Sunteți pe pagina 1din 48

Curs 1 Cercetare in nursing

Promovarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor


Promovarea sanatatii si prevenirea bolilor necesita investire de timp, energie
si resurse, in speranta determinarii unei imbunatatiri a sanatatii, care sa
merite aceasta investitie. Din pacate, exista o informare limitata asupra
efcacitatii promovarii sanatatii si eforturilor pentru prevenirea bolilor.
Interventiile care determina o reducere relativa specifca a consecintelor
negative are un efect absolut mai mare la populatiile cu risc crescut. De
exemplu, aceeasi reducere relativa a valorii colesterolului seric are un efect
benefc absolut mai mare la persoanele cu un nivel seric mai mare al
colesterolului sau la cei cu alti factori de risc
asociati. in general, interventiile pentru modifcarea factorilor de risc au un
efect mai mic odata cu scaderea actiunii acestora. Atat pacientii, cat si
societatea asteapta ca medicul sa aiba un rol de conducere in promovarea
sanatatii si prevenirea bolilor. Pacientii asteapta si doresc ca medicii lor sa le
faca recomandari prind actitatea fzica, dieta si asupra altor probleme ale
stilului de ata, iar medicii uita de multe ori aceste probleme. Daca medicii nu
se implica, pacientii cauta sfatul in alta parte, existand riscul sa ii infuenteze
surse eronate. Cand medicii se implica activ in promovarea sanatatii,
pacientii raspund frecvent si isi modifca adecvat comportamentul. De
exemplu, incurajarea de catre medic de a intensifca actitatea fzica, in
special daca se asociaza cu sugestii clare, va determina probabil modifcari
ale comportamentului, de aceea timpul consumat de catre medic pare a f
efcient. fatuirea de catre medic a unui pacient de a scadea in greutate sau
de a intrerupe fumatul este incununata cu succes la o mica parte din cazuri,
insa este un prim pas excelent prind promovarea sanatatii si prevenirea
bolilor !modulul "#$%.
Interventiile directe ale medicului asupra dietei reduc de obicei nivelul
colesterolului seric cu aproximativ #&. 'ratamentul medicamentos poate f
mai efcient, insa este mai scump. De exemplu, tratamentul cu lovastatin la
barbati, pentru prevenirea primara a bolilor coronariene, costa peste ().)))
dolari pe an de ata salvata, exceptand persoanele cu risc foarte mare.
trategiile de tratament pentru *ipertensiunea arteriala sunt mai efciente+
costul aproximativ al screenin,gului si tratamentului *ipertensiunii arteriale,
luand in calcul ratele medii de complianta de medicatie si tratarea cu un
antagonist beta,adrenergic variaza de la aproximativ -(.))) dolari pe an de
ata salvata la un pacient cu tensiune arteriala diastolica de -)( mm.g sau
mai mare pana la aproximativ /(.))),").))) de dolari pentru o persoana cu
tensiune arteriala diastolica cuprinsa intre $( si -)0 mm.g. Costurile vor f
mai mari prin utilizarea unor medicamente mai scumpe, desi costul este
justifcat daca o reducere a efectelor adverse detemina o imbunatatire a
calitatii etii.
Imunizarea, inclusiv vaccinarea antipneumococica si anti,gripala la varstnici
si la pacientii cu risc crescut, este o metoda efcienta de a reduce numarul de
imbolnari si c*eltuielile pentru ele
De ce ar trebui sa ne vaccinam?Sus
Vaccinarile asigura protectia adultilor si copiilor fata de diferite boli. In plus, reduc
si transmiterea bolii la alte persoane. Imunizarile au determinat o scadere
importanta a frecventei epidemiilor. Imunizarea costa mai putin decat tratamentul
bolii fata de care se realizeaza protectia, are foarte putine efecte adverse grave
si adesea este necesara la intrarea in scoala sau gradinita.
Ce vaccinari se recomanda copiilor?Sus
Programul standard de imunizare al copilului include vaccinuri pentru:
-difterie, tetanus, si pertusis D!P"
-poliomielita vaccin polio inactivat sau VPI"
-ru#eola, oreion vaccin urlian", rubeola $%$&$'$"
-varicela
-(epatita ) *ep )"
-(epatita + *ep +"
-*aemop(ilus influenzae tip b *ib"
-vaccinul antipneumococic PCV" pentru copiii mai mici de , ani
-gripa.
Vaccinul antigripal nu este indicat copiilor mai mici de - luni. +cesta este
recomandat pentru:
-toti copiii cu varsta cuprinsa intre - -./ luni
-copiii in varsta de .0 luni sau mai mari cu diferite afectiuni ca si astmul, boala
cardiaca sau pulmonara cronica sau cu sistem imun deficitar"
-contactii apropiati, incluzand contactii de la domiciliu si in afara casei,
supraveg(etorii copiilor mai mici de ./ luni si a copiilor mai mari de .0 luni care
prezinta un risc crescut pentru complicatii postgripale.
Vaccinarile incep de la nastere si au un orar stabilit pana ce copilul implineste 12
luni, rapelurile noile doze" vaccinale sunt administrate intre 0 si - ani. Cateva
vaccinari sunt necesare dupa varsta de - ani 3 mai ales cele care s-au
administrat anual vaccinul antigripal" sau in mod regulat pana la maturitate
vaccinul antitetanic". !oate vaccinarile trebuie sa fie administrate la timp conform
programului standard de vaccinari. Vaccinarile suplimentare pot fi necesare in
cazul calatoriilor in diferite parti ale lumii.
CURSUL 2 Cercetare in nursing
Intelegerea sau acceptarea tratamentului prescris
In timp ce stiinta ofera remedii noi iar medicii fac eforturi de a trata tot mai rafinat
diferite tulburari, prea multi pacienti pentru care sunt preconizate aceste interventii se
pare ca nu reusesc sa beneficieze de aceste eforturi, si nu din cauza lipsei de eficacitate a
tratamentului.
Este un paradox aparent - desi avem tratamente eficace, raspunsul terapeutic in
tulburarile psihiatrice nu se ridica intotdeauna la nivelul acestei eficacitati. In Grecia
antica, ipocrate a observat ca pacientii isi pot impiedica propria vindecare prin
sustragerea de la tratamentele prescrise si, probabil pentru prima oara in istoria medicinei,
atragea atentia asupra noncompliantei. !upa "# de secole, problema persista.
$oua din zece pacienti nu iau corect medicamentele prescrise sau nu le iau deloc. Pentru
ca remisiunea si recuperarea sa devina o realitate trebuie evitate recaderile ori
cronicizarile, iar unul dintre factorii importanti in procesul terapeutic este reprezentat de
complianta. % definitie formala a compliantei la tratament este - gradul in care utilizarea
de catre o persoana a medicamentelor coincide cu indicatia medicului &mai general -
masura in care comportamentul unei persoane corespunde cu sfatul medical'.
$u exista inca o definitie general acceptata in ceea ce priveste capacitatea pacientului de
a urma un tratament indicat.
(etodele de monitorizare electronica au aratat ca peste )*+ dintre pacienti omit multe
dintre dozele prescrise, indiferent de boala, prognostic sau simptome .
% serie de studii arata ca peste ,*+ din toate medicamentele prescrise nu sunt de fapt
consumate , ca #* - -*+ dintre tratamente nu reusesc sa produca rezultatul dorit sau
determina complicatii din cauza utilizarii inadecvate si ca exista o complianta mai slaba
la antidepresive fata de tratamentele somatice . Experienta cu pacienti suferind de
!.&diabet zaharat', insuficienta renala, /0C si /1 arata ca aderenta la tratament e in
2urul a #* - 3*+ iar nivelul compliantei 4 complianta inseamna - adeziune a bolnavului la
mi2loacele terapeutice necesare amelior5rii st5rii sale de s5n5tate ', nu este legat direct de
severitatea afectiunii.
Cel putin -*+ dintre pacienti pleaca din cabinetul medical si nu isi amintesc ce li s-a spus
si ce trebuie sa faca. Intre pacientii cu boli cronice, 6*+ aplica incorect cel putin un
aspect al programului de autoingri2ire recomandat. Complianta este un comportament al
pacientului care 2oaca un rol fundamental in succesul sau esecul final al oricarui
tratament deoarece este o conditie necesara &desigur nu si suficienta' pentru succesul
terapeutic. 7efuzul total de a lua medicamentul, subdozarea substantiala a unui
medicament eficace, dozarea intermitenta &erori ale intervalelor dintre doze' sau
intreruperea prematura si nu in ultimul rand supradozarea - duc la eficienta clinica redusa
&sau chiar absenta' si riscuri substantiale ale tratamentului. Complianta e legata mai ales
de perceptia de catre pacient a starii lui de boala, de atitudinea pacientului fata de
tratament si de constiinta bolii, de costurile medicamentelor, efectele secundare ale
tratamentului si tratamentul inadecvat a simptomelor de boala. Complianta cu tratamentul
de lunga durata este mai greu de obtinut decat pentru cel de scurta durata.
Esecul aderentei terapeutice poate fi determinat de doua mari categorii de factori -
neintentionali &uitarea, neintelegerea regimului, bariere de limba2, dementa, alte boli cu
afectare cognitiva, schimbari de program, imposibilitatea obtinerii practice a
medicamentelor' si intentionali &se simte mai bine si crede ca nu mai are nevoie de
medicamente, frica de efecte secundare, perceperea medicamentelor ca lipsite de
eficacitate, regim considerat prea complicat, frica de dependenta'. !eseori in literatura de
specialitate exista ideea ca aderenta ar fi doar o problema de comportament a pacientului.
Pacientul trebuie incura2at sa comunice orice efecte secundare apar. Prin comunicare
pacientul ia parte activa la propria sanatate si bunastare. %rice motive ar exista pentru a
nu lua medicamentele, fie pretul sau neincrederea in necesitatea unui tratament
medicamentos, pacientul trebuie incura2at sa comunice aceste lucruri. !aca pacientul este
de dorit sa comunice, datoria medicului este intelegerea. 7olul unui doctor intr-o echipa
este de a intelege nu numai boala pacientului ci si cea mai buna maniera 8 agent care sa
amelioreze boala. !eseori pacientilor le e 2ena sa intrebe. Exista mai multe situatii in care
este necesara ameliorarea compliantei. Efectele secundare intolerabile trebuie sa
determine alegerea altor medicamente cu profil mai favorabil al efectelor secundare.
9neori ameliorarea clinica duce la opinia pacientului ca medicamentele nu mai sunt
necesare si in acest caz trebuie utilizata psihoeducatia pacientului. Perceperea lipsei de
eficacitate imediata se corecteaza daca pacientul e informat ca poate exista o latenta de
raspuns de saptamani sau luni pana la obtinerea efectului deplin. !aca pacientul uita sa
isi ia medicamentul - reducerea frecventei prizelor creste adesea complianta.. Credintele
pacientului au un efect deosebit asupra aderentei terapeutice. %amenii care cred in
eficacitatea medicamentelor vor fi mai aderenti decat cei sceptici in aceasta privinta & prin
gradul de percepere a beneficiilor'. !aca pacientul intelege scopul tratamentului si
motivul precis al administrarii medicamentelor, se obtine un grad superior de aderenta.
9n studiu controlat nu a observat insa diferente semnificative intre pacientii cu tulburari
somatice si cei cu tulburari psihiatrice .
:uferinta emotionala neatribuibila vreunei afectiuni psihiatrice poate scadea aderenta.
Pentru unii pacienti, numarul pilulelor si regimul de administrare reprezinta un memento
dureros asupra conditiei lor si acesti pacienti pot sa incerce evitarea acestui memento prin
suspendarea pur si simplu a medicatiei. 1lte efecte ale suferintei emotionale pot fi;
reducerea motivatiei, greutate in memorarea sarcinilor si dificultati de concentrare.
Insatisfactia pacientilor isi avea originea in diferite aspecte, printre care unele afective
&perceperea lipsei sustinerii emotionale si a intelegerii', aspecte comportamentale sau
legate de competenta ale medicului &modul de prescriere, lipsa explicatiilor adecvate,
diagnosticul etc.'.
Complianta e puternic legata de capacitatea de intelegere a pacientului nu numai a naturii
bolii dar si a regimului de tratament si a proceselor implicate in acest tratament.
(emorarea informatiilor oferite de medic in cursul procesului terapeutic. Chiar daca
pacientii raporteaza un nivel ridicat de satisfactie fata de consultatie si o buna intelegere a
conditiei lor, daca nu retin sfaturile, aceasta afecteaza desigur complianta. :-a observat ca
dupa consultul medical, aproximativ o treime dintre pacienti nu isi amintesc numele
medicamentului prescris, frecventa dozelor sau durata tratamentului. Ley (1989) a gasit
ca urmatorii factori psihologici cresc memorizarea informatiei; scaderea anxietatii,
cresterea cunostintelor medicale, nivel intelectual mai inalt, importanta si frecventa
afirmatiilor medicului referitoare la medicamente, efectul de <primac=< &in care retinem
in principal primul lucru care ni se spune'.
!aca pacientul are rude care nu sustin ideea de farmacoterapie, aceasta poate insemna o
opozitie deschisa, ori un sabota2 al procesului terapeutic prin reamintirea continua a
necesitatii de a-si lua tratamentul ceea ce stimuleaza comportamentul opozitional al
pacientului. 9neori apelarea la medicamente si impingerea pacientului sa le ia sunt
motivate de rezistenta familiei de a accepta vreo responsabilitate ca ar contribui la stresul
din viata pacientului care ar putea alimenta tulburarea psihica. Pacientul simte ca a lua
medicamentul e echivalent cu a admite ca problema e doar a lui si ceilalti nu isi vor
schimba comportamentul. :e recomanda de aceea in cazul unor pacienti non-aderenti si o
sedinta terapeutica impreuna cu familia pentru a explora atitudinea generala a familiei
fata de pacient si particulara fata de tratamentul medicamentos. :tarea de sanatate si
efectele secundare. 7eprezinta factori ma2ori ai aderentei terapeutice.
Treisman (2001) arata ca cei cu boli cronice care nu mai percep simptome sau simt o
ameliorare isi pot suspenda administrarea medicamentelor deoarece cred ca nu mai au
nevoie de ele. !e asemenea cei care simt o agravare sau efecte secundare pot deveni la un
moment dat mai putin aderenti. :tilul de viata. 1numite comportamente pot influenta
capacitatea de a mentine un tratament, unul dintre cele mai evidente fiind consumul de
alcool sau de substante psihoactive.
Chesney &1997' si Eldred &1997' considera ca ar fi vorba mai curand de stilul de viata
haotic al acestor pacienti decat de utilizarea drogului in sine. 1lte probleme pot fi
determinate de o viata activa, incarcata, perceperea administrarii medicamentelor ca
factor de perturbare al activitatilor sau momentelor placute precum concediul, o calatorie,
etc. dar si influenta asupra compliantei pe care o aduc modificarile rutinelor din timpul
activitatilor amintite.
Factri legati de medic
1sa cum credintele pacientului influenteaza aderenta, la fel se intampla si cu credintele
medicului. (edicii care cred in tratamentul administrat transmit aceasta incredere
pacientilor. (edicii pot evalua gresit aderenta la tratament a pacientilor - in general exista
tendinta de a o supraestima. 1lti factori sunt lipsa cunostintelor medicale suficiente si a
abilitatii sau timpului necesar pentru a implementa interventiile de ameliorare a aderentei.
7elatia medic 8 pacient reprezinta un factor critic al aderentei. !elsn (197") arata ca cel
mai important factor de influentare a compliantei ar fi perceperea de catre pacient a
interesului pe care i-l acorda medicul, alaturi de cat timp ii acorda.
Cercetare in nursing
Curs #
Procesul de ingrijire la pacientii cu anorexie
Pana prezent, nu s-a determinat nici o cauza sigura a anore4iei nervoase. !otusi,
cercetarea in campurile medicale si psi(ologice continua sa e4ploreze posibilele
cauze. 'nii e4perti considera ca cererile e4ercitate de societate si familie ar
putea fi cauza de baza pentru anore4ie. Pentru multe persoane cu anore4ie,
ciclul distructiv incepe odata cu presiunea de a fi suplu si atragator. % imagine
proasta de sine complica problema.
+lti cercetatori cred ca aceasta tulburare poate sa se traga dintr-o disfunctie
particulara observata adesea in familiile pacientilor anore4ici. In acest tip
particular de disfunctie, membrii familiei devin atat de interdependenti incat nu-si
pot realiza fiecare identitatea individuala. +stfel, membrii familiei sunt incapabili
sa functioneze ca indivizi sanatosi si sunt dependenti de alti membrii ai familei
pentru a-si e4prima identitatea. 5a copii, parte din aceasta disfunctie include o
teama de a creste in special la fete ". $egimul alimentar restrictiv le poate
impiedica corpurile sa se dezvolte in mod normal si, in conceptia lor, limiteaza
procesul de maturizare mentinand relatia parinte-copil pe care familia a a#uns sa
se bazeze.
'nele studii de asemenea sugereaza ca o componenta genetica mostenita"
poate #uca un rol important in determinarea susceptibilitatii unei persoane la
anore4ie. +lte studii au sugerat ca in creierul persoanelor suferinde de anore4ie
pot aparea dezec(ilibre in nivelurile neurotransmitatorilor. 64ista o teorie din ce in
ce mai raspandita precum ca instalarea anore4iei are o componenta genetica, cu
o anume gena legata de anormalitati privind neurotransmitatorul c(imic
serotonina, dovedite a fi mai frecvente printre suferinzii de anore4ie decat la
populatia obisnuita. 'n nivel ridicat de serotonina produce an4ietate. )iologic,
cand o persoana este in stare de inanitie, nivelurile sale de serotonina descresc
si cresc din nou odata cu consumul (ranei datorita aminoacidului triptofan
continut triptofanul este utilizat de corp pentru a sintetiza serotonina ". +ceasta
naste ipoteza ca anorecticul este conditionat sa evite (rana pentru a-si reduce
an4ietatea. Cercetatorii incearca acum sa identifice o gena sau genele
particulare care ar putea afecta tendinta unei persoane de a dezvolta aceasta
tulburare.
Desi nu s-a identificat nici o cauza organica a anore4iei, unele dovezi indica o
disfunctie in partea creierului (ipotalamus" care
Pacientii consumatori de alcool
Intreruperea consumului de alcool nu este niciodata usoara, cu precadere daca
este vorba despre cantitati mari si perioade lungi de timp. Astfel, tinand cont
de faptul ca organismul necesita administrarea acestei bauturi pentru a
functiona in parametrii normali, primele saptamani ale perioadei de sevraj sunt
decisive pentru recuperarea pacientului.
Dependenta de alcool se manifesta dupa consumul unei cantitati tot mai mari
de alcool pentru o perioada indelungata de timp. In asemenea cazuri
organismul necesita doza zilnica de alcool pentru ca functiile sale sa poata fi
desfasurate in conditii normale. In caz contrar persoana in cauza poate
experimenta stari de irascibilitate, depresii, nervozitate, tremuratul mainilor
sau dureri de cap, toate acestea fiind specifice perioadei de sevraj.
Simptomele perioadei de sevraj
Simptomele perioadei de sevraj pot fi moderate sau severe in functie de durata
dependentei de alcool, precum si de gradul de afectare al sistemului imunitar
si a altor functii ale organismului.
1.Simptome moderate ale perioadei de sevraj includ:
stare de nervozitate si agitatie;
anxietate;
irascibilitate;
stare de oboseala;
episoade de depresie;
transpiratie abundenta si cresterea ritmului cardiac;
stare de greata si varsaturi;
tremuratul mainilor;
miscari rapide ale globilor oculari;
insomnii;
scaderea poftei de mancare;
confuzie si incapacitate de concentrare;
paloare la nivelul fetei si al pielii.
2.Simptomele severe ale perioadei de sevraj includ:
delirium tremens, caracterizat de prezenta halucinatiilor, cosmarurilor si
a starii de confuzie;
agresivitate, convulsii si agitatie;
febra mare;
pierderi de memorie, cu precadere in ceea ce priveste perioadele in
care pacientul a consumat alcool.
Durata perioadei de sevraj
Durata perioadei de sevraj este acea perioada de timp in care simptomatologia
specifica sevrajului afecteaza organismul pacientului, in momentul in care
acesta a inceput programul de reabilitare. In mod normal, sevrajul se
manifesta timp de !" zile de la consumul ultimului pahar cu bauturi alcoolice.
In cazul persoanelor cu forme blande ale dependentei de alcool, durata
perioadei de sevraj poate fi chiar mai mica. #azurile severe de alcoolism
necesita admiterea intr!un centru specializat astfel incat pacientul sa poata fi
tinut sub observatie medicala. Astfel, in aceste centre fiecare pacient trebuie
sa fie tratat cu blandete si compasiune, precum si sa fie incurajat sa participe
la sedinte de terapie, individuala sau de grup. In acelasi timp, suportul familiei
si al persoanelor apropiate joaca un rol extrem de important in procesul de
recuperare al pacientului.
Desi perioada medie a sevrajului a fost stabilita $confrom datelor oferite de
pacienti% pentru !" zile, durata acesteia variaza in functie de severitatea
dependentei, precum si de particularitatile fiecarui organism.
Curs #
IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE
I DE MBOLNVIRE PROFESIONAL
Indiferent c se aplic sau nu un management tiinific al securitii i
sntii n munc, dou operaii sunt strict necesare n activitatea preventiv:
identificarea i evaluarea riscurilor . Importana lor este relevat i de faptul c
sunt statuate ca obligatorii prin Normele generale de protecie a muncii , iar
rspunderea realirii lor este atribuit at!t conducerii firmei , c!t i
personalului din cadrul compartimentelor de protecie a muncii.
". I#$N%I&I'()$( &('%*)I+*) #$ )I,' -I ( ,./,%)(%.+.I
+*) '(.0(+
Identificarea factorilor de risc i a substratului lor caual este o aciune
complex, care necesit mbinarea mai multor procedee, adaptate de fiecare
dat condiiilor respectivei firme.
1n principiu, se procedea astfel:
2 se analiea viual, prin studiu de ca, simulare etc., pentru fiecare loc de
munc , pe r!nd , toate elementele sistemului de munc aferent i se stabilesc ,
pe aceast ba , ce deficiene, abateri, caracteristici .a. ar putea conduce la
accidente sau mbolnviri profesionale 3
2 se efectuea determinri cu ajutorul metodelor i mijloacelor specifice, n
caul factorilor comensurabili sub aspectul nivelului sau concentraiei sau
