Sunteți pe pagina 1din 156

LOUELLA CRAMER

Conspira]ia t`cerii
ALCRIS
Capitolul 1
Comedia de la televizor n-o amuza deloc, dar era prea
obosit` ca s` se ridice [i s`-l strige. Undeva se auzi
trntindu-se o u[` [i Caroline deveni atent`. S` fie Kelly?
Oare se trezise s` mearg` la baie? Pe vremea cnd feti]a
suferea de somnambulism, Caroline nu \ndr`znea s-o
trezeasc`, ci doar se ]inea dup` ea, speriat`, pn` cnd Kelly
se urca din nou \n pat, apoi plngea \ntrebndu-se ce se
petrecea \n mintea ei de o f`cea s` bntuie prin cas` ca un
suflet r`t`citor.
Dar, slav` Domnului, de aproape un an, Kelly \ncetase s`
mai mearg` \n somn.
Caroline se ridic` [i \nchise televizorul. Ie[i din camer`,
dar \n c`su]` nu se auzea nici un zgomot. U[a de la camera
lui Kelly era \nchis`, dar nici din`untru nu se auzea nimic.
Mi s-a p`rut, \[i zise. Au trecut trei ani, dar sim]urile mele
stau \nc` la pnd`. Oare cnd se va sfr[i? |[i alungase frica,
dar \n spa]iul acela strmt [i \ntunecos \i \ncol]ise din nou,
strecurndu-[i tentaculele \n mintea ei, tocmai acum cnd
se a[tepta cel mai pu]in.
Tocmai se preg`tea s` se \ntoarc` \n hol cnd auzi pa[i
pe alee [i, imediat, soneria. Tres`ri. Cine s` fie? Deirdre? De
multe ori se trezea seara cu ea la u[`, ba cerndu-i cu
\mprumut o can` cu zah`r, ba ca s`-i spun` cine [tie ce
glum` f`cut` pe seama l`ptarului.
Cnd deschise u[a, Caroline \[i preg`tise deja zmbetul
de circumstan]`. Imediat vntul \i ciufuli p`rul [i, rznd, \[i
d`du \ntr-o parte [uvi]a ce-i c`dea \n ochi.
Dar zmbetul i se curm` brusc cnd lumina din hol c`zu
asupra chipului \ncruntat, cu tr`s`turi aspre. Ochii alba[tri,
sfredelitori, \i urm`reau privirea stupefiat`. Caroline scoase
un ]ip`t scurt, de surpriz` [i \ncerc` s` \nchid` u[a, dar
b`rbatul \mpinse cu um`rul \n ea att de puternic \nct
Caroline se d`du c]iva pa[i \napoi. Mai scoase un ]ip`t dar,
de aceast` dat`, b`rbatul \i astup` gura cu palma. |n acela[i
timp se \nchise [i u[a.
Palid`, Caroline se lipi de perete, cu ochii m`ri]i de
groaz` [i inima b`tndu-i frenetic \n piept.
- Bun`, Caroline. De[i n-o mai auzise de trei ani, vocea
b`rbatului era la fel de rece cum o [tia.
Dar nu era dect pe jum`tate atent` la vorbele lui,
a[teptnd s` mai aud` [i al]i pa[i, o alt` voce, pentru c`,
dac` venise [i el acolo, [tia c` o s`-i simt` prezen]a. Brusc,
intr` \n panic`. Umezindu-[i buzele uscate cu vrful limbii
[i \nghi]indu-[i nodul care i se pusese \n gt din cauza
spaimei, \ng`im`:
- Ce cau]i aici? Ai venit singur?
6 LOUELLA CRAMER
B`rbatul cu ochi alba[tri o privi printre gene,
dispre]uitor, [i strnse din buze.
- Da, singur. Nu se ar`t` surprins [i nici n-o \ntreb` de
ce-i pusese o asemenea \ntrebare.
De[i spaima \i disp`ru treptat, r`mase lipit` de perete,
livid` [i privindu-l cu ochii mari.
- Ce dore[ti? [opti, dar nu asta ar fi vrut s`-l \ntrebe, nu
asta o preocupa \n acel moment.
B`rbatul schi]` un zmbet batjocoritor, pentru c`,
fire[te, [tia toate \ntreb`rile nepuse [i cuvintele nerostite [i
Caroline \[i ie[i din fire \ntlnindu-i privirea arogant`.
- Cum ai dat de mine?
- Am apelat la serviciile unui detectiv particular, morm`i
el [i Caroline sim]i c` o cuprinde ame]eala la gndul c`
cineva se interesase de persoana ei [i o spiona, strnind
curiozitatea [i suspiciunea celor din jur. {i pot spune c` i-a
luat ceva timp, fiindc` ai fost destul de istea]` ca s`-]i
acoperi urmele [i asta, nu-i a[a, pentru c` doreai s` nu fii
g`sit`.
- Totu[i, cum m-a g`sit? insist` ea, neputndu-[i \nchipui
cum, doar dac` avocatul ei o d`duse de gol, de[i \i
promisese c` nim`nui nu va da adresa.
B`rbatul surse.
- N-am de gnd s`-]i spun, zise el pe un ton sarcastic,
dup` care \[i scoase paltonul [i-l azvrli pe un scaun din
holi[or. Caroline sim]i cum, brusc, i se usuc` gura. |ntoarse
capul ca s` nu r`mn` cu privirea pironit` la mu[chii ce
tres`reau sub costumul elegant [i la profilul cu tr`s`turi
aspre. Nu m` invi]i \n`untru? \ntreb` el [i Caroline \ntoarse
din nou fa]a spre el, dar evitndu-i privirea, fiindu-i team`
CONSPIRA}IA T~CERII 7
c` el ar putea observa ceea ce ea nu voia ca el s` vad`.
- Ai intrat, deja, neinvitat.
Caroline mai mult \i intui dect \i v`zu zmbetul ironic.
- Nu e[ti o gazd` prea primitoare, replic` b`rbatul, dar
ea nici m`car nu se obosi s`-i r`spund`. S` [tii c` nu sunt
obi[nuit s` mi se trnteasc` u[a \n nas, ad`ug` \n treac`t,
dar tonul indiferent nu-i putea ascunde iritarea.
Prezen]a lui f`cea ca holi[orul s` par` [i mai strmt
dect era, atunci cnd f`cu c]iva pa[i \n spa]iul \ngust,
trecndu-[i degetele prin p`rul negru. Nick Holt avea o
statur` impun`toare, umeri la]i, era foarte \nalt, suplu [i
bine f`cut. Caroline \[i aminti c` atunci cnd era calm [i
relaxat putea fi o companie pl`cut`, avnd un zmbet
seduc`tor care-i \ndulcea privirea dur`, dar mai [tia c` \n
seara aceea nu-[i va etala nimic din farmecul personal. Nick
nu rsese deloc de cnd venise, a[a cum obi[nuia cu ani \n
urm`. De fapt, \ncetase s` mai rd` cu mult \nainte ca ea [i
Kelly s` fi plecat.
- Casa e a ta, ai cump`rat-o? se interes` el, dar \ntrebarea
era mai mult retoric` fiindc`, mai mult ca sigur, aflase [i
asta. Oare pn` unde ajunsese acel detectiv cu investiga]iile
lui?
- Da, zise Caroline, str`duindu-se s` vorbeasc` \ncet [i pe
un ton ct mai calm posibil.
Nick intr` \n camera de zi [i \ncepu s` priveasc` \n jur,
curios. |nc`perea nu era mare, dar avea mult spa]iu liber,
deoarece Caroline nu-[i permisese s-o mobileze dect cu
strictul necesar. Covorul \l cump`rase de la solduri,
garnitura de mobil`, compus` din trei piese, o luase cu pre]
redus de la firma c`reia agen]ia la care era angajat` \i f`cea
8 LOUELLA CRAMER
publicitate, pusese tapet [i vopsise singur` lemn`ria. E de
mirare cte lucruri po]i face atunci cnd ]ii cu orice pre], iar
\n ultimii trei ani Caroline \[i descoperise aptitudini
neb`nuite pn` atunci.
Pe unul din pere]i atrna o pictur` ne\nr`mat`, f`cut` de
mna unui copil, [i Nick Holt se apropia s` o vad` mai bine,
\n timp ce Caroline \i urm`rea nervoas` fiecare mi[care.
Kelly o f`cuse cu un an \n urm` [i reprezenta o cas` cu
ferestre colorate \n negru. }innd seama c` pe vremea
aceea feti]a nu avea dect [ase ani, pictura era de o
expresivitate [ocant`. Casa \[i arunca umbra asupra unei
gr`dini, \ntinzndu-se [i asupra a dou` siluete minuscule
care alergau. Caroline sim]ise c` i se face r`u cnd o v`zuse.
Tulburat`, \nv`]`toarea lui Kelly o luase deoparte s` i-o
arate [i amndou` c`zuser` de acord c` feti]a reu[ise, \n
felul ei, s`-[i exteriorizeze sentimentele. Caroline atrnase
pictura pe perete pentru ca amndou` s-o aib` \n fa]a
ochilor [i astfel s` \nfrunte realitatea. Poate c` tocmai acest
lucru o sc`pase \n cele din urm` pe Kelly de amintirile
sumbre, fiindc` la pu]in timp dup` ce f`cuse pictura aceea,
\ncetase s` mai mearg` \n somn.
De asta era Caroline nervoas` c` Nick Holt o studia atent
[i, ca s`-i distrag` aten]ia, \ncepu s`-i vorbeasc` repede:
- Ce cau]i aici? De ce-ai venit?
- Tu de ce crezi? R`sucindu-se o privi \n fa]` cu o expresie
dur`.
- Uite ce e, nu vreau s` crezi c` sunt rea, dar n-am de
gnd s` \ncep o discu]ie, fiindc` nu mai e nimic de spus,
zise ea plin` de nervi.
- Dar eu vreau s` discut, replic` el pe un ton t`ios.
CONSPIRA}IA T~CERII 9
- Te rog, nu! izbucni ea.
- N-am s` plec pn` nu-]i spun ce am de spus. Am f`cut
drum lung pn` aici s` te v`d, a[a c` o s` m` ascul]i pn` la
cap`t, spuse el b`gndu-[i minile \n buzunare [i privind-o
cu ostilitate.
F`cndu-[i curaj, Caroline se \ndrept` spre u[`.
- Mi-e team` c` trebuie s` insist.
Dar el nici nu se clinti, continund s` se uite la ea,
dispre]uitor.
- Vecinii aud orice zgomot [i la cel mai mic ]ip`t vor da
fuga s` vad` ce se-ntmpl` aici, \l avertiz` Caroline.
|nainte s` termine fraza Nick fu lng` ea [i nu mai apuc`
s` scoat` un sunet c` el \i puse palma peste gur`.
- Mai ]ip` acum, zise el zmbind batjocoritor, dar [i cu o
not` de umor, care \ns` nu detension` deloc atmosfera.
Apropierea de trupul acela suplu o tulbur` [i sim]i un
spasm dureros \n tot corpul. |ntoarse capul [i \nchise ochii
ca el s` nu-[i dea seama, dar Nick \[i a]intise privirea asupra
ei [i cu degetele \i sim]ea buzele moi.
R`maser` nemi[ca]i, t`cu]i, ca [i cum sunetul sacadat al
respira]iei lor \ngem`nate ar fi fost de-ajuns s` umple
\ntreaga \nc`pere. Caroline tremura din tot corpul, dar
emo]ia pe care o sim]ea acum nu mai avea nici o leg`tur` cu
frica.
|l auzi pe Nick tr`gnd adnc aer \n piept, apoi acesta \i
d`du drumul [i se \ndep`rt`. Caroline se cl`tin` pe
picioare, ame]it`, dar apuc` totu[i s` se a[eze pe canapea
\nainte s` se pr`bu[easc`. De team` s` nu le[ine \[i l`s`
capul \n jos, avnd senza]ia c` tot corpul \i amor]ise.
De parc` [i el ar fi sim]it nevoia s`-[i revin`, \ncepu s` se
10 LOUELLA CRAMER
plimbe prin camer` atingnd obiectele, privindu-le atent.
Caroline a[tept` pn` ce \ncepu s` respire normal [i inima
nu i se mai zb`tea \n piept.
De-abia atunci \ncepu s` judece lucid, realiznd c`
descoperindu-i-se ascunz`toarea, \n locul acela nu se mai
putea sim]i \n siguran]`.
F`cuse eforturi imense ca s` cl`deasc` via]a pe care ea [i
Kelly o duceau acum [i \nc` nu [tia de unde adunase atta
curaj s` o ia de la cap`t.
- Helen a fost foarte bolnav`, zise Nick brusc,
\ntorcndu-se cu fa]a spre ea.
Caroline sim]i c` i se opre[te inima \n piept [i i se puse
un nod \n stomac.
- Bolnav`? repet`, privindu-l \ngrozit`. Oare ce se
\ntmplase?
- De pneumonie, continu` el [i ea repet` \ngrijorat`:
- Pneumonie?
- A fost la un pas de moarte, fiindc` la \nceput nu ne-am
dat seama c` e att de grav. A sc`pat ca prin minune, dar e
\nc` sl`bit`. Vrea s-o vad` pe Kelly.
Caroline sim]i o \mpuns`tur` \n inim`. Putea fi o
minciun`, o capcan`, dar nu credea, pentru c` Nick avea o
expresie foarte serioas`. De[i o iubea foarte mult pe Helen
[i-i era dor s-o revad`, scutur` din cap [i spuse cu vocea
tremurnd:
- |mi pare r`u, dar nu se poate, cu toate c` [i eu a[ vrea...
- Nu numai c` se poate, dar o s-o [i faci, o \ntrerupse
Nick, \nro[indu-se la fa]` de nervi. I-am promis c` \i voi
aduce acas` nepoata [i vreau s`-mi ]in promisiunea.
Ridicase tonul [i Caroline se uit` nelini[tit` spre u[`.
CONSPIRA}IA T~CERII 11
- Te rog, vorbe[te mai \ncet. Pere]ii sunt sub]iri [i se aude
prin ei. Vrei s-o treze[ti din somn? Ultimul lucru pe care [i-l
dorea \n clipa aceea era ca feti]a s` intre [i s`-l vad` acolo.
Nick \ncepu s` se plimbe nervos prin camer` [i, z`rind
fotografia lui Kelly, o lu` de pe bufet [i o studie cteva clipe.
- Nu-]i seam`n`, nu-i a[a?
Kelly avea o figur` mai mult nostim` dect dr`gu]`: tenul
oache[, ochii de culoarea chihlimbarului [i p`rul negru
drept [i lucios.
- Nu, recunoscu Caroline [i, dup` o scurt` ezitare,
ad`ug`: Seam`n` pu]in cu Helen.
Nick \i arunc` o privire pe sub genele dese.
- Da, cred c` da, zise punnd fotografia la loc. E recent`?
- Da, de acum cteva luni. |n fiecare an un fotograf din
localitate venea la [coal` [i f`cea fotografii, \n grup sau
fiec`rui copil \n parte, pe care p`rin]ii le pl`teau la un pre]
special. Cum ea nu-[i putea permite s`-i fac` fotografii
artistice la studio, cele f`cute la \nceputul prim`verii \i
pl`cuser`, una dintre ele fiind aceea pe care o [i \nr`mase.
- Arat` bine, dar tot palid` cum mi-o amintesc.
Caroline \ntoarse capul. Da, Kelly fusese tot timpul
palid`. Copiii percep st`rile suflete[ti ale celor din jur, chiar
dac` nu se exteriorizeaz`, iar Kelly le cunoscuse \nc` din
c`rucior, cnd \[i privea mama cu ochii mari, c`prui, u[or
speria]i. Un copil mic nu rezist` s` stea cu nervii \ncorda]i
la maximum [i s` tresar` la cel mai slab sunet, dar ea
rezistase. Fusese o feti]` surprinz`tor de lini[tit` [i, deseori,
Caroline auzea spunndu-i-se: Ce copil cuminte ave]i! Nu
face deloc g`l`gie, dar nu considerase asta o laud`. Kelly
fusese nefiresc de t`cut`, timid` [i extrem de sensibil`.
12 LOUELLA CRAMER
|n ultimii trei ani se schimbase complet. Acum rdea, era
vioaie [i se comporta ca un copil normal de [apte ani. Nu se
mai uita speriat` peste um`r, la fiecare cinci minute, era
fericit` [i sigur` de sine, iar sentimentul de team` nu avea
s`-l mai tr`iasc` vreodat`, dac` mama sa va avea grij` de
asta.
- Nick... nu-]i pot explica, dar nu o pot duce pe Kelly la
Skeldale, nici m`car de dragul lui Helen.
Privirea lui era dur`, sarcastic`, fiindc` o dispre]uia [i o
condamna, iar ea nu putea s` se disculpe.
- Peter e mort, zise el brusc [i Caroline \l privi cu ochi
lipsi]i de expresie, \ncercnd s` \n]eleag` vorbele lui, dar
nel`snd s` i se vad` pe chipul palid nici o urm` de emo]ie.
De[i se uita la Nick, nu-l vedea. Ochii ei verzi, larg
deschi[i, priveau \n gol. Vestea o n`ucise, iar senza]ia de
u[urare, venit` brusc, dup` ani de continu` teroare, o
l`sase f`r` vlag`.
Vocea lui deveni grav` [i aspr`, \n timp ce o privea furios.
- Acum trei luni a avut un accident... a intrat \n plin \ntr-un
camion parcat, iar ma[ina lui s-a transformat, \ntr-o clip`,
\ntr-un morman de fiare vechi.
Caroline \l asculta tremurnd, ]inndu-[i minile \n
poal` [i uitndu-se la el cu ochi ce nu exprimau nimic.
- Dumnezeule, e[ti chiar lipsit` de suflet. Nici m`car nu
\ncerci s` mimezi c`-]i pare r`u? Eu \]i spun c` so]ul t`u a
murit [i tu stai ca o stan` de piatr`, f`r` s` sco]i o vorb`. Nici
o lacrim`, nici un regret, nici o \ntrebare. Ce fel de femeie
e[ti? }i-a fost so] timp de cinci ani. Chiar n-a \nsemnat nimic
pentru tine?
Tonul lui ne\ndur`tor o \nfior`. |[i acoperi ochii cu
CONSPIRA}IA T~CERII 13
palmele ca s`-[i ascund` fa]a, dar el se aplec` [i-i d`du
degetele la o parte [i, prinznd-o de b`rbie, \i \mpinse capul
spre spate, privind-o direct \n fa]`.
- Uit`-te la mine, mri el, apoi morm`i o \njur`tur`,
v`zndu-i ochii mari [i verzi plini de lacrimi. O strnse de
b`rbie [i-i \ntoarse cu brutalitate capul \ntr-o parte, dup`
care se \ntoarse [i se duse s` se sprijine de [emineu.
- {i mai \nceteaz` cu lacrimile astea de crocodil, fiindc`
sunt tardive [i nu m` impresionezi deloc.
Caroline \[i [terse ochii cu palma tremurnd, f`cnd
eforturi s`-[i revin`. Acum, c` primul [oc trecuse, fu
cuprins` de sentimente pe care el nu le-ar fi \n]eles [i pe
care, oricum, nu i le-ar fi m`rturisit vreodat`.
Nick se uita la desenul floral al covorului, urm`rind cu
vrful pantofului tulpinile [erpuite ce legau florile roz.
Cnd sim]i c` \[i poate st`pni vocea, \l \ntreb`:
- {i Helen cum a suportat?
- Greu, r`spunse Nick f`r` s`-[i ridice privirea, [i Caroline
\[i imagin` ce fusese \n sufletul acesteia. Probabil c` Helen
avusese aceea[i senza]ie stranie de [oc [i, \n acela[i timp, de
u[urare, care o f`cuse [i pe ea s` se clatine pe picioare, dar
Nick nu trebuia s` afle acest lucru. C` nu [tia nimic, \[i
d`dea seama dup` felul \n care o privea [i \i vorbea. Oh,
biata Helen, nu-i dezv`luise secretul lor... Prin ce-o fi trecut
[i eu n-am fost lng` ea. Sunt singura care \n]elege ce a
sim]it Helen, singura cu care a putut vorbi deschis. Probabil
c` ]inuse totul \n ea, pref`cndu-se, continund s` joace
at]ia ani acea comedie amar`.
Nick o privi din nou cu o expresie [i mai dur`.
- De-atunci nu [i-a mai revenit [i n-am fost surprins cnd
14 LOUELLA CRAMER
s-a \mboln`vit de pneumonie. A dus boala pe picioare
cteva s`pt`mni, f`r` s` se \ngrijeasc`. Nu mai mnca, nu
mai ie[ea din cas` [i sl`bise att de mult c` ar`ta ca o
sperietoare. Cred c` voia s` moar`. E de mirare c` a sc`pat
avnd organismul att de sl`bit. Mai bine zis, a fost readus`
la via]` Ct m-am rugat s` nu moar`! De-asta m` [i aflu aici
[i de-asta tu [i Kelly ve]i merge cu mine, chiar de-ar fi s` v`
iau pe sus.
Caroline \ncuviin]` dnd din cap. Nu mai exista nici un
motiv pentru care s` nu se \ntoarc`.
Nick schi]` un zmbet care sem`na mai mult cu o
strmb`tur`.
- Asta vrea s` \nsemne c` vii?
- Da.
- Observ c` nu mai e[ti att de categoric`. Dar amndoi
[tim de ce, nu-i a[a? Eu mi-am dat seama c` o se te
r`zgnde[ti din clipa \n care ]i-am spus c` Peter e mort.
|n lini[tea care se l`sa se auzi sunnd telefonul [i
amndoi privir` surprin[i spre aparat.
Nelini[tit`, se ridic` s` r`spund`.
- Caroline, e totul \n ordine acolo? se auzi vocea
\ngrijorat` a lui Deirdre. Nu vreau s` fiu indiscret`, dar
parc` am auzit o voce r`stit` de b`rbat.
- Am un musafir, asta-i tot. Caroline \ncerca s` vorbeasc`
pe un ton normal. Probleme de familie... cineva e bolnav. |]i
mul]umesc c` m-ai sunat.
- Robin zice c` sunt absurd`, dar [tiindu-te singur` am
vrut s` m` asigur c` e[ti bine.
- |]i mul]umesc mult.
- Robin zice c` probabil e Geoffrey. Tonul ei avea o not`
CONSPIRA}IA T~CERII 15
\ntreb`toare pentru c`, bine\n]eles, Deirdre murea de
curiozitate.
- Nu, nu e el, \i r`spunse Caroline, f`r` alte l`muriri.
|l sim]i pe Nick mi[cndu-se \n spatele ei [i \ntoarse
capul. |l v`zu la c]iva pa[i distan]`, cu minile \n buzunare
[i \ncruntat.
- Va trebui s` plec pentru cteva zile, continu` ea.
- Vrei s-o la[i pe Kelly la mine? Deirdre se oferea adeseori
s` aib` grij` de Kelly. Avea [i ea o fiic` de aceea[i vrst` [i
cele dou` erau prietene foarte bune.
- Oh, e[ti foarte dr`gu]`, dar plec`m \mpreun`. Mergem
s-o vizit`m pe bunica ei.
- Aha! exclam` Deirdre, surprins`. Caroline nu-i vorbise
niciodat` despre rudele ei, l`snd inten]ionat s` se
\n]eleag` c` nu avea pe nimeni dect pe Kelly. Bine, atunci
mine diminea]`, la prima or`, vin s` v`d dac` vrei s` te ajut
cu ceva. Da? mai zise, v`znd c` nu mai afl` nimic de la
Caroline.
- |]i mul]umesc, repet` aceasta, apoi Deirdre \i ur`
noapte bun` [i \nchise telefonul.
Caroline puse jos receptorul [i, cnd se \ntoarse, \l v`zu
pe Nick uitndu-se la ea cu ostilitate. |ncerc` s`-[i ascund`
tres`rirea involuntar`, dar el o observ` [i strnse din buze.
- Cine era? o \ntreb` cu voce t`ioas`.
- Vecina mea. Te-a auzit strignd. {i continu` zmbindu-i
mali]ios: Doar ]i-am spus c` din vecini se aude orice
zgomot.
- Asta \nseamn` c`, uneori, e stnjenitor pentru tine, zise
el sfredelind-o cu o privire rece ca ghea]a. Dac` cumva nu
\n]elesese aluzia, expresia lui batjocoritoare spunea totul,
16 LOUELLA CRAMER
dar Caroline oricum nu inten]iona s`-i dea de \n]eles c`-i va
permite s` se amestece \n treburile ei, a[a c` se uit` la el cu
indiferen]`. Am venit cu ma[ina tocmai de la Skeldale, a[a
c` tot eu v` duc, pe tine [i pe Kelly.
- Mul]umesc, spuse Caroline pe un ton sec.
Urm` un moment de t`cere, timp \n care Nick r`mase
nemi[cat, cu sprncenele \ncruntate [i minile \n buzunare.
- Helen [tie c` m-ai g`sit?
- Nu \nc`.
Asta o surprinse. Oare de ce n-o anun]ase pe Helen?
- Am hot`rt s` a[tept pn` te v`d cu ochii mei, fiindc`
nu [tiam ce voi g`si aici.
- Detectivul nu ]i-a raportat [i am`nunte? \ntreb` ea
batjocoritor.
- Mi-a relatat tot ce a descoperit, dar nu sunt convins c`
nu mai e ceva de aflat.
- Ce te-a[teptai s` g`se[ti aici?
- De ce e[ti singur`? \ntreb` el brusc, aproape r`stit.
- Cum adic`, singur`?
- Doar tu [i Kelly. Ce s-a \ntmplat cu Stephen Ryland?
Caroline r`mase perplex`. Despre ce naiba vorbea?
- Stephen Ryland? repet`, fixndu-l cu privirea.
- Nu te preface c` nu [tii despre ce e vorba. Ai plecat din
Skeldale \n aceea[i zi cu Ryland, [i Peter avea deja suspici-
uni \n leg`tur` cu voi doi.
Deci asta era, \[i spuse Caroline. A[a \[i explicase Peter
plecarea ei nea[teptat`.
- Habar n-aveam c` Stephen a plecat din Skeldale, \i
replic` ea pe un ton ct se poate de calm.
- Nu [tiai? o ironiz` Nick. Dumnezeule, dac` nu te-a[
CONSPIRA}IA T~CERII 17
cunoa[te att de bine, mai c` te-a[ crede! Cu privirea asta
inocent` po]i \n[ela pe oricine. Ia spune, ce s-a-ntmplat?
Te-a p`r`sit, sau tu te-ai plictisit de el?
- M-ai crede dac` ]i-a[ spune c` nu l-am v`zut de cnd am
plecat din Skeldale, c` habar n-aveam c` [i el a p`r`sit
ora[ul [i c` persoana lui nu m` intereseaz` ctu[i de pu]in?
- Nu, nu te-a[ crede.
Caroline ridic` din umeri, oftnd.
- {tiam eu. La ce altceva s` se fi a[teptat? Nick \nghi]ise
toate minciunile pe care i le debitase Peter, dar pe ea nici
m`car n-ar fi stat s-o asculte, mai ales c` nu-i putea spune
adev`rul.
- Cum ai tr`it pn` acum? Cum ai g`sit casa asta? Cred c`
te-a costat ceva bani, se interes` el plimbndu-[i ochii prin
camer`. V`zut` de afar` seam`n` cu o colivie, dar b`nuiesc
c` la Londra e socotit` o locuin]` acceptabil`.
|n obrajii Carolinei ap`ru cte o mic` pat` ro[ie.
- Tata a murit acum patru ani [i dup` ce avoca]ii
australieni i-au evaluat averea m-am trezit cu o sum` mare
de bani. Din mo[tenirea l`sat` de tat`l ei cump`rase casa cu
verand`, iar din salariu reu[ea doar s` pl`teasc` rate, facturi
[i hrana pentru ea [i Kelly.
- Banii au venit la ]anc, morm`i Nick.
Cu trei ani \n urm` cnd plecase din Skeldale nu s-ar fi
putut \ntre]ine pe ea [i pe Kelly dac` n-ar fi fost banii aceia.
Da, a[a era. Veniser` la momentul potrivit, ajutnd-o s` nu-[i
piard` min]ile, iar lui Kelly salvndu-i, poate, via]a.
- Cum reu[e[ti s` lucrezi cu norm` \ntreag`, la o mare
agen]ie de publicitate, [i s` ai grij` [i de Kelly?
- Vecina mea o duce la [coal` [i o aduce dup`-amiaza.
18 LOUELLA CRAMER
Kelly este coleg` de clas` cu fiica ei [i r`mne la ele acas`
pn` m` \ntorc eu, seara. Deirdre e foarte dr`gu]` [i, drept
s`-]i spun, nici nu [tiu ce m-a[ face f`r` ea.
- Deci, vrnd-nevrnd, trebuie s` aib` grij` [i de Kelly ct
lipse[ti de acas`, zise el ironic.
Caroline pufni nervoas`.
- Nu i-am impus nimic lui Deirdre, dac` asta insinuezi!
Aranjamentul e \n avantajul amndurora.
- Sunt convins, morm`i el, dar privirea lui exprima
ne\ncredere.
- Lui Deirdre \i place s` c[tige bani f`r` s` aib` o slujb`.
Micul venit suplimentar o face s` se simt` mai indepen-
dent`. |nainte s` se m`rite a lucrat \ntr-un supermarket [i
singura slujb` pe care o poate g`si aici este tot ceva \n genul
`sta, dar ea nu mai vrea. O pl`tesc cu ora, la pre]ul care se
practic` aici pentru baby-sitter. A[a c` nu profit de ea.
Caroline era furioas` pentru c` se sim]ea vinovat` de
via]a pe care o duceau, de[i [tia c` nu are ce face. Trebuia
s` munceasc` iar agen]ia o pl`tea foarte bine. Avea nevoie
de banii pe care-i c[tiga acolo dar, \n acela[i timp, nu putea
sc`pa de sentimentul de vinov`]ie dat de faptul c` petrecea
attea ore departe de fiica sa.
Se uit` cu antipatie la figura lui ironic`. Ce conta ce
crede el? Avea [i a[a destule probleme pe cap, dar nu-l va
l`sa cu nici un pre] pe Nick Holt s` o blameze.
- Acum e[ti amabil s` pleci? Sunt foarte obosit`. La ce or`
vii mine diminea]`?
- La nou`, zise el, urmnd-o \n hol. |[i lu` paltonul [i se
\mbr`c`. Noapte bun`, \i ur`, m`surnd-o din cap pn`-n
picioare cu o privire rece care o l`s` s` \n]eleag` limpede ce
CONSPIRA}IA T~CERII 19
credea despre ea, plimbndu-[i ochii asupra snilor mici [i
ridica]i, cobornd-o apoi asupra taliei \nguste [i rotunjimii
[oldurilor, forme pe care rochia din ln` roz le scotea \n
eviden]` mai mult dect [i-ar fi dorit Caroline \n clipa aceea.
|mbujorat` [i cu ochii str`lucind de furie, \i deschise u[a.
- Somn u[or, morm`i Nick apoi, cnd el se \ndrept`,
Caroline trnti u[a [i izbucni \n plns.
20 LOUELLA CRAMER
Capitolul 2
Cu c]iva ani \n urm` medicul \i prescrisese somnifere,
dar \i fusese fric` s` le ia, ca nu cumva, dormind prea adnc,
s` n-o aud` pe Kelly cnd o strig` din camera ei. Ani de-a
rndul dormise iepure[te, \n unele nop]i chiar deloc, [i era
de mirare cum se putuse obi[nui s` doarm` cinci, [ase ore
pe noapte, sau dac` era nevoie, chiar mai pu]in.
|n seara aceea, dup` ce plnse aproape o or`, adormi de
\ndat` ce puse capul pe pern`, dar nu \nainte s` bage capul
pe u[` ca s` vad` ce face Kelly. Feti]a dormea cu un bra] sub
capul \ntors \ntr-o parte. Caroline \i luase mna [i i-o b`gase
u[or sub plapum`, apoi o s`rutase pe frunte [i ie[ise \n
vrful picioarelor.
Cnd se trezi p`s`relele cntau \n gr`din`. Uitase s`
pun` ceasul s` sune, dar era abia [apte [i avea timp destul
s` se preg`teasc`. |ntins` \n pat [i urm`rind razele soarelui
de toamn` ce se strecurau \n camer`, brusc realiz` c` foarte
curnd se va afla la Skeldale, nume de care era legat un
noian de amintiri.
O auzi pe Kelly umblnd prin camera ei [i \ncepu s` se
fr`mnte. Va trebui s`-i spun`, dar cum avea s` primeasc`
vestea? Numai gndindu-se la asta [i sim]ea c` i se face r`u.
Kelly era mult prea matur` pentru un copil de vrsta ei dar,
chiar [i a[a, moartea e un fenomen pe care nu l-ar fi \n]eles
[i Carolinei \i era team` de reac]ia feti]ei.
U[a se deschise [i aceasta intr` vesel` \n camer`, dar cu
repro[ \n priviri.
- E aproape [apte [i jum`tate [i tu nu te-ai ridicat din pat.
O s` \ntrziem!
Caroline \i \ntinse mna, zmbindu-i nervos.
- Azi nu te duci la [coal`, scumpo. Vino aici, vreau s`-]i
spun ceva.
Kelly urc` \n pat [i se ghemui \n bra]ele ei.
- Dar n-a venit duminica, spuse cu \ndoial` \n glas.
- Vreau s`-]i spun ceva, repet` Caroline [i Kelly o privi
\ngrijorat`. Copiii, ca [i animalele, au instincte care le
dep`[esc \n]elegerea, iar Kelly captase vibra]iile nervoase
ale mamei sale [i acum era nelini[tit`.
- E vorba de t`ticu, zise Caroline [i, imediat, \i sim]i
trupu[orul cum se \ncordeaz`.
Era una dintre cele mai grele situa]ii c`reia Caroline
trebuia s`-i fac` fa]` [i ar fi ales un alt moment, mai potriv-
it, dac` timpul n-ar fi presat-o; trebuia s`-i spun` lui Kelly
\nainte de venirea lui Nick [i \nainte de plecarea la Skeldale.
|n mod ciudat, reac]ia feti]ei fu asem`n`toare cu a ei [i,
v`znd-o pe Kelly plngnd, se sim]i vinovat` pentru c` nu-l
putea jeli pe Peter. Nu-i dorise moartea, dar dorise s`-l [tie
22 LOUELLA CRAMER
ct mai departe, pentru c` prezen]a lui o timora; \n
momentele acelea, \ns`, se sim]ea vinovat` [i mhnit`.
- T`ticu era bolnav, scumpo, foarte bolnav, dar tu n-ai
nici o vin`.
Pe Kelly, \ns`, plnsul o u[ur`, lundu-i de pe umeri
povara vinov`]iei [i alungndu-i ura [i spaima, sentimente
care o inspiraser` cnd pictase umbra ce c`dea peste cas` [i
gr`din`.
Caroline se ridic` din pat.
- Mergem s-o vizit`m pe bunica. Vrei s-o vezi, nu-i a[a?
Plec`m azi, a[a c` trebuie s` ne gr`bim, da? Pn` preg`tesc
micul dejun, du-te [i te spal`.
- Pe bunica? \ntreb` Kelly, oprindu-se din plns. E
adev`rat? Chiar mergem la Skeldale?
- La Skeldale, bine\n]eles, unde \n alt` parte st` bunica?
{i o goni dndu-i o p`lmu]` peste fund. Acum, domni[oar`,
te speli cum trebuie, apoi te \mbraci.
O auzi pe Kelly alergnd pe hol \n timp ce ea punea oul
fiert \n p`h`relul galben pe care-l acoperi cu capi[onul
cro[etat special, ca s`-l ]in` cald pentru Kelly. Tot ea \i
tricotase feti]ei [i cteva pulovere; era un mod confortabil
de a-[i petrece serile lungi \n fa]a televizorului.
Kelly intr` t`cut` \n buc`t`rie [i se a[ez` la mas`. |nc`
palid`, se uita la mncarea pe care Caroline i-o pusese \n
fa]`.
- Nu mi-e foame, mami.
- |ncearc` s` m`nnci ceva, fiindc` avem mult de mers cu
ma[ina.
Kelly \[i \n`l]` privirea spre ea.
- Cu ma[ina? Plec`m cu ma[ina?
CONSPIRA}IA T~CERII 23
Caroline \ncuviin]` din cap.
- A venit s` ne ia unchiul Nick. }i-l mai aminte[ti?
Kelly se \ncrunt`.
- Nu e... nu a fost v`rul lui t`ticu? {i el locuia \n Skeldale.
- Da, a[a e. |ntr-o or` vine s` ne ia, a[a c` \n timp ce eu
preg`tesc bagajele [i m` \mbrac, tu m`nnci, da? Nu vrei
ni[te lapte rece?
Kelly d`du din cap c` da [i \ncepu s` m`nnce f`r` poft`
[i strmbndu-se pu]in.
Chiar atunci Deirdre b`tu la u[` [i intr` \n buc`t`rie,
uitndu-se la Caroline u[or \ngrijorat`.
- Sunte]i bine?
Caroline \i confirm`.
