Sunteți pe pagina 1din 160
| N CC U R Å N D |N CURÅND |N CURÅND G r u
| N
CC U R Å N D
|N
CURÅND
|N
CURÅND
G r u p u l
ee d i t o r i a l
AA L C R I S
l a n s e a z `
oo
nn o u `
cc o l e c ] i e
dd e
cc a r t e
„„MMAARRII RROOMMAANNEE DDEE DDRRAAGGOOSSTTEE““
ALCRIS
lanseaz`
o
nou`
colec]ie
de
carte:
„„MMAARRII RROOMMAANNEE DDEE DDRRAAGGOOSSTTEE““ – mai multe \ntâmpl`ri,
r`sturn`ri de situa]ii, decep]ii, bucurii [i mult` dragoste pe
parcursul a 320 de pagini – la un pre] foarte accesibil
sutelor de mii de cititori.

Titlu original (eng.): Karen

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaa]]iioonnaallee DDEERRNN,, PPEEGGGGYY KKaarreenn / Peggy Dern Traduc`tor: Elena Mitu Bucure[ti: Alcris, 2006.

ISBN 10

973-7870-66-2

13

978-973-7870-66-7

I. Micu, Aurelian (Editor)

II. Dr`ghici, Ioan (Lector)

821.111. 31=135.1

Colec]ia „ EL [i EA “

PEGGY DERN

Karen

ALCRIS

Romance

V` rrecomand`m ddin aaccea[i ccolec]ie: EEL [[i EEA“

601. VVis ttexan

Susan Smith

Domnule Hamilton, am auzit c` exploata]i din nou aceast` ferm` [i c` face]i

angaj`ri. Spunând acestea, Jamie Dunn lu` pozi]ia specific` a cowboyului care se odihne[te, cu picioarele u[or \ndep`rtate, cu umerii \nainte [i cu degetele \n chingile centurii. Tat`l ei o \nv`]ase de când era de-o [chioap` s` aib` grij` de animale [i s` se urce pe cal, iar Jamie nu se vedea f`când altceva. {tia totu[i c` trebuie s` lupte pentru a se impune \n lumea fermierilor

602. SSurprizele uunei cc`s`torii ddin iinteres

Renèe Shann

"Ori c`s`torie, ori altceva nimic", \i spusese Kimberley Adams lui Slade Darville, neacceptând nici un compromis. A[adar, se c`s`torir`. |ns` Slade nu [tia c`, pentru Kimberley, nu era doar o chestiune de moralitate [i s` nu se m`rite din dragoste, ci pentru c` \n testamentul l`sat de tat`l ei, mo[tenirea casei la care ea ]inea enorm era condi]ionat` de c`s`torie.

603. LLimpede pprecum ccristalul

Meredith Roselli

Este lucru hot`rât: Sara \[i schimb` via]a! S-a s`turat s` fie un "tân`r cadru dinamic". {i pentru \nceput, \i va face o vizit` b`trânului unchi excentric, Lowell Kincaid. Dar acesta nu este acas`. Cabana este r`v`[it`. Ca un bun

agent secret, evident a l`sat mesaje

Exist` doar o

Atât de bine codate, \ncât Sara nu

\n]elege nimic. Aur, un lup, Vietnam, un m`r din cristal

solu]ie: s` se \ndrepte spre vecinul [i prietenul lui Lowell, Adrian Saville. Dar are oare Sara dreptate s`-i acorde \ncredere?

Capitolul 1

Era dup`-amiaza târzie a unei zile foarte fierbin]i. Cu toate c` era mijlocul lunii noiembrie, \n Florida climatul era mai degrab` apropiat de cel din luna iulie al emisferei nordice. Drumul se \ntindea de-a lungul de[ertului, larg, bine pavat, neclintit \n c`ldura \n`bu[itoare a soarelui care se apropia \ncet de apus. Pensiunea Granada era o oaz` \n aceast` c`ldur`. |nconjurat` \n partea din spate de livezi de portocali, era \mprejmuit` de un zid de [ase picioare \n`l]ime, acoperit de verdea]`: ieder` [i vi]` de vie s`lbatic`. Cele dou`sprezece c`su]e, construite \ntr-un pseudo-stil spaniol, erau a[ezate \n jurul unui mic parc, \n mijlocul c`ruia o fântân` artezian` \mpr`[tia pic`turi fine de ap`, r`corind aerul \ncins. Copaci \nal]i, din soiuri rare sau exotice [i palmieri cu frunze mari umbreau re[edin]a. Gr`dini de flori, pline cu mu[cate [i begonii \nmiresmau aerul, din latura exterioar` a parcului, iar fiecare c`su]` dispunea de o "gr`din`" proprie, cu plante pline de flori multicolore.

6

PEGGY DERN

Livezile de portocali care se z`reau \n spatele zidului aduceau \n plus o not` de prospe]ime [i de miresme. Karen Justin, \mbr`cat` cu elegan]` \ntr-un costum de culoare roz pal, ridic` privirea [i zâmbi când u[a cafenelei se deschise, l`sând s` intre un b`rbat \nalt, ro[cat, \mbr`cat \ntr-o uniform` imaculat` [i care \i zâmbea larg. Ochii lui verzi str`luceau de admira]ie, \n timp ce o privea lung, din vârful cocului elegant, din bucle [aten-aurii, pân` la degetele de la picioare.

– Exact a[a cum \mi aminteam, zâmbi el, cu o not` de satisfac]ie \n voce.

– Chiar a[a? \l ironiz` Karen, ochii ei cenu[ii tr`dând

amuzamentul. {i a trecut atât de mult de când nu ne-am v`zut…

Când a fost? Azi-diminea]`?

– Ore [i ore [i ore, d`du Bill Ramsey cu demnitate din cap. Orice or` departe de tine, comoara mea, este un secol.

– Sunt emo]ionat`, ridic` ea din umeri cu nep`sare.

– Ar trebui s` fii. Nu p`strez pentru oricine cele mai bune discursuri ale mele.

– Ah, acesta a fost un discurs bun? se mir` ea, ridicând

sprâncenele \ntreb`tor. Pref`cându-se jignit, Bill protest`:

– Ei bine, foarte multe dintre prietenele mele ar crede c` da.

– Oh, nu, [tiu sigur c` po]i mai mult decât atât, zâmbi tân`ra. Te-am auzit.

Bill se sprijini de tejghea [i o studie cu v`dit` satisfac]ie.

– E[ti dr`gu]`, o inform` el. Dr`gu]` ca o ureche de insect`. Karen \ncepu s` râd`.

KAREN

7

– Domnule, v` pot ajuta cu ceva?

– De fapt, cred c` da. Po]i s` fii so]ia mea. Tân`ra râse mai tare.

– Da, ce zi minunat` o s` fie aceea!

– Nu-i a[a? fu el de acord. Ce p`rere ai? S` fie mâine, se poate? Pentru c` azi trebuie s` m` duc la munc`.

– Nu, nu e bine mâine, se pref`cu tân`ra c` se gânde[te profund. Dar dac` amân`m pentru… s` zicem un an sau doi? Bill d`du din cap gânditor.

– Poate c` a[a e mai bine, hot`r\ el. O s` am timp s`-mi calc [i

costumul cel`lalt [i s`-mi recuperez a doua c`ma[` de la sp`l`torie.

O s`-mi notez data \n agend`, s` nu uit cumva.

– Sigur, a[a s` faci. Vrei o cafea? Un ceai cu ghea]`? Sau ce-ai

prefera? Oricum, e prea devreme pentru cin`.

– Iar eu intru de serviciu \n exact dou`zeci de minute, oft` el.

S` fie o cafea. Unde e dr`gu]a ta mam`?

– Oh, Molly a fost \n tura de diminea]` aici, r`spunse Karen, când se \ntoarse cu ibricul de cafea [i-i turn` \n cea[c`. Pentru

dup`-amiaz`, am trimis-o la plaj`. Bill se a[ez` la tejghea, \[i puse fri[c` \n cafea [i amestec`, studiind-o pe tân`ra din fa]a lui cu seriozitate.

– N-ai mai primit nici o veste de la b`ie]ii de sus? \ntreb` el cu voce sc`zut`. Karen cl`tin` din cap, cu o privire \ngrijorat`.

– Nu, iar acum \ncepe [i sezonul– noaptea trecut` am avut opt

turi[ti care erau \n trecere. Sincer` s` fiu, Bill, sunt \ngrijorat`, recunoscu ea.

8

PEGGY DERN

B`rbatul se \ncrunt` la cafeaua din fa]a lui, de parc` ar fi uitat de ce o comandase.

– {tiu, r`spunse el. E mare p`cat c` tat`l t`u a fost nevoit s` le vând` afacerea. Locul `sta era via]a lui. Tân`ra aprob` cu triste]e.

– Era tot ce aveam, spuse ea. Dar a fost un sezon foarte dificil,

Bill. Nimeni nu venea \n Florida \n acel an. Ori vindea sindicatului [i p`stra o parte din afacere pentru restul vie]ii, ori era nevoit s` renun]e la ea pentru totdeauna. Iar \n acei ultimi ani, \nainte de a muri, tata a fost atât de fericit ocupându-se cu \ngrijirea florilor [i

copacilor lui favori]i. Nu i-a venit niciodat` ideea c` sindicatul nu ne va l`sa \n continuare pe mine [i pe Molly s` ne ocup`m de afacere. Doamne, Bill, am crescut aici! Pensiunea Granada e singura cas` pe care o cunosc. Cred c` o s` mor dac` o s` ne-o ia [i o s` pun` pe altcineva s` se ocupe. Bill se \ntinse [i-i lu` mâna cu un gest lini[titor, iar ea zâmbi nesigur.

– |mi pare r`u, n-am vrut s` m` v`ic`resc. De fapt, sunt foarte

\ngrijorat` pentru Molly, \[i ceru ea scuze.

– Desigur, d`du el din cap. Tu te vei m`rita [i te vei muta \n noua ta cas`, imediat ce voi strânge destui bani s` depun prima rat`

pentru o rulot`! Dar \n ceea ce o prive[te pe Molly… Karen \l privi, amuzat` \n ciuda problemelor ei.

– Nesiguran]a, suspansul sunt cele care m` afecteaz` cel mai

tare, explic` ea dup` o clip` de t`cere. Când compania a trimis un reprezentat pentru audit, \n prim`var`, era atât de secretos, de t`cut [i grijuliu, f`r` s` dea nici o indica]ie dac` e de p`rere c` am f`cut

KAREN

9

treab` bun` \n ultimul an sau nu. Credeam c` da [i \nc` mai cred. Cele mai multe dintre c`su]e au fost \nchiriate pentru un sezon \ntreg [i n-am avut loc decât pentru câ]iva turi[ti ocazionali. Iar Molly [i cu mine am muncit ca ni[te nebune s` p`str`m cheltuielile la o cot` cât mai joas`.

– {tiu, iar acest lucru nu-mi place deloc, se \ncrunt` Bill.

Amândou` v` ocupa]i de cafenea, servi]i la mese când n-ave]i destui chelneri, supraveghea]i femeile de serviciu [i uneori chiar v` ocupa]i

de c`su]e, când e prea mult de lucru.

– Nu ne deranjeaz`. La urma urmei, aceasta este casa noastr`,

observ` ea.

– Desigur, nu contest acest lucru. Dar, dac` tot munci]i atât de

mult, ave]i dreptul s` [ti]i dac` ve]i continua sau ve]i fi concediate.

Karen suspin` la auzul cuvântului, iar el o privi imediat, \ngrijorat.

– Scuze, a sunat destul de brutal, \ncepu el.

Karen \i zâmbi lini[titor, dar cuta dintre sprâncene i se adânci.

– Nu este vorba despre acest lucru. E doar c` Molly [i cu mine

trebuie s` ne obi[nuim cu ideea c`, \n orice clip`, o limuzin` imens`,

str`lucitoare, va aluneca printre por]ile deschise [i un individ solid, cu o serviet`, va cobor\ din ea [i ne va spune: "C`ra]i-v`, voi dou`– am venit s` preiau controlul." Bill \ncepu s` râd`.

– |mi place portretul pe care-l faci mai marilor sindicatului,

spuse el. Dar \]i mai aduci aminte cum a venit cel care a f`cut evaluarea? |ntr-un Ford vechi de trei ani, p`rând la fel de neimpozant ca ma[ina lui [i fiind slab [i firav.

10

PEGGY DERN

– Nu conteaz`, nu era decât evaluatorul companiei. Dar b`rbatul

care va veni aici s` preia afacerea va trebui s` arate ca o persoan` important`. B`rbatul d`du din cap gânditor.

– Probabil c` ai dreptate, fu el de acord, apoi ad`ug`. Ai primit

vreun indiciu de la birou c` sunt nemul]umi]i de munca voastr`?

– Nu, n-a fost nici un fel de indiciu, recunoscu tân`ra. Numai un

singur lucru m` nelini[te[te. Trimitem rapoartele, iar ceea ce primim \napoi este un anun] tip`rit c` le-au primit. Atâta tot.

– Cine [tie, poate c` v` face]i probleme degeaba…

– Chiar a[a crezi, Bill?

– Ei, bine, s` \ncerc`m s` privim lucrurile \n alt fel, \ncerc` el

s-o lini[teasc`. Sezonul s-a deschis oficial pe data de \ntâi a lunii. Nu crezi c`, dac` ar fi hot`rât s` trimit` un nou director, ar fi vrut s` se instaleze \nainte de deschiderea sezonului? Karen r`mase o vreme pe gânduri cânt`rind cuvintele lui,

ner`bd`toare s` accepte aceast` explica]ie, dar tem`toare s` nu spere prea mult. – Presupun c` ai dreptate, r`spunse ea \n cele din urm`. Numai c` vârful de sezon este din decembrie pân` \n martie [i mai e destul timp pentru un nou director s` se instaleze \nainte.

Bill nu r`spunse nimic. Brusc, tân`ra \i zâmbi, arunc` o privire la ceas [i spuse cu o voce pref`cut sever`:

– Acum, domnule, ar fi cazul s` v` mi[ca]i mai repede, altfel so]ia

lui Terry o s` v` ia scalpul. A planificat s` fie condus` de Terry la Lakeland, pentru ni[te cump`r`turi, iar el o s` a[tepte o persoan` care s`-l \nlocuiasc` la pomp`.

KAREN

11

– O s`-mi fie recunosc`tor toat` via]a lui, dac` nu apar, râse Bill.

Astfel o s` aib` o scuz` de fier ca s` nu se duc` la cump`r`turi cu ea. Dar presupun c` [eful nu va fi prea fericit. La urma urmei, nu orice

sta]ie de benzin` de pe autostrad` se poate l`uda c` nu are doar un om care s` opereze pompa de benzin`, ci [i un expert mecanic!

– Unul dintre lucrurile pe care le-am admirat mereu la tine, Bill, este modestia ta fermec`toare! râse Karen.

– Oh, nu m` laud, r`spunse el cu mândrie, sunt doar realist.

Oricum, r`sun` ni[te zgomote ciudate de sub capota celor mai multe dintre ma[inile care ajung la benzin`rie. Este mare lucru pentru [oferi s` fie cineva \n stare s` le spun` de unde provin. B`rbatul zâmbi larg [i se ridic`, b`tând-o u[or pe um`r.

– Acum, fii te rog fat` cuminte [i nu-]i mai face probleme, iar eu \]i promit c` te scot la dans \n prima sear` liber`, promise el.

– Oh, mul]umesc, domnule, murmur` Karen, p`rând cople[it`.

O s` a[tept cu ner`bdare s` se \ntâmple aceast` minune!

Bill râse, se aplec` peste tejghea, s`rutând-o repede pe obraz [i disp`ru.

Ochii cenu[ii ai lui Karen se m`rir` de uimire, iar tân`ra r`mase

o vreme urm`rindu-l \ndreptându-se spre ma[in` [i conducând

jum`tate de mil` de-a lungul autostr`zii spre noua [i impun`toarea benzin`rie, \n care \ndeplinea func]ia de asistent manager [i de mecanic [ef.

***

12

PEGGY DERN

Câteva zile mai târziu, Sara Lee Grayson [i Joanna Stuart ajunser` [i se cazar` \n c`su]a num`rul nou`. Karen le primi cu polite]e [i curtoazie, str`duindu-se s` nu priveasc` prea insistent femeia care r`m`sese \n ma[in`, \n timp ce

\nso]itoarea ei, femeia \nalt` [i sub]ire care condusese ma[ina, \ndeplinea formalit`]ile de cazare. Femeia din ma[in` era scund` [i \ndesat`, cu p`rul grizonant ondulat permanent \ntr-un stil demodat. Dar ma[ina era lung`, str`lucitoare [i p`rea ultimul model. Probabil, \[i spuse tân`ra \n timp ce nota detaliile necesare pentru cazare, femeia din ma[in` era guvernanta acestei tinere femei \nalte [i sub]iri, care o privea cu ochi reci [i aten]i. Pe registrul de \nscriere, Karen citi: "Domni[oara Sara Lee Grayson [i domni[oara Joanna Stuart". Brusc, femeia \nalt` se \ntoarse spre ea [i o \ntreb` pe un ton t`ios:

– Ai citit vreuna dintre c`r]ile Sarei Lee Grayson?

– |mi pare r`u, nu, recunoscu tân`ra.

Femeia \nalt` \i \ntinse mâna [i o strânse cu fermitate.

– Felicit`rile mele, murmur` ea. Ai ratat unele dintre cele mai

plictisitoare… \ncepu ea, apoi se opri [i cl`tin` din cap cu triste]e. Uite c` \ncep din nou. E un obicei de-al meu, s` mu[c mâna care m` hr`ne[te. Dar, orice ai face, n-o l`sa pe Sara s` afle c` nu i-ai citit

c`r]ile. O s` fac` un atac de apoplexie.

Karen arunc` o privire spre ma[ina \n care femeia st`tea l`sat` pe spate, cu ochii \nchi[i, mi[când \ncet buzele de parc` ar fi fost \ntr-un vis extatic.

– |n ma[in` este domni[oara Grayson? \ntreb` ea.

KAREN

13

– Da, ea este, de unde rezult` c` eu sunt Joanna Stuart, r`spunse

femeia \nalt`. Sunt secretara ei, \nso]itoare de suflet, juc`toarea de fotbal favorit` sau orice ai vrea s` spui. Sara scrie ceea ce sunt, din

punctul meu de vedere, cele mai proaste romane istorice concepute vreodat`. Dar ea crede c` sunt minunate, draga de ea, [i sub toat` aceast` afectare se ascunde o inim` bun`. Sunt foarte legat` de ea [i ne cunoa[tem deja de opt ani. Sunetul claxonului ma[inii o f`cu s` tresar` [i privi repede afar`.

– Hei, se pare c` e cazul s` m` gr`besc, spuse Joanna [i ie[i

repede, urmat` de Karen care avea cheia de la c`su]a num`rul nou`. – Ei, Joanna, ]i-a luat o ve[nicie s` ne \nregistrezi, coment` femeia din ma[in`, care ar`ta foarte ciudat.

Se opri o clip`, observând-o pe Karen din cap pân`-n picioare, apoi continu`:

– R`mânem aici \n seara asta?

– Sigur, Sara, doar dac` te mul]ume[te, r`spunse Joanna.

Sara Lee privi \n jurul ei, observând frunzi[ul exotic, fântâna artezian`, palmierii \nal]i [i gr`dinile cu flori str`lucitoare. Brusc,

d`du din cap, iar \n spatele ochelarilor cu rame p`trate privirea ei se \nsufle]i.

– E un loc creator, Joanna, observ` ea pe un ton conspirativ.

Sunt sigur` c`-mi va face pl`cere s` lucrez aici. Trebuie s` r`mânem pân` \mi termin cartea.

– M` bucur foarte mult, domni[oar` Grayson, interveni Karen

zâmbind. Este o mare onoare pentru Pensiunea Granada s` aib` o scriitoare celebr` \n vizit`. Sara Lee se \ndrept` \n scaun, umflându-[i pieptul.

14

PEGGY DERN

– Joanna, i-ai spus c` sunt scriitoare?

|n vocea ei r`suna o indignare pref`cut`. – Bine\n]eles, Sara. }i-a recunoscut numele \n registru [i m-a \ntrebat: "Oh, este vorba despre celebra Sara Lee Grayson,

scriitoarea?" r`spunse Joanna cu gravitate, privind-o pe Karen \n fa]`, ca [i cum ar fi provocat-o s` nege. De fapt, Sara Lee, voiam s` m` asigur c` ne va fi repartizat` o c`su]` lini[tit` [i retras`, \n care s` po]i lucra \n voie. Sara Lee hot`r\ s` arate mul]umit`. Cu un gest \mp`ciuitor, atinse bra]ul Joannei, apoi \i zâmbi lui Karen cu c`ldur`.