pentru care se pot realia analie ale naturii elementelor componente 3
2 se analiea starea de morbiditate sau diversele simptome care ar pute
"4""4u567r a indica preena unei afeciuni datorate condiiilor de munc 3
2 se identific elementele depistate n listele prestabilite de factori de risc i
factori de substrat caual 3
*rdinea de executare a acestor operaii nu este predeterminat , dar trebuie
parcurse toate pentru a se obine un reultat corect.
1n continuare vom ncerca s preentm fiecare grup de factori de risc , cu
modalitile concrete de manifestare i efectele aciunii lor asupra
executantului , iar acolo unde s2a impus s2au dat explicaii suplimentare pentru
factorii de substrat caual , ca suport pentru analiele pe care le au de efectuat
proiectanii sistemului de 8,,8.
1.1. Factorii de risc rorii e!ec"ta#t"$"i
,tudiile i analiele efectuate privind fenomenul de accidentare i mbolnvire
profesional au relevat incidena major a factorilor de risc proprii
executantului.
1n raport cu factorii de risc obiectivi , cu excepia unor cauri reduse ca numr
9 calamiti naturale , de exemplu : , factorii subiectivi ; proprii executantului 2
se situea i la originea acestora , deoarece omul este elaboratorul i totodat
cel care verific i poate interveni asupra celorlalte elemente ale sistemului de
munc: mijloacele de producie, mediul i sarcina de munc.
Indiferent de repartiia sarcinilor ntre om i main, activitatea de munc pe
care o desfoar executantul cuprinde patru secvene principale:
recepionarea i constituirea informaiei 3 elaborarea i adoptarea deciiilor 3
execuia 3 autoreglarea.
Ponderea acestor secven7e 8n structura diferitelor posturi de munc9 sau a unuia :i
aceluia:i post, 8n perioade de timp diferite, poate varia , dar prezen7a tuturor este
obligatorie.
;odul cum e4ecutantul realizeaz9 aceste secven7e define:te comportamentul s9u de
munc9 3 totalitatea faptelor, actelor, reac7iilor motorii , verbale , afective " prin care o
persoan9 r9spunde solicit9rilor sarcinii de munc9 .
Din punctul de vedere al securit97ii muncii , distingem un comportament normal, care
nu conduce la periclitarea s9n9t97ii sau integrit97ii anatomo-func7ionale a
e4ecutantului :i un comportament inadecvat, care poate favoriza sau declan:a un
accident sau o 8mboln9vire profesional9 .
Comportamentul normal presupune dou9 componente:
- evitarea riscurilor prin respectarea prescrip7iilor te(nice :i a reglemen-t9rilor privind
securitatea :i s9n9tatea 8n munc9 referitoare la modul 8n care trebuie 8ndeplinit9
sarcina <
- neutralizarea situa7iilor de risc create, ceea ce implic9 sesizarea rapid9 a acestora
c(iar anticiparea lor ", a elementelor critice , prelucrarea rapid9 a informa7iilor,
decizia :i e4ecu7ia ei prompte :i rapide.
Comportamentul inadecvat sub aspectul securit97ii :i s9n9t97ii 8n munc9 se manifest9
prin conduite nesigure sau necorespunz9toare situa7iilor obi:nuite sau neobi:nuite de
munc9. +ltfel spus , el reprezint9 abaterea e4ecutantului de la modul ideal de
8ndeplinire a celor patru secven7e ale activit97ii prin care se realizeaz9 sarcina de
munc9 , abatere care poate consta 8ntr-o omisiune sau o ac7iune gre:it9.
=n consecin79 , factorii de risc de accidentare :i 8mboln9vire profesional9 proprii
e4ecutantului se pot subsuma unei erori la nivelul verigilor de baz9 ale activit97ii de
munc9: erori de recep7ie, prelucrare :i interpretare a informa7iei< erori de decizie<
erori de e4ecu7ie< erori de autoregla#.
Deosebit de important9 pentru stabilirea m9surilor de prevenire este cunoa:terea
substratului cauzal al comportamentului inadecvat din punctul de vedere al securit97ii
:i s9n9t97ii 8n munc9. 5a modul general, comportamentul 8n munc9 reprezint9
concretizarea capacit97ii de munc9 a individului :i reflect9 rela7ia dintre nivelul
e4igen7elor adresate e4ecutantului sub forma sarcinii de munc9 " :i capacitatea sa
de a le r9spunde .
1... >actorii de risc proprii sarcinii de munc9
Sarcina de munc9 se 8ncadreaz9 printre no7iunile cu a#utorul c9rora se define:te
orice activitate de munc9: func7ii, sarcini, activitate, opera7ii, procese, comportament,
cerin7e etc. Dintre acestea , func7iile care constituie unit97i ma#ore ale muncii , pot
cuprinde una sau mai multe sarcini :i sunt foarte variate , corespunz9tor scopului
proceselor de munc9.
>unc7ia implic9 responsabilitatea 8n raport cu scopurile sistemului, are o anumit9
frecven79 8n ciclul de munc9 , include sarcini :i opera7ii care cer cuno:tin7e ,
deprinderi specifice , realizeaz9 unul sau mai multe scopuri prin folosirea unor
metode , procedee , strategii :i , c(iar 8n cadrul unor cerin7e de vitez9, precizie,
cantitate, calitate etc.
'n e4ecutant poate 8ndeplini o func7ie singur sau 8mpreun9 cu ma:ina. +ceea:i
func7ie poate fi 8ndeplinit9 de e4ecutan7i afla7i 8n posturi diferite , pe linii diferite sau 8n
cadrul aceleia:i instala7ii.
Sarcina este eprezentat9 de un grup de ac7iuni legate temporar :i realizate cu
acelea:i elemente informa7ionale :i mi#loace de munc9< este o unitate subordonat9
func7iei, are o anumit9 frecven79, un scop subordonat scopului func7iei", necesit9
anumite cuno:tin7e :i deprinderi :i trebuie s9 se 8ncadreze unor cerin7e restrictive:
vitez9, precizie etc.
%pera7ia este cea mai mic9 unitate a muncii :i este subordonat9 sarcinii< se poate
caracteriza 8n raport cu:
- con7inutul 3 obiecte , reguli , procedee , obiective <
- structura 3 modul de organizare a elementelor componente <
- cerin7e impuse 3 ansamblul condi7iilor care trebuiesc respectate de
operator pentru a atinge obiectivele muncii para-
metrii ac7iunii : vitez9, precizie, adecvare la reguli ".
;etoda de munc9 reflect9 modul 8n care se realizeaz9 sarcina :i opera7iile 8n
condi7iile te(nologice concrete :i de 8nzestrare te(nic9 < cuprinde, 8n general, ordinea
de succesiune eficace a elementelor opera7iei , alc9tuirea ra7ional9 a m?nuirilor :i
mi:c9rilor 8n condi7ii te(nico-organizatorice precizate.
=n raport cu aceste no7iuni definitorii ale activit97ii de munc9, se desprind factorii de
accidentare :i 8mboln9vire profesional9 proprii sarcinii de munc9:
@ con7inut sau structur9 necorespunz9toare a sarcinii de munc9 8n raport cu
scopul sistemului de munc9 sau cu cerin7ele impuse de situa7iile de
risc , respectiv :
- opera7ii , reguli , procedee gre:ite <
- absen7a unor opera7ii <
- metode de munc9 necorespunz9toare succesiune gre:it9 a
opera-7iilor, m?nuirilor, mi:c9rilor " <
@ cerin7e sub & supradimensionate impuse e4ecutantului , respectiv
necores-punz9toare posibilit97ilor acestuia.
Prima categorie de factori are la baz9 o insuficient9 cunoa:tere a te(nologiilor :i
metodelor prin care se poate a#unge la realizarea scopului procesului de munc9.
;odul 8n care pot conduce la accidentare :i & sau 8mboln9viri profesionale este
evident , deoarece determin9 eroarea la nivelul e4ecutantului.
+ doua grup9 de factori provine din neluarea 8n considerare a variabilei umane,
respectiv din stabilirea nera7ional9 a parametrilor ac7iunilor umane.
=n consecin79 , dificultatea :i comple4itatea sarcinii fie se situeaz9 sub posibilit97ile
e4ecutantului , fie le dep9:e:te , provoc?nd sub sau suprasolicitarea organismului
s9u. =n ambele situa7ii are loc sc9derea capacit97ii de munc9 , datorat9 oboselii , 8ntr-
un interval mai mic dec?t cel normal , cu efecte u:or de b9nuit .
1./. >actorii de risc proprii mi#loacelor de produc7ie
Dup9 natura ac7iunii lor, factorii de risc de accidentare :i 8mboln9vire profesional9
proprii mi#loacelor de produc7ie se pot 8mp9r7i 8n trei categorii: de natur9 fizic9 ,
c(imic9 :i biologic9 .
A >actori de risc de natur9 fizic9. =n aceast9 categorie sunt inclu:i factorii de natur9
mecanic9 :i cei de natur9 termic9.
B >actorii de natur9 mecanic9 sunt reprezenta7i de :
1 ;i:c9rile periculoase. Statisticile arat9 c9 cele mai multe accidente de munc9
av?nd cauze de natur9 obiectiv9 se datoreaz9 organelor 8n mi:care ale ma:inilor. =n
func7ie de rolul lor 8n cadrul procesului de munc9 , mi:c9rile ma:inilor, ale
mecanismelor, organelor de ma:ini, pieselor etc. pot fi:
@ func7ionale :
- normale 8n intervalul de timp de func7ionare , f9r9 restric7ii 8n leg9tur9 cu
declan:area , 8ntreruperea , dozarea vitezei <
- cu pericolul autodeclan:9rii contraindicate autopornire prin auto-aprindere ,
contact electric etc.< prin ac7ionarea involuntar9 sau din gre:eal9 " <
- cu pericolul 8ntreruperii imprevizibile <
- cu momente de pericol 8n cazul 8n care nu pot fi sau nu sunt controlate 8n
sensul declan:9rii , 8ntreruperii sau doz9rii vitezei <
@ nefunc7ionale : devieri de la traiectoriile normale < recul < balans < :ocuri la
pornire sau oprire< desprinderea :i proiectarea de corpuri, particule< ruperea
unui element de leg9tur9, desprinderea, desfacerea unei leg9turi.
!oate aceste categorii de mi:c9ri constituie surse poten7iale de accidentare, put?nd
produce v9t9m9ri sub form9 de striviri, t9ieturi, contuzii, str9pungeri etc.
Prin urmare , riscurile mecanice sunt reprezentate , 8n general , de purt9torii de
energie cinetic9 ai unui ec(ipament te(nic , respectiv de elementele aflate 8n mi:care
ale acestuia , numite elemente periculoase.
+ccidentarea se produce prin contactul e4ecutantului cu un element periculos.
Spa7iul situat 8n interiorul sau 8mpre#urul unui ec(ipament te(nic 8n care prezen7a
oric9rei persoane o e4pune pe aceasta riscului de accidentare mecanic9 este numit
zon9 de risc mecanic sau zon9 de pericol mecanic.
Conele de pericol mecanic pot avea configura7iile cele mai diverse.
;i:c9rile elementelor mobile " desf9:urate 8n zonele de pericol mecanic au fost
denumite mi:c9ri periculoase. 6le se manifest9 8n cazul mi:c9rii de rota7ie ale unui
singur element , ale mai multor elemente, al mi:c9rilor de transla7ie :i al celor
combinate.
Dintre parametrii care pot determina caracterul periculos men7ion9m :
- valorile ridicate ale tura7iilor sau vitezelor de transla7ie ale elementelor 8n mi:care <
- masele mari ale elementelor aflate 8n mi:care <
- valorile momentelor de torsiune <
- valorile for7elor de ac7ionare ale elementelor 8n mi:care <
- amplitudinea mi:c9rilor <
- forma :i rugozitatea suprafe7elor elementelor aflate 8n mi:care <
- modul de fi4are a pieselor aflate 8n rota7ie <
- distan7a 8ntre partea rotitoare :i partea fi49 <
- distan7a minim9 dintre partea mobil9 :i partea fi49 <
- #ocul componentelor <
- dimensiunile desc(iderilor etc.
Caracteristicile enumerate, precum :i altele asem9n9toare , trebuie considerate,
analizate :i apreciate , de la caz la caz , pentru fiecare element mobil al
ec(ipamentului te(nic , precum :i pentru zonele de pericol mecanic.
1 Suprafe7ele sau contururile periculoase. Prin natura :i forma lor acestea pot fi
8n7ep9toare , t9ioase , alunecoase, abrazive, adezive. Prin contactul dintre e4ecutant
:i diversele p9r7i ale mi#loacelor de produc7ie sau obiectelor muncii care prezint9
asemenea caracteristici se pot produce v9t9m9ri cauzate de alunecare :i c9dere
fracturi , lu4a7ii " , t9iere , 8n7epare etc.
1 'tila#ele sub presiune sau vid. +cestea pot genera 8n cazul supra-presiunii
e4plozii , iar 8n cazul lucrului 8n vid implozii.
Principalele utila#e :i instala7ii care lucreaz9 sub presiune sunt compresoarele ,
autoclavele :i recipientele butelie de gaze comprimate.
Pericolul de e4plozie , 8n cazul recipientelor butelie sub presiune , este deosebit de
mare la temperaturi ridicate 8n cazul amplas9rii acestora 8n apropierea unor surse
de c9ldur9". De asemenea, dac9 8n recipientele sub presiune se depoziteaz9
substan7e puternic corosive , e4ist9 riscul producerii unor neetan:eit97i care pot
conduce la e4plozii.
Principalele cauze poten7iale ale accidentelor la utila#ele sub presiune sunt:
- dimensionarea necorespunz9toare a utila#elor, 8n raport cu condi7iile de lucru<
- umplerea necorespunz9toare a autoclavelor :i recipientelor butelie lipsa unui
spa7iu de siguran79 suficient de mare, necesar 8n cazul dilat9rii con7inutului , ca
urmare a unor cre:teri necontrolate ale temperaturii " <
- lipsa aparatelor de m9sur9 :i control ale presiunii :i temperaturii manometre,
termometre " <
- lipsa dispozitivelor de siguran79 discuri de e4plozie , supape de siguran79 ,
membrane de siguran79 , capace de protec7ie etc. " <
- manevrarea necorespunz9toare a recipientelor , lovirea unuia de cel9lalt sau de
obiecte tari , r9sturnarea , supunerea lor la trepida7ii <
- p9strarea buteliilor la soare , 8n apropierea surselor de c9ldur9 sau 8n locuri cu
substan7e corosive <
- depozitarea 8n aceea:i inc9pere a recipientelor butelie care con7in substan7e
incompatibile o4igen :i (idrogen, o4igen :i amoniac, amoniac :i clor, clor :i
(idrogen , clor :i o4igen etc. " <
- desc(iderea brusc9 a ventilului buteliilor :i recipientelor <
- introducerea gazelor comprimate 8n recipiente butelie, 8n vase de sticl9 sau alte
recipiente care func7ioneaz9 la presiuni mai reduse <
- defec7iuni ale reductoarelor de presiune <
- ungerea ventilelor :i a manometrelor de la recipientele care con7in o4igen cu uleiuri
sau gr9simi.
Instala7iile, utila#ele :i aparatura care lucreaz9 sub vid pot , de asemenea , s9
constituie surse generatoare de factori de risc de accidentare. $iscurile de implozie
apar cel mai frecvent 8n urm9toarele cazuri:
- defecte ale materialului tensiuni remanente sau neregularit97i struc-turale " <
- neetan:eit97i ale instala7iilor , 8n special c?nd se lucreaz9 cu produse care , 8n
contact cu aerul, formeaz9 amestecuri e4plozive <
- lipsa unor paravane de protec7ie sau co:uri de protec7ie 8n caz de implozie <
- reducerea brusc9 a presiunii 8n instala7ie <
- vibra7ia puternic9 a recipientelor sub presiune redus9 <
- varia7ii bru:te de temperatur9 :i presiune 8n instala7ii <
- 8nc9lzirea cu flac9r9 a aparatelor de distilare 8n vid.
+t?t 8n cazul e4ploziilor c?t :i al imploziilor, v9t9m9rile produse constau , 8n general ,
8n mutil9ri par7iale sau totale ale victimei.
1 Vibra7iile e4cesive ale sculelor, utila#elor, instala7iilor, cl9dirilor etc.
'n sistem material scos din pozi7ia de ec(ilibru , prin aplicarea sau suprimarea unei
for7e , 8ncepe s9 se mi:te. Dac9 mi:carea sistemului fa79 de starea de referin79 este
alternativ9 , aceasta se nume:te vibra7ie sau oscila7ie.
Vibra7iile 8nt?lnite 8n te(nic9 sunt variate :i pot fi clasificate dup9 mai multe criterii.
D Dup9 for7ele care ac7ioneaz9 8n timpul mi:c9rii sistemului material:
- vibra7ii neamortizate 3 for7a rezistent9 este nul9 <
- vibra7ii amortizate 3 for7a rezistent9 este negativ9 <
- vibra7ii auto8ntre7inute 3 for7a rezistent9 este pozitiv9 <
- vibra7ii libere 3 for7a perturbatoare este nul9 <
- vibra7ii for7ate 3 for7a perturbatoare este diferit9 de zero.
D Dup9 num9rul gradelor de libertate ale sistemului: vibra7ii cu un grad de
libertate, cu dou9 sau mai multe grade de libertate.
D Dup9 felul mi:c9rii : vibra7ii de transla7ie, de rota7ie, de torsiune.
D Dup9 evolu7ia 8n timp: vibra7ii periodice , aperiodice :i aleatorii.
2 >actorii de risc de natur9 termic9. =n numeroase ramuri industriale e4ist9 locuri de
munc9 unde, prin natura sarcinii de munc9, e4ecutantul poate intra 8n contact cu
obiecte sau suprafe7e cu temperaturi e4cesive : ridicate sau cobor?te.
2 >actorii de risc de natur9 electric9 . ;a#oritatea instala7iilor, utila-#elor :i ma:inilor
sunt ac7ionate electric. Curentul electric poate constitui factor de risc de accidentare
8n munc9 8n dou9 situa7ii :
- realizarea contactului dintre organismul uman :i p9r7ile componente ale mi#-loacelor
de munc9 aflate sub tensiune 3 factor de risc direct final " <
- cre:terea brusc9 a energiei termice radiate datorit9 rezisten7ei conductorului 3
factor indirect intermediar " .
Prima situa7ie apare 8n cazul :
- atingerilor directe , respectiv prin contactul cu elemente conductive ale instala7iei
electrice care se afl9 normal sub tensiune , este scoas9 de sub tensiune , dar a
r9mas 8nc9rcat9 cu sarcini electrice datorit9 capacit97ii, prin omiterea desc9rc9rii
acestora dup9 deconectare < a fost scoas9 de sub tensiune , dar se afl9 sub o
tensiune indus9 pe cale electromagnetic9 de alte instala7ii , prin omiterea leg9rii la
p9m?nt a elementelor deconectate<
- atingerilor indirecte, produse prin contactul cu un element conductiv care 8n mod
normal nu este sub tensiune , dar care a intrat accidental sub tensiune deteriorarea
izola7iei , contacte electrice cu alte elemente aflate sub tensiune etc.", prin el trec?nd
E curen7i de defect F curen7i care circul9 pe alte c9i dec?t cele destinate trecerii
curentului electric " <
- tensiunii de pas , respectiv la atingerea simultan9 a dou9 puncte de pe sol
considerate la o distan79 de G,2 m " aflate la poten7iale diferite ca urmare a scurgerii
prin p9m?nt a unui curent electric < tensiunile de pas pot s9 apar9 8n apropierea unui
conductor c9zut la p9m?nt , a unei linii aflate sub tensiune sau 8n apropierea unei
prize de p9m?nt de e4ploatare sau de protec7ie prin care trece un curent electric.
+ doua situa7ie se produce atunci c?nd rezisten7a conductorului nu este
corespunz9toare intensit97ii curentului care-l parcurge , fie din construc7ie , fie din
cauza unei varia7ii 8nt?mpl9toare a intensit97ii curentului curen7i suplimentari indu:i"
sau cre:terii rezisten7ei datorate degrad9rii conductorului.
=n toate cazurile are loc o cre:tere a radia7iei calorice , suficient de mare pentru a
provoca aprinderea 8mbr9c9mintei e4terioare a conductorului. =n func7ie de celelalte
condi7ii de munc9 mai ales dac9 sunt prezente 8n cantitate mare substan7e
inflamabile sau e4plozive " se produc incendii :i & sau e4plozii.
Curentul electric, 8n calitate de factor de accidentare in munc9, poate provoca dou9
tipuri de leziuni:
- electrotraumatismul, care const9 8n arsuri :i metaliz9ri ale pielii datorate c9ldurii
dezvoltate de arcul electric format la punctele de contact sau la trecerea curentului
electric<
- electrocutarea, respectiv trecerea curentului electric prin organism.
A >actorii de risc de natur9 c(imic9 . =n func7ie de propriet97ile c(imice datorit9
c9rora diverse substan7e utilizate 8n procesul de munc9 devin surse generatoare de
accidente :i 8mboln9viri profesionale , distingem 8n principal substan7ele to4ice ,
caustice, inflamabile , e4plozive , cancerigene .
1 Substan7ele to4ice. +cestea sunt cele care , p9trunz?nd 8n organism , au o ac7iune
d9un9toare , perturb?nd func7iile acestuia :i provoc?nd into4ica7ii acute sau cronice.
Into4ica7ia acut9 are loc atunci c?nd substan7a to4ic9 p9trunde 8n organism 8n
cantitate mare :i 8ntr-un interval scurt de timp , gener?nd tulbur9ri intense :i
imediate < 8n situa7ia contrar9 3 cantit97i mici 8n interval mare de timp 3 apare
into4ica7ia cronic9.
Substan7ele to4ice pot p9trunde 8n organism pe cale respiratorie in(alare " , prin
piele cutanat " sau prin tubul digestiv ingerare " .
P9trunderea to4icelor pe cale respiratorie este cazul cel mai frecvent 8n industrie
circa HG I din into4ica7ii" :i are consecin7ele cele mai grave , deoarece absorbirea
acestora la nivel celular :i molecular se face mai rapid. Ca stare de agregare fizic9 ,
asemenea substan7e se reg9sesc sub form9 de gaze , vapori , fum , cea79 , aerosoli
sau praf.
P9trunderea to4icelor prin piele are loc , 8n special , 8n cazul substan7elor to4ice
lic(ide benzin9 , toluen , 4ilen , deriva7i (alogena7i ai metanului :i benzenului etc. " .
Ingerarea substan7elor to4ice este mai rar 8nt?lnit9 , fiind posibil9 numai din negli#en79
.
$iscul specific de accidentare :i 8mboln9vire profesional9 8n cazul mi#loacelor de
produc7ie este de p9trundere a to4icelor prin piele.
+c7iunea to4icelor asupra organismului poate fi local9 , numai asupra anumitor
organe de e4emplu , benzenul ac7ioneaz9 asupra sistemului nervos central " sau
general9 , c?nd afecteaz9 toate 7esuturile :i organele de e4emplu, acidul cian(idric
sau (idrogenul sulfurat ". Ju se poate face 8ns9 o delimitare precis9 dup9 criteriul
tipului de ac7iune, deoarece ma#oritatea substan7elor to4ice au, 8n acela:i timp, :i o
ac7iune general9 :i una local9 asupra organismului.
+c7iunea to4ic9 a substan7elor din aceea:i clas9 variaz9 8n func7ie de compozi7ia lor
c(imic9.
De e4emplu , to4icitatea (idrocarburilor cre:te o dat9 cu num9rul de atomi de carbon
din molecul9. Dac9 8n molecula unei substan7e to4ice se 8nlocuie:te (idrogenul cu
o4igen , sulf sau gruparea (idro4il %* " , to4icitatea cre:te brusc < acela:i efect 8l
are introducerea grupei E amino E sau E nitro E 8ntr-un nucleu aromatic.
De asemenea , to4icitatea cre:te o dat9 cu gradul de nesaturare : etanul este mai
pu7in to4ic dec?t etilena , iar aceasta , la r?ndul ei , este mai pu7in to4ic9 dec?t
acetilena < o4idul de carbon este to4ic , 8n timp ce bio4idul de carbon nu prezint9 o
astfel de caracteristic9 etc.
1 Substan7ele caustice. +cestea sunt substan7e care , 8n contact cu organis-mul,
provoac9 arsuri. +rsurile c(imice constituie accidente :i se caracterizeaz9 prin
leziuni organice de intensitate diferit9 , 8n func7ie de natura , concentra7ia :i durata
contactului cu substan7a caustic9.
1 Substan7ele inflamabile. Inflamarea este o ardere de scurt9 durat9 a amestecului
de vapori ai unui lic(id combustibil cu o4igenul din aer :i se produce 8n urma cre:terii
locale a temperaturii datorit9 unei surse e4terne de c9ldur9. Jo7iunea de inflamare
este legat9 , deci , numai de lic(idele combustibile , spre deosebire de aprindere ,
care este comun9 tuturor substan7elor combustibile , indiferent de starea de agregare
.
Caracteristic fenomenului de inflamare este faptul c9 arderea se produce :i
8nceteaz9 brusc , deoarece c9ldura dega#at9 nu este suficient9 pentru 8nc9lzirea
8ntregii cantit97i de lic(id care s9 asigure 8n continuare formarea vaporilor.
