator al disponibilitatii afective
Pupilometrie se ocupa cu masurarea dimensiunilor pupilei (E. Hess); a doua jum. a sec XX.
Clipitul frecvent: semn al emotiei, al efortului cerebral al minciunii (in functie de regimul normal al
persoanei respective)
Privirea deschisa: privirea care penduleaza (incapacitatea de a sustine privirea celuilalt); privirea prea
fixa ( incercarea de a convinge asupra adevarului)
Expresii faciale micromomentane dureaza aprox. 0,02 secunde, imperceptibile cu ochiu liber;
localizate in coltul intern al ochilor, fruntea ( intre sprancene) si nasul.

Semne ale minciunii
-sindromul Pinocchio; mana la gura, la nas, la gat (autoadaptori)- impresia ca suntem in posesia unui
cod care ne permite sa recunoastem minciuna
- 90% dintre minciuni sunt insotite de manifestari gestuale
-56% recunoastem minciuna
-apropiatii au identificat modul in care noi percepem minciuna
-increderea pe care vrem sa o avem in ceilalti ne impiedica sa identificam problema(refuzul,
incapacitatea de automistificare)
-increderea prea mare in capacitatea noastra de a-i citi pe ceilalti

Detectorul de minciuni: arata emotiile, nu si cauzele; problema sociopatilor care nu au constiinta
vinovatiei
Pascal Lardellier- Arettez de decoder: pune problema multitudinii de carti care decodeaza gesturile
si care se dau stiintifice, dar au o baza teoretica fragila; ele simplifica, reduc complexitatea comunicarii
(imagine caricaturala a oamenilor)