- Nu [tiu ct vom fi plecate. Po]i s-o anun]i tu pe direc-
toare c` Kelly va lipsi o vreme de la [coal`?
- Da, sigur.
- {i po]i s` anulezi abonamentul la ziare [i lapte?
Caroline c`ut` s`-[i aduc` aminte dac` mai avea s-o roage
ceva.
- Am cheie [i o s` vin s` verific dac` totul e \n regul`, \i
promise Deirdre. Nu-]i face griji. Las`-mi un num`r de
telefon unde s` te g`sesc \n caz c` se ive[te vreo problem`.
Caroline \i not` num`rul lui Helen [i i-l d`du.
- Altceva? o \ntreb` Deirdre.
- Cnd ai timp, a[ vrea s` uzi florile din ghivece. Trebuie
udate cam de dou`, trei ori pe s`pt`mn`.
- Bine. Altceva? Deirdre era gr`bit` s` se \ntoarc` acas` la
Sharon care, \n mod sigur, la ora aceea, \[i lua micul dejun.
- Nu, nu cred. |]i mul]umesc din suflet. Cndva am s` m`
revan[ez.
24 LOUELLA CRAMER
- Ai grij` de tine [i ]inem leg`tura, spuse Deirdre, apoi
zmbindu-i lui Kelly \i ur` drum bun.
- Pup-o pe Sharon din partea mea, o rug` Kelly, [i lui
Caroline \i fu team` s` nu \nceap` din nou s` plng`, dar nu
se \ntmpl` a[a, de[i feti]ei \i tremura buza de sus.
- Bine, pa, mai spuse Deirdre [i ie[i, iar Caroline alerg`
\n baie. Dup` ce se \mbr`c` preg`ti cte o valiz` pentru
fiecare. Kelly avea nevoie de multe haine, fiindc` le strica
\ntr-un ritm infernal, atr`gnd murd`ria ca un magnet.
De \ndat` ce sfr[i treburile \l sun` pe Geoffrey, care se
r`sti la ea:
- {i ct timp vei fi plecat`? Eu ce m` fac \ntre timp?
Geoffrey era un agent de publicitate cu mult talent [i
care gndea \n sloganuri publicitare. Avea o fa]` de o
extraordinar` mobilitate care-l ajuta s` fac` ni[te imita]ii
extrem de reu[ite, [i o limb` ascu]it` ca o lam` de brici.
- |mi pare r`u, dar n-am ce face, se scuz` Caroline.
Niciodat` nu-i vorbise despre c`s`toria sa, dar credea c` el
b`nuie[te ceva, pentru c` era un tip intuitiv, versat [i cu o
minte ager`.
Cnd reveni \n buc`t`rie Kelly strnsese deja masa [i
sp`lase vasele. Tocmai puse castronul de cereale \n
usc`torul de vase.
- Bravo, o l`ud` Caroline. Kelly \nv`]ase s-o ajute \n
gospod`rie [i o f`cea mai ales diminea]a, cnd amndou` se
gr`beau s` plece, una la serviciu, cealalt` la [coal`.
Se auzi soneria [i Kelly tres`ri.
- Trebuie s` fie unchiul Nick, zise Caroline pe un ton
vesel. Te duci tu s`-i deschizi, scumpo?
Kelly ie[i t`cut` din buc`t`rie [i Caroline auzi u[a
CONSPIRA}IA T~CERII 25
deschizndu-se [i pe Nick spunnd:
- Bun`, tu e[ti Kelly, nu-i a[a? Te-ai schimbat att de mult,
mai s` nu te recunosc. Credeam c` e[ti mai \nalt`!
Niciodat` nu-i vorbise att de dr`gu], se gndi Caroline,
apoi ap`ru [i ea, iar Nick \i arunc` o privire aspr`, f`r`
m`car s` schi]eze un zmbet.
- Astea-s bagajele? M` duc s` le pun \n portbagaj.
- Mul]umesc. |n prezen]a lui Kelly \ncercau s` se
comporte politicos unul cu cel`lalt. Nick lu` bagajele [i ie[i,
iar Caroline, cu degetele tremurndu-i pu]in, o ajut` pe
Kelly s`-[i trag` fermoarul hanoracului tivit cu bl`ni]`.
- Acum \mi aduc aminte de el, spuse vesel` feti]a. E
simpatic.
- Mai du-te o dat` la baie \nainte de plecare, o sf`tui
Caroline, pref`cndu-se c` n-a auzit.
- Abia am fost, protest` Kelly, ]op`ind de ner`bdare.
{i, \nainte s-o poat` opri, feti]a o zbughi afar`.
Caroline \[i puse haina [i se \ncheie la nasturi, pentru
prima oar` nemaigndindu-se c` \n urm`toarele ore va
c`l`tori \n ma[in` cu Nick. Dar va sta \n spate cu Kelly, altfel,
sim]indu-l prea aproape, ar fi fost tot timpul tensionat`.
Ie[i afar` [i \ncuie u[a de la intrare. Razele soarelui care
se jucau \n frunzi[ul de la poalele dealului d`deau peisaju-
lui un aer vesel, ospitalier. Noaptea, luminile caselor din
vale str`luceau ca stelele pe cer. |n diminea]a aceea cerul
era senin, [i la orizont se putea z`ri Londra, o aglomera]ie
de acoperi[uri, turle ascu]ite de biserici [i zgrie-nori.
Suburbia \n care locuiau se afla la 8 kilometri de centrul
capitalei. Londra se \ntindea pe o suprafa]` \n form` de
cerc, ce se l`rgea cu fiecare zi, devornd zone verzi [i
26 LOUELLA CRAMER
c`tunuri, ca o ciuperc` otr`vitoare.
Caroline trase adnc aer \n piept. Amintirile despre
Skeldale o fr`mntau att de mult \nct nu mai privi
cochetul or`[el Yorkshire [i terenurile ml`[tinoase din
vecin`tate.
Se \ndrept` spre ma[ina care o a[tepta, un Porche negru,
tipic pentru gusturile sofisticate ale lui Nick Holt, [i se opri
s` o priveasc` mut` de admira]ie, \ns` el o lu` de bra] [i o
\mpinse pe scaunul de lng` [ofer. Kelly era deja pe
bancheta din spate.
- Ce ma[in` grozav`, nu-i a[a, mami?
- Da, grozav`, r`spunse Caroline pe un ton sec, \n timp
ce Nick se a[eza al`turi; apoi el \i arunc` o privire ironic` [i
porni motorul.
Caroline se \ntoarse s` priveasc` prin luneta din spate [i
o v`zu pe Deirdre pe aleea din fa]a casei, uitndu-se
curioas` dup` ma[in`. |i f`cu semn cu mna [i aceasta \i
r`spunse la fel.
- Pn` la prnz trebuie s` ajungem la Skeldale, morm`i
Nick, dnd col]ul str`zii.
- Ce vitez` atinge? \l \ntreb` Kelly aplecndu-se \ntre ei
peste scaunele din fa]`, \mbujorat` de emo]ie. Caroline o
privi \ngrijorat`, dar se p`rea c` feti]a uitase de vestea mor]ii
tat`lui ei. Copiii au un comportament imprevizibil iar Kelly
[tia cum s`-[i alunge din minte amintirile nepl`cute. Ea,
Caroline, nu va reu[i niciodat` aceast` performan]`. |n clipa
aceea feti]a era \ncntat` [i ner`bd`toare s` ajung` la
Skeldale, \n ma[ina aceea elegant` [i rapid`. Nu mai urcase
niciodat` \ntr-o asemenea ma[in`, [i nici Caroline.
- A[teapt` s` ajungem pe autostrad` [i-ai s` vezi atunci, \i
CONSPIRA}IA T~CERII 27
promise Nick [i Caroline sim]i cum inima \ncepe s`-i
palpite. Ei nu-i pl`cea viteza.
- Oh! exclam` Kelly, \n culmea fericirii, uitndu-se la Nick
cu ochi str`lucitori ce exprimau adora]ie. Caroline \ntoarse
capul, \ncruntndu-se.
|l auzi pe Nick vorbindu-i fiicei sale pe un ton calm [i
folosind cuvinte pe \n]elesul ei, pentru ca ea s`-i poat`
r`spunde. Kelly era extaziat`, iar Caroline nu trebuia s`-i
vad` fa]a ca s`-[i dea seama c` Nick \i alungase triste]ea.
Kelly nu mai cunoscuse pn` atunci pe cineva ca el. Era
chiar mai grozav dect zna cea bun` din pove[ti.
O dat` ajun[i pe autostrada spre nord, ma[ina prinse
vitez`, l`snd \n urm` [oferi invidio[i cu ma[ini mai pu]in
performante. Caroline \l urm`ri un timp pe Nick cu coada
ochiului, cum mnuia volanul cu dezinvoltur`, apoi
\ntoarse capul \n`bu[indu-[i emo]ia. Se detesta pentru c`
prezen]a lui o tulbura la fel de mult ca \n ultimul an dinain-
tea plec`rii din Skeldale.
Nick receptase cele cteva semnale imprudente ce o
d`duser` de gol. O dat` sau de dou` ori o surprinsese
privindu-l pe furi[ [i de-atunci \n ochii lui alba[tri \ncepuse
s` citeasc` dispre] [i ostilitate.
El credea c` acela era motivul real al acuza]iilor pe care
Peter i le aducea ei [i \ncepuse s-o evite, pe ct posibil, dar
Caroline [tia ce e \n mintea lui, atunci cnd se mai \ntlneau
cu diverse ocazii, [i acest lucru o f`cea s` sufere. Ce ironie
a sor]ii!
La ora unsprezece se oprir` la un bar pe autostrad`, s`
bea cte o cafea. Kelly o zbughi s` inspecteze jocurile
mecanice, lundu-[i cu ea o Cola [i c]iva biscui]i pe care-i
28 LOUELLA CRAMER
devor` \ntr-o clip`. Caroline \[i ]inea capul \n jos, uitndu-se
pe mas` [i a[teptnd s` se r`ceasc` pu]in cafeaua aburind`.
|l sim]i pe Nick pironindu-[i ochii asupra ei. Vntul \i
ciufulise p`rul [i acum soarele i se juca \n buclele m`t`soase.
Precis ar`ta ca naiba [i singurul lucru pe care [i-l dorea \n
momentul acela era ca el s` nu se mai uite la ea att de
insistent, pentru c` asta \i \nghe]ase sngele \n vene.
- Ce zi superb`, nu-i a[a? zise pe un ton vesel, trecndu-[i
degetele prin p`r, \ncercnd s` [i-l aranjeze.
- A[a e! Vocea ironic` [i felul \n care el \i urm`rea
mi[carea minii o f`ceau [i mai nervoas`.
- Helen [tie c` venim?
- Am sunat-o asear`. Nick sorbi din cafea [i continu`:
|ncepuse s` plng`.
- Oh, s`raca Helen!
- Da, s`raca Helen, o \ngn` el, mali]ios. }ine foarte mult
la tine. Dumnezeu [tie de ce, mai gr`ia privirea lui [i
Caroline sim]i c` ro[e[te.
- {i eu o iubesc mult, zise, \nfruntndu-i privirea.
- Nu mai spune! exclam` el, p`rnd sincer surprins.
- Da!
- Att de mult \nct \n trei ani nici m`car o felicitare de
Cr`ciun nu i-ai trimis, murmur` el ridicnd o sprncean`.
Remarca lui o deranj` [i Caroline \ntoarse capul. O z`ri
pe Kelly stnd lng` unul din jocurile mecanice [i urm`rind
punctajul pe tabela electric`.
- Ce faci, exact, la agen]ia aceea de publicitate? o \ntreb`
Nick [i ea \l privi din nou.
- Concep reclame. Dar, fire[te, [tii deja acest lucru,
ad`ug` nervoas`. Nu se poate ca detectivul pe care l-ai anga-
CONSPIRA}IA T~CERII 29
jat s` nu se fi interesat ce fac.
Nick ridic` din umeri, surznd.
- Cred c` a aflat [i cu ce s`pun te speli. E un tip meticu-
los.
- Nu-i deloc amuzant, izbucni Caroline. N-aveai nici un
drept s`-l pui s` m` spioneze! Mi se face r`u cnd m`
gndesc c` [i-a b`gat nasul \n via]a mea personal`.
- Secretele vie]ii tale personale nu le-a descoperit, zise
Nick, fixnd-o cu privirea. |n leg`tur` cu asta n-a ob]inut
nici o informa]ie.
- Hot`r`[te-te... tocmai ai spus c` [tie pn` [i ce s`pun
folosesc!
- |n schimb, n-a aflat cu cine te culci, rosti el, t`r`g`nnd
cuvintele [i uitndu-se cu o pl`cere sardonic` la fa]a ei ro[ie
ca focul.
- Ce dezam`gire pentru tine, murmur` Caroline, sim]ind
c` \n clipa aceea \l detest`.
- Asta numai fiindc`, bine\n]eles, tu [i [eful t`u sunte]i
ct se poate de discre]i. Detectivul mi-a spus c` e un tip
stilat.
- Oh, nu fi absurd! izbucni ea.
- Iar asta va fi o mare u[urare pentru Frey Forrester,
continu` el, rnjind.
Caroline se crisp`. Nu-l putea l`sa s` cread` \n
continuare minciunile pe care Peter i le b`gase \n cap. Frey
era un om deosebit [i ar fi fost un dezastru pentru el, ca
doctor, dac` s-ar fi aflat zvonurile care circulau pe seama
lui. Nu putea l`sa s`-i fie [tirbit` reputa]ia.
- |ntre mine [i Frey n-a fost absolut nimic. Asta era doar
\n imagina]ia lui Peter. N-am avut cu nimeni nici o aventur`
30 LOUELLA CRAMER
[i \n afar` de el n-a existat alt b`rbat.
Nick hohoti scurt, privind-o batjocoritor.
- ~sta-i adev`rul, insist` ea, dorind s` fie crezut`.
Niciodat` nu m-am uitat la altcineva.
- A[a s` fie, Caroline? Vocea ironic` [i privirea lui ce parc`
o ardea \i aduser` \n minte o \ntmplare care, pn` [i acum,
dup` atta vreme, reu[ea s` o tulbure. |ntoarse repede
capul, \mbujorat`, sim]indu-[i sngele pulsnd \n tmple.
T`ia ni[te trandafiri \n gr`din` cnd ap`ruse Nick care
venise s`-i transmit` din partea lui Helen c` ceaiul e gata.
Soarele abia asfin]ise, dar fluturii de noapte se iviser` deja,
zburnd \n jurul copacilor. Caroline tocmai \l urma,
ab`tut`, cnd un fluture \i atinsese fa]a [i ]ipase de fric`.
- Ce s-a-ntmplat? o \ntreb` el surprins [i ea \[i ridicase
privirea \ngrozit` spre el, ca imediat s` \nceap` s` rd`,
realiznd c` se speriase degeaba din cauza unui biet fluture.
{i atunci Nick se aplecase [i o s`rutase, iar ea nu se ferise.
Dimpotriv`, se lipise de el, \i \ncol`cise gtul cu bra]ele [i
r`spunse s`rutului cu frenezia clipei ce nu avea nici
\nceput, nici sfr[it. Nick \ntrerupse brusc acel s`rut
p`tima[ [i se repezi \n cas`, f`r` un cuvnt, l`snd-o
\nm`rmurit` [i \nfrico[at` de ce f`cuse.
Fusese prima [i ultima oar` cnd se \ntmplase a[a ceva.
Dup` acea \ntmplare, Nick \ncepuse s` fie distant, ostil,
neprietenos, convins c` suspiciunile lui Peter \n ce o
priveau erau \ntemeiate. Dac` pe el \l s`rutase a[a, atunci
nu s-ar fi dat \n l`turi s-o fac` cu oricine. De multe ori
Caroline se \ntrebase dac` nu cumva el o s`rutase
inten]ionat, s` vad` cum reac]ioneaz`, [i se detesta pentru
ce f`cuse, pentru c` se d`duse de gol [i, bine\n]eles, nu-i
CONSPIRA}IA T~CERII 31
putea spune: Tu e[ti singurul b`rbat la care m-am uitat!
Ar fi crezut-o? {i a[a s` fi fost, s-ar fi sim]it penibil [i umilit`
s`-i m`rturiseasc` acest lucru.
Kelly ap`ru \n fug` [i p`r`sir` localul t`cu]i, dar feti]a era
prea vorb`rea]` [i plin` de verv` ca s` observe ceva, [i tot
drumul spre nord fu de o ne\nchipuit` exuberan]`.
L`sar` \n urm` [esul [i cmpurile m`noase din centrul
]`rii, \ndreptndu-se spre un ]inut cu dealuri aride [i
mla[tini unde cre[tea iarba neagr`. Toamna schimbase
culorile p`mntului, de la verdele crud, mustind de ap`, la
galbenul-ruginiu al ierburilor uscate.
Kelly \ncepuse s` se plictiseasc` [i abia dac` mai scotea o
vorb`. |[i l`sase capul pe speteaza moale a banchetei [i
c`sca obosit`. Caroline privea afar` la stncile mici
\mpr`[tiate pe dealuri [i jos, \n vale, care f`ceau ca peisajul
s` semene cu o tabl` de [ah.
Prezen]a lui Nick, trupul lui suplu aproape atingndu-se
de al ei, profilul cu tr`s`turi aspre [i t`cerea ap`s`toare,
toate la un loc o tulburau [i Caroline f`cea eforturi s`-[i
abat` aten]ia de la el, ba urm`rind zborul unei ciori care
poposi \ntr-un lan, ba uitndu-se pe vrful unui deal la
ruinele invadate de buruieni ale unei mn`stiri, sau la
casele cenu[ii din piatr` cu acoperi[uri din ardezie, din
s`tucurile prin care treceau.
Dar nimic din toate acestea n-o interesa cu adev`rat,
doar se pref`cea c` admir` peisajul, ca s` nu se lase
cople[it` de lini[tea ce-o \nconjura.
Cerul senin se \ntunec` treptat [i stropi repezi de ploaie
\ncepur` s` bat` \n parbriz.
- Plou`, zise Kelly [i Caroline \i confirm`.
32 LOUELLA CRAMER
A[a \[i amintea ea Skeldale [i se p`rea c` aceea era
vremea cea mai potrivit` pentru \ntoarcerea acas`; vntul
[uiernd \n vale, copacii biciui]i de ploaie [i frunze ve[tede
spulberate de vijelie plutind deasupra cmpurilor.
- Bun-venit acas`, \i ur` Nick pe un ton ironic [i, \ntor-
cnd capul spre el, Caroline observ` cu uimire c` zmbe[te.
Skeldale era ad`postit \n cuta unui deal \nconjurat de
terenuri ml`[tinoase, pozi]ie care-l ferea de criv`]ul iernii.
Helen locuia la cel`lalt cap`t al ora[ului, dar, spre
surprinderea Carolinei, Nick n-o lu` pe [oseaua \ngust` ce
str`b`tea ora[ul, ci pe un drumeag, la stnga.
- De ce mergem pe-aici? \ntreb`, amintindu-[i brusc c` pe
acolo se ajungea la el acas`.
- Helen locuie[te la mine, r`spunse el cu o voce f`r`
inflexiuni.
Caroline se \ndrept` din umeri.
- Cnd a ie[it din spital nu era \n stare s`-[i poarte
singur` de grij`, a[a c` am invitat-o s` se mute la mine pn`
se reface complet.
Caroline se \ngrozi la gndul c` Nick se putea a[tepta ca
ea s` accepte s` locuiasc` sub acela[i acoperi[ cu el.
- Crezi c` g`sim o camer` liber` la hotelul din Market
Square? \ntreb` ea pe un ton voit indiferent, spernd ca
vocea s`-i sune normal.
- Ve]i sta la mine, zise Nick aruncndu-i o privire
mali]ioas`.
- E[ti foarte amabil, dar...
- Dar nimic, o \ntrerupse el, scurt.
- Vorbesc serios...
- Camerele voastre sunt deja preg`tite.
CONSPIRA}IA T~CERII 33
Caroline ar fi continuat s` protesteze dac` Nick nu i-ar fi
aruncat o privire dur`, amenin]`toare, care o amu]i. Se l`s`
pe spate, ro[ie la fa]` de nervi. La urma urmei, era vorba
doar de cteva zile [i nu trebuia dect s` se obi[nuiasc` cu
ideea.
- Dr`gu] din partea ta c` te-ai deranjat atta, spuse, abia
ab]inndu-se s` nu izbucneasc`, dar fu r`spl`tit` cu alt`
privire rece.
- Eu nu m-am deranjat deloc. Menajera a avut grij` de
toate.
- Doamna Bentall \nc` mai lucreaz` la tine? Caroline [i-o
amintea vag: o femeie slab`, cu p`r c`runt [i tr`s`turi parc`
s`pate \n piatr`.
- Da.
Ma[ina lu` o curb` strns` [i zidurile cenu[ii ale unei
case se z`rir` printre crengile gola[e ale copacilor, profiln-
du-se pe cerul plumburiu.
Caroline \ntoarse capul s` se uite \n spate. Kelly
adormise cu capul pe speteaza banchetei, cu gura
\ntredeschis` [i fa]a \mbujorat`. |i era mil` s-o trezeasc`.
Drumul fusese obositor pentru ea, nefiind obi[nuit` s`
c`l`toreasc` pe distan]e lungi, str`b`tnd ]ara \n ma[in`.
Nick r`suci volanul [i \ncetini viteza ca s` intre pe poarta
\nalt` de fier. Caroline se uit` curioas` la casa cu ziduri de
piatr`. Nu fusese dect de cteva ori acolo [i [i-o amintea
vag.
Nick opri \n fa]a intr`rii principale, cobor\ [i deschise
portiera, apoi amndoi se uitar` la Kelly care \nc` dormea.
- Doamn` Storr...
Vocea aspr` [i nervoas` pe care o auzir` \n spate \i f`cu
34 LOUELLA CRAMER
s` se \ntoarc`. Helen st`tea \n prag, iar \n spatele ei doamna
Bentall \ncerca s-o \mpiedice s` ias` \n ploaie.
- A[tepta]i aici c` vin ei la dumneavoastr`, o sf`tui aceasta
pe tonul \ng`duitor cu care te adresezi unui copil.
Caroline alerg` cu bra]ele deschise spre Helen care
suspin`, cu ochii plini de lacrimi:
- Oh, scumpa mea, nu credeam c` am s` te mai v`d
vreodat`. Unde-i Kelly? N-ai adus-o cu tine?
|mbr`]i[nd-o [i s`rutnd-o, Caroline \i spuse:
- E \n ma[in`. A adormit frnt` de oboseal`.
- Abia a[tept s-o v`d. Cred c` s-a schimbat foarte mult.
Mi-a fost att de dor de voi [i-i mul]umesc lui Dumnezeu c`
v-a adus aici pe amndou`, spuse Helen cu voce slab`,
zgribulindu-se de frig.
- Intra]i \n cas`! Vre]i s` v` \mboln`vi]i din nou de
pneumonie? o cert` doamna Bentall.
- Nick, ad-o pe Kelly \n`untru, ad-o \n`untru, Nick, \i
spuse Helen, plngnd [i rznd \n acela[i timp.
- Las` c` o aduce, zise Caroline, tr`gnd-o de mn`. Vino
\n`untru, Helen, nu mai sta \n frig.
{emineul din piatr` \n care focul ardea vesel, fotoliile
moi [i comode, covorul ro[u [i draperiile de catifea d`deau
camerei un aer intim, ospitalier.
- Stai jos, Helen, \i spuse Caroline, dar aceasta nu se
a[ez`. Se uita spre u[`, ner`bd`toare. |n obraji avea dou`
pete mici, ro[ii. |ntotdeauna fusese o femeie slab`, acum
\ns` era tras` la fa]` [i prin pielea str`vezie i se vedeau
oasele fragile. P`rul \i albise complet [i ar`ta mult mai \n
vrst` dect cei [aizeci de ani pe care-i avea. Privind-o,
Caroline sim]ea c` o doare sufletul. Nick intr` ducnd-o \n
CONSPIRA}IA T~CERII 35
bra]e pe Kelly care privea somnoroas` \n jur, clipind des din
cauza fl`c`rii puternice a focului din c`min. Avea fa]a
\mbujorat` de c`ldur` [i ochi str`lucitori.
- Kelly, iubita mea, zise Helen.
- Stai jos! \i ordon` el, nervos, [i Helen se a[ez`, docil`,
dar cu bra]ele \ntinse spre Kelly, care se repezi [i i se urc`
pe genunchi.
36 LOUELLA CRAMER
Capitolul 3
|n seara aceea, dup` ce Kelly fu dus` la culcare, Nick
disp`ru discret, spunnd c` trebuie s` treac` pe la un
prieten, iar Caroline [i Helen r`maser` de vorb` lng` foc.
|ntreaga dup`-amiaz` Helen [i-o petrecu cu nepoata sa, sub
privirea u[or nelini[tit` a Carolinei, c`reia \i era team` s` nu
se oboseasc` prea mult. Helen era att de sl`bit` \nct prea
mult efort nu-i f`cea bine. Pentru orice eventualitate o
supraveghease tot timpul, gata \n orice moment s` intervin`
ca s-o conving` s` se odihneasc`, dac` ar fi dat semne de
oboseal`.
- Ar trebui s` te duci la culcare, Helen, o sf`tui Caroline,
uitndu-se la ceas.
- Nici nu m` gndesc, ripost` aceasta, privind-o vesel`.
Nu \ncepe [i tu... mi-ajunge ct m` cic`le[te doamna
Bentall.
- Are dreptate, a fost o zi obositoare pentru tine.
- De mult` vreme nu m-am sim]it att de bine. Oh,
scumpa mea, mi-a fost atta dor de tine [i n-am cuvinte s`-]i
spun ce fericit` sunt c` v-a]i \ntors.
- {i nou` ne-a fost dor de tine [i ne bucur`m c` suntem
aici. Caroline ezit` o clip`, apoi continu`: Helen, mi-am
f`cut mereu repro[uri pentru felul \n care am plecat, [tiind
c`-]i vei face griji \n privin]a noastr`, dar...
- {tiu, o \ntrerupse Helen. Te-am \n]eles.
- N-am vrut s` afli unde suntem. Imediat, \ns`, \i p`ru r`u
de ce spusese, fiindc` Helen o \n]elesese \nc` de la \nceput.
Scuz`-m`.
- E[ti ultima persoan` care ar trebui s`-[i cear` iertare. Eu
ar trebui s-o fac pentru c` ai \ndurat prea multe.
- Dac` n-ar fi fost Kelly, a[ fi suportat \n continuare.
- {tiu, spuse Helen, \ndreptndu-[i privirea spre focul
din [emineu.
Cteva momente se l`s` t`cerea. Se auzea doar vntul
[uiernd prin hornul [emineului, ploaia r`p`ind pe
acoperi[ul casei [i pocnetul scnteilor din lemnele uscate.
- Kelly s-a schimbat foarte mult, zise Helen brusc. Ai f`cut
treab` bun`. Mi-era team` c` a r`mas un copil timorat.
- {i mie mi-era fric` de asta. Caroline se gndea la pictura
de pe peretele de acas`. Umbra \ntunecat` f`cea parte din
via]a fiicei sale, iar Kelly nu putea uita complet acea
perioad` - i s-ar fi cerut prea mult - dare reu[ea acum s` nu
se mai gndeasc` dect la lucruri pl`cute. Ultimii trei ani \i
oferiser` feti]ei mediul \n care s` se dezvolte normal [i \n
deplin` siguran]`, mediul de care are nevoie orice copil [i
de care-i depindea tot restul vie]ii.
- Cine [tie ce s-ar mai fi \ntmplat, \i \ntrerupse Helen
38 LOUELLA CRAMER
[irul gndurilor. Trei ani \nseamn` mult.
- }i s-a p`rut mult, nu-i a[a, Helen? Caroline o privea cu
mil`. {i \nainte ca ea s` p`r`seasc` Skeldale, Helen fusese
mereu stresat` [i nervoas`, dar acum era doar umbra femeii
care fusese cnd o cunoscuse Caroline.
Privirile li se \ncruci[ar`.
- Nu a fost u[or deloc, \i m`rturisi Helen. Peter a devenit
din ce \n ce mai violent [i umbla beat tot timpul. Frey a
\ncercat s`-l conving` s` se intereseze pentru
dezalcoolizare, dar asta a \nr`ut`]it lucrurile. Nici m`car n-a
mai vrut s` stea de vorb` cu el, iar Frey n-avea cum s`-l
oblige. Peter n-a vrut s` mai consulte vreun alt medic,
refuznd s` admit` c` este alcoolic [i spunnd c` oricnd se
poate l`sa de b`utur`, dar n-are de ce. Era singurul lucru
care-i mai p`stra mintea limpede, zicea el, [i nu putea
renun]a la singura pl`cere care-i mai r`m`sese.
Caroline \[i \nchipuia ce se petrecuse acolo de cnd
plecase din Skeldale. Totul \ncepuse cu mult timp \n urm`.
La \nceput, nici ea nici Helen nu realizaser` gravitatea
situa]iei. Peter era destul de [iret ca s` nu dea nimic de
b`nuit, dar cnd ele au \n]eles, \n cele din urm`, c`
devenise dependent de b`utur`, i s-au aliat, ascunzndu-i [i
acceptndu-i viciul. Helen nu suporta gndul ca cineva s`
afle [i era att de \ngrozit` \nct plngea ca un copil,
rugnd-o pe Caroline s` nu-l dea de gol. Peter r`m`sese
impresionat cnd descoperise asta [i le promisese c` nu va
mai bea. Cteva s`pt`mni s-a ]inut de cuvnt apoi, din
cauza unor nepl`ceri la serviciu, s-a apucat din nou de
b`utur`. Caroline a \ncercat s` aib` o discu]ie cu el [i atunci
a avut loc prima scen` violent`.
CONSPIRA}IA T~CERII 39
|n furia be]iei a b`tut-o att de r`u \nct Helen a trimis
dup` Frey, care n-a crezut povestea lor, cum c` se lovise
alunecnd pe sc`ri. Dup` incident, Peter le rugase s`-l ierte,
jurnd din nou c` nu se va mai atinge de b`utur`. P`rea
sincer chinuit de remu[c`ri. Plngea [i o s`ruta pe Caroline,
privind-o \ngrozit de ce-i f`cuse.
|n urm`toarele luni, cu mult tact, Frey a reu[it s-o
conving` pe Caroline s` accepte adev`rul.
- Trebuie s` urmeze un tratament. E bolnav, Caroline, [i
are nevoie de \ngrijire medical`, o sf`tuise el.
- Dar \ncearc` s` se lase. |ntr-adev`r \ncearc`, Frey. |n
fiecare diminea]`, Helen [i cu mine c`ut`m prin cas` sticlele
de b`utur`, dar nu cred s` le ]in` ascunse.
- Povestea asta am auzit-o de prea multe ori. Chiar [i \n
ora[ele mici, cum e Skeldale, situa]ia aceasta ia propor]ii
\ngrijor`toare. Tu [i mama lui n-ave]i cum s`-l ajuta]i.
Numai el o poate face, dar \ndrumat [i sprijinit de cei care
se ocup` cu aceste probleme. Am s`-]i dau un num`r de
telefon, \n caz c` vreodat` o s` ai nevoie de ajutor. Cei de
acolo vor veni, indiferent de or`. Sunt persoane compe-
tente care [tiu ce au de f`cut \n asemenea situa]ii.
Se \ncercase [i aceast` variant`, dar f`r` succes. Frey, pur
[i simplu, nu reu[ise s`-l conving` pe Peter c` \[i face singur
r`u, iar acesta invoca fel de fel de pretexte, cu care motiva
faptul c` se apucase din nou de b`ut: la slujb` lucrurile
mergeau prost [i asta \l deprima, sau c` fusese la o petre-
cere [i b`utura \l ispitise. De fiecare dat` g`sea noi scuze.
La un moment dat g`sise una perfect plauzibil`, anume
c` nu-i pl`cea s`-l vad` pe Frey, pentru c` acesta cuno[tea
adev`rul de la Caroline [i asta \l deranja. |ncepuse s`-[i
40 LOUELLA CRAMER
manifeste \n public antipatia, dar fiindc` nu dorea ca cineva
s` afle adev`ratul motiv pentru care nu-l agrea pe Frey,
invoca faptul c` el [i Caroline \ncepuser` s` se vad` cam
des, avnd \ns` grij` s` nu r`spndeasc` zvonul c` sunt
aman]i, de team` c` Frey l-ar putea da de gol; nu dorea o
confruntare \n public care, probabil, ar fi dezv`luit
adev`rul: c` bea.
De la suspiciunea \n ce-l privea pe Frey pn` la
\ng`duin]a celor din jur, pe motiv c` este gelos, nu a fost
dect un pas, iar gelozia era tocmai justificarea de care avea
nevoie.
Caroline trebuia s`-i suporte scenele de gelozie iscate fie
[i numai pentru c` st`tea de vorb` cu un b`rbat. {i-atunci s-
a \nchistat \n propria carapace. Nu mai ie[ea afar` dect
rareori [i evita pe toat` lumea, inclusiv pe Frey. |n cas`
atmosfera devenise insuportabil`, terifiant`, dar pic`tura
care umpluse paharul a fost cnd Peter a \nceput s-o
loveasc` pe Kelly. {i nu o f`cea dect atunci cnd era ame]it
de b`utur`. |n acele momente Helen [i Caroline \ncercaser`
s-o ]in` pe feti]` departe de el, dar nu \ntotdeauna
reu[iser`. Caroline era permanent \ngrozit` de ce i s-ar
putea \ntmpla copilului.
|n cele din urm` [i-a luat feti]a [i a plecat de acas`. Chiar
\nainte de c`s`toria cu Peter, tat`l ei emigrase \n Australia,
pentru a locui \mpreun` cu sora lui, la Sydney, [i la moarte
\i l`sase fiicei sale o mare sum` de bani, a[a c` se hot`rse
s` dispar` cu Kelly \nainte s` se \ntmple ceva mai grav.
Nu \ncetase brusc s`-l iubeasc` pe Peter, ci treptat, pn`
ce \n sufletul ei pustiit nu mai sim]ise fa]` de el dect fric`
[i durere.
CONSPIRA}IA T~CERII 41
Cnd tr`ie[ti o vreme sub o asemenea teroare e greu s`-]i
reg`se[ti lini[tea [i s` iei via]a \n piept f`r` team`.
- A[ fi vrut s` nu \nfrun]i situa]ia de una singur`, \i spuse
lui Helen. A[ fi vrut s` fiu aici cnd a murit. Cele dou` femei
\nv`]aser` s`-[i exprime gndurile prin vorbe pu]ine.
Tr`iser` prea mult \ntr-o conspira]ie a t`cerii [i ceea ce
privirea lor exprima, putea umple golurile l`sate de cuvinte.
- Cel mai tragic este... \ncepu Helen, dar se opri.
- Da, [tiu, [opti Caroline. |ntr-adev`r cel mai tragic era c`
amndou` se sim]eau u[urate, senza]ie pe care nu [i-o
putea reprima.
- Totu[i, m` gndesc c` s-ar fi putut face ceva.
- Nu, zise Caroline pe un ton hot`rt. Amndou` am
\ncercat tot ce era posibil.
- Poate mai trebuia f`cut ceva, insist` Helen. Am fost
mama lui, dar n-am fost \n stare s`-l ajut, ad`ug`, fr`mn-
tndu-[i degetele sub]iri \n poal`.
- Frey spunea c` el e singurul care se poate ajuta, \i
aminti Caroline.
- Am fost prea severi cu el cnd era copil [i chiar \n ado-
lescen]`, spuse Helen, privind fl`c`rile din [emineu. Tat`l
lui era un om aspru, de mod` veche, care avea idei foarte
clare despre cum trebuie educat un b`iat. Peter mnca
b`taie deseori... nu r`u, dar suficient ca s`-l ]in` \ntr-o
permanent` stare de \ncordare nervoas`.
- Eu niciodat` n-am b`tut-o pe Kelly, fiindc` nu cred \n
eficien]a acestei metode de educare a copiilor. Pe feti]` o
\ngrozea orice form` de violen]`, pn` [i p`lmu]ele pe care
orice mam` le d` copilului s`u atunci cnd acesta e
obraznic.
42 LOUELLA CRAMER
- Nici eu, dar acum a[ vrea s`-l fi \n]eles mai bine cnd
era mic, \ns` pe atunci b`taia era ceva obi[nuit [i mie mi se
p`rea normal. Pn` [i la [coal` profesorii \i loveau pe copii
cu b`]ul.
- Nu te \nvinov`]i, zise Caroline [i, ridicndu-se,
\ngenunche \n fa]a ei, lundu-i minile \ntr-ale ei. Nu cred
c` b`taia l-a f`cut s` se apuce de b`utur`. Peter a avut o fire
slab`, pentru c` un om se autodistruge [i-i chinuie[te pe cei
din jur doar atunci cnd este un inadaptabil.
Helen \i strnse minile cu putere.