Punctul de inflamabilitate Pi " este reprezentat de temperatura minim9 la care
vaporii unei substan7e formeaz9 cu aerul un amestec inflamabil. =n func7ie de punctul
de inflamabilitate , lic(idele pot fi grupate 8n urm9toarele categorii:
- lic(ide inflamabile: Pi K .2 LC e4emplu: benzen , eter etilic , sulfur9 de carbon ,
acetat de butil , aceton9 , alcool metilic etc. " <
- lic(ide u:or inflamabile : .2 LC M Pi M 0, LC e4emplu : petrol lampant, gazolin9 ,
terebentin9 , benzin9 nafta , brom-pentan , ciclo(e4ilamin9 etc. " <
- lic(ide combustibile: Pi N 0, LC e4emplu: fenol , anilin9 , p9cur9 , motorin9 , uleiuri
, acizi gra:i etc. " .
Pe l?ng9 pericolul de incendiu datorat substan7elor inflamabile , 8n industrie se pot
produce incendii ca urmare a autoaprinderilor produse de acumul9ri de c9ldur9
provenite din procese c(imice sau bioc(imice care au loc 8n 8ns9:i masa
substan7elor. >enomenul de autoaprindere se manifest9 at?t la substan7ele
inflamabile , c?t :i la cele combustibile.
+utoaprinderea de natur9 c(imic9 are la baz9 fenomenul de o4idare :i se poate
produce 8n cazul substan7elor care au o capacitate intens9 de combinare cu o4igenul
din aer. Pentru ca 8n timpul reac7iei c(imice de o4idare s9 se ating9 temperatura de
auto-aprindere , este necesar ca substan7a combustibil9 s9 aib9 o suprafa79 mare de
contact , iar mediul ambiant s9 prezinte o temperatur9 ridicat9.
+utoaprinderea de natur9 bioc(imic9 se datoreaz9 acumul9rii de c9ldur9 8n interiorul
masei de substan79 , ca urmare a activit97ii biologice a microorganismelor.
=n desf9:urarea acestui proces se deosebesc urm9toarele faze:
- faza biologic9 sau 8nceputul de fermenta7ie , c?nd temperatura cre:te p?n9 la ,, LC
<
- faza 8nceputului de carbonizare , c?nd temperatura se situeaz9 8n intervalul ,,-1GG
LC <
- faza de 8nnegrire a produ:ilor mai pu7in stabili, c?nd temperatura a#unge la 10G-1,G
LC <
- faza de carbonizare, c?nd se a#unge la temperatura de autoaprindere a substan7ei
date.
1 Substan7e e4plozive. 64ploziile de natur9 c(imic9 sunt rezultatul unei reac7ii
c(imice foarte rapide , c?nd 8ntr-un timp foarte scurt rezult9 produ:i noi , cu dega#are
de c9ldur9.
64plozia , 8n sensul cel mai restr?ns al cuv?ntului , este un fenomen c(imic un
proces de transformare c(imic9 a materiei " care se desf9:oar9 rapid , 8nso7it de o
dega#are tot at?t de rapid9 a unor cantit97i apreciabile de c9ldur9 :i gaze sau vapori
puternic 8nc9lzi7i , care produc un lucru mecanic de deplasare sau distrugere .
Substan7ele e4plozive se descompun sub ac7iunea temperaturii , cu formare de
cantit97i mari de gaze. Jumeroase substan7e , 8n contact cu aerul , formeaz9
amestecuri e4plozive.
+mestecurile e4plozive sunt caracterizate de limite de e4plozie 3 superioare :i
inferioare 3 care reprezint9 cantitatea ma4im9 , respectiv minim9 , de substan79 ,
e4primat9 8n procente , care formeaz9 cu aerul un amestec e4ploziv.
1 Substan7ele cancerigene sunt cele care genereaz9 tumori maligne , caracterizate
printr-o 8nmul7ire e4cesiv9 a 7esuturilor unor organe . =n numeroase legisla7ii na7ionale
se interzice complet utilizarea industrial9 a unor astfel de substan7e , al c9ror efect
este sigur cancerigen.
A >actori de risc de natur9 biologic9 . =n mod deosebit 8n industria farmaceutic9 , 8n
laboratoarele de analize medicale , ca :i 8n cercetarea medical9 obiectul muncii 8l
constituie culturi sau preparate cu microorganisme generatoare de maladii
infec7ioase : bacterii , virusuri , spiroc(ete , ciuperci , protozoare.
De asemenea, e4ist9 procese de munc9 unde se lucreaz9 cu plante periculoase de
e4emplu , ciuperci otr9vitoare " , precum :i cu animale periculoase :erpi venino:i
etc.", care pot provoca accidente :i & sau into4ica7ii acute profesionale , decese ,
r9niri, 8n7ep9turi etc.
0. >actorii de risc proprii mediului de munc9
;ediul de munc9 este cea de a patra component9 a sistemului de munc9 :i include ,
pe de o parte , mediul fizic ambiant condi7iile de microclimat , iluminat , zgomot ,
vibra7ii , radia7ii , no4e c(imice , presiunea mediului , factori biologici etc." , iar pe de
alt9 parte, mediul social rela7iile , atitudinile , interac7iunile , modurile de
comportament etc. ". Influen7a condi7iilor de mediu asupra celorlalte elemente poate
s9 fie considerabil9 < mai ales asupra e4ecutantului pot produce at?t efecte fiziologice
, c?t :i psi(ologice , sub form9 de v9t9m9ri sau st9ri patologice.
>actorii de risc proprii mediului fizic de munc9 se clasific9 dup9 cum urmeaz9 :
B >actori de risc de natur9 fizic9. +ceast9 prim9 grup9 de factori include mai
multe subgrupe , dintre care amintim :
@ ;icroclimatul locului de munc9 cuprinde : temperatura e4cesiv9 a aerului
ridicat9 & sc9zut9 " < umiditatea necorespunz9toare a aerului ridicat9 & sc9zut9" <
viteza mare a curen7ilor de aer .
>actorii de microclimat ac7ioneaz9 asupra mi#loacelor de produc7ie , caz 8n care
8ndeplinesc rolul de factori de risc indirec7i :i asupra e4ecutantului ca factori direc7i.
=n calitate de factori indirec7i , influen7a lor se concretizeaz9 8n ansamblul
transform9rilor termoc(imice care se produc la nivelul mi#loacelor de produc7ie ,
transform9ri care perturb9 func7ionarea normal9 a acestora :i pot genera accidente
sau boli profesionale.
Influen7a asupra e4ecutantului se traduce 8ntr-o serie de transform9ri fiziologice.
!emperatura mediului ambiant determin9 fenomenul de termoreglare a organismului ,
care are drept rol men7inerea st9rii de ec(ilibru termic al acestuia.
'miditatea relativ9 a aerului poate afecta direct organismul uman. Sc9derea acesteia
sub /GI produce uscarea mucoaselor oculare :i respiratorii. ;unca 8n aer uscat
spore:te riscul de 8mboln9vire , din cauza sc9derii capacit97ii de ap9rare a
organismului fa79 de flora microbian9 din aer.
Cre:terea umidit97ii relative peste OGI devine d9un9toare prin 8mpiedicarea
elimin9rii normale a transpira7iei , perturb?nd procesul de termoreglare.
Viteza curen7ilor de aer are o influen79 deosebit9 asupra st9rii de confort termic < la
aceea:i temperatur9 , 8n func7ie de viteza lor , curen7ii de aer pot provoca disconfort ,
iar la dep9:irea anumitor limite perturb9 termoreglarea.
@ Presiunea e4cesiv9 a aerului ridicat9 & sc9zut9" , precum :i supra-
presiunea 8n ad?ncimea apelor.
=n condi7ii normale, presiunea atmosferic9 e4ercitat9 asupra organismului uman este
ec(ilibrat9 de contrapresiunea din interior a plasmei sanguine , a 7esuturilor ,
cavit97ilor organismului etc." :i de ea depind sc(imburile de gaze dintre organism :i
atmosfer9.
5a cre:terea sau sc9derea presiunii atmosferice, propor7ia gazelor din aer nu se
modific9 , 8n sc(imb variaz9 num9rul moleculelor pe unitatea de volum cre:te la
presiuni ridicate :i scade la presiuni reduse". +ceste modific9ri au consecin7e asupra
solubilit97ii gazelor 8n 7esuturile organismului, gener?nd tulbur9ri specifice.
@ Cgomotul e4cesiv < ultrasunetele. Din punct de vedere al perceperii lor de
c9tre organul auditiv, oscila7iile acustice se clasific9 8n: infrasunete, cu frecven7a sub
.G *z, sunete, cu frecven7e 8ntre .G :i .G.GGG *z :i ultrasunete, cu frecven7a peste
.G.GGG *z.
=n mediul industrial , infrasunetele , sunetele :i ultrasunetele se supra-pun at?t 8n
ceea ce prive:te componen7a spectrului oscila7iilor generate de ma:ini :i utila#e , c?t
:i 8n privin7a ac7iunii lor asupra organismului e4ecutan7ilor. Jumai 8n mod e4cep7ional
se 8nt?lnesc e4clusiv oscila7ii cu frecven7a sub .G *z sau peste ,GG *z , frecven79
care reprezint9 limita superioar9 de percepere a analizorului acustic. !otu:i , la
fiecare loc de munc9 predomin9 o anumit9 gam9 , imprim?nd caracteristici specifice
mediului fizic ambiant.
Cgomotul este definit , cel mai des , ca un sunet nedorit. Sunetul este senza7ia
auditiv9 provocat9 de vibra7ia acustic9 deci 8n domeniul audibil " a particulelor unui
mediu elastic 8n #urul unei pozi7ii de ec(ilibru.
6l apare ca urmare a vibra7iilor unui corp , a:a 8nc?t sursele sonore pot fi grupate 8n
raport cu natura for7elor care produc aceste vibra7ii :
- surse produc9toare de zgomot prin ac7iune aerodinamic9 , 8n aceast9 grup9 fiind
cuprinse curgerile laminare de fluid prin orificii sau curgerile turbulente<
- surse produc9toare de zgomot prin ac7iune electromagnetic9 <
- surse produc9toare de zgomot prin ac7iune termic9.
@ Iluminatul necorespunz9tor. Cercet9rile e4perimentale au demonstrat c9
2GI din solicitarea nervoas9 uman9 se poate atribui e4cita7iilor optice. Cantitatea cea
mai mare de informa7ii primite de c9tre om 8n procesul muncii o formeaz9 semnalele
luminoase recep7ionate de analizorul optic . =ntruc?t purt9torul de mesa# 8n
transmiterea :i recep7ionarea semnalelor optice 8l constituie semnalele luminoase ,
calitatea transmisiei :i recep7iei informa7iilor este condi7ionat9 de calitatea iluminatului.
@ $adia7iile neionizante care intereseaz9 8n mod deosebit din punctul de
vedere al securit97ii :i s9n9t97ii 8n munc9 sunt: undele radiometrice de 8nalt9
frecven79, microundele , radia7iile infraro:ii , ultraviolete :i laser.
$adia7iile de 8nalt9 frecven79 reprezint9 partea din spectrul radia7iilor
electromagnetice care corespunde undelor radio de la c?7iva Pilometri la ,G cm.
;icroundele au lungimi de und9 cuprinse 8ntre G,G0 cm :i ,G cm.
%rice obiect care se g9se:te 8n c?mpul electromagnetic care se formeaz9 8n #urul
instala7iilor de 8nalt9 frecven79 absoarbe o parte din energia acestuia.
6nergia absorbit9 de organismul uman depinde de caracteristicile c?mpului
electromagnetic intensitate , frecven79 " , de durata de e4punere , de distan7a fa79
de sursa de energie , de microclimat temperatura , umiditatea :i viteza aerului " :i
de particularit97ile organismului regiunea iradiat9 , rezisten7a electric9 ".
+c7iunea undelor de 8nalt9 frecven79 :i a microundelor asupra organismului este cu
at?t mai puternic9 cu c?t intensitatea :i frecven7a acestora sunt mai mari , respectiv
cu c?t lungimea de und9 este mai mic9. Durata de e4punere are o importan79
deosebit9 deoarece efectul microundelor este cumulativ.
$adia7iile infraro:ii sunt radia7ii electromagnetice cu lungimi de und9 cuprinse 8ntre
G,O- :i 0., Q . 6le sunt emise de obiectele calde , motiv pentru care se mai numesc
:i radia7ii termice sau calorice.
=n func7ie de ac7iunea lor biologic9 , radia7iile infraro:ii pot fi 8mp9r7ite 8n dou9
categorii:
- radia7ii de und9 scurt9 G,O- 3 1,0 Q " , care p9trund ad?nc 8n organism <
- radia7ii de und9 lung9 1,0 3 ., Q " , care sunt absorbite de straturile
superficiale ale epidermei.
$adia7iile infraro:ii cu lungimea de und9 peste ., Q sunt nepericuloase pentru
organism , av?nd o intensitate mic9 :i fiind practic absorbite de aer.
+c7iunea biologic9 a radia7iilor infraro:ii se manifest9 prin efecte locale asupra
epidermei :i mucoaselor e4puse , precum :i prin efecte generale asupra 8ntregului
organism.
$adia7iile ultraviolete 3 ac7iunea cea mai puternic9 asupra organismului o prezint9
radia7iile cu lungimi de und9 scurte .GGG 3 .2GG R ".
$adia7iile cu lungimi de und9 8ntre .2GG :i /1,G R influen7eaz9 tegumentele , iar
peste /1,G R ac7iunea biologic9 este foarte slab9.
=n cazul unor e4puneri masive , radia7iile ultraviolete pot s9 produc9 arsuri la nivelul
pielii :i mucoaselor merg?nd p?n9 la gradul II , iar la doze foarte mari de ultraviolete
are loc o degenerescen79 a 7esuturilor.
5a nivelul oc(ilor, e4punerea e4cesiv9 la radia7ii ultraviolete conduce la apari7ia unor
leziuni acute ale con#unctivelor sau corneei , cunoscute sub denumirea de electro-
sau fotooftalmie.
$adia7iiile laser 3 laserul E 5ig(t +mplification bS Stimulated 6mission of $adiation
F " este o surs9 de lumin9 coerent9 , ale c9rei unde sunt 8n acord de faz9 8ntre ele.
5ungimea de und9 a razelor este 8n general cuprins9 8ntre G,/G Q :i G,-G Q 8n
regiunea spectrului de unde electromagnetice , cuprinz?nd dome-niul vizibil G,0 -
G,O, Q " , ultraviolet sub G,0 Q " :i infraro:u peste G,O, Q ".
Concentra7ia de energie :i focalizarea e4cep7ional9 a razelor laser constituie pericolul
principal pe care acesta 8l prezint9 pentru organismele vii , 8n general :i pentru om ,
8n special.
@ $adia7iile ionizante sunt radia7ii corpusculare sau necorpusculare care au
proprietatea de a crea, prin interactiunea lor direct9 sau indirect9 cu materia , atomi
sau molecule 8nc9rcate electric ioni " .
@ Poten7ialul electrostatic . >enomenul de 8nc9rcare a corpurilor cu sarcini
electrice este e4plicat 8n prezent prin dou9 teorii.
!eoria energetic9 a 8nc9rc9rii arat9 c9 transferul electronilor de la un corp la altul se
poate efectua la simplul contact al celor dou9 corpuri. Dac9 aceste corpuri , 8n
contact , sunt separate brusc , electronii sarcinile electrice care au migrat" nu mai
au timp suficient pentru a reveni pe corpul ini7ial :i astfel nu se mai realizeaz9
compensarea , straturile superficiale r9m?n?nd neegale. 'nul dintre corpuri va avea
e4ces de electroni deci este 8nc9rcat negativ" , iar cel9lalt r9m?ne 8n deficit de
electroni deci 8nc9rcat pozitiv".
!eoria bazat9 pe stratul dublu electric , a lui *elm(oltz , implic9 e4isten7a la suprafa7a
corpurilor a unui poten7ial electric diferit de cel din interior , rezult?nd un c?mp electric
cu poten7ial de suprafa79.
@ Calamit97ile naturale. +cestea formeaz9 ultima categorie 8n grupa
factorilor de risc de natur9 fizic9. Sub aceast9 denumire sunt cuprinse: tr9snetul ,
inunda7iile , v?ntul puternic , grindina , viscolul , alunec9rile , surp9rile :i pr9bu:irile de
teren sau copaci , avalan:ele , seismul etc. !oate pot ac7iona 8n calitate de cauze
directe ale unor accidente , 8n ma#oritatea situa7iilor mortale.
B >actori de risc de natur9 c(imic9 . =n categoria factorilor de munc9 de
natur9 c(imic9 proprii mediului de munc9 sunt incluse:
- gazele, vaporii, aerosolii to4ici <
- gazele, vaporii, aerosolii caustici <
- pulberile 8n suspensie 8n aer , gazele sau vaporii inflamabili <
- pulberile 8n suspensie 8n aer , gazele sau vaporii e4plozivi <
- pulberile pneumoconiogene.
+c7iunea primelor patru grupe asupra organismului uman poate fi reg9sit9 la
prezentarea f9cut9 la categoria factorilor de risc de natur9 c(imic9 proprii mi#loacelor
de produc7ie.
@ Pulberile pneumoconiogene. +tmosfera de la locurile de munc9 are
8ntotdeauna un con7inut de pulberi , dintre care cele mai periculoase sunt cele
invizibile, cu diametrul mai mic de , microni.
S-a constatat c9 o parte dintre ele pot provoca transform9ri pulmonare , numite
generic E pneumoconioze F. Pulberile generatoare de pneumoconioze sunt
numeroase , at?t de natur9 mineral9 , c?t :i vegetal9 : pulberi cu con7inut de bio4id
de siliciu, azbest , silica7i naturali , c9rbune , unele metale beriliu , aluminiu ,
carburile metalelor dure " , fibrele de l?n9 , de bumbac etc.
B >actori de risc de natur9 biologic9. =n cazul 8n care 8n procesul de munc9
se utilizeaz9 microorganisme, acestea pot s9 a#ung9 8n suspensie 8n aer, provoc?nd
afec7iuni pulmonare: infec7ii, alergii etc., generate de bacterii, virusuri, ric(e7ii,
spiroc(ete, ciuperci, protozoare.
B Caracterul special al mediului . =n ultima categorie de factori de risc proprii
mediului fizic de munc9 se 8ncadreaz9 caracterul special al acestuia 8n anumite
procese de munc9 : subteran , acvatic , subacvatic , ml9:tinos , aerian , cosmic.
$eprezent?nd un mediu care nu este propriu e4isten7ei omului , va produce
suprasolicitarea psi(ic9 a e4ecutantului , tradus9 prin oboseal9 e4ce-siv9 , manifest9ri
depresive etc., merg?nd p?n9 la psi(oze de claustrofobie , fotofobie :.a.
B >actorii de risc proprii mediului social de munc9 reprezint9 o alt9
component9 a mediului de munc9.
=ntre e4ecutant :i colectivitatea 8n cadrul c9reia 8:i desf9:oar9 activitatea se creeaz9
leg9turi , dependen7e :i interferen7e care variaz9 8n func7ie de nivelul integr9rii 8n
colectiv :i care e4ercit9 o influen79 determinant9 asupra comportamentului s9u.
Concep7iile :i obiceiurile din cadrul unei colectivit97i , precum :i modul cum apreciaz9
grupul respectiv riscul , determin9 8ntr-o m9sur9 foarte mare comportamentul sub
aspectul securit97ii :i s9n9t97ii 8n munc9.
$ela7iile care se stabilesc 8ntre membrii implica7i 8n realizarea unui proces de
produc7ie , at?t pe orizontal9 c?t :i pe vertical9 , alc9tuiesc E mediul social F sau E
ambian7a social9 F de munc9.
>actorii de risc de accidentare :i 8mboln9vire profesional9 proprii mediului social de
munc9 sunt de natura rela7iilor interumane.
Climatul social neadecvat sub raportul securit97ii :i s9n9t97ii 8n munc9 este
caracterizat de : rela7ii primare :i competen7e necorespunz9toare nivelurilor de
responsabilitate , structur9 comunica7ional9 defectuoas9 , neconcordan7e 8ntre
rela7iile formale :i informale etc. .
$ela7iile primare necorespunz9toare se manifest9 prin perturb9ri :i 8ntreruperi de
rela7ii 8ntre membrii colectivit97ii , formal asimilate , ceea ce are drept consecin79
faptul c9 ec(ipa de munc9 , 8n calitate de forma7ie social9 , nu mai func7ioneaz9 8n
conformitate cu scopul s9u .
Dintre motivele perturb9rilor de acest gen putem enumera :
@ adaptarea insuficient9 a unei persoane <
@ lipsa de asimilare 8ntr-un grup de munc9 <
@ izolarea noului venit <
@ dezacordul dintre structurile de grup <
@ tensiuni 8ntre categoriile de v?rst9 <
@ rela7ii insuficient consolidate 8ntre membrii colectivit97ii .
$ela7iile cu colegii de munc9 rela7ii pe orizontal9 " sunt mai semnificative :i mai
importante 8n ceea ce prive:te producerea accidentelor dec?t rela7iile cu superiorii
rela7ii pe vertical9 " , deoarece contactul social este de durat9 mai mare 8n primul
caz .
Deficien7ele din sistemul de comunicare conduc la perturbarea activit97ii , la
disfunc7ii cu repercusiuni directe 8n planul securit97ii muncii .
5ipsa de satisfac7ie 8n munc9 constituie o important9 cauz9 de accidentare .
Cercetare in nursing
Curs -
%bservatia clinica
%bservatia reprezint5, dup5 cum ar5ta Claude 0ernard, una din etapele cele mai
importante ale cercet5rii stiintifice. !e obicei, cercet5torul face mai >nt?i o observatie,
adic5 observ5 ceva. 1poi emite o ipotez5 si apoi, dac5 poate, >si verific5 ipoteza printr-un
experiment. :i nu trebuie uitat c5, datorit5 variabilit5tii si complexit5tii fenomenelor,
practica medical5 este, de fapt, o cercetare stiintific5 aplicativ5. 1dic5 pacientii se
deosebesc foarte mult >ntre ei si ceea ce este valabil la un pacient nu este neap5rat valabil
si la alt pacient. !e aceea, dup5 cum am ar5tat >n repetate r?nduri, desi prin descoperirea
legilor general valabile stiinta este a generalului, medicina este o stiint5 a individualului.
!e aceea, medicul practician trebuie s5 efectueze o observatie foarte atent5 a
pacientului,s5 descopere particularit5tile sale, s5 emit5 o ipotez5 de diagnostic pe care s5
o verifice, desigur, nu prin experiment, ci prin investigatii clinice si paraclinice
corespunz5toare.
%bservatia face parte din comportamentul orientat al fiintei umane, care solicitat de
foarte multe informatii din toate p5rtile, >si >ndreapt5 atentia spre anumite surse de
informatii care >i atrage >n mod deosebit atentia. %bservatia este, >n acelasi timp, un
mi2loc de ap5rare, dar si mi2loc de recunoastere a valorii sursei respective. !e aceea,
medicul acord5 o atentie deosebit5 pacientului si mai ales particularit5tilor sale, care
reprezint5 o inepuizabil5 surs5 de informatii pentru diagnostic si tratament.
%bservatia reprezint5 forma cea mai elementar5 a cunoasterii, deoarece ea este foma cea
mai simpl5 si mai direct5 a contactului cu lumea >ncon2ur5toare. !e aceea, la baza
simtului clinic, despre care se vorbeste at?t de mult >n medicin5, se afl5, de fapt,
observatia atent5 a bolnavului.
%bservatia presupune un observator, care >n cazul nostru este medicul, un obiect,sau mai
bine zis, un subiect de observat, care in cazul nostru este reprezentat de bolnav, o clas5 de
fenomene, care >n cazul nostru este reprezentat5 de patologia uman5 si, >n sf?rsit, niste
cunostinte anterioare privind fenomenele respective, care >n cazul nostru sunt
reprezentate de cunostintele medicului privind patologia uman5. Pentru c5 medicul
observ5,dup5 cum ar5ta I.atieganu, ceea ce stie. !e aceea, el trebuie s5 fie preg5tit, s5
stie cam ce ar putea s5 vad5, si ce semnificatie au lucrurile pe care le vede la bolnav.
1ceste cunostinte sunt si ele la r?ndul lor, rezultatul spiritului de observatie pe care l-au
manifestat medicii de-a lungul timpului. Cu a2utorul spiritului de observatie, ei au sesizat
de multe ori, cu o acuitate si o finete impresionante, existenta unor simptome si aparitia
lor >n anumite boli. 1sa spre exemplu, ipocrate a descris paraplegia din compresiile
medulare, complicatiile testiculare din parotidita epidemic5, caracterul ciclic al febrei din
malarie si faciesul caracteristic din peritonit5, care >i poart5 numele.
%bservatia clinic5 a fost completat5 apoi cu observatia anatomo-clinic5, constat?ndu-se
c5 simptomele bolnavului sunt produse de anumite leziuni organice.1 venit apoi etapa
"#
investigatiilor clinice, a biochimiei si a imunologiei cu a2utorul c5rora s-a constatat c5
leziunile organice sunt produse si ele de niste modific5ri moleculare. /oate acestea nu au
redus, >ns5, cu nimic din valoarea observatiei clinice. !impotriv5, bazat5 pe niste
cunostinte din ce >n ce mai profunde, observatia clinic5 a devenit azi mai util5 si mai
eficace. !e aceea, chiar dac5 investigatiile paraclinice au luat o amploare deosebit5,
clinica a r5mas >n continuare, dup5 cum arat5 I. atieganu, o stiint5 bazat5 pe investigatie
si interpretare. Cu toat5dezvoltarea impetuoas5 a investigatiilor paraclinice, care pot
aduce informatii extrem de pretioase, diagnosticul a continuat s5 r5m?n5 si ast5zi o