– Draga mea copil`, \n]eleg foarte bine pozi]ia Joannei, spuse ea,

pe un ton foarte de sus. Dar nu vreau s` se fac` nici un fel de agita]ie

\n leg`tur` cu sosirea mea aici. Nu vreau ziari[ti, nici publicitate… nimic de acest gen. M-am s`turat de interviuri de pres` [i de autografe.

– Desigur, domni[oar` Grayson, r`spunse Karen cu polite]e. Sara Lee o privi p`trunz`tor.

– Nu vei anun]a presa local` c` sunt aici? insist` ea.

– Dac` nu dori]i, nu, desigur.

Karen se \ntreb` dac`, pentru o clip`, \n ochii mici dar p`trunz`tori ai femeii nu se citi o urm` de dezam`gire.

– Desigur, sunt con[tient` c` sosirea mea aici ar \nsemna pentru

acest loc pu]in` publicitate \n ziarele locale, dar noi, arti[tii creatori, trebuie s` fim foarte gelo[i cu timpul [i cu intimitatea noastr`,

continu` s` insiste scriitoarea. – Este \n regul`, domni[oar` Grayson, o asigur` Karen. Acum, poate vre]i s` vede]i c`su]a.

KAREN

15

– A[ vrea s` v`d mai multe, pentru ca s-o pot alege pe cea mai

potrivit` pentru munca mea, o asigur` femeia cu fermitate.

– Ei bine, [ase dintre c`su]e au fost deja \nchiriate pentru restul

sezonului, explic` tân`ra. Dar mai sunt dou` sau trei dintre care pute]i alege. V` rog s` m` urma]i. Le zâmbi amândurora [i le conduse pe aleea circular`, cu c`su]e pe fiecare parte. Ma[ina nou` [i str`lucitoare o urma \ncet. Se opri \n fa]a ultimei c`su]e de pe dreapta [i deschise u[a, p`[ind \ntr-o parte, \n timp ce Joanna parca ma[ina [i cobora. Mai jos de cl`dire, zidul care \nconjura pensiunea era acoperit de ieder`. |n spatele lui se \ntindeau, pân` la linia orizontului, rânduri de portocali. Lâng` unul dintre pere]ii c`su]ei cre[tea o iasomie noptatic`, ar`tând destul de s`rac` [i prea pu]in impresionant`. Dar la l`sarea nop]ii o s`-[i elibereze mireasma cople[itoare, iar florile mici, de culoarea smântânii, o s` str`luceasc` de o frumuse]e ireal` \n lumina lunii. Sara Lee ridic` \ncet capul [i trase cu nesa] \n piept aerul parfumat de florile de portocal. Brusc, zâmbi cu c`ldur` \nspre

Karen [i Joanna, deschise portiera ma[inii [i cobor\ repede.

– Oh, e perfect! exclam` ea cu veselie. Oh, draga mea Joanna, aici pot lucra… pot lucra cu adev`rat!

– E minunat, Sara Lee. Las-o pe domni[oara… \ncepu Joanna,

apoi se \ntoarse nesigur` spre gazda lor.

– Sunt Karen Justin, zâmbi aceasta.

– |ncântat` de cuno[tin]`, Karen, r`spunse femeia la zâmbet,

apoi se \ntoarse spre scriitoare. Las-o pe Karen s`-]i arate c`su]a [i apoi, dac` \]i place…

16

PEGGY DERN

– Oh, sunt sigur` c`-mi va pl`cea, ciripi Sara Lee, cu o voce vesel`

[i \ncântat`. Ar fi imposibil s` nu-mi plac` o c`su]` a[ezat` \ntr-un loc

atât de minunat. Joanna, draga mea, [tii foarte bine c` nu m` intereseaz` confortul personal, când sunt \nconjurat` de atâta frumuse]e.

– {tiu, Sara Lee, r`spunse secretara ei, pe un ton lini[tit. Dar e

bine s` fim practice. Dac` nu te sim]i foarte confortabil [i \n deplin` armonie, [tii foarte bine ce greu \]i este s` creezi.

– Da, draga mea, poate c` ai dreptate, zâmbi scriitoarea.

|n timp ce-o urma pe Karen \n interiorul c`su]ei, femeia povestea

bine dispus`:

– Joanna este o fiin]` minunat`, atât de \n]eleg`toare! Pur [i

simplu, nu [tiu ce m-a[ face f`r` ea. Karen murmur` o remarc` politicoas`, urm`rind cum femeia face

o inspec]ie am`nun]it` [i atent` a salonului \nc`p`tor, a

dormitorului cu dou` paturi [i dulapuri asortate, a b`ii care

str`lucea de cur`]enie [i a terasei pe care se afla frigiderul, o m`su]`

[i dou` scaune.

Scriitoarea se \ncrunt` gânditoare, \ntorcându-se de pe teras`.

– E convenabil, recunoscu ea. Desigur c` nu voi face o rezervare

pentru \ntreg sezonul pân` când nu sunt sigur` dac` pot lucra aici.

– Desigur c` nu, domni[oar` Grayson, r`spunse Karen. Nici nu

ne a[teptam la acest lucru. Pute]i r`mâne peste noapte, dac` dori]i, sau chiar o s`pt`mân`. Sezonul abia a \nceput.

Sara Lee \i arunc` o privire suspicioas`.

– Sper c` nu \ncerci s` m` gr`be[ti s` m` hot`r`sc? se \ncrunt`

ea.

KAREN

17

– Deloc, domni[oar` Grayson, r`spunse Karen. Dar de obicei

c`su]ele se ocup` \n totalitate, cu rezerv`ri pentru \ntregul sezonul. Aceasta se \ntâmpl` pân` la jum`tatea lunii decembrie. Va trebui ca

pân` atunci s` [tim dac` dori]i s` mai r`mâne]i sau nu, ca s` [tim cum s` trat`m cererile de rezervare. Joanna intr`, aducând dou` valize grele, iar Karen se \ntoarse imediat spre ea.

– Oh, nu trebuie s` face]i acest lucru, protest` ea. O s`-l trimit pe unul dintre b`ie]ii de la cafenea s` v` ajute cu bagajele.

– Doar \n cazul \n care hot`râm s` r`mânem, o \ntrerupse Sara

cu fermitate. Pân` nu ne hot`râm, bagajele r`mân \n ma[in`. Karen aprob` cu un semn din cap, zâmbi [i spuse:

– Cum dori]i.

Imediat, le l`s` pe cele dou` femei s` se sf`tuiasc`. |n clipa \n care trecu pe lâng` c`su]a num`rul cinci, o voce vesel` o strig`, iar doamna Hopeton ap`ru \n cadrul u[ii, \mbr`cat` \ntr-un

costum \ngrijit \n culori pastelate [i cu p`rul alb coafat proasp`t.

– Karen, draga mea, strig` ea \ncântat`, e minunat s` te v`d din nou. E[ti mai frumoas` ca niciodat`.

– Tot atât de dr`gu]`? râse Karen. {tiu \ntotdeauna c` vom avea

un sezon bun dac` sosi]i dumneavoastr` [i domnul Hopeton. Ar`ta]i minunat. Femeia zâmbi, ochii ei alba[tri str`lucir` \n spatele ochelarilor cu ram` sub]ire.

– Nu numai c` e[ti foarte frumoas`, dar e[ti [i o mincinoas`

des`vâr[it`, o acuz` ea cu veselie. Ar`t ca [i cum a[ fi coborât dintr-un serial de desene animate, iar tu [tii foarte bine acest lucru.

18

PEGGY DERN

Ar trebui s` fie o lege \mpotriva femeilor de vârsta [i greutatea mea, care s` le interzic` s` poarte culori pastelate. Dar, la urma urmei, am o inim` tân`r`, chiar dac` la exterior ar`t ca o paia]`. Intr`, te rog, s` bem un ceai \mpreun`.

– Mi-ar face mare pl`cere, doamn` Hopeton, dar trebuie s` fiu la

recep]ie pentru eventualele \nregistr`ri, r`spunse Karen. Alt`dat`, cu mare pl`cere.

– Oricând ai timp, draga mea! Tata [i cu mine o s` te vedem la

cin`, zâmbi femeia. Tân`ra \[i continu` drumul, gândindu-se cât de bine ar fi dac` to]i oaspe]ii pensiunii ar sem`na cu familia Hopeton. Chiar \nainte s` ajung` \n fa]a biroului, p`[i repede lâng` alee, l`sând loc pentru o ma[in` lung` [i cu alur` sportiv`, care tocmai intra. |n spatele volanului st`tea domnul Hopeton, masiv, cu o chelie impresionant` [i cu fa]a ro[ie de la expunerea din prima zi la soarele Floridei.

B`rbatul opri ma[ina, zâmbindu-i \ncântat lui Karen \n timp ce se \ntoarse spre interiorul ma[inii [i ridic` un [irag de pe[ti proasp`t prin[i, ar`tându-i-l plin de mândrie.

– Ce noroc minunat am avut azi! exclam` el. Mai ales c` era [i

prima zi. Acesta este un semn bun [i \nseamn` c` voi avea o vacan]`

foarte pl`cut`. M` gândeam c` ai vrea s`-i duci la buc`t`rie. Sunt foarte proaspe]i, cred c` familiile lor nici n-au avut timp s`-[i dea seama c` lipsesc. Karen râse, acceptând pe[tele.

– E minunat, domnule Hopeton, \i mul]umi ea cu un zâmbet cald. S`-l

rog pe buc`tar s` preg`teasc` o mâncare anume pentru cina din seara asta?

KAREN

19

B`rbatul se scutur`, cu o grimas`.

– Nici s` nu \ndr`zne[ti! protest` el. Mama [i cu mine nu

mânc`m niciodat` pe[te. Nu pot suporta nici m`car s`-l v`d pe un platou. |mi place doar s` prind pe[tele. Uite ce i-am adus mamei. Domnul Hopeton ridic` un buchet de gladiole multicolore, proaspete [i luminoase, cu florile ca ni[te fluturi uria[i.

– Sunt uluitor de frumoase, domnule Hopeton, spuse tân`ra.

Am rugat-o pe menajer` s` pun` vaza aceea mare \n c`su]a dumneavoastr`. {tiam c` o ve]i vrea imediat ce veni]i. |ntotdeauna e nevoie de ea. B`rbatul zâmbi \ncântat, cu bucuria unui copil. – Locuim \ntr-un apartament \n Chicago, explic` el, de[i Karen [tia acest lucru din prima zi \n care ajunseser` \n Pensiunea Granada. Singura posibilitate pe care o avem s` punem picioarele pe p`mânt adev`rat, e când facem o plimbare \n parc. Singurele flori pe care le avem, sunt cele pe care le cump`r`m de la flor`rie. Sunt mai bune decât nimic, desigur, dar nici m`car nu se apropie de cele pe care po]i s` le culegi direct de pe câmp. Pe acestea le-am ales [i le-am t`iat cu mâna mea! Nu sunt ni[te frumuse]i?

– Ba da, \ntr-adev`r! \l asigur` Karen cu sinceritate. {tiu c`

domnul Hudson, proprietarul câmpurilor, e foarte \ncântat s` v` vad`. Cred c` sunte]i cel mai bun [i mai fidel client al lui! Domnul Hopeton o mai privi o dat` fericit, apoi \[i continu` drumul. Intrând \n birou, Karen \[i spuse c` familiile ca aceasta sunt

cele care fac din sezonul de iarn` de la Pensiunea Granada o perioad` foarte pl`cut`.

Capitolul 2

Abia Sara Lee [i Johanna avuser` timp s` decid` c` vor s` r`mân` pentru restul sezonului, \nainte ca toate c`su]ele s` fie \nchiriate, cu excep]ia uneia. |ntr-o dup`-amiaz` târzie, un Rolls-Royce mare, de mod` veche, opri \n fa]a biroului [i Karen ie[i s`-i \ntâmpine pe noii sosi]i. O blond` dr`gu]`, care avea \n jur de dou`zeci de ani, st`tea \n

spatele volanului cu o expresie obosit`. |n spate, stând ]epene, erau dou` femei \n jur de [aizeci de ani, care privir` \n jur cu ne\ncredere.

– Bun` ziua, le \ntâmpin` ea. V` pot fi de folos?

– Ne pute]i oferi cazare pentru noapte? \ntreb` una dintre cele dou` femei, \mbr`cat` \n negru.

– Mai avem o c`su]` neocupat`, r`spunse Karen. E pentru dou` persoane, dar are o canapea \n salon foarte confortabil`.

– Nu ave]i camere separate pentru servitori? \ntreb` femeia.

Tân`ra arunc` o privire rapid` spre fata dr`gu]` de la volan.

KAREN

21

Avea p`rul liber, de culoare care amintea de mierea de salcâm [i ochi alba[tri, foarte mari.

– Avem dou` camere pentru o persoan` la cap`tul aleii, r`spunse

Karen femeii sub]iri, care o privea cu o grimas` de nepl`cere.

– |n acest caz, arat`-ne c`su]a, te rog, o repezi femeia.

– Desigur, r`spunse tân`ra cu polite]e, pornind pe alee urmat` \ncet de ma[in`. Merse spre spre c`su]a din fa]a celei ocupate de Sara Lee [i

Johanna. Când ma[ina opri lâng` ea, deschise u[a [i p`[i \ntr-o parte, l`sându-le pe cele dou` femei \nalte [i slabe s` treac` pe lâng` ea, \n timp ce fata r`m`sese lini[tit` la volan. C`su]a era aerisit`, cu un salon \nc`p`tor, un dormitor mare de dou` persoane \n care, pe lâng` paturi, se g`sea un birou [i un dulap cu sertare.

– Ei, ce p`rere ai, Emily? \ntreb` b`trâna \n negru.

– Arat` destul de confortabil [i de curat, r`spunse femeia \n maro.

Urm`, a[a cum Karen \[i imaginase deja la vederea celor dou` femei, o discu]ie \ncins` despre chirie. Dar tân`ra era deja obi[nuit`

cu astfel de clien]i [i, cu o polite]e ferm`, refuz` orice "ofert` special`".

– E un pre] scandalos, desigur, d`du din cap cu nemul]umire

Emily. Dar trebuie s` te obi[nuie[ti \n cele din urm` s` fii jefuit \n Florida, dac` e[ti destul de nebun s` vii aici \n iarn`. O s` o lu`m, desigur, deoarece avem nevoie de un loc unde s` dormim.

Adu bagajul \n`untru, Margery.

– Da, domni[oar` Emily, r`spunse fata de la volanul ma[inii [i cobor\ cu greutate.

22

PEGGY DERN

– O s`-l chem pe unul dintre b`ie]ii de la cafenea s` dea o mân`

de ajutor… \ncepu Karen.

– Ce? {i s` mai adaugi o mul]ime de bac[i[uri la nota de plat` [i

a[a piperat` pe care suntem nevoite s-o pl`tim? se r`sti domni[oara

Emily. |n nici un caz. S` aduc` bagajele este m`car un lucru pe care

e \n stare s`-l fac`. Margery dore[te s` se fac` util`, iar noi dorim

acela[i lucru. Tân`ra d`du din cap, f`r` s` aib` prea mult` \ncredere \n propria st`pânire de sine ca s` nu r`spund` pe m`sur`, apoi se \ntoarse \n birou. Arunc` o privire \n registrul de la recep]ie care fusese completat

de noile vizitatoare. "Domni[oara Emily Poindexter, domni[oara Anne Poindexter [i

menajera" st`tea scris negru pe alb, cu o caligrafie de mod` veche.

{i menajera, \[i spuse Karen cu am`r`ciune. Nici m`car nu i-au scris

numele! Era ocupat` cu aranjarea actelor \n birou, când o z`ri pe tân`ra

blond` \n fa]a recep]iei, privind neajutorat` \n toate p`r]ile.

– Oh, bun`! zâmbi Karen cu c`ldur`, \nconjurând tejgheaua [i

apropiindu-se de ea. Cu ce pot s` te ajut, Margery? Ah, nu te deranjeaz` dac` \]i spun Margery? Eu sunt Karen. Un mic zâmbet se citi \n ochii alba[tri ai tinerei, la vederea

primirii c`lduroare. Apoi zâmbetul disp`ru [i o privi din nou cu \ngrijorare.

– Karen, trebuie s` recunosc un lucru, d`du ea din cap cu team`.

Domni[oara Emily [i domni[oara Anne mi-au spus c` trebuie s` te anun] [i c` nu pot s`-l strecor \n`untru [i afar` din camer` f`r` s` descoperi c` este acolo.

KAREN

23

Nedumerit`, Karen ascult` \n continuare.

– E vorba despre Christmas Knight, continu` Margery, aproape

\n pragul lacrimilor. Cu "K". Mai nedumerit` ca niciodat`, Karen repet`:

– Christmas… cu "K"?

– Nu, de fapt "K" e \n "knight"– Christmas Knight, se bâlbâi

Margery, privind-o cu team`. E un motan. Motanul meu. Interlocutoarea ei \ncepu s` râd`.

– A[adar, ai un motan, r`spunse ea zâmbind. Foarte bine, bravo

]ie.

Surpriza pl`cut` se citi pe figura tinerei blonde, iar ochii alba[tri \ncepur` s` str`luceasc`.

– Nu te deranjeaz`? \ntreb` ea, incapabil` s` cread` c` totul era

\n regul`.

– S` m` deranjeze c` ai un motan? Desigur c` nu!

– Oh, Karen! exclam` ea, cu lacrimi \n ochi, dac` ai [ti… E tot ce

am pe lume care-mi apar]ine cu adev`rat. L-am g`sit pe treptele unei biserici, \n timpul unei furtuni de z`pad` \n urm` cu patru ani.

Era \n ajunul Cr`ciunului. M-a cucerit cu totul \n clipa \n care l-am g`sit ghemuit \ntr-un col], mieunând. Nu puteam s` plec [i s`-l las acolo, nu-i a[a?

– Desigur c` nu. Nu te-a[ mai fi pl`cut dac` ai fi f`cut-o, o asigur`

Karen cu c`ldur`. Ochii tinerei str`luceau de \ncântare. – Am avut multe probleme cu domni[oara Emily [i cu domni[oara Anne, continu` Margery. Nu iubesc pisicile. Nu le-am spus despre el pân` când nu l-am sp`lat [i l-am hr`nit [i a \nceput

24

PEGGY DERN

din nou s` toarc`. Voiau s` m` fac` s` renun] la el. Numai c` le-am spus c`, dac` vor s`-l alung, o s` plec [i eu. {i [tiu foarte bine c`, dac` eu plecam, erau nevoite s` fac` rost de o menajer` [i s` o pl`teasc`. Oricum, chiar atunci Chrissie a prins primul lui [oarece. Era atât de mândru, \ncât l-a adus \n salon s`-l arate tuturor. Karen o privea cu ochi mari, f`r` s`-i vin` s` cread`.

– Margery, \mi spui cumva lucrul de necrezut c` aceste dou` femei nu-]i pl`tesc un salariu? protest` ea, [ocat`.

Obrajii tinerei se colorar`, iar ea plec` privirea cu umilin]`.

– Oh, am camera mea, am mâncare [i haine. {i m` las` s`-l

p`strez pe Chrissie. Aceasta este prima oar` când m-au adus \n Florida cu ele. De obicei, eu [i cu Chrissie r`mânem acas`. Când au hot`rât s` m` duc` la [coala de [oferi, ca s` pot lua un permis de conducere [i s` le aduc aici cu ma[ina, am spus c` nu vin decât dac` m` las` s`-l iau pe Chrissie. {i, Karen, a fost \ngrozitor. A trebuit s`-l ascund \n fiecare loc unde ne-am oprit. Acum, pentru c` domni[oara Emily [i domni[oara Anne au hot`rât s` r`mânem aici tot sezonul, mi-au spus c` trebuie s` vin s` te anun].

– Oh, au hot`rât s` petreac` sezonul aici?

Karen nu era foarte fericit` s` afle acest lucru. O str`lucire nea[teptat` de mali]iozitate ap`ru \n privirea albastr`

a tinerei.

– Oh, sunt \ncântate de pre]ul pe care-l vor pl`ti, chiar dac` mai

degrab` ar muri decât s` recunoasc`, m`rturisi ea. De obicei se duc

undeva pe coasta de est, unde pl`tesc ni[te pre]uri enorme. Apoi, aerul s`rat nu este bun pentru sinusurile domni[oarei Anne.

KAREN

25

– Sunt surprins` s` descop`r c` exist` ceva care cuteaz` s` nu i

se potriveasc`, observ` Karen cu r`utate, iar Margery râse \ncântat`.

– Trebuie s` m` duc s`-i dau lui Chrissie ceva de mâncare. Karen,

mul]umesc pentru c` m-ai l`sat s`-l p`strez.

