Raze de soare

Capitolul 1 Plecarea

- Asta e ultima incarcatura? intreaba Rosalie curioasa.

- Da, este ultima, spuse Esme pe un ton mohorat. O sa imi fie dor de ea. S-au
intamplat atat de multe aici... Apoi ofta. Carlisle o batu usor pe umar.
- Da dar o sa iti placa la fel de mult si cealalta, am vazut asta! interveni Alice.

Inca incercam sa ma obisnuiesc cu talentul ciudat al lui Alice de a vede

viitorul. Dar nu eram pe deplin convinsa ca ceea ce vedea va fi adevarat. Viitorul
era mereu nesigur. Cand esti vampir capacitatea de gandire era triplata, deci
puteam sa ma gandesc la mai multe lucruri in acelasi timp. Un gand care ma
tulbura si ma ingrijora pe masura era ca nu stiam care va fi viitorul ficei mele.
Renesmee. Alice nu o putea vedea din mult prea multe motive. Si cel mai
important motiv fiind natura ei. Nu era singurul copil jumatate om jumatate
vampir, dar era unica prin darul ei de a arata tot ceea ce vrea, printr-o singura
atingere. Un alt motiv de ceata densa din capul lui Alice era faptul ca Nessie
petrecea mult timp cu Jacob, prietenul familiei varcolac, dar si acestia erau cu
totul imposibil de vazut, si cu atat mai putin cine intra in contact direct cu ei.
Eram multumita de relatia dintre mine si Jacob, avand in vedere faptul ca fiecare
dintre noi ne gasiseram sufletul pereche, intr-un fel mai mult sau mai putin
explicabil (Jack era legat de Nessie pe viata, un lucru iseparabil, un lucru pe care
l-am inteles intr-nu sfarsit). Nu eram deloc curioasa de reactia lui Nessie cand va
intelege ciudatenia cu sufletul pereche si toate celelalte. Deocamdata Jacob era
fratele pe care nu il va avea niciodata. Defapt el ii era mai mult decat un frate, nu
ii refuza nimic, era sclavul ei. O adora. Si noi ceilalti aveam pentru ea o adoratie
aproape similara. Pentru mine era cel mai frumos copil din lume, si era al meu,
jumatate din Edward. Cand eram om incercam sa mi-l imaginez in postura de
tata, dar creativitatea mea nu era destul de dezvoltata incat sa inteleg in ce fel isi
va atribui Edward rolul de tata.
In timp ce deliberam in pragul usii, cu Nessie de mana, si priveam camera de la
parter goala, am auzit vocile celorlalti in garaj, si ca de obicei, Alice se certa cu
Edward in privinta rutei pe care vom pleca din Forks in New Hampshire. Desi
avea mana in mana mea, Nessie nu imi transmitea nici o imagine. Era perfect
linistita, schimbandu-si greutatea de pe un picior pe altul.
- Trebuie neaparat sa mergem pe 102, insista Alice, e nou construit si masinile
vor zbura...
- Nu. Io taie Edward. Am zis de la inceput ca vom merge pe drumul 104. Deci nu
incape discutie. Avea un ton hotarat, dur, tinand cu dintii de hotararea lui. Apoi l-
am auzit venind prin bucatarie in salon. In secunda urmatoate Edward era in
salon, venind spre noi zambindu-ne ca si cum mica cearta cu Alice nu ar fi
existat.Cand isi vazu tatal inimioara lui Nessie incepu sa bata mai rapid ca aripile
unei pasari, si buzele ei rosi se curbara intr-un zambet scotandu-i in evidenta
gropitele din obraji.Isi intinse mana spre el si Edward o lua in brate, dar inca
tinandu-si mana ei mica in mana mea rece si alba, iar in momentul cand tatal ei o
atinse incepuse sa imi transmita o multime de imagini, unele amintiri altele rod
al imaginatiei ei. Si eu ii zambeam dandu-i de inteles ca imaginile pe care mi le
transmitea erau intelese pe deplin.
- O sa plecam imediat.Ii sopti Edward lui Nessie sarutand fruntea unde se afla o
bucla aramie .Apoi o lasa jos, pe picioarele ei si afisa zambetul lui strengar
uitandu-se adanc in ochii mei.
- Nu mai vad nimic! zbiera Alice pasind nervoasa in salon, cu ceilalti venind in
urma ei. Nu inteleg...cu siguranta cainele ala e implicat iar!
- Ca tot vorbeam de caine...sau de lup.E aici.ne informase Edward cu o voce putin
ironica.
Nessie cridica capul spre mine sa imi vad reactia, una nu prea buna.Incepusem sa
reconstitui in gand ziua de ieri adica momentul cand ii spusesem lui Jacob despre
planurile noastre.