operatie bazat5 pe o observatie foarte atent5 si abia apoi pe utilizarea celorlalte mi2loace
de investiigare a bolnavului. :I acest lucru este foarte important pentru medicul
generalist, care de obicei nu nici nu dispune de alte posibilit5ti de investigatie. !e aceea,
pentru generalist observatia si comunicarea cu pacientul 2oac5 rolul cel mai important.
Primele informatii privind tipul constitutional, atitudinea, fizionomia, pielea, ochii, si
comportamentul bolnavului sunt obtinute prin intermediul obserzatiei, observatia fiind
cea mai simpl5, cea mai usoar5 si cea mai la >ndem?n5 metod5 de culegere a informatiilor
de la bolnav. 1sa spre exemplu, cu a2utorul observatiei, medicul poate depista tipul de
comportament al bolnavului, asa cum ar fi tipul lui . . 7oserman estemai predispus la
infarct, acesta fiind un tip care vorbeste repede, este >ncordat, tensionat, cu misc5ri rapide
ale globilor oculari, cu clipit rapid, de peste #* de ori pe minut, r?s spastic, strident, voce
r5sun5toare, iritat, nelinistit etc.
%bservarea modului de comportament este foarte important5.Eltrebuie s5 observe nu
numai modul >n care pacientul se comport5 >n timpul consultatiei,ci si cum se comport5
>n familie, cu colegii,cu prietenii etc. Pentru c5 se stie c5 modul de comportament poate
avea influiente asupra organismului,ceea ce a f5cut posibil5 dezvoltarea medicinii
comportamentale.
@n unele cazuri medicul poate observa foarte usor c5bolnavul prezint5 o culoare icteric5,
care s5-i sugereze o afectiune hepato-biliar5, sau o culoare bronzat5 care s5-i sugereze o
boal5 1ddison,sau o cianoz5, care s5-i sugereze o afectiune cardiac5, sau o casexie, care
s5-i sugereze o boal5 malign5, cum ar fi cancerul, spre exemplu, sau o exoftalmie care s5-
i sugereze o boal5 0asedoA, sau o eruptie facial5 eritematoas5 atrofic5 sau scuamoas5,
sub forma de fluture, care s5-i sugereze un lupus eritematos diseminat, sau o piele >ntins5,
dur5, cu riduri perpendiculare pe buze, care s5-i sugereze o sclerodermie. @n aceste cazuri,
observatia clinic5 permite medicului avizat s5 presupun5 diagnosticul unor boli chiar si
f5r5 a2utorul anamnezei si f5r5 vreun examen clinic sau de laborator, doar pe baza
aspectului exterior al bolnavului. @n alte cazuri este necesar5, >ns5, o observatie mult mai
atent5 si mai >ndelungat5 a bolnavului pentru a intra >n posesia unor informatii si pentru a
putea face un diagnostic diferential. 1sa spre exemplu, dac5 bolnavul acuz5 o stare de
astenie fizic5 si psihic5, o senzatie de lips5 de energie, de indispozitie, o stare de
discomfort, de insatisfactie, de tristete, >ntov5r5site de manifest5ri somatice, cardiace,
digestive, respirarorii, sau genitale, medicul trebuie s5-l supun5 unei observatii mult mai
atente pentru a putea stabili diagnosticul de neurastenie si a elimina numeroase boli
somatice, cum ar fi hepatita cronic5, pielonefrita cronic5, anemia, reticuloze, colagenoze,
hipotensiunea arterial5, insuficienta suprarenal5, insuficienta tiroidian5,
"-
hiperaldosteronismul, cancerul, miastenia si distrofiile musculare, >n care ar putea apare
astenia, starea de indispozitie general5 si celelalte simptome ale neurasteniei.
1ceeasi observatie atent5 este necesar5 si >n cazul unui bolnav care acuz5 o durere
precordial5, deoarece, pe l?ng5 durerea pe care o acuz5, bolnavul mai poate prezenta
paloare, transpiratii reci, agitatie neuropsihic5, sau, dimpotriv5, o stare de imobilizare, un
facies de groaz5, asa cum se >nt?mpl5 >n infarctul miocardic, care pune >n pericol iminent
viata bolnavului.
%bservatia atent5 a bolnavului poate confirma autenticitatea simptomelor acuzate de
bolnav.!e multe ori intensitatea unei colici poate fi citit5 pe fata bolnavului. !ar nu
numai durerea, ci si astenia si ameteala pot fi observate >ntr-o oarecare m5sur5 pe fata
obosit5 si apatic5 sau palid5 si anxioas5. Pentru un medic avizat, >n nevroza astenic5, desi
bolnavul sufer5 cu adev5rat, apare totusi o discordant5 >ntre acuzele verbale,extrem de
dramatice si expresia lor somatic5 care nu este at?t de autentic5 ca la bolnavul care sufer5
efectiv de angin5 pectoral5, de ulcer duodenal sau de astm bronsic.
!e aceea observatia care >ncepe >nc5 de la primul contact cu bolnavul, trebuie s5 continue
>n tot cursul investigatiilor si chiar dup5 stabilirea diagnosticului >n timpul tratamentului
p?n5 la completa >ns5n5tosire a bolnavului. 0olnavul trebuie supus observatiei >nc5
>nainte de a acuza un simptom. 1poi, el trebuie observat >n continuare din momentul >n
care >ncepe s5 acuze anumite simptome subiective. (edicul trebuie s5 observe modul >n
care le expune, atitudinea, faciesul, culoarea pielii,mimica, gradul de suferint5 pe care >l
inspir5, tonul cu care vorbeste, modul >n care poate s5-si expun5 suferintele, misc5rile de
care sunt >ntov5r5site, dac5 acuz5 o durere mai precis sau mai vag localizat5 s.a. >nc5 din
aceast5 faz5, numai prin simpla observatie a bolnavului, medicul >si poate face o idee,
dac5 nu despre diagnostic, cel putin despre gravitatea cazului. Pentru c5 un bolnav >n
stare de soc,spre exemplu, a c5rui viat5 este >n pericol,va avea o fat5 mai palid5, va fi
adinamic, va avea o voce mai sc5zut5 si >si va expune mai greu suferintele dec?t un
bolnav cu o stare general5 mai bun5, care nu este >n soc.
%bservatia continu5 apoi si >n timpul examenului fizic al bolnavului. Cu aceast5 ocazie,
medicul poate observa conformatia toracelui, respiratia bolnavului, conformatia
abdomenului, eventualele eruptii cutanate, BsteluteC vasculare, tumori subcutanate sau
circulatia venoas5 colateral5.
!e asemenea, el poate observa mimica bolnavului la palparea zonelor dureroase sau
reactia lui la mobilizarea diferitelor portiuni ale organismului.
%bservatia nu trebuie s5 se termine nici dup5 stabilirea diagnosticului. Pentru c5, >n
functie de aparitia sau disparitia unor simptome, diagnosticul poate fi modificat sau
completat. 1sa spre exemplu, la un bolnav cu diagnostic de ulcer duodenal poate apare o
melen5 sau o hematemez5 care s5 necesite modificarea tratamentului, impun?nd
interventia chirurgical5. 1poi trebuie observat r5spunsul bolnavului la tratament s.a.
1tunci c?nd nu poate stabili un diagnostic >n timp util, sau nu poate prevedea evolutia
fenomenelor, medicul >si prelungeste observatia, tin?nd bolnavul sub ochiul s5u scrut5tor
"3
o noapte, o zi sau chiar mai multe zile.1sa spre exemplu, un abdomen acut, a c5rui
etiologie nu a putut fi >nc5 elucidat5, va fi tinut sub observatie permanent5 pentru a vedea
modul >n care evolueaz5 tabloul clinic. !e asemenea, un traumatism cranian, a c5rui
evolutie nu poate fi precizat5, va fi tinut sub observatie pentru a vedea dac5 nu apare un
hematom cerebral si asa mai departe.
(edicul generalist are dezavanta2ul c5 nu poate urm5ri >n permanent5 bolnavul, asa cum
se >nt5mpl5 >n spital. !ar el are avanta2ul c5 poate urm5ri bolnavul o perioad5 mai lung5
de timp. El are posibilitatea s5 observe evolutia >ndelungat5 a unor simptome sau a unor
boli cronice.
!e aceea, observatia are un rol deosebit >n medicina general5.Pentru c5, dup5 cum
remarca Daennec, >n medicin5 nu poti s5 a2ungi la un rezultat dec?t prin observatii
numeroase si >ndelungate. Practica medical5 este fondat5 de fapt pe observatia
bolnavului, iar medicul trebuie s5 fie, dup5 cum remarc5 Cl.0ernard, mai >nt?i un bun
observator. Pentru c5,prin intermediul v5zului, care este cel mai implicat >n procesul
observatiei, medicul primeste, de fapt, cea mai mare cantitate de informatii apreciat5 la )
milioane biti pe secund5. Prin intermediul v5zului el poate intra >n posesia uunor semne
iconice care ar fi imposibil de descris si de receptionat prin alte mi2loace, iar prin
intermediul auzului, poate intra >n posesia unor semne indiceale, asa cum ar fi o voce mai
sc5zut5, o tuse sau un geam5t, care pot s5 sugereze gravitatea situatiei. Plec?nd de la
observatiile clinice pe care le face medicul poate a2unge la interpret5ri mult mai profunde.
1tunci c?nd observ5 degetele unui bolnav de poliartrit5 reumatoid5, el poate a2unge la
concluzia c5 inflamatia articulatiilor este produs5 de anticorpii anti IgG, care formeaz5
complexe imune care infiltreaz5 sinoviala, care determin5 eliberarea de prostaglandin5,
leucotriene si enzime lizozomale >ntretin?nd astfel informatia.1dic5 degetele fuziforme,
sau >n g?t de leb5d5 >i evoc5medicului modific5rile moleculare care au determinat aparitia
acestor modific5ri.1celasi lucru se >nt5mpl5 atunci c?nd observ5 o criz5 de astm, o ascit5,
sau o hemiplegie, care >i evoc5 modific5rile organice si moleculare care le-au produs.
!ar medicul generalist nu trebuie s5 observe numai bolnavul. :pre deosebire de ceilalti
specialisti el poate observa si familia, starea de s5n5tate a celorlalti membri din familie,
nivel economic, starea de igien5, atmosfera afectiv5 din familie si eventualele conflicte.
!e asemenea, el poate observa mediul de munc5 si colectivitatea >n care locuieste
bolnavul, cu toate problemele lor.
!e aceea, medicul generalist trebuie s5 pun5 >n 2oc toate resursele sale, toate simturile si
toate calit5tile sale, pentru a efectua o observatie c?t mai atent5 si mai profund5 a
bolnavului si a mediului s5u de viat5 si de munc5. Pentru c5 exist5 pericolul ca el s5
efectueze o observatie prea sumar5 si s5 se bazeze mai ales pe rezultatele de laborator,
care, desi pot aduce informatii extrem de valoroase, nu o pot lua niciodat5 >naintea
metodelor clinice si >n primul r?nd >naintea observatiei, simple si directe, a bolnavului si
a mediului s5u de viat5 si de munc5.!e aceea medicul generalist trebuie s5 >nvete s5 fie
un fin observator al bolnavului.
",
Cercetarea in nursing
Curs 3
(etoda analizei documentelor
Foaia de Observatie Clinica Generala (FOCG) capata o importanta deosebita,
devenind depozitarul unui conglomerat de informatii si date medicale,
compus atat din relatarile pacientului, cat si din constatarile obiective ale
medicului si din rezultatele investigatiilor paraclinice.
Administrarea acestui conglomerat de date medicale confera FOCG o tripla
dimensiune
!. Foaia de Observatie Clinica Generala (FOCG) " document medical privit si
analizat din perspectiva g#idurilor terapeutice, a g#idurilor de practica
medicala (ca documente ale C$%), a statisticii medicale si a deciziilor
medical&administrative la nivel de ramura sau la nivel de spital.
'. Foaia de Observatie Clinica Generala (FOCG) " document medico&legal
privit si analizat din perspectiva Codului (enal.
). Foaia de Observatie Clinica Generala (FOCG) " document etic privit si
analizat din perspectiva Codului de *eontologie $edicala.
!. Foaia de observatie clinica generala " document medical
(entru orice practician, fie el incepator sau cu e+perienta, consemnarea si
interpretarea datelor medicale stimuleaza gandirea clinica, oferind in acelasi
timp posibilitatea de verificare proprie, atat de necesara oricarui medic.
*in aceasta perspectiva, FOCG poate fi privita (in ansamblul ei) si ca un act
de cercetare stiintifica, intrucat particularitatea ei (in sensul dictonului " nu
e+ista boli ci bolnavi) confera repere ce pot fi ulterior prelucrate statistic si
didactic. ,n plus, in spri-inul si spiritul acestei idei, in noul format al FOCG s&a
adaugat rubrica sustinerea diagnosticului si tratamentului (clinic si
paraclinic).
(entru a&si indeplini functia de document medical, FOCG are nevoie de
veridicitate, securitate, concizie si concludenta in organizarea datelor
medicale.
(lecand de la aceste considerente generale, practica medicala actuala ne
arata ca pentru fiecare pacient internat rezulta un volum urias de date
(investigatii).
.istemul clasic al foii de observatie, in care sunt trecute de&a valma toate
datele pacientului si toate investigatiile efectuate impreuna cu rezultatele lor,
este, in cele mai multe cazuri, depasit.
$odelul actual se caracterizeaza prin
& viteza mica de transmitere a datelor (peste '/ ore)0
& accesibilitate redusa la date (FOCG se gaseste la un moment dat intr&un
singur loc si nu poate fi consultata simultan de mai multe persoane)0
& pierderi mari de date (fise sau foi de evolutie, fise de consultatie, pierdute0
rezultate greu de gasit sau neinteligibile).
,ntr&un studiu efectuat la .pitalul 1niversitar de 1rgenta 2ucuresti se
apreciaza ca
"6
& peste !34 din analizele de laborator solicitate sunt pierdute sau nu sunt
comunicate la timp0
& pentru !3&!54 din investigatiile radiologice rezultatele sunt trimise prea
tarziu, dupa ce decizia terapeutica a fost luata0
& 54 din investigatii sunt repetate in mod ne-ustificat0
& !4 din documentele medicale se pierd fizic in fiecare an.
,n plus, stadiul actual al FOCG, ca document medical (si medico&legal in
acelasi timp), nu ofera posibilitatea unei evidente clare si a unui control
(clinic, administrativ, disciplinar) in ceea ce priveste administrarea medicatiei
profilactice si6 sau curative intr&o sectie de spital. Adeseori, in practica, ne
intalnim cu foi de observatie in care consemnarea medicatiei se face #aotic
(la rubrici diferite, la momente diferite, c#iar pe pagini diferite) sau e+ista
situatii (nu rare) in care nu se poate afla doza administrata, in care se fac
recomandari terapeutice in urma unui consult interdisciplinar, iar acestea
sunt sumate sau dimpotriva, neluate in consideratie de medicul curant. 7ipsa
de acuratete in acest domeniu face ca FOCG sa piarda rolul de document
medical implicat in cunoasterea si cercetarea patologiei iatrogene.
,n medicina moderna, medicul curant este dependent de teste, analize,
investigatii0 totodata medicul trebuie sa aiba acces la istoricul pacientului,
precum si la alte investigatii efectuate, pentru a putea face o corelare
eficienta a datelor oferite de aceste teste.
*e aceea se impune introducerea unui sistem informational prin care datele
medicale e+istente sa fie puse la dispozitie rapid si complet. Asadar, o noua
standardizare si informatizarea completa a foii de observatie sunt necesare.
Concomitent cu acestea, rigoarea medicala si instituirea unor mecanisme de
feed&bac8 (clinic, administrativ) in evaluarea veridicitatii datelor medicale
sunt madatorii.
'. Foaia de observatie clinica generala " document medico&legal
,n medicina libera contemporana, raportul medic&pacient a evoluat tot mai
mult catre o relatie contractuala in care, pe baza increderii, pacientul isi
alege medicul, iar acesta, la randul sau, devine pe deplin constient de
obligatiile ce ii revin in contract. ,n acelasi timp, intr&o evolutie paralela, unul
dintre drepturile fundamentale ale pacientului (bolnavului) s&a materializat in
responsabilitatea -uridica a medicului iar institutia responsabilitatii -uridice
medicale s&a metamorfozat odata cu transformarea medicinii (din arta in
stiinta) de la incriminarea faptelor medicale doar pentru intentie pana la
incriminarea din culpa0 constientizarea rolului acestei institutii (a
responsabilitatii -uridice medicale) determina un impuls pentru cresterea
calitatii asistentei medicale.
,n acest conte+t si pe baza premiselor -uridice e+puse, FOCG devine un
important document medico&legal. 9ste evident ca nu poate e+ista o
e+pertiza medico&legala vis&:&vis de un fapt medical la nivel de spital, fara
analiza FOCG. .ub acest aspect, FOCG capata statutul unui adevarat $A%;O%
in procesul medical.
). Foaia de observatie clinica generala " document etic
"E
.tandardele etice de conduita profesionala si responsabilitate pot fi uneori
prea multe, dar niciodata mai putine sau impotriva celor cerute de lege.
,n toate relatiile profesionale medic&pacient, prima preocupare a medicului
trebuie sa fie sanatatea pacientului. 9l datoreaza pacientului o loialitate
primara. Aceasta preocupare si devotiune trebuie sa se manifeste in toate
procedurile medicale, inclusiv in cele care au ca subiect calitatea vietii.
,n analizarea (supraveg#erea) comportamentului etic al medicului, FOCG
poate -uca un rol primordial deoarece multe dintre domeniile de aplicare si
principiile Codului de *eontologie $edicala sunt oglindite in rubricile
(respectiv maniera de completare a lor) din Foaia de observatie clinica
generala.
Astfel, obtinerea consimtamantului la actul medical este un act specific,
care ocupa o pozitie centrala in actul comunicarii in cadrul relatiei medic&
pacient. ())
,n actul medical se porneste de la consimtamantul implicit (care
caracterizeaza relatia curenta de consult medical) si se a-unge la
consimtamantul e+primat (etapa obligatorie prin care pacientul isi acorda
permisiunea specifica de a fi tratat).
9+primarea in scris a consimtamantului (liber e+primat) este obligatorie in
prezenta martorilor, inainte de orice act medical si inainte de orice interventie
c#irurgicala 6 anestezica 6 intravenoasa 6 intraarteriala, etc.
Continutul informarii trebuie sa fie e+clusiv veridic, iar forma informarii
prealabile trebuie sa fie simpla si inteligibila.
Consimtamantul bolnavului este un criteriu salutar in evaluarea riscului util.
Consimtamantul dupa prealabila informare (termen pe deplin consacrat
astazi) reprezinta un drept al bolnavului si o obligatie a medicului, ce trebuie
consemnat in FOCG.
Consimtamantul trebuie sa e+prime ec#ilibrul dintre prevederea riscurilor si
asumarea lor, dintre avertizarea utila si avertizarea e+cesiva. *in acest ung#i
putem aprecia ca informatia medicala oferita pacientului (si care sta la baza
deciziei sale) isi are izvorul in totalitatea datelor medicale (constatari
obiective, analize de laborator, rezultatul investigatiilor radio&imagistice, etc.)
cuprinse in FOCG.
Asadar, din perspectiva consimtamantului, dimensiunea etica se impleteste
cu cea medico&legala, permitand reanalizarea (la un moment ulterior si pe
baza datelor medicale consemnate) elementelor de informare asupra
alternativelor terapeutice si asupra acceptarii riscurilor.
,n acelasi timp FOCG este un purtator de secrete medicale0 la baza
respectarii secretului medical sta dreptul fundamental al individului la
demnitate si confidentialitate. .ecretul medical este o conditie de baza a
relatiei medic&pacient, un ec#ilibru intre constiinta profesionala, pe de o parte
si increderea pacientului, pe de alta parte. ())
,nformatiile medicale privind pacientul nu sunt considerate un domeniu
public. ;ransparenta in ceea ce priveste dosarul medical al unui pacient sau
in ceea ce priveste pacientul insusi, in planul suferintei sale nu este permisa
(e+ceptiile sunt prevazute de lege).
*in acest punct de vedere, intreaga Foaie de observatie clinica generala
)*
(intocmita de medic pe numele pacientului sau), ca depozitar al unor
informatii (evidente) medicale, cade sub incidenta normei etice a secretului
profesional.
(e langa cele doua mari principii deontologice e+ista si alte dimensiuni
etice oglindite in FOCG
a. independenta profesionala absoluta a medicului, libertatea prescriptiilor si
actelor medicale pe care le considera necesare in limitele competentei sale0
b. diligenta in stabilirea diagnosticului, solicitarea investigatiilor paraclinice si
a consultului interdisciplinar0
c. refuzul de a acorda ingri-iri de sanatate din motive personale sau
profesionale temeinice, indrumand pacientul spre alte surse de ingri-ire
medicala, cu e+ceptia situatiilor de urgenta.
,n concluzie, cele trei dimensiuni ale FOCG se completeaza reciproc0 fiecare
dimensiune, prin rolul ei, contribuind la cresterea calitatii actului medical.
<evoia de acuratete, de transparenta in relatia medic&pacient, de crestere a
increderii si adresabilitatii fata de institutiile medicale pleaca si de la
managementul datelor si informatiilor medicale, primul pas in acest proces
fiind FOCG.
E$perimentul natural
Experimentul este metoda prin excelenF5 de determinare a cauzalit5Fii. % relaFie de
cauzalitate >ntre dou5 variabile >nseamn5 c5 o variabil5 &independent5' produce variaFie
>ntr-o a doua variabil5 &dependent5'. 1ceast5 relaFie se spune c5 exist5 atunci c?nd;
1' Exist5 o secvenF5 ordonat5 >n timp >ntre variabile, astfel >nc?t variabila
independent5 o precede pe cea dependent5.
"' Exist5 o corelaFie >ntre cele dou5 variabile, a.>. modificarea uneia dintre variabile
este legat5 de schimbarea >n cealalt5 variabil5G
)' $u exist5 dovezi potrivit c5rora relaFia dintre cele dou5 variabile este iluzorie
&spurious', adic5 atunci c?nd influenFa unei a treia variabile este verificat5, relaFia
original5 dispare.
Experimentul este metoda de analiz5 a relaFiilor cauzale care reuHeHte s5 respecte toate
cele trei condiFii de mai sus. @n cazul celorlaltor metode de colectare a datelor pentru
cerecet5rile de tip cantitativist-verificaFionist, precum este ancheta sociologic5,
m5sur5torile Hi observaFiile sunt adeseori imprecise Hi implic5 multe variaFii, corelaFiile
dintre variabile fiind adeseori instabile. (ai mult, este foarte dificil s5 se determine, nu
mai vorbim despre control, toFi factorii pasibili a influenFa o influenFa o corelaFie >ntre
cele dou5 variabile.
Experimentarea este foarte potrivit5 pentru proiectele de cercetare care implic5 noFiuni Hi
propoziFii &variabile' limitate Hi bine definite. Experimentarea este mai potivit5 pentru
verificarea ipotezelor dec?t pentru descrierea unor fenomene. (etoda a fost Hi mai este
utilizat5 extensiv >n cercetarea grupurilor mici. !eHi reprezentarea comun5 asociaz5
experimentele cu laboratoarele, vom vedea c5, >n HtiinFele sociale, experimentarea este
posibil5 Hi >n contexte naturale.
)1
Cercetare in nursing
Curs ,
Interviurile sunt discutii purtate pe o anumita tema cu scopul evaluarii pregatirii
si e4perientei solicitantului, a corespondentei acestora cu cerintele postului
vacant< calitatile si comportamentul solicitantului si modul lor de potrivire cu
imaginea organizatiei.