– N-o s` te primesc s` r`mâi aici, decât dac` [i el r`mâne cu tine,

\i f`cu tân`ra un semn prietenesc cu ochiul. A[teapt` un pic, vreau s` merg cu tine. Sunt ner`bd`toare s`-l cunosc pe "Christmas Knight"… cu "K".

Se duse pân` la buc`t`rie [i se \ntoarse câteva minute mai târziu, purtând o farfurie acoperit` cu un [erve]el. Cele dou` tinere se \ndreptar` \mpreun` spre camerele de o singur` persoan` de la cap`tul aleei. Când trecur` pe lâng` c`su]a repartizat` surorilor Poindexter,

domni[oara Emily ap`ru pe teras` [i arunc` o privire sever` \nspre farfuria acoperit` din mâna lui Karen.

– Room-service pentru menajera noastr`? observ` ea cu o voce

nepl`cut`. Nu este nevoie. Margery va mânca \mpreun` cu noi, \n salon.

– Aceasta este pentru pisica lui Margery, domni[oar` Poindexter.

– F`r` \ndoial`, costul ei va ap`rea pe nota noastr` de plat`.

– Oh, nu, domni[oar` Poindexter, este vorba de o trata]ie din

partea casei, r`spunse Karen, str`duindu-se s`-[i p`streze sub control vocea [i temperamentul.

– Ha! f`cu femeia ne\ncrez`toare, din tonul ei reie[ind c` nu

crede. Po]i s` fii sigur` c` ne vom studia nota de plat` cu aten]ie.

– Sunt sigur` c` o ve]i face, domni[oar` Poindexter.

– {i, dac` va fi trecut` o por]ie de mâncare pentru pisici…

26

PEGGY DERN

– N-o s` fie.

Karen o urm` pe Margery \n camer` [i \nchise cu fermitate u[a dup` ea. Camera era mic`, curat`, cu un pat \ngust de o singur` persoan`,

un dulap, un [ifonier [i o sal` de baie. |ncol`cit la un picior al patului, un motan imens de culoare galben` se ridic` la auzul u[ii [i r`mase \n a[teptare, coada lui stufoas` \ncepând s` se agite la vederea lui Margery. Tân`ra \l lu` \n bra]e [i \l leg`n` cu afec]iune, apoi ridic` o pereche de ochi str`lucitori spre Karen.

– Nu e minunat? \ntreb` ea.

– E magnific! r`spunse Karen cu sinceritate, zâmbind la vederea

bucuriei ei copil`roase. A sosit cina, Chrissie. M`nânc` bine, b`iete; aici e[ti \n ]ara pe[telui. Dac` \]i place pe[tele, ai mare noroc! Puse farfuria pe podea, iar Margery l`s` motanul jos. Acesta

mirosi buc`]ile de creve]i [i de pe[te, apoi ridic` privirea spre st`pâna lui, de parc` i-ar fi venit greu s` cread` c` asemenea noroc poate da peste el. Apoi \ncepu s` m`nânce, f`r` prea mult` elegan]`, dar plin de entuziasm. Cele dou` femei \[i zâmbir` pe deasupra capului lui plecat, iar Margery observ` cu o voce tremur`toare:

– E cea mai bun` mas` pe care a avut-o vreodat`!

– Ei bine, e foarte mult` mâncare \n plus pe aici, o asigur` Karen.

O s` am grij` ca, dup` fiecare mas`, chelnerii s` p`streze ceva pentru el. O s`-l facem atât de gras [i vioi, \ncât o s` alerge toate veveri]ele din zon`.

KAREN

27

– N-a fost niciodat` afar` din cas`, spuse tân`ra agitat`. Te-ar

deranja dac` o s`-l scot din când \n când la plimbare? O s`-l ]in \n les`.

– Hei, copil prostu], n-o s` faci una ca asta! protest` Karen.

O pisic` \n les`? Prostii– las`-l s` zburde, \n afar` de cazul \n care nu

]i-e team` c` va fi lovit de o ma[in`.

– Oh, sunt sigur` c` nu, promise Margery cu ner`bdare. O s`-l las doar dup`-amiaza, când voi putea s`-l supraveghez.

Am dup`-amiezile libere, când domni[oara Emily [i domni[oara

Anne \[i fac siesta. Oh, Karen, o s`-i plac` atât de mult! Atâta iarb` moale [i copaci \nal]i \n care s` se ca]`re…

– Te rog s` taci, Margery, \nainte s` \ncep s` plâng, o \ntrerupse

tân`ra femeie. Tu [i Chrissie trebuie s` v` sim]i]i \n totalitate acas`,

ai

\n]eles?

 

Da, Karen, mul]umesc foarte mult.

Ochii tinerei str`luceau printr-o perdea de lacrimi, dar zâmbetul

ei

era fericit.

***

Când Karen intr` \n cafenea ceva mai târziu, Molly era \n spatele tejghelei. |n parcarea din aproprierea intr`rii erau câteva ma[ini, iar pasagerii lor erau a[eza]i pe scaune \n cafenea. Cei trei chelneri, cu hainele imaculate [i fe]ele bronzate [i pl`cute la vedere, \i serveau. Molly, foarte atr`g`toare \n rochia u[oar`, de culoare roz, \i zâmbi fiicei ei:

28

PEGGY DERN

– Bun`. Putem afi[a deja anun]ul "Nu mai avem locuri libere"? \ntreb` ea.

– Nu \nc`, \i r`spunse Karen. Mai este o camer` de o singur`

persoan`. C`su]ele sunt toate ocupate. Ar trebui \ns` s` vezi pe cine

am instalat la num`rul opt. Necazuri, \mi e team`– sunt dou` gemene!

– Oh, doamne! se plânse mama ei, \n clipa când primi descrierea

foarte colorat` a celor dou` femei [i a menajerei lor. Chiar par aduc`toare de necazuri. Pe figura ei se citi deodat` alarma [i \ntreb` imediat, cu voce

sc`zut`:

– Karen, crezi c`…

Fiica ei d`du din cap.

– |mi e team` c` a[a e, r`spunse ea. Par imaginea perfect` a

spionilor pe care sindicatul i-ar trimite s` ne testeze r`bdarea [i priceperea \n tratamentul clien]ilor dificili. Ah, uite-le!

Cele dou` domni[oare Poindexter, \mbr`cate \n haine lungi, probabil \mbr`c`mintea adecvat` pentru sear`, din punctul lor de vedere, intrar` \n cafenea urmate de Margery. Femeile o privir` pe Karen, care avea meniurile preg`tite, iar Emily spuse:

– Nu te obosi s` ne conduci la o mas`, pân` când nu inspect`m buc`t`ria. Tân`ra femeie reu[i s` zâmbeasc` politicos, dar cu buzele

strânse, apoi opri un chelner care trecea \n grab` pe lâng` ele.

– Jim, aceste doamne ar dori s` inspecteze buc`t`ria, spuse ea lini[tit`.

KAREN

29

– Buc`t`ria e foarte plin`, domni[oar` Karen, iar buc`tarul [ef nu e foarte fericit, protest` Jim nelini[tit. – Ha! f`cu o grimas` Emily, de parc` b`nuielile ei ar fi fost confirmate.

– Buc`tarul [ef trebuie s` se ab]in`, Jim. Spune-i c` l-am rugat s-o fac`, insist` tân`ra femeie.

– Bine, domni[oar` Karen, fu de acord Jim. Doamnelor, vre]i s` m` urma]i?

– Margery, tu a[tep]i aici, se r`sti domni[oara Anne, iar menajera se opri lâng` tejghea.

– Margery, ea este mama mea, spuse Karen, apoi se \ntoarse spre

Molly. Ea e Margery. Are motanul acela superb despre care \]i povesteam.

– |mi pare bine, Margery. A[ vrea s`-l cunosc [i eu pe "Christmas

Knight", pare s` fie un motan grozav, spuse Molly cu atâta c`ldur`, \ncât Margery se relax` [i zâmbi, \n timp ce Karen se gr`bea s` \ntâmpine un alt grup de vizitatori. Era ora de vârf a serii [i to]i oaspe]ii pensiunii erau de fa]`.

|n acea clip` ap`ru Bill Ramsey, \nso]it de un tân`r \nalt, mai degrab` slab, care p`rea s` aib` \n jur de treizeci de ani. Cu p`r de culoarea nisipului [i cu ochi cenu[ii, avea pe figura prelung` o expresie de mânie sau de enervare, sau poate o combina]ie a acestora. Bill era destul de grav când Karen le ie[i \n \ntâmpinare, dar \n ochi \i lucea o lumini]` de amuzament.

– Karen, draga mea, acesta este domnul Blayden, \l prezent` Bill

pe noul venit, care o privi pe tân`ra femeie cu r`ceal`. A avut un

30

PEGGY DERN

oarecare accident de ma[in` [i are nevoie de un loc unde s` stea

pân` când va primi piesele necesare pentru repara]ii. Ai unde s`-l prime[ti?

– Bun` seara, domnule Blayden, zâmbi Karen. |mi pare r`u s`

aflu c` a]i avut un accident. Din nefericire, nu mai avem liber` decât

o camer` de o singur` persoan`.

– Sunt singur, a[adar nu am nevoie de mai mult de o singur` camer`. Pot s-o v`d?

– Desigur, r`spunse tân`ra cu polite]e, l`sând meniurile pe care

le ]inea \n bra]e pe tejghea [i \ndreptându-se spre u[`.

– Domnule Blayden, o s` a[tept pân` când v` hot`râ]i dac` vre]i s` r`mâne]i aici, \ncepu Bill cu polite]e.

– Dac` vreau? Am cumva de ales? Nu mai exist` nici un alt motel

sau hotel prin preajm`. {i n-am de gând s` fac zece mile pân` la cel mai apropiat [i s` las oamenii t`i s`-[i vâre nasul \n ma[ina mea! Po]i s` te \ntorci la benzin`rie. O s` r`mân, chiar dac` n-au s`-mi

ofere decât o prelat` \ntins` sub un copac.

– Pare o idee minunat` [i sunt sigur` c` aici pute]i g`si tot ce v`

dori]i, ridic` din umeri Bill, f`cându-i cu ochiul lui Karen, apoi, urcându-se \n ma[in`, demar` gr`bit. B`rbatul o urm` pe Karen f`r` s` spun` nici un cuvânt. Ajunser`

la camera disponibil`, ea descuie [i el arunc` o privire circular`, dând apoi din cap.

– E \n ordine, spuse el scurt. Cred c` angajatul benzin`riei mi-a l`sat bagajul la recep]ie. A[ dori s` iau cina, v` rog.

– Desigur, r`spunse Karen cu polite]e.

|n timp ce se \ntorceau pe alee, tân`ra f`cu o remarc` de curtoazie:

KAREN

31

– Sper c` problema ma[inii dumnevoastr` nu este foarte grav`.

– N-ar fi, dac` incompeten]ii de la acea benzin`rie ar fi de-ajuns

de inteligen]i \ncât s` aib` \n stoc piese pentru orice ma[in`, nu doar

pentru Ford sau Chevrolet, r`spunse el.

– Dar am \n]eles de la Bill c` au \n stoc piese pentru practic orice ma[in`, protest` ea.

– Nu pentru cele str`ine, o repezi el.

– Ah, ave]i o ma[in` str`in`?

– Da, un Jaguar.

– |n]eleg.

Dup` cin`, Blayden se \nregistr` [i Karen \i d`du cheia de la camer`. Dup` plecarea lui, observ` c` b`rbatul se identificase ca Stanley Blayden din New York. Se \ntrist`. La New York se afla sediul

central al sindicatului care se ocupa de motelurile din toat` ]ara. Din punctul ei de vedere, era firesc s` trimit` pe cineva de la sediul central care s` verifice cum stau lucrurile la pensiunea Granada. Când Bill se \ntoarse la zece [i jum`tate pentru a-[i lua cina, a[a cum f`cea de fiecare dat`, \nainte de a se duce la culcare \n apartamentul lui din spatele benzin`riei, Karen era \n spatele tejghelei. Luminile \n cafenea erau stinse, dar pân` la miezul nop]ii se serveau \nc` b`uturi [i comenzi scurte.

– Ei, l-ai pus pe |n`l]imea Sa \n siguran]` \n p`tu]? o \ntreb` el pe un ton ironic, \n timp ce-[i primea cafeaua.

– Bill, crezi cumva… \ncepu ea s` \ntrebe cu nelini[te, \n timp ce-i punea \n fa]` farfuria cu mâncare. Bill, ad`ugând lapte \n cafea, o privi cu aten]ie.

32

PEGGY DERN

– Draga mea, oft` el, ca [i cum ar fi fost foarte obosit, dac` o s`

te chinui singur` de fiecare dat` când un nou oaspete se cazeaz`, la gândul c` a venit s`-]i ia serviciul [i casa, o s` ajungi o b`trânic` \nainte s` \mpline[ti m`car treizeci de ani. Dar Karen refuz` s` se lase amuzat`.

– Da, dar ar putea fi… insist` ea.

– Presupun c` da, numai c`, \ntr-un fel, nu-mi pot imagina c`

acest sindicat, care are mii de milioane investite \n moteluri [i hoteluri din toat` ]ara, ar fi atât de ascuns [i de grijuliu cu instalarea unui nou manager. Cred c`, dac` ar fi hot`râ]i s-o fac`, ai primi o telegram` \n care e[ti anun]at` de sosirea domnului X pe o anume dat` [i la o anume or` [i \n care e[ti rugat` s` predai conducerea locului [i s` dispari. Karen d`du din cap.

– {i eu cred c` ar fi mai degrab` a[a, spuse ea. Desigur, Molly [i

cu mine ne-am gândit c` ar fi posibil ca domni[oarele Poindexter…

B`rbatul o privi curios.

– Domni[oarele Poindexter? Nu le cunosc, ridic` el din umeri. Cine sunt [i ce fac?

Tân`ra \i povesti despre sosirea [i instalarea celor dou` femei, iar el ascult` cu aten]ie, \ncruntându-se u[or când afl` modul \n care aceste femei o tratau pe Margery.

– Hei, dar ele nu [tiu nimic despre un individ pe nume Abe

Lincoln– sau m` \n[el eu când \mi imaginez c` el a eliberat sclavii? protest` el la sfâr[itul povestirii.

KAREN

33

– A[a se pare… Bill, Margery este o dr`gu]`– e frumoas` ca un

tablou– sau cel pu]in ar fi dac` ar avea ni[te haine decente [i un pic de machiaj. Iar motanul ei e superb.

– Hm, numai c` aici s-ar putea s` fie o problem`, observ`

b`rbatul. Nu exist` o regul` [i anume c` nu este voie cu animale de companie \n pensiunea Granada?

– Ba da, recunoscu tân`ra femeie cu nemul]umire. Dar, \n

general, este vorba despre câini…

– Pentru c` sunt pu]ini cei care c`l`toresc \mpreun` cu pisicile,

a[a c` nu s-a crezut necesar s` se fac` o regul` [i \mpotriva lor.

– Dar, Bill, dac` ai fi v`zut-o pe biata fat`! Mi-a spus c` motanul

este singurul lucru din lume care-i apar]ine cu adev`rat. Domni[oarele Poindexter au f`cut-o s` vin` [i s`-mi spun` despre el.

E o adev`rat` frumuse]e. Bill \i zâmbi cu tandre]e.

– |ngera[ule, [tii foarte bine c` nu pe mine trebuie s` m`

convingi, observ` el. M` bucur c` aceast` fat` are o surs` de confort, dac` scorpiile o trateaz` a[a r`u cum spui. Dar prezen]a unei pisici

\n pensiune ar putea crea necazuri, \n cazul \n care vreunul dintre turi[ti are leg`tur` cu sindicatul.

– Singurele persoane care ar putea fi spionii sunt domni[oarele

Poindexter, acest b`rbat pe nume Blayden, familia Cameron de la num`rul doi [i familia Mahlen, de la num`rul patru. Bill primi o bucat` de pl`cint` cu mere, acoperit` cu un strat gros

de fri[c`, \[i umplu din nou cea[ca de cafea [i ridic` privirea spre ea.

– Nu crezi c` tu [i Molly v` face]i probleme degeaba [i c`

sindicatul poate fi perfect satisf`cut de felul \n care conduce]i

34

PEGGY DERN

pensiunea? Poate c` nici nu le trece prin cap s` schimbe conducerea, suger` el. Karen oft` adânc. – Ce bine ar fi dac` a[ putea s` cred acest lucru! declar` ea.

Capitolul 3

|n ziua urm`toare, cu pu]in \naintea amiezii, Karen era \n camera \n care se p`stra lenjeria, la cap`tul aleii, dincolo de camerele de o singur` persoan`, verificând lenjeriile pe care femeile de serviciu urma s` le duc` \n camere, când cea mai b`trân` dintre acestea, care era [i [efa lor, intr` \n camer`.

– Domni[oar` Karen, cele dou` doamne \n vârst` de la num`rul

opt nu ne las` s` intr`m \n camere s` facem cur`]enie, raport` ea, cu

o expresie sup`rat`. Spun c` se va ocupa de acest lucru propria lor menajer`.

– Ah, da? A[a spun? Sadie, roag`-le pe fete s` \nceap` din col]ul

opus. Când o s` ajung` la num`rul opt, le voi fi preg`tit deja terenul, r`spunse tân`ra.

Femeia de serviciu zâmbi mul]umit`. Când Karen atinse soneria de la intrarea c`su]ei num`rul opt, u[a se deschise imediat, iar \n cadrul ei ap`ru domni[oara Emily, care o privea cu r`ceal`.

36

PEGGY DERN

– Da, ce e? \ntreb` ea, f`r` nici o urm` de polite]e.

– Domni[oar` Poindexter, v-a[ ruga pe dumneavoastr` [i pe sora

dumneavoastr` s` merge]i \n salonul de primire pân` când femeile de serviciu o s`-[i fac` treaba, \ncepu tân`ra femeie.

– Margery va face cur`]enie.

– |mi este team` c` acest lucru va deranja rutina zilnic`, protest` Karen, p`strând un ton politicos. Au de \ndeplinit anumite opera]iuni necesare.

– {i noi avem propria noastr` menajer`.

– Dar de ce ar face Margery treburile pentru care ne pl`ti]i deja? Expresia femeii suferi o mic` schimbare.

– Pl`tim pentru cur`]enie zilnic`?

– Desigur, domni[oar` Poindexter.

– |n acest caz, pute]i s` ne face]i o reducere a facturii.

– Din nefericire, nu poate fi vorba despre acest lucru, pre]urile

noastre includ acest serviciu, insist` Karen cu fermitate. Acum, n-ar

fi mai bine dac` i-a]i cunoa[te pe ceilal]i oaspe]i care sunt deja \n salon? B`rba]ii au plecat la pescuit, iar câteva doamne au ales s` mearg` la cump`r`turi sau la cinematograf. Dar mai sunt oaspe]i care joac` bridge, se uit` la televizor sau fac plaj`. C`su]a va fi gata preg`tit` imediat dup` masa de prânz. |n spatele femeii o z`ri pe Margery, care se agita nelini[tit`. Karen \i zâmbi larg, cu prietenie, dar tân`ra nu \ndr`zni s`-i r`spund`. Domni[oara Emily ezit` o clip`, apoi se \ntoarse spre sora ei.

– Foarte bine, Anne, din moment ce oricum pl`tim, m`car s` ne

bucur`m cum putem mai bine, ridic` ea din umeri, cu un zâmbet nepl`cut. Margery, dac` tot nu faci nimic, ai putea s` speli ma[ina.

KAREN

37

Cu domni[oara Anne urmând-o de aproape, domni[oara Emily porni pe alee, cu un mers foarte ]eap`n. Karen le urm`ri cu privirea, num`r` \n gând pân` la zece, apoi se \ntoarse spre Margery.

– Nu \n]eleg cum po]i s` le r`spunzi cu atâta hot`râre, spuse

tân`ra. Pe mine m` sperie de moarte.

– Dar, Margery, n-ar trebui s` le permi]i! Dumnezeule, copil`, unde ]i-e respectul de sine? Margery se \mbujor`, l`sând ochii \n p`mânt.

– Cred c` n-am avut niciodat` prea mult, m`rturisi ea cu

umilin]`. De fapt, mama mea le-a fost menajer`. A murit când aveam doisprezece ani. {i ei \i era fric` de ele– pentru c` m` avea pe mine [i-i era team` c`, dac` o concediaz`, nu poate fi sigur` c` va fi primit`

de alt` familie \mpreun` cu un copil. Dup` moartea ei, n-aveam unde s` m` duc, a[a c` domni[oarele Emily [i Anne mi-au spus c`

pot r`mâne s`-mi termin [coala, dar c` trebuie s` muncesc pentru cazare [i mas`.

– Cât` generozitate din partea lor, observ` Karen cu ironie, dar

tân`ra consider` afirma]ia adev`rat`.

