1

ELABORAREA METODIC Nr 1

TEMA: Edentaia parial ntins. Aspectele clinice ale cmpului protetic. Indicaii la terapia cu proteze
pariale mobilizabile. Amprentarea. Realizarea modelului.
Locul lucrrii: laborator
Scopul lucrrii: de a nsui noiunea edentaie parial ntins, etiologie, componentele cmpului protetic
(suportul dento-parodontal i mucoosos). Clasificarea Kennedy. Indicaii ctre terapia cu proteze pariale
mobilizabile. Varieti de proteze pariale mobilizabile. Etapele clinico-tehnice de confecionare a protezelor
pariale mobilizabile acrilice. Amprentarea. Lingurile amprentare. Materiale amprentare. Realizarea modelului.
Tehnici de realizare a modelului. Materiale utilizate.
Studenilor se demonstreaz: modele cu cmpul protetic edentat parial, determinarea indicaiilor ctre tratamentul
cu proteze pariale mobilizabile, alegerea lingurii amprentare, amprentarea, realizarea modelului.
Lucrul practic al studenilor la alegerea lingurilor amprentare, prepararea materialului amprentar, obin amprente
de pe model fontom, realizeaz modelul din ghips medical.

PLANUL LUCRRII:
1. Discuii la tem 25 min
2. Demonstrarea modelelor cu cmpul protetic edentat parial, determinarea indicaiilor ctre tratamentul cu
proteze pariale mobilizabile, alegerea lingurilor amprentare, amprentarea, realizarea modelului 15 min
3. Lucrul practic al studenilor: la alegerea lingurilor amprentare, prepararea materialului amprentar,
amprentarea cmpului protetic edentat parial pe model fontom i realizarea modelelor din ghips medical. 90
min
4. ncheere. 5 min.

NTREBRI DE CONTROL

1. Definiie edentaie parial ntins. Etiologia.

Edentatia partiala este dereglarea integritatii arcadei dentare prin lipsa de la 1 pina la 13-15 dinti, acesta
cuprinde brese situate in zonele frontala si laterala, marginite de dinti restanti. Este o forma nazologica de
patologie a Sistemului Stomatognat.
La prezenta in arcade dentara a spatiului edentat (bresei) toate organele si tesuturile Sistemului Stomatognat pot sa
se adapteze la aceasta situatie morfologica datorita capacitatilor compensatorii ale fiecarui organ al Sistemului.
Etiologia
Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, conditional pot fi repartizati in 2 grupe:
1) Factorii congenitali se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau al distructiei lor in stadiile incipiente de
dezvoltare. Ea se mai numeste edentatia primara.
Daca lipsesc toti dintii se numeste anodontie.
Daca lipsesc citeva dinti se numeste hipodontie (oligodontie).
2) Factorii postanatali apare ca urmare afectiunilor odontale, parodontale, a proceselor inflamatorii
(osteomielita, etc), interventiilor chirurgicale (inlaturarea tumorilor beningne sau maligne), traumatismul. Se
mai numeste edentatia secundara.


2. Clasificarea edentaiei pariale dup Kennedy.

Edentatia partiala dupa Kennedy se imparte in 4 clase, iar primele 3 au impartite in 4 subdiviziuni:
1) Edentatia de clasa I sunt incluse arcadele dentare edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor
bilaterale terminale, adica marginite de dinti numai mezial.
2) Edentatia de clasa II este prezenta obligatorie numai a unei brese terminale, adica marginita de dinti
numai mezial.
3) Edentatia de clasa III este prezenta obligatorie a bresei laterale intercalate, adica marginita si medial si
distal de dinti.
4) Edentatia de clasa IV sunt incluse arcadele dentare edentate partial cu localizarea bresei numai in zona
frontala.

3. Elementele cmpului protetic edentat parial. Caracteristica.

Cimpul protetic este totalitatea elementelor Sistemului Stomatognat care vine in contact cu proteza partiala:
dintii restanti, apofizele alveolare edentate, bolta palatina si mucoasa cavitatii bucale.

2


Ele se impart in:
a. Suportul muco-osos reprezentat de fibromucoasa si oasele maxilare.
b. Suportul dento-parodontal alcatuit din dinti si parodontul lor.

