Sunteți pe pagina 1din 3

1

Incadratura mijloc de expresie in


televiziune si cinematografie


In terminologia cinematografica i de televiziune, incadratura
reprezinta cadrul sau planul cinematografic din punctul de vedere al
limitelor cadrului, raportate la subiectul filmarii.
Primele filme erau turnate la cadru general, datorita opticii
primitive a vremii. Odata cu rspandirea obiectivelor cu focala lunga
i rafinarea limbajului cinematografic, prim-planul (cadrul care arata
fata si o parte din bustul persoanei) si mai apoi gros-planul (o parte
a fetei) au devenit mijloace specifice de expresie cinematografica,
prin opoziie cu ceea ce spectatorul unei piese de teatru sau al unui
spectacol de opera putea vedea cu sau fr un binoclu.
Incadratura sau planul cinematografic reprezinta zona din spatiul
actiunii cuprinsa in imaginea inregistrata pe film. Cadrul este cea
mai mica diviziune a actiunii filmului reprezentand o succesiune de
imagini cuprinse intre momentul pornirii si cel al opririi aparatului de
luat vederi.
Ecranul televizorului este un plan in doua dimensiuni (inaltime si
latime), dar pentru a mari impresia de participare la evenimente,
trebuie creata iluzia celei de-a treia dimensiuni- profunzimea.
Apropierea sau distanta fata de obiectul filmarii influenteaza in mod
diferit perceptia psihologica a imaginii. Mintea privitorului patrunde
in spatiile pe care nu le vede pe ecran, suplinind mental elementele
lipsa din ansamblul respectiv. Cadrul trebuie facut astfel incat
privitorii sa poata extinde elementele din imagine si in afara
ecranului, de aceea, imaginea trebuie sa contina detalii si indicatii
suficiente.
Exista cateva puncte strategice (majoritatea punctelor de articulare
si a punctelor de forta ale corpului) care nu trebuie taiate in
compunerea cadrului: ochi, nas, gura, gat, bust, cot, articulatia maini,
a genunchilor, deoarece sunt linii naturale de intrerupere, care nu
2

trebuie sa coincida cu marginile ecranului, ci sa se situeze ori in
interiorul ori in afara acestuia.
Incadratura se caracterizeaza prin distanta aparenta dintre camera
de filmare si subiect si implicit prin diferenta dintre cantitatile de
informatii despre subiect care apar in cadru. In functie de planul
folosit la incadrarea subiectului putem transmite telespectatorilor
senzatia receptarii unor mesaje suplimentare. Numai din incadratura
intelegem semnificatia pe care o are un cuvant sau o discutie.
Tipuri de incadraturi:
Plan ansamblu - este cea mai larga si generoasa incadratura, camera se
afla la cel mai indepartat punct fata de subiect, iar rolul ei este de
descriere sau localizare. Este de obicei cadrul de inceput al naratiunii
si ne raspunde la intrebari de tipul cum? cand? unde? ce anotimp este?
daca este zi sau noapte. Aceasta incadratura este indispensabila ori de
cate ori trebuie sa oferim telespectatorului dimensiunile, proporiile,
parametrii cantitativi ai unei realiti.
Plan general este incadratura imediat mai stransa, in care se disting
elemente (obiecte, personaje) care sunt susceptibile de a duce aciunea
mai departe. Are rolul de a localiza secventa, de a stabili locul
personajelor in cadru, de a descrie cadrul in care se desfasoara
actiunea. De multe ori este folosit pentru a surprinde fragmentul de
spectacol la care publicul participa alaturi de invitati.
Plan intreg prezinta o persoana filmata din cap pana in picioare, in
intregul lui, si are ca scop de a prezenta pe cineva, de a-l aseza in
spatiu sau in actiune.
Plan american este incadratura in care personajul stand in picioare
este cuprins in cadru de la cap pana la jumatatea tibiei.Aceasta
incadratura a fost foarte des folosita in filmele western deoarece
taietura permitea o perceptie mai buna a pistolarului decat planul
intreg, unde cadrul ar fi fost prea larg si nu se evidentia pistolul, iar in
plan mediu cadrul ar fi fost rea strans iar pistolul nu ar fi fost cuprins
in cadru.
Plan mediu subiectul sta in picioare sau pe scaun si ocupa aproape
intreaga suprafata a cadrului, fiind incadrat din cap si pana la talie.
Astfel personajul poate gesticula fara ca mainile sa iasa in afara
cadrului. Se foloseste in general can reporterul relateaza cu
microfonul.
3

Plan mediu strans este un prim plan deschis folosit mai ales in
televiziune. In partea de jos a cadrului se poate introduce burtiera,
grafica ce contine numele/insemnul grafic al emisunii si/sau
numele/calitatea invitatului.Limita superioara a cadrului este capul iar
limita inferioara aflandu-se la nivelul pieptului, pastrand in cadru
umerii personajului.
Prim plan este incadratura care prezinta subiectul de la torace in sus,
limita superioara fiind capul. Este una din incadraturile cel mai des
folosite in care se pune accent pe continut si informatie si aduce
aproape de telespectatori fata personajului cu expresia tuturor
sentimentelor pe care le exprima fata umana. Folosirea aceste
incadraturi are drept scop sublinierea afirmatiilor personajului prin
transmiterea ideii ca personajul aflat in prim plan transmite un mesaj
foarte important.
Gros plan este singura incadratura in care se taie din capul
personajului. Limita superioara a cadrului taie din frunte iar limita
inferioara se afla sub barbie. Grosplanul concentreaza atentia asupra
personajului, asupra reactiilor si a sentimentelor pe care acesta le
transmite. Se foloseste atunci cand ne asteptam la o reactie ce nu
trebuie ratata, in urma unei intrebari cheie pusa prin surprindere si a
carei reactie a interlocutorului o subliniem, oferind telespectatorului
raspunsul la intrebarea pusa inaintea emiterii raspunsului.
Plan detaliu este cea mai stransa incadratura si reprezinta o
parte/detaliu al unui element ce compune un cadru existent.
Formatted: Font color: Gray-80%