– Nu e a[a? \ntreb` ea. Desigur, la \nceput nu eram de prea mare

folos. Dar, dup` ce am terminat [coala, am muncit din greu s` le r`spl`tesc pentru ceea ce au cheltuit cu mine.

– Da, aproape au s`r`cit, bietele de ele… Ei, trebuie s` m` \ntorc la lucru.

– {i eu, d`du din cap Margery. Ma[ina e mare [i-mi ia foarte mult timp când trebuie s-o sp`l [i s-o lustruiesc. Cele dou` tinere ie[ir` din c`su]`, \ndreptându-se spre ma[ina parcat` lâng` alee. Karen \ntreb` zâmbind:

38

PEGGY DERN

– Cum se simte Chrissie?

Figura lui Margery se lumin`.

– A, se simte minunat! I-a pl`cut foarte mult cina de asear`!

– {i cum \i place afar`, \n natur`?

– A, \nc` nu l-am l`sat afar`.

– Pentru numele lui Dumnezeu, de ce nu?

– P`i, domni[oara Emily mi-a spus c` s-ar putea s` deranjeze

p`s`rile, recunoscu tân`ra cu un aer vinovat. Cred c` are dreptate.

– Vai, ce prostie! protest` Karen. Cred c` nici nu [tie ce este o

pas`re! Hai s`-l scoatem afar` [i s` vedem cum \i place la pensiunea

Granada.

– Oh, sunt sigur` c`-i va pl`cea foarte mult. E cel mai frumos loc din lume– [tiu sigur c` a[a este, zâmbi Margery cu convingere.

Alerg` apoi spre camera ei [i se \ntoarse purtând motanul \n bra]e.

– S`-i pun lesa?

– |n nici un caz! Bine, poate doar \n cazul \n care nu crezi c` va \ncerca s` fug`.

– N-a fugit niciodat` de mine, r`spunse Margery [i puse un

genunchi pe p`mânt, l`sând jos pisica. Chrissie se ridic` \n picioare, ridicând o lab` [i punând-o din nou pe iarb`, de parc` nu i-ar fi venit s` cread` c` e adev`rat`. F`cu un

pas cu mare grij`, apoi \nc` unul, mirosi iarba [i brusc se rostogoli \n ea, torcând cu \ncântare. Giumbu[lucurile lui erau atât de amuzante [i de gra]ioase, \ncât cele dou` tinere r`maser` o vreme cu ochii la el. De aceea, nu fur` con[tiente de prezen]a domnului Blayden, pân` când acesta nu \ntreb` cu o voce [ocat`:

KAREN

39

– Este cumva o pisic`?

Karen se ridic` \n picioare, \n timp ce Margery r`mase \n apropiere de Chrissie cu un aer protector, aruncând o privire

speriat` spre noul venit.

– Desigur c` este o pisic`, r`spunse tân`ra femeie, str`duindu-se s`-[i ascund` iritarea din voce. Nu-i o frumuse]e?

– Ur`sc pisicile, declar` Stan cu r`ceal`.

– |mi pare r`u s` aud acest lucru, domnule Blayden.

– Credeam c` exist` o regul` \mpotriva animalelor de companie.

– Ei bine, nu accept`m câinii. De obicei urm`resc veveri]ele [i stric` rondurile de flori, s`pând.

– Iar pisicile m`nânc` p`s`ri.

– P`s`rile au aripi, domnule Blayden. Dac` nu pot s` zboare de

o pisic`, \nseamn` c` trebuie s` se men]in` un oarecare echilibru \n natur`.

– Aceast` declara]ie este absurd` [i cred c` [tii foarte bine.

Regula care se aplic` animalelor de companie trebuie s` se aplice [i pisicilor.

– Ave]i cumva câine, domnule Blayden? \ntreb` Karen cu grij`.

– |n nici un caz! Sper c` am mai mult` minte decât s` c`l`toresc \nso]it de animale! se r`sti b`rbatul. Arunc` apoi o privire r`uvoitoare spre Chrissie.

– E un motan tare cuminte, se bâlbâi Margery.

– Domnule Blayden, ea este domni[oara Evans.

– |ncântat, rosti el printre din]i. M` \ntreb cum a]i avut ideea s` târâ]i un motan dup` dumneavoastr`?

– Dar n-am cu cine s`-l las…

40

PEGGY DERN

Stan se \ntoarse pe c`lcâie [i se \ndep`rt` \nspre cafenea, iar Margery ridic` o privire \nsp`imântat` spre Karen.

– Doamne, e cumva nebun? \ntreb` ea cu voce slab`.

– Nu te mai gândi, draga mea, \ncerc` s-o lini[teasc` tân`ra femeie. Nu va sta aici decât vreo câteva zile, pân` când \i va fi reparat` ma[ina. Mama [i cu mine conducem pensiunea Granada, iar pentru noi Chrissie este un oaspete binevenit! |i zâmbi cu c`ldur` [i se \ntoarse s` plece, când pe alee \n fa]a lor

ap`ru Sara Lee, cu o ]igar` \n col]ul buzelor, privindu-le cu interes.

– Ce animal superb! exclam` ea la vederea lui Chrissie. E al t`u? Figura copil`reasc` a lui Margery se lumin` de \ncântare.

– Da. E frumos, nu-i a[a? se bucur` ea, apoi o \ntreb` pe noua

venit`. V` plac pisicile?

– Le ador, spuse Sara Lee, apoi se a[ez` pe iarb`, \ntinzând o

mân` spre motan. Au capacit`]i paranormale, [tiai? Karen se opri [i se \ntoarse, privindu-le amuzat`.

– Paranormale? repet` Margery, uimit`.

– Oh, da. Ele aud [i v`d foarte multe lucruri pe care oamenii nu

le

pot percepe. De foarte multe ori le invidiez. Chrissie mirosise degetele Sarei Lee [i, recunoscând un prieten,

o

l`sase s`-l mângâie. Karen, v`zând \ncântarea din privirea fetei, se

\ntoarse la lucru.

***

KAREN

41

Cu destul de mult timp \naintea sfâr[itului primei s`pt`mâni de stat, cele dou` domni[oare Poindexter semnar` contractul de \nchiriere pentru \ntreg sezonul [i, cu v`dit` nepl`cere c` sunt

nevoite s` renun]e la o sum` atât de mare, \i d`dur` lui Karen cecul cu plata pe toat` perioada.

– Sper c` ve]i avea o [edere cât mai pl`cut` la pensiunea

Granada, domni[oar` Emily, spuse tân`ra femeie dup` semnarea

contractului [i \nmânarea chitan]ei pentru plat`.

– Dac` n-am avea nepl`cerea de a pl`ti pentru patru luni \n

avans, probabil c` ne-am sim]i mult mai bine, declar` femeia, \ntorcându-i apoi spatele [i \ndreptându-se spre domni[oara Anne, pentru jocul de c`r]i s`pt`mânal.

Odat` cu trecerea timpului, spre bucuria lui Karen, o oarecare

prietenie \ncepuse s` se \nfiripe \ntre domnul Blayden [i Margery. B`rbatul p`rea s`-[i fi dep`[it aversiunea pentru pisici, cu toate c` motanul \nc` nu-l acceptase, ci st`tea \ncordat, privindu-l cu ochii lui aurii [i \ndep`rtându-se de fiecare dat` când Stan \ncerca s`-l ating`. |ntr-o diminea]` \n care Karen se \ntorcea de la magazia de lenjerie, Joanna i se al`tur`, aruncând o privire spre Margery [i Stan care discutau despre Rolls, consumul lui de benzin` [i alte am`nunte tehnice.

– Pare \nceputul unei frumoase prietenii, spuse Joanna.

– A[a mi se pare [i mie, fu de acord Karen. |mi pare r`u s` [tiu

c`, \n clipa \n care ma[ina lui va fi reparat`, va pleca. Margery are mare nevoie de un prieten.

– Recunosc, a[a este…

42

PEGGY DERN

Dar numai o persoan` ca tine ar fi f`cut un astfel de aranjament pentru a-i alina singur`tatea, d`du \nso]itoarea ei din cap.

– N-am nici cea mai mic` idee despre ce vorbe[ti.

– Nu, fiind tu, nu m` \ndoiesc de acest lucru, coment` Joanna cu

ironie. S` introduci un vis`tor ca acesta exact genului de fat` care-l poate cuceri [i lega de ea…

– Joanna, spui numai prostii, râse Karen. De unde pân` unde e

Stan Blayden un vis`tor?

– De ce nu? Nu are mai mult de treizeci de ani, pare s`n`tos la

minte [i la trup, arat` bine [i probabil are [i o mul]ime de bani– sau

cel pu]in a avut, când a cump`rat bestia aceea de Jaguar. Mie mi se pare un vis`tor.

– Foarte bine, dar eu am alt` imagine despre un vis`tor.

– Arat` cumva ca Bill Ramsey? mai degrab` afirm` decât \ntreb`

femeia. Karen se \mbujor`.

– A[ fi curioas` s` v`d ce-ar r`spunde Bill la aceast` declara]ie!

spuse ea. Bill e prietenul meu, cel mai bun prieten– dar nu cred c`

este un vis`tor. Joanna o privi o clip` cu aten]ie, apoi oft`.

– Eh, ce bine e s` fii tân`r [i s` ai o mul]ime de posibilit`]i

matrimoniale! Presupun c` voi ave]i ceva planuri \n aceast` direc]ie, nu?

– Poate \ntr-o zi, când fratele lui termin` stagiatura [i nu mai are nevoie de sprijinul lui financiar, ezit` tân`ra femeie.

– Oh, murmur` Joanna, de data aceasta pe un ton grav. Despre

asta este vorba? Crede-m`, [tiu foarte bine cum stau lucrurile, din

KAREN

43

proprie experien]`. Una dintre surorile mele, pe care am \ntre]inut-o \n timpul studiilor pentru a deveni \nv`]`toare, a fugit [i s-a m`ritat, renun]ând la ideea de a preda– dar nu pân` când eu am ratat orice [ans` de a m` mai c`s`tori vreodat`. O b`tu pe Karen pe um`r cu prietenie, apoi se \ndrept` spre c`su]a \n care era cazat`, \n timp ce tân`ra femeie, gândindu-se la ceea ce auzise, continu` s` se \ndrepte spre cafenea. Spre surpriza ei, Bill o a[tepta acolo.

– Bun`, Raz` de soare! exclam` el cu obi[nuita bun` dispozi]ie,

privind-o cu c`ldur`. Am dup`-amiaza liber`. Ce p`rere ai dac` evad`m spre plaj` [i facem [i o baie?

– Mm, sun` bine, Bill. S-o \ntreb pe Molly dac` se poate descurca

o vreme f`r` mine…

– M-am ocupat deja de aceast` problem`, declar` el cu fermitate. Spune c` s-ar bucura s` scape de tine pentru o vreme.

Karen râse [i, \nainte s` poat` r`spunde, Stan intr` \n cafenea, se a[ez` pe un taburet [i ceru o cafea.

– Ma[ina ta e gata, Blayden, spuse Bill. Am venit s`-]i spun c` po]i s-o iei oricând vrei. {tiu c` erai ner`bd`tor s` pleci. Karen se str`dui s`-[i p`streze figura calm` [i lini[tit`. Biata Margery, \[i spuse ea \n gând. O s`-[i piard` prietenul nou g`sit. Dar Stan ezita, amestecând gânditor \n cafea.

– M` bucur s` aflu c` ma[ina e gata, Ramsey, r`spunse el. Dar nu

[tiu dac` sunt chiar atât de gr`bit s` plec. |mi place aici, cu toate c`

va fi mult mai bine de acum, dac` pot s`-mi folosesc ma[ina. De fapt, dac` este \n ordine pentru tine [i pentru mama ta, Karen, mi-a[ dori s` mai r`mân. A[ dori s` \nchiriez camera pentru acest sezon.

44

PEGGY DERN

– O s` ne bucur`m s` te avem ca oaspete, domnule Blayden,

spuse Karen cu polite]e.

– Mul]umesc, este frumos din partea ta, zâmbi u[or Stan, p`rând u[urat. Apropo, ce se poate face aici pentru divertisment?

Impulsiv, \nainte s`-[i dea seama ce spune, Bill declar`:

– P`i, eu [i cu prietena mea aici de fa]` o s` mergem la plaj`.

Dac` \]i g`se[ti o fat` dr`gu]` cu care s` mergi, e[ti binevenit.

– Ce idee bun`! Crezi c` lui Margery i-ar pl`cea s` mearg`?

o \ntreb` Stan pe Karen.

– Sunt sigur` c` i-ar face mare pl`cere, r`spunse ea repede.

– |n acest caz, fug s-o \ntreb. E o fat` minunat`, nu-i a[a? F`r` s` mai a[tepte r`spuns, b`rbatul plec` repede. Bill o privi lung pe Karen:

– Nu \n]eleg, cl`tin` el din cap. Sunt pe punctul s` am o

dup`-amiaz` minunat` cu tine, când \mi deschid gura asta mare [i deodat`, \n loc de doi, suntem patru. De ce nu pot s` \nv`] s`-mi ]in

\n les` inima asta prea bun`?

– Tocmai pentru c` este o inim` prea bun`, râse Karen. Oh, Bill, m` bucur foarte tare c` Margery se va sim]i bine. O s-o adori.

– |n nici un caz, protest` el. Te ador pe tine.

R`mase o clip` nemi[cat, f`r` s` cread` c` tocmai f`cuse o

asemenea declara]ie. Karen \ncepu s` râd` [i-i puse o mân` pe bra], lini[titor:

– Nu-]i face probleme, Bill. N-o s` te iau \n serios.

Mâna lui \i prinse degetele [i se aplec` spre ea, privind-o cu tandre]e.

– Curând, draga mea, curând! [opti el.

KAREN

45

– Da, [tiu, r`spunse ea, \ntâlnindu-i privirea.

Stan [i Margery intrar` \n grab`, tân`ra p`rând \mbujorat` [i agitat`.

– Oh, Karen, domni[oara Emily spune c` pot s` merg! Nu e minunat? Era str`lucitoare [i se bucura ca un copil.

– Da, e grozav, draga mea, fu de acord tân`ra femeie.

Lu` o geant` mare de plaj` \n care puse un prosop mare,

costumul de baie, lo]iune de plaj` [i toate cele necesare, apoi se \ntoarse spre Margery:

– Unde este costumul t`u de baie, Margery?

– N-am costum de baie, Karen, recunoscu ea \ntristat`.

– Nici o problem`, exist` pe plaj` un loc de unde se poate

\nchiria. Margery ezit`, apoi privi \n p`mânt.

– Mai bine nu merg, [opti ea cu triste]e. N-am bani s` \nchiriez

costum de baie. Stan o privi cu r`ceal`, \ncruntându-se, iar ea ridic` privirea spre

el, implorator:

– Oricum, probabil c` vei prefera s` nu merg, continu` ea. Pentru c`, dac` nu ]i-ai dat deja seama, nu sunt nepoata domni[oarelor Poindexter, sunt menajera lor. Bill [i Stan privir` cu uimire figura ro[ie [i \ncurcat`, iar Karen \[i ]inu respira]ia. Stan r`spunse repede:

– Nu fi o gâsculi]`!

Tân`ra ridic` privirea spre el:

46

PEGGY DERN

– Nu te deranjeaz`?

– {i de ce m-ar deranja, pentru numele lui Dumnezeu? protest`

el. |n ceea ce prive[te banii, nici s` nu te gânde[ti. E[ti invitata mea [i nu las niciodat` invitatele s` poarte bani la ele. |mi coboar` respectul de sine. Stan o conduse spre ma[ina lui Bill, \n timp ce acesta o privea pe Karen, cu o expresie ciudat`:

– A[adar, aceasta este Margery! murmur` el.

– E o dulcea]`.

– Un pic prea docil` [i blând` pentru gustul meu, coment` el.

Mie \mi plac fetele mai hot`râte [i cu personalitate, ca tine.

– Eu n-am fost crescut` ca Margery, o ap`r` Karen.

– Draga mea, trebuie s` fii recunosc`toare pentru acest lucru.

– Oh, chiar sunt! \l asigur` ea cu c`ldur`, apoi ad`ug`. Bill, te rog s` fii dr`gu] cu ea. B`rbatul o privi cu pref`cut` asprime. – Resping orice insinuare c` nu sunt \ntotdeauna dr`gu] cu oamenii, declar` el, apoi o conduse spre ma[in`.

Capitolul 4

|n mai pu]in de o or` ajunser` la plaj`, iar cele dou` femei se duser` \n cabine s` se schimbe \n costumele de baie. Ochii lui

Margery str`luceau când dezbr`c` rochia f`r` form` pe care o purta [i \[i ajust` bretelele costumului de baie alb pe care-l alesese. Karen o privi cu uimire, uluit` s` vad` transformarea. Margery era sub]ire [i delicat`, dar formele ei fuseser` ascunse de hainele nepotrivite pe care le purta \ntotdeauna. Se \ntreb` ce vor spune cei doi b`rba]i la vederea frumuse]ii ei inocente, aproape de copil. Margery, v`zând expresia tinerei ei prietene, \ntreb` nelini[tit`:

– Nu e prea scurt sau prea strâmt?

– E perfect, o asigur` Karen, [i indecent de atr`g`tor.

Tân`ra f`cu ochii mari.

– Indecent… se bâlbâi ea.

– Oh, dac` pot s`-l citez pe Stan: "Nu fi o gâsculi]`!", protest`

prietena ei, tr`gând-o dup` ea. A[teapt` s` vezi celelalte costume de

Dar, dac` \ncerci

pe plaj`. Acesta pe care-l por]i este foarte modest

48

PEGGY DERN

s` te acoperi cu prosopul, s` [tii c` te bat. Acum, s` mergem [i s` ne distr`m! Nu avem foarte mult timp la dispozi]ie. Pensiunea Granada ne va striga \n cel mult o or` [i jum`tate. Când cele dou` femei ie[ir` din caban`, b`rba]ii \i a[teptau, iar amândoi r`maser` uimi]i, admirând frumuse]ea inocent` a lui Margery. Soarele str`lucea \n p`rul ei blond [i costumul alb, simplu, scotea \n eviden]` rotunjimile ei ademenitoare. Stan p`rea destul de n`ucit \n clipa \n care \i \ntinse mâna [i o conduse spre ap`. Bill \i privi \ndep`rtându-se, cu o expresie amuzat`.

– Karen, draga mea, ai f`cut o minune aducându-i pe ace[tia doi

\mpreun`, [opti el. Tân`ra femeie \l privi nedumerit`.

– Eu i-am adus \mpreun`? A cui a fost ideea s`-l invit`m pe Stan

cu noi?

– {i a cui a fost ideea c` Margery va fi partenera potrivit` pentru

el? {i aveai atâta dreptate! El este o persoan` sofisticat`– sau cel pu]in a[a crede– iar Margery este imaginea perfect` a inocentei care cere ajutor de la cavalerul pe un cal alb. Dac` stau s` m` gândesc, lui Stan i s-ar potrivi de minune un arm`sar alb. Karen râse.

– M` \ntreb ce p`rere ar avea despre asta. Mai ales despre partea

cu arm`sarul alb.

– Oh, cred c` \n secret ar fi \ncântat, zâmbi larg Bill. Dar n-am venit

aici s` facem o baie? De ce st`m degeaba, pierzând timpul cu discu]ii? O trase spre el, iar cei doi, mân` \n mân`, alergar` \n \ntâmpinarea valurilor.

KAREN

49

Când to]i patru se \ntâlnir` pe plaj` ceva mai târziu, Margery str`lucea de fericire, \n timp ce \ngenunchea epuizat` pe plaj`. |[i eliber` p`rul lung [i str`lucitor din cascheta de baie, apoi \l

arunc` pe spate dintr-o singur` mi[care, ridicând privirea spre Stan.

– Oh, exclam` ea, e cea mai fericit` zi din via]a mea! N-am [tiu c`

te po]i sim]i atât de bine! B`rbatul o privea ne\ncrez`tor.

– Doar un astfel de lucru te face atât de fericit`? \ntreb` el curios.

Margery râse.

– Oh, este doar \n parte vederea oceanului, experien]a de a \nota

\n el. Dar cea mai mare importan]` o are faptul de a avea prieteni. Se uit` la cei trei din fa]a ei, apoi plec` privirea, \mbujorându-se.

– N-am mai avut vreodat` prieteni, m`rturisi ea, cu acea umilin]` pe care Karen o g`sea imposibil de suportat.

– Dar unde ai tr`it– \ntr-o pe[ter` \n s`lb`ticie? E[ti o femeie

pustnic? o tachin` Stan cu curiozitate.

– Oh, nu, r`spunse ea cu gravitate. La [coal` n-am avut niciodat`

prieteni, pentru c` trebuia s` m` gr`besc acas` imediat dup` terminarea orelor. {i n-am putut invita niciodat` pe cineva acas` [i, desigur, n-am putut s` m` duc \n vizit`.