La maxila:
a. Zonele protetice pozitive:
Dintii restanti
Tuberozitatea maxilei
Bolta palatina
Creste alveolare



b. Zonele protetice negative:
Paradontul marginal
Rugele palatine
Papila incisiva
Torusul palatin
Ligamentul pterigomandibular
Bridele laterale
La mandibula:
a. Zonele protetice pozitive:
Dintii restanti
Creste alveolare
Tuberculi piriformi
Parodontiul marginal



b. Zonele protetice negative:
Frenul limbii
Buzei inferioare
Bridele
Ligamentul pterigomandibular
Creasta milohioidiana
Torusul mandibular

4. Indicaii ctre terapia edentaiei pariale cu proteze pariale mobilizabile.

Indicatii:
a. Edentatii partiale cu brese intercalare, reduse, intinse, multiple.
b. Restabilirea integritatii arcadelor dentare
c. Edentatii multiple, terminale, foarte rar pentru edentatii terminale.
d. Pentru inlocuirea cel putin intr-o bresa.

5. Amprentele. Criterii de clasificare a amprentelor.

Amprentarea este transferul in negativ dintii-stilpi preparati si restul elementelor cimpului protetic din
cavitatea bucala.

Din punctul de vedere al scopului urmarit, amprentele pot fi:
1. Documentare sunt realizate la pegatirea proprotetica a cavitatii bucale in vederea realizareii
modelului documentar.
2. Auxiliare sunt pentru realizarea modelului de diagnostic (studiu) sau modelul auxiliar necesar la
confectionarea diferitelor lucrari protetice.
3. De baza sunt obtinute dupa efectuarea interventiilor de pregatire speciala a dintilor sau partilor moi
ale cimpului preotetic pentru confectionarea modelului de lucru si realizarea lucrarii protetice
corespunzatoare.

Amprentele se mai impart in:
1. Anatomice sunt realizate cu ajutorul lingurilor standarde sau individuale fara a tine cont de starea
functionala a tesuturilor moi ale cimpului protetic. Ele sunt utilizate pentru confectionarea modelelor
documentare, de studiu, diagnostic si a modelelor de lucru in vederea realizarii pieselor dentare fixe
sau a celor mobilizanilr cu suport dentiparodontal.
2. Functionale sunt realizate numai cu ajutorul lingurilor individuale si prin folosirea unor teste
speciale care permit inregistrarea starii functionale a fibromucoasei cimpului protetic. Ele sunt
indicate atit la confectionarea protezelor totale, cit si a celor partial mobilizabile cu suport mucoosos
sau mixt, daca este o asemenea ncesitate.

Criteriile:
a. Sa redea in intregime suprafata cimpului protetic;
b. Materialul amprentar sa fie repartizat uniform pe toata suprafata cimpului protetic
c. Santul dentogingival sa fie amprentat suficient pe toata circumferinta bontului dentar
d. La prepararea speciala a dintilor-stilpi prezentata de paguri santiru, sau puturi sa fie redate fidel.
e. Materialul amprentar sa fie fixat stabil in lingura amprentara sau portamprentata;
3

f. Suprafata amprentei sa fie fara goluri sau lipsuri determinate de existenta bulelor de aer sau lipsuri
ale materialului amprentar.
Tehnica amprentarii depinde de preferintele specialistului si de materialele folosite. Deosebim:
a) Amprente obtinute intr-un timp; Amprenta obtinuta cu un singur material amprentar; cu doua
materiale amprentare (duble).
Tehnica obtinerii amprentelor intr-un timp consta in introducerea de o singura data a lingurii standard
cu materialul amprentar in cavitatea bucala. Amprenta obtinuta cu un singur material amprentar se
reduce la alegerea lingurii standard, depunerea materialului aprentar ales in ea, introducerea in
cavitatea bucala si presarea pe arcada dentara.
Tehnica obtinerii amprentelor cu 2 materiale amprentare, dintii preparati se acopera cu pasta fluida din
materialul destinat in acest scop si dupa aceasta se introduce in cavitatea bucala lingura standard cu
material silicon viscos.

b) Amprente obtinute in 2 timpi (duble) sunt cele la obtinerea carorra diferite materiale amprentare sunt
introduse in cavitatea bucala de 2 ori. Tehnica amprentariii include 3 variante:
1. Pina la prepararea dintilor, de pe arcada dentara se capata aprenta cu ajutorul unui material
termoplastic sau elastic. Dupa prepararea dintilor pe prima amprenta se aplica al 2-lea material
amprentar si lingura este reintrodusa in cavitatea bucala.
2. Dupa prepararea dintilor materialul amprentar pregatit si depus in lingura este acoperit cu o fisie de
tifon si se introduce in cavitatea bucala. Dupa intarire amprenta se indeparteaza de pe arcada dentara
si se scoate tifonul. In locul lui se aplica al 2-lea material si lingura iar este introdusa in cavitatea
bucala.
3. Dupra pregatirea dintilor se obtine prima amprenta. In impul amprentarii lingura este miscata inainte
si inapoi si se inparteaza de pe cimpul protetic, apoi se procedeaza ca si in cazurile precedente.
c) Amprente in ocluzie obtinute de la maxila si mandibula concomitent, in ocluzia centrica.