1. ? Ti"ri de i#ter%i"ri e#tr" se$ectia res"rse$or "&a#e'
!ipuri de interviu
'aracteristici
Interviul structurat
1. - foloseste 8ntrebari standard: ECine sunteti
dvs. ?F< ECare va sunt punctele forte ?F< ECe
puteti oferi firmei noastre ?F etc.
.. - 8ntrebarile pot fi stabilite anticipat<
/. - se aseamana cu un c(estionar oral<
0. - este foarte utilizat 8n selectia initiala, c?nd
e4ista un numar mare de solicitanti<
,. - 8ntrebarile nu sunt rigide, se pot pune
8ntrebari suplimentare p?na se obtine
informatia dorita<
-. - este mai e4act si mai valid dec?t alte
interviuri<
O. - permite obtinerea unor informatii similare
despre fiecare candidat, ceea ce usureaza
selectia<
Interviul fara
instructiuni
2. - este folosit 8n consultatiile psi(ologice si
8n selectie<
H. - se pun 8ntrebari generale care sa-l
determine pe solicitant sa vorbeasca despre
sine<
1G. - este mai dificil ca 8ntrebarile adresate sa
)"
aiba legatura cu serviciul<
11. - 8ntrebarile sunt o combinatie de 8ntrebari
generale si specifice, neadresate 8ntr-o
anumita ordine<
1.. - are o mai mare tenta subiectiva.
Interviul sub presiune
1/. - are drept scop cercetarea reactiilor 8n
conditiile e4ercitarii unei presiuni psi(ice<
10. - cel care conduce interviul adopta o
atitudine foarte agresiva pentru a urmari
reactia candidatului<
1,. - se recomanda pentru posturi 8n care
solicitantul lucreaza sub stres<
1-. - poate genera o impresie foarte proasta
despre cel care conduce interviul si despre
organizatie.
Cele trei tipuri de interviuri prezentate 8n tabelul de mai sus constituie i#ter%i"$
de ro("#)i&e. =n selectia personalului se utilizeaza si i#ter%i"$ i#itia$ de triere 3
care este folosit 8n faza de preselectie si consta 8ntr-un c(estionar scurt de circa 1G
minute, 8n care sunt cerute anumite informatii despre candidat, 8n urma caruia se
acorda un puncta# 8n functie de care se decide continuarea sau 8ntreruperea participarii
candidatului la actiunea de selectie. De asemenea, 8n cadrul interviului initial de triere
se realizeaza o anamneza.