To]i trei o priveau cu curiozitate, iar ea se fâstâci, ca [i cum ar fi spus prea mult.

– {tiu c` sun` ca dintr-un serial de televiziune, ridic` tân`ra din

umeri. |mi pare r`u, de fapt n-a fost chiar atât de r`u. E doar c`… ei bine, mi se pare minunat s` v` cunosc, \ncheie ea cu jen`.

– Foarte bine, \ncepând de azi lucrurile se vor schimba, declar` Stan cu

fermitate. Sunt sigur c` sunt multe lucruri frumoase de v`zut \n preajm`.

50

PEGGY DERN

– Desigur, fu de acord Bill. Cinematografe \n aer liber, dansuri \n fiecare weekend, picnicuri– o adev`rat` nebunie!

– Din aceast` clip`, vom participa la toate, promise Stan.

– Ah, dar \mi este team` c` nu mi se va permite, \ncepu Margery, apoi \ntreb` brusc. Cât e ceasul? Stan se \ntoarse pe o parte [i, luând ceasul de pe marginea prosopului, spuse:

– Oh, e devreme– patru [i un sfert. Avem timp pentru \nc` o

lec]ie de \not. Strig`tul scurt de nemul]umire al lui Margery care se ridic`

repede \n picioare \l \ntrerupse.

– Oh, trebuie s` fiu \napoi la cinci, exclam` ea, apoi porni \n fug` spre cabana de schimb. Ceilal]i privir` uimi]i dup` ea.

– Hei, ce se \ntâmpl`? se \ncrunt` Bill. O bat dac` st` mai mult? – Nu fizic, r`spunse Karen nemul]umit`, ridicându-se ca s-o

urmeze pe prietena ei. Cel pu]in nu cred c` o fac, de[i cred c` sunt \n stare de a[a ceva. Ne vedem \n ma[in`. Stan [i Bill se ridicar` [i ei, \ndreptându-se spre cabina de schimb. Stan p`rea nemul]umit.

– Nu cred c` \n]eleg, spuse el. Foarte bine, este menajera lor, dar

\n toate casele pe care le cunosc, menajerele au ore libere \n fiecare zi, precum [i seara.

– {i primesc un salariu, nu-i a[a? ad`ug` Bill cu ironie. Cel`lalt b`rbat \l privea \ncremenit.

– Vrei s`-mi spui c` nu-i pl`tesc un salariu? Bill d`du din cap.

KAREN

51

– A[a mi-a spus Karen, d`du el din cap. Desigur, \i ofer` cazare [i

mas`, precum [i hainele acelea \ngrozitoare pe care le poart`. {i o las` s` p`streze motanul.

Stan \njur` \ncet \n [oapt`. Cele dou` femei erau deja \n ma[in`, când ei li se al`turar`.

Margery st`tea \ntr-un col], cu mâinile strânse \n poal`, speriat` [i palid`.

– Bill, trebuie s` ne gr`bim, \l rug` ea \n clipa \n care se a[ez` la volan. B`rbatul se \ntoarse spre ea.

– Margery, drumul este de patruzeci de mile, iar traficul e foarte

aglomerat \n aceast` dup`-amiaz`. E imposibil s` ajungem pân` la cinci, a[a c` te rog s` te relaxezi. Vom ajunge cât de repede posibil.

Obrajii fetei erau ro[ii, iar ochii i se umpluser` de lacrimi.

– |mi pare r`u c` v-am stricat dup`-amiaza, se scuz` ea. N-ar fi

trebuit s` vin.

– Prostii! o \ntrerupse Stan \n clipa \n care Bill porni ma[ina [i conduse spre autostrad`. Ce s` spun, ne-ai stricat dup`-amiaza!

Nici n-ar fi fost atât de pl`cut` f`r` tine. {i le provoc pe cele dou` vr`jitoare s` te ating` m`car cu un deget– altfel decât din afec]iune! Margery \ncepu s` râd` amar la auzul acestor cuvinte. – Afec]iune! f`cu ea o grimas` la auzul cuvântului, dar apoi ad`ug`. Dar sunt bune cu mine, desigur. Am tot ce-[i poate dori o tân`ra decent`.

– Taci! spuse Stan cu asprime, iar ea ridic` spre el ochii mari,

uimi]i. Nu faci decât s` repe]i cuvintele cu care te-au b`tut la cap o via]` \ntreag` [i pe care ai ajuns s` le crezi. Copil prostu] ce e[ti,

52

PEGGY DERN

nu-]i dai seama c` nu trebuie s` le supor]i toate toanele? Ai putea s` le p`r`se[ti, s`-]i g`se[ti undeva de lucru unde s` ]i se dea un salariu [i s` po]i fi liber`! Pentru o clip`, tân`ra \[i permise s` viseze. Apoi oft` [i cl`tin` din cap.

– N-a[ putea face a[a ceva, declar` ea cu regret. N-am nici un fel

de preg`tire. Nici m`car nu sunt o menajer` bun`. Nimeni nu [i-ar dori o menajer` nepreg`tit`.

– Oh, taci din gur`, o repezi Stan.

Bill conduse cât de repede \ndr`zni, dar era destul de bine dup`

cinci când fa]ada impun`toare a pensiunii Granada fu \n fa]a lor. Când ma[ina intr` pe por]i, Margery se gr`bi s` prind` mânerul portierei, \nnebunit`, dar Bill o opri:

– Ai r`bdare, Margie. O s` te duc pân` la c`su]`.

– Oh, nu, Bill! Te rog s` m` la[i aici, \l implor` ea.

– Margie, merg cu tine, spuse Karen.

– Oh, nu! E mai bine dac` m` duc singur`, nu vor fi atât de

sup`rate. Tân`ra cobor\ [i alerg` pe alee, \nainte ca vreunul dintre ei s-o poat` opri. Stan cobor\ din ma[in` [i, de[i Karen \ntinse mâna s`-l opreasc`,

se \ndep`rt` cu pa[i mari. Bill, privindu-l cum se gr`be[te dup` Margery, râse [i coment`:

– Uite un cavaler \n armur` str`lucitoare, care n-are nevoie de arm`sarul alb.

– Oh, Bill, dar ar putea s` \nr`ut`]easc` situa]ia lui Margery.

– Chiar crezi c` e posibil? ridic` el din umeri.

KAREN

53

***

U[a de la c`su]a num`rul opt era deschis` [i, chiar \nainte ca Stan s` ajung` la trepte, auzi sunetul unui plâns \nfundat [i voci violente [i mânioase. Când urc` sc`rile, vocile \ncetar` [i domni[oata Emily, o figur` \nalt` [i mânioas`, se ivi \n cadrul u[ii.

– Da, tinere, ce vrei? \ntreb` ea.

– Ceva ce probabil v` este necunoscut, domni[oar` Poindexter:

dreptate, bun`tate [i mil`. Vocea lui Stan r`sun` c` o lovitur` de bici.

– Cum \ndr`zne[ti? se r`sti domni[oara Emily, \n culmea furiei.

Dup` ce ai luat-o la plimbare pe menajera noastr` [i ai ]inut-o o

ve[nicie, mai ai cutezan]a s` vii [i s` vorb[ti a[a?

– Am plecat de aici la unu [i jum`tate, observ` el cu fermitate.

Acum este cinci [i jum`tate. Chiar un prizonier la \nchisoare are

dreptul la ceva mai mult timp pentru exerci]ii [i relaxare.

– Margery este menajera noastr`.

Margery

sclava

dumneavoastr`

nepl`tit`,

drag`

domni[oar` Poindexter, ceea ce poate fi considerat` o ilegalitate. Pedeapsa pentru aceasta este \nchisoarea– sau nu [tia]i?

este

– Nu voi sta \n cadrul u[ii ca s` fiu insultat`, spumeg` ea.

– |n acest caz, voi intra.

– Nu vei face asta.

54

PEGGY DERN

– Margery nu trebuie s` suporte a[a ceva, observ` Stan cu

r`ceal`. Poate s` plece oricând.

– {i unde s` plece, m` rog? N-are pe nimeni pe lume [i nu [tie s` fac` nimic.

– {tiu o mul]ime de persoane care ar dori s` aib` ocazia s`-i dea o slujb` [i un salariu decent.

– Nu este nevoie de a[a ceva, interveni domni[oara Anne, p`[ind

din spatele surorii ei [i privindu-l cu ochi mânio[i, dar \n care se citea o urm` de nelini[te. Margery este ca [i fiica noastr`. E firesc s` fim \ngrijorate pentru ea.

– Sunt sigur!

– Pute]i fi sigur c` aceast` scen` nu se va repeta, domnule

Blayden, spuse din nou domni[oara Emily, p`[ind \n fa]a surorii ei. Margery nu va mai ie[i niciodat` cu dumneavoastr`. Pân` la plecarea noastr`, va r`mâne \n cas`.

– Oh, dar eu cred c` va ie[i, domni[oar` Poindexter, spuse Stan

cu r`ceal`. Cred c` va merge cu mine la film, la dans [i oriunde va fi ceva interesant de v`zut sau de f`cut.

– Asta e o prostie, \l repezi domni[oara Emily. N-are haine decente pentru a[a ceva.

– Este vina dumneavoastr`, nu a ei.

– Are destule haine care se potrivesc pozi]iei de menajer`, dar nu pentru ie[it nu [tiu pe unde, unde s` intre [i \n necazuri.

– Ah, crede]i c` poate intra \ntr-un necaz mai mare decât cel \n care este deja, oferit de dumneavoastr` [i de fermec`toarea dumneavoastr` sor`? o ironiz` b`rbatul.

KAREN

55

– Am avut grij` de ea de când era un copil. Iar mai \nainte, am avut grij` de mama ei.

– {i le-a]i muncit pân` \n pragul nop]ii, ca pe ni[te sclave.

– Domnule Balyden, g`sesc c` manierele dumneavoastr` sunt

foarte nepl`cute. – |mi pare r`u, dar pân` când nu ve]i \ncepe s`-i oferi]i lui Margery o via]` decent`, cred c` ve]i g`si c` sunt din ce \n ce mai nepl`cut, afirm` Stan cu fermitate. La \nceput eram hot`rât s` plec

de aici \n clipa \n care \mi recuperez ma[ina. Dar acum m-am r`zgândit. O s` stau pân` la sfâr[itul sezonului, ca [i dumneavoastr`. O s` supraveghez cu grij` situa]ia lui Margery [i, dac` nu \ncepe]i s-o trata]i mai bine… Domni[oara Emily era palid` de furie.

– Pot s` \ntreb ce vei face dac` nu o trat`m mai bine, cum \]i

place s` spui, tinere? Stan r`mase o vreme pe gânduri.

– P`i pot face dou` lucruri, spuse el. Pot s` m` duc \n ora[ [i s`

descop`r angajatul guvernamental care se ocup` cu protec]ia muncii. Trebuie s` se asigure c` to]i angaja]ii sunt trata]i corect, iar munca lui e s` descopere [i s`-i sanc]ioneze pe cei care nu o fac.

Sau pot s` o iau pe Margery de aici [i s`-i g`sesc ceva de lucru la unul dintre prietenii mei. Domni[oara Emily era nepl`cut surprins`.

– {i pot \ntreba ce \n]elegi prin a o trata corect? se str`dui ea s` par` impasibil`.

– S`-i pl`ti]i un salariu…

– Dar \i oferim cazare [i mas`…

56

PEGGY DERN

– S`-i cump`ra]i ni[te haine decente…

– Asta e culmea! exclam` ea \n culmea furiei.

– {i s`-i da]i timp liber pentru acele activit`]i care le fac pl`cere tinerilor, termin` Stan, de parc` nici n-ar fi auzit-o.

F`r` s`-i dea timp s` r`spund`, se \ntoarse [i se \ndrept` cu pa[i mari spre camera lui, intr` [i izbi u[a cu putere. Când, o or` [i ceva mai târziu, cele dou` surori Poindexter intrar` \n sala de mese, \[i ]ineau spatele drept, iar obrajii le erau ro[ii. Se \ndreptar` spre masa lor, f`r` s` se uite \n dreapta sau \n stânga, iar Karen, dup` ce le salut` cu polite]e, le puse \n fa]` un meniu. Domni[oara Emily ridic` o privire acuzatoare spre ea:

– Presupun c` ]ie trebuie s`-]i mul]umesc pentru scena

scandaloas` pe care am avut-o mai devreme cu \ngrozitorul domn Blayden.

– Nu [tiu nimic despre o scen` cu domnul Balyden, r`spunse

Karen cu calm, con[tient` de privirile atente ale celorlal]i oaspe]i.

– Ne-ai f`cut o scen` teribil` c` \ncurc`m rutina zilnic` a femeilor

de serviciu, \i aminti femeia, dar ]i se pare firesc s` ni se \ncurce rutina noastr` cu propria menajer`.

– Domni[oar` Poindexter, femeile noastre de serviciu au liber

toat` ziua, dup` ce au terminat cur`]enia de diminea]`, explic` tân`ra lini[tit`. De aceea, am considerat c` Margery este liber` s` fac` orice dore[te, \n momentul \n care nu este nevoie de ea.

– Foarte bine, acest lucru nu se va mai \ntâmpla, se r`sti domni[oara Emily.

– Da? r`sun` vocea politicoas` a lui Karen.

KAREN

57

– Nu! O s` plec`m din pensiunea Granada \n aceast` diminea]`.

– |mi pare r`u.

– O s`-]i par` [i mai r`u, când o s`-]i cerem banii \napoi.

Zâmbetul lui Karen era rece.

– Domni[oar` Poindexter, \mi este team` c` n-a]i citit cu aten]ie

contractul de \nchiriere, spuse ea cu blânde]e. Nu se returneaz` banii la rezilierea contractului sezonier. Nu ne putem permite s` se rezilieze astfel de contracte a[a de u[or.

– Vrei s` spui c` suntem nevoite s` r`mânem? se \ncrunt` femeia ne\ncrez`toare.

– Oh, nu, domni[oar` Emily, sunte]i libere s` pleca]i oricând

dori]i, o asigur` Karen. Dar nu v` pot returna banii. Vede]i, pensiunea este proprietatea unui sindicat hotelier din New York, ceea ce \nseamn` c` \n toate unit`]ile hoteliere exist` aceea[i regul` [i anume c` toate contractele sezoniere trebuie pl`tite \n avans. Dac` am permite oric`rui oaspete sezonier s`-[i cear` banii \napoi [i s` plece când dore[te… pute]i s` v` da]i seama c` am ajunge \ntr-o situa]ie nepl`cut`.

– |n]eleg, observ` femeia cu un zâmbet nepl`cut. A[adar, nu e[ti proprietara pensiunii? – Nu, r`spunse Karen, sim]ind un fior de nelini[te strecurându-se de-a lungul spatelui.

– Pot s` \ntreb cine este proprietarul? Care este numele acestui

sindicat?

– |mi pare r`u, nu v` pot oferi aceast` informa]ie, sosi r`spunsul scurt al tinerei. Zâmbetul femeii era de o r`utate evident`.

58

PEGGY DERN

– Sunt sigur` c` nu este chiar atât de greu de aflat, observ` ea. Trimite-ne, te rog, un chelner care s` ia comanda.

– Desigur, domni[oar` Emily, r`spunse Karen, f`când semn unui

chelner [i plecând s` \ntâmpine un grup de turi[ti care se opriser`

s` ia masa la pensiune. Stan sosi o jum`tate de or` mai târziu, arunc` o privire spre masa la care cele dou` femei luau masa [i o \ntreb` pe Karen, care \l conduse la masa lui:

– Unde este Margery?

– Nu [tiu, Stan. Probabil a fost trimis` la culcare f`r` s` m`nânce,

ca pedeaps` pentru c` a \ndr`znit s` râd`. Karen \[i \nghi]i celelalte cuvinte amare pe care le gândea, v`zând

furia din ochii b`rbatului care se ridic` repede, \mpingând scaunul.

– Preg`te[te o tav` cu mâncare, ordon` el.

Tân`ra se aplec` spre el, ca [i cum i-ar fi recomandat o anume mâncare.

– Te rog, Stan, nu face lucrurile mai nepl`cute decât sunt deja,

murmur` ea. O s`-i trimit o tav` cu mâncare [i o s` m` duc s-o v`d imediat ce se mai lini[te[te situa]ia. Dar cele dou` domni[oare Poindexter sunt gata de r`zboi! Nu se pot r`zbuna pe tine sau pe mine, dar \i pot face via]a foarte nepl`cut`. Nemul]umit, Stan se a[ez` la loc, dar ochii lui plini de ur` \ntâlnir` o clip` privirea mânioas` a domni[oarei Emily.

Capitolul 5

Când ora de vârf trecu f`r` nici un incident nepl`cut, iar Molly [i chelnerii erau \n stare s` se ocupe de toate f`r` ajutorul ei, Karen se

duse la buc`t`rie, preg`ti o tav` cu mâncare [i o acoperi cu un [erve]el. Porni repede pe alee, la umbra palmierilor \nal]i. {tia c` domni[oarele Poindexter erau \n salon, stând de vorb` cu restul oaspe]ilor, dar b`taia ei \n u[` fu u[oar`. Auzi un r`spuns slab [i \mpinse u[a. Margery era \ntins` pe pat, cu fa]a \n jos, iar Chrissie era \ncol`cit lâng` ea, ca [i cum ar fi \ncercat s`-i ofere confort \n sup`rarea ei. Tân`ra ridic` privirea, z`rind-o pe Karen.

– Oh, Karen, se plânse ea ca un copil, mâine diminea]` plec`m.

Karen a[ez` tava cu mâncare lâng` ea [i zâmbi.

– O, nu, nu ve]i pleca, spuse ea cu pref`cut` bucurie. Spal`-te pe

fa]` [i vino s` m`nânci. {i tu, Chrissie– de[i, pentru c` n-ai plâns, tu n-ai de ce s` te speli pe fa]`, decât dup` mas`.

60

PEGGY DERN

Motanul auriu s`ri din pat [i se apropie de farfuria de plastic pe care se aflau resturi de pe[te [i de creve]i. Margery se ridic` [i o privi pe tân`ra femeie din fa]a ei.

– Dar domni[oara Emily a spus c` plec`m… foarte devreme, se bâlbâi ea. Karen d`du din cap.

– {tiu. Dar, când a aflat c` nu pot s`-i restitui banii, [i-a schimbat punctul de vedere. Tân`ra o privi cu ochii larg deschi[i.

– Ai refuzat s`-i dai banii \napoi? \ntreb` ea cu ne\ncredere.

– Margery, chiar dac` a[ fi vrut, nu pot s`-i dau banii \napoi. E o

chestiunele legal`– una dintre regulile de fier ale sindicatului care de]ine proprietatea. Trebuie s` fie aceast` regul`, dac` nu, n-ar avea nici un sens s` se \nchirieze pe un \ntreg sezon. Am fi \n acest fel o pensiune pentru turi[tii care sunt \n trecere [i care aleg s` stea o s`pt`mân`, dou`, cât vor. Pentru c` n-am [ti niciodat` cât au de gând

s` stea, n-am putea s` facem rezerv`ri [i am r`mâne pe perioade \ntregi liberi. Oricum, aici sezonul este destul de scurt; \n acest fel este necesar s` ob]inem cel mai bun profit \n aceast` perioad`. Tân`ra \ncepuse s` m`nânce cu poft`. – Credeam c` tu [i doamna Molly sunte]i proprietarele pensiunii.

– Tata a construit-o [i am fost proprietarii ei pân` la perioada de

depresiune economic`. Atunci, el a fost de acord s` o vând` unei firme mari. Aceasta a fost salvarea pensiunii, iar el a fost angajat ca manager. Dar, la moartea lui, firma proprietar` ne-a sf`tuit pe Molly [i pe mine s` ne ocup`m \n continuare de ea, "pân` la noi

KAREN

61

instruc]iuni". Karen se opri o clip`, stând pe gânduri, apoi se \ntoarse spre Margery, privind-o cu aten]ie:

– Margery, domni[oarele Poindexter sunt bogate?

– Cred c` da.

Tân`ra femeie se ridic`.

– Bine, poft` bun`, draga mea. Stan voia s`-]i aduc` el tava cu mâncare, dar m-am gândit c` e mai bine s` vin eu.

– Oh, nu! Domni[oara Emily mi-a spus c` nu mai am voie s`-i mai vorbesc vreodat` lui Stan. Karen o privi uimit`.

– {i ai de gând s` le permi]i a[a ceva? \ntreb` ea.

– Nu [tiu, cl`tin` tân`ra din cap \ntristat`, apoi o privi cu disperare. Karen, mi-e team` de ele, m`rturisi ea.