- Oh, ct m` bucur c` te-ai \ntors acas`! Singura persoan`
cu care puteam vorbi despre asta era Frey, dar el e prea
ocupat ca s` stea la discu]ii cu mine, a[a c` tot timpul mi-am
derulat \n minte scene acelea, pn` am sim]it c`-mi pierd
min]ile.
- Acum po]i vorbi dac` sim]i nevoia, spuse Caroline. |n
ce o privea, n-ar mai fi ascultat nici un cuvnt, dar dac` asta
\i u[ura lui Helen sentimentul de vinov`]ie, era dispus` s-o
fac` la nesfr[it. |n ultimii trei ani \[i consumase toat`
energia ca s`-l uite pe Peter [i s` [tearg` din via]a lui Kelly
acele umbre ce-i bntuiau amintirile, dar Helen trebuise s`
le retr`iasc` mereu, [i asta nu [i-o putea ierta. O l`sase s`
se descurce de una singur` \ntr-o situa]ie de nesuportat [i
n-avea rost s`-[i spun` c` o f`cuse pentru binele lui Kelly,
pentru c`, de[i acesta era adev`rul, o voce l`untric` nu-i
d`duse pace, \ntrebnd-o ct o f`cuse pentru Kelly [i ct
pentru propria lini[te. {i nu avea r`spuns la aceast`
\ntrebare fiindc`, pur [i simplu, nu [tia.
La lumina focului din [emineu Helen vorbea rar, cu o
voce f`r` inflexiuni, iar Caroline o asculta pn` ce pendula
CONSPIRA}IA T~CERII 43
din hol \ncepu s` bat`, f`cndu-le s` tresar`.
- E zece! Acum chiar c` trebuie s` mergi la culcare.
Helen c`sc`.
- {tii c` ai dreptate? Sunt obosit`. Am vorbit pn` mi s-a
f`cut somn.
Caroline rse.
- {i eu sunt obosit`, a[a c` vin cu tine. Am c`l`torit
mult, de[i Nick a condus cu o vitez` fantastic`. Pe
autostrad` am stat cu sufletul la gur`.
- Dar Kelly a fost \ncntat`, fiindc` numai despre asta
mi-a povestit. Nu i-a fost fric`, nu-i a[a? Nu mai e un copil
fricos. Helen t`cu [i, privind-o cu ochii m`ri]i de uimire,
repet`: Oh, slav` Domnului c` nu mai e un copil fricos.
Caroline o lu` de mijloc [i o conduse afar` din camer`.
Helen sl`bise mult [i nu p`rea s` cnt`reasc` mai mult
dect Kelly.
Vntul [uiera pe sub u[a grea de stejar [i cnd trecur`
prin hol, Caroline v`zu fluturnd marginile covorului. Dac`
\n clipa aceea s-ar fi aflat \n c`su]a ei, zgomotele pe care le
auzea ar fi speriat-o de moarte. Cnd locuie[ti de unul
singur te cuprinde teama [i nu cedeaz` dect o dat` cu
ivirea zorilor.
|i ur` noapte bun` lui Helen [i intr` \n camera sa. Cnd
fu gata de culcare se duse s` vad` dac` Kelly doarme
lini[tit`. Feti]a obi[nuia s` doarm` ghemuit`, cu un bra] pe
cap, [i \n fiecare sear` cnd se ducea s` o s`rute \i b`ga
mnu]a sub cear[af.
Tocmai \nchidea u[a de la camera feti]ei cnd un zgomot
venind din spate o f`cu s` se \ntoarc` brusc [i, speriat`, \[i
duse palma la gur`. Era Nick [i Caroline r`sufl` u[urat`.
44 LOUELLA CRAMER
- Nu te-am auzit, [opti nervoas`.
El o m`sur` din cap pn`-n picioare cu o privire inso-
lent` [i sim]indu-i ochii ca o lam` incandescent` plimbn-
du-se peste trupul ei, Caroline se \nfior`. Halatul alb din
dantel` sub]ire avea mai mult un rol decorativ. Prin el i se
vedea pielea lucind, prjolit` de privirea lui.
- M` a[teptai, Caroline? o \ntreb` el, t`r`g`nnd cuvintele
batjocoritoare.
|ncerc` s` se strecoare pe lng` el, dar Nick \i t`ie
drumul. Fu gata s` protesteze, dar ochii ce o sfredeleau o
amu]ir`. Se \mbujor` [i inima \ncepu s`-i bat` frenetic \n
piept.
- Ai a[teptat mult? o \ntreb` pe tonul acela grav, zeflemi-
tor, [i ea \n]elese foarte bine ironia [i dublul \n]eles al
cuvintelor. }i-e frig? continu` zmbind cu satisfac]ie cinic`
atunci cnd o v`zu \nfiorndu-se. Se apropie de ea,
corpurile lor aproape atingndu-se [i-[i trecu un deget
peste pielea ei acolo unde mneca l`sat` \n jos \i dezgolise
um`rul. Caroline \[i ]inu respira]ia, iar degetul cobor\ spre
despic`tura dintre sni.
- Nu, [opti \nfuriat`, \mpingndu-i mna \ntr-o parte, [i
el hohoti scurt. |l privi \n ochi, tremurnd de indignare, [i
\n clipa aceea sim]i c` \l ur`[te. Acolo unde el o atinsese,
pielea \i dogorea [i dup` expresia fe]ei lui \[i d`du seama c`
el [tia acest lucru.
De data asta trecu repede pe lng` el [i Nick nu-i mai
a]inu calea. Caroline \nchise u[a \n urma ei [i se trnti pe
pat. Se detesta aproape la fel de mult ca pe el.
|n dormitor era \ntuneric bezn`. Luna era ascuns` \n
nori, iar pe strada aceea, la cap`tul c`reia \ncepeau
CONSPIRA}IA T~CERII 45
mla[tinile, nu exista lumin` electric`. Emo]iile o cople[eau
provocndu-i \n suflet o durere att de adnc`, \nct sim]ea
c` se sufoc`. Ca s` [i-o \n`bu[e se b`g` sub cear[af [i-[i
ascunse fa]a \n pern`.
Cnd cobor\ diminea]a la micul dejun, cerul era de un
albastru intens. Nick citea ziarul, ron]`ind o felie de pine
pr`jit`. O privi doar \n treac`t, dar asta fu de-ajuns ca s`-i
taie respira]ia.
- Bun` diminea]a, zise ea, \ncercnd s` par` vesel`. Ce
vreme superb`, nu-i a[a?
- Da, superb`, repet` el, \n timp ce Caroline, ro[ie la fa]`
[i evitndu-i privirea, se a[ez` la mas`. Ce program v-a]i
f`cut pentru ast`zi? o \ntreb` el, [tergndu-[i degetele cu un
[erve]el.
- Nimic deosebit, \i r`spunse Caroline, turnndu-[i cafea
\n cea[c`. Helen mi-a spus c`, de obicei, st` \n pat pn` mai
trziu.
- Are nevoie de mult odihn`.
- Sigur. Caroline \ntinse mna s` ia o felie de pine, dar
sub privirea lui care-i urm`rea fiecare mi[care, o sc`p`
\nainte s-o pun` \n farfurie.
- Am s`-i spun doamnei Bentall s` mai pr`jeasc` ni[te
pine.
- Nu, n-o deranja...
- Nu e nici un deranj, o asigur` el. Doar pentru asta e
pl`tit`.
- De fapt, nici nu mi-e foame.
Dar Nick n-o lu` \n seam` [i o chem` pe doamna Bentall
sunnd clopo]elul.
- Doamn` Storr, dori]i numai pine pr`jit` sau s` v`
46 LOUELLA CRAMER
preg`tesc [i un ou cu [unc`?
- Nu, mul]umesc, zise Caroline zmbindu-i. Pentru mine
nu, dar lui Kelly \i place s` m`nnce la micul dejun un ou
fiert. |nc` doarme [i vreau s-o mai las pu]in.
- Da, da, mai l`sa]i-o pe feti]` s` doarm`.
Dup` ce doamna Bentall ie[i, Caroline \ncepu s`-[i
soarb` cafeaua, uitndu-se pe fereastr`. Soarele transfor-
mase \n bronz str`lucitor frunzele r`mase pe crengile
copacilor. Vntul nu mai b`tea, iar orizontul era u[or
\nnegurat de o cea]` alb`struie, ca un fum. Caroline se uita
\n zare sim]ind privirea insistent` a lui Nick asupra ei ca pe
ni[te ace de ghea]` \nfipte sub piele. Probabil c` o f`cea
inten]ionat, iar ea n-o putea evita, de[i senza]ia era
nepl`cut`.
Cnd el se ridic`, tres`ri, urm`rindu-l cu privirea cum
ocole[te masa [i se apropie de ea. Oprindu-se \n fa]a ei, \i
spuse zmbindu-i ironic:
- Acum trebuie s` plec la lucru, iar asta nu poate dect s`
te bucure.
Apoi Caroline auzi u[a [i, r`mas` singur`, \nchise ochii.
Nu-i va fi deloc u[or s` locuiasc` sub acela[i acoperi[ cu un
om care o trata astfel.
Diminea]a trecu \n lini[te [i, dup` prnz, Kelly insist` s`
ias` la plimbare cu cei doi cini ai lui Nick, iar Caroline \i
promise c` o vor face mai trziu.
- Frey o s` treac` pe aici dup`-amiaz`, o anun]` Helen pe
Caroline. |i datorez att de mult.
Kelly o privi mirat`.
- |i datorezi mul]i bani?
- Nu, scumpa mea, nu bani, \i r`spunse Helen surznd
CONSPIRA}IA T~CERII 47
[i feti]a p`ru pu]in dezam`git`.
- Atunci, ce? \ntreb` ea [i dnd din cap nedumerit` se
apuc` s` numere din nou smburii de prun` cu care se juca,
fredonnd un cntecel.
- Vrei s` mergem acum la plimbare, sau mai trziu? o
\ntreb` Caroline, dar ner`bd`toare s` ias` afar`, la soare, cu
cei doi cini uria[i cu blan` aurie, Kelly accept` imediat.
Acas` nu aveau cine pentru c` fiind amndou` plecate
aproape toat` ziua, Caroline considerase c` ar fi p`cat s`-l
]in` \ncuiat \n cas` atta vreme.
Fusese una din pu]inele d`]i \n care \i refuzase ceva fiicei
sale [i r`suflase u[urat` cnd aceasta \n]elesese situa]ia [i nu
insistase. Atunci cnd \[i permitea \i \mplinea toate
dorin]ele, fiindc`-i pl`cea s-o r`sfe]e.
Helen urc` la etaj s` se odihneasc`, iar Caroline [i Kelly
plecar` la plimbare spre mla[tin`, cu cinii alergnd
\naintea lor. Soarele nu mai \nc`lzea att de puternic [i se
pornise un vnt care f`cea ierburile s` fo[neasc` [i gonea
norii de pe cer. Caroline tr`gea adnc \n piept aerul
proasp`t [i miresmele p`mntului, urm`rind pe cer dansul
norilor, sim]indu-se liber` [i plin` de curaj, \n amurgul
dup`-amiezii de toamn`. Kelly rdea jucndu-se cu cinii
care-[i fluturau cozile bucuro[i.
Ajunseser` mai departe dect \[i propusese, iar la
\ntoarcere Kelly abia \[i mai tra picioarele.
- Sunt obosit`, mami. M` iei \n bra]e?
- S` duc \n bra]e o feti]` att de mare? Nu pot. Nici una
nu sim]ise prezen]a cuiva \n spate \n timp ce coborau
povrni[ul spre gardul gr`dinii [i Kelly tres`ri, \ntorcnd
capul surprins` cnd auzi o voce.
48 LOUELLA CRAMER
Caroline se opri \n loc. Recunoscuse vocea. R`sucindu-se,
\ntinse mna [i chipul i se lumin` de bucurie.
- Frey!
El \i lu` palma \ntr-a lui, zmbind. Era un b`rbat voinic,
cu o figur` blajin`, blond, pu]in \nc`run]it.
- Ce faci, Caroline?
- Bine, tu? E[ti neschimbat. |ntr-adev`r a[a era, poate
avea ceva mai multe fire albe \n p`r [i cteva riduri \n plus,
dar sursul lui era acela[i.
- Sunt ocupat pn` peste cap, zise el ]inndu-i \nc`
mna \ntr-a lui. Tu ar`]i mult mai bine dect ultima oar`
cnd te-am v`zut, ad`ug` studiind-o atent, f`r` s`-i scape
nimic. Nu era un om vorb`re], dar de \ndat` ce-l cuno[teai
\]i inspira \ncredere, iar pacientele, \n special, \l adorau
pentru c` era \ntotdeauna dispus s` le asculte cu r`bdare [i
observa imediat dac` ceva nu era \n regul`.
Kelly \l privea curioas` [i \ndreptndu-[i aten]ia asupra
ei, Frey \i spuse \n glum`:
- Ia te uit`, tu e[ti Kelly, nu? Mai s` nu te recunosc. |]i
aduci aminte de mine?
- Nu, r`spunse sincer feti]a.
- Sunt doctorul Forrester.
- Atunci, mami de ce-]i spune Frey?
- Pentru c` mami [i cu mine ne cunoa[tem de mult`
vreme [i Frey este numele meu mic.
- Pn` acum n-am mai auzit numele `sta.
- Mama mea era norvegian` [i Frey provine de la un vechi
nume norvegian, \i explic` el.
- Ce \nseamn` norvegian?
- Dac` te apuci s`-i poveste[ti ceva, nu mai \nceteaz` cu
CONSPIRA}IA T~CERII 49
\ntreb`rile, \i spuse Caroline rznd.
- ~sta-i un lucru bun. Cum vrei s` \nve]e dac` nu pune
\ntreb`ri?
Kelly era \ncntat`. |i pl`cea omul acela. Frey o lu` de
mn` [i o ajut` s` treac` gardul \n gr`din`, vorbindu-i
despre legendele norvegiene \n timp ce se \ndreptau, pe
potec`, spre cas`. Gr`dina era invadat` de frunze ve[tede
\nmuiate de ploaie [i de crengi c`zute \n timpul furtunii de
peste noapte. Cteva straturi de crizanteme [i tuf`nele
d`deau un strop de culoare acelei priveli[ti dezolante, dar
degetul rece al iernii \[i pusese deja amprenta pe restul
gr`dinii, iar copacii erau aproape desfrunzi]i, cu excep]ia
ctorva \mbr`ca]i \n ieder`.
Cnd intrar` pe u[a dinspre gr`din`, \n cas` g`sir` cald
[i o atmosfer` \mbietoare.
- Am venit s-o v`d pe Helen, \i spuse Frey Carolinei. Cum
]i se pare c` arat`?
Caroline se uit` mai \nti la Kelly, apoi la el.
- M` a[teptam s` arate mai bine.
Frey se uit` [i el la Kelly.
- Unde o fi bunica? \ntreb` el [i feti]a se oferi imediat s`
mearg` [i s-o caute. Dup` plecarea ei, Frey se duse s` se
rezeme de [emineu.
- De-abia s-a pus pe picioare. La un moment dat credeam
c` o s-o pierd. Eu am salvat-o, dar Nick a fost cel care a f`cut
minunea.
- Nick? aproape c` se r`sti Caroline.
- I-a promis c` v` va g`si, pe tine [i pe Kelly. Peter a
\ncercat [i el, cu ani \n urm`, dar s-a l`sat p`guba[, \ns` Nick
a jurat c` va da de voi chiar de-ar fi s` mearg` pn` la
50 LOUELLA CRAMER
cap`tul p`mntului. S-a ]inut de cuvnt, [i iat`-v` aici.
- S` sper`m c` se va \ntrema. Acum arat` ca un cadavru
ambulant.
- Nici cu inima nu st` prea bine [i nici tn`r` nu mai e
dar, avnd acum cel mai bun stimulent, are toate [ansele s`
mai tr`iasc` mul]i ani de-acum \ncolo.
- Cel mai bun stimulent? \ntreb` Caroline zmbind.
- Kelly.
- Kelly [i cu mine nu putem locui aici. La Londra am o
slujb` foarte bun`.
- Asta am \n]eles [i eu. Nick spunea c` realizezi reclame
pentru o agen]ie de publicitate.
Caroline \i confirm`.
- Am un salariu bun [i \mi place ceea ce fac. Avem o
c`su]`, iar Kelly merge bine cu [coala. Nu vreau s-o mut \n
alt` parte. Problema este c`... nu avem dect dou` dormi-
toare, dar Kelly ar putea dormi cu mine, iar Helen \n
cel`lalt. Un an, doi, o s` ne descurc`m a[a.
Frey r`mase pe gnduri, meditnd la ideea ei.
- Mai a[teapt` cteva zile, Caroline. |nainte s`-i propui
varianta asta, cnt`re[te bine situa]ia. |n momentul de fa]`,
pentru Helen nu conteaz` dect faptul c` v` are lng` ea.
Lui Caroline i se umplur` ochii de lacrimi [i Frey veni
repede lng` ea.
- Scuz`-m`, feti]o, am gre[it cu ceva? {tiu c` sunt cam
necioplit.
Cu ochii \nc` umezi de lacrimi, Caroline \ncepu s` rd`
[i Frey o \mbr`]i[` [i-i mngie p`rul r`v`[it de vnt. Ea \[i
ascunse fa]a \n um`rul lui, tremurnd [i \ntrebndu-se de ce
se f`cea de rs tocmai acum, cnd toat` ziua se sim]ise att
CONSPIRA}IA T~CERII 51
de bine. Probabil c` Frey o fi zicnd c` e o proast` v`znd-o
plngnd f`r` motiv.
Un zgomot \i f`cu s` se \ndep`rteze unul de cel`lalt.
Caroline \ntoarse capul [i-l v`zu pe Nick, privindu-i cu
r`ceal` din prag.
- Scuza]i-m` c` v` deranjez.
Frey ro[i u[or.
- Salut, Nick, i se adres` el, pe un ton exagerat de vesel.
- Chiar m` \ntrebam cnd o s` te vedem pe-aici, spuse
Nick, cu ironie.
Frey ridic` uimit din sprncene.
- Dar trec pe la Helen aproape \n fiecare zi, \i replic` el
pe un ton sec.
Caroline se \ntoarse cu spatele ca s`-[i [tearg` ochii
umezi de lacrimi. Cum \ndr`znea Nick s`-i vorbeasc` astfel
lui Frey? De furie sngele i se urc` \n obraji [i tot corpul i se
\ncord`.
Tocmai atunci ap`ru [i Helen cu Kelly [i Caroline se
scuz` c` trebuie s` urce ca s` se schimbe. |[i puse un
pulov`r c`lduros [i o fust` neagr` din stof` groas` de ln`,
apoi se a[ez` la m`su]a de toalet` s`-[i aranjeze p`rul zburlit
de vnt.
Auzi o b`taie \n u[`.
- Intr`! strig`, a[teptndu-se s-o vad` pe doamna Bentall
sau pe Helen, dar era Nick, cu nodul sl`bit la cravat` [i
haina descheiat` [i care, atunci cnd privirile li se \ntlnir`
\n oglind`, \i spuse pe un ton rece:
- L-am invitat pe Forrester s` r`mn` la cin`. Sunt sigur
c` n-ai nimic \mpotriv`.
Caroline \i r`spunse pe un ton la fel de rece:
52 LOUELLA CRAMER
- E[ti \n casa ta.
- Credeam c` vrei s` [tii dinainte. {i, aruncndu-i o privire
dezaprobatoare, continu`: Nu socote[ti c` merit` s`-]i pui
pe tine ceva mai elegant dect o fust` [i un pulov`r?
Caroline abia se ab]inu s` nu ia ceva de pe m`su]a de
toalet` [i s` arunce \n el. Cine naiba se credea de-[i
permitea s`-i vorbeasc` a[a?
Nick sesiz` sclipirea de revolt` din ochii ei verzi [i o privi
batjocoritor.
- }ine minte c`, atta vreme ct te afli sub acoperi[ul
casei mele, nu voi tolera s` te hrjone[ti cu Forrester, a[a c`
las`-l \n pace.
- N-ai nici un drept... \ncepu ea, ridicndu-[i b`rbia
sfid`tor [i strngnd \n mn` peria, gata s-o arunce \n el.
Nick o \ntrerupse, f`cnd o grimas`.
- Vei vedea c`-mi voi aroga orice drept poftesc.
- Dar nu \n ce m` prive[te! izbucni ea.
- A fost dorin]a lui Helen s`-l invit pe Forrester, dar s`
nu-]i imaginezi nici m`car o clip` c` a venit pentru tine sau
c` voi \ncuraja o nou` aventur` cu el.
- Dar ]i-am explicat c`... zise ea, cu obrajii \n fl`c`ri.
- {i eu nu te-am crezut. Ochii lui alba[tri exprimau atta
furie, \nct Carolinei \i pieri curajul s`-l mai \nfrunte. Am s`
stau toat` seara cu ochii pe voi. Nu uita!
Ca s`-[i calmeze nervii Caroline \ncepu s` se pieptene
din nou, a[teptndu-se ca el s` ias` din camer`, dar Nick
r`mase nemi[cat, sfredelind-o cu privirea, prin oglind`,
privire care-i d`du fiori pe [ira spin`rii.
Sim]ind c` ro[e[te iar, \ntoarse capul, clipind repede,
spernd c` a[a \[i poate masca tulburarea, dar Nick surse
CONSPIRA}IA T~CERII 53
batjocoritor, parc` satisf`cut de reac]ia ei, apoi ie[i trntind
u[a.
Caroline \nchise ochii, r`suflnd u[urat`. Privirea aceea,
bine calculat`, ofensatoare, era menit` s-o fac` s` se simt`
\ngrozitor.
Niciodat` nu-l va convinge c` o judec` gre[it. |ntotdeau-
na \[i va p`stra impresia proast` despre ea. Chiar dac` avea
sprijinul lui Helen [i al lui Frey, care i-ar fi sus]inut
nevinov`]ia, Nick i-ar fi crezut ori mincino[i, ori c` ignor`
adev`rul.
Nick [tia c` Helen o iube[te foarte mult [i [i-ar fi
\nchipuit c` aceasta nu vrea s`-i cunoasc` adev`rata fa]`, iar
\n ce-l privea pe bietul Frey, nici gnd s` dea vreodat`
crezare vorbelor lui, convins fiind c` \i fusese amant, lucru
pe care acesta nu l-ar fi admis, [tiind c` astfel [i-ar fi ruinat
cariera.
Situa]ia era att de complicat`, \nct nu vedea cale de
ie[ire, iar Nick continua s-o jigneasc` [i s`-[i bat` joc de ea,
ori de cte ori avea prilejul.
54 LOUELLA CRAMER
Capitolul 4
Cteva minute mai trziu se \ndrepta spre u[`, cu
inten]ia s` coboare la parter a[a cum era \mbr`cat`, \n fust`
[i pulov`r, dar \n prag se opri. |i venise o idee. |n fond, de
ce nu? \[i spuse, \ntorcndu-se din drum. Scotoci \n dulap
[i scoase o rochie albastr` cu croial` simpl`, clasic`, tocmai
asta conferindu-i elegan]`. Se schimb` repede [i privindu-se
\n oglind` \[i v`zu fa]a ro[ie ca focul [i ochii str`lucindu-i
amenin]`tor; clocotea de furie.
Se parfum` discret [i z`bovi ceva mai mult ca s`-[i aranjeze
p`rul [i s` se fardeze pu]in, lucru pe care de mult` vreme nu-
l mai f`cuse. Cnd alergi de colo-colo, gndindu-te numai
cum s` ajungi \n mare grab` dintr-un loc \n altul, te dezve]i
de anumite obiceiuri, iar ultimul lucru pe care [i-l dorea era
ca b`rba]ii de la agen]ie s` \nceap` s`-i fac` curte. Pe lista ei,
b`rba]ii se \nscriau \n categoria lucrurilor de care se putea
lipsi.
Cnd cobor\ la parter, Frey tocmai discuta cu Helen [i
amndoi \ntoarser` capul la apari]ia ei. Helen zmbi
surprins`, dar [i \ncntat`, iar Frey fluier` \ncet, admirativ.
- Bun`, bun`, o \ntmpin` el, \n timp ce Caroline se
apropia de ei pe tocurile \nalte ale pantofilor albi.
- Frey r`mne s` cineze cu noi, o anun]` Helen.
- S` n-o zici \ntr-un ceas r`u. De n-a[ fi chemat undeva.
- |mi pare bine c` ai r`mas. Caroline se a[ez` pe scaun,
picior peste picior, [i se uit` la Helen. Kelly nu e \n camera
ei. Unde poate fi?
- E la buc`t`rie cu doamna Bentall. Nu te superi, nu? M-a
rugat s-o las s-o ajute la treburi.
- Nu m` sup`r deloc. |i place s` gospod`reasc`.
Frey \[i turn` coniac \n pahar [i o \ntreb` pe Caroline
dac` vrea s` bea ceva.
- Un pahar cu vin, \i r`spunse ea.
Helen se ridic` greoi, cu mi[c`ri nesigure, [i Caroline se
repezi s-o ajute.
- Nu, stai acolo. M` descurc [i singur`. M` simt bine.
Str`b`tu \ncet camera [i Frey care tocmai turna vinul \n
pahar o urm`ri cu coada ochiului, u[or \ncruntat.
Cnd r`maser` singuri, Caroline \i spuse:
- Nu-mi place cum arat`.
- Se va face bine, o asigur` Frey apropiindu-se de ea [i
\ntinzndu-i paharul. E doar o problem` de timp. Nici Roma
nu a fost ridicat` \ntr-o singur` zi.
- Ar trebui s` vii s` lucrezi la noi. {efului meu i-ar place
sloganurile tale.
- Apropo, cum ]i-ai g`sit slujba asta?
- Printr-un noroc nea[teptat. Lucram ca secretar`, [eful
56 LOUELLA CRAMER
meu s-a \mboln`vit, [i am venit cu cteva idei pentru a se
termina la timp proiectul la care lucra. Am fost \ntrebat`
dac` a[ vrea s` dau o mn` de ajutor \n probleme de genul
`sta [i, bine\n]eles, n-am mai stat pe gnduri. |n [ase luni
am ajuns s` fac numai a[a ceva.
- Sunt impresionat.
- E chestiune de talent.
- Un talent cu care se c[tig` bine.
Caroline zmbi.
- Oh, da, cu banii o duc mult mai bine, dar [i stresul e
mult mai mare. Cnd e[ti secretar` [tii c` lucrezi de la nou`
la cinci [i jum`tate, iar dac` se ive[te vreo problem` nu e
vina ta. Acum, \ns`, r`spund de ceea ce fac [i deseori \mi iau
de lucru acas`, \n weekend.
- Asta nu e bine. Nu trebuie s` te extenuezi. Gnde[te-te
la Kelly. Dac` clachezi va avea [i ea de suferit.
- Asta n-o s` se \ntmple \n nici un caz, fiindc` ambi]iile
mele nu sunt att de mari. Se pl`te[te bine, dar e o munc`
la fel ca oricare alta, iar Kelly \nseamn` mult mai mult
pentru mine.
Frey \[i termin` coniacul [i se rezem` de speteaza
scaunului, oftnd.
- Ce pl`cut e! Nu pot s` cred c` voi petrece o sear`
\ntreag` f`r` s` fiu chemat undeva.
- {i tocmai tu m` sf`tuiai s` nu dau \n brnci, \l tachin`
Caroline, privindu-l printre gene.
- N-am de ales. Colegul meu nu mai e att de tn`r.
Nick intr` \n camer`, \ncordat, privindu-i b`nuitor.
- Pot s`-]i mai ofer un pahar, Forrester? \l \ntreb`, pe un
ton rece.
CONSPIRA}IA T~CERII 57
- Nu, mul]umesc. M` limitez la un singur pahar de
coniac, \n caz c` mai trziu voi fi solicitat.
Nick ridic` din umeri [i se duse s`-[i umple paharul apoi,
cu el \n mn`, se rezem` de [emineu, fixndu-[i privirea
asupra lor. Cnd v`zu c` nici unul nu mai spune nimic,
murmur` pe un ton sec:
- Am impresia c` a]i epuizat toate subiectele de conver-
sa]ie.
- Cum merge fabrica? \l \ntreb` Frey.
- Mai plou`? \ntreb` [i Caroline \n acela[i timp. Amndoi
rser` \ncurca]i, stnjeni]i de privirea sarcastist` a lui Nick.
- Fabrica merge bine [i afar` \nc` plou`, \i inform` el, cu
o ironie nedisimulat`.
Caroline se uit` la el iritat` dar, drept r`spuns, expresia
lui batjocoritoare o f`cu s` ro[easc`.
- Caroline arat` minunat, nu-i a[a? \l \ntreb` Frey [i Nick
hohoti scurt.
- Nu e chiar cuvntul potrivit.
Dar care era, dup` el, cuvntul potrivit? |ntlnindu-i
privirea, Caroline b`nui c`, \n orice caz, nu era unul care
s-o flateze.
Frey se uit` la ea, apoi la Nick.
- ~sta e, cumva, un joc? Trebuie s` ghicim ceva?
Nick \[i mut` privirea la el, strngnd din buze.
- Da, gndi]i-v` mai bine, mri el [i Caroline ro[i mai
tare.
- Jocurile de cuvinte nu m` pasioneaz`, zise Frey
surprins.
- Dar ce jocuri preferi? \l \ntreb` Nick cu o voce t`ioas`,
\ncruntnd din sprncene.
58 LOUELLA CRAMER
Ostilitatea lui v`dit` f`cea atmosfera ap`s`toare. Cei doi
discutau calm, ca \ntre prieteni, dar Caroline sim]ea c` \n
aer plute[te s`mn]` de scandal [i abia se ab]inea s` nu se
repead` la Nick [i s`-l ia la rost, dar asta nu l-ar fi f`cut dect
s` se amuze.
Frey avea o figur` nedumerit`, c`utnd pe chipul lui
Nick un indiciu care s`-l l`mureasc` \n privin]a purt`rii lui
ciudate.
Se auzi telefonul [i Frey oft`.
- Pariez c` e pentru mine.
Nick era deja \n drum spre u[`.
- R`spund eu.
- E \ntr-o pas` proast`? S-a-ntmplat ceva? o \ntreb` Frey
cnd r`maser` singuri.
- |mi pare r`u c` ]i-a vorbit a[a. Oh, Doamne, ce [i-o
\nchipui Frey?
- Cred c` [i el munce[te din greu. Asta parc` ar fi o boal`
contagioas`, zise [i se uit` spre u[`. Se pare c` n-a fost
pentru mine. O fi asta seara mea norocoas`.
Kelly intr` \n camer` \n pijama [i halat de cas`.
- Mami, am venit s` te pup [i s`-]i spun noapte bun`. S`
[tii c` am f`cut tarte cu gem, dar la cin` o s` mnca]i
pl`cint` cu mere. Chiar eu le-am cur`]at. O \mbr`]i[` pe
Caroline [i o s`rut`, iar lui Frey \i zmbi vesel`, ad`ugnd:
{i ficat.
- |mi place ficatul. Pe mine nu m` pupi?
Kelly d`du din cap c` nu.
- Vin cu tine, spuse Caroline. Scuz`-m`, Frey. {i ie[ir`,
trecnd pe lng` Nick care tocmai punea jos receptorul. |n
timp ce se \ndrepta spre sc`ri, Caroline \i sim]i privirea
CONSPIRA}IA T~CERII 59
urm`rind-o [i nu putea spune c` senza]ia era pl`cut`. Cu ce
drept o judeca el? Ce-i p`sa dac` st`tea de vorb` cu Frey?
Kelly \i povestea ceva, entuziasmat`, dar Caroline nu prea
era atent` la vorbele ei, gndindu-se mai mult cum s-ar
putea r`zbuna pe Nick Holt. Din cauza lui vizita aceea
devenise un calvar. |n loc s` se bucure c` e din nou cu
Helen [i c` poate vizita Skeldale [i \mprejurimile ora[ului,
sim]ea permanent a]inti]i asupra ei ochii lui sfredelitori.
- Noapte bun`, scumpo, \i ur` lui Kelly s`rutnd-o, apoi
stinse lumina.
- |mi spui o poveste?
Negr`bindu-se s` coboare, Caroline se a[ez` pe pat, \n
\ntuneric, [i \nainte s` termine povestea, Kelly era pe
jum`tate adormit`. Dar cnd se furi[` afar`, \nchiznd \ncet
u[a, o auzi strignd: Noapte bun`, mami! [i Caroline
cobor\ sc`rile rznd.
Helen le ]inea companie celor doi b`rba]i [i asta simpli-
fica lucrurile deoarece, \n prezen]a ei, Nick nu-[i manifesta
reticen]a, iar \n timpul conversa]iei din timpul cinei discut`
chiar prietenos, de[i atunci cnd Frey, distrat, \i ridic` lui
Caroline o [uvi]` de p`r ce-i c`zuse pe fa]`, Nick le arunc`
o privire \ncruntat` [i Caroline sim]i c` i se strnge
stomacul.
|n timp ce-[i beau cafeaua, doamna Bentall intr` tiptil [i-l
anun]` pe Frey:
- La telefon, domnule doctor.
- {tiam eu, zise acesta ridicndu-se oftnd.
- |mi pare r`u, spuse Helen.
Frey ie[i, apoi se \ntoarse dup` cteva clipe \mbr`cndu-[i
paltonul.
60 LOUELLA CRAMER
- Era doamna Fraser, \i spuse lui Helen.
- S-a-ntmplat ceva? \ntreb` ea, ridicndu-se. Doamna
Fraser era una dintre prietenele ei, o femeie gras`, trecut`
de cincizeci de ani, cu trei copii deja mari. Helen \i a[tepta
r`spunsul \ngrijorat`.
- Iar o chinuie[te artrita. De cnd cu vremea asta umed`
are mereu probleme. Trebuie s`-i fac o injec]ie.
- S`raca Janet... transmite-i s`n`tate din partea mea. Sper
c` nu e ceva grav.
- E mai mult dureros dect grav, \i r`spunse Frey apoi,
\ntorcndu-se cu fa]a spre Nick, \l privi pu]in b`nuitor,
fiindc` \i observase expresia ostil` [i nu [tia ce se ascunde
\n spatele ei. A fost o sear` foarte pl`cut`. Sper s` ne mai
\ntlnim curnd la cin`.
Nick \[i \nclin` capul, f`r` s` spun` ceva.
Apoi Frey se \ntoarse spre Caroline [i-i spuse zmbind:
- Noapte bun` [i m` bucur c` te-ai \ntors. Sper s` ne
revedem curnd.
- {i eu sper, zise ea vesel`, sfidndu-l pe Nick care-i
urm`rea fiecare gest. |n fond, Frey era prietenul ei [i nu
avea de gnd s` rup` prietenia cu el fiindc` a[a \i ordonase
Nick Holt.
- E un om excep]ional, zise Helen cnd r`maser` singuri.
- Da, a[a e, o sus]inu Caroline cu \nfl`c`rare, v`znd c`
Nick o privea cu coada ochiului. N-avea dect s` se uite la
ea pn` n-o mai putea!
Helen se ridic` de la mas` c`scnd.
- Sunt obosit`. M` duc la culcare.
- {i eu, se gr`bi [i Caroline s` spun`. N-avea de gnd s`
r`mn` singur` cu el.
CONSPIRA}IA T~CERII 61
- Termin`-]i cafeaua, \i ordon` el scurt.
- Da, bea-]i cafeaua, spuse Helen zmbindu-i. Pentru tine
e devreme s` te culci. {i se \ndrept` spre u[`, iar Caroline
se ridic`, cu inten]ia s-o urmeze, dar Nick o apuc` strns de
mn`, tr`gnd-o \napoi. |ncerc` s` scape din strnsoare,
ne\ndr`znind s` scoat` vreun sunet, ca s` n-o aud` Helen,
de[i se sim]ea umilit` de neputin]a de a se elibera [i
furioas` pe insisten]a lui.
- D`-mi drumul, morm`i printre din]i, de \ndat` ce Helen
\nchise u[a \n urma ei, f`r` s` se uite \n spate.
- Stai jos! se r`sti el.
- D`-mi drumul!
- Nu, pn` nu faci ce ]i-am spus, rosti el calm.
Cteva momente se privir` cu ur`, apoi ea ced` [i se
a[ez`. Nick \i d`du drumul [i Caroline se uit` la semnul
ro[u l`sat de degetele lui.
- Termin`-]i cafeaua, insist` Nick [i o urm`ri \ncruntat,
ochii lui alba[tri c`p`tnd sclipiri metalice, cum duce cea[ca
la gur`. {i nu vreau s` v`d c` Forrester mai pune mna pe
tine.
Caroline trnti cea[ca pe farfurioar` [i-l privi furioas`.
- N-a f`cut niciodat` a[a ceva!
- Ah, nu? {i \i atinse p`rul, trecndu-[i degetele prin el.
Uite a[a a f`cut. E un gest foarte intim la un medic fa]` de
pacientul s`u, nu-i a[a?
|n clipa aceea Caroline i-ar fi tras o palm`.
- N-aveai nici un drept s`-i vorbe[ti a[a. Comportamentul
t`u a fost jignitor!
Nick strnse din buze.