1. ? Erori$e care ot aare *# des(as"rarea i#ter%i"$"i'

;ulti dintre cei care intervieveaza au impresia ca pot alege cel mai bun candidat
numai pe baza de intuitie, dar acest lucru este infirmat de practica. Printre erorile des
8nt?lnite la cei care interviul, amintim:
1. - 6roarea generata de #udecatile premature: este vorba de formarea unei
pareri despre candidat c(iar de la 8nceputul interviului legat si de aspectul
e4terior ala acestuia, parere pe care o va cauta sa si-o confirme pe tot
parcursul interviului, nefiind neaparat fondata pe o apreciere c?t de c?t
obiectiva.
))
.. - 6fectul de (alo: este legat de aceiasi eroare si se manifesta atunci c?nd
cel care ia interviul este impresionat de un anume raspuns si nu aude 8n
continuare dec?t lucrurile legate de acesta.
/. - Cgomotul cultural: apare atunci c?nd avem de-a face cu un candidat
care a reusit o performanta recunoscuta 8ntr-un anumit domeniu, care nu are
nici i legatura cu domeniul 8n care solicita postul.
!ocmai de aceea, pentru a evita aceste erori, este indicat ca interviurile sa se
realizeze de catre persoane specializate 8n domeniul relatiilor si comunicarii
interumane, si anume psi(ologi. De asemenea este nevoie de respectarea unor reguli
de interviu.

.. .. !estul si c(estionarul - testul este o proba definita, implic?nd o sarcina de
e4ecutat, identica pentru toti subiectii, un instrument 8nalt specializat, care implica
conditii speciale de aplicare si interpretare.
=n procesele de selectie si evaluare sunt folosite de catre psi(olog urmatoarele
tipuri de teste: teste de inteligenta si perspicacitate, teste si c(estionare de aptitudini
teste si c(estionare de personalitate

/. Simularile sau studiile de caz

+cestea imagineaza fragmente ale vietii profesionale, 8n scopul observarii
comportamentului si deciziilor individului testat.

0. Centrul de evaluare sau metoda +C

6ste o metoda ce permite selectia persoanelor 8n functii de conducere dupa cele
doua criterii 3 profesionale si manageriale, presupun?nd parcurgerea mai multor
te(nici de selectie 8ntr-un interval de cel putin doua trei zile. Prin aceasta metoda se
studiaza comportamentul candidatilor 8n situatii critice. Scenariul detailat permite
candidatilor sa cunoasca 8n mod continuu at?t rezultatele proprii c?t si pe cele ale
concurentilor. Pac(etele de programe elaborate de catre specialisti permit evaluarea
candidatilor pentru fiecare tip de sarcina si aptitudine de conducere
)#
Cercetare in nursing
Curs 6
ET%&ELE CE'CET%'II
(etodologia este teoria HtiinFific5 despre c5ile &metodele' sporirii eficacit5Fii
cunoaHterii umane.
(etoda &def.de 1.0rimo' 4ordinea ce se pune >n >nv5Farea unei HtiinFe,
urm?nd condiFiile, particularit5File acelei HtiinFe.
Ielul practic, procedural, >n care se utilizeaz5 o metod5 sau alta de cercetare
se numeHte tehnic5.
Cecetarea fundamental5-are drept scop cunoaHterea Hi >nFelegerea lumii care
ne >ncon2oar5, deschiderea unei noi perspective prin l5rgirea universului
explic5rii realit5Fii.
Etapele cercet5rii
a' !ocumentarea-observarea faptelor, colectarea datelor Hi clasificarea
acestorJpreg5tirea teoretic5 complex5 a celui care efectueaz5
cercetarea.
b' Elaborarea ipotezelor explicative- Ipoteza constituie o construcFie
deductiv5 elaborat5 plec?nd de la faptele observate Hi destinat5 unei
verific5ri ulteriaor5. @ntruc?t, pentru a putea fi acceptat5, ea trebuie
demonstrat5, ipoteza se distinge de postulat sau paradigm5.&/eoria-
reprezint5 o ipotez5 verificat5'
Ipotezele pot fi clasificate;
-dup5 obiectul studiat, ele se pot referi la faptele supuse explic5rii, la
conceptele utilizate >n teorie sau practic5.
-dup5 nivelul lor de generalitate, ipotezele pot fi generale ori particulare.
Pentru a fi admisibile metodologic, ipotezele trebuie s5 >ndeplineasc5
urm5toarele condiFii;
-s5 se refere la fenomene observabileG
-s5 utilizeze concepte preciseG
-s5 fie specifice domeniului utilizatG
)-
-s5 fie verificabile.
c' Kerificarea ipotezelor-este dificil5 deoarece criminalitatea nu se poate
produce >n laborator.
Nivelele profunimii cerecetrii
a' !escrierea-este nivelul superficial al cercet5rii Hi urmeaz5 fazei
document5rii
b' Clasificarea datelor-se realizeaz5 prin categorisire sau clasificare Hi
utilizeaz5 conceptul de categorie &clas5 de obiecte sau fiinFe care
reprezint5 caracteristici comune Hi permite compararea cu alte clase
care au propriile caracteristici'
c' Explicarea-corespunde funcFiei explicative a criminologiei Hi vizeaz5
clarificarea naturii Hi cauzelor obiectului de studiu.
/eoria criminologic5 nu este doar o ipotez5 verificat5, ea reprezint5 un
ansamblu structurat de concepte Hi 2udec5Fi de valoare care are ca scop
explicarea sintetic5 a realit5Fii.
'ercetarea aplicat
) etape;-Documentarea prealabil &presupune studierea domeniului
supus cercet5rii', diagnosticarea &consecinF5 logic5 a document5rii Hi are
ca obiectiv aprecierea HtiinFific5 asupra efectivit5Fii Hi eficacit5Fii
mi2locului studiat', propunerea de schimbare &etapa final5 Hi are loc doar
dac5 rezultatele cercet5rii o impun'
ELABORAREA UNUI PROIECT DE CERCETARE
CUPRINS:

-. I3'45D6C747 8 9:edicina bazata pe dovezi;
/. '7:A D7 C74C7'A47 C<I3ICA
)3
". C74C7'A47A =I=<I5>4A?ICA
0. 47DAC'A47A P45'5C5<6<6I
(. D7:A4A47A '6DII<54
@. 47DAC'A47A :7DICA<A
1. INTRODUCERE
Medicina bazata pe doezi!