– Margery, uite care este problema, \i spuse Karen, cu o not` de

mânie \n voce. Stan [i cu mine chiar te-am ap`rat ast`zi, dar trebuie s` ai [i tu pu]in` mândrie. Nu te putem salva din aceast` situa]ie, f`r` ca tu s` cooperezi.

Fata o privi nelini[tit`.

– S` m` salveze? repet` ea. Vrei s` spui c` Stan vrea s`…

– Dar de ce crezi c` a avut acea scen` cu domni[oara Emily

dup`-amiaz`? Trebuie s` fi fost de fa]`, eu n-am fost. Domni[oara Emily mi-a spus c` a fost "o scen` scandaloas`". Fa]a p`tat` de lacrimi a lui Margery fu luminat` de un zâmbet.

– A fost o scen` foarte frumoas`, [opti ea, cople[it` de amintirea lui Stan care o ap`rase. Karen zâmbi u[or.

62

PEGGY DERN

– Ei, bine, am auzit \ntotdeauna c` "frumuse]ea este \n ochiul

privitorului", iar domni[oara Emily n-a v`zut nimic frumos \n aceast` scen`, spuse ea cu ironie. Dar e[ti datoare [i lui Stan [i mie s` ne aju]i s` lupt`m pentru tine.

Tân`ra r`mase o clip` t`cut`, apoi ridic` b`rbia cu mândrie [i spuse r`spicat:

– O s` v` ajut, Karen.

– A[a mai merge, Margery! o apl`ud` prietena ei, apoi se \ntoarse spre u[`. Trebuie s` m` \ntorc \n salon. Ne vedem mâine diminea]`. Ie[i din c`su]` [i, dup` ce \nchise u[a, se sprijini câteva secunde

de ea \ncercând s`-[i recapete calmul, apoi se \ndrept` spre salon. Stan \i ie[i \n \ntâmpinare [i, dup` ce-[i arunc` ]igara, o \ntreb` nelini[tit:

– Se simte bine?

– Destul de bine, \ncerc` ea s`-l calmeze. Acum ia cina \mpreun`

cu Chrissie, p`rând foarte mul]umi]i amândoi. |n plus, mi-a promis

c` se va ap`ra [i va lupta pentru mândria ei.

– Hm, ar fi [i timpul, fu de acord b`rbatul. Nu pot \n]elege cum

a putut s` ajung` \n aceast` situa]ie. Karen \l studie o clip`, observând ner`bdarea [i exasperarea de pe figura lui.

– Nu, presupun c` nu po]i \n]elege, Stan, recunoscu ea cu

gravitate. Bill spunea [i el c` e prea ascult`toare ca s` fie interesant`.

– N-am spus a[a ceva, protest` b`rbatul. Ar putea s` fie o

persoan` \ncânt`toare. Dar e atât de speriat` [i de c`lcat` \n picioare tot timpul, \ncât jum`tate din timp am tendin]a s-o scutur violent, s` se trezeasc`.

KAREN

63

– Iar restul timpului? \ntreb` tân`ra femeie cu un zâmbet amuzat.

– Oh, restul timpului sunt prea ocupat s`-mi doresc s` le sucesc

gâtul vr`jitoarelor. A[a \ncât nu cred c` am timp s`-mi fie cu adev`rat

mil` de ea. Nu-mi plac oamenii de care trebuie s`-]i fie mil`– mai ales când n-au nici un motiv.

– Margery ]i-a vorbit despre ea? }i-a spus de ce \i este team` de domni[oarele Poindexter?

– Nu foarte mult– doar c` mama ei a lucrat pentru ele ca

menajer` [i, dup` moartea ei, au primit-o s` stea ca menajer` nepl`tit`. Cât` generozitate din partea lor!

– Mda. Trebuie s` m` \ntorc la munc`, Stan. Ne vedem

diminea]`, la micul dejun.

– Vreau s`-mi \ncerc ma[ina, dup` repara]ii. Nu vrei s` m`

\nso]e[ti? propuse b`rbatul.

– Din nefericire, nu, Stan. Molly e foarte ocupat` [i trebuie s-o

ajut. Poate alt`dat`. {i, orice ai face, nu o invita pe Margery, nu \n aceast` sear`. Nu cred c` mai poate suporta alte situa]ii tensionate. Ceva mai târziu, auzi scrâ[netul ro]ilor Jaguarului lui Stan.

Când intr` \n birou, unde mama ei preg`tea raportul zilnic, Molly ridic` privirea, \[i d`du jos ochelarii [i-i zâmbi cu afec]iune.

– Draga mea, ar`]i de parc` po]i pe umeri toate necazurile lumii,

o \ntâmpin` ea.

– |mi e team` c` ne-am vârât \ntr-o \ncurc`tur`, m`rturisi tân`ra

femeie. Zâmbetul nu disp`ru de pe buzele lui Molly, care \ntinse mâinile spre fiica ei. Karen se apropie [i se l`s` \n genunchi lâng` mama ei, care o cuprinse \n bra]e cu dragoste.

64

PEGGY DERN

– Ei, draga mea, nu te l`sa doborât`, [opti Molly la urechea fiicei

ei. La urma urmei, n-ar fi prima oar` când intr`m \ntr-o \ncurc`tur` [i am sc`pat mereu cu fa]a curat`. Despre ce este vorba? Tân`ra femeie povesti pe scurt ce se \ntâmplase, insistând pe

\ncântarea de pe figura domni[oarei Emily la auzul faptului c` nu

sunt proprietarele pensiunii. La auzul acestui lucru, figura lui Molly se \ntunec` abia vizibil. Când Karen termin`, mama ei r`mase o vreme pe gânduri.

– Ei, cel pu]in acum [tim c` domni[oarele Poindexter nu

lucreaz` pentru sindicat, spuse ea \n cele din urm`, reu[ind s`

zâmbeasc`.

– Nu \nc`, morm`i fiica ei.

Molly ridic` privirile, \ntreb`tor.

– Oh, crezi c` vor \ncerca s` cumpere pensiunea? |n nici un caz,

draga mea. {tim foarte bine amândou` c` valoreaz` cel pu]in un sfert de milion de dolari. Nu cred c` sunt \n stare s` renun]e la o

sum` atât de mare de bani doar pentru a se r`zbuna pe tine sau pe Stan. {i oricum, nu cred c` sindicatul ar fi dispus s` vând`. La urma urmei, aducem un profit bunicel.

– Cred c` ai dreptate, d`du din cap Karen, convins` de

ra]ionamentul mamei sale. Bill spune c` am devenit paranoic` din cauza nesiguran]ei. Spune c`, \n cazul \n care se \ntâmpl` ce e mai r`u [i suntem date afar` de aici, o s` m` ia de so]ie [i o s` mergem s` locuim la el! Ochii cenu[ii ai lui Molly str`lucir` de amuzament [i de tandre]e.

– Ce dr`gu] din partea lui, s` fie \n stare de un astfel de sacrificiu, doar de dragul nostru!

KAREN

65

Karen râse, \mbujorat`.

– Oh, da, e un b`rbat caritabil– mereu gata s` fac` un sacrificiu pentru v`duva singuratic` [i odrasla ei! Molly o strânse din nou \n bra]e, apoi o privi cu gravitate.

– Draga mea, cred c` vreau ca \ntr-o zi s` fii so]ia lui Bill,

recunoscu ea cu voce blând`.

– {i eu, d`du din cap Karen, ascunzându-[i fa]a la pieptul mamei

ei. {i el vrea acela[i lucru. Dar mai trebuie s` a[tept`m pân` când

Marsh \[i g`se[te un serviciu. Femeia \n vârst` d`du \ncet din cap.

– Dureaz` foarte mult pentru un medic s`-[i g`seasc` de lucru,

spuse ea \ntr-un târziu.

– {tiu, [opti Karen cu voce r`gu[it`, dar reu[ind s` zâmbeasc`.

Dar suntem tineri. Putem s` a[tept`m. Tu [i tata a]i a[teptat– \]i aduci aminte?

– |mi aduc, murmur` mama ei.

– A meritat a[teptarea?

Molly o privi cu dragoste.

– Tu ce crezi?

– Cred c` sunt cea mai fericit` fat` din lume, s` v` am pe tine [i

pe tata p`rin]i [i pe Bill prieten, declar` tân`ra cu fermitate, ridicându-se. Nu [tiu de ce ne speriem, nu e singurul motel din lume. |n ciuda hot`rârii ei, vocea \i tremura [i avea lacrimi \n ochi.

***

66

PEGGY DERN

La scurt` vreme dup` micul dejun, Rollsul cu cele dou` domni[oare Poindexter stând foarte drepte [i cu o Margery mic` \n spatele volanului, ie[i pe por]ile pensiunii Granada. Stan, care lua micul dejun la bar, le urm`ri cu o privire ciudat`.

– Acum unde crezi c` se mai duc cele dou` vr`jitoare, f`r` s`-[i ia [i m`turile? o \ntreb` el pe Karen pe un ton moroc`nos.

– E o diminea]` foarte frumoas`, r`spunse aceasta, str`duindu-se s` zâmbeasc`. Poate au ie[it la o plimbare…

– S` iroseasc` benzina? Crede-m`, monstrul acela antic \nghite

cinci galoane de benzin`, f`r` s` mearg` mai mult de cinci mile– ]i

se pare o plimbare pl`cut` de diminea]`? cl`tin` el din cap. Au pus ceva la cale.

– Da, cred c` ai dreptate, dar nu [tiu despre ce poate fi vorba,

recunoscu Karen, apoi arunc` o privire \n jur. |mi e team` c` vor s` cumpere pensiunea– sunt foarte sup`rate pe mine. De altfel, nici pe tine nu te iubesc prea tare.

– S` cumpere pensiunea? \ntreb` el uimit. Nu prea cred…

Tân`ra femeie \i explic` pe scurt scena care avusese loc seara trecut`. Dup` ce termin`, zâmbi amar.

– Pentru o vreme, imediat dup` ce ai sosit, am crezut c` poate tu e[ti trimisul sindicatului, m`rturisi ea.

Stan o privi cu nemul]umire.

– Eu, Karen? Oh, cred c` glume[ti! protest` el. Sunt sigur c` nu ar`t ca un spion!

– Tocmai despre asta e vorba. Molly [i cu mine suntem sigure c`,

dac` proprietarii vor s` verifice cum ne descurc`m, o s` trimit` pe cineva care \n nici un caz nu arat` ca un spion.

KAREN

67

B`rbatul era \nc` nemul]umit.

– La urma urmei, se ap`r` Karen, ai ajuns aici \n ni[te

circumstan]e destul de neobi[nuite.

– Am ajuns aici pentru c` ma[ina mea a fost \mpins` \ntr-un [ant

de un camion imens cu citrice, iar piesele pentru repara]ia ei a trebuit comandate la New York, protest` el ofensat.

– P`reai foarte gr`bit s` pleci, dar când ma[ina a fost reparat`, ai ales s` r`mâi, \[i continu` tân`ra demonstra]ia.

– Dar \mi place aici, r`spunse el.

– Da, dup` ce ai \ntâlnit-o pe Margery, \i aminti Karen.

– |ntr-adev`r, am \ntâlnit-o pe Margery. Iar, dac` o fat` a avut

vreodat` nevoie de ap`rare– ei, bine, doar nu puteam s` plec [i s-o las \n ghearele ciorilor acelora, nu-i a[a? declar` el cu hot`râre.

Dar tot nu v`d de ce te-ar face s` crezi c` sunt potrivit pentru rolul de spion!

– |mi pare r`u c` te-am judecat gre[it, Stan, \[i ceru tân`ra femeie scuze.

– Ei bine, presupun c` pot \n]elege, fu el de acord \n cele din

urm`. Cei mai mul]i dintre vizitatori au mai venit aici, a[a c` nu r`mâneau decât noii veni]i. Dar tot nu \n]eleg de ce crede]i c`

sindicatul ar avea nevoie de asemenea subterfugii, dac` ar vrea s` verifice situa]ia de aici. Karen se \mbujor`.

– Bill spune c` am devenit paranoic`, recunoscu ea. Pentru

p`rin]ii mei, construirea pensiunii a \nsemnat ani buni din via]`. E singura cas` pe care am cunoscut-o vreodat`. Când m-am n`scut eu, erau doar dou` c`su]e. Au crescut cu timpul, odat` cu mine.

68

PEGGY DERN

Iar tata a adus toate aceste flori [i restul de verdea]`. A construit fântâna cu mâinile lui. Oh, Stan, iubesc fiecare piatr` [i fiecare plant` de pe acest teren! Tân`ra femeie oft` adânc, \ncercând s`-[i recapete controlul.

– |mi pare r`u c` te-am deranjat cu necazurile mele, reu[i \n cele din urm` s` spun`.

– {i crezi c` acele dou` vr`jitoare vor s` cumpere pensiunea doar

ca s`-]i fac` r`u [i s` aib` pl`cerea s` te dea afar`? \ntreb` el, cuprins de mânie.

– Nu cred c` am motive, m`rturisi ea. Poate c` Bill are dreptate

[i m` port ca o paranoic`. Karen \ntinse o mân` [i-l b`tu pe Stan pe bra], \n semn de mul]umire pentru \n]elegere.

– Da, pare exact genul de lucru care le-ar face s` jubileze ca ni[te

iele, spuse b`rbatul gânditor. Dar e nevoie de o mul]ime de bani, iar din câte am v`zut, ]in la bani ca la ochii din cap.

– Pensiunea Granada ar fi o investi]ie foarte bun`, r`spunse ea. Are un profit considerabil \n fiecare an.

– Atâta timp cât tu [i Molly ave]i grij` de ea. Dar nu cred c`

lucrurile ar sta la fel sub conducerea lor, cele dou`… se str`dui el s` evite s` mai pronun]e alte cuvinte urâte. Cred c` ai ghicit deja c`

nu sunt prea legat de cele dou` femei.

– Dar cine ar putea fi? se \ntreb` Karen.

Zâmbir` privindu-se cu \n]elegere, iar Bill, care venise pentru cafeaua de diminea]`, se opri \n cadrul u[ii privindu-i cu r`ceal`, apoi se \ndrept` spre Stan.

– Tinere, fata cu care flirtezi este prietena mea, declar` el cu duritate.

KAREN

69

Stan ridic` privirea spre el.

– Du-te s` te r`core[ti [i pune-]i capul sub robinetul de ap` rece, suger` el.

– O s`-l pun pe al t`u, dac` trebuie r`corit.

– Hei, b`ie]i, glumi Karen, uimit` s` descopere c` Bill nu p`rea

s` glumeasc` deloc. Bill, care este problema? B`rbatul se a[ez` pe un scaun [i o privi cu r`ceal`, \n timp ce Stan urm`rea scena amuzat.

– Am venit aici pentru obi[nuita vizit` de diminea]` [i te-am g`sit ]inându-te de mâini cu acest… \ncepu el.

– Calmeaz`-te, amice, interveni Stan. Karen [i cu mine vorbeam

despre domni[oarele Poindexter [i subiecte la fel de pl`cute.

– Da? ridic` sprâncenele ne\ncrez`tor Bill.

– Da, chiar a[a, continu` Stan f`r` s`-i ia \n seam` ironia.

Chiar \n aceast` clip`, Karen e sigur` c` vr`jitoarele vor s` cumpere pensiunea Granada, doar ca s` aib` pl`cerea s` le arunce pe ea [i pe mama ei \n strad`.

– Oh, Karen, iubito, nu \ncepe din nou! protest` Bill, apoi se

\ntoarse spre cel`lalt b`rbat. Nu mai departe de ieri, era destul de sigur` c` tu e[ti personajul negativ \n povestea asta.

– Da, asta era ieri, spuse Stan. De ieri s-au \ntâmplat o mul]ime de alte lucruri. B`rbatul se ridic`, \i zâmbi lui Karen [i spuse cu c`ldur`:

– Nu-l l`sa s` te deranjeze, Karen. Trimite-mi semnale de fum [i o s` fug \n ajutorul t`u.

– Pe arm`sarul t`u cel alb? \ntreb` Bill cu r`utate. Stan se \ntoarse [i-l privi curios.

70

PEGGY DERN

– Gluma asta nu o \n]eleg, recunoscu el.

– Oh, Karen sus]ine c` e[ti un cavaler \n armur` str`lucitoare,

c`lare pe un arm`sar alb, c`l`rind cu viteza luminii s` salvezi domni[oarele \n pericol.

– Bill, n-am spus eu… \ncepu Karen, dar b`rba]ii o ignorar`.

– {i e ceva r`u \n asta? \ntreb` Stan cu r`ceal`.

– Depinde de domni[oara pe care vrei s-o salvezi, r`spunse Bill.

Zâmbetul lui Stan era destul de slab, de[i ochii \i str`luceau.

– Pe cea care se afl` \n cel mai mare pericol, nu crezi?

– |n acest caz, fugi [i caut-o pe Margery.

– Tocmai asta vorbeam cu Karen, \l inform` Stan. Margery tocmai

le-a condus pe cele dou` vr`jitoare undeva [i nu avem idee unde.

– N-ai decât s` te duci la col]ul str`zii [i s` le a[tep]i.

Bill era cu siguran]` r`ut`cios, iar Karen interveni cu hot`râre.

– Bill, te por]i \ngrozitor! se r`sti ea. Ne datorezi scuze [i mie [i lui Stan.

B`rbatul o privi lung, apoi \l privi pe Stan, care era vizibil amuzat [i se ridic`. Figura lui era \ntunecat`.

– Chiar a[a? |n acest caz, scuze amândurora, spuse el scurt, apoi se gr`bi spre ie[ire.

– Bill! strig` Karen dup` el. Vino \napoi imediat! Nu ]i-ai luat

cafeaua. El se \ntoarse [i o privi din nou, cu aceea[i lips` de expresie. – Mul]umesc, dar nu cred c` vreau \n aceast` diminea]`, r`spunse el, ie[ind din cafenea [i \ndreptându-se spre ma[ina parcat` \n apropiere. Cu ochi mari, tân`ra \l urm`ri urcând \n ma[in` [i demarând \n tromb`.

KAREN

71

– Karen, \mi pare foarte r`u, \ncepu Stan.

– De ce s`-]i par` r`u? Nu e vina ta.

– Nu [tiam c` va lua o glum` atât de \n serios. {tiu c` e nebun

dup` tine, dar s` se \nfurie \n asemenea hal… cl`tin` el din cap, cu

o privire nelini[tit`. Dac` s` fii \ndr`gostit pân` peste cap de o

femeie \nseamn` s` ajungi s` te por]i a[a, \nseamn` c` sunt norocos

c` am sc`pat. Karen \l \ntreb` cu voce calm`:

– E[ti sigur c` ai sc`pat?

El o privi speriat.

– La ce te referi?

– P`i, exist` Margery, \i aminti ea.

Stan izbucni \n râs.

– Eu \ndr`gostit de Margery? Karen, e[ti nebun`, protest` el.

|mi pare r`u de ea, da! Dar s` fiu \ndr`gostit? Nu m` face s` râd.

E ultima fat` din lume de care m-a[ putea \ndr`gosti!

– |n acest caz, e mai bine s-o la[i \n pace, \l rug` ea.

B`rbatul o privi uimit, de parc` n-ar fi auzit bine.

– S-o las \n pace? repet` el. Dar o deranjez?

– N-a cunoscut pe nimeni ca tine, Stan. E[ti foarte atractiv, iar ea

este \ngrozitor de vulnerabil`. N-o l`sa s` se \ndr`gosteasc` de tine, decât dac` o po]i iubi la rândul t`u, \ncheie tân`ra, [tiind c` se amestec` \n ceva \n care n-ar trebui, dar f`r` s` se poat` ab]ine.

– Doamne, Karen! N-am f`cut decât s` m` port civilizat cu o biat`

fat`, protest` el cu aprindere.

– {tiu, Stan, dar e foarte u[or pentru ea s` \n]eleag` gre[it [i s` fie foarte r`nit`.

72

PEGGY DERN

B`rbatul p`rea foarte jenat, iar Karen \l privi cu \ngrijorare.

– N-am avut nici cea mai mic` idee… ezit` el.

– {tiu, Stan. Iart`-m` c` ]i-am spus.

– N-am de ce s` te iert, spuse el repede. Mul]umesc. O s` am

grij`. Ne vedem mai târziu. Ie[i gr`bit din cafenea, iar ea \l urm`ri cu privirea \n timp ce se \ndrepta spre camera lui. Rollsul intr` \ncet \n parcare aproape de ora prânzului. Cele dou` domni[oare Poidexter [i Margery, care p`rea \mbujorat` [i avea o privire str`lucitoare, intrar` \n sala de mese printre primele. Când aruncar` o privire spre Karen, care st`tea \n spatele tejghelei, zâmbetele lor erau ca acele ale unei familii de pisici care tocmai a avut la cin` o familie de canari. Dispozi]ia lui Karen nu putea s` se pr`bu[easc` mai jos, pentru c` deja avea impresia c` i se afl` \n papuci. Dar ora mesei de prânz era foarte aglomerat`, iar timpul pen- tru a se \ngrijora lipsea cu des`vâr[ire. Spera c` Bill va veni s` ia masa, dar acesta nu ap`ru. Când sala de mese \ncepuse s` se goleasc`, se \ntoarse spre tân`ra din spatele tejghelei.