- Poate fiindc` mi se face r`u cnd o aud pe Helen
62 LOUELLA CRAMER
vorbind despre el ca despre un sfnt, cnd noi doi [tim
foarte bine ce s-a petrecut \ntre voi. Ea, \ns`, habar n-are.
- |ntre noi n-a fost nimic.
- Asta s` i-o spui lui mutu, morm`i el, aprinzndu-se la
fa]`.
|nainte s` mai spun` ceva, Caroline num`r` pn` la zece.
Trebuia s` fie calm` [i s`-i explice cu r`bdare pentru a-l face
s` \n]eleag`, o dat` pentru totdeauna, c` suspiciunile lui
erau o simpl` \nchipuire.
- Cum po]i crede c` un om ca Frey Forrester [i-ar permite
o aventur` cu una dintre pacientele sale? {tii bine c` pentru
el ar fi un dezastru. I-ar distruge cariera dac` s-ar afla. Frey e
un om prea decent [i cu bun-sim] pentru a se antrena \ntr-o
asemenea rela]ie.
Nick f`cu o grimas` [i \n ochi \i ap`ru o sclipire ironic`.
- Nu conteaz` c` Frey e un tip deosebit [i c` nu i-a fost u[or
s` ia o asemenea hot`rre, dar trebuie s` fii c`lug`r pentru a
rezista ispitei, refuzndu-te... [i nu e cazul lui.
- Nu i-am oferit nimic lui Frey, izbucni ea. Te rog, crede-m`!
- S` te cred? replic` el batjocoritor. Draga mea, eu nu
sunt unul din acei fraieri de care obi[nuie[ti s`-]i ba]i joc...
{tiu exact ce-]i poate pielea [i pn` nu verific, nu cred un
cuvnt din ce-mi spui.
- Atunci \ntreab`-l pe Frey, bigui ea, jignit` de felul \n
care i se adresa.
- Pe el s`-l \ntreb? M` iei drept tmpit? Bine\n]eles c` ar
nega.
Nici nu [tia de ce-[i b`tuse gura de poman`, fiindc` [tia
dinainte care va fi reac]ia lui.
- Mi-a fost de-ajuns s`-l v`d pe Peter cum se chinuie[te
CONSPIRA}IA T~CERII 63
din cauza ta. Ca s` te uite s-a apucat de b`ut [i, \n cele din
urm`, s-a sinucis, dar noi doi [tim bine cine l-a omort de
fapt, nu?
- Nu-i adev`rat! Nu sunt a[a cum crezi, ripost` ea, \ntor-
cndu-[i capul ca s` nu-i vad` fa]a care exprima repulsie.
Nick rnji.
- Ah, nu? Recunosc c` nici eu n-am crezut la \nceput,
pn` n-am v`zut cu ochii mei. {i eu m-am l`sat \n[elat de
ochii t`i mari [i verzi [i de zmbetul seduc`tor. Cnd Peter
mi-a povestit prima oar`, am zis c` bate cmpii, dar tu mi-ai
confirmat spusele lui.
Caroline sim]i un val de c`ldur` \nro[indu-i fa]a [i-[i
plec` privirea, \ndurerat`.
- Sincer s` fiu, n-am rezistat tenta]iei.
Caroline \[i \n`l]` capul [i cu ochii aburi]i de lacrimi \i
v`zu privirea exprimnd f`]i[ o dorin]` animalic`, plimbn-
du-se asupra ei, ceea ce o f`cu s` se simt` \ngrozitor.
- Asta n-o mai conte[ti, nu? \ntreb` el pe un ton aspru.
Caroline nu-i r`spunse. Cum era s` nege? Dac` ar fi deschis
gura, s-ar fi blbit, tr`dndu-[i emo]ia.
Nick continu` dup` cteva momente:
- Hai, spune-mi c` doar mi-am \nchipuit [i c` nu m-ai
provocat s` m` dau la tine.
Caroline \[i \nghi]i nodul din gt [i se ridic` de la mas`,
g`sind, nici ea nu [tia cum, puterea s` spun`:
- Nu te-am provocat. |n parte, era adev`rat. Nu, nu-l
provocase, dar nici nu-l respinsese. |n nici un caz n-am vrut
s` se \ntmple asta.
Nick se ridic` [i el [i o apuc` strns de umeri, \nainte ca
ea s` apuce s` se fereasc`.
64 LOUELLA CRAMER
- Nu! ]ip`, strmbndu-se de durere, sim]ind c` o trage
spre el cu brutalitate.
|n timp ce se zb`tea s` scape din strnsoare, Nick o
apuc` de b`rbie, for]nd-o s`-[i deschid` buzele. Caroline
\ncerc` s`-l \mping`, dar acum s`rutul lui era tandru, o
dezmierda, mole[ind-o, \nv`luindu-i tot corpul \ntr-o
pl`cere senzual`.
Lipit de ea, Nick \[i plimb` degetele pe spatele ei.
Sim]indu-l la fel de excitat, inima ei \ncepu s`-i bat` frenetic
\n piept, parc` asurzind-o. Nemaiputnd rezista, \nchise
ochii [i se l`s` prad` acelei pl`ceri care o f`cea s` uite totul.
Cnd Nick \[i \n`l]` capul Caroline era ame]it`, buzele \i
tremurau, iritate de s`rutul brutal [i lung, iar \n urechi \[i
auzea sngele zvcnind.
- Spune-mi [i acum c` nu m` dore[ti, spuse el cu vocea
\ngro[at` [i tremurnd pu]in.
Dar Caroline era prea tulburat` ca s` rosteasc` vreun
cuvnt. Se uit` la el, cu respira]ia t`iat`, tremurnd, [i el \i
citi r`spunsul pe figur`. Privirea ei pierdut` spunea mai
mult dect orice cuvnt, iar mole[eala pe care o sim]ea \n
tot corpul, f`cnd-o s` se sprijine de el, demonstra c` Nick
\[i atinsese scopul. Nu putea vorbi, s` nege ceea ce trupul
ei \i dovedea foarte clar.
- Asta e, zise el, strmbnd din gur` batjocoritor.
Tonul lui o f`cu s` ro[easc` de ru[ine. Nick o prinse din
nou de b`rbie.
- Dar vreau s`-]i dau o veste, draga mea. Nu te doresc,
de[i e[ti o blondin` apetisant` [i sunt convins c` ai succes
la majoritatea b`rba]ilor pe care-]i pui \n minte s`-i seduci.
Oricum, cu mine n-o s`-]i mearg`, fiindc` nu-mi surde
CONSPIRA}IA T~CERII 65
ideea s` m` apuc de b`utur` ca s` te pot uita. Dac` Peter
ar fi avut un dram de minte, te-ar fi gonit de acas` cu mult
\nainte de a pleca tu. Dar l-ai \mbrobodit \ntr-att, \nct
gelozia parc`-l prostise. Chiar [i dup` ce a sc`pat de tine,
nu te-a putut uita. Eu, \ns`, nu sunt ca el [i n-ai reu[i s`
m`-nvrte[ti pe degete.
Caroline nici nu se a[teptase s`-i spun` altceva dar, dup`
scena dinainte, violen]a cu care o ataca o surprinse.
Nick \i ar`tase f`]i[ c` nu o place [i c` o dispre]uie[te, dar
acum, privirea [i vocea lui \i d`deau limpede de \n]eles c` o
detest`. Fiecare cuvnt rostit de el o sf[ia \n buc`]i [i \n
clipa aceea ar fi vrut s` dispar` din calea lui, s` se ascund`,
s` uite, dac` s-ar fi putut, ce sim]ise cnd o s`rutase, dar [i
\nvinuirile pe care i le aducea.
|[i ]inea capul plecat, abia st`pnindu-se s` nu
izbucneasc` \n plns [i s` nu \ncerce s` se disculpe. Oricum,
n-ar fi ascultat-o.
- {i culmea este c`, la mine \n cas`, vei \ncerca s` reiei
rela]ia cu Forrester sau cu un alt b`rbat. Nu uita c` te afli aici
doar fiindc` Helen a vrut s-o vad` pe Kelly [i c` nu ai de-a
face cu un idiot, a[a cum a fost Peter. {i te aten]ionez c`,
dac` \ntreci m`sura, n-am s` ezit s` te pocnesc.
Vorbele lui o f`cur` s`-[i ridice capul, indignat`.
- Dac` vreodat` mai pui mna pe mine, o s`...
- O s` ce? i-o retez` Nick batjocoritor.
Caroline se smulse din minile lui [i alerg` spre u[`. Ar
fi vrut s`-l jigneasc`, a[a cum o jignise el dar, \n clipa aceea,
nu [tia cum s` dispar` ct mai repede din fa]a lui ca s` se
ascund` undeva [i s` plng`, f`r` ca Nick Holt s`-[i dea
seama ct o r`nise.
66 LOUELLA CRAMER
Ajuns` \n camera ei se trnti pe pat [i-[i ascunse fa]a \n
palmele care-i tremurau. I se f`cuse grea]` [i se sim]ea
\ntinat`. Vorbele lui o r`niser` mai pu]in dect senza]iile pe
care le \ncercase \n timp ce el o ]inuse \n bra]e. La gndul
c` reac]ionase f`r` s` se poat` st`pni, sim]ea de parc` ar fi
\nghi]it otrav`, care acum o m`cina pe din`untru, [i [tia c`
niciodat` nu va putea uita acele momente. Ultima oar` se
sim]ise jenat` [i umilit`, dar acum dorea s` moar`, s` se
deschid` \n fa]a ei o pr`pastie care s-o \nghit`, ca s` nu mai
vad` \n veci privirea zeflemitoare a lui Nick Holt.
De fiecare dat` cnd va da cu ochii de el \[i va aduce
aminte, [i el la fel. Acum ea locuia aici, \n aceea[i cas`, [i nu
avea cum s`-l evite. {i, numai z`rindu-l \ntmpl`tor, se va
sim]i dezarmat` [i-[i va da de gol sentimentele, cum se
\ntmplase ceva mai devreme.
- |l ur`sc, \[i spuse. Oh, Doamne, ce m` fac? Nu putea
uita [i nici Nick Holt nu o va l`sa. {i nu putea s` plece.
Trebuia s` r`mn` acolo, de dragul lui Helen, dar pentru
ea, chiar [i o singur` noapte petrecut` sub acela[i acoperi[
devenea un co[mar. Cum s` fac` s` nu se observe?
Dac` m`car n-a[ fi r`spuns s`rutului lui, se gndea. Dac`
nu m-a[ fi l`sat cople[it` de sentimente [i nu l-a[ dori att de
mult [i... ce rost avea s` nege c` \l dorea? Cnd palmele lui
o mngiaser`, trupul ei frem`tase de pl`cere. |nchise ochii
strns, dar asta nu-i folosi la nimic. Numai gndindu-se la
scena aceea [i fu cuprins` de o senza]ie pl`cut`, de o
dorin]` de nest`vilit, pe care trebuia s` [i-o reprime.
Cu Peter niciodat` nu \ncercase asemenea senza]ii, poate
fiindc` pe vremea aceea erau prea tineri. Cnd se c`s`tori-
ser`, ea avea optsprezece ani, iar el era doar cu c]iva ani
CONSPIRA}IA T~CERII 67
mai mare. De ce se gr`biser`? se \ntreb` cu triste]e. Poate c`
acesta era unul din motivele pentru care Peter cedase,
nefiind suficient de matur s`-[i asume responsabilit`]ile
unei c`snicii, mai cu seam` \n privin]a lui Kelly.
Tn`r fiind, adesea iubirea nu e dect o iluzie [i visuri
de[arte. Gndindu-se la trecut, \[i d`dea seama c` pe
vremea aceea nu se cuno[tea mai deloc, cu att mai pu]in
pe Peter.
Cu ei totul mersese foarte simplu. Helen, fericit`, o
primise cu bra]ele deschise. O soacr` mai bun` nici c` ar fi
visat vreodat` [i ct locuiser` \n aceea[i cas` nu avusese nici
cel mai mic conflict cu ea. Peter pusese sub semnul \ntreb`rii
c`snicia lor. Oare \l dezam`gise? Lucrul acesta nu-l va [ti
niciodat`. {i ea [i Helen se socotiser` vinovate, dar nu-[i
repro[aser` vreodat` ceva una alteia.
Se preg`ti de culcare, de[i [tia c` nu va puta dormi.
Stinse lumina, se ghemui \n pat [i \nchise ochii.
|n cas` se l`sase lini[tea. Auzi pendula din hol b`tnd
miezul nop]ii, apoi ora unui, [uieratul trenului care f`cea
curse \ntre Londra [i Sco]ia f`cnd-o s`-[i doreasc` s` fie \n
el, departe de Nick Holt.
Somnul o cuprinse pe nesim]ite [i tres`ri cnd o sim]i pe
Kelly aplecat` peste ea.
- Treze[te-te! \i [opti feti]a la ureche. Ia uite!
Caroline deschise ochii, buim`cit`. Rznd [i cu pauza
care \i ap`ruse \ntre din]ii din fa]`, Kelly ar`ta caraghios.
- Vezi, cade, o anun]` ea, fericit`.
- A c`zut deja, iubito, o corect` Caroline, dnd-o la o
parte ca s` se ridice. Sper c` nu l-ai \nghi]it.
Kelly deschise pumnul [i Caroline se uit` strmbndu-se
68 LOUELLA CRAMER
la din]i[or.
- Disear` \l pun sub pern`, ca Zna Din]i[orilor s`-mi
d`ruiasc` zece b`nu]i.
- Vezi ce norocoas` e[ti? Caroline se uit` la ceas. Era deja
[apte? De ce se mir`? C`l`toria care durase attea ore o
obosise [i peste noapte dormise bu[tean. Acum o durea
capul [i nu-i venea s` se ridice din pat.
- S-a-ntmplat ceva? Vocea grav` a b`rbatului care
ap`ruse \n prag \i f`cu inima s` tresar` \n piept [i imediat fu
cuprins` de o transpira]ie rece.
- Ia uite, unchiule Nick! \i strig` Kelly, s`rind din pat [i
alergnd spre u[`.
Caroline \ntoarse capul brusc. |nalt [i suplu, \mbr`cat
\ntr-un halat de cas` din m`tase, Nick \i zmbea mali]ios [i
ea \[i trase cear[aful s` se \nveleasc`, dar nu suficient de
repede.
- Aha, ]i-a c`zut un dinte, nu? Felicit`ri. Acum o s` po]i
fluiera.
Kelly discuta cu el \n prag [i Caroline i-ar fi strigat s` ias`.
De[i el nu o privise dect \n treac`t, \[i sim]ea pielea arznd,
de parc` ar fi atins-o.
Dup` ce Nick plec`, feti]a se \ntoarse lng` ea.
- Cnd te dai jos din pat, mami? Mi-e foame, ]ie nu? Vezi,
unchiul Nick s-a sculat deja.
Carolinei \i venea s` ]ipe la ea, ceea ce nu mai f`cuse
pn` atunci. De obicei avea r`bdare [i o l`sa s`
p`l`vr`geasc` \n timp ce ea f`cea cur`]enie, sau o preg`tea
pentru [coal`.
- Mai \nti te duci s` te speli, apoi te \mbraci [i coborm
\mpreun` la micul dejun, \i spuse, ab]inndu-se s` nu se
CONSPIRA}IA T~CERII 69
r`steasc` la ea. Dar nu \nainte ca Nick s` fi plecat, se gndi.
Trebuia s` o re]in` cumva pe Kelly pn` ce el ie[ea din cas`
[i nu mai exista pericolul de a da ochii cu el.
- M-am sp`lat deja, zise feti]a, dar p`rea s`-i ascund`
ceva.
- Nu m` min]i, Kelly.
- Sunt curat` [i, oricum, nu m` duc la [coal`, insist` ea,
cednd \ns` cnd o v`zu pe Caroline cum se \ncrunt`. Bine,
m` duc s` m` sp`l.
{i disp`ru, l`snd-o pe Caroline rznd. Uneori o deran-
ja faptul c` feti]a cre[tea f`r` s` cunoasc` autoritatea pe care
numai un b`rbat [i-ar fi impus-o \n fa]a ei, dar dup` actele
de agresivitate gratuit` [i imprevizibil` la care fusese supus`
de c`tre tat`l ei, nu de disciplin` avea nevoie. Ea, Caroline,
nu o lovise niciodat`, \ncercnd s-o \ndrume cu blnde]e [i,
de[i \[i spunea c` aceasta este calea cea mai bun`, uneori
avea \ndoieli, mai ales cnd feti]a o mai sup`ra. Totu[i, Kelly
nu-i \n[elase a[tept`rile.
|n diminea]a aceea fusese pentru prima dat` cnd
trebuise s`-[i p`streze calmul \n fa]a ei. Amintirea dureroas`
a celor petrecute cu o sear` \n urm` \i zdruncinase nervii.
Imediat lu` o hot`rre. |n ziua aceea nu se va gndi
deloc la el.
U[or de zis, greu de f`cut, fire[te. Z`bovi \n baie mai
mult dect Kelly [i de cealalt` parte a u[ii feti]a o tot
\ndemna:
- Hai mai repede, mami. Mor de foame. Mai stai mult?
Caroline \i spuse s-o a[tepte \n dormitor, dar nu se gr`bi,
de[i o auzea oftnd sup`rat`.
Se \mbr`c` \ntr-un pulov`r ro[u [i \n blugi [i numai dup`
70 LOUELLA CRAMER
aceea se duse dup` Kelly, care-i arunc` o privire
posomort`.
- Unchiul Nick a plecat. Am auzit ma[ina.
- Nu-i nimic, scumpo, zise Caroline lund-o de mn`.
Slav` Domnului! Ar fi \nghi]it cu noduri, pndit` tot timpul
de ochii aceia alba[tri.
Doamna Bentall o puse la curent cu ultimele [tiri auzite
la radio [i care nu erau deloc bune.
- |n Bolivia a vut loc un accident de avion [i \n Mexic un
cutremur, iar aici se anun]` o iarn` grea. Dori]i ou` cu
[unc`? o \ntreb`, \n timp ce se uita la Kelly care-[i mnca
budinca, foarte preocupat`. Tu vrei?
Kelly d`du din cap afirmativ.
- Mie nu prea mi-e foame. O felie de pine pr`jit` e de-
ajuns.
- Mnca]i ce dori]i, zise doamna Bentall, \ndreptndu-se
ofensat` spre u[`.
Kelly \[i termin` budinca [i se l`s` pe spate.
- Nu-i plac oamenii care nu m`nnc` tot din farfurie.
- Cui, doamnei Bentall?
Kelly \ncuviin]`.
- Asear`, cnd n-am putut s` beau ceaiul fiindc` m`
\ndopasem cu tarte cu gem, mi-a povestit despre ]`ranii
indieni care mor de foame [i care ar fi ferici]i s` bea a[a
ceva. S` [tii c` unchiul Nick m`nnc` tot din farfurie.
- Da? {i de ce crezi c` face asta?
- Fiindc` munce[te toat` ziua [i nu [tie cnd o s` aib`
timp s` m`nnce. Kelly avea o memorie foarte bun` [i
reu[ea s` imite f`r` s`-[i dea seama. Cu accentul din
Yorkshire [i expresia apatic` a doamnei Bentall, zise:
CONSPIRA}IA T~CERII 71
Trebuie s`-i spun` cineva, dar el n-o s` asculte. Zicea c`
unchiu Nick a fost r`u, mami. A[a este? Chiar e un om r`u,
mami?
Caroline habar n-avea la ce se referise doamna Bentall.
- Sunt sigur` c` n-a vrut s` spun` asta.
- Ba da, spunea c` este impulsiv [i c` se \nc`p`]neaz` s`
o ]in` pe a lui... cum adic`, mami?
- Nu [tiu, zise scurt Caroline.
U[a se deschise [i menajera intr` cu o tav` \n mn`. Pufni
cnd \i puse \n fa]` felia de pine Carolinei, dar la Kelly se
uit` cu drag cnd \i l`s` pe mas` farfuria din care ie[eau
aburi.
Diminea]a era frumoas` [i soarele str`lucea din nou. La
orizont, acolo unde se \ntindeau mla[tinile, cerul era
purpuriu-deschis. Dup` micul dejun, Helen spuse c` se
simte \n stare s` fac` o scurt` plimbare \n gr`din`, \nso]it`
de Caroline. Aerul era tare [i \nc`rcat cu miresmele
toamnei.
- Niciodat` nu ne spunem nou` \n[ine prea des ce bine
este s` te bucuri de via]`, zise Helen brusc zmbindu-i [i, \n
timp ce \i \ntorcea zmbetul, Caroline \[i zise c`, orict de
urt ar fi gndit Nick despre ea, merita s` locuiasc` \n casa
lui, suportnd umilin]ele [i durerea, fie [i numai pentru a o
vedea pe Helen surznd din nou.
72 LOUELLA CRAMER
Capitolul 5
Pe m`sur` ce orele treceau devenea tot mai nervoas` [i
num`ra minutele, cu ochii pe ceas. Nu [tia cum avea s`
reac]ioneze dac` Nick o va trata \n continuare cu ostilitate.
Fa]` de Helen f`cea eforturi s`-[i ascund` tulburarea. Cnd
la ora [ase doamna Bentall le anun]` c` \n seara aceea Nick
nu vine la cin`, i se lu` o piatr` de pe inim`.
- Munce[te pn` trziu, ca de obicei, zise menajera
\mbufnat`. Ar trebui s-o lase mai moal`, altfel o s` cad` din
picioare. Ce se crede... ma[in`?
Dup` ce ie[i, Helen oft`.
- Are dreptate... Nick munce[te prea mult [i o s` aib`
necazuri. Criza mondial` ne afecteaz` pe to]i, dar el spune
c` dac` vrea s` doarm` lini[tit trebuie s` munceasc` de
dou` ori mai mult.
Caroline abia dac` o auzea. Gusta din plin bucuria de a
nu fi obligat` s` dea ochii cu Nick, \n seara aceea. Cinar`
numai ele dou`. Frey telefonase s` \ntrebe dac` Helen se
simte bine [i promisese c` va suna [i a doua zi. {i el era
ocupat. Colegul lui era ]intuit la pat de o grip` rebel` [i Frey
trebuia s` acopere [i tura lui.
La nou` [i jum`tate, Helen se ridic` spunnd c` se duce
la culcare. Caroline o asigur` c` va avea grij` de focul din
[emineu \nainte s` urce [i ea \n dormitor.
Cei doi cini Labrador st`teau \ntin[i lng` foc, cu
boturile pe labe, sfor`ind u[or \n somn. Caroline se apuc`
s` sting` focul, gndindu-se \ngrijorat` la Helen [i la viitor.
Studiase foarte bine fiecare variant` [i nu ajunsese la nici o
concluzie.
Tocmai se \ndrepta spre u[` cnd o ma[in` opri pe alee
[i apoi auzi trntindu-se portiera. Cinii \ncepur` s` latre [i
Caroline se gr`bi s` ajung` la sc`ri \nainte ca Nick s` intre
\n cas`. Cinii se luar` dup` ea, dnd din coad` [i ea \i f`cu
s` tac`, altfel ar fi trezit toat` casa cu l`tratul lor.
U[a se deschise [i Nick intr` \n cas`, aducnd cu el vntul
rece de afar`. Cinii alergar` s`-l \ntmpine, ridicndu-se pe
el cu labele din fa]`. Rznd \i d`du jos, apoi \i arunc` o
privire Carolinei, care \ncremenise \n mijlocul holului.
Se uita la degetele lui care mngiau blana aurie a
cinilor. Cu ei [i cu Kelly se purta cu blnde]e.
- Noapte bun`, \i ur` ea [i se \ntoarse s` urce sc`rile.
- Mi-o fi l`sat ceva de mncare doamna Bentall?
- Nu [tiu. Imediat dup` cin` s-a retras \n camera ei, dar
dac` ]i-a l`sat ceva, g`se[ti \n buc`t`rie.
Nick \[i trecu palma peste fa]a obosit`.
- Sunt epuizat [i mort de foame. N-am mncat nimic de
la prnz.
74 LOUELLA CRAMER
- Nu po]i lucra cu stomacul gol, zise Caroline \ntorcn-
du-se cu fa]a spre el.
- Cel mai bine a[a lucrez. Am mintea mai limpede.
- M` duc s` v`d dac` doamna Bentall ]i-a l`sat ceva, se
oferi ea v`zndu-l cum st` rezemat de u[`, parc` neputn-
du-se mi[ca.
- Mul]umesc, zise el [i o urm` dup` ce goni cinii \n
camera de zi.
- Nu v`d nimic, dar pot s`-]i preg`tesc eu ni[te
sandvi[uri. Sau vrei [unc` [i ou`?
- Mai bine sandvi[uri, spuse el c`scnd [i \ntinzndu-se.
O urm`ri calm cum preg`te[te cafeaua [i cteva
sandvi[uri, dar Carolinei, c`reia lini[tea din buc`t`rie \i
]inea nervii \ncorda]i la maximum, \i venea s` urle. Nick
nu-[i lua ochii de la ea [i se sim]ea ca un iepure pndit de
[arpele care-[i ]intuie[te prada cu o privire ce hipnotizeaz`
[i, \n acela[i timp, \i provoac` fric`.
A[a c` \ncerc` s` g`seasc` un subiect de discu]ie
oarecare. |nainte ca Peter s`-l insige \mpotriva ei, fuseser`
prieteni buni, dar de atunci parc` trecuse o ve[nicie. Pe
vremea aceea g`seau subiecte de discu]ie [i nu-[i aruncau
cuvinte \nveninate.
- Am \n]eles de la Helen c` lucrurile nu stau prea bine la
firm`.
- Nu-i chiar a[a. Treaba merge bine, dar e o perioad` \n
care produsele se vnd mai greu.
- Munce[ti mult peste program, nu? \l \ntreb`, \n timp ce
scotea din priz` filtrul de cafea. Apoi lu` din dulap cea[ca [i
farfurioara de cafea.
- N-am de ales.
CONSPIRA}IA T~CERII 75
Caroline \i turn` cafeaua sub privirea lui atent`. De ce,
oare, \i suporta attea? Ar fi trebuit s` nu-i dea aten]ie dar,
pur [i simplu, nu reu[ea.
- Ai nevoie de mai mult` relaxare, \i spuse, iar el zmbi
ironic.
- S-o iau drept o invita]ie?
Caroline ro[i [i asta o enerv` [i mai mult. |i puse \n fa]`
farfuria cu sandvi[uri [i se \ndrept` spre u[`, f`r` s`-i
r`spund`. Nick se ridic` de la mas` [i, prinznd-o de umeri,
o \ntoarse cu fa]a spre el, strngnd-o \n bra]e. Sim]indu-i
buzele atingndu-i p`rul, Caroline \ncepu s` tremure.
- Scuz`-m`, zise el. Sunt prea obosit [i nu-mi dau seama
ce fac.
- N-ar trebui s` munce[ti att de mult, [opti ea tulburat`.
Acum m`nnc` [i du-te la culcare. Dac` o ]ii tot \n ritmul
`sta, o s` clachezi.
- Tot ce e posibil, morm`i el, masndu-i u[or umerii [i
mngindu-i cu degete fierbin]i pielea gtului. Cred c` am
\nnebunit. Uneori \mi spun c` ar fi mai bine s` fac exact
ceea ce vreau, f`r` s` stau prea mult pe gnduri.
Pre] de o clip` Caroline sim]i c` i se opre[te inima \n loc
[i c` nu mai poate respira. Fu sigur` c` Nick aude cum \[i
\nghite nodul din gt.
- Du-te la culcare, Caroline, zise el \ncet [i o \mpinse
\ntr-o parte, parc` temndu-se [i el de ce-ar putea urma.
Caroline ie[i, \ndreptndu-se spre camera ei, palid` [i
cl`tinndu-se pe picioare. |n noaptea aceea dormi din nou
foarte prost [i a doua zi se trezi obosit`, abia urnindu-se s`
fac` o plimbare cu cinii spre mla[tin`. Ceva mai trziu,
cnd se \ntlnir`, Helen o privi zmbind v`zndu-i obrajii
76 LOUELLA CRAMER
\mbujora]i de vnt [i \i spuse c` arat` foarte bine.
Dup`-amiaz` trecu pe acolo Frey [i st`tu cu ele de vorb`
zece minute.
- Cum ]i se pare c` arat` azi? \l \ntreb` Caroline \n timp
ce-l conducea la ma[in`.
- Mult mai bine. Tu [i Kelly a]i f`cut mai mult dect poate
face medicina. Continu` tot a[a.
Caroline oft`.
- Nu putem sta dect o s`pt`mn`.
Frey se opri [i o privi \n fa]`.
- Nu po]i r`mne mai mult?
- Nu cred. Trebuie s` m` \ntorc la serviciu.
- Dac` ai fi v`zut cum ar`ta acum dou` s`pt`mni, ai
realiza ce a]i f`cut pentru ea, tu [i Kelly. Dac` pleca]i, eu
nu-mi asum nici o r`spundere pentru ce s-ar putea \ntm-
pla. Vorbea pe un ton grav, c`utndu-[i parc` cuvintele.
Gnde[te-te la ce ]i-am spus. Voi dou` sunte]i motivul
pentru care Helen se afl` \n via]`, ra]iunea ei de a tr`i.
Dup` ce plec` Frey, Caroline \[i \n`l]` privirea spre cerul
albastru de toamn`. Ce era mai bine s` fac`? Frey tocmai \i
vorbise, f`r` ocoli[uri, despre responsabilitatea ce-i revine
pentru a o ]ine pe Helen \n via]`. Ar fi vrut s` cread` c` Frey
exagerase, dar nu putea, [i acest sentiment \l avea din prima
zi, de cnd Helen \[i privise nepoata cu ochi tri[ti [i plini de
dor.
Existau cteva solu]ii. Ori g`sea o cas` mai mare [i-[i
p`stra slujba de la Londra, ori renun]a la ea [i se \ntorcea \n
Skeldale. Mai exista varianta ca s` doarm` cu Kelly \n aceea[i
camer` pn` se mai construia una \n spatele c`su]ei lor.
|n seara aceea, dup` ce Kelly se duse la culcare, Caroline
CONSPIRA}IA T~CERII 77
deschise discu]ia \n fa]a lui Helen, care o ascult` oftnd
\ncet:
- Oh, scumpa mea, nu voiam s` m` gndesc la viitor.
- Dar trebuie, spuse Caroline, lundu-i minile \ntr-ale ei.
Nu e nici o grab` s` iei o hot`rre.
- Nu pot s` cad pe capul t`u, protest` Helen, dar
Caroline cl`tin` din cap.
- Nu e vorba de asta. {i eu [i Kelly vrem s` te avem lng`
noi. Cum crezi c` te-am putea l`sa s` stai aici, singur`, toat`
ziua?
- Nu [tiu dac` a[ putea locui la Londra, zise Helen,
tocmai \n momentul \n care Nick intra pe u[`.
- La Londra? repet` el. Bine\n]eles c` nu po]i locui acolo.
Cine ]i-a b`gat \n cap ideea asta?
- Eu, r`spunse scurt Caroline [i Nick \i arunc` o privire
rece.
- Trebuia s` fi [tiut [i eu!
- Caroline e foarte amabil`...
- C` vrea s` te despart` de locul unde ai tr`it [aizeci de
ani? Asta nume[ti tu amabilitate?
- Caroline are acolo o slujb` foarte bun` [i nu-i pot cere
s` renun]e la ea pentru mine. |n Skeldale n-ar g`si un
serviciu att de bun, se gr`bi Helen s`-i spun`.
Nick zmbi batjocoritor.
- Adic` s` inventeze noi metode de a vinde produse
pentru femei, de care ele n-au nevoie? S` faci reclam` la
fulgi de s`pun [i la solu]ie pentru bronzat... p`i cum s-o
lipsim de o asemenea experien]` unic`?
- Te crezi foarte amuzant, nu-i a[a? ripost` Caroline. S`
[tii c` m-am s`turat de toate aluziile tale r`ut`cioase. {i nu
78 LOUELLA CRAMER
te prive[te ce fac!
- A \nceput s` m` priveasc` ce faci! zise Nick cu arogan]`.
- Asta s-o crezi tu! r`bufni ea. Nedumerit`, Helen \[i muta
privirea de la unul la cel`lalt. Probabil c` pn` atunci nu
observase c` cei doi se du[m`neau, iar acum \i urm`rea
\ncruntat`.
- Locul lui Helen e \n Skeldale [i aici o s` r`mn`. Ce s`
fac` singur`, \ntr-o cas` de la periferia Londrei, \n timp ce
voi sunte]i plecate? Aici m`car cunoa[te pe toat` lumea [i
n-o s` plece doar de hatrul t`u!
Helen bomb`nea sup`rat`, dar Caroline era prea
nervoas` ca s-o aud`. |n cteva cuvinte Nick \i spusese
lucruri pe care doar \n sinea ei le recuno[tea [i pentru asta
\l ura. |i demonstrase c` solu]ia ei este gre[it` [i c`, \n
concluzie, nu are de ales.
Privirea lui sardonic` \i \nt`rea spusele [i Nick constat`,
cu satisfac]ie, c` o l`sase f`r` replic`.
- Iar \n privin]a slujbei... ai putea lucra la noi, ad`ug` el
pe un ton rece. M` gndeam c` n-ar strica s` \nfiin]`m un
departament de publicitate. Pn` acum apelam la serviciile
unor firme de specialitate, dar e timpul s` avem oamenii
no[tri \n acest domeniu.
Caroline scutur` din cap, dar nu scoase o vorb`. S`
lucreze pentru el? S`-l vad` \n fiecare zi? Nu, asta \n nici un
caz!
- E o idee grozav`, Nick! exclam` Helen \ncntat`.
Caroline va fi propriul ei [ef, nu? Ar fi o [ans` nea[teptat`
pentru ea.
Nu, se gndea Caroline uitndu-se sup`rat` la soacra ei.
- {i pentru Kelly aerul de aici e mult mai s`n`tos dect
CONSPIRA}IA T~CERII 79
gazele de e[apament pe care le inhaleaz` la Londra, zise
Helen. Cred c` ar prefera s` \nve]e \ntr-o [coal` mai mic`,
unde atmosfera e cu totul alta dect \n [colile mari din
capital`. Oh, Nick, Caroline se va descurca de minune,
fiindc` are deja experien]` [i va munci cu entuziasm s`-[i
pun` ideile \n practic`.
Dup` ct \l cuno[tea pe Nick Holt, Caroline era convins`
c` nu ar fi pus \n practic` dect propriile idei, iar ea ar fi
trebuit s`-i execute ordinele. Asta, niciodat`, \[i spuse
Caroline. N-a[ suporta. Dup` o s`pt`mn` \n care Nick s` se
uite la ea exact ca \n clipa aceea, i-ar fi venit s` se arunce pe
fereastr`.
- Deci, am stabilit, zise el.
Caroline \[i ridic` brusc capul [i-i surprinse zmbetul
batjocoritor, \nainte ca el s` se \ndrepte spre u[` [i s` ias`.
Helen se uit` la ea u[or nelini[tit`.
- }i-a pl`cut ideea lui, nu? Bine\n]eles, tu hot`r`[ti.
Trebuie s` faci ce crezi c` e mai corect pentru tine [i pentru
Kelly, dar p`rerea mea este c` ea se va sim]i mult mai bine
\n Skeldale dect \ntr-o periferie a Londrei.
- Poate c` ai dreptate, spuse Caroline, \ncercnd s`
zmbeasc`.
- Sunt sigur` de asta. Acolo oamenii nu-[i vorbesc nici
m`car cnd intr` \ntr-un magazin. N-au timp s`-[i dea
aten]ie, pe cnd aici, dac` intru s` cump`r carne, m`celarul
\[i g`se[te \ntotdeauna timp s` discute cu mine. Aici te sim]i
ca acas`, oriunde te-ai duce. Nu [tiu cum o fi la Londra, dar
nu cred c` acolo tr`ie[ti acela[i sentiment.
- Depinde cum te-ai obi[nuit.
- Nu vreau s` te oblig.
80 LOUELLA CRAMER
Caroline \i surse.
- Dar ar rezolva o mul]ime de probleme, se sim]i oblig-
at` s` spun`, pentru c` Helen p`rea descurajat` [i nu dorea
s-o r`neasc`. O s` m` gndesc la solu]ia asta, ad`ug` [i
Helen \ncuviin]`, oftnd.
Se desp`r]i de Helen, morm`ind o scuz` [i urc` s` se
schimbe. Pe sc`ri se \ntlni cu Nick, care se opri, dar nu se
d`du la o parte s`-i fac` loc, r`mnnd o treapt` mai sus,
oblignd-o s`-[i ridice capul ca s`-l priveasc`.
Spre surprinderea ei, Nick era \mbr`cat \n haine de
sear`; costumul, croit impecabil, \i punea \n eviden]`
suple]ea corpului, iar c`ma[a de un alb imaculat contrasta
pl`cut cu tenul lui bronzat. Ar`ta fantastic [i asta o \nfurie
mai mult ca niciodat`.
- Nu mi-ai mul]umit, zise el t`r`g`nnd cuvintele.
- Pentru ce s`-]i mul]umesc? izbucni Caroline, dar tonul
ei p`ru s`-l amuze.