6. Lingurile amaprentare. Varieti. Etapele amprentrii anatomice.

Lingurile amprentare reprezinta un suport rigid, rezistent, nedeformabil pe care se depune materialul de
amprentare si se preseaza pe cimpul protetic.

Lingurile amprentare sunt diverse dupa dimensiuni si forme, caracteristice pentru maxila si mandibula.

Lingura pentru obtinerea amprentei de pe maxila este compusa din baza, care acopera palatul dur,
versantul vestibular al apofizei alveolare si arcada dentara. In partea anterioara la centrul bazei este
solidarizat minerul lingurii, care permite manevrarea in timpul introducerii si indepartarii amprentei de pe
cimpul protetic. Totodata minerul, fiind situat in zona anterioara, corespunzator liniei mediane a fetei,
reprezinta si un element de reper pentru asezarea simetrica a lingurii cu materialul de aprentare pe cimpul
protetic.

Lingurile amprentare mandibulare se deosebesc de cele maxilare prin rascroirea bazei la crearea locului
pentru limba, si prezenta bordurii linguale care acopera versantul intern al apofizei alveolare.

Exista 2 tipuri de linguri:
1. Linguri standard sunt cunoscute si linguri universale, confectionate industrial, variate ca dimensiuni,
din materiale metalice si nemetalice. Ele fabrica atit pentru fiecare maxilar cit si pentru realizarea
concomitenta a amprentei de pe amvele maxilae in pozitia de intercuspidare maxima, fiind fenestrate
pentru dintii restanti antagonisti.
2. Linguri individuale sunt confectionate in conditii clinicedin materiale termoplastice sau in conditii
de laborator din acrilate auto si termopolimerizabile sau pot fi utilizate lingurile confectionate
industrial din acrilate, fiind adaptate prin slefuire la dimensiunile cimpului protetic individual.

7. Materialele amprentare. Clasificri. Nominalizri.
Criterii:
Materialul utilizat trebuie sa redea fidel contururile partilor dure si moi ale cimpului protetic.
Sa nu-si modifice volumul in procesul de priza si nici ulterior, pina la realizarea modelului.
Sa nu se deformeze la etapele de demulare (indepartare) de pe cimpul protetic, transportare si turnare
a modelului.
Sa fie dur, casabil, sau elastic, sa posede rezistenta la presiuni si sa revina la pozitia initiala dupa
incetarea presiunii.
4

Timpul de priza sa fie redus in conditiile umiditaii si temperaturii din cavitatea bucala.
Usor sa se preseze pe cimpul protetic si sa se desprinda usor de pe el.
Sa nu actioneze nociv asupra tesuturilor cimpului protetic, ca resultat al proceselor chimice si termice
ce se declanseaza in cadrul prizei.
Sa nu manifeste proprietati toxice ce ar actiona asupra tesuturilor cavitatii bucale.
Sa nu adere la materialele utilizate la turnarea modelului si usor sa se desprinda de ele.
Clasificarea materialeleor de ampentare:
1. Materiale dure ireversibele
a. Ghipsul are un pret de cost redus si calitati de a reda cu o precizie satisfacatoare relieful
cimpului protetic. El este fabricat din calcar.
b. Pastele de oxid de zinc si eugenol includ in componenta lor colofoniu, si sunt elaborate
sub forma de 2 paste de diferite culori si ambalate in tuburi.
2. Materiale dure reversibele
3. Materiale elastice
a. Hidrocoloizii reversibele au la baza agar-agarul si sunt fabricati de industrie in 2 variante:
pentru amprentarea cimpului protetic si pentru duplicarea modelelor. La temperatura de 70-95C
hidrocoloizii devin plastici, fluizi, iar la temperatura de 37.2-42.2C capata forma de gel elastic.
Sunt folosite pentru duplicarea materialelor.
b. Hidrocoloizii ireversibele sunt derivati acidului alginic, sulfatului de calciu, fosfatului trisodic
si sunt cunoscuti sub numele de alginate. Prezinta dezavantaje din motivul ca mentinerea
amprentelor sub actiunea aerului provoaza pierderea apei si micsoreaza in vlum a amprentei, iar
mentinerea in apa provoaca imbibarea amprentei cu apa si marirea in volum.
c. Elastomeri
Silicoane ele sunt divizate in 4 variante: pasta viscoasa fluida; pasta viscoasa normala; pasta
chitoasa densa; pasta chitoasa in forma de aluat. Pastele chitoase sunt folosite pentru realizarea
primului strat al amprentei, iar cele viscoase pentru o corectare in caz de necesitate si pentru
aplicarea celui de al 2-lea strat in amprentele duple.
Silicoanii polimerizantii sunt insusiti recent si se caracterizeaza printr-o contractie foarte mica in
diferite medii fizice si chimice.
Polisulfide sunt obtinute pe baza cauciucului polisulfid lichid si agentii de vulcanicare sub forma
de 2 paste, ambalate in tuburi.
Polietere redau amprente precise, prezentind 2 dificultati: amprenta este relativ rigida si
hidrofila, ceea ce duce la schimbarea volumului, la pastrarea ei in conditii umede. Ele sunt
elaborate in forma de 3 paste ambalate in tuburi: pasta de baza (polieter), pasta-catalizator, pasta
diluat.