Statea intins pe canapea cu Nessie in brate jucanduse cu buclele ei arami,

zambind cu gura pana la urechi.Edward statea sprijinit intr-un cot, de marginea
pianului ascultand probabil gandurile lui Jacob - care in ultimul timp erau o
sursa de fascinatie pentru el .Am indepartat elasticul care imi proteja mintea
pentru ai permite lui Edward da partunda in mintea mea. Cred ca e cel mai
potrivit moment sa ii spun, pare binedispus, am gandit eu.Edward isi muta
privirea spre mine si dadu din cap in semn de aprobare, probabil gandindu-se la
acelasi lucru ca si mine cand ii citea lui Jacob gandurile.Mi-am dres galsu pentru
al distrage putin pe Jack de la mica lui distractie. Inca zambind isi ridica capul
spre mine, asteptand.
- Jacob noi plecam.Este necesar si tu sti asta !Si decizia este deja luata.Nu mai
putem amana plecarea...oameni isi vor da seama ce suntem noi defapt.A trecut
prea mult timp si noi nu imbatrinim, iar Nessie...ei bine, cresterea ei accelerata
este evidenta.Iar regula noastra numarul unu este sa ne protejam secretul, si in
acelasi timp si pe Renesmee.Am subliniat numele ficei mele pentru ca el sa
inteleaga ca siguranta si bunastarea lui Nessie depindea de acest lucru.Incercam
sa ma fac cat mai bine inteleasa folosind tonul voci mele calme, dar daca inca as
mai fi fost om cu siguranta ar tremura.
-Poftim?!mrai el punand-o pe Nessie jos.Si Charlie ce o sa zica...?
- Se descurca perfect cu Sue.l-am asigurat eu.
- Dar...asta nu o sa ramana asa...Jur !Si iesi afara izbind usa in urma lui.

Cu toti am iesit afara pe usa principala, in asteptarea lui Jacob, mirosul lui
simtindu-l inca de departe.Deja il zarisem printre copaci venind grabit si purtand
cu el ceva ce parea sa fie o sacosa ponosita plina.Se oprise la cativa metri de noi
pentru a cerceta terenu si spuse:
- Dupa cum am promis...lucrurile nu o sa ramana asa.Astepta un moment sa ne
vada reactia dar vazand ca toata lumea il asculta ,continua mai departe.Inteleg ca
nimic nu va mai poate retine aici si deasemenea inteleg pericolul la care sunteti
expusi, asa ca am gasit o solutie, mai bine zis o alternativa cu care o sa fiti
deacord.Stiti foarte bine ca din nici un punct de vedere nu pot sta departe de
Nessie si deacea este absolut necesar...sa vin cu voi oriunde va veti duce.
Sapte perechi de ochi stateau atintiti asupra lui asteptand sa isi spuna ideea.Dar
desigur ca Edward stia scopul venirii lui, imediat ce se gandise la ea.
- Jacob...am inceput eu.
- Nu va cer nimic.Doar sa imi permiteti sa merg cu Nessie oriunde.
- Si tatal tau Jacob? lui ce i-ai zis?intreaba Alice suspicioasa.
- Adevarul.zise el sec.
- Dar haita...o abandonezi asa pur si simplu?Nu iti pasa de ceea ce lasi in urma?
- Ba da imi pasa. Dar sunt destul de maturi sa se descurce si singuri ne mai avand
nevoie de mine.Acum ceea ce conteaza este doar Nessie.
- Nu stiu ce sa zic...pare a fi in regula nu sunt multi vampiri acolo.aproba Carlisle
uitandu-se la Edward.Totusi e decizia ta fiule.
- Tati? rasuna o voce melodioasa.Nu asa ca o sa vina cu noi?Te rog?Mami?se uita
la noi cu niste ochi ciocolatii irezistibili implorand din priviri dorinta ca noi sa
aprobam cererea lui Jacob si in acelasi timp si a ei. Ochii lui Edward se uiatu
intens intr-ai mei si fara sa fie nevoie sa-i citesc gandurile stiam care va fi decizia
lui finala.