- C` ]i-am oferit o slujb`.
- |nc` nu m-am hot`rt s-o primesc. Nu sunt convins` c`
a[ vrea s` lucrez \n Skeldale.
Nick ridic` din umeri.
- Pe aici nu prea exist` [anse de angajare.
- Pot \ncerca undeva mai departe.
- |n York? morm`i el. Da, cred c` acolo po]i g`si o slujb`,
dar va trebui ca \n fiecare zi s` faci un drum lung [i Kelly
abia dac` o s` te mai vad`. A[a c` manierele tale las` mult
de dorit.
- Manierele mele?
- Tot nu mi-ai mul]umit, accentu` el cuvintele, privind-o
printre gene.
CONSPIRA}IA T~CERII 81
- |]i mul]umesc.
- Nu sun` prea conving`tor, o ironiz` el.
Caroline fierbea de furie.
- Dar sentimentele mele sunt ct se poate de sincere,
morm`i ea printre din]i, abia ab]inndu-se s` nu-i trag` o
palm`.
- Dac` nu m-a[ gr`bi att de tare, a[ studia acest subiect
cu mult` pl`cere, o inform` el, privindu-[i ceasul. Va trebui
s` amn`m discu]ia pentru alt` dat`.
- Las-o moart`! izbucni Caroline, tremurnd de nervi, iar
Nick hohoti \ncet, de[i \n ochii lui alba[tri se citea o
amenin]are f`]i[` \nct, \n clipa aceea, ar fi rupt-o la fug`.
- Nu lua o hot`rre pripit` \n privin]a slujbei. Eu pot s`
a[tept [i am s` a[tept, dac` e nevoie, [i o sut` de ani.
Caroline sim]i un fior de ghea]` pe [ira spin`rii. Vorbele
lui, care-i \nso]eau privirea amenin]`toare ce o \ngrozea, nu
erau spuse \n glum`.
Nick se d`du la o parte, s`-i fac` loc s` treac`, [i Caroline
urc` sc`rile \n fug`, cuprins` de panic`. B`nuia c` nu va g`si
o alt` slujb` \n Skeldale care nu era dect un or`[el de
provincie, \n care, vorba lui, [ansele de a te angaja undeva
erau reduse, mai ales cu un salariu bun. Nick [tia foarte
bine c` oferta lui era greu de refuzat. Avnd o minte
calculat`, pl`nuise s-o prind` \n curs` [i cel mai nepl`cut
lucru era c` [i reu[ise, iar Caroline era con[tient` c` dac` se
angaja la firma lui Nick, acesta o va exploata pn` la snge.
Pn` [i zmbetul pe care i-l aruncase cnd \i f`cuse loc s`
treac` fusese unul triumf`tor.
Cnd cobor\ din nou, ceva mai trziu, Helen \i spuse c`
Nick plecase la un dineu \mpreun` cu familia Skelton.
82 LOUELLA CRAMER
Caroline se \ncrunt`.
- Nu mi-i aduc aminte.
- Nici n-ai cum, fiindc` s-au mutat aici acum un an. Henry
Skelton s-a ocupat de afaceri undeva \n Africa. Dup` ce s-a
retras, s-a \ntors acas` investind o parte din capital \n firma
lui Nick.
- Unde locuiesc? Caroline \ncerca s`-[i aminteasc` ce cas`
din Skeldale [i-ar fi putut cump`ra un om att de bogat, dar
asemenea cl`diri nu prea existau, Nick avnd una din
pu]inele case mari din zona aceea.
- |n Below Hougham.
- Nu-mi aduc aminte s` fie vreo cas` pe-acolo. Dup` cte
[tia ea, locul acela era o colin` cu teren ml`[tinos, ce
str`juia ora[ul.
- Au construit una. Nu ]ii minte p`[unea pe care-[i ducea
caii la p`scut Joe Bond? I-a vndut-o lui Henry Skelton.
- P`cat. B`nuiesc c` a stricat tot peisajul din Hougham
Tor.
- A[a este, dar cred c` Joe a primit un pre] bun. Oricum,
p`mntul e sterp [i plin de bolovani. Zicea c` \n timpul
r`zboiului a \ncercat s` bage plugul acolo, dar a scos numai
pietroaie. Consiliul i-a dat aprobarea s`-i schimbe destina]ia
[i a[a a ob]inut Skelton terenul de cas`.
- E frumoas`? \ntreb` Caroline.
- E o construc]ie ultramodern`. Eu n-am v`zut-o, dar am
auzit c` e bine proiectat` [i c` e plin` de dispozitive sofisti-
cate. Ruby, veri[oara doamnei Bentall, lucreaz` acolo [i
mereu se laud` cu ce are ea \n buc`t`rie. Hazel Skelton a
adus tocmai de la Londra un decorator de buc`t`rii, zice ea
[i, dup` cte se pare, sem`n` cu ceva cobort parc` din
CONSPIRA}IA T~CERII 83
R`zboiul Stelelor.
- Hazel Skelton este so]ia lui?
- Nu, fiica. E o apari]ie frapant`, dar nu pot spune c`
manierele ei m-au impresionat pl`cut. I-am fost prezentat` la
petrecerea de Cr`ciun pe care au dat-o anul trecut. Ne-am
dat mna, mi-a adresat cteva cuvinte [i s-a \ndep`rtat.
Jum`tate de or` mai trziu, cineva m-a prezentat din nou [i
\nainte s`-i spun c` ne-am cunoscut deja, a procedat ca
prima oar`. Nu-[i mai amintea de mine [i nici acum nu cred
c` [tie cine sunt.
Caroline rse.
- O gazd` des`vr[it`!
- Asta mi-am zis [i eu, dar Nick vede la ea ceva mai mult
dect att.
Caroline continu` s` rd`.
- Ah, da? Poate c` au ceva \n comun. S-ar p`rea c` au
chiar prea multe \n comun, ad`ug` \n gnd.
|n seara aceea, ceva mai trziu, Helen deschise discu]ia:
- Ce-ar fi s` vindem casa mea, care [i a[a e veche, [i s`
g`sim ceva modern, un loc pentru un nou \nceput? Cred c`
to]i ne vom sim]i mai ferici]i \n alt` parte, nu?
|n clipa aceea Caroline \[i d`du seama c` venise momen-
tul \n care trebuia s` ia o decizie. Dar avea de ales? Nu o
putea p`r`si pe Helen, iar Nick avea dreptate cnd spunea
c` nu o putea desp`r]i de Skeldale, ora[ul \n care tr`ise
[aizeci de ani.
- Tu hot`r`[ti, zise \n cele din urm`, spernd ca Helen s`
nu fi observat clipa de ezitare. Sunt bucuroas` s` fac tot ce
vrei tu.
- Cred c` a[a e cel mai bine, spuse Helen, zmbind
84 LOUELLA CRAMER
u[urat`. Lui Kelly \i va fi mult mai u[or s` se obi[nuiasc`
aici, locuind \ntr-o cas` nou`. Pentru noi to]i va \nsemna un
nou \nceput.
Caroline \ncuviin]`.
- {i vei accepta slujba oferit` de Nick, nu-i a[a? Cred c`
pentru tine e o mare ocazie, zise Helen entuziasmat`.
Caroline \nghi]i \n sec.
- Da, o voi accepta.
- Sunt fericit` [i \]i mul]umesc din suflet, scumpa mea.
Mai trziu, \n pat, urm`rind zborul disperat al unei molii
\n jurul lustrei, zb`tndu-[i aripile pudrate spre lumin`, dar
alungat` apoi de c`ldura globului, \ndep`rtndu-se [i
revenind, iar [i iar, f`r` s`-[i poat` urma drumul mai
departe, Caroline [tia exact ce sim]ea micu]a vietate.
Ar fi dat orice s` plece de acolo [i s` nu-l mai vad` pe
Nick \n via]a ei, dar nu-i putea face asta lui Helen. Motivele
pentru care nu putea pleca din Skeldale erau de ordin
moral [i sentimental. Sim]ul datoriei [i afec]iunea pe care o
sim]ea pentru Helen o legau inevitabil de acel or`[el. De[i
\[i g`sise o mul]ime de scuze la momenul respectiv,
\ntotdeauna fusese chinuit` de remu[c`ri [i venise timpul
s`-[i \ndrepte gre[eala.
Helen trecuse prin prea multe suferin]e [i nu o mai putea
l`sa singur`. De aceast` dat` nu mai avea motive, afec]iunea
pentru ea fiind mai puternic` dect faptul c`, de[i nu i-o
spunea \n fa]`, Nick va c`uta orice prilej s-o r`neasc` [i s-o
umileasc`. Era convins c` o merit`, socotind-o singura vino-
vat`, dup` tot ce-i b`gase Peter \n cap. Neputndu-i dovedi
contrariul, va trebui s`-i suporte insinu`rile [i
\mpuns`turile, ceea ce nu avea s` fie o experien]` prea
CONSPIRA}IA T~CERII 85
pl`cut`.
A doua zi diminea]a, la micul dejun, o puse la curent pe
Kelly cu planurile sale.
- S` locuim \n Skeldale? Kelly f`cuse ochii mari. Pentru
totdeauna, mami?
- Totdeauna \nseamn` mult timp. S`-i zicem c` doar
pentru c]iva ani, \i explic` ea, privind-o atent. Nu [tia cum
va reac]iona feti]a dar ar fi fost o problem` pe care trebuia
s` o rezolve ct mai repede, dac` aceasta ar fi manifestat o
stare de nelini[te. |n primii ani de via]` fusese prea speriat`
de Peter [i amintirile sale despre Skeldale nu erau dintre
cele mai frumoase. Caroline chiar nu [tuise cum va primi
vestea.
Kelly \nfipse o buc`]ic` de pine cu unt \n oul fiert moale
[i \ncepu s` se joace, amestecnd \n el, avnd o expresie
foarte concentrat`.
- Cum ]i se pare ideea?
- {i c`su]a noastr`?
- O vom vinde.
- {i n-am s-o mai v`d niciodat` pe Sharon? \ntreb` Kelly,
posac`.
- Poate veni s` stea la noi din cnd \n cnd.
- {i doamna Oldham ce-o s` zic`? Kelly ]inea foarte mult
la \nv`]`toarea sa, pe care o asem`na cu Dumnezeu.
- |i va fi dor de tine, dar dac` r`mnem la Londra, bunicii
o s`-i fie [i mai dor.
- {i o s` locuim \n casa ei?
Caroline \[i aminti de pictura atrnat` pe perete, de casa
cu ferestrele colorate \n negru [i de umbra ce se \ntindea
spre cele dou` siluete care alergau.
86 LOUELLA CRAMER
- Nu, bunica o s-o vnd` [i o s` cumpere una nou`, iar tu
ne po]i ajuta s-o alegem.
U[a se deschise [i Nick intr` \n buc`t`rie. E smb`t` [i azi
nu se duce la serviciu, realiz` Caroline abia atunci.
Kelly \l \ntmpin` entuziasmat`.
- Bun` diminea]a, unchiule Nick. Ia ghice[te! Bunica vrea
s` vnd` casa [i noi vom locui aici tot timpul!
Pe deasupra capului feti]ei, Caroline \ntlni expresia lui
satisf`cut` [i-[i \ntoarse privirea.
Dup` cinci minute, doamna Bentall o lu` pe Kelly \n
buc`t`rie, s`-i dea o mn` de ajutor, zise ea, f`cndu-i cu
ochiul lui Caroline f`r` ca feti]a s-o vad` [i, dup` ce ie[ir`,
se gr`bi s` se ridice de la mas`.
- Unde pleci? \ntreb` el, ridicndu-[i privirea de pe ziar.
- Credeam...
- Stai jos, \i ceru el pe un ton imperativ.
- Am mult` treab`. O irita felul \n care el \i vorbea, lucru
pe care nu-l mai suporta, avnd \n vedere c` urmau s`
lucreze \mpreun`; iar dac`, totu[i, va continua s-o trateze cu
dispre], [tia de pe acum c` via]a ei va fi un calvar.
- Stai jos, repet` el. Vreau s`-]i vorbesc. {i \mp`turind
ziarul \l l`s` pe mas`, rezemndu-se comod de sp`tarul
scaunului.
Vrnd-nevrnd, Caroline se a[ez`.
- Ascult.
- S` \n]eleg c` ai acceptat slujba pe care ]i-am oferit-o?
Ar fi vrut s`-i spun` c` nu, s`-l \nfrunte, dar date fiind
\mprejur`rile, nu-[i permitea, iar el [tia acest lucru. Nu avea
curajul s` i-o spun` \n fa]`, de[i atitudinea ei era sfid`toare.
- Da sau nu?
CONSPIRA}IA T~CERII 87
- Da, [opti ea, umezindu-[i buzele care-i tremurau.
- Nu te-am auzit, zise el surznd [i \n clipa aceea ea sim]i
c` \l ur`[te att de tare \nct ar fi aruncat cu ceva \n el.
- Mincinosule! M-ai auzit foarte bine... de[i nici nu era
nevoie s` m` auzi fiindc` [tiai c` o voi accepta. N-am de
ales, nu?
- Nu, n-ai de ales, r`spunse el satisf`cut, studiind-o
printre gene. A[adar, putem stabili condi]iile?
- Condi]iile? Ce condi]ii?
- A[a se obi[nuie[te, zise el rnjind.
Caroline \l privi cu aten]ie, \ncercnd s` ghiceasc` la ce
se refer`, dar temndu-se s` descopere ce s-ar putea
ascunde \n spatele acestui cuvnt.
- Ah, da?
- Fire[te, spuse el amuzat. N-am stabilit salariul de
\nceput [i programul de lucru.
Oftatul ei de u[urare \l amuz` [i mai mult. {tia c` intrase
\n panic` [i inten]ionat o h`r]uia, ca s-o sperie, l`snd-o s`
cread` c` cine [tie ce preten]ii are de la ea.
- Putem merge chiar \n diminea]a asta la fabric` s` vezi
biroul pe care vreau s` ]i-l preg`tesc, [i tot acolo vom fixa [i
condi]iile de angajare.
- Trebuie s` anun] firma [i s` lucrez acolo pn` la
sfr[itul lunii, ca s` aib` timp s`-mi g`seasc` \nlocuitor.
- Nu e nici o grab`. Aranjeaz`-]i treburile. Spa]iul pe care
vreau s`-l transform \n departament de publicitate e folosit
ca depozit [i trebuie renovat [i mobilat, ceea ce va lua
destul timp. Ridicndu-se o privi de sus. S` mergem.
Caroline se ridic` f`r` chef, urm`rit` de privirea lui
enigmatic`. De-acum \ncolo va trebui s`-[i ascund` ct mai
88 LOUELLA CRAMER
bine sentimentele, tratndu-l cu indiferen]`, ignorndu-i
zmbetul insinuant [i remarcile r`ut`cioase, obi[nuindu-se
s` se prefac`, pentru ca el s` nu-i transforme via]a \ntr-un
permanent co[mar.
CONSPIRA}IA T~CERII 89
Capitolul 6
Abia peste o lun` [i jum`tate \ncepu Caroline s` lucreze
la fabric`. La cteva zile dup` ce Nick \i ar`tase spa]iul care
avea s` devin` departament de publicitate, Caroline se
\ntoarse la Londra [i-l anun]` pe Geoffrey despre decizia ei.
Acesta se \nfurie [i \ncerc` s-o fac` s` se r`zgndeasc`,
amintindu-i c` atunci cnd o angajase ca agent de publici-
tate \i oferise o slujb` de viitor [i c`-i datora loialitate [i
respect. Era foarte conving`tor [i avea talentul de a mnui
cuvintele ca pe ni[te arme, asta f`cnd-o s` se simt`
stnjenit` \n timp ce-[i v`rsa furia asupra ei.
- {i unde se afl` fabrica asta? N-am auzit de ea. O fi vreo
firm` de doi bani pe undeva pe la mama dracului, care te
va pl`ti \n nasturi... e[ti nebun`? Cu ce-o s` c[tigi acolo
n-ajungi nic`ieri. Locul t`u este aici, la Londra, mai ales
acum cnd intrase[i \n miezul afacerii. {i Skeldale? Pe unde
naiba o mai fi [i `sta? Geoffrey \[i imagina, probabil, c` \n
afar` de Londra, restul Angliei era locuit de oameni
\mbr`ca]i \n piei de animale.
- |mi pare r`u, Geoffrey, [i \]i r`mn \ndatorat`...
- Pe naiba! Cred c`-mi lipsea o doag` atunci cnd ]i-am
oferit slujba asta.
- Situa]ia de fa]` n-are nici o leg`tur` cu cariera mea...
- Despre ce carier` vorbe[ti? Tocmai ai decis s`-i pui
cap`t.
- Am o obliga]ie de familie, \ncepu ea s`-i explice, \n timp
ce Geoffrey o privea perplex. Pentru el nu exista asemenea
no]iuni. Era un om foarte inteligent [i cu mult` experien]`
dar, \n afar` de munc`, nu g`sea timp pentru nimic altceva.
- Caroline, e[ti complet nebun`!
- {tiu [i te rog s` m` ier]i, zise ea schi]nd un zmbet
timid.
- Auzi, are o obliga]ie de familie! morm`i el, nevenindu-i
s` cread`.
- Tu n-ai familie? Dup` expresia lui uluit`, Caroline avu
impresia c` Geoffrey nu tr`ia dect pentru un singur scop,
acela de a conduce lumea. |ntreaga via]` [i-o dedica
agen]iei, ]elul lui fiind acela de a ajunge cel mai bun \n
meseria pe care [i-o alesese, [i se p`rea c` nimic nu-i va
\mpiedica ascensiunea. Succes era singurul cuvnt pe care
dorea s`-l aud`! Trebuie s` fac asta, spuse ea pe un ton calm
[i Geoffrey renun]` la lupt`, v`znd c` hot`rrea ei este de
neclintit.
- E[ti o tmpit`. Renun]i la carier` pentru o b`trn`.
Pentru un b`rbat mai \n]eleg, dar pentru o b`trn`... Asta-i
curat` nebunie! replic` el nervos.
- Tomai pentru c` e b`trn` trebuie s` fac asta. Kelly [i cu
CONSPIRA}IA T~CERII 91
mine suntem singura ei familie [i nu poate veni s` locuiasc`
la Londra.
- Atunci, pleac`! ]ip` el [i ie[i trntind u[a biroului dar,
\nainte s` se despart`, ceva mai calm de aceast` dat`, \i ur`
noroc [i-i spuse c` dac` vreodat` va avea nevoie de o slujb`
s`-l caute. S-ar putea s`-]i dau ceva de lucru, dar nu \nainte
s` m` conving c` e[ti zdrav`n` la cap. Acum constat c` ai
avea nevoie de un psihiatru de[i, \n zilele tale bune, ai o
minte brici [i-mi pare r`u c` te pierd.
- {i eu regret c` trebuie s` plec, zise ea, dar mai r`u \i
p`rea c` \n viitor va trebui s` lucreze \mpreun` cu Nick
Holt. Cu toat` setea lui de succes, Geoffrey era un [ef bun
[i un om pl`cut.
Mai greu, \ns`, \i fu s` se despart` de c`su]a ei [i de
familia vecin`. Sharon plnse, f`cu schimb de juc`rii cu
Kelly [i o rug` s`-i scrie, promi]ndu-i c` va veni \n vizit`.
{i Deirdre era trist`. |n acel an [i jum`tate ct fuseser`
vecine, deveniser` prietene bune [i nu se bucur` dect pe
jum`tate cnd Caroline vndu casa unei familii cu trei copii,
a c`ror mam` p`rea o femeie simpatic` [i prietenoas`.
- Nu e acela[i lucru, zise posomort`. |mi va fi dor de
tine.
- Ai s` vii s` ne vizitezi, nu-i a[a? O s`-]i plac` Skeldale.
- Drept s`-]i spun, acum \l ur`sc, replic` Deirdre schi]nd
un zmbet. {i mult` vreme o s` detest acest Skeldale,
pentru c` din cauza lui pleca]i de-aici.
Kelly plnse \n taxiul care le duse la gar`. Caroline o
\mbr`]i[`, \ncercnd s-o lini[teasc`.
- Gata, las`, o s-o vezi curnd pe Sharon.
- Nu curnd, suspin` Kelly. Peste mul]i ani. {i cu ochii \n
92 LOUELLA CRAMER
lacrimi: Iar pe doamna Oldham sunt sigur` c` n-am s-o mai
v`d niciodat`.
Din punctul ei de vedere, Caroline nu vedea \n asta o
tragedie, pentru c` doamna Oldham ar`ta ca o sperietoare
[i cnd zmbea, pe buze \i ap`rea un rnjet sinistru dar,
observase ea, Kelly era de cu totul alt` p`rere, iar \n clipa
aceea fiica ei era disperat`.
Totu[i, cum la [apte ani via]a pare s` treac` cu viteza
fulgerului, \nainte s` ajung` \n Skeldale, lui Kelly \i trecuse
sup`rarea [i ]op`ia de ner`bdare s`-l vad` mai repede pe
Nick.
- O s` vin` s` ne ia cu ma[ina?
- Din gar` putem lua [i taxiul. Caroline spera s` nu vin`
s` le \ntmpine dar, imediat ce cobor\ din vagon, Kelly
\ncepu s` ]ipe de bucurie [i o rupse la fug`.
- Unchiule Nick, unchiule Nick, aici suntem, aici suntem!
Caroline cobor\ [i ea din tren, urmnd-o. Nick \i lu`
bagajele [i ea \[i ridic` privirea obosit` spre ochii ce o
studiau atent.
- A]i c`l`torit bine?
- Da, mul]umesc, zise politicoas`, \ntorcnd capul ca s`
nu-i vad` expresia ironic`.
- Ma[ina e \n fa]a g`rii. O lu` \nainte, cu Kelly al`turi,
care-i povestea ceva. |n urma lor, Caroline o vedea pe feti]`
care se uita \n sus la el [i pe Nick, care \[i \nclinase capul [i
rdea amuzat.
- Helen locuie[te \nc` la mine, \i spuse el \n timp ce se
\ndep`rtau de gar`.
- Credeam c` pn` acum s-a \ntors la ea acas`.
- Am hot`rt c` nu e o idee bun`.
CONSPIRA}IA T~CERII 93
- Tu ai hot`rt?
Nick \i arunc` o privire sardonic`.
- Exact. Helen nu voia s` se \ntoarc` acolo, [i pe bun`
dreptate. Casa aceea e plin` de amintiri dureroase... Se opri
\nainte s` sfr[easc` fraza [i se uit` peste um`r la Kelly care
privea pe geam. Dup` figura ei, era imposibil s`-]i dai seama
dac` auzise sau nu discu]ia.
Caroline oft`. Da, Nick avea dreptate. Casa era plin` de
amintiri nepl`cute pentru ei to]i, iar ideea de a se \ntoarce
acolo o \ngrozea [i pe ea. Kelly nu \ntrebase nimic \n
leg`tur` cu asta [i Caroline b`nuia c` feti]a \[i imagina c` se
\ntorc s` locuiasc` acas` la Nick. Probabil nu pricepuse c`
vor sta \n alt` parte.
O dat` ajun[i acas`, Kelly alerg` \nainte s`-[i caute
bunica. Caroline [i Nick o g`sir` pe Helen discutnd cu Frey
care, \ntorcnd capul [i v`znd-o, se lumin` la fa]`.
- Caroline! M` bucur c` te-ai \ntors [i c` te-ai hot`rt s`
te stabile[ti aici.
- Mul]umesc, \i r`spunse ea [i o s`rut` pe Helen. Ar`]i
mult mai bine dect cum te-am l`sat, \i spuse, [i aceasta se
ar`t` \ncntat`.
- Datorit` lui, zise Helen, b`tndu-l u[or pe mn` pe
Frey.
Nick se \ntoarse s` ias`, f`cnd o grimas`. Caroline se
uit` dup` el, \ncruntat`. E drept c` [i Nick f`cuse mult
pentru Helen: o g`zduise \n casa lui, le g`sise pe Caroline [i
pe Kelly [i-i ar`tase mult` afec]iune.
- Eu trebuie s` plec. Caroline, m` conduci pn` la
ma[in`? spuse Frey.
- Du-te, scumpo, o \ndemn` Helen.
94 LOUELLA CRAMER
- S-a-ntmplat ceva? o \ntreb` Frey cnd ie[ir`, observn-
du-i expresia \ncruntat`.
- Nu chiar, \i r`spunse Caroline, descre]indu-[i fruntea.
Helen ]inea foarte mult la Frey [i-l aprecia. Era bun la suflet,
amabil, grijuliu [i \[i iubea meseria, neprecupe]ind nimic
atunci cnd era vorba de pacien]ii s`i. Caroline nu [i-l
amintea s` fi f`cut vreodat` vreo remarc` la adresa lui Peter,
sau s`-i aduc` acestuia acuza]ii, de[i v`zuse multe [i \n]ele-
sese ce se \ntmpl`, fiind de o discre]ie rar \ntlnit`.
- Nu regre]i c` ai renun]at la slujb` [i la Londra?
Caroline d`du din cap negnd.
- Altfel nu se putea, [i sper c` pentru Kelly va fi mai bine.
- Eu sunt convins de asta. Dar [i pentru tine va fi mult
mai bine.
Caroline rse.
- Pentru mine!
- Da, ce nu-]i place?
- Dac` voi avea timp s` m` gndesc la asta, am s`-]i spun.
- Gnde[te-te acum, o \ndemn` el, zmbind. |n lumina
\nser`rii, fa]a lui ar`ta mai tn`r`, cu mai pu]ine riduri, mai
odihnit`.
- Kelly \nseamn` foarte mult pentru mine [i dac` ea e
fericit`, atunci sunt [i eu.
- Dar nu te po]i sacrifica \ntreaga via]` pentru Kelly. {tiu
c` o iube[ti dar, curnd, va trebui s` tr`ie[ti [i pentru tine.
Caroline \l privi mirat`.
- Nu fi absurd! Nu-mi sacrific via]a pentru Kelly, dar este
copilul meu [i trebuie s` am grij` de ea, s` m` asigur c` e
s`n`toas` [i fericit`. Am avut [i am \n continuare respon-
sabilit`]i \n ce o prive[te.
CONSPIRA}IA T~CERII 95
- Ai responsabilit`]i, dar via]a ta nu depinde de ea, zise
el, urcndu-se \n ma[in`. O s` creasc` [i-[i va lua zborul,
ad`ug`, cobornd geamul. A[a se \ntmpl` \ntotdeauna [i
vrei, nu vrei, rolul t`u se va \ncheia cnd va deveni destul de
matur` ca s`-[i poarte singur` de grij`. Ce vei face atunci?
- Mai e mult pn` atunci.
- Exact, zise el, pornind motorul. Dar sunt ani din via]a
ta, mai spuse [i, f`cndu-i semn cu mna se \ndep`rt`.
|ngndurat`, Caroline urm`ri ma[ina cu privirea apoi, pu]in
zgribulit`, intr` \n cas` repezindu-se, f`r` s`-l vad`, direct \n
Nick, care o prinse de mini s-o opreasc`.
- }ine-te departe de Forrester, o aten]ion` el printre din]i
[i cu o voce sc`zut`, s` nu fie auzit de Kelly [i de Helen care
se aflau \n camera al`turat`. Nu te-am adus \napoi ca s`
relua]i leg`tura. Cu mine n-o s`-]i mearg`, ai \n]eles?
Caroline se albi la fa]`.
- Nu \n]eleg la ce te referi. {i, \n primul rnd, cum \]i
permi]i s`-mi vorbe[ti a[a?
- Crezi c` am uitat ce i-ai f`cut v`rului meu? |nfigndu-[i
[i mai tare degetele \n bra]ele ei, o scutur` ca pe o p`pu[`
de crp` apoi, aplecndu-[i capul, \i [opti printre buzele
aproape \nchise, sfredelind-o cu privirea: Orict ne-am
ascunde, mai devreme sau mai trziu vine [i ziua \n care
trebuie s` d`m socoteal` pentru faptele noastre. Pentru
tine, ziua aceea a sosit. Te-am g`sit [i am s` stau tot timpul
cu ochii pe tine, iar tu vei pl`ti pentru tot ce i-ai f`cut lui
Peter, pentru fiecare or` de co[mar de care a avut parte din
cauza ta!
Caroline \l asculta din ce \n ce mai speriat`, palid` [i cu
ochii m`ri]i de groaz`.
96 LOUELLA CRAMER
- Gre[e[ti, reu[i s` \ngaime \n cele din urm`.
Nick zmbi zeflemitor.
- Nu \ncepe iar! Amndoi [tim c` am dreptate. E[ti
imoral` [i lipsit` de suflet, dar am de gnd s`-]i dau cteva
lec]ii pe care le meri]i, [i asta \ncepnd chiar de acum!
{i brusc, \i prinse fa]a \n palme, dndu-i capul pe spate.
Pierzndu-[i echilibrul, Caroline se ag`]` de el sco]nd un
]ip`t scurt, de spaim`, care \ns` fu repede \n`bu[it de un
s`rut brutal, care-i provoc` \n tot corpul un spasm dureros,
dar \i [i trezi toate sim]urile, f`cnd-o s` se lipeasc` cu totul
de el, f`r` vlag`, [i s` geam` sub for]a s`rutului. Prin bluz`
\i sim]ea c`ldura trupului [i b`t`ile frenetice ale inimii, la
unison cu ale ei.
Degetele ei \i cuprinser` ceafa [i i se \nfipser` \n p`r.
Tremura lipit` de el, sim]indu-i fiecare mu[chi, fiecare fibr`,
[i nu-[i putea \nfrna senza]iile, fizic [i emo]ional, atta
vreme \n`bu[ite [i care, acum, rupseser` z`gazurile,
invadndu-i \ntreaga fiin]`.
Nick \[i \n`l]` capul, respirnd \ntret`iat.
Caroline, cu bra]ele \ncol`cindu-i gtul, \[i auzea inima
b`tndu-i nebune[te \n piept [i, cnd deschise ochii, \l v`zu
uitndu-se la ea cu ochi de jar.
Apoi, Nick \[i cobor\ privirea spre gura ei umed`,
\ntredeschis`, [i Caroline \[i \nghi]i nodul din gt \ntorcn-
du-[i capul \ntr-o parte.
- Dup` ce a murit Peter mi-am jurat c` dac` am s` te
g`sesc, am s` te fac s` pl`te[ti pentru tot r`ul pe care i l-ai
f`cut. I-ai distrus via]a [i nim`nui nu-i este permis s` fac`
asta [i s` scape nepedepsit.
Caroline deschise gura s` nege, s` protesteze, dar el o
CONSPIRA}IA T~CERII 97
fulger` cu privirea.
- Nu, ascult`-m`... Ai f`cut o mare gre[eal` l`sndu-m` s`
v`d c` m` dore[ti. Cu asta mi-ai oferit pe tav` arma pe care
inten]ionez s-o folosesc.
Caroline se crisp`, sim]ind un fior rece pe [ira spin`rii.
- Vei locui \n casa mea, ca s` te pot supraveghea. F`r`
b`rba]i. F`r` aventuri. Astfel vei pl`ti cu propria-]i moned`.
Din cnd \n cnd am s`-]i amintesc ce-]i lipse[te, de lucrul
dup` care tnje[ti [i m` voi distra copios v`zndu-te
umblnd ca un leu \n cu[c`, a[a cum f`cea [i so]ul t`u. Te
voi face s` suferi la fel de mult ct a suferit [i Peter. Am s`
m` uit cum te urci pe pere]i [i m` voi purta cu aceea[i
cruzime cu care l-ai tratat tu pe el.
Caroline tremura att de tare \nct abia se putea ]ine pe
picioare [i fa]a ei palid` avea o expresie [ocat` [i \ngrozit`.
Lacrimile \i \mp`ienjeneau privirea [i \l vedea ca prin cea]`,
dar nu le l`s` s` i se preling` pe obraz.
Nick trase adnc aer \n piept [i o \mpinse \ntr-o parte,
zmbind mali]ios.
- Acum [tii ce te-a[teapt`.
Caroline nu putea scoate o vorb`, doar \[i pironise ochii
asupra lui, \nfiorat`.
- {i s` nu-]i imaginezi c` ai s` pleci fiindc`, de data asta,
n-ai cum s` mai scapi de-aici. Vei r`mne f`r` s` crcne[ti.
Caroline scutur` din cap, \ncercnd s`-i spun` c` se
\n[eal`, c` acuza]iile lui sunt nefondate, c` Peter l-a min]it,
a[a cum i-a min]it [i pe ceilal]i, dar nu putea articula nici un
sunet.
Nick \i zmbea r`ut`cios, privind-o cu un dispre] f`]i[.
- Biata de tine, ar`]i de parc` te-a c`lcat trenul. Credeai
98 LOUELLA CRAMER
c` o s` m` \nnebune[ti [i pe mine. Scuz`-m` c` te
dezam`gesc. Eu sunt f`cut dintr-un alt aluat dect Peter, iar
ochii t`i mari [i verzi [i corpul, e drept c` foarte sexy, nu m`
ispitesc deloc.
- Ce tot vorbi]i voi acolo? Sper c` nu complota]i \mpotri-
va mea! Ia veni]i aici s` auzi]i ce idee are Kelly... le strig`
Helen, din cealalt` camer`.
Nick se uit` spre u[`. Era \ntredeschis` dar Helen n-avea
de unde s` [tie ceea ce tocmai se \ntmplase. Caroline
realiz` c` \n clipa aceea nu era \n stare s` se duc` dincolo [i
s` dea ochii cu soacra [i cu fiica sa. Se sim]ea sl`bit`,
deprimat`, [i \n priviri i se citea disperarea.
Nick se \ntoarse spre ea.
- Mai bine te-ai duce sus s` stai \ntins` o jum`tate de or`.
E[ti alb` la fa]` ca varul. Aceast` constatare p`rea c`-i d` o
oarecare satisfac]ie. Am s` le spun c` te doare capul.
Dar Caroline nici m`car nu se putea mi[ca. Parc` era
paralizat`.
Nick o \mpinse spre sc`ri.
- Du-te \nainte s` apar` Kelly [i s` te vad` \n ce hal ar`]i.
Tremurnd din tot corpul, Caroline urc` sc`rile,
]inndu-se de balustrad` ca s` nu se \mpiedice. De jos, Nick
o urm`ri cu privirea, apoi se \ntoarse [i se \ndep`rt`.
- Pe Caroline o doare capul. S-a dus s` se \ntind` \n pat,
\l auzi spunnd pe un ton indiferent.
- Oh, Doamne! exclam` Helen, \ngrijorat`.
- Cred c` e din cauza drumului cu trenul, mai spuse el,
apoi u[a se \nchise \n urma lui [i Caroline intr` \n camer` [i
se urc` \n pat, suspinnd [i tremurnd.
Pentru a doua oar` via]a ei era distrus` dar, de dragul lui
CONSPIRA}IA T~CERII 99
Kelly, trebuia s`-[i adune tot curajul [i s` \ndure orice pen-
tru a [i-o recl`di.
Era o femeie vulnerabil`, sensibil` [i generoas`, gata
oricnd s` se sacrifice pentru familie. De[i \[i f`urise o
carier` de succes la agen]ie, renun]ase la tot pentru binele
copilului s`u. Nu era o persoan` ambi]ioas` [i ar fi f`cut
bucuroas` schimb de locuri cu Deirdre. Aceasta n-o prea
\n]elesese, deseori spunndu-i c` o invidiaz` pentru [ansa
de a-[i fi g`sit o meserie att de interesant` - ne[tiind, \ns`,
la ce tensiune era supus` cnd avea termene de predare,
sau cnd Geoffrey insista s`-i vin` repede o idee str`lucit` [i
care, bine\n]eles, tocmai atunci nu-i venea \n minte. |n
momentele acelea ar fi l`sat totul balt` [i ar fi p`r`sit
agen]ia.
F`cuse fa]` tuturor tensiunilor fiindc` trebuia, dar \n
sinea ei detesta acele momente. Acum trebuia s` se
confrunte din nou cu o asemenea situa]ie [i asta din cauza
atacurilor necru]`toare ale lui Nick.
Oare ce-i rezerva viitorul? Cnd te chinuie[ti de unul
singur, zi de zi, lun` de lun`, s` rezolvi problemele ivite la
serviciu [i pe cele de acas`, s` ai grij` [i de un copil [i s` nu
te bucuri de sprijinul [i dragostea unui so] cu care s`
\mpar]i greut`]ile, vine o vreme cnd o lovitur` \n plus te
culc` la p`mnt.
Nick tocmai asta f`cuse [i Caroline nu mai avea puterea
s` se ridice.
- Nu mai suport, [opti, cople[it` de propria singur`tate,
de izolarea \n care se retr`sese.
Nu avea cu cine s` vorbeasc`, s` se sf`tuiasc`, cui s`
cear` ajutor. La Helen nu putea apela, ea \ns`[i fiind lovit`
100 LOUELLA CRAMER
de soart`. {i nici la Frey, fiindc` i-ar fi povestit totul lui Nick,
care nu l-ar fi crezut ba, mai mult, l-ar fi putut jigni, a[a cum
procedase cu ea. {i asta n-ar fi fost nimic, fiindc` Frey, cu
siguran]`, i-ar putea vorbi despre ea la modul \n care tocmai
i se adresase ei. Nu, orice ar fi fost mai bine dect asta. N-ar
fi \ndurat ca cineva s` afle p`rerea lui Nick despre ea.