– Jennie, o s` lipsesc aproape o or`, spuse ea repede. Te po]i descurca singur`? Sau vrei s` o chem pe Molly s` te ajute? Jennie arunc` o privire \n sal`, apoi r`spunse:

– Po]i s` fugi, Karen, pot s` m` descurc singur`.

Tân`ra se opri la cafenea [i lu` un termos cu cafea proasp`t`, apoi se \ndrept` spre ma[in`.

KAREN

73

Când ajunse la benzin`rie, Bill nu se vedea nic`ieri. Terry Carter, unul dintre ajutoare, ap`ru \n u[` [i \l \ntâmpin` cu un zâmbet, dar nu apuc` s` \ntrebe unde este Bill, pentru c` b`rbatul \i zâmbi spunându-i repede:

– |i pune diagnosticul unui Chevvy bolnav, Karen. {tii unde s`-l g`se[ti.

– Mul]umesc, Terry, r`spunse Karen. Purtând termosul cu cafea, ocoli cl`direa [i ajunse \ntr-o parcare interioar` \n care o ma[in` era parcat`, \nconjurat` de toate p`r]ile ei componente. |n mijlocul a ceea ce p`rea un adev`rat haos metalic, \l g`si pe Bill, jum`tate sub ma[in`. Pentru o clip` se opri, privindu-l cu tandre]e. El se ridic` \n cele din urm`, se \ntoarse [i-[i [terse mâinile murdare. Când ridic` privirea [i o z`ri, \ncremeni.

– Oh, bun` ziua. V` pot ajuta cu ceva? \ntreb` el cu o voce rece, ca [i cum ar fi fost un str`in. Karen continu` s` zâmbeasc`.

– Da, po]i s` m` s`ru]i.

El se \ndrept`, iar ochii \ncepur` s`-i str`luceasc`, dar nu f`cu nici o mi[care spre ea.

– |mi este team` c` n-am timp de jocuri, declar` el.

– Bill! se r`sti ea, privindu-l iubitor. Bill, dragule, cum poate un b`rbat atât de minunat ca tine s` fie atât de idiot? – P`i… presupun c` trebuie destul de mult antrenament.

Crede-m`, nu e u[or.

– }i-am adus cafea, spuse ea, ridicând termosul.

– Mul]umesc. Uite, asta \n]eleg eu prin servicii adev`rate.

74

PEGGY DERN

– Bill, chiar e[ti un idiot, dar te iubesc atât de mult, \ncât cred c` nu-mi pas`. Toat` gelozia asta…

– Cine spune c` sunt gelos?

– Dac` nu e[ti, de ce ai plecat de lâng` mine ca o furtun`, doar pentru c` vorbeam cu Stan?

– Dar trebuia s`-l ]ii de mân`? Ea \l privi cu ochi mari.

– Bill, nu-l ]ineam de mân`.

– Ba da, te-am v`zut.

– Bill, m` iube[ti?

B`rbatul o privi lung, \ntunecându-se.

– Dac` tot vorbim despre idio]i, ce fel de \ntrebare este asta? se r`sti el.

– Stai jos [i ascult`-m`, \l rug` ea, tr`gându-l spre un bananier

sub care era o banc`. Dup` ce se a[ezar` fa]` \n fa]`, \i povesti despre problemele [i

\ntreb`rile ei legate de cele dou` femei. |n timp ce asculta, figura lui Bill se lumin`, iar la sfâr[itul povestirii, d`du din cap.

– M` ier]i? o rug` el.

– S` te iert? repet` ea zâmbind. Trebuie s` m` rogi vreodat` s` te

iert pentru ceva? Bill o studie o clip`, apoi zâmbi \ncurcat, privind spre hainele murdare [i spre mâinile acoperite de ulei.

– Hm, a trebuit s` apari tocmai când sunt prea murdar ca s` te pot atinge, morm`i el nemul]umit.

– Oh, cui \i pas`? râse Karen.

KAREN

75

Cu o batist`, [terse petele de ulei de pe fa]a lui. Apoi, abandonând aceast` munc` inutil` [i care dura prea mult, râse \nveselit`, \i prinse fa]a \n mâini [i-l s`rut` cu pasiune. Uitând orice altceva decât prezen]a ei atât de aproape, b`rbatul o cuprinse \n bra]e, strângând-o la piept. Pentru câteva clipe, lumea se opri \n loc, \n acel moment minunat \n care inimile lor b`tur` la unison.

Capitolul 6

Când ajunse \n spatele c`su]ei num`rul unu, \n care locuia \mpreun` cu mama ei, Karen o g`si pe Margery care o a[tepta.

– Am ceva s`-]i ar`t [i foarte multe s`-]i spun, spuse tân`ra cu

\ncântare. Ai un minut liber?

– De ce nu? E abia patru, iar Jennie [i Molly cred c` mai pot avea

grij` de toate \nc` un pic, r`spunse Karen, iar cele dou` tinere se gr`bir` spre camera lui Margery. C`su]a num`rul opt era t`cut`, iar tân`ra [opti când ajunser` \n dreptul ei.

– Acum dorm… Au somn foarte u[or.

– Foarte bine pentru ele, f`cu o grimas` prietena ei.

Ajunser` la camera lui Margery, care \nchise u[a cu grij` \n urma

lor.

Uimit`, Karen privi hainele \mpr`[tiate pe pat [i la cele care se vedeau din dulapul larg deschis.

– Oh, Doamne, murmur` ea, impresionat`.

KAREN

77

– Nu sunt frumoase, Karen? exclam` Margery, mângâind rochiile

\ntinse pe pat, lâng` lenjeria nou`, ciorapii de m`tase [i sandalele albe. Nu [tiu de ce domni[oara Emily a hot`rât brusc s`-mi cumpere

haine. A spus c` vor amândou` s` fiu "\mbr`cat` decent". Dar nu prea cred c` acesta e motivul. Tu ce crezi? Karen atinse hainele [i descoperi c` erau din materiale ieftine. Toate obiectele de \mbr`c`minte r`spândite prin camer` nu costau mai mult de dou`zeci [i cinci, treizeci de dolari, dar str`lucirea din ochii tinerei ar`ta c` erau cele mai frumoase haine pe care le avusese vreodat`.

– Ei, s` fim dr`gu]e, spuse ea \n cele din urm`. Poate c` au

hot`rât c` modul \n care te \mbr`cau nu le f`cea cinste.

– Oh, Karen, n-au mai fost niciodat` atât de dr`gu]e cu mine,

[opti fata, cu ochi mari. M` sperie un pic.

– Doamne, Margery, protest` Karen, dac` sunt rele cu tine, te

sperie, dac` sunt dr`gu]e, la fel. Draga mea, nu po]i tr`i toat` via]a \ntr-o \nchisoare de team`. Tân`ra d`du din cap gânditoare.

– {tiu, recunoscu ea. La fel spune [i Stan. Oh, Karen, Stan este un b`rbat minunat, nu-i a[a? Karen deveni atent`.

– Da, este \ntr-adev`r un tân`r pe cinste, ridic` ea din umeri.

Din nefericire, este foarte speriat la gândul c` s-ar putea \ndr`gosti vreodat`. E unul dintre acei b`rba]i care crede, cum scria Kipling:

"Cel care c`l`tore[te singur, ajunge mai departe." Tân`ra o privea uimit`, f`r` s` spun` nimic.

– Doar nu crezi c` Stan este… adic` ar putea fi… se bâlbâi ea.

78

PEGGY DERN

– Margery, draga mea, nu cred c` trebuie s`-]i faci prea multe

speran]e \n ceea ce-l prive[te pe Stan, \ncepu Karen cu blânde]e. Margery se \mbujor` [i plec` privirea, ru[inat`. – Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Karen, n-a[ \ndr`zni niciodat`, protest` ea. Numai c` n-am mai avut vreodat` un prieten.

A fost foarte dr`gu] cu mine, iar eu sunt recunosc`toare, atâta tot.

– Foarte bine, spuse Karen, acceptând minciuna \nduio[`toare [i

dorind din toat` inima s-o cread`. Nu trebuie decât s` te por]i prietene[te cu el [i s` fii atent`. Ochii alba[tri ai tinerei deveniser` aproape \nchi[i la culoare.

|n expresia ei [i \n \n`l]area capului se z`ri o urm` de mândrie.

– Dac` m` avertizezi s` nu m` \ndr`gostesc de el, nu trebuie s`

te obose[ti, Karen. |mi dau foarte bine seama c` nu s-ar putea \ndr`gosti vreodat` de un nimeni ca mine. Sunt sigur` c` are o mul]ime de cuno[tin]e dr`gu]e, bogate [i atr`g`toare– \n cazul \n care pl`nuie[te s` se \ndr`gosteasc` vreodat`.

Karen r`spunse repede:

– Draga mea, nimeni nu planific` s` se \ndr`gosteasc`. E ca o

lovitur` de fulger. Acum e[ti lini[tit, cu inima netulburat` [i liber` ca pas`rea cerului, v`zându-]i de treaba ta f`r` s` deranjezi pe nimeni [i deodat`, bum! E[ti \ndr`gostit` pân` peste cap. A[a se \ntâmpl`,

nu e nevoie de nici un plan, crede-m`. Prietena ei p`rea neatent`, privind \n gol, cu ochi mari [i fa]a palid`.

– Da, murmur` ea ca pentru sine, a[a se \ntâmpl`.

Karen o privi [ocat`, iar Margery se \ntoarse repede, dându-[i seama c` rostise cuvintele cu voce tare.

KAREN

79

– A[a trebuie s` se fi \ntâmplat cu tine [i cu Bill, spuse ea repede, str`duindu-se s`-[i recapete veselia. {i, \ntr-o zi, dac` sunt norocoas`, o s` mi se \ntâmple [i mie.

– Desigur, draga mea, d`du din cap Karen, admirând curajul

fetei de a \ncerca s` ascund` clipa de neaten]ie.

– Ce crezi c` ar trebui s` port \n seara asta la cin`? \ntreb` Margery, pref`cându-se absorbit` de aceast` problem`. Rochia alb cu albastru? Nu-i dr`gu]`? Sau poate jacheta de m`tase… sau rochia galben`?

Mâna ei atinse cu blânde]e materialul lucios [i auriu, cu micile lui flori albastre [i albe.

– E prima rochie de m`tase pe care o am, zâmbi ea. Poate ar fi mai bine s-o p`strez pentru o ocazie special`.

– Mai bine a[a, coment` Karen. O s`-i convingem pe Bill [i pe

Stan s` ne duc` sâmb`t` la dans. O s`-i cucere[ti pe to]i cu rochia asta! Cea cu alb [i albastru este potrivit` pentru cin`. Acum trebuie s` fug, draga mea. Am lipsit toat` dup`-amiaza [i nu vreau s` descopere nimeni c` e mai u[or f`r` mine! Margery o \nso]i la u[` [i-i spuse cu o voce blând`.

– Karen, \]i mul]umesc foarte mult.

– Pentru ce?

– Pentru c` nu m-ai l`sat s` m` fac prea tare de râs, r`spunse ea,

f`cându-i loc ca s` poat` ie[i. Câteva zile mai târziu, o ma[in` verde cu alb parc` lâng` cafenea [i un tân`r \nalt, \n jur de dou`zeci [i cinci de ani, intr` \n birou.

Karen \i ie[i \n \ntâmpinare.

– Bun`, spuse el cu veselie, ochii lui negri zâmbind spre ea.

Le caut pe domni[oarele Poindexter. Cred c` sunt cazate aici, nu-i a[a?

80

PEGGY DERN

Pentru o clip`, tân`ra femeie r`mase privind la el, dar când \i v`zu privirea nedumerit` se str`dui s`-[i recapete calmul.

– Da, sunt aici. S` v` conduc la c`su]a domniilor lor?

– Da, mul]umesc, d`du b`rbatul din cap.

|n timp ce mergeau pe alee, acesta privi \n jur cu pl`cere.

– E un loc foarte frumos. Nu cred c` am mai v`zut ceva atât de agreabil prin zon`.

– Ne place s` consider`m pensiunea Granada ca un loc special,

spuse Karen. Tat`l meu a f`cut planurile [i, \n mare parte, a construit-o singur.

– A f`cut un lucru foarte bun, d`du el din cap, apoi se opri brusc.

Ia te uit`! [opti el. Karen urm` direc]ia privirii lui, descoperind-o pe Margery, \mbr`cat` \ntr-una dintre rochiile cele noi, stând pe iarb` [i jucându-se cu Chrissie. Ca [i cum ar fi sim]it privirile a]intite asupra ei, Margery ridic`

ochii [i-i z`ri, apoi se ridic` repede \n picioare cu o mi[care gra]ioas`. Obrajii i se aprinser` la vederea admira]iei din privirea b`rbatului.

– Oh, bun`! spuse ea.

– Margery, acest tân`r vrea s` le vad` pe domni[oarele Emily [i Anne, \ncepu Karen, dar \nainte s` termine ce avea de spus, domni[oara Emily ap`ru \n cadrul u[ii.

– A, foarte bine, Gregory, exclam` ea cu entuziasm primitor.

M` bucur c` ai putut s` vii. – Sunt \ncântat s` m` aflu aici, domni[oar` Emily, r`spunse tân`rul, luându-[i cu greu privirea de la Margery. Ar`ta]i splendid.

KAREN

81

Nici nu m` mir`, pentru c` a]i g`sit un loc minunat unde s` v` petrece]i vacan]a.

– Nu-i a[a? zâmbi ea \ncântat`. Anne [i cu mine ne-am \ndr`gostit

cu adev`rat de pensiunea Granada– un loc \ntr-adev`r fermec`tor. Cu o expresie \nghe]at`, femeia se \ntoarse spre Karen.

– Karen, el este domnul Gregory Jason, spuse ea scurt. O s` stea

cu noi o s`pt`mân` sau dou`.

– |mi pare r`u, domni[oar` Emily, dar nu avem nici un loc liber.

– Oh, nici o problem`, o \ndep`rt` femeia. O s` stea \n camera

lui Margery, iar ea se va muta cu noi. Margery p`rea speriat`, dar când domni[oara Emily o fulger` cu privirea, plec` ochii resemnat`.

Gregory spuse repede:

– Oh, nu, nu vreau s-o deranjez pe Margery.

– Prostii, \l \ntrerupse domni[oara Emily. Margery va fi \ncântat`, nu-i a[a?

– Desigur, domni[oar` Emily, voi face bagajul chiar acum, fu de acord tân`ra, \ntorcându-se spre camera ei.

– Las`-m` s` te ajut, spuse Gregory repede.

– |n nici un caz, Gregory, \l opri femeia. Margery poate s` se

descurce [i singur`. Oricum, Anne [i cu mine suntem ner`bd`toare s` afl`m ce ve[ti ai pentru noi. Intr`, te rog. B`rbatul arunc` o privire rug`toare spre Margey, apoi o urm` pe domni[oara Emily \n interior.

Margery se \ndrept` spre camera ei, iar Karen o urm`.

– Margery, \mi pare r`u c` nu mai avem nici o camer` liber`, \[i ceru ea scuze.

82

PEGGY DERN

Tân`ra se \ntoarse spre ea.

– N-ar fi contat nici dac` ai fi avut o duzin`, Karen, r`spunse ea

posomorât`. Trebuie s`-i pl`teasc` \n aceast` perioad` cazarea [i oricum pl`tesc pentru camera mea. Sunt norocoas` c` nu ]i-au cerut

s`-mi preg`te[ti un hamac \ntr-unul dintre copaci. Lua din dulap [i a[eza pe pat hainele cele noi, iar Karen o urm`rea, \ngrijorat`.

– Cine este acest b`rbat, Margery? \ntreb` ea nelini[tit`.

– Nu l-am mai v`zut niciodat`. Dar ieri au trimis telegrame [i au

vorbit la telefon. Cred c` este fie din partea firmei de avoca]i, fie din

partea celei de investitori. Margery se \ntoarse repede spre prietena ei, frângându-[i mâinile.

– Karen, sunt hot`râte s` cumpere pensiunea Granada, dac` pot

strânge suficien]i bani lichizi, explod` ea. {tiu c` nu e frumos s` le \n[el \ncrederea, dar ai fost bun` cu mine [i cred c` ai dreptul s` [tii

ce vor s` fac`. Karen se aproprie de ea [i o lu` \n bra]e, \ncercând s-o lini[teasc`.

– Nu-]i face probleme pentru c` le-ai divulgat secretul, draga

mea. {tiam c` asta au de gând. Domni[oara Emily a fost elocvent`.

Margery o privi \nfrico[at`.

– Dar pot s` fac` acest lucru, Karen?

– Nu [tiu, Margie. Cred c` da, dac` pre]ul nu va fi destul de

mare… Proprietarii sunt oameni de afaceri [i sunt sigur` c` nu vor ezita s` accepte o ofert` care le aduce profit, recunoscu tân`ra femeie.

KAREN

83

– Karen, dar e casa ta!

– Nu cred c` acesta este un motiv pentru domni[oarele Poindexter. N-ar ezita nici o frac]iune de secund`, cl`tin` tân`ra femeie din cap cu am`r`ciune. La urma urmei, le-am \nfuriat destul de tare. N-au primit foarte bine nici amenin]area lui Stan c` le va

denun]a [i cred c` sunt responsabil` \n parte [i pentru acest lucru. Margery \ncepu s` plâng` \n hohote.

– Oh, Karen, e numai vina mea! Dac` n-a[ fi mers la plaj` cu voi!

– Dac` n-ai fi mers, n-ai fi avut aceste haine dr`gu]e, \i aminti prietena ei, \ncercând s` o consoleze.

– Astea? \ntreb` ea cu dispre], aruncându-le de pe pat cu o

mi[care a mâinii. Mai bine n-a[ avea toat` via]a o rochie dr`gu]`, decât s` v` fac probleme ]ie, lui Molly [i lui Stan.

– Ei, nu-]i face probleme, draga mea, o lini[ti Karen. Era ceva

care urma s` se \ntâmple, mai devreme sau mai târziu, a[a c` nu e

cazul s` ne facem probleme. Poate nu vor reu[i s` adune to]i banii.

– Oh, dac` vor cu adev`rat, pot s` adune foarte mul]i bani, [tiu foarte bine, continu` Margery s` plâng`. Karen o b`tu pe um`r.

– Draga mea, \nceteaz` [i adun`-te, \i ordon` ea cu fermitate.

Dac` nu, acest tân`r va crede c` plângi pentru c` nu vrei s` pleci din

camer`. Se va sim]i foarte prost din acest motiv.

– A[ vrea s` pot s`-l fac s` se simt` la fel de prost cum m` simt eu, r`spunse tân`ra printre din]i. Karen râse, o s`rut` pe obraz [i ie[i.

84

PEGGY DERN

***

Cele dou` domni[oare Poindexter ap`rur` \n sala de mese la ora cinei \mpreun` cu Margery [i cu Gregory. Tân`ra purta rochia de m`tase galben`; era clar c` domni[oarele consideraser` c` rochia alb cu albastru nu era potrivit` pentru ocazia festiv` a sosirii lui Gregory. Margery ar`ta ca o copil` lipsit` de ap`rare, dar foarte atr`g`toare.

– Ce loc frumos este acesta, domni[oar` Justin, spuse Gregory cu admira]ie.

– Mul]umesc, domnule Jason. Sper c` [ederea dumneavoastr` va

fi una pl`cut`, r`spunse Karen cu polite]e, f`când semn unui chelner

s` le preia comanda.

– Oh, sunt sigur c` va fi foarte pl`cut`, r`spunse b`rbatul.

– O s` ne ocup`m de acest aspect, nu-i a[a, Margery? \ntreb`

domni[oara Emily cu dulcea]`. – Desigur, domni[oar` Emily, se bâlbâi Margery, coborând privirea spre meniul din fa]a ei, la trecerea lui Stan. Acesta se \ndrept` spre masa lui, iar Karen lu` un meniu [i i-l

oferi. Tân`ra femeie v`zu imediat privirea uimit` pe care b`rbatul o \ndrept` spre masa la care Margery st`tea \mpreun` cu cele dou` femei [i cu un tân`r necunoscut.

– E un turist? \ntreb` el.

KAREN

85

– Nu, st` temporar \n camera lui Margery, r`spunse Karen. Ea se

va muta \mpreun` cu domni[oarele. Stan murmur` ceva, v`dit nemul]umit.

– Ei, m`car nu vor fi z`brele la ferestre, coment` el, chiar dac`

aceasta va fi singura deosebire \ntre c`su]a num`rul opt [i o \nchisoare.