Practica medicala evolueaza. Aceasta poate f considerata ca o veritabila sc*imbare de
concept in modalitatile practicarii medicinei. =azele noilor concepte rezida atat in descoperirile
cercetarii clinice cat si in integrarea rezultatelor cercetarii in practica cotidiana a medicului,
generalist sau specialist. Iata de ce pare necesar sa acordam un plus de obiectivitate abordarii
deciziei medicale.
A face credibile studiile de cercetare clinica si de evaluare, prin claritatea obiectivelor,
rigoarea metodei si utilitatea rezultatelor aceasta inseamna timp, competenta si experienta.
<umea medicala trebuie sa se pregateasca si sa dea exemple de astfel de medicina
Afondata pe doveziB !Bevidence,based medicineB%. Aceasta se realizeaza prin etape succesiveC
defnirea precisa a p"ob#e$ei, in%o"$atia necesara pentru rezolvarea acestei probleme, cercetarea
efcienta a #ite"at&"ii $edica#e si selectarea celor mai bune studii referitoare la problema,
elaborarea si demararea p"otoco#&#&i si p"ezenta"ea in mod pertinent a logicii rationamentului cu
punctele sale forte dar si cu cele slabe.
Aceasta lucrare prezinta bazele metodologice ale studiilor de cercetare, parcurgand aceleasi
etape mentionate mai sus pentru a scoate in evidenta faptul ca un bun proiect de cercetare este
acela care esteC
' Uti#C raspunsul adus la intrebare trebuie sa aiba repercusiuni asupra unui anumit aspect al vietii
medicale
' No&C studiul trebuie sa aduca o informatie noua si sa nu se repete un studiu deja realizat
' Rea#izabi#C investigatorul trebuie sa estimeze c*iar din stadiul de concepere a proiectului sansele
sale de succes, inainte de a investi timp, energie si bani in elaborarea unui studiu care poate sa fe
irealizabil.
(. TEMA DE CERCETARE CLINICA

Proiectul de cercetare se naste dintr,o intrebare care isi gaseste originea in curiozitatea
cercetatorului, in calitatile sale de observatie si in experienta profesionala.
Descrierea inadvertentelor intre ceea ce este observat si ceea ce ar trebui sa poate sa duca
la aparitia unor propuneri de solutii pentru a suprima acest decalaj. 5 atitudinea critica poate astfel
sa fe generatoare de intrebari interesante. <ectura sistematica si critica a literaturii medicale si
participarea la congrese sunt surse de teme de cercetare.
7xista doua mari tipuri de teme de cercetare care corespund la doua mari categorii de
studiiC
),
D 5biectivul proiectului poate f descrierea distributiei caracteristicilor unei populatii. 7ste vorba de
un studiu descriptiv. 3u exista ipoteza.
D Daca intentia este de a emite o judecata asupra unei posibile relatii intre diferiti factori studiati,
atunci problema de cercetat este fundamentata pe o ipoteza. 7ste vorba de un studiu analitic.
'emele de cercetare si ipoteza sunt deci legate dar nu se situeaza pe acelasi planC existenta
unei ipoteze atesta vointa si posibilitatea de a generaliza rezultatele.
5 buna tema de cercetare sau ipoteza trebuie sa fe simpla, specifca, conceputa si
redactata inainte de inceperea studiului. 'rebuie de asemenea sa fe bine formulata.
). CERCETAREA BIBLIO*RA+ICA
6n bun proiect de cercetare trebuie sa fe no&. 'ema de cercetare odata formulata, trebuie
verifcat daca raspunsul la aceasta nu exista deja.
Principala sursa este literatura medicala. 'rebuie sa stim sa cercetam, intr,o masa
considerabila de informatii, articolele pertinente. 6rmeaza apoi etapa parcurgerii acestor articole,
pentru a le aprecia validitatea si aplicabilitatea. Daca la sfarsitul acestei etape raspunsul la
intrebare nu exista sau daca este incomplet, atunci este perfect justifcat sa intocmim un protocol.
1. P"i$a etapa este cercetarea bibliografca propriu,zisa, adica identifcarea publicatiilor
care se refera la subiectul in discutie.
(. A do&a etapa este lectura critica, activa, a publicatiilor selectate.
Inainte de a incepe trebuie sa ne asiguram ca stim ceea ce cautam si unde cautam. Adica
trebuie e#abo"ate c&inte#e , c-eie si descrise $edii#e de ca&ta"e.
1. C&inte#e c-eie !AdescriptoriB% trebuie intr,adevar sa descrie toate aspectele subiectuluiC
materia tratata !intrebareC despre ce se vorbeste E%
intrebarea pusa !intrebareC ce vrea sa spuna E%
Materia tratata este extrasa din domeniul in care se afa cercetatorul. Cuvintele c*eie care
o descriu trebuie sa contina pe deasupra numelui specifc al materiei tratate sinonimele sau
ec*ivalentii sai.
Intrebarile puse sunt si ele de o mare diversitate !impun o ipoteza si o testeaza, identifca
clar o problema, defnesc o intrebare, gasesc punctele comune ale diferitelor observatii discordante
ale unuia si aceluiasi eveniment%.
7xperienta ne invata de altfel ca cercetarea referintelor sugereaza ea insasi cercetatorilor
noi intrebari si noi cuvinte,c*eie.
Medii#e de ca&ta"e
Cercetarea bibliografca poate utiliza diferite instrumente de lucru, prea numeroase pentru a
f toate citate. 7xista mai multe sute de titluri, mergand de la cele mai generale caC Index Medicus
!:edline%, Excerpta Medica !7mbase%, Biologicul Abstracts !=iosis%, Chemical Abstracts pana la cele
mai specializate despre IDA, psi*iatrie, cancerologie, cosmetica, c*imie analitica, farmacie
industriala...
Pot f folosite mai multe suporturiC *artie, CD 45:, on,line !asigura pe langa rapiditatea
accesului si posibilitatea consultarii celor mai noi articole in timp real%.
)6
Astfel se ajunge la notiunea , despre care se vorbeste din ce in ce mai mult , de biblioteca
electronica, virtuala, sau c*iar de publicatie fara *artie. Informatia in totalitatea sa poate sa apara ,
de aici inainte , direct pe biroul cercetatorului , indiferent de distanta, gratie Intemet,ului.

(. Lect&"a c"itica a #ite"at&"ii $edica#e
Cercetarea bibliografca si articolele odata obtinute, trebuie citite documentele si judecata
calitatea continutului lor. Aceasta este sarcina viitorului investigator care doreste sa precizeze tema
sa de cercetare clinica sau sa gaseasca justifcarea proiectului sau de protocol.
Parcurgerea literaturii necesita deci o selectie si o evaluare. Pentru aceasta s,a dezvoltat
conceptul de Aliteratura criticaB. Principiul consta in a judeca valoarea publicatiilor, indiferent daca
este vorba de calitatea cercetarii intreprinse sau de pertinenta rezultatelor publicate.
In aceasta etapa, cercetatorul, pe langa consultarea literaturii medicale cu referire directa la
tema elaborata, va pune in balanta si criteriile etice de baza in materie de cercetare medicala, care
se supun urmatoarelor principiiC
principiul interesului si benefciului cercetarii+
principiul inocuitatii cercetarii sau punerea in balanta a
benefciului si a riscului+
principiul respectarii persoanei+
principiul ec*itatii sau repartitia ec*itabila si onesta a
riscului si benefciilor cercetarii.
.. REDACTAREA PROTOCOLULUI
Protocolul este documentul care descrie metoda studiului propus, justifcarea obiectivelor, de
la ipoteza pana la constrangerile metodologice si care defneste conditiile de realizare si
desfasurare.
7ste esentiala scrierea protocolului intr,un stadiu precoce al procesului de concepere a
studiului atat pentru cercetator si cei care participa la studiu, cat si pentru comisiile de etica sau
organismele susceptibile de fnantare. 'rebuie amintit ca numai caracterul sau inovator si pertinent,
in conditiile importantei problemei tratate si ale impactului asupra populatiei, constituie factorul ce
favorizeaza interesul comanditarilor si alocarea de la buget.
In acest capitol s,a propus un plan de protocol, cu descrierea fecarei etape.
Planul propus in acest capitol este un plan general care poate f utilizat in toate situatiile pe
care le intalnim in cercetarea clinica. Pentru un studiu de conceptie, mai simplu decat un studiu
analitic, nu toate etapele descrise aici sunt obligatoriu utile sau pertinenteC
1' Tit#&
7l rezuma problema pe care ne propunem sa o studiem. 'rebuie sa fe clar, precis, sufcient
de scurt si in acelasi timp sufcient de informativ. 7l poate contine o informatie despre tipul de
studiu propus.

)E
(' Obiecti&#
7xista 0 mari tipuri de obiective care trebuie formulate foarte clar si foarte precisC
, Primul se refera la prognostic sau la evolutia unei stari patologice.
5biectivul este de a cunoaste si de a intelege evenimentele care vor aparea la un pacient intre
momentul cand boala s,a manifestat si momentul cand istoricul clinic se termina !prin vindecare,
moarte, sau instalarea pacientului intr,o alta stare fzica, mentala sau sociala%.
, Al doilea se refera la etiologie sau la cauzalitate:
5biectivul este de a pune in evidenta o relatie de cauzalitate intre doua evenimente sau de a calcula
forta de asociere intre doi factori.
, Al treilea se refera la performanta testelor diagnostice .
5biectivul este de a evalua o strategie de diagnostic, sau de a ameliora interpretarea rezultatelor
unui test.
, Al patrulea se refera la impactul unei interventii
5biectivul este evaluarea unei interventii terapeutice, de depistare, de preventie sau de educareC
face ea mai mult bine decat rau, care este raportul cost,utilitate E

) , /&0ti1ca"e 0t&di&#&i
Cercetarea costa mult si presupune timp. 7a poate, in plus, sa puna pacientii in situatii de disconfort
sau risc. 'rebuie deci pus din nou accentul direct pe rezultatele sale.

. , Ipoteza
5rice protocol de cercetare c*iar daca este un studiu analitic, trebuie sa formuleze explicit o ipoteza.
5 ipoteza este o afrmatie !si nu o intrebare F problema% despre o posibila relatie intre factorii studiati
si criteriile de rationament. In general, ipoteza este prezentata sub forma ipotezei nuleC Anu exista
legatura intre factorul studiat si criteriul de rationamentB, pentru ca testul statistic, construit plecand
de la datele adunate, sa permita calcularea probabilitatii ca asocierea observata sa survina numai
din intamplare. PropozitiaC Aexista o asociere intre factorul studiat si criteriul rationariiB constituie
ipoteza alternativa.
2 , S&biectii
Protocolul trebuie sa se prezinteC
criteriile de includere care defnesc principalele
caracteristici ale populatiei implicate in studiu+
criteriile de excludere care defnesc un subgrup de
subiecti care nu satisfac criteriile de includere
3 , Ma"i$ea e0antion&#&i
#*
7santionul trebuie sa fe reprezentativ pentru populatia la care se vor aplica concluziile studiului.
'e*nica esantionarii trebuie sa fe decrisa in stadiul de protocol.

4 ' C&#e5e"ea 0i ana#iza date#o"
Protocolul trebuie sa comporte o descriere a analizelor
statistice programate in studiu si justifcarea lor !pentru
a lua in calcul, de exemplu, factorii de confuzie%.
6 , Un eent&a# 0t&di& pi#ot
3u este intotdeauna necesar. 'rebuie realizat pe un esantion reprezentativ. 7ste util pentruC
a antrena si testa personalul implicat in studiu+
a evalua rata de raspunsuri+
a estima amplitudinea diferentei observate !utila pentru
a determina marimea esantionului%.
7 , I$p#icatii etice
In stadiul de realizare a protocolului, consideratiile etice pun accentul pe respectul fata de persoana,
prin probleme de confdentialitate si principiul minimalizarii riscului.
18'B&5et&#
Acest paragraf realizeaza sinteza tuturor etapelor din punct de vedere al costului. Calitatea
prezentarii sale, pertinenta sa si justifcarea sunt esentiale pentru acceptarea proiectului de catre un
organism fnantator.
11 , Ca#enda"&#
'rebuie sa precizam durata si momentul fecarei etape.
1('Re%e"inte
In aceasta sectiune sunt reproduse referintele diverselor documente citate in diferitele parti ale
protocolului.
2. DEMARAREA STUDIILOR

?aza de demarare a cercetarii este adeseori o perioada difcila. Intr,adevar, acesta este
momentul in care un studiu poate sa se confrunte cu probleme, uneori majore, c*iar daca a fost
indelung pregatit si aparent bine conceput.
Cercetatorul principal are sarcina de a distribui participantilor ec*ipei protocolul complet. Acesta
trebuie sa fe clar redactat, agreabil prezentat si, mai ales, trebuie sa contina toate informatiile
privitoare la trial. 'oate situatiile posibil a f intalnite de catre investigatori trebuie sa,si gaseasca
raspuns in lectura protocolului, mai usor de consultat.
#1
3. REDACTAREA MEDICALA
9Ceea ce 0e concepe bine 0e en&nta c#a":
4edactarea stiintifca pleaca de la stiinta si nu de la literatura. 7a este g*idata de
principii care decurg din insasi rigoarea stiintifca. 5 buna utilizare a limbii st respectarea
regulilor gramaticale sunt, deci, indispensabile.
Articolul original este o dare de seama pentru o munca de cercetare. tructura rezulta din
logica stiintifca. Int"od&ce"e !pentru ce munca a fost facuta%, Metode !cum a fost facuta%,
Rez&#tate !ce s,a observat% si Di0c&tii !ce cred eu despre munca mea%. unt deopotriva
integrate referinte si la nevoie, fguri si tabele. BPunctul pe iB este o redactare mai scurta, de
tipul actualizarii unui subiect. Aceasta structura trebuie sa fe respectata. Autorul trebuie sa
explice cum a selectionat articolele de referinta.
1. Sti#&#
tilul stiintifc difera de stilul literar. <ogica stiintifca impune, pentru verbe, utilizarea
timpurilor trecute pentru evenimentele survenite in trecut, limitand folosirea prezentului doar la
notiunile foarte bine stabilite. Giitorul nu este utilizat in redactarea stiintifca. ?orma pasiva, Ade
modestieB, generatoare de ambiguitate, trebuie de asemenea proscrisa.
C*iar daca am invatat sa evitam folosirea aceluiasi cuvant la intervale apropiate si deci sa
cautam variante elegante, rigoarea stiintifca implic utilizarea aceluiasi cuvant pentru a desemna
acelasi lucru. 7xpresiile emotionale sau de curtoazie trebuie evitate .
P"ecizia, prezenta mereu in derularea cercetarii, trebuie sa g*ideze si redactarea articolului. 5
metoda experimentala trebuie sa fe destul de precis descrisa pentru a f reproductibila de catre
cititor. 5 scadere in greutate de -) Hg nu are aceeasi semnifcatie la un subiect de -)) Hg sau de ()
Hg, daca s,a produs intr,o luna sau intr,un an. Precizia impune verifcarea tuturor numerelor, a
coerentei lor in text si tabele. Adjectivele si adverbele imprecise sau inutile !examinare atenta,
adesea, mult...% trebuie suprimate.
C#a"itatea este a doua virtute a unui articol stiintifc. 7a implica cuvinte simple si o sintaxa
simpla. 7a poate f ameliorata prin asezarea in pozitie forte , la inceput de fraza, paragraf, titlu , a
unor cuvinte cu potential informativ important. Contrar uzajului literar este bine sa punem o virgula
c*iar inainte de AsiB+ aceasta politica a fost adoptata de cele mai mari jurnale biomedicale. B7t
caeteraB, Aasa cumB si Ade exempluB sunt imprecise, in afara cazului in care cititorul poate deduce
logic tot ceea ce este subinteles.
Abrevierile internationale de unitati sunt licite, c*iar recomandate, cand urmeaza unui numar, dar
nu si in alte cazuri. 5rtograferea unei abrevieri trebuie verifcata daca suntem nesiguri.
Concizia este a treia calitate a unui articol stiintifc. ubstantive, adverbe, adjective si expresii
fara valoare !decurge de la sine ca, este oportun sa semnalam ca, ... % trebuie suprimate, ca si
datele marginale. Dar trebuie sa evitam si excesul de concizieC elipsa dauneaza claritatii.

(. Tit#&# anunta continutul articolului cu maximum de precizie si de concizie. 7ste primul element de
atragere a cititorului. 4edactarea sa, facuta dupa terminarea articolului, cere multa atentie. 'itlul
trebuie sa fe scurt !-) pana la -( cuvinte% si precis. Cuvintele informative trebuie plasate la inceput,
in pozitie forte. 7xpresiile inutile !a propos de, contributii la studiul...% nu sunt recomandate. 6n sub,
titlu, de tipul Ametoda utilizataB, este insa util.