8. Tehnica confecionrii modelului. Materiale.

Modelul reprezinta imaginea inversa a amprentei, adica copia pozitiva a cimpului protetic.

Materialele de confectionare:
1. Materiale nemetalice
Ghipsul
Cimenturi dentare
Diverse acrilate
2. Materiale metalice
Amalgamul de argint
Amalgamul de cupru

Tehnica confectionarii modelului:
1. Amprentele obtinute din materiale amprentare alginate se recomanda a fi tratate cu solutie 2% sulfat
de zinc sau solutie 2% sulfat de potasiu timp de 1-2 minute.
2. Dupa aprecierea calitatii ampretelor se trece la turnarea modelului.
3. La inceput, amprentele se spala bine cu un jet de apa rece apoi se prepara pasta din ghips prin
malaxarea manuala sau mecanica a apaei cu pulbere de ghips.
4. Intr-un bol de cauciuc in care initial se toarna o cantitate de apa necesara pentru numarul amprentelor
care vor fi turnate si se depune pulbere de ghips pina cind la suprafata apei se va forma o movilita de
ghips.
5. Ulterior cu spatula se malaxeaza pulberea de ghips cu apa, realizind miscari de rotatie pe peretii
bolului, pina la formarea unei paste omogene de consistenta smintinoasa.
5

6. Malaxarea mecanica se efectueaza cu vacuum-malaxorul.
7. Cind pasta atinge omoginetatea, in amprenta spalata se usuca si se depun cu spatula portiuni mici de
pasta din ghips pe partile interne cele mai pronuntate ale amprentei.
8. Se vibreaza cu mina sau prin mentinerea amprentei in vibrator pentru ca pasta sa patrunda treptat in
toate imprimarile amprentei.
9. Aceasta manopera se realizeaza continuu pina la umplerea completa a amprentei cu pasta de ghips.
10. Apoi se realizeaza soclul modelului pe model se depun portiuni de ghips pina la o inaltime de 3-4 cm
de inaltime.
11. Dupa priza definitiva a ghipsului se indeparteaza modelul de pe masa sau pe de la plasa de sticla si se
trece la eliberarea lui de materialul amprentar.
9. Cerine ctre modelul realizat pentru confecionarea protezelor pariale mobilizabile acrilice.

Cerintele:
La prepararea pastei de ghips este necesar de respectat in mod riguros cantitatea de apa-
pudra indicata de producator;
Daca va fi utilizata mai multa apa, atunci se va mari coeficientul de contractie si car umare
modelul va fi mai putin precis si cu o rezistenta mai scazut;
Daca cantitatea de apa va fi mai mica, ghipsul nu va umple bine imprimarile, provocind si
alte complicatii.
O masa mai omogena se obtine la prepararea pastei de ghips cu vacuum-malaxorul
Depunerea pastei de ghips in amprenta este realizata prin metoda preogresiva si prin
patrunderea ghipsului in imprimarile amprentei in timpul vibrarii
Eliberarea modelului de materialul amprentar se face numai dupa priza deplina a ghipsului.
Modelul se confectioneaza din ghips dur.
Modelul este pregatit pentru obtinerea unui spatiu intre suprafetele mucozale ale bazei si
zonele sensibele la presiuni ale cimpului protetic.
Se realizeaza deretentivitatea zonele subecuatoriale retentive ale dintilor restanti
Alegerea dintilor-stilpi pentru aplicarea elementelor de anocorare, mentinere si stabilire.