- |l ur`sc, spuse cu voce tare, dar pe un ton
neconving`tor. {tia c` minte.
Nu, nu-l ura pe Nick. Gndul o f`cu s` tresar` [i imeidat
s` revin` la vechile sentimente care, \n mod ciudat, \i redar`
o fals` energie.
Se ridic` cu greu din pat [i aprinse lumina. Uitndu-se \n
oglind` \[i v`zu fa]a de o paloare cadaveric`, ochii \mp`ien-
jeni]i de lacrimi [i pleoapele umede [i \nro[ite.
Se sp`l` cu ap` rece, \[i piept`n` p`rul zburlit [i se fard`
ca s` arate ct de ct normal.
Cnd e[ti trntit la p`mnt, nu ai altceva de f`cut dect
s` te ridici.
Acest lucru \l \nv`]ase de-a lungul anilor de co[mar
petrecu]i lng` Peter cnd, dac` n-ar fi existat Kelly, s-ar fi
aruncat sub ro]ile unei ma[ini. Acum, \ns`, nu o avea doar
pe Kelly, ci [i pe Helen, c`reia trebuia s`-i poarte de grij`.
Oamenii simt nevoia de c`ldur` sufleteasc`. Nu sunt f`cu]i
s` tr`iasc` singuri [i de aceea caut` s` se ata[eze de cineva
c`ruia s`-[i dedice via]a.
Acum, ra]iunea ei de a tr`i erau Kelly [i Helen [i, indife-
rent ce ar mai fi \ncercat Nick s`-i fac`, trebuia s`-l suporte,
fiindc` nu avea de ales.
Ie[i din dormitor, spernd c` pe fa]` nu i se observ` nici
o urm` de suferin]`.
CONSPIRA}IA T~CERII 101
Nick nu era \n camera de zi.
- Te mai doare capul? o \ntreb` Helen, \ngrijorat`.
- Nu, mi-a trecut, \i r`spunse Caroline, apropiindu-se de
ea.
- E[ti cam palid`.
- Nu-mi place s` merg cu trenul.
Kelly \[i ridic` privirea de pe cartea pe care o citea.
- Mie-mi place foarte mult.
- Norocul t`u, zise Caroline rznd, spernd c` rsul nu-i
sun` fals. Dar unde-i Nick? continu` dup` o clip` cu o voce
care nu-i tremura deloc.
- A ie[it \n ora[. Cred c` tot cu Hazel Skelton. Consider`
c` e o partid` bun` pentru el.
Caroline se uita la fl`c`rile juc`u[e din [emineu. Mirosul
\n]ep`tor de lemn ars \i gdila n`rile.
- E chiar frig \n seara asta, murmur` Helen. De fapt,
curnd e Cr`ciunul, primul pe care-l a[tept cu pl`cere dup`
ani de zile. E minunat s` [tii c` ai din nou \n cas` un copil.
Caroline continua s` se uite la foc. Ultimul Cr`ciun
petrecut \n Skeldale fusese unul trist. Tot timpul beat, Peter
\[i desc`rcase \ntreaga furie pe Kelly, stricndu-le tuturor
s`rb`torile. Frey \i spusese cndva Carolinei c` acoolul \i
afectase judecata. Cnd beau peste m`sur`, oamenii dau la
iveal` sentimente [i tr`s`turi de caracter pe care, altfel, [i le
ascund. Sunt dep`[ite inhibi]iile, au curajul s` spun` [i s`
fac` lucruri pe care, treji fiind, nu le-ar fi spus [i nu le-ar fi
f`cut.
Poate c` Helen nu lua \n serios ceea ce-i spusese, anume
c` tat`l lui Peter purta \ntreaga vin` pentru firea recalcitrant`
a fiului s`u, purtndu-se cu el prea sever [i b`tndu-l chiar [i
102 LOUELLA CRAMER
pentru micile gre[eli copil`re[ti. Treaz, Peter nu era violent
[i poate c` atunci \[i reprima ura ce o purta tat`lui s`u [i
sie[i, [tiindu-se un om slab, dar cnd bea putea r`bufni [i
toat` furia [i-o rev`rsa asupra celor din jur, \n loc s` [i-o
\ndrepte asupra sa.
- Nu vei \ncepe s` lucrezi imediat, nu-i a[a? o \ntreb`
Helen, f`cnd-o s` tresar`.
- |nc` n-am discutat asta cu Nick.
- Speram s` ai timp s` mergem \mpreun` s` vedem ni[te
case, \i spuse Helen. |n ultima lun` [i jum`tate se mai
\mplinise la fa]` [i prinsese culoare \n obraji. Nu mai avea
nici privirea apatic` pe care Caroline i-o remarcase la
\nceput, cu durere \n suflet.
- Da, e o idee bun`. Cu ct g`seau mai curnd o cas`, cu
att mai repede sc`pa de Nick [i de amenin]`rile proferate
ceva mai devreme. |ncepem chiar de mine, ad`ug` entuzi-
asmat`.
CONSPIRA}IA T~CERII 103
Capitolul 7
Cteva zile mai trziu g`sir` o cas` \n centrul ora[ului: cu
etaj, destul de modest` [i cu o mic` gr`din`. |n schimb, avea
trei dormitoare [i se \ncadra \n pre]ul asupra c`ruia
c`zuser` de acord c` \l pot pl`ti. |n privin]a asta chiar se
certaser`, Helen dorind s` cumpere casa din banii ei, iar
Caroline insistnd s` contribuie [i ea cu o parte din banii
ob]inu]i din vnzarea c`su]ei, vrnd astfel s` nu-[i creeze
obliga]ii [i s` nu depind` de nimeni.
{coala primar` se afla foarte aproape, iar Caroline putea
lua autobuzul diminea]a, spre fabric`, chiar de la cap`tul
str`zii.
- E ideal`, conchise Caroline, \n timp ce se aflau \n
gr`din`, studiind partea din spate a casei.
- Trebuie, totu[i, zugr`vit`, \i suger` Helen.
- Da, dar n-are nevoie de repara]ii. Construit` din
c`r`mid` ro[ie, era o cas` trainic`, f`cut` s` reziste mult`
vreme. Fo[tii proprietari \i ref`cuser` acoperi[ul [i repara-
ser` lemn`ria. Din registrul cadastrului reie[ea c` avea o
structur` de rezisten]` foarte bun`.
- Pot s` pun singur` tapetul, \i spuse lui Helen care,
auzind-o, \ncepu s` rd`.
- M` uime[ti, feti]o. Chiar crezi c` o s` reu[e[ti? Nu-i mai
bine s` angaj`m un meseria[?
- E mai bine, dar [i mai scump. S` [tii c` m` pricep. Dac`
\ncerci, po]i face orice.
|n seara aceea Nick r`mase acas` la cin` [i o ascult` pe
Helen care-i povestea entuziasmat` despre cas`.
- Caroline vrea s` pun` singur` tapetul, \l inform` ea, tot
surprins`, fiindc` nu putea \n]elege acest lucru.
Nick se \ncrunt`.
- N-are rost. Va avea mult de lucru la fabric` [i deja am
g`sit pe cineva care s` fac` treaba asta.
- Ba nu. Acum, [tiind c` va sc`pa de el, avea curajul s`-l
priveasc` \n ochi, calm`. Tot eu am decorat [i casa \n care
am stat [i mi-a pl`cut s` m` ocup de asta.
- I-am rugat pe avoca]i s` gr`beasc` vnzarea, interveni
Helen. Din moment ce am pl`tit cu banii jos, nu v`d de ce
ar mai tergiversa lucrurile. Nick, \]i sunt recunosc`toare
pentru tot ce-ai f`cut pentru mine [i-]i promit c` n-o s`-]i
mai st`m prea mult pe cap.
- Nici nu se pune problema. M` bucur c` locuie[ti aici [i
nu-i nevoie s` te gr`be[ti. Caroline va fi ocupat` cu organi-
zarea noului departament [i n-o s` aib` timp de treburi
gospod`re[ti. A[a c` nu-l zori pe avocat [i las`-l s`-[i fac`
meseria a[a cum [tie el. Nu e nici o grab`.
- A[ prefera s` ne mut`m ct mai repede, zise Caroline [i
CONSPIRA}IA T~CERII 105
Nick o fulger` cu privirea.
{tia foarte bine c` ea ar fi vrut s` plece ct mai curnd de
acolo, dar nu putea spune cu glas tare \n fa]a lui Helen ceea
ce exprima schimbul de priviri. Ochii ei \i spuneau c` are
toate motivele s` plece din casa aceae, iar ai lui \i d`deau de
\n]eles Carolinei c` dac` va putea, \i va z`d`rnici planurile
ct mai mult posibil.
- Cnd inten]ionezi s` vii la lucru? Biroul t`u e deja
aranjat, zise el schi]nd un zmbet mali]ios.
- Oh, nu chiar acum, se sc`p` Helen [i, imediat, zmbi
jenat`. Ce egoist` sunt! Fire[te c` trebuie s` \nceap` lucrul
ct mai urgent.
- Lunea viitoare, da? spuse Nick \ntorcndu-[i capul spre
Caroline.
Primul impuls fu s`-l refuze, dar \n cele din urm`
\ncuviin]`.
- Bine, atunci, zise el ridicndu-se de la mas`. Te a[teapt`
o mul]ime de treburi.
{i nu glumise, se gndea Caroline o s`pt`mn` mai
trziu, stnd la biroul s`u [i r`sfoind un dosar. Firma lui
Nick producea [i exporta o gam` complex` de produse
electrice, c`rora li se f`cuse publicitate prin intermediul
unor agen]ii. Acum, Caroline studia ce se f`cuse, ajungnd
la concluzia c` va trebui s` se ocupe mai serios de acest
aspect, pentru a justifica \nfiin]area departamentului \n care
lucra.
|[i rezem` b`rbia \n palm` [i \ncepu s` se uite
\ngndurat` pe fereastr`.
- Nu visa. Vocea aspr` a lui Nick o f`cu s` tresar`.
- Nu visam, zise ea, ro[ind [i \nghi]indu-[i nodul din gt.
106 LOUELLA CRAMER
St`tea \n prag, \ntr-un costum elegant, \nchis la culoare,
]inut` destul de nepotrivit` pentru fabric`. Caroline
\ntoarse capul. |n anumite privin]e Nick o speria mai mult
dect o f`cuse Peter vreodat`. Spre deosebire de acesta, de
o violen]` nest`pnit`, imprevizibil` [i nejustificat`, Nick
Holt nu ac]iona nemotivat. Singura ei senza]ie fa]` de Peter,
atunci cnd era beat, era una de repulsie, \n schimb, la ceea
ce sim]ea fa]` de Nick nici nu voia s` se gndeasc`.
- Cum merge treaba? o \ntreb` el, dup` ce intr` [i arunc`
o privire peste hrtiile de pe birou.
- Mi-am f`cut o idee despre ceea ce se produce aici [i
despre genul de clien]i pe care dori]i s`-i ave]i.
- Am \n]eles. Ia spune, ce faci disear`?
- Disear`? repet` ea cu o voce pierdut`.
- E momentul s`-i cuno[ti [i pe ceilal]i directori. Familia
Skelton organizeaz` \n seara asta un cocteil la care e[ti
invitat`.
Nu-i f`cea nici o pl`cere s` mearg`, dar [tia c` el n-ar fi
acceptat un refuz.
- |mbrac`-te elegant, fiindc` vei fi \n centrul aten]iei [i
vreau s` faci impresie, \i zise ironic. A[a ]i se \ntmpl` de
obicei, nu? {i \ntinse un deget s`-i ridice de pe obraz o
[uvi]` de p`r. Foarte tentant, mai spuse, t`r`g`nnd
cuvintele, apoi ie[i trntind u[a.
Caroline se uit` furioas` la u[a \nchis`.
Nu e u[or s` supor]i nedreptatea. Doar copiii se revolt`
[i ]ip`: Nu-i adev`rat! cnd sunt acuza]i pe nedrept. Ea
n`d`jduia c`, odat`, \i va putea dovedi c` o judec` gre[it.
Deocamdat`, \ns`, nu vedea cum.
Pentru petrecerea din seara aceea se \mbr`c` \ntr-o
CONSPIRA}IA T~CERII 107
rochie de catifea neagr`, cu o croial` foarte elegant`, \[i
coaf` singur` p`rul [i se parfum` discret. Dorea s` arate
bine [i sigur` de sine, impresie pe care Nick spera ca ea s-o
lase asupra comitetului de conducere.
Cnd cobor\ din camera ei, Nick st`tea lng` foc, cu un
pahar de whisky \n mn`. Cnd o v`zu r`mase o clip` cu
ochii fixa]i asupra ei, apoi se uit` din nou la pahar, f`r` s`
scoat` o vorb` sau chipul lui s` exprime ceva.
- E[ti gata? o \ntreb` dup` ce sorbi restul de whisky [i
puse jos paharul.
Caroline [tia c` arat` bine, era chiar sigur` de asta [i
privirea lui indiferent` o enerv` att de tare \nct \i venea
s`-l plesneasc`.
Casa familiei Skelton era o construc]ie cu arhitectur`
modern`, \mprejmuit` de o peluz` cu gazon.
|n seara aceea, aleea din fa]` era ocupat` de ma[ini, una
\n spatele celeilalte, iar din casa luminat` feeric r`zb`teau
voci, rsete [i muzic`.
Urcar` t`cu]i treptele intr`rii principale [i Nick sun` la
u[`. Le deschise o fat`, o brunet` minion`, \ntr-o rochie
ro[ie, care se \nsenin` la fa]` v`zndu-l pe Nick.
- Ai \ntrziat. Ah... \mi vine s` te-mpu[c. M` bazam pe tine
c` o s` m-aju]i s` \ntre]in oaspe]ii. Avea o voce gutural` cu
un puternic accent, pe care, \ns`, Caroline nu-l recuno[tea,
dar dup` cte aflase de la Helen, putea s`-l fi c`p`tat \n
colonii. Hazel Skelton era tuns` scurt, avea ochi c`prui,
str`lucitori [i cnd \l lu` de mn` pe Nick \i surse
\mp`ciuitor.
- }i-o prezint pe Caroline Storr, de la noul departament
de publicitate, \i spuse Nick.
108 LOUELLA CRAMER
- Bun`, o salut` ea pe Caroline privind-o cu r`ceal` [i,
de[i \i zmbea, se vedea limpede c` era un zmbet de
circumstan]`, pe cnd cel cu care-l r`spl`ti pe Nick era
incomparabil mai sincer [i mai cald. Ce-i cu tine? \l lu` la
rost. Ne vedem din ce \n ce mai rar. Munc` [i iar munc`, iar
distrac]ie deloc. {tii ce-am s`-]i fac cadou de Cr`ciun? O
piatr` de moar` s` ]i-o atrn de picior ca s`-]i mai taie
elanul!
|n clipa \n care intrar` \n \nc`perea lung`, plin` de lume,
mai multe capete se \ntoarser` spre ei [i priviri curioase se
\ndreptar` spre Caroline. Hazel \l trase de mn` pe Nick.
- Hai s`-l salu]i pe tata.
- A[teapt` un moment, \i zise Nick l`sndu-i mna [i
\ntorcndu-se spre Caroline: Vino s`-l cuno[ti pe domnul
Skelton. Tonul lui era mai mult imperativ, dar [i felul \n
care o privea \i era deja familiar.
Nici tonul nici privirea lui nu-i pl`ceau [i tocmai \ncepea
s` se \nfurie cnd, din spate, auzi o voce pl`cut`:
- Caroline, ce surpriz`! Nu [tiam c` vii.
Se \ntoarse, zmbindu-i surprins`.
- Frey! S` nu-mi spui c` ai reu[it s`-]i iei liber [i \n seara
asta.
- Am g`sit pe cineva care s` m` \nlocuiasc`, \i m`rturisi
acesta, \ntorcndu-i zmbetul.
Caroline \i admir` costumul elegant.
- Vrei s` ne dai gata pe to]i, zise rznd.
Catifeaua vi[inie \i d`dea un aer cam teatral, ceva
neobi[nuit la Frey care, de obicei, se \mbr`ca foarte sobru,
\n zona aceea a ]`rii oamenii prefernd ca medicul lor s` fie
o persoan` extrem de serioas`, chiar auster`.
CONSPIRA}IA T~CERII 109
- Tu ar`]i superb, \i spuse el plimbndu-[i ochii asupra
rochiei din catifea neagr`. Suntem o pereche potrivit` [i
trebuie s` st`m unul lng` cel`lalt pentru ca lumea s` ne
admire.
- Caroline n-a venit aici ca s` se distreze, interveni Nick.
Munce[te. Sub sprncenele \ncruntate ochii \i str`luceau
mnio[i. Scuz`-m`, Forrester, mai zise [i, prinznd-o strns
de bra] o trase dup` el, ca pe un copil \nc`p`]nat.
- Ne vedem mai trziu, Frey, \i zise ea, zmbindu-i peste
um`r. {i Nick \n nici un caz s` nu-[i \nchipuie c`-i va putea
dicta vreodat` cu cine s` vorbeasc` [i cum s` se comporte
\n societate. Deocamdat`, pentru c` \l sfidase, privirea lui \i
promitea pentru mai trziu o pedeaps` pe m`sur`.
Domnul Skelton \i salut` scuturndu-le mna zdrav`n.
Mai trziu Caroline avea s` descopere c` \n tot ce f`cea
punea mult` energie. Era un b`rbat scund [i \ndesat, dar
plin de vitalitate, care-i spuse c` \n Anglia lucrurile se mi[c`
prea \ncet fiindc` este o ]ar` mult prea conservatoare.
- Ora[ul `sta trebuie s` se trezeasc` la via]`. Dup` ce ai
crescut \n Londra, cred c` ]i se pare plictisitoare via]a de
aici. Nici tinerilor nu li se ofer` mare lucru. Hazel te va
prezenta ctorva dintre prietenii ei... are sute de prieteni,
iar aici \i cunoa[te pe to]i cei care merit` aten]ie.
Caroline [i Hazel se uitar` una la cealalt`, dar aceasta din
urm` nu p`rea deloc entuziasmat`. Tr`sese deja concluzia
c`, \n colec]ia sa de prieteni, Caroline nu-[i avea locul [i nu
se pref`cea pretinznd c` ar putea deveni apropiate dac` nu
sim]ea acest lucru.
Nick \i mai prezent` [i alte persoane, directori la firma
sa, [i Caroline descoperi c` to]i aveau cam aceea[i vrst`,
110 LOUELLA CRAMER
fiindu-i greu s`-i deosebeasc` unul de cel`lalt. Erau b`rba]i
distin[i, elegant \mbr`ca]i, maniera]i, dar din cale-afar` de
plictisitori.
Ascultndu-le conversa]ia, \n]elese de ce domnul Skelton
avea mai mult` energie dect to]i laolalt`.
La un moment dat Nick disp`ru cu Hazel [i Caroline se
retrase discret din grupul b`rba]ilor care \ncepuser` s`
comenteze o partid` de golf, gaur` cu gaur`.
Nici m`car nu observar` c` plecase. Caroline \[i croi
drum printre grupurile de oameni care discutau [i se
retrase \ntr-un col], dar Frey o z`ri [i se apropie de ea,
zmbind.
- Ai reu[it s` scapi? o tachin` el.
Caroline f`cu o strmb`tur`.
- Ai pus degetul pe ran`.
- O adun`tur` de oameni plictico[i, \i d`du el dreptate.
De multe ori m`-ntreb ce caut la astfel de petreceri.
- {i?
Frey ridic` din umeri, oftnd.
- De fapt, nu prea particip la evenimentele mondene. S`-]i
mai aduc ceva de b`ut?
Caroline d`du din cap [i Frey se strecur` prin mul]ime
revenind \n cteva clipe cu cte un pahar \n fiecare mn`.
- Helen mi-a spus c` a]i cump`rat o cas` pe strada
Wilverton.
- Da, am avut noroc s-o g`sim att de repede. {i \ncepu
s`-i povesteasc` despre cas`, \n timp ce Frey o urm`rea cu
aten]ie.
- |]i place arta? o \ntreb` imediat ce ea t`cu.
Caroline rse.
CONSPIRA}IA T~CERII 111
- Arta? Da, cred c` da. |n fond, era un subiect de conver-
sa]ie pe care s`-l abordezi la o petrecere, la fel de bun ca
oricare altul.
- Eu pictez \n acuarel`, \ncepu el s`-i explice, oarecum
stnjenit. S`pt`mna viitoare se deschide \n holul prim`riei
o expozi]ie de art` local`. }i-ar pl`cea s-o vizitezi? M-a[
bucura dac` ai veni cu mine \n seara vernisajului.
- Frey, nu [tiam c` pictezi, zise Caroline surprins`.
- N-am b`tut toba pe tema asta. Pacien]ii mei l-ar consi-
dera, probabil, un hobby interzis. |n ce prive[te arta sunt
foarte circumspec]i [i dac` ar afla c` \n timpul liber pictez,
m-ar [i vedea pe o insul` s`lbatic` pictnd b`[tina[e \n
pielea goal`.
- {i nu ]i-ar pl`cea? \l tachin` ea.
- Poate am s` plec undeva anul viitor.
Caroline pufni \n rs, neputndu-[i-l imagina \ntr-o
asemenea postur`.
- Spune-mi, vii cu mine la vernisaj? insist` el.
- Sigur c` vin. Abia a[tept s` v`d cum pictezi.
- Acum pot s`-]i spun... foarte prost.
- Ce modest e[ti, glumi ea.
- Aici erai, auzi de foarte aproape vocea lui Nick. Paharul
\ncepu s`-i tremure \n mn` [i b`utura se \mpr`[tie pe jos.
E timpul s` plec`m. E[ti gata?
- E \nc` devreme, protest` Frey, uitndu-se la ceas.
- Caroline trebuie s` se trezeasc` devreme, \l inform`
Nick. E aproape unsprezece [i pn` ajungem acas` [i se
culc` se face dou`sprezece. La [apte [i jum`tate trebuie s`
fie \n picioare.
- Noapte bun`, Frey, spuse ea l`snd jos paharul.
112 LOUELLA CRAMER
- Nu uita, mar]ea viitoare la opt seara.
- Nu uit.
- Ce s` ui]i? o \ntreb` Nick cteva momente mai trziu, \n
timp ce se urcau \n ma[in`.
- Poftim? zise ea, privindu-l nedumerit`.
- Forrester zicea s` nu ui]i ceva legat de mar]ea viitoare
la ora opt.
- Ah, da. E vorba despre expozi]ia de art` care se va
deschide \n holul prim`riei. I-am promis c` mergem
\mpreun`.
- Parc` ]i-am spus c` n-ai voie s` te vezi cu el, zise Nick,
b`tnd nervos cu degetele \n bancheta ma[inii.
- Nu ai nici un drept asupra mea, \l \nfrunt` Caroline.
Cine naiba te crezi? Pn` atunci \i vorbise pe un ton calm,
dar acum \[i ie[ise din s`rite. Chiar \]i imaginezi c` am s`-]i
permit s`-mi dictezi ce s` fac? Sunt o femeie liber`, f`r`
obliga]ii, [i dac` vreau s`-l v`d pe Frey, am s-o fac, iar tu n-
ai s` m` opre[ti. O s` fac exact ce-mi place!
Nick se uita la ea cu maxilarele \ncle[tate. Brusc, se
r`suci [i porni ma[ina \ntr-o vitez` ame]itoare.
- Mergi \ncet, vrei s` murim?! strig` ea \ngrozit`.
El reduse viteza, dar restul drumului expresia fe]ei lui
r`mase la fel de \ncrncenat`. Ajun[i acas`, Caroline cobor\
repede din ma[in`, gr`bindu-se s` intre \n cas` [i s` alerge
\n camera ei \nainte ca el s-o poat` ajunge din urm`.
|n`untru era lini[te [i toate luminile stinse.
- Stai pe loc. Avem de discutat, \i auzi vocea aspr`.
- Vreau s` m` duc la culcare.
- Foarte bine! Credeai c` am alte inten]ii?
Vorbele lui o f`cur` s`-i tremure picioarele. Nick o trase
CONSPIRA}IA T~CERII 113
dup` el \n camera de zi. Focul fusese stins, dar jarul \nc`
mocnea \n \ntuneric. Dup` ce aprinse o veioz`, se \ntoarse
spre ea.
- }i-am mai spus c` n-ai voie s` te vezi cu Forrester. Tot
n-ai priceput, Caroline? |]i interzic s`-]i dai \ntlnire cu el.
- N-ai nici un drept s`-mi impui ce s` fac, protest` ea cu
vehemen]`.
- Nu-mi pas` de drepturile tale. Eu vreau s` m` asigur c`
n-ai s`-l distrugi pe Forrester cum ai f`cut-o cu Peter.
- Te \n[eli, ripost` ea scuturnd din cap [i el se uit`,
parc` fascinat, la buclele m`t`soase.
Ridic` mna [i o apuc` de p`r, dndu-i capul pe spate.
- E[ti frumoas` [i te doresc, \i spuse \n [oapt`.
Pre] de o clip`, Caroline sim]i cum inima i se opre[te \n
piept, apoi \ncepu s`-i bat` frenetic. Nick se aplec` [i buzele
abia li se atinser`, c` imediat ea se retrase, tremurnd.
- Nu, zise furioas` c` un moment fusese tentat` s` cedeze.
- {tiam eu c` altceva \]i dore[ti, zise el batjocoritor. ~sta-i,
cumva, unul din numerele tale? Ce te-a[teptai s` urmeze?
Scuze, dar nu e stilul meu, nu m` dau \n vnt dup` jocuri
sofisticate [i dac`-]i imaginezi c` vreodat` ai s` reu[e[ti s`
m` domini, te-n[eli amarnic. Peter n-a reu[it s`-]i reziste,
dar eu pot.
- Nick, crede-m` c`... \ncepu ea, \ncercnd cu disperare
s`-l conving`, implorndu-l din priviri.
Dar degetele lui jucndu-i-se \n p`r, apoi mngindu-i
obrazul [i atingndu-i lobul urechii o f`cur` s` se \nfioare.
- Te ostene[ti \n zadar. Mai bine gnde[te-te la ce ]i-am
spus: las`-l \n pace pe Forrester.
- Nick...
114 LOUELLA CRAMER
- Dac` te-ntlne[ti cu el o s`-]i par` r`u. {i nu te mai uita
a[a la mine. {tii, de multe ori m-am \ntrebat ce se ascunde
\n spatele ochilor t`i frumo[i. M-am str`duit s` te \n]eleg,
s`-mi dau seama ce fel de om e[ti, dar pentru mine ai r`mas
o enigm`. Cnd te privesc [i v`d ct e[ti de frumoas`, stau
[i m`-ntreb dac` nu cumva sunt nebun. Cum e posibil s`
existe mai multe femei \ntr-una singur`?
Caroline \l asculta tulburat`, dar [i speriat` de felul \n
care se uita la ea.
- Ai renun]at la o slujb` bine pl`tit` ca s` te \ntorci aici [i
s` locuie[ti cu o b`trn`...
- O iubesc pe Helen, zise Caroline indignat`.
Nick trase adnc aer \n piept.
- Da, [tiu, recunoscu el. {i ea te iube[te. V`d... nu sunt
orb. O respect pe Helen [i o apreciez, de-asta a[ fi b`gat
mna \n foc c` e destul de istea]` ca s` nu se lase tras` pe
sfoar`. Eram sigur de asta, dar s-ar putea s` nu fie a[a. O fi
chiar att de naiv` \nct s` nu vad` ce se ascunde \n spatele
acestui chip dr`g`la[? |n privin]a lui Kelly... n-am ce obiec-
ta. Recunosc c` e[ti o mam` bun`, o iube[ti [i te ocupi
\ndeaproape de educa]ia ei.
Caroline oft` v`zndu-i expresia fe]ei pe care citea c` el
s-ar fi bucurat s` afirm` contrariul.
- Spune-mi, cum se \mpac` toate astea? o \ntreb` el,
lundu-i capul \n palme [i privind-o fix \n ochi. Cum s`
rezolv aceast` ecua]ie? Uneori m` \ntreb dac` nu mi-am
pierdut min]ile, a[a cum s-a-ntmplat cu Peter. M`
chinuie[ti. E[ti ca un ghimpe ce mi-a intrat sub piele [i pe
care nu-l pot scoate.
CONSPIRA}IA T~CERII 115
- Nu te-ai gndit niciodat` c` unele din datele acestei
ecua]ii nu se potrivesc, tocmai fiindc` nu sunt reale? \l
\ntreb` Caroline pe un ton calm. Nu po]i avea \ncredere \n
propria-]i judecat` logic`, f`r` s` mai crezi att de mult \n
vorbele lui Peter?
Nick se \nnegur` la fa]`.
- }i-ar pl`cea, nu-i a[a? Atunci chiar ai face din mine ce
vrei!
- Nick, ascult`-m`!
- Peter era v`rul meu [i avea \ncredere \n mine. Sim]ea
nevoia s` povesteasc` cuiva ce i se-ntmpl` [i, de fiecare
dat` cnd ne vedeam, \mi mai spunea ceva despre tine,
despre gelozia lui, despre b`rba]ii cu care te-ntlne[ti [i-l
\n[eli [i \n care el avusese \ncredere, unul dintre ei fiind
Forrester. Pe mine nu m-a suspectat niciodat`. Eram ultimul
b`rbat despre care ar fi crezut c`... Vocea i se frnse [i
Caroline \l privi ab`tut`.
Ce oarb` am fost, se gndi. Cum de n-am realizat pn`
acum ce e \n sufletul lui?
- De atunci am mustr`ri de con[tiin]`. |l dispre]uiam pe
Peter fiindc` nu [tia s` te p`streze, fiindc` \l adusese[i \n
pragul nebuniei. Acum \ncerci [i cu mine acela[i lucru!
- Nu \ncerc nimic, Nick. Dac` chiar crezi asta, atunci
]ine-m` la distan]`...
- Nu pot, spuse el pe un ton grav. Cnd am venit la
Londra s` te caut mi-am propus s` te tratez cu dispre]ul pe
care-l meri]i, [i s`-]i ar`t ct de mult te detest.
- {i mi-ai ar`tat.
Nick scutur` din cap.
116 LOUELLA CRAMER
- Nu sunt sigur de asta, murmur` el. |n mintea mea
cape]i diferite chipuri [i nu [tiu care este cel adev`rat.
|ncerc s` te descop`r, urm`rindu-te \ndeaproape. Trebuie
s` aflu. |n schimb, acum \ncep s` \n]eleg ce s-a-ntmplat cu
Peter. {i el a trecut prin asta. Aici f`cu o pauz` [i trase adnc
aer \n piept, dup` care continu`: Pe mine, \ns`... n-ai s` m`
sco]i din min]i, Caroline. Voi face ceea ce trebuia s` fac` el...
Am s` te sechestrez [i o s` arunc cheia. Dup` asta, poate,
va \nceta s`-mi mai bntuie visele.
- Cum adic` \]i bntuie visele? \ntreb` ea, p`lind.
- }ie nu ]i se-ntmpl`? Dormi bine noaptea, nu-i a[a?
Nu-]i faci procese de con[tiin]`. Presupun c` nici nu te
gnde[ti la tot r`ul pe care i l-ai f`cut.
|n cteva minute, b`nuiala ei devenise o certitudine.
- S` \n]eleg c` te sim]i vinovat de ceva?
Nick o privi [ocat. Era alb la fa]` ca varul [i \n ochi i se
oglindea o imens` durere.
- Da, m` simt vinovat, \i spuse dup` cteva clipe de
t`cere. Cum te-a[teptai s` m` simt? {tii, oare, ce era \n
sufletul meu atunci cnd \l ascultam povestindu-mi? |l uram
c` \i e[ti so]ie [i te doream ca un nebun.
Caroline nu g`sea \n minte cuvintele potrivite pe care s`
i le spun` pentru a-i alina durerea ce i se citea pe fa]`. Nick
nu-[i desc`rca furia doar asupra ei; o mare parte era \ndrep-
tat` asupra propriei persoane. Se detesta pentru c` rvnise
la so]ia v`rului s`u, sim]indu-se r`spunz`tor de starea
jalnic` \n care ajunsese Peter [i care-i cauzase moartea. F`r`
s`-[i dea seama f`cuse din ea ]apul isp`[itor al propriului
sentiment de vinov`]ie care \i sporea furia [i dispre]ul fa]`
CONSPIRA}IA T~CERII 117
de ea.
Privirea ei calm` probabil c` i se p`ru de nesuportat,
fiindc` se \ntoarse, p`r`si camera [i Caroline \l auzi ie[ind
din cas` trntind u[a dup` el.
118 LOUELLA CRAMER
Capitolul 8
Cnd Frey o sun` mar]i diminea]a, Caroline tocmai \[i
b`tea capul cu campania publicitar` ce urma s` fie lansat`
peste cteva luni \n Australia.
- Ah, bun`, Frey, zise absent`, cu gndul la problemele
ei. Imediat \ns` se dezmetici. Frey, s-a-ntmplat ceva?
Helen...
- Nu, nu s-a-ntmplat nimic, spuse el repede. E[ti prea
nervoas`, Caroline. Lini[te[te-te. Voiam doar s`-]i amintesc
de \ntlnirea de disear`.
Caroline \[i mu[c` buza, \ncruntndu-se.
- Nu-mi spune c` nu po]i veni, fiindc` mi-ar p`rea foarte
r`u, ad`ug` el, sim]ind-o c` ezit`.
Caroline arunc` o privire spre u[`. De ce refuza invita]ia
la vernisajul expozi]iei de art`? Doar ca s`-i fac` lui Nick pe
plac?
- Vin, bine\n]eles c` vin, zise pe un ton hot`rt.
- Grozav, spuse el u[urat. {i \nainte, poate mnc`m ceva.
Pe aici nu prea ai de unde alege, dar la restaurantul de
vizavi de prim`rie preg`tesc un excelent pui la tav`. Ce zici?
- Mmmm, \mi las` gura ap`.
- Atunci, trec s` te iau la [ase [i jum`tate. Apoi Frey se
interes` de Helen [i de Kelly [i cnd \ncheiase discu]ia
Caroline se \ntoarse la treab`, dar nu se mai putu concen-
tra. Cnd Nick avea s` descopere c` nu-i luase \n seam`
avertismentele, ce altceva putea s`-i fac` dect s` \nceap` iar
cu amenin]`ri [i remarci ustur`toare? Nu avea nici un drept
s`-i controleze via]a [i s`-i impun` ce s` fac`, a[a c` treaba
lui... s`-[i bat` gura de poman`!
|n fiecare zi luau masa la cantin`. Mncarea era ieftin` [i,
chiar dac` nu serveau cine [tie ce specialit`]i, ei \i convenea,
fiindc` scutea o gr`mad` de timp. |n ziua aceea tocmai se
\ntorcea de la mas` cnd \l z`ri pe Nick ie[ind cu ma[ina pe
poarta fabricii. {i nu era singur. Lng` el se afla Hazel
Skelton, \mbr`cat` elegant, \ntr-o scurt` din blan` de vulpe
argintie, pe cap cu o p`l`rie neagr`. Era foarte dr`gu]` [i
Caroline spera s` se simt` bine \mpreun` acolo unde s-or fi
ducnd s` m`nnce fiindc`, bine\n]eles, ei nu luau prnzul
la cantin`.
|n seara aceea \i spuse lui Helen c` o v`zuse pe Hazel cu
Nick.
- Hazel Skelton s` m`nnce la cantin`? Glume[ti! E o
snoab` f`r` pereche, replic` Helen, f`cnd o strmb`tur`.
- Se pare c` Nick o place a[a cum e, remarc` \n treac`t
Caroline.
- Eh, ce [tiu b`rba]ii despre firea femeilor! Ai v`zut-o?
Cnd sunt \mpreun` se poart` cu el ca [i cu un ou!
120 LOUELLA CRAMER
- Nu cred c` e genul de femeie care-[i dedic` via]a unui
singur b`rbat.
- E o... Helen se opri, ab]inndu-se s` continue. Dac`
b`rbatul meu m-ar fi auzit vreodat` vorbind a[a, ar fi f`cut
infarct.
- Vorbind cum?
- Nu face pe inocenta, o tachin` Helen. Bine\n]eles c` tu
n-ai \njurat niciodat`, nu-i a[a?
- Eu? Niciodat`, continu` gluma Caroline [i amndou`
izbucnir` \n rs.
Cnd, mai trziu, o anun]` c` \n seara aceea se
\ntlne[te cu Frey, Helen ro[i de pl`cere ca o [col`ri]`.
- {i cu ce-o s` te \mbraci? Mie-mi place cum \]i vine
rochia de catifea neagr`. {i lui i-a pl`cut. Asta mi-a spus-o
cnd m-a sunat ultima oar`. Vezi c` e un semn! |n general,
b`rba]ii nu-[i amintesc ce toalete poart` femeile, a[a c`
precis i-ai f`cut impresie.