– Gregory pare un tân`r decent, observ` tân`ra femeie.

– Da, e bine. Sunt cu adev`rat fericit s` aflu acest lucru, morm`i

Stan, apoi privi meniul din fa]a lui. Nu ave]i cumva ni[te arsenic la buc`t`rie?

– Din nefericire, lipse[te din meniul din aceast` sear`, cl`tin` ea

din cap. {i e politica firmei s` nu permitem s` ni se omoare clien]ii.

– A, nu, nu voiam s` comand pentru cele dou` vr`jitoare, protest` Stan. M` gândeam mai degrab` la mine.

– |n acest caz, e bine c` nu mai avem, deoarece a[ fi tentat` s` m` al`tur ]ie \n \nghi]irea po]iunii eliberatoare.

– Da? ridic` el sprâncenele \ntreb`tor. Tân`rul este cumva o arm` a vr`jitoarelor \mpotriva ta?

– E un reprezentant fie din partea avoca]ilor, fie a investitorilor lor, Margery nu era sigur`. |n orice caz, reprezint` "necaz" cu "N" mare.

– {tiu c` mi-a displ`cut la prima vedere, dar nu eram sigur` din ce motiv, spuse Stan cu o expresie gânditoare. Acum [tiu. Karen \i zâmbi cu afec]iune.

– Mul]umesc, e[ti un adev`rat prieten, declar` ea, apoi se

\ndrept` spre un cuplu de nou-veni]i. Mai târziu, Gregory [i Margery str`b`tur` sala de mese [i ajunser` la tejghea, unde se afla acum Karen.

86

PEGGY DERN

– Ne ducem la film, anun]` Margery. N-a]i putea veni [i tu cu Bill? Ne-ar face pl`cere. Tân`ra femeie cl`tin` din cap [i v`zu u[urarea din privirea lui Gregory. B`rbatul o privea cu mare admira]ie pe Margery, \mbujorat` [i atr`g`toare \n noua rochie.

– Mul]umesc, Margie, dar nu putem, r`spunse Karen. Bill st`

pân` târziu \n aceast` sear`. Eu tocmai am trimis-o pe Molly la

culcare, deci trebuie s` r`mân pân` la ora \nchiderii. Poate cu alt` ocazie.

– Desigur, oricând, d`du din cap Gregory, zâmbind. Nu [tii

cumva ce filme ruleaz` \n ora[? Karen \i zâmbi.

– Depinde la care ora[ te referi, r`spunse ea. Suntem aproape la

jum`tatea distan]ei dintre dou` ora[e: unul e la dou`zeci [i una de mile \n direc]ia nord, cel`lalt, la dou`zeci [i dou` spre sud. Oricum, dac` ai nevoie de informa]ii, le g`se[ti aici, \ncheie ea, ar`tând afi[ul

cu filmele de la fiecare cinematograf, aflat \n stânga tejghelei.

– E singurul motel pe o distan]` de aproape patruzeci de mile? se interes` b`rbatul cu curiozitate.

– Da, r`spunse Karen. Sunt câteva hoteluri \n aproprierea

ora[elor, dar proprietarii acestei pensiuni au cump`rat o mare parte din terenurile din jur, a[a c` nu exist` o concuren]` prea acerb`. Gregory privi din nou \n jur, iar Karen se \ntrist`, con[tient` de gândurile lui. O pensiune la fel de frumoas` ca aceasta, cu un restaurant excelent, f`r` competitori serio[i ar fi \ntr-adev`r o investi]ie foarte bun`. Ca [i cum ar fi fost con[tient de privirea ei, b`rbatul se \ntoarse spre ea [i, sub privirea neclintit` [i rece, se \mbujor`.

KAREN

87

– Margery, ce film vrei s` vedem? \ntreb` el repede. Sau le-ai v`zut pe amândou`?

– Oh, exclam` tân`ra, n-am mai v`zut un film de ani \ntregi!

|n afar` de cele de la televizior, desigur.

– Nu-mi vine s` cred, cl`tin` el din cap. |n acest caz, s` mergem,

o s` ai ocazia s` vezi ceva mai recent decât din ultimii dou`zeci de ani. Gregory strecur` bra]ul tinerei \nso]itoare sub al lui [i se \ntoarse

spre ie[ire, cu o ultim` privire \ncurcat` spre Karen.

– |mi pare r`u c` nu pute]i veni [i voi, spuse el.

Tân`ra râse.

– Sunt sigur` de acest lucru, \l ironiz` ea, dar ad`ug` cu voce

cald`. Mul]umesc totu[i pentru invita]ie. El zâmbi [i, dup` ce Margery \i aruncase o privire imploratoare,

cuplul se \ndrept` spre u[`, \ntâlnindu-l pe Stan, care ie[ea [i el.

– Oh, Stan! exclam` tân`ra cu voce cald`, vreau s` ]i-l prezint pe domnul Jason. Greg, el este domnul Blayden, un prieten.

– Bun` ziua, spuse Gregory cu voce ezitant`.

\ndreptându-se spre Karen.

Bun`,

morm`i

Stan,

trecând

repede

pe

lâng`

ei

[i

– Se duc la film, coment` tân`ra femeie, cu toate c` el p`rea s`

nu fie con[tient de prezen]a ei.

– Mda, ce dr`gu]! r`spunse el cu o voce ursuz`.

– Margery arat` foarte bine \n rochia ei cea nou`, nu crezi?

– Are o rochie nou`? N-am observat.

– Ar fi trebuit s` observi, \i aminti ea. E prima rochie pe care o

are de când a ie[it din scutece– iar acest lucru se datoreaz` b`t`liei

88

PEGGY DERN

tale cu paznicii de \nchisoare care s-au l`sat convinse [i i-au cump`rat haine noi. E foarte \ncântat` c` are ceva nou de \mbr`cat [i-]i este extrem de recunosc`toare pentru c` ai f`cut posibil acest lucru. Jennie se apropie zâmbind [i puse o cea[c` de cafea \n fa]a lui

Stan. Acesta ridic` privirea spre figura ei atr`g`toare [i \ntreb` brusc:

– Jennie, vrei s` mergi la film cu mine?

Tân`ra femeie \ncepu s` râd`.

– Oh, v` mul]umesc, domnule Blayden. Mor de curiozitate s` fac

o plimbare cu ma[ina dumneavoastr` grozav`, dar \mi e team` c`

so]ul meu n-ar fi foarte \ncântat.

– E[ti c`s`torit`? \ntreb` el speriat, deoarece nu p`rea s` aib` mai mult de optsprezece sau nou`sprezece ani.

– Foarte c`s`torit`– [i am [i o feti]` de [ase luni, r`spunse tân`ra femeie cu fermitate [i se \ntoarse la buc`t`rie. Karen se aplec` spre Stan, care puse cu grij` zah`r [i fri[c` \n cafea, de[i de obicei o prefera neagr`.

– Nu exist` nici o lege care s` \mpiedice un b`rbat s` se duc`

singur la film, spuse ea cu blânde]e. Pot s`-]i spun unde se duc. Stan tres`ri, ca [i cum l-ar fi \n]epat cu un ac.

– Ai \nnebunit? se r`sti el. Ce m` intereseaz` pe mine unde se

duce– sau cu cine? – {tiu c` nu te intereseaz`, r`spunse ea bine dispus`, numai c`-mi pari cam plictisit, iar pensiunea Granada dore[te mereu s`-]i p`streze oaspe]ii mul]umi]i.

– Ei bine, nu sunt plictisit, declar` el cu r`ceal`. Sunt extrem de amuzat [i de antrenat. Cred c` o s` m` duc s` citesc o carte.

KAREN

89

B`rbatul ie[i trântind u[a, urm`rit de privirea amuzat` [i oarecum preocupat` a lui Karen. Bill ap`ru pu]in peste zece pentru gustarea lui de sear`, iar tân`ra femeie i se al`tur` la mas`.

– Bun`! o \ntâmpin` el cu obi[nuitul zâmbet cald. Ce mai face fata mea preferat`?

– Nu prea bine, a fost o zi grea, r`spunse Karen.

– Spune-i lui tati despre ce e vorba, glumi el, dar când v`zu

\ngrijorarea de pe figura ei deveni grav [i o \ntreb` repede. Draga mea, ce s-a \ntâmplat? Ea \i povesti despre sosirea lui Greg [i despre ceea ce se \ntâmplase. Bill ascult` cu aten]ie, \ncruntat [i uitând s` m`nânce.

– Sun` destul de r`u, recunoscu el \n cele din urm`.

– Domni[oarele Poindexter sunt de-a dreptul radioase! S-au

purtat de minune cu turi[tii din c`su]e. Au r`mas la televizor [i chiar au p`strat lini[tea \n timpul programului. Au plecat, desigur, când domnul Hopeton a anun]at cu fermitate c` are de gând s` urm`reasc` westernul favorit [i cu to]ii p`reau de

acord.

– Foarte bine, felicit`ri domnului Hopeton. E un tip grozav,

declar` Bill, r`mânând o vreme pe gânduri. Ce fel de persoan` este

acest Jason? Un b`trân scor]os, presupun. Pare singurul gen care li s-ar potrivi.

– Tocmai aici intervine ciud`]enia. E tân`r, atractiv [i… ei bine,

a luat-o pe Margery la film, \ncheie ea, ca [i cum alte explica]ii n-ar mai fi fost necesare. Bill o privi uimit.

90

PEGGY DERN

– Stan Blayden cred c` a adorat scena asta, glumi el.

Karen ezit` o vreme, apoi recunoscu:

– |mi e team` c` iar`[i m-am amestecat.

– Domni[oar` "Repar`-tot", ce-ai mai f`cut? cl`tin` el din cap,

privind-o cu afec]iune. – |n primul rând, [tiam c` Margery era pe punctul s` se

\ndr`gosteasc` de el, iar el recunoscut c` nu e genul interesat de c`s`torie. Nu voiam s` stau [i s-o v`d suferind. E atât de

vulnerabil`!

B`rbatul d`du din cap aprobator.

– A[adar, ea a g`sit acum un nou tovar`[ de joac`, iar el a pierdut

o prieten`, coment` el. Cum a suportat Stan aceast` poveste?

– Mi-a cerut s`-i asortez salata cu o por]ie de arsenic, r`spunse

ea.

– Hm, s` reac]ioneze atât de dur atât de devreme? Cred c` b`iatul

a p`]it-o r`u.

– A spus c` e sup`rat pentru c` disputa lui cu domni[oarele

Poindexter e motivul dorin]ei lor de a cump`ra pensiunea. Nu c` ar

fi sup`rat din cauza lui Margery.

– Nu cred c` e atât de preocupat de soarta ta [i a lui Molly, spuse

Bill cu fermitate. E sup`rat pentru c` acest tân`r a ie[it cu Margery.

Foarte bine, \i va prinde bine s` afle cum este s` fii gelos, ca s` nu mai \ncerce s`-i fac` pe al]ii. Karen \i prinse mâna, care o strânse cu c`ldur`.

– S` nu mai fii gelos niciodat`, Bill, \l rug` ea. E o pierdere de

timp. Pentru mine, nu exist` nici un alt b`rbat \n afara ta. {i nici nu poate fi. Te rog, aminte[te-]i mereu acest lucru.

KAREN

91

– Promit, [opti el cu voce r`gu[it`, apoi ridic` mâna ei spre buze

[i o s`rut`, f`r` s`-i pese de privirile celorlal]i. Acesta este doar un

mic avans, pân` când vom r`mâne singuri [i voi putea s` te s`rut cu adev`rat.

– O s` ]in minte, zâmbi ea.

Capitolul 7

A doua zi, Karen ie[i din depozitul de lenjerie dup` ce verificase

stocul de materiale [i d`duse ultimele indica]ii femeilor de serviciu. Se opri o clip` pe sc`ri, iar sunetul vocilor de pe peluza din fa]a c`su]ei num`rul opt ajunse pân` la ea. Vocea lui Margery, nelini[tit`, era cople[it` de cea sub]ire, de

copil, a Sarei Lee. – Oh, da, spunea Sara Lee, pisicile sunt animale ciudate [i fascinante. Chrissie, aici de fa]`, probabil a fost o persoan` important` \n vreuna din \ncarn`rile lui anterioare.

– |ncarn`rile lui anterioare? \ntreb` tân`ra uimit`, iar Karen se

apropie, dornic` s` aud` mai bine. Sara Lee, \mbr`cat` \ntr-un costum \nflorat de var`, cu nelipsita ]igar` \n col]ul gurii, \l privea fascinat` pe Chrissie. Margery, a[ezat` pe iarb`, o privea cu un aer \ngrijorat. Chrissie, de parc` ar fi fost con[tient c` este subiectul conversa]iei, era ghemuit pe iarb` [i o privea pe Sara Lee cu ochii lui aurii.

KAREN

93

– Desigur, draga mea, spuse femeia, continuând s` fixeze

motanul cu o privire aproape hipnotic`. Via]a este etern`, nu ia niciodat` sfâr[it. Nu exist` moarte; pur [i simplu p`[im dintr-o

existen]` \n alta. Una mai bun`, dac` am fost cumin]i, una mai pu]in bun`, dac` nu. |n acest fel, ni se acord` [ansa s` isp`[im p`catele pe care le-am f`cut \n acest plan al existen]ei. De fiecare dat` când ne na[tem, prelu`m sufletul pe care l-am avut \n acest plan. Sunt sigur` c` dragul t`u Chrissie este un suflet foarte b`trân. Margery \ntoarse capul [i-l studie pe Chrissie ca [i cum nu l-ar mai fi v`zut vreodat`. Dar ochii motanului erau \n continuare fixa]i pe Sara Lee, care-l studia cu intensitate.

– Cred c` \ntr-una din vie]ile trecute a fost un animal s`lbatic, din

jungl`, d`du din cap femeia gânditoare. Poate c` \ntr-una din vie]ile

viitoare va fi o pas`re– continua \n`l]are spiritual` a migr`rii

sufletelor. Desigur, nu prea cred c` se va na[te vreodat` ca om. Ar fi un pic prea mult s` sper`m pentru un animal. Ochii alba[tri ai tinerei se \ntunecar`.

– Nu v`d de ce nu? Chrissie e la fel de bun ca o mul]ime de

oameni [i mai bun decât unii dintre ei! exclam` ea. Sara Lee zâmbi cu blânde]e.

– Oh, dar sufletele animalelor sunt transportate \n corpurile

altor animale, nu \n trupuri de oameni, explic` ea cu r`bdare. Poate c` a fost una dintre pisicile sacre ale egiptenilor, sau poate unul dintre leii care au atacat cre[tinii \n timpul lui Nero.

Margery se uita cu uimire la Chrissie.

– Poate c` \[i isp`[ea p`catele, când l-ai g`sit mort de foame pe treptele bisericii, continu` femeia cu voce vis`toare.

94

PEGGY DERN

Karen fu deodat` con[tient` de prezen]a lui Stan lâng` ea. Când ridic` privirea [i v`zu furia din ochii lui, \i puse o mân`

lini[titoare pe bra] [i-l trase ceva mai departe, pentru a nu fi auzi]i.

– Doamne, femeia aceasta e nebun`? \ntreb` el indignat. N-am

mai auzit a[a o tâmpenie \n via]a mea. |n spatele lor se deschise o u[` [i Joanna ap`ru, \n pantaloni scur]i [i tricou, zâmbind amuzat`.

– Te-am auzit, \i spuse ea lui Stan [i mi-am imaginat c` Sara Lee

a \nceput s` bat` din nou câmpii pe subiectul ei favorit: fenomenele paranormale.

– Tocmai \i spune lui Margery c` motanul ei, Chrissie, a fost unul

dintre leii care i-au mâncat pe cre[tini \n timpul lui Nero, explic`

r`bd`toare Karen. Joanna \l privi pe Stan [i râse.

– Presupun c` nu crezi \n transmigrarea sufletelor [i restul

pove[tilor asem`n`toare?

– Dar crede cineva– care e \n totalitatea facult`]ilor mintale?

se r`sti el. – Nu [tiu prea bine, spuse Joanna, prinzându-l de bra] [i conducându-l spre alee. Am avut câteva conversa]ii ciudate la serile de discu]ii organizate de Sara Lee. Am auzit ni[te lucruri, exprimate

cu cea mai mare convingere [i sinceritate, \ncât am \nceput s` m` \ntreb.

– Dar sunt sigur c` nu le-ai crezut, insist` Stan.

– Nu, n-am nici o leg`tur` cu fenomenele paranormale, m`rturisi

ea \nveselit`.

– Dar pre]ioasa dumitale Sara Lee pare s` le cread`, o ironiz` el.

KAREN

95

– Oh, nu! Nu le crede, r`spunse Joanna.

Stan se opri pe alee [i o privi.

– A[adar, nu \ncearc` decât s-o sperie pe Margery?

– Desigur c` nu. Nu crede c` exist` fenomene paranormale; e

sigur` de acest lucru, spuse femeia cu voce grav`, chiar dac` ochii \i str`luceau. La un moment dat a avut probleme cu una dintre povestirile pe care le scria. Ca epoc`, se petrecea \n timpul scrierilor lui Sir Walter Scott. Eroul principal era un tân`r cavaler obscur, de care nu prea se auzise. Materialul era foarte pu]in, ceea ce o deranja mult. Am \ncercat s-o conving s` abandoneze cartea [i s` scrie despre altceva, dar pân` atunci se \ndr`gostise de tân`rul cavaler [i era hot`rât` c` va scrie despre el, astfel \ncât lumea s`-l poat` admira, a[a cum merita. |ntr-o diminea]` a venit la micul dejun cu o expresie radioas`. Sir Walter Scott venise s-o ajute s` scrie cartea, iar pentru c` el [tia foarte multe despre tân`rul respectiv, \i va furniza informa]iile pe care nu le putuse descoperi \n alt` parte. Iar cartea a continuat splendid pân` la sfâr[it. De fapt, s-a [i vândut excelent. Stan [i Karen o priveau cu ne\ncredere, iar ea le \ntâlni privirile

cu un zâmbet inocent.

– Cu alt` ocazie, scria o carte despre egipteni, iar H. Rider Haggard a venit s-o ajute, continu` ea.

– Nu cred! Inventezi toate acestea! o acuz` Stan.

– Deloc, neg` ea cu seriozitate. {tiu c` pentru noi pare o

nebunie, dar pentru ea e foarte simplu. Se poate adresa la nevoie speciali[tilor \ntr-un anume subiect, chiar dac` au tr`it \n urm` cu sute de ani, [i s` primeasc` toat` informa]ia de care are nevoie pentru cartea la care lucreaz`. De aceea. nu trebuie s` r`mânem la

96

PEGGY DERN

Londra sau New York, unde sunt muzee [i biblioteci \n care ar trebui s`-[i fac` documentarea. Poate intra \n contact cu un expert \n orice moment.

– E cel mai nebunesc lucru de care am auzit vreodat`, protest`

Stan, iar Karen se \nfior`, chiar dac` soarele str`lucea cu putere.

– Nu-i a[a? fu de acord Joanna. Când am \nceput s` lucrez pentru

ea, m` \nsp`imânta. Se purta cu foarte mare naturale]e [i vorbea foarte lini[tit` despre "contactele" ei. Uneori, la micul dejun, venea [i-mi spunea: "Oh, acum [tiu ce \nseamn` acele hieroglife. Domnul Haggard a venit azi-noapte [i mi-a spus. A avut [i el ceva probleme cu ele [i era foarte amuzat c` nu reu[im s` le traducem".

Femeia \i privi pe amândoi, apoi ridic` din umeri cu un gest de neajutorare.

– Nici eu nu \n]eleg, d`du ea din cap, dar a[a stau lucrurile!

Când nici unul dintre ei nu spuse nimic, \i privi pe rând.

– {i chiar dac` v` imagina]i c` este nebun` sau nu, n-are nici o

importan]`, spuse ea cu r`ceal`. E o femeie dr`gu]`, ]in foarte mult

la ea. C`r]ile ei se vând bine, e popular` [i fericit`– a[a c` n-avem nici un drept s-o judec`m.

– Nimeni nu \ncearc` s-o judece, r`spunse Stan. Poate fi oricât de

ciudat` dore[te, atâta vreme cât nu \ncearc` s-o sperie sau s-o supere pe Margery.

Joanna \l privi cu ochi mari.

– De când este Margie responsabilitatea ta? \ntreb` ea cu voce

blând`. Karen v`zu tres`rirea lui [i felul \n care se \ncord`. Apoi, f`r` s` r`spund`, se \ndep`rt` cu pa[i mari. Câteva secunde mai târziu, zgomotul motorului Jaguarului lui ajunse pân` la ele.

KAREN

97

Joanna se \ntoarse [i o privi pe Karen.

– A[adar, lucrurile stau a