". A&to"ii
#"
In teorie, autorul este cel care a redactat manuscrisul, in practica, un autor nu lucreaza decat rar
de unul singur, iar colegii din ec*ipa doresc o recunoastere. Primul autor este de obicei redactorul
articolului+ este cel care a realizat cea mai mare parte a lucrarii sau cel care a dirijat,o.
.. Int"od&ce"ea
Introducerea este o punte intre cunostintele autorului si cele ale cititorului. 7a ii ofera acestuia o
idee concisa si clara despre subiect pentru ca el sa inteleaga de ce a fost efectuata lucrarea.
Importanta studiului este pusa in valoare pentru ca cititorului sa i se trezeasca interesul de a,i
urmari lectura.
P"i$a pa"te a introducerii expune aspectele generale ale subiectului. 4apelul istoric, daca este
necesar, trebuie sa fe concis. A do&a pa"te trebuie sa precizeze aspectul particular al problemei
abordate in aceasta lucrare originala. U#ti$a pa"te indica, in una sau doua fraze, scopul lucrarii.
'impul verbelor trebuie sa fe trecutul daca se citeaza un alt autor si prezentul pentru expunerea
faptelor admise si Fsau dovedite. 5rice afrmatie trebuie fondata pe una sau mai multe referinte, fara
ca acestea sa fe prea numeroase .

2. Mate"ia# 0i $etode
Acest capitol cuprinde expunerea materialului de studiu si cel al metodelor de lucru. 'rebuie sa fe
destul de precis pentru ca cititorul sa poata reproduce sau verifca lucrarea.
7ste bine sa se dea toate detaliile necesare interpretarii rezultatelor.

3. Rez&#tate#e
Acest capitol este inima articolului original. 4ezultatele expuse sunt fnalitatea cercetarii descrise
in introducere si a metodelor folosite pentru a ajunge aici, ele sunt baza discutiei. 'oate rezultatele
trebuie raportate strict doar in acest capitol. 7ste o greseala grava de a face sa fgureze rezultatele
la discutii. 7ste bine sa raportam doar rezultateC acest capitol nu trebuie sa comporte nici un
comentariu, explicatie, comparatie cu alte studii. Deci trebuie sa nu contina nici o referinta, doar
rezultatele autorilor sa fe expuse.
6n avantaj real este folosirea fgurilor si tabelelor pentru a furniza maximum de informatii intr,un
spatiu minim, sub o forma sintetizata si clara. 'extul nu trebuie sa repete datele furnizate de fguri si
tabele.

4. Di0c&tii#e
copul discutiilor este de a interpreta lucrarea realizata, si numai aceasta, cu mijloacele puse in
practica , cu metoda de lucru si cu rezultatele obtinute. Partea de discutii difera in concepere fata de
capitolele precedenteC este bine sa exprimam la modul pe"0ona# ceea ce gandim. Calitatea
discutiilor si interesul starnit de acestea refecta cultura stiintifca si inteligenta autorilor. Acest
capitol raspunde la trei obiective.
P"i$&# obiecti este de a comunica daca scopul cercetarii expus in fnalul introducerii a fost sau
nu atins. Aceasta implica rezumarea principalelor rezultate, singura lor reluare acceptabila intr,un
raport de cercetare. 3ici un alt rezultat nou nu trebuie sa apara.
A# doi#ea obiecti este aprecierea calitatii si validitatii rezultatelor. Discutarea critica si
obiectiva a lucrarii se refera la fecare capitol al articolului
#)
A# t"ei#ea obiecti este acela de a compara rezultatele cu cele ale altor autori. Daca exista
diferente, trebuie incercata explicarea lor. Autorii pot acum sa,si precizeze aportul personal prin
maniera in care au abordat problema.
6nele reviste tolereaza ca articolul sa sfarseasca printr,o concluzie, dar nu este recomandabilC
concluzia risca sa fe o repetare sau o tentativa de salvare dintr,o discutie prost elaborata. :ai mult,
discutia nu trebuie sa se termine printr,un rezumat. Putem in sc*imb formula ipoteze pentru o
viitoare lucrare.
5 alta eroare este aceea de a repeta la discutii ceea ce s,a afrmat in introducere. 5 solutie este
de a aminti in introducere stadiul cunostintelor noastre si de a confrunta, la discutii, propriile
rezultate cu cele ale altor autori. Inexactitatea citarilor, in transcrierea rezultatelor altor autori sau in
ceea ce ii facem noi sa spuna poate constitui o alta eroare. 3u trebuie sa citam niciodata alti autori
fara sa le f citit articolul original. Asa cum nu trebuie sa citam un autor fara sa dam referinta.
7xpresiile emotionale trebuie suprimate. 'impul prezent al verbelor nu trebuie utilizat decat pentru
notiuni bine stabilite. Daca discutiile depasesc jumatate din intinderea totala a articolului, aceasta
parte este sigur prea lunga si, probabil, prost condusa.
6. Rez&#tat&#
copul sau este de a prezenta cititorului, intr,un spatiu redus, substanta informationala a
articolului. 7ste partea cea mai citita dintr,un articol. au, cu titlul, este exact ceea ce,- va incita pe
cititor la parcurgerea intregului articol. 7l este susceptibil de a f reprodus in numeroase documente
fara articol. Iata de ce el trebuie sa fe compre*ensibil prin el insusi.
4ezumatul trebuie sa fe informativ. Constructia sa reproduce structura articolului si raspunde la
patru intrebariC de ce, cum a fost facuta aceasta lucrare, care au fost rezultatele, ce concluzii sau
generalizari putem extrage de aici E
4ezumatul nu trebuie sa contina trimiterea la referinte, fguri, tabele sau note si nici c*iar
abrevieri neexplicate in interiorul propriului sau continut. <ungimea sa este deseori indicata in
instructiunile catre autori, cel mai adesea de la /() la ")) de cuvinte, adica, aproximativ, o pagina
dactilografata la doua randuri.

7. Re%e"inte#e
copul lor este de a justifca orice fapt enuntat. 4eferinta este enuntata cat mai curand posibil dupa
enuntarea faptului si nu la sfarsitul fecarei raze. 4eferintele sunt prezentate la sfarsitul articolului.
Bibliograe
!. "illes #andrivon$ %rancois &elaha'e: ACercetarea clinica de la idee la publicare;, Edit &an$ ())!
##
Cercetare in nursing
Curs 11
(/.0.+ &I0I'
Pentru profesioni:tii implica7i 8n acordarea diverselor forme de asisten79 a
copiilor medici, &surori :i asistente medicale, educatori, asisten7i sociali, psi(ologi",
nivelul de s9n9tate fizic9 al unui copil constituie principalul criteriu de apreciere a
8ngri#irii acordate copilului de c9tre persoanele care au aceast9 8ndatorire. S9n9tatea
fizic9 este un standard central 8n aprecierea calit97ii vie7ii copilului. Criteriul gri#ii fa79
de s9n9tatea copilului :i depistarea surselor de v9t9mare fizic9 sunt centrale 8n
protec7ia copilului.
Copilul este o fiin79 vulnerabil9< v9t9mat, el prezint9 adesea semne fizice cu
diverse grade de gravitate: (ematoame, ec(imoze, fracturi, arsuri, leziuni interne,
pl9gi, dilacer9ri. Ju toate leziunile fizice sunt 8ns9 accidentale. +gresarea fizic9 a
copilului 8n mod deliberat de c9tre adultul 8n gri#a c9ruia se afl9 el, provocarea de
leziuni sau otr9virea lui, este definit9 ca abuz fizic. +cest fel de abuz este 8nso7it de
traume psi(ice imediate sau ulterioare, care trebuie luate 8n considerare 8n cazul
aprecierii gravit97ii actului violent.
E+buzul fizic este v9t9marea produs9 neaccidental de persoana 8n gri#a c9reia
se afl9 un copil la un moment datT Pecora et al. ,1HH."
=n privin7a acestui tip de defini7ie se pune 8ntrebarea dac9 nu ar trebui incluse aici :i
acele forme de violen79 care nu au provocat v9t9m9ri la comitere, dar care includ,
prin repetare, probabilitatea crescut9 a v9t9m9rilor de e4., cazul 8n care p9rintele
arunc9 spre copil cu diverse obiecte - de pild9 cu scaunul - :i ar putea foarte u:or s9-
l r9neasc9". Ideea e4tinderii defini7iei este argumentat9 de faptul c9 trauma psi(ic9
nu se produce doar ca rezultant9 a durerii fizice, ci :i ca urmare a amenin79rii cu
violen7a :i a tr9irii iminen7ei acesteia. Dar #udecarea comportamentelor 8n func7ie de
ma#oritatea legilor e4istente se face 8n mai mic9 m9sur9 pe seama inten7iilor
oamenilor :i 8n mai mare m9sur9 pe seama actelor comise efectiv :i a consecin7elor
acestora. =n consecin79, profesioni:tii au nevoie de criterii de diferen7iere 8ntre
diversele tipuri de abuzuri, criterii pe care le construiesc pornind de la nivelul de
suferin79 produs9 copilului.
Uravitatea abuzului difer9 8n func7ie de v9t9marea produs9 copilului. >orme grave,
periculoase pentru s9n9tatea copiilor apar uneori printre modalit97ile TeducativeT
aplicate copiilor de c9tre un p9rinte, care-:i e4ercit9 dreptul de a pedepsi copilul. 6
greu de decis unde 8ncepe abuzul grav. +ceasta mai ales c?nd este vorba de o
pedeaps9 administrat9 copilului. %ric?t de toleran7i am fi cu privire la dreptul p9rin7ilor
de a-:i educa copiii :i de a-:i alege metodele educative, abuzul 8ncepe atunci c?nd
s9n9tatea psi(ic9 sau fizic9 a copilului este pus9 8n pericol. Pornind de la aceasta,
#-
consider9m c9 studiul fenomenului de abuz :i negli#are poate porni de la relevarea
prevalen7ei unor ac7iuni poten7ial cauzatoare de abuzuri, din repertoriul
comportamentelor punitive ale p9rin7ilor.
Pedepsele fizice sunt metode educative folosite pentru a cauza minorului
durere; b5t5i cu m?na sau cu orice obiect, aplicate pe oricare parte a corpului, aHezarea
copilului >n genunchi, legarea, scuturarea, lovirea lui de perete sau de vreun obiect,
tragerea de urechi sau de p5r, eventual chiar acFiuni periculoase ca arderea sau
otr5virea lui.
Pedepsele minore aplicate >n mod obiHnuit nu d5uneaz5 s5n5t5Fii Hi integrit5Fii
corporale a copilului. $ici ele nu sunt >ns5 total lipsite de pericol pentru s5n5tatea sa
mental5. Iolosite >n mod repetat, impropriu sau >n neconcordanF5 cu faptele comise,
ele pot s5 conduc5 la traume psihice, deoarece transmit copilului mesa2ul violenFei
fizice. Ele pot fi considerate abuzive Hi >n cazurile c?nd, f5r5 s5 fie ieHite din comun,
sunt aplicate foarte des copiilor, dar Hi atunci c?nd pedepsele nu corespund greHelilor
comise de copil sau c?nd ele sunt menite s5 aduc5 satisfacFii adultului nu s5 corecteze
comportamentul copilului.
1buzive sunt considerate >n primul r?nd pedepsele din categoria celor grave,
pe care le definim ca acFiuni comise sau omise intenFionat, care comport5 un risc
substanFial pentru s5n5tatea Hi integritatea corporal5 a minorului, chiar la o singur5
aplicare &arsuri cauzate copilului, >nfometarea acestuia, folosirea unor instrumente
periculoase - a unui furtun sau cablu, a unui cuFit etc - folosirea curentului electric Hi
altele ce provoac5 urme ad?nci Hi r5ni sau >mboln5viri.
Categoriile de copii care se pot diferen7ia dup9 gravitatea efectelor abuzului
sunt:
coiii s""+i a,")"$"i (i)ic &i#or (suprafe7e de piele 8nro:ite, leziuni
u:oare"
coiii s""+i a,")"$"i (i)ic &a-or cap spart, m?ini sau coaste rupte, arsuri
etc."
cate.oria coii$or c" risc/ care se adaug9 la primele dou9 categorii - date
fiind cele spuse de#a cu privire la riscul neconfirmat al v9t9m9rilor.
+ceasta se refer9 la o popula7ie de copii, necunoscut9 precis ca num9r
sau ca pondere, 8n privin7a c9rora avem cuno:tin79 despre
comportamente :i situa7ii care indic9 posibilitatea unor rele tratamente
suportate de c9tre minor diferite tipuri de negli#are sau de abuz", dar
nu avem certitudinea comiterii lor 8n prezent. Studiile care se ocup9 de
prevalen7a fenomenului de abuz 8n popula7ie pot da indicii estimative
privind ponderea acestor copii vezi $otaru et. al., 1HH- ".
Lcategoria minorilor exploatai prin munc este un tip aparte de rele
tratamente. Exploatarea face parte din aceast5 >nHirare deoarece se refer5
la implicarea copilului >n activit5Fi care dep5Hesc capacit5File rezistenFei
sale fizice. /otodat5 ea poate afecta echilibrul psihic al copilului, dac5
activit5File de munc5 sunt contrare preocup5rilor specifice v?rstei sale,
sunt >n2ositoare &cerHitul, de exemplu' Hi >mpiedic5 realizarea sa Hcolar5
sau profesional5.
Un raport al Institutului Naional de Cercetare tiinific n domeniul muncii i
Proteciei Sociale (dup Popa, 28!"#$$8%, pre&int date dup care ',(() dintr*un
#3
lot de familii inter+ie+ate au declarat c i trimit unul sau mai muli copii su, #' ani la
munc, iar 2,8") au e+itat s rspund (fr s ne-e ns% .intre muncile prestate
de copii se indic un procent de 2",2) de copii care ceresc, 2#,() ncarc,
descarc sau car marf, #!,8) spal maini, 8,() sunt +/n&tori am,ulani, mai
ales de &iare, iar alii str/n- -unoaie, fac curenie, muncesc n a-ricultur sau
&oote0nie .intre copiii care muncesc, '",#) au declarat c muncesc n timpul
anului colar, 2(,() c0iar n timpul pro-ramului de studu, #!,1) afirm c munca nu
i*a silit s a,andone&e coala, dar sunt mult mai o,osii, iar #2,2) recunosc c
munca i*a mpiedicat s urme&e coala

Indicatori, semne de suspiciune 9dup (. /lan et al., 5665:
6c(imoze, traumatisme osoase repetate sau cu gravitate crescut9<
P9rin7ii &8ngri#itorii caut9 a#utor la spitale diferite, pentru a evita identificarea<
+namneza medical9 nu se potrive:te cu traumatismul alt9 form9 & dispunere, prea
multe & grave, anamneza sufer9 sc(imb9ri cu fiecare repetare<
V?rsta &dezvoltarea copilului nu se potrive:te cu istoricul&traumatismul<
!ipul de traumatism:
6c(imoze pe bra7ele sugarilor, s?nger9ri bucale la copii f9r9 erup7ie dentar9,
ec(imoze faciale<
5eziuni multiple dup9 c9deri de gravitate medie<
5eziuni grave ale capului la sugar :i copilul mic<
>racturi la copiii mici<
>racturi costale, (emoragie subdural9 :i (emoragii retiniene<
+rsuri de 7igar9, mai ales dac9 sunt multiple<
Prezen7a altor semne de abuz :i negli#are<
+spect fizic negli#ent
+spect necorespunz9tor al 8mbr9c9min7ii
Comportament neobi:nuit al p9rin7ilor& 8ngri#itorilor:
Ju apeleaz9 la medic pentru a#utor<
$efuz9 tratamentul adecvat sau internarea 8n spital<
+titudine de ap9rare e4agerat9, de e4emplu agresarea ne#ustificat9 a celor care pun
8ntreb9ri<
Comportament neobi:nuit la copil:
+n4ietate e4agerat9<
*ipervigilen79<
Inadecvat prietenos<
Prea lini:tit& prea activ<
Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile, care pot ap9rea de la lovituri,
tr?ntiri, ciupituri, dar :i arsurile, f9cute cu 7igara, fier de c9lcat sau alte aparate
casnice. Ju 8ntotdeauna durerea produs9 de b9taie este 8nso7it9 de semne vizibile :i
uneori v9t9m9ri cu consecin7e medicale grave nu se v9d. Dramatic e c9 de multe ori
nu este v9zut9 nici suferin7a psi(ic9 3 spaima, nea#utorarea, nesiguran7a, disperarea
#,
copilului. V9t9marea corporal9 de cele mai multe ori trece, r9m?ne 8ns9 spaima,
tr9irile asociate b9t9ilor repetate, care sunt persistente :i sap9 ad?nc. ;ai ales atunci
c?nd copilul este l9sat s9 se adapteze :i s9 fac9 fa79 singur acestor e4perien7e care
vin din partea persoanelor care au responsabilitatea cre:terii, 8ngri#irii :i protec7iei lui
V. VillWn, 1HHO".

34emplu de ca&5
Ureta, de - luni, a fost adus9 de c9tre mama ei 8n serviciul de urgen79 al
spitalului de copii cu o fractur9 a m?inii drepte. ;ama sus7ine c9 a c9zut de pe
scaun, 8ntr-un moment de neaten7ie, deoarece se ocupa de ceilal7i doi copii ai ei.
;edicul de gard9, 8n urma controlului efectuat, observ9 c9 feti7a are :i alte fracturi
mai vec(i la ambele m?ini :i picioare.
6ntre,are5 Care sunt motivele pentru care asistentul social ar putea suspecta
e4isten7a relelor tratamente aplicate acestui copil?
#6