Caroline o privea \ngndurat`, dar [i circumspect`. Nu
cumva \[i \nchipuia cine [tie ce sau, te pomene[ti, \ncerca
s-o pe]easc`? Helen ]inea foarte mult la Frey [i vedea \n el
b`rbatul ideal, dar Caroline spera s` nu-i vin` \n minte vreo
idee de genul `sta. {i ei \i pl`cea, \i pl`cea compania lui [i
el, ca om, dar totul se oprea aici.
- Te \mbraci \n rochia neagr`, nu? insist` Helen [i
Caroline se l`s` convins`, mai mult fiindc` nu prea avea din
ce alege, dect pentru a-i face pl`cere lui Frey. Avusese grij`
s`-[i cumpere haine pe care s` le poat` purta mai mult`
vreme, indiferent de schimb`rile \n mod`, pentru c` fusese
nevoit` s`-[i dr`muiasc` banii, nepermi]ndu-[i s` cumpere
sub imboldul momentului.
CONSPIRA}IA T~CERII 121
|n timp ce se \mbr`ca se gndea la eforturile lui Helen de
a-i trezi interesul pentru Frey. Chiar [i atunci cnd cred c`
o fac \n interesul altcuiva, oamenii sunt mna]i de motive
personale [i, f`r` \ndoial`, ale lui Helen erau destul de
\ntemeiate ca s`-[i fac` iluzii c` Frey [i Caroline erau o
pereche potrivit`, cum tot att de adev`rat era [i faptul c`
dorea s`-i vad` \mpreun` doarece ]inea foarte mult la Frey.
Firea omului este un amestec de contradic]ii ciudate.
Caroline o iubea pe Helen [i [tia c` aceasta n-ar face
vreodat` ceva ce ar putea-o r`ni. Aceea[i Helen st`tuse
lng` Peter toat` perioada acelor ani \ngrozitori, f`r` s` se
plng` sau s`-[i judece fiul. Era o femeie minunat` [i
Caroline o admira foarte mult. Cu toate acestea, Helen
putea jongla u[or cu propriile sentimente, confundnd
dorin]a, sincer` de altfel, de a o vedea fericit` pe Caroline,
cu aceea de a se revan[a fa]` de Peter, considernd c` are
anumite datorii fa]` de el.
E mai u[or s`-i judeci pe al]ii dect s`-]i vezi propriile
defecte. Nu, nu mai voia s` se gndeasc` la nimic. Prefera s`
ignore semnalele de alarm` pe care le primea atunci cnd
se afla \n preajma lui Nick, de[i acesta o f`cea s` sufere. Ani
\n [ir avusese parte de mult` suferin]` [i se luptase din
r`sputeri ca ea [i Kelly s` supravie]uiasc`. Singurul lucru pe
care [i-l dorea acum era pu]in` pace [i lini[te, un scurt
r`stimp \n care s` se relaxeze psihic, s`-[i destind` nervii
\ncorda]i.
- Ie[i \n ora[, mami? o \ntreb` Kelly cnd cobor\ la parter
[i Caroline \ncuviin]`, zmbind.
- Unde te duci?
- M` \ntlnesc cu doctorul Forrester.
122 LOUELLA CRAMER
Kelly se \mbufn`.
- Nu cu unchiul Nick?
- Nu, \i r`spunse Caroline pe un ton sec.
- Dar \]i place de unchiul Nick, nu-i a[a, mami? Kelly nu
[i-ar fi putut \nchipui vreodat` c` exist` cineva care s` nu-l
adore pe eroul s`u. Din ziua \n care ap`ruse \n c`su]a lor se
purtase cu ea blnd [i afectuos, iar Kelly \l asemuise cu
soarele de pe cer. Nick era \nalt [i frumos, avea o ma[in`
grozav` [i p`rea s` [tie exact cum s` discute cu un copil de
[apte ani. Caroline \i studiase cu aten]ie cnd erau \mpre-
un`. Nick o f`cea pe Kelly s` se simt` extraordinar. {i dac`
Frey nu uita c` este copil [i \n tonul lui exista \ntotdeauna
o not` de superioritate, Nick reu[ea s` par` c` nu ]ine cont
de acest lucru [i o trata ca pe o prin]es`. De-asta \l [i iubea.
E [mecher, se gndea Caroline. La feti]e [i la femei gen
Hazel Skelton are un succes nebun, dar cu mine nu se
ostene[te s`-[i risipeasc` farmecele.
Kelly o privea nevenindu-i s` cread`.
- Tu nu-l iube[ti pe unchiul Nick, mami! E[ti o rea! {i,
\mbrncind-o, ie[i din camer`, \mbufnat`.
- Oh, Doamne, rse Helen. Acum s-a sup`rat.
- |i trece, spuse Caroline scurt, spernd c` n-a ro[it prea
tare, dar Helen nu avea ochi pentru ea \n clipa aceea,
fiindc` tocmai sosise Frey [i \l \ntmpina surz`toare:
- Ce elegant e[ti... nu-i a[a, Caroline, c` e tare elegant?
- S` nu spui nimic, zise el, privind-o piezi[.
- }i-ai pus din nou costumul lui Gauguin, \l tachin`
Caroline [i Helen se uit` la ea mirat`.
- Cum? Ce s`-[i pun`?
- Nu-i da aten]ie, m` ia peste picior.
CONSPIRA}IA T~CERII 123
Schimbul de replici \i pl`cu lui Helen, dndu-i de \n]eles
c` cei doi erau apropia]i, c` \mp`rt`[eau anumite secrete [i
c` \[i permiteau glume, cu care ea era de acord. Privindu-i,
\n ochi \i ap`ruser` lumini]e juc`u[e. |n schimb, Caroline
spera c` Frey nu citise gndurile ascunse ale lui Helen. Ar fi
murit de ru[ine!
|n acela[i timp remarc` faptul c` Frey era neobi[nuit de
agitat [i vorbea mai repede ca de obicei. Asta o f`cea s` se
simt` prost. S`-[i fi dat el seama c` pe Helen o preocupa
rela]ia lor [i \n felul acesta \[i masca stnjeneala? Sau, mai
grav, persoana ei \l interesa mai mult dect b`nuia ea? Nu
dorea s`-i r`neasc` sentimentele, dar nici nu-l putea trata
altfel dect ca pe un prieten.
|n restaurantul aglomerat de pe strada principal`
mncar` pui pr`jit cu salat` [i Frey \i vorbi despre colegul
s`u, despre Skeldale [i despre cuno[tin]ele comune.
- Cum te-ai apucat de pictat? \l \ntreb` Caroline cnd el
f`cu o pauz`.
Frey f`cu o grimas`.
- Dumnezeu mai [tie. |n clipa asta a[ vrea s` nu fi pus
vreodat` mna pe pensul`.
Caroline \l privi surprins`. Deci, asta \l fr`mnta! Nu
persoana ei, \n nici un caz. Se speriase degeaba. Frey se
gndea la sine [i era normal. Uitndu-se la figura lui senin`
sim]ea c` \i place [i mai mult, fiindc` era un om ca to]i
oamenii, nu un sfnt, cum \l considera Helen. Frey era un
medic bun, devotat meseriei sale, dar \nainte de toate ea un
om ca oricare altul [i \n seara aceea era emo]ionat [i nervos
pentru c` expozi]ia includea [i cteva dintre picturile sale.
- Tot nu mi-ai spus \n ce manier` pictezi.
124 LOUELLA CRAMER
- |n acuarel`.
- Peisaje?
El confirm`, b`tnd nervos cu degetele \n paharul cu vin.
- Din \mprejurimi?
Era limpede c` nu dorea s` vorbeasc` despre tablourile
sale de[i, \n momentele acelea, numai la ele \i st`tea gndul.
Se tot uita la ceas [i \n col]ul gurii avea un tic nervos.
|n holul expozi]iei se auzeau scr]ind pa[ii vizitatorilor
pe podeaua de lemn, \n timp ce ace[tia treceau de la o
pnz` la alta, vorbind \n [oapt`.
Nu erau prea multe tablouri \n acuarel` [i de \ndat` ce
z`ri unul, Caroline se uit` \n catalog [i v`zu c` este una
dintre picturile lui.
Era un peisaj \n vreme de furtun`, nuan]ele de verde [i
griurile combinndu-se armonios, detaliile fiind bine
conturate prin linii clare [i precise.
- Frey, e superb, e cel mai bun din cte am v`zut pn`
acum! exclam` ea pl`cut surprins`, \ntorcnd capul spre el.
- Cerul n-a ie[it cum voiam. Mi-a luat zile \ntregi s`-l fac
[i cnd m` gndesc c` trebuie s`-l refac m-apuc` nervii.
Cnd \n minte ai ceva [i pe pnz` \]i iese o porc`rie, sim]i
c` \nnebune[ti.
- Probabil c` a[a este, spuse ea, surprins` de \nfl`c`rarea
cu care-i vorbea. Trecur` mai departe [i se oprir` \n fa]a
altor dou` tablouri, dar nici unul din ele nu era la fel de bun
ca primul. Frey, \ns`, nu mai reac]ion` vehement. Doar \n
fa]a celui dinti reveni, furios.
- ~sta-]i place cel mai mult, nu? \ntreb` Caroline.
- S` nu-l v`d \n fa]a ochilor, zise el \ndep`rtndu-se [i
Caroline \l urm` amuzat`. Frey o prezent` celorlal]i arti[ti
CONSPIRA}IA T~CERII 125
care-[i expuneau tablourile [i r`maser` de vorb` \nc` vreo
dou` ore. Frey era nervos [i Caroline \l privea curioas` cum
se antreneaz` \n discu]ii aprinse, comentnd [i l`udnd
picturile prietenilor s`i. Cine ar fi crezut c` \n spatele unui
calm imperturbabil se ascundea un personaj plin de
pitoresc? Costumul din catifea ro[ie, pasiunea pentru
pictur`, nervozitatea, formau o latur` a personalit`]ii lui pe
care pacien]ii nu i-o cuno[teau.
- Sper c` nu te-ai plictisit, Caroline, \i spunea el, ceva mai
trziu, \n timp ce o conducea acas`.
- Deloc. M-am distrat grozav.
- Precis? Frey \i zmbi, mul]umit. Te-ai gndit vreodat`
s`-]i g`se[ti un hobby?
- Cnd s` mai am timp [i pentru a[a ceva?
- |n]eleg c` nu ]i-e u[or, dar n-ai idee cte satisfac]ii \]i
poate aduce. |n primul rnd, o viziune nou` asupra vie]ii.
Mie-mi pare r`u c` nu m-am apucat de pictur` mai devreme.
Caroline se uit` la fa]a lui ro[ie de emo]ie.
- Crezi c` ]i-ai f`cut o meserie din asta, dac` ai fi \nceput
s` pictezi din timpul [colii?
- Nu [tiu, zise el, cu o u[oar` ezitare \n voce. |mi place
medicina [i-mi place s` m` ocup de oameni. {tiu c` sun`
demodat ce spun, dar asta e, ]in la ei [i vreau s`-i ajut pe cei
bolnavi. Asta m` face fericit.
Intrnd cu ma[ina pe alee se opri \n fa]a casei lui Nick,
apoi se \ntoarse cu fa]a spre ea, zmbind.
- |]i mul]umesc c` ai venit \n seara asta. N-am cuvinte s`-]i
spun ct de mult m` bucur.
- {i eu, spuse Caroline. {i s` [tii c` pictura ta preferat` mi
se pare foarte sugestiv`, indiferent cum ai fi vrut s`-]i ias`
126 LOUELLA CRAMER
cerul.
- De-acum \ncolo \]i dau voie s`-mi critici tablourile, ori
de cte ori vrei! zise el rznd.
|n holul de la intrare era \ntuneric, dar prin u[a
\ntredeschis` a camerei de zi se strecura o dr` de lumin` [i
Caroline auzi vocea gutural` a lui Hazel Skelton,
murmurnd suav.
Urc` la etaj indignat`. Era clar c` lui Nick \i f`cea pl`cere
compania fetei. Ajuns` \n camera ei, Caroline se privi \n
oglind`, dar v`zndu-[i ochii str`lucind de furie, \ntoarse
capul.
|n diminea]a urm`toare Nick d`du buzna \n biroul ei,
tremurnd de nervi [i cu ochii sc`p`rnd scntei.
- Pn` la urm` tot te-ai dus!
Caroline \l privi sfid`tor.
- Nu [tiu la ce te referi.
- Ba [tii foarte bine despre ce vorbesc. {i, apropiindu-se,
se aplec` peste biroul ei, vorbindu-i printre din]i. S` nu-]i
\nchipui c` scapi att de u[or. Te-am prevenit, a[a c` s` nu
te mire cnd vei suporta consecin]ele.
{i, \nainte ca ea s` deschid` gura s` spun` ceva, ie[i
trntind u[a.
Restul zilei fu indispus` de[i [tia c` e absurd fiindc`, nu-i
a[a, ce mare lucru se putea \ntmpla? Doar s-o amenin]e
\nc` o dat`! Cu toate acestea, atitudinea lui Nick o pusese
pe gnduri.
A doua zi afl` c` o ]ar` arab`, care avea urgent nevoie de
aparatur` electric`, le oferise un contract extrem de avanta-
jos. Intrar` cu to]ii \n priz` [i Nick se ocupa personal ca
livrarea s` se fac` la data prev`zut` \n contract. Caroline se
CONSPIRA}IA T~CERII 127
sim]ea u[urat` c`, deocamdat`, el nu avea timp s`-[i pun`
\n practic` amenin]`rile. Ajungea acas` noaptea trziu, iar la
fabric` avea attea treburi pe cap, \nct abia dac` apuca s`-i
arunce o privire.
Iarna se instala rapid \n regiune; vntul [fichiuia cu ace
de ghea]` [i cerul era tot timpul plumburiu. Helen era \ngri-
jorat` c` Nick muncea prea mult [i o rug` pe Caroline s`-l
conving` s` nu mai exagereze.
- Dac` azi ai ocazia s`-l vezi [i s`-i vorbe[ti, f`-l s`
\n]eleag` c` nu e bine ce face spetindu-se muncind.
A[a e, se gndi Caroline. Toat` ziua [i-o petrecea \n
fabric` supraveghind produc]ia, al`turi de muncitori, care \l
iubeau, \l respectau [i c`rora le c[tigase \ncrederea, lucru
rar \ntlnit \ntr-un or`[el ca Skeldale, \n care oamenii erau
\nc`p`]na]i, sceptici [i apatici, greu de urnit s` fac` ceva
\nainte s` fie siguri c` e bine. Probabil c` Nick avea o
personalitate puternic`, impresionndu-i pe cei din
Skeldale.
P`rerea general` era c` pe Hazel Skelton o impresionase
foarte mult [i se f`ceau pariuri dac` va reu[i sau nu s`-l
conving` s-o ia de nevast`. Majoritatea b`rba]ilor ]inea cu
ea, femeile, nu. B`rba]ii o considerau dr`gu]` [i apetisant`:
Ah, ce buc`]ic` bun`, n-a[ zice nu dac` s-ar da la mine, \l
auzise, odat`, Caroline pe unul din ingineri. {i o spusese
rnjind cu gura pn` la urechi.
Femeile erau de alt` p`rere: Dac` se \nsoar` cu asta, e
un p`mp`l`u. {i un orb e \n stare s` vad` c` nu e u[` de
biseric`, iar el e att de dr`gu]. |n pauza de prnz, cele
dou` dactilografe de la masa al`turat` discutaser` numai
despre Nick [i Hazel Skelton [i Caroline se str`duise s` nu
128 LOUELLA CRAMER
trag` cu urechea dar, pn` la urm`, auzi absolut totul, de[i
\n cantin` era mult` g`l`gie.
Sim]ind c` i se face r`u, nici nu se mai atinse de felia de
pepene din farfurie. |n ultima vreme tr`ia \ntr-o permanent`
tensiune care se datora, \ncerca ea s` se am`geasc`, stresu-
lui de la serviciu, neavnd nici o leg`tur` cu Nick Holt. El o
ur`, \nvinuind-o pe nedrept, dar nu-i mai p`sa. N-avea dect
s` se \nsoare cu Hazel Skelton! Asta-i va fi \nv`]`tur` de
minte fiindc`, dup` cte \n]elesese, orice b`rbat \ntreg la
minte ar fi preferat s` moar` dect s` aib` o asemenea
soart`. |n ce o privea, ar fi fost bucuroas` s` arunce \n ei cu
confeti, de[i ar fi preferat pietrele!
|n seara aceea, pe Helen o duru capul [i se duse la
culcare imediat dup` Kelly. Caroline cin` singur`. Era
nervoas` [i prost dispus`. Sim]ea nevoia s` ias` la aer, s` se
plimbe, s`-[i limpezeasc` gndurile.
|[i puse un hanorac tivit cu bl`ni]` [i-[i trase cizmele de
cauciuc, apoi ie[i afar`. Era o noapte geroas` de iarn`,
vntul [uiera printre crengile desfrunzite ale copacilor care
trosneau, f`cnd un zgomot sinistru. Luna acoperit` de
norii alunga]i de vnt \[i arunca lumina palid` asupra
colinelor din dep`rtare.
Trebuia s` p`[easc` cu grij` ca nu cumva s` alunece pe
p`mntul moale [i, pe alocuri, mocirlos.
Oprindu-se, \ntoarse capul [i se uit` spre cas`. La o
singur` fereastr` mai era aprins` lumina.
Nu trebuie s` m`-ndep`rtez prea mult, se gndi. Pe o
bezn` ca asta e u[or s` te r`t`ce[ti, mai ales cnd n-ai dup`
ce s` te orientezi. |n lini[tea nop]ii se auzi huruitul unui
motor [i lumina unor faruri m`tur` p`mntul, \nainte ca
CONSPIRA}IA T~CERII 129
ma[ina s` dispar` \n spatele casei.
A venit Nick, \[i zise [i, \ntorcndu-se, porni mai departe.
Nu va reveni pn` cnd nu se va asigura c` el s-a dus la
culcare. Oricum, casa nu se \ncuia niciodat`, nici m`car
noaptea. Oamenii din Skeldale se cuno[teau foarte bine [i
aveau \ncredere unii \n al]ii, a[a c` nu exista riscul de a fi
vizita]i de ho]i.
Mergnd, \[i aminti c` odat`, Nick o \ntrebase ce fel de
femeie este fiindc` n-o \n]elegea deloc. Aceea[i \ntrebare i-ar
fi putut-o pune [i ea. Ce alt b`rbat ar fi acceptat s` locuiasc`
sub acela[i acoperi[ cu ea, atta timp, refuznd s`
recunoasc` faptul c` Peter se putea s` fi min]it \n privin]a ei.
Pe parcursul vie]ii oamenii \[i creeaz` o imagine a
propriei persoane, pe care cred c` o reflect` asupra celor
din jur. Caroline [tia c` ei \i place muzica, s` g`teasc` [i s`
fac` lungi plimb`ri pe cmp. {i mai [tia c` are un puternic
instinct de ap`rare. Dorea s`-i ofere lui Kelly siguran]a [i
fericirea unui c`min. Ambi]ia e pentru cei care au nevoie de
ea, iar Carolinei nu-i trebuia a[a ceva. Nevoile ei ]ineau de
intui]ia feminin`. |n primul rnd, dorea s` fie fericit` [i
deseori se \ntreba de ce tocmai singurul lucru de care avea
\ntr-adev`r nevoie i se refuzase, \n mare parte, de cnd
devenise o persoan` adult`. Via]a e nedreapt` [i extrem de
complicat`, se gndea, m`rind pasul nervoas`.
De pild`, de ce nu se putuse \ndr`gosti de Frey? Era un
b`rbat prezentabil, blnd, inteligent, so]ul ideal pentru
femeia care ar fi acceptat s`-l \mpart` cu jum`tate de ora[ -
]innd cont de programul lui de lucru insuportabil - [i s-ar
fi \mp`cat cu pasiunea lui pentru pictur` [i cu faptul c` nu
putea participa la toate evenimentele mondene.
130 LOUELLA CRAMER
Frey ar fi oferit unei femei un c`min fericit. N-ar fi
suspectat-o, n-ar fi lovit-o [i n-ar fi tratat-o cu dispre].
De ce am fost blestemat` s` m` \ndr`gostesc de Nick
Holt? se tnguia Caroline.
Ba nu, nu sunt \ndr`gostit` de el, \[i spuse repede,
oprindu-se \n loc. E drept c`-mi place [i c` m` gndesc tot
timpul la el, dar nu-l iubesc.
Nu voia s` accepte un adev`r pe care doar \n gnd \l l`sa
s` se \nfiripeze, de[i era o femeie extrem de curajoas`. Acest
curaj nebun o ajutase s`-[i \nfrunte so]ul cnd devenea din
cale afar` de violent, [i s` ia decizia de a-l p`r`si pentru
binele copilului. O ajutase s` munceasc`, s`-[i rnduiasc`
via]a [i s` supravie]uiasc` anilor de singur`tate \n care-[i
crescuse feti]a de una singur`. Nu se plnsese niciodat` de
greut`]ile prin care trecea, dar ar fi preferat s` nu fi avut
parte de ele. F`cuse \ntotdeauna fa]` situa]iei, iar acum se
str`duia s` accepte realitatea \n privin]a sentimentelor sale
fa]` de Nick.
|n subcon[tient [tiuse tot timpul acest lucru. Ct locuise
la Londra nu-l uitase nici o clip` pe Nick, iar \n noaptea \n
care-i intrase \n cas`, de[i speriat`, trupul \i frem`tase de
excitare.
De tine \nsu]i nu te po]i ascunde mult` vreme, \[i spuse.
Mai devreme sau mai trziu, adev`rul iese la iveal` [i nu-l
mai po]i evita.
Vntul t`ios \i p`trunsese pn` la oase. Nu mai putea
r`mne acolo plngndu-[i de mil` c` se \ndr`gostise de
cine nu trebuia. O porni cu pas hot`rt \napoi, spernd c`
nu gre[ise drumul. Nu mai vedea fereastra luminat`.
Probabil c` Nick stinsese lumina \nainte s` se duc` la
CONSPIRA}IA T~CERII 131
culcare. Luna plutea \n spatele norilor [i Caroline scruta
\ntunericul foarte concentrat`. Pe unde s-o apuce?
|nghe]ase; hanoracul nu-i mai ]inea de cald. Tremurnd,
o lu` la fug`.
La un moment dat alunec` [i c`zu, sco]nd un ]ip`t
scurt. Luat` prin surprindere, nu realiz` ce se \ntmplase.
Lovindu-se de marginea stncoas` a unei rpe, \ncepu s` se
rostogoleasc` la vale [i nu se opri dect pe fundul rpei, cu
fa]a \n jos, nemi[cat`.
132 LOUELLA CRAMER
Capitolul 9
Primul semn c`-[i \ncepea s`-[i revin` fu acela c` auzi
chiar lng` ea o voce slab` care spunea repede [i sacadat:
Nu se poate, nu se poate!
Caroline se \ncrunt`. Cine naiba...? \[i spuse, ame]it`.
Parc` se \ntorcea dintr-o c`l`torie lung`, f`cut` \ntr-un
somn adnc de c]iva ani. Tres`ri zgribulindu-se. Nasul \i
era turtit de ceva tare [i ]epos care-i zgria fa]a.
Cum am ajuns aici, cu fa]a \n jos, [i ce-o fi chestia asta pe
care stau? se \ntreb`, \ntorcndu-[i capul [i privind \n
\ntuneric.
|n]epenise de frig [i o durea tot corpul. Dar cine vorbise
mai \nainte?
Amintindu-[i ce se \ntmplase, scoase un geam`t printre
buzele \nghe]ate. C`zuse, c`zuse de la mare \n`l]ime [i se
r`nise. Probabil c` le[inase [i acum, \n timp ce \ncerca s` se
mi[te, crispndu-se [i mu[cndu-[i buzele de durere, \[i
zicea c` mai bine nu s-ar fi trezit din le[in.
Trebuia s` plece de acolo. }inndu-[i respira]ia se
preg`ti s` se ridice \n picioare, dar \ncercarea \i provoc` o
durere att de ascu]it` \nct c`zu din nou pe burt`, gemnd.
|[i scrntise glezna. Mai avea [i alte r`ni, dar nu era
preg`tit` s` le descopere. Cnd lacrimile i se zvntar` se
\ntinse u[or pe p`mnt s`-[i pip`ie loviturile. O dureau
coastele, cu fiecare respira]ie sim]ea c` se rupe \n buc`]i, pe
fa]` avea vn`t`i [i zgrieturi [i palmele \i sngerau.
Ar`t superb [i asta \nc` nu-i nimic. Mai trebuie s` m`
ca]`r ca s` ies din v`g`una asta. Dac` r`mn aici pn`
diminea]`, o s` mor de frig.
Nu se putea sprijini pe piciorul care o durea dar, dac`
era atent`, va reu[i s` se trasc`.
|nfigndu-[i degetele \n p`mnt \ncepu s` se trasc` \n
sus, spre buza rpei, metru cu metru, sprijinindu-se doar pe
un picior, pe cel`lalt trndu-l cu greutate.
Habar n-avea ct timp \i va lua, fiindc` din cnd \n cnd
trebuia s` se opreasc` [i s` respire cu grij` ca s` se
obi[nuiasc` cu durerea.
Ultimii metri \i parcurse cel mai greu. O dat` ajuns` sus,
se pr`bu[i la p`mnt, tremurnd [i plngnd. Nu mai avea
putere s` se mi[te. Apoi sim]i primii stropi de ploaie \n
podul palmei \ntinse. |ntoarse capul s` se uite \n sus [i alte
pic`turi \i c`zur` pe fa]`.
Asta-mi mai lipsea acum, \[i spuse. O s` m` ud pn` la
piele [i mare minune dac` n-am s` fac o pneumonie.
Cu ploaie sau f`r` ploaie, trebuia neap`rat s` se \ntoarc`
acas`, dar singura solu]ie era s` r`mn` pe loc pn` cnd se
lumina de ziu` [i cineva se va gndi s-o caute. Pn` atunci,
134 LOUELLA CRAMER
\ns`, ar fi \nghe]at de frig [i, cu siguran]`, ar fi murit.
|ncepu s` se trasc` din nou. Ploaia se \nte]ise \mbibnd
p`mntul [i f`cndu-l att de alunecos \nct, \n loc s`
\nainteze se ducea \napoi, b`l`cindu-se \n noroi.
Dar cel mai r`u era c` nu [tia sigur dac` merge \n direc]ia
bun`, a[a c` se ridic` \n genunchi, scrutnd \ntunericul, \n
speran]a c` va z`ri casa.
Dar asta nu dur` dect cteva clipe fiindc` le[in` pentru
a doua oar`. Cnd deschise ochii cineva st`tea aplecat
deasupra ei, luminndu-i fa]a cu o lantern`. Din nou auzi \n
gnd vocea aceea slab`: De ce? De ce?
- Acum e[ti \n siguran]`, Caroline. Lini[te[te-te, nu mai
striga a[a, pentru numele lui Dumnezeu.
- Nick! Lumina puternic` o orbea, f`cnd-o s` clipeasc`
ame]it`.
- Gata, te-am g`sit, totul s-a sfr[it, \i [opti el [i Caroline
\i putu distinge fa]a \n spatele lanternei.
- Cred c` am s` fac pneumonie, zise ea schi]nd un
zmbet trist. Ce noroc pe capul meu, nu-i a[a?
- Nu mai vorbi, \i ordon` el.
- Iart`-m`.
- Nu te mai scuza att!
- M-am scuzat? Iart`-m`. Nu-[i mai amintea c` se scuzase.
Nick vru s` o ating`, dar ea \ncerc` s`-i dea minile la o
parte. Nu!
- Trebuie s` [tiu unde te doare.
- Peste tot.
- Ce fel de durere?
- Ascu]it`, zise ea, sim]ind c` \i crap` capul de durere.
Sper s` nu m` \mboln`vesc, se gndi \nchiznd ochii.
CONSPIRA}IA T~CERII 135
Co[marul se prelungi \nc` o or`. Nick str`b`tu cmpul
ducnd-o \n bra]e [i ferind-o de vntul t`ios. Dac` durerea
n-ar fi fost att de puternic`, s-ar fi sim]it minunat, dar
fiecare mi[care, fiecare respira]ie, o sec`tuiau. |[i pierdea
cuno[tin]a ca apoi s`-[i revin`, gemnd.
- Caroline, \ncearc` s` te lini[te[ti.
- Iart`-m`. Ah, n-am vrut s` mai spun asta. {i rdea,
\nainte s` le[ine din nou [i iar s` se trezeasc`, tot rebegit`
de frig [i gemnd de durere [i tot \n bra]ele puternice ale lui
Nick, care o ap`rau de vntul ce b`tea cu putere.
Ajun[i acas`, o duse imediat \n camera de zi [i o l`s` jos
din bra]e, apoi aprinse lumina. Caroline deschise ochii, dar
\i \nchise la loc, nesuportnd lumina puternic`.
|l auzi pe Nick formnd un num`r de telefon [i dup`
aceea vocea lui gr`bit`. Caroline st`tea crispat` de durere,
neputndu-[i st`pni tremurul.
- Mi-e frig, \ngn` printre lacrimi.
Nick o acoperise cu p`turi, dar tot drdia de frig.
- Iart`-m`, iart`-m`.
- Oh, fir-ar sa fie!
Plngnd, Caroline se str`duia s` nu mai vorbeasc`,
fiindc` vedea c` Nick se \nfuriase, s`tul de ea pn` peste
cap. Pe jum`tate con[tient`, delira morm`ind cuvinte
incoerente, f`r` s` se poat` opri.
Cineva \i [tergea lacrimile. Cineva st`tea aplecat asupra
ei [i-i ridica de pe fa]` [uvi]ele de p`r ude. Acum nu mai
tremura, dar corpul o durea \ngrozitor.
La un moment dat, cnd deschise ochii, v`zu \n jurul s`u
oameni \n halate albe.
- U[or, spunea unul dintre ei, ap`rnd [i disp`rnd din
136 LOUELLA CRAMER
raza ei vizual`.
- Lua]i p`tura de pe ea. Trebuie s`-i scoatem hanoracul,
zicea un altul.
Caroline ]ip` de durere cnd o ridicar` \ncet, cu o mare
grij`.
- De ce nu sunte]i aten]i? se r`sti altcineva.
- Nick, gemu ea, dar cnd deschise ochii cu greu, v`zu
figura \ngrijorat` a lui Frey.
- Bun`, Frey, zise, \ntr-un moment de luciditate. Cnd ai
venit?
Acesta \i zmbi.
- Cum te sim]i, Caroline?
- Groaznic.
- Asta n-o s` te doar`, spuse el aplecndu-se cu o sering`
\n mn`. |]i promit c` \n curnd nu vei mai sim]i nici o
durere.
- Dragul meu Frey, oft` Caroline, \nchiznd ochii.
Treptat, durerea \ncepu s` cedeze, \ns` era att de vl`guit`
\nct pn` la ambulan]` trebui s` fie dus` pe targ`. Dar era
fericit` c` durerea disp`ruse, \n sfr[it.
De aceast` dat`, cnd deschise ochii se afla \ntr-un salon
de spital, \ntins` \ntr-un pat cu cear[afuri de un alb
imaculat.
Se mi[c` cu grij` s` vad` dac` o mai doare ceva [i
constat` c` durerea nu mai e att de puternic`.
- V-a]i revenit? o \ntreb` asistenta venind lng` ea, pe
buze cu un zmbet profesional.
- Cred c` da, r`spunse Caroline \n [oapt`, pentru c`, de[i
afar` era lumin`, to]i pacien]ii din salon p`reau s` doarm`.
Ce... Nu apuc` s` continue, fiindc` asistenta, f`r` s`-i dea
CONSPIRA}IA T~CERII 137
aten]ie, \i b`g` \n gur` un termometru. Acum o urm`rea
t`cut` cum \i ia pulsul, stnd cu ochii pe ceasul prins de
halat.
- Ce s-a-ntmplat cu mine? f`cu o nou` tentativ` cnd
putu s` vorbeasc`.
- Nu v` mai aminti]i?
- {tiu doar c` am c`zut \ntr-o rp`. Ce [i-o \nchipui
asistenta? C` \[i pierduse memoria? Ct de r`u m-am lovit?
- Nu foarte r`u. V-a]i scrntit glezna, ave]i cteva coaste
fracturate [i multe vn`t`i, dar nu exist` vreun pericol.
- Am dormit toat` noaptea?
- V` afla]i aici de dou` zile. Nu mai ]ine]i minte? Eu v-am
luat ieri \n primire [i cnd am ie[it din tur` p`rea]i c` m`
recunoa[te]i.
- Da? Nu-mi amintesc nimic.
- Vi s-au dat sedative.
- Aha, zise Caroline, \nchiznd ochii. Infirmiera tocmai se
\ndep`rt` cnd o auzi spunnd: A[ putea bea o can` cu ceai?
- Sigur, cum s` nu. Dori]i cu zah`r?
- Da, mul]umesc.
R`mase \ntins`, ascultnd respira]iile, sfor`iturile [i
mi[c`rile celorlal]i pacien]i. Undeva se auzea tic`ind un
ceas. |ntoarse capul [i-l v`zu pe peretele de deasupra u[ii.
Ora [ase! {ase?
Dup`-amiaz` cnd veni Frey, \l lu` la rost, \n glum`:
- Ce program ave]i voi aici? M-au trezit la ora [ase!
- |ngrozitor, nu-i a[a?
- ~sta-i program f`cut \n interesul cadrelor medicale, nu
al pacien]ilor.
- E vorba de rutin`. |nainte de a ie[i din tur`, personalul
138 LOUELLA CRAMER
de noapte mai are destule probleme de rezolvat, ceea ce
\nsemn` c` [i pacien]ii trebuie s` respecte anumite reguli.
Caroline \i lu` mna [i-l privi stnjenit`.
- |]i mul]umesc c` ai venit \n toiul nop]ii s` vezi ce e cu
mine [i-mi pare r`u c` v-am creat tuturor nepl`ceri.
- Ce c`utai noaptea pe cmp?
- Drept s`-]i spun, nu [tiu, dar probabil c` \mi pierdusem
min]ile.
- Tu ai spus-o, nu eu, bomb`ni el. Numai un nebun
putea face ce-ai f`cut tu.
- |nc` o dat` \mi cer scuze, Frey. Spune-mi, te rog, crezi
c` \i vor da voie lui Kelly s` m` viziteze?
- Dac` e[ti cuminte [i te vei sim]i mai bine, \i promise el.
- Dar m` simt mai bine.
- Nici nu discut`m deocamdat`. |nti te faci bine, dup`
aceea mai vedem.
|n seara aceea veni [i Helen care se a[ez` pe marginea
patului, privind-o \ngrijorat`.
- Cum te sim]i, scumpo? E[ti \ngrijit` bine?
- Excelent. Tu ce faci? |mi pare r`u c` te-am speriat att
de tare.
Helen scoase un oftat.
- A fost un [oc. M-au trezit vocile [i zgomotele din cas` [i
cnd am cobort am v`zut cum te duceau, pe targ`, la
ambulan]`. Ar`tai pe jum`tate moart`.
- S` m` fi v`zut mai devreme, glumi Caroline.
Dar Helen nu se amuz` deloc.
- Ah, Caroline! Ochii i se umplur` de lacrimi [i \ntoarse
capul [tergndu-[i-le cu dosul palmei.
- Helen... iart`-m`... nu mai plnge. Acum m` simt bine.
CONSPIRA}IA T~CERII 139
Nu te mint. Curnd am s` ies de-aici.
- Nici s` nu te gnde[ti, o cert` aceasta. Habar n-ai \n cel
hal ar`]i.
- Ar`t chiar att de r`u? se sperie Caroline. Ea ceruse s` i
se dea o oglind`, dar asistenta nu avea una la \ndemn` - cel
pu]in a[a-i spusese. Fusese sp`lat`, piept`nat` [i i se d`duse
voie s` poarte jacheta roz de pijama pe care i-o adusese
Helen. Dar avea fa]a plin` de vn`t`i [i zgrieturi [i pe sub
c`ma[a de spital era \nf`[urat` \n bandaje ca o mumie
egiptean`. De[i i se d`duser` calmante, atunci cnd respira
o dureau coastele, iar glezna o chinuia tot timpul.
Primul lucru pe care-l f`cuse cnd o v`zuse pe Helen fu
s-o \ntrebe ce face Kelly [i, de[i aceasta o convinsese s` nu-[i
fac` griji \n privin]a feti]ei, tot mai zise o dat`:
- Sigur e bine? Cnd e agitat` s` [tii c` merge \n somn.
- Nu-]i f` probleme. Dac` nu eu, Nick sau doamna
Bentall tot ar fi auzit-o.
Fiindc` venise vorba, Caroline o \ntreb`, ferindu-[i
privirea:
- Ce mai face Nick?
- E foarte ocupat, \i r`spunse Helen [i schimb` repede
subiectul.
Oare de ce cnd pronun]ase numele lui Nick, Helen se
schimbase la fa]`? se \ntreb` Caroline, nedumerit`. Era att
de sup`rat pe ea? E drept c` \n noaptea \n care o g`sise pe
cmp avusese cteva izbucniri nervoase, dar chiar nu-i
trecuse \nc` sup`rarea?
Se auzi clopo]elul [i Helen se ridic` greoi de pe margi-
nea patului.
- Vin [i mine, \i promise.
140 LOUELLA CRAMER
- Te obose[ti prea mult. Nu c` nu mi-ar face pl`cere s` te
v`d, dar n-a[ vrea s` faci drumul `sta \n fiecare zi.
- M` aduce Nick... \ncepu Helen, dar imediat se opri [i,
din nou, schimb` subiectul. Ai nevoie de ceva?
- Nu, mul]umesc.
Helen o s`rut` pe obrazul zgriat [i se \ndep`rt`.
Caroline o urm`ri cu privirea. Deci, Nick o aducea pn`
acolo, dar pe ea nu intra s-o vad`. Gndul \i provoc` atta
durere \nct ochii i se umplur` de lacrimi.
- V` doare r`u, doamn` Storr? S` v` aduc ceva? o \ntreb`
asistenta care tocmai ap`ruse.
- Nu, mul]umesc. Pentru astfel de dureri nu exist`
remediu, se gndi Caroline.
Peste dou` zile, lui Kelly i se d`du voie s`-i fac` o scurt`
vizit`, dar supravegheat` de la distan]` de asistenta care,
probabil, i-ar fi atras aten]ia s` nu deranjeze lini[tea spitalu-
lui, \[i spuse Caroline.
- Cnd vii acas`, mami? Ai o zgrietur` pe nas! Pot s`-]i
v`d ghipsul? M`nnci \n pat? Kelly nu mai contenea cu
\ntreb`rile [i nu t`cu o clip` \n timp ce arunca priviri
curioase \n jur.
Cnd apuca [i ea s` vorbeasc`, \i r`spundea, dar
Caroline, \n primul rnd o studia cu aten]ie, \ncercnd s`
citeasc` pe chipul feti]ei dac` d`dea semne de nelini[te.
Kelly era un copil sensibil [i, de foarte mic`, trecuse prin
multe [ocuri. Nu mai avea nevoie de a[a ceva.
- M`tu[a Hazel m-a dus la desene animate [i mi-a
cump`rat \nghe]at` de zmeur` [i dou` Cola. |n sal` era
\ntuneric dar nu mi-a fost fric` deloc.
- M`tu[a Hazel?
CONSPIRA}IA T~CERII 141
- Mi-a zis c` pot s`-i spun m`tu[`.
- Ah, da? {i cnd s-a-ntmplat asta? o \ntreb` Caroline, cu
o not` de ironie \n voce.
- Ieri, dup` [coal`, dar mai \nti mi-am b`ut ceaiul fiindc`
unchiul Nick a venit acas` dup` cinci [i apoi am plecat la
film.
- Cine a plecat?
- Unchiul Nick, eu [i m`tu[a Hazel. Ne-am dus cu ma[ina
lui [i cnd ne-am \ntors, unchiul Nick a plecat iar cu m`tu[a
Hazel. Mi-a zis s` nu-l a[tept, dar noaptea m-am trezit [i el a
venit la mine [i nu era \n pijama.
Caroline pufni.
- Poate c` tocmai ajunsese acas`. Dar, ia spune, cum te-ai
trezit? Ai visat urt?
- Nu. Unchiul Nick zicea c` e de la Cola.
- Aha, spuse Caroline, schi]nd un zmbet.
- Dracu s-o ia de Cola, a[a a zis, \i explic` feti]a.
- N-ai voie s` dr`cuie[ti!
- Unchiul Nick a spus a[a. Mereu \njur`.
- E b`rbat.
- S` [tii c` m`tu[a Hazel e o proast`, morm`i Kelly,
privind-o cu coada ochiului.
- De ce? Ar fi trebuit s`-i atrag` aten]ia c` nu e frumos s`
vorbeasc` a[a despre cei mari, dar murea de curiozitate s`
afle la ce se referea Kelly.
- |n timpul filmului, cnd vr`jitoarea a ie[it din p`dure,
s-a pref`cut c` \i e fric`, doar ca s-o ia de mn` unchiul Nick.
Eu nu m-am speriat deloc. De-aia e proast`!
Doamna Bentall o adusese pe Kelly cu ma[inu]a ei, dar
r`m`sese afar` ca s` le lase singure. |n clipa aceea intr` s`-i
142 LOUELLA CRAMER
spun` feti]ei c` e timpul s` plece. Bosumflat`, Kelly se
coco]` \n pat [i nu mai vru s` coboare, spunnd c` mai st`,
dar Caroline o \mbun` s`rutnd-o [i promi]ndu-i c` va mai
veni s-o vad`, apoi \i d`du un m`r, dintre cele aduse de
Helen, [i Kelly se l`s` convins` s` plece. Acela[i lucru [i-l
dorea [i ea. Se s`turase de atmosfera de spital [i era
\ngrijorat` c` feti]a se trezea noaptea. Poate c` data viitoare,
Nick n-o va auzi.
{i de ce o ducea pe Kelly s` vad` filme de groaz`, cu
vr`jitoare? Ca s` nu mai pun` la socoteal` compania lui
Hazel Skelton, o alt` vr`jitoare! Cum \ndr`znise s`-i cear`
lui Kelly s`-i spun` m`tu[` Hazel?
- Cnd pot pleca acas`? \l \ntreb` pe medic cnd acesta
sosi la vizit`, \nso]it de o asistent`.
- Cnd \]i voi spune eu, replic` acesta.
- {i cnd se va-ntmpla asta?
- Cnd voi crede eu de cuviin]`, mai spuse el [i se
\ndep`rt`, nu \nainte s`-i arunce o privire care parc`
spunea: E[ti mul]umit`? Ai primit ce ]i-ai dorit.
Nici Frey nu-i d`duse mai multe am`nunte.
- De ce atta grab`? Nu-]i place aici? Au un pat confor-
tabil, mncarea e bun`...
- Mncarea e bun`? Glume[ti!
- Ai ceva de comentat \n privin]a mnc`rii?
- Ah, nu... nimic, numai c` asta nu m` ajut` s` m`
vindec.
- Gnde[te-te c` e[ti \n vacan]`. Nu po]i?
- Am de ales? zise ea pe un ton ironic.
Cnd, \n sfr[it, i se d`du drumul acas`, fu transportat`
cu ambulan]a [i i se recomand` repaus la pat. Nu e o idee
CONSPIRA}IA T~CERII 143
rea, recunoscu \n sinea ei, mai ales c` \nc` o dureau
coastele, glezna o avea \n ghips, iar pentru a se deplasa avea
nevoie de baston.
|n dup`-amiaza aceea Kelly se a[ez` pe marginea patului
[i \ncepu s`-i povesteasc` ce f`cuse la [coal`. Helen st`tea
pe un scaun lng` ele [i o asculta zmbind. La \nceput,
feti]ei nu-i pl`cuse noua [coal` dar, pe m`sur` ce-[i f`cea
prieteni [i se acomoda, \ncepuse s-o uite pe Sharon, pe
domni[oara Oldham [i [coala din Londra, descoperind c`
orele de [tiin]e naturale sunt mai amuzante atunci cnd le
petreci pe cmp pndind s` apar` iepurii [i p`s`rile
s`lbatice.
- Ar`]i obosit` [i Kelly trebuie s`-[i bea ceaiul, spuse
Helen la un moment dat, ridicndu-se.
Feti]a protest` cnd fu luat` de acolo [i, r`mas` singur`,
Caroline se \ntinse pe spate [i \nchise ochii. Helen avusese
dreptate; era obosit`. Mult` energie \]i mai trebuia ca s` te
descurci cu un copil zv`p`iat, de [apte ani.
Tocmai a]ipise cnd auzi u[a deschizndu-se.
Somnoroas`, \[i ridic` pleoapele [i, uitndu-se \n jur, d`du
cu ochii de Nick care st`tea \n prag, cu p`rul ud de ploaie,
privind-o amenin]`tor. Caroline \[i sim]i inima tres`rind \n
piept [i oft` adnc.
- E[ti treaz`? Vocea lui aspr` era aceea[i cu care i se
adresa de obicei.
D`du din cap, \ncercnd s` se ridice \n capul oaselor.
- Eu te-am trezit din somn, continu` el apropiindu-se de
pat [i cnd se aplec` deasupra ei, Caroline \[i ]inu
respira]ia. Nick mirosea a ploaie [i a aer proasp`t, iar cnd
\[i strecur` palma sub spatele ei ca s-o ajute s` se ridice,
144 LOUELLA CRAMER
atingerea lui o f`cu s` tremure, neputndu-se st`pni.
Nick sesiz` gestul ei de respingere [i tot corpul i se
crisp`, dar nu-i d`du drumul [i, \ntorcnd capul, o privi
drept \n ochi. |n clipa aceea, Caroline sim]i c` ame]e[te.
Cteva secunde se privir` \n t`cere, dar nervii ei erau
\ncorda]i la maximum.
- De ce nu mi-ai povestit? o \ntreb` el pe un ton calm [i
grav, dar Caroline era prea ocupat` s` lupte cu propriile-i
senza]ii, \nct nu \n]elese la ce se referea.
- Ce anume, s`-]i povestesc?
- Despre Peter. De aceast` dat` se vedea c` face eforturi
s` nu izbucneasc`. Caroline trase adnc aer \n piept, dar
Nick nu-i a[tept` r`spunsul. De ce nu mi-ai spus c` era
alcoolic?
Caroline se f`cu alb` ca varul la fa]`.
- Cum ai aflat? }i-a zis Helen?
- Mi-a povestit ni[te lucruri de mi s-a f`cut p`rul m`ciuc`.
De ce nu mi-ai putut spune? insist`, strngnd-o att de tare
\nct Caroline gemu:
- Au, m` doare!
- Scuz`-m`! murmur` el [i-i d`du drumul, u[or, pe perna
ridicat` la spate, apoi se a[ez` pe marginea patului, plecn-
du-[i capul. De ce m-ai l`sat s` cred c` e[ti...
Caroline ro[i.
- Cum de ]i-a spus Helen? se gr`bi s`-l \ntrebe.
- Am obligat-o, recunoscu el.
- Nu trebuia s` faci asta, zise ea \ncruntndu-se. Biata
Helen! Cum o fi convins-o s`-i spun` toat` povestea aceea
tragic`?
- Trebuia s` [tiu! izbucni el. |n noaptea \n care te-am
CONSPIRA}IA T~CERII 145
g`sit pe cmp, delirai. La \nceput n-am dat aten]ie vorbelor
tale incoerente, dar cnd am \nceput s` le \n]eleg am crezut
c`-mi pierd min]ile. |mi venea s` distrug totul \n jur.
- B`nuiesc c` a fost un [oc pentru tine.
- Un [oc?! zise el, strngnd din buze. Nici una din voi n-a
putut s`-mi spun` adev`rul? Pe Helen a[ putea-o \n]elege c`
dorea s` p`streze t`cerea asupra acestui lucru, totu[i m`
\ntreb de ce n-a avut \ncredere \n mine. Ce-[i \nchipuia? C`
o s` duc vorba [i o s` afle tot ora[ul? O cunosc de o via]` [i
chiar nu pricep de ce nu mi-a spus.
- |i era ru[ine.
- Avea [i de ce, morm`i el. Am crezut c`-l cunosc bine pe
Peter, dar abia acum realizez c` m-am l`sat tras pe sfoar`.
- N-aveai cum s`-]i dai seama.
- |mi pare r`u, Caroline. Dar tu, de ce nu mi-ai spus? zise
el lundu-i mna \ntr-a lui. Cum de m-ai putut l`sa s` m`
comport ca un tic`los, s` te blamez, cnd, cu un singur
cuvnt...
- Tot nu m-ai fi crezut.
- Eu... da... ai dreptate, nu te-a[ fi crezut.
Urmar` cteva momente de t`cere. Nick \i l`s` mna [i \[i
trecu prin p`r degetele care-i tremurau.
- Helen zicea c` Forrester cuno[tea adev`rul.
Caroline \ncuviin]` dnd din cap. Nick o privi pe sub
gene, u[or \ncruntat.
- |n loc s` vii la mine dup` ajutor, te-ai dus la el.
- Frey a descoperit totul din \ntmplare. Eu nu i-am spus
nimic, zise ea cu o voce slab`. Oare ce-i mai spusese Helen?
Se p`rea c` totul, fiindc` Nick \njur` printre din]i [i f`cu
un gest de parc` ar fi vrut s` se repead` la cineva.
146 LOUELLA CRAMER
- Asta dup` ce te-a b`tut r`u, nu?
Caroline nu-i r`spunse [i Nick \[i \ncle[t` pumnii. M`car
s` fi b`nuit ceva!
- Era bolnav.
- Bolnav?
- |ntreab`-l pe Frey [i o s`-]i explice. Caroline oft`,
obosit`. Nick tremura de furie, dar ea era s`tul` de scene
violente. |n clipa aceea \[i dorea ca el s` plece [i s` r`mn`
singur` ca s`-[i alunge din minte toate amintirile urte.
- L-am \ntrebat deja, dar tot nu pricep. Un b`rbat care-[i
bate so]ia [i copilul \n halul asta...
- Nu-[i d`dea seama ce face! Devenea violent doar cnd
se \mb`ta.
- {i continua s` bea! strig` el furios. Forrester mi-a zis c`
nu voia s` renun]e la b`utur`.
Caroline oft`.
- Nu recuno[tea c` e alcoolic.
- Dac` Forrester ar fi avut mai mult` minte, ar fi anun]at
poli]ia ce se-ntmpl`.
- Helen ar fi murit de ru[ine.
- Dar tu [i Kelly? Cum a putut Forrester s` lase s` vi se
\ntmple a[a ceva? Mi-a spus c` era]i terorizate.
- De-asta l-am p`r`sit. Trebuia s-o fac pn` nu era prea
trziu. Eram \ngrozit` la gndul c` lucrurile se puteau
\nr`ut`]i [i c` ar fi r`nit-o [i mai grav. Cnd o b`tea, de
fiecare dat` mai r`u, parc` o f`cea cu ur`.
Nick morm`i ceva inteligibil [i cu o expresie \ncrnce-
nat` se ridic` [i se duse la fereastr`, unde r`mase cteva
momente f`r` s` spun` nimic, privind afar`, \n gol.
- |]i imaginezi ce-am sim]it cnd am aflat? Cum m-ai l`sat
CONSPIRA}IA T~CERII 147
s` cred atta vreme...
- Nu mai conteaz`.
- Cum nu mai conteaz`?! se r`sti el.
- Mi-am dat seama de ce m` dispre]uie[ti, dar nu-]i
puteam spune nimic fiindc` \i promisesem lui Helen. N-am
povestit nim`nui. |i era team` s` nu afle prietenele ei [i
lumea s` \nceap` s` vorbeasc`.
- Dar, dup` moartea lui, ce mai conta?
- Ce era s` fac cnd m-am \ntors [i am g`sit-o pe Helen
att de sl`bit`? Nu-i puteam pretinde s`-]i povesteasc`... [i,
oricum, nici pe ea n-ai fi crezut-o. Ai fi zis c` am dus-o de
nas.
- |mi \nchipui ct m-ai urt, spuse Nick, posomort.
- Te-am \n]eles.
- M-ai \n]eles? Chiar m-ai \n]eles, Caroline?
- Peter fiind v`rul t`u, era normal s`-l crezi pe el.
Nick se uita la ea, studiindu-i atent chipul palid.
- {i ce-am crezut eu despre tine nu conteaz` deloc?
Caroline nu-i r`spunse, dar nici el nu se a[tepta la acest
lucru.
- Caroline... \ncepu el, dar imediat se auzi o b`taie \n u[`.
Doamna Bentall intr`, zmbind.
- A venit domnul doctor Forrester. Frey ap`ru \n spatele
ei.
V`zndu-l, Caroline r`sufl` u[urat`.
- Bun`, Caroline, zise el cu o voce cald` [i ea \i \ntinse
mna.
- Intr`, Frey.
Nick se \ntoarse [i ie[i din camer`, f`r` s` scoat` o vorb`.
148 LOUELLA CRAMER
Capitolul 10
Cteva zile Caroline nu-l mai v`zu pe Nick [i pentru ea fu
o u[urare. Nu avea rezisten]a fizic` [i psihic` s`-i suporte
pornirile agresive [i, de[i el cuno[tea acum adev`rul, nu
p`rea mai conciliant; dimpotriv`, Caroline chiar avea
sentimentul c` \nc` o mai \nvinuia de ceva. Poate pentru
faptul c` nu-i spusese adev`rul, de[i recunoscuse c` n-ar fi
crezut absolut nimic. Dac` n-ar fi fost \ncredin]at c` ea
delireaz`, cu certitudine [i-ar fi imaginat c` \ncearc` s`-l
induc` \n eroare. Dar starea ei critic` \l convinsese.
Dup` o s`pt`mn` i se d`du voie s` coboare sc`rile.
Vn`t`ile [i zgrieturile aproape se vindecaser` [i cnd se
d`dea cu pudr` nu se mai vedea nimic. |mbr`cat` \ntr-un
caftan lung, care-i ascundea bandajele, st`tea lng` foc,
discutnd cu Helen despre Cr`ciunul care avea s` fie peste
cteva zile.
Camera de zi era \mpodobit` cu beteal` colorat` [i
m`nunchiuri de vsc [i ilice legate cu panglici ro[ii ag`]ate
pe pere]i. Pomul de Cr`ciun, a[ezat \ntr-un col] al camerei,
str`lucea feeric [i \n aer plutea mirosul r`[inii de brad. Sub
el erau aranjate cadourile frumos ambalate. Helen \i spu-
sese c` feti]a nu se va l`sa convins` u[or s` le lase singure.
- Cite[te etichetele de pe ambalaj, \ncercnd s` ghice[ti
ce-ar putea fi \n`untru.
- Eu mi-am terminat de \mpachetat darurile, zise
Caroline.
|[i petrecuse timpul \n mod pl`cut [i orele se scurseser`
mai repede \n dormitor unde de obicei lncezea plictisin-
du-se.
Se auzi telefonul [i doamna Bentall intr` s-o cheme pe
Helen. R`mas` singur`, Caroline \[i a]inti ochii asupra
fl`c`rilor juc`u[e din [emineu. Helen se \ntoarse vesel`.
- Te superi dac` ies \n seara asta? Janet m` invit` la
petrecerea de Cr`ciun.
- Du-te [i distreaz`-te. Eu, oricum, m` culc devreme.
- E[ti sigur`?
- Bine\n]eles, spuse Caroline, apoi amndou` \ntoarser`
capul auzind vocea lui Kelly, care venise \mbujorat` de la
[coal` prin aerul t`ios al iernii [i care acum d`dea buzna \n
camer`.
- Am primit o mul]ime de felicit`ri [i a venit [i Mo[
Cr`ciun care mi-a dat un balon [i un ceas de juc`rie. Fusese
ultima zi de [coal` \naintea vacan]ei de s`rb`tori [i \n dup`-
amiaza aceea avusese loc serbarea, pe care feti]a o a[teptase
cu mult` ner`bdare.
Una dintre mame o adusese acas` [i auzir` ma[ina
\ndep`rtndu-se pe alee. Kelly se repezi la fereastr`, f`cnd
semne cu mna feti]ei a[ezate pe bancheta din spate.
150 LOUELLA CRAMER
- Emily e prietena mea preferat`, azi. Kelly avea \n fiecare
zi cte o prieten` preferat`. |nc` nu se al`turase unuia din
grupurile existente \n clas`.
- }i-ai scos cizmele? o lu` la rost doamna Bentall [i feti]a
o zbughi din camer` \nchiznd u[a dup` ea.
Helen se uit` la ceas.
- M` duc repede s` fac un du[ \nainte s` m` \mbrac. N-am
mai fost la o petrecere de ani de zile. Abia a[tept!
R`mas` din nou singur`, Caroline \nchise ochii. O
\ngrijora faptul c` de la accident se sim]ea foarte sl`bit`.
Frey o asigurase c` r`nile de la cap erau aproape vindecate,
totu[i, sim]ea o permanent` stare de oboseal`.
- Stresul s-a acumulat \n timp, iar accidentul i-a pus
capac! Trupul [i mintea ta au nevoie de odihn`, dar tu nu te
\ngrije[ti [i supor]i consecin]ele. Cteva s`pt`mni ai nevoie
de repaus total. Nici m`car s` nu te gnde[ti la altceva.
U[or de zis, dar cum s` nu se mai gndeasc` la nimic? Ar
fi fost grozav dac` ar fi [tiut [mecheria.
Doamna Bentall intr` \n camer` [i Caroline tres`ri,
deschiznd ochii.
- Doamn` Storr, ce-a]i dori s` mnca]i la cin`? Domnul
Holt iese \n ora[ \n seara asta, a[a c` lua]i masa singur`. S`
v` aduc ceva pe o tav`?
- Mul]umesc mult, zise Caroline, sim]indu-se dintr-o dat`
foarte obosit`.
- Ce v-ar pl`cea s` mnca]i?
- Mi-e indiferent, nu conteaz` ce. Oricum n-avea chef de
mncare, iar subiectul `sta nu-i strnea deloc interesul. |n
plus, sim]ea c`-i vine s` plng`, a[a, f`r` vreun motiv
anume.
CONSPIRA}IA T~CERII 151
Doamna Bentall se duse s` \nte]easc` focul \n [emineu,
scormonind lemnele cu v`traiul.
- S-a l`sat frigul \n seara asta, remarc` ea. Sus, pe dealuri,
a c`zut ninsoarea [i s` nu ne mire dac` de Cr`ciun vom avea
z`pad`. Domnul Holt a spus c` dac` se a[terne, o va duce
pe Kelly s` se dea cu sania pe derdelu[.
- Ar fi \n culmea fericirii, zise Caroline. Apoi, ca din
\ntmplare: \n seara asta a r`mas s` lucreze pn` mai trziu?
Doamna Bentall se \ndrept` greoi de spate ]inndu-se de
[ale [i strmbndu-se de durere.
- Cnd se las` frigul \ncep [i crizele de lumbago, gemu
ea, \ndreptndu-se spre u[`. Nu, \n seara asta, nu. Domnul
Holt ia cina cu Hazel Skelton, domni[oara aceea imperti-
nent`... nu [tiu ce-o fi v`zut la ea. {i ie[i, \nchiznd u[a dup`
ea.
Caroline sim]i o lacrim` prelingndu-i-se pe obraz [i [i-o
[terse furioas` cu dosul palmei.
Pu]in mai trziu, auzind vocea lui Helen se gr`bi s` ia o
min` vesel`. Dac` ar fi v`zut-o trist` precis ar fi renun]at la
petrecere, a[a c` trebuia s-o conving` c` totul era \n regul`.
- Sigur! E[ti cam palid`, remarc` Helen, nelini[tit`.
- Chiar acum m` duc s` m` bag \n pat, o asigur` Caroline.
Doamna Bentall o s`-mi aduc` ceva de mncare [i dup`
aceea m` culc imediat.
Helen \ncepu s` rd`.
- Pe o vreme ca asta cel mai pl`cut e s` stai \n pat. {i dup`
ce o s`rut` ie[i s` se \ntlneasc` cu prietena care o a[tepta
cu ma[ina \n fa]a casei. Imediat ap`ru Kelly, care se a[ez` pe
covor [i spor`v`i pn` se f`cu ora ei de culcare.
- Mergem \mpreun` la culcare, chicoti ea, amuzat`. Ce
152 LOUELLA CRAMER
caraghios!
- Da, foarte caraghios, recunoscu Caroline zmbind trist.
Doamna Bentall o ajut` s` urce sc`rile [i se \ntoarse s`-i
aduc` cina pe tav`. Caroline se for]` s` m`nnce m`car
pu]in. De[i totul era delicios, nu-i strni apetitul.
La nou` [i jum`tate stinse lumina, dar nu reu[i s`
adoarm`. Stnd pe \ntuneric, asculta vntul [uiernd la fer-
eastr` [i tic-tac-ul pendulei din hol. |n cele din urm`,
aprinse veioza de la capul patului [i lu` cartea poli]ist` pe
care o \ncepuse, dar fiind ea \ns`[i tensionat`, ac]iunea
palpitant` a romanului nu avu nici un efect asupra ei. Pn`
s` \n]eleag` o fraz` trebuia s` o citeasc` de cteva ori.
La un moment dat, auzi pa[i pe sc`ri [i intr` \n panic`.
|ntinse mna s` sting` veioza, dar din gre[eal`, atinse ceasul
[i-l r`sturn`.
U[a se deschise brusc [i Nick intr` \n camer`, cu o
expresie \ngrijorat`.
- Ce s-a \ntmplat? o \ntreb`, aruncnd o privire \n jur.
- Scuz`-m`, am sc`pat ceasul pe jos, zise ea \ncordat`.
{i, \n timp ce el se apleca s` ridice ceasul, \ncepu s`-l
studieze printre gene. Purta smoching, dar \[i desf`cuse
cravata [i se descheiase la gulerul c`m`[ii.
- Cum te sim]i? se interes` el, dup` ce puse ceasul pe
noptier`.
- Bine, foarte bine, \i r`spunse Caroline, arbornd un
zmbet fals.
- Te mai doare glezna?
Caroline d`du din cap, confirmnd.
- Cnd spunea Forrester c` po]i da jos ghipsul?
- Mai dureaz` pu]in.
CONSPIRA}IA T~CERII 153
- A trecut azi pe-aici? \ntreb` Nick, b`gndu-[i minile \n
buzunare [i privind-o cu un aer preocupat.
- Nu. |n clipa aceea ar fi vrut ca el s` ias` din camer`,
fiindc` prezen]a lui o tulbura.
- Pot s`-]i pun o \ntrebare personal`? morm`i el,
fulgernd-o cu privirea.
- De pus po]i s-o pui dar, s-ar putea s` nu cape]i vreun
r`spuns, replic` ea pe un ton mali]ios.
- O s` te m`ri]i cu el?
Caroline ro[i brusc [i sim]i cum i se pune un nod \n
stomac. Nick \[i a]intise privirea asupra ei, cu pupilele
dilatate. {i, fiindc` ea t`cea, o mai \ntreb` o dat`, r`spicat:
- Te m`ri]i cu el?
- |ntruct nu m-a cerut de so]ie, n-am ce r`spuns s`-]i
dau, reu[i ea s` zic`, spernd c` rostise cuvintele pe un ton
vesel, amuzant.
Nick trase adnc aer \n piept.
- Perfect. Acum, d`-mi voie s` reformulez \ntrebarea. E[ti
\ndr`gostit` de Forrester?
Ro[ind [i mai tare, Caroline zise iritat`:
- Cte \ntreb`ri personale mai ai de gnd s`-mi pui?
- R`spunde-mi la asta [i nu te mai \ntreb nimic.
- {i de ce-a[ face-o?
- Trebuie s` [tiu, morm`i el.
- Nu e treaba ta!
Nick strnse din din]i [i n`rile \ncepur` s`-i fremete de
furie.
- Nu m` mai chinui, Caroline!
Nevenindu-i s` cread`, Caroline \[i ]inu respira]ia. Auzise
bine?
154 LOUELLA CRAMER
Nick se \ndep`rt` de pat [i \ncepu s` se plimbe nervos
prin camer`, parc` ne[tiind ce s` fac`. Cu spatele la ea,
spuse:
- |n noaptea \n care te-am g`sit pe cmp [i a venit [i el,
i-ai spus drag` Frey, i-ai zmbit [i fa]a ta a c`p`tat o alt`
expresie. La mine nu te-ai uitat niciodat` a[a. Ultimele
cuvinte le rosti cu voce sc`zut`, \nc`rcat` de emo]ie.
- Nu? \ntreb` ea, privindu-i pumnii \ncle[ta]i.
- Dac` n-ar fi vorba despre s`n`tatea ta, a[ prefera s`-l
[tiu la cap`tul p`mntului, bomb`ni el.
- Bietul Frey, murmur` Caroline [i Nick o fulger` cu
privirea, \ncle[tndu-[i maxilarele.
- E[ti \ndr`gostit` de el?
Caroline nu mai putea scoate o vorb`, sim]indu-[i gtul
uscat [i tremurnd de o fericire nesperat`.
Nick o privea adnc \n ochi.
- R`spunde-mi, spune-mi, \l iube[ti pe Forrester?
Caroline \ncremenise [i inima \i b`tea att de tare \n
piept \nct se \ntreb` dac` el o aude.
- De ce ]i-a[ spune? Ce te prive[te?
- {tii prea bine, Caroline, de ce m` prive[te, replic` el cu
am`r`ciune. }i-am ar`tat foarte clar, ad`ug`, ro[ind u[or.
- Mi-ai ar`tat? [opti ea nesigur`, uitndu-se la el cu
speran]`, team` [i pruden]`.
Nick se \ndrept` spre pat [i se a[ez` pe marginea lui,
plimbndu-[i privirea de la ochii larg deschi[i, la gura ei,
apoi \i mngie p`rul, ridicndu-i-l de pe chipul palid,
coborndu-[i degetele reci s`-i ating` obrazul catifelat [i
pielea gtului. Caroline nu-[i putea st`pni tremurul.
- M` vei putea ierta vreodat`?
CONSPIRA}IA T~CERII 155
Caroline \[i l`s` ochii \n jos [i nu-i r`spunse, sim]indu-[i
gura uscat`.
- Nu m` ur\, Caroline, [opti el, strngndu-i buzele cu
degetele. {tiu c` o merit, dar nu face asta. M-am purtat ca
un nemernic dar, \n]elege, [i eu am tr`it un calvar. |]i po]i
\nchipui ce era \n sufletul meu, cnd te doream att de mult
\nct a[ fi mers pe t`ciuni aprin[i ca s` fi a mea, de[i te
dispre]uiam [i, \n acela[i timp, m` detestam pentru ceea ce
sim]eam pentru tine?
Caroline tremura att de tare \nct nu [tia cum l-ar mai fi
putut privi \n ochi, dac` el ar fi observat.
- Dup` ce te-ai \ntors aici, cu ct te vedeam mai des, cu
att eram mai nesigur pe sentimentele mele. Pur [i simplu
nu te puteam \n]elege. Vedeam totul ca \ntr-o oglind` care
deformeaz` imaginea [i nimic nu avea sens. Att de mult m`
gndeam la tine, \nct sim]eam c`-mi iau foc creierii. M`
torturai. Te doream [i, \n acela[i timp, te uram. E o minune
c` mai suntem amndoi \n via]`.
- Mai curnd pe mine m-ai fi omort, glumi Caroline,
ame]it` de bucurie. |n mintea ta m` [i vedeai moart`, nu-i
a[a? zise ea \mbujorat`. |n ochii ei sclipeau lumini]e
juc`u[e, iar pe buze \i flutura un zmbet vesel.
- |n mintea mea erai ceea ce-mi doream cel mai mult, zise
el cu vocea gtuit` de emo]ie. |i cuprinse b`rbia \n palm` [i
se aplec` asupra ei, respirnd din ce \n ce mai repede.
Caroline...
Ea ridic` mna s`-l opreasc`, s`-l resping`.
- Nu! ]ip` ea [i Nick se \ncrunt`.
- De ce nu? Tu nu m` dore[ti?
- Nu [tiu exact care-]i sunt inten]iile, zise ea pe un ton
156 LOUELLA CRAMER
\n]epat.
- Inten]iile mele sunt ct se poate de onorabile.
- |n cazul `sta, noapte bun`, replic` ea f`cnd o
strmb`tur`.
Nick o privi stupefiat.
- Poftim?
- Dac`-mi propui s` m` m`rit cu tine, \mi trebuie timp de
gndire, rosti ea, cu voce mieroas`. La urma urmei, ca so],
ai o gr`mad` de defecte. E[ti impulsiv [i niciodat` nu crezi
o vorb` din ce-]i spun pn` nu ob]ii dovezi care nu pot fi
puse la \ndoial`.
- {i dac` inten]iile mele n-ar mai fi onorabile? o \ntreb`
el, ridicnd din sprncene.
- Ar fi cu totul altceva, \l tachin` Caroline.
- |n cazul `sta, pot s`-]i dau un alt r`spuns?
- Nu, nu mai vreau s` aud nimic. Angajamentul e deja
luat.
Nick \ncepu s` rd` [i se aplec` mai mult deasupra ei.
- {i, \n schimb, nu primesc nici m`car o s`rutare?
- Doar una, accept` ea, \ntinzndu-i obrazul.
El se aplec`, de parc` ar fi vrut s` i-l s`rute dar, cu o
mi[care imprevizibil`, \i \ntoarse capul [i-[i lipi buzele de
ale ei, \nainte ca ea s`-[i dea seama ce inten]ioneaz`.
S`rut`rile lui, din ce \n ce mai fierbin]i, o f`ceau s` geam`
de pl`cere.
Cnd el \ntrerupse s`rutul, Caroline avea ochii
\ntredeschi[i, iar inimile lor b`teau la unison.
- Te iubesc, \i [opti el. Te iubesc cu disperare.
Ea \[i l`s` capul pe um`rul lui.
- Oh, Nick, iubitule. Eu te iubesc de at]ia ani. Uneori
CONSPIRA}IA T~CERII 157
sim]eam c` nu mai rezist. Dragostea e ca un carusel \n care
eu m-am \nvrtit att de mult \nct acum m` simt ame]it`.
- {i eu la fel, zise el s`rutnd-o pe gt, atingndu-i pielea
att de u[or \nct Caroline sim]i un fior pe [ira spin`rii. Att
de mult doream s` fac asta, \nct mereu aveam \n minte
aceast` scen`. Ai pielea att de fin` [i miro[i att de frumos,
\nct m` sco]i din min]i. |[i \n`l]` capul [i o privi cu ochi
\nc`rca]i de pasiune. M`rit`-te cu mine ct mai repede... nu
mai pot a[tepta. A[teptarea a fost prea lung`.
Caroline \ncepu s` rd`, dar buzele \i tremurau.
- Nu m` pot m`rita avnd piciorul \n ghips. Trebuie s`
a[tept`m pn` \mi spune Frey c` am voie s`-l scot.
Lui Nick \i disp`ru zmbetul de pe buze.
- Spune-mi Caroline, a existat ceva \ntre tine [i Forrester?
- Nu. Po]i s` m` crezi?
El o privi cu ochi de jar.
- Da, iubito. Niciodat` n-am s` m` mai \ndoiesc de
vorbele tale [i n-am s`-mi iert, \n veci felul \n care m-am
purtat cu tine. Dup` tot ce ]i s-a-ntmplat cu Peter, e de
mirare cum de-ai mai suportat b`rba]i \n jurul t`u.
- Ba nu, ct am stat la Londra n-am suportat s`-i v`d \n
fa]a ochilor, dar pe tine nu mi te-am putut scoate din minte.
- Cnd m` gndesc c` st`team s` ascult minciunile pe
care mi le turna Peter despre tine...
- S` nu mai vorbim despre el, \l rug` Caroline, tulburat`.
- |nc` te mai sperie? o \ntreb` Nick, privind-o \ngrijorat.
- Doar cnd m` gndesc la el, m`rturisi ea [i Nick
morm`i ceva, furios.
- Oh, Caroline, cnd mi-aduc aminte la cte chinuri te-am
supus [i eu, dup` tot ce-ai suferit... m` ur`sc.
158 LOUELLA CRAMER
- Nu-]i dau voie, zise ea vesel`. Acum \mi apar]ii [i nu voi
da voie nim`nui s` te urasc`, inclusiv ]ie.
El rse [i o s`rut`, dndu-i pe spate p`rul blond, de
culoarea mierii. Ame]it`, Caroline se l`s` cu spatele pe
pern` [i Nick se aplec` asupra ei, savurndu-i gura cu
s`rut`ri fierbin]i [i dezmierdndu-i cu mngieri u[oare
umerii goi, pielea gtului [i adncitura dintre sni. Deodat`
auzir` pa[ii lui Helen pe sc`ri [i Nick se ridic` repede, cu
fa]a ro[ie ca focul [i respirnd greu.
Caroline \ncepu s` rd`. Se auzi o b`taie \n u[` [i vocea
lui Helen:
- E[ti treaz`, scumpo? strig` ea [i-[i b`g` capul pe u[`,
dar imediat se schimb` la fa]` cnd \l v`zu pe Nick, cu p`rul
\n dezordine, ro[u la fa]` [i cu o expresie de vinovat. Oh!
exclam`, ]uguindu-[i buzele [i nevenindu-i s` cread`.
Nick se leg`na de pe un picior pe altul, \nfundndu-[i
minile \n buzunare, evitndu-i privirea.
Carolinei \i venea s` rd` \n hohote, dar se ab]inu. Se
uit` la soacra sa, zmbindu-i cu afec]iune. Pentru ea
lucrurile erau deja aranjate: Caroline urma s` se m`rite cu
Frey [i to]i vor tr`i ferici]i pn` la adnci b`trne]i. Biata
Helen! Ar`ta de parc` fusese lovit` de tren.
- Helen, trebuie s`-]i spun ceva...
Sfr[it
CONSPIRA}IA T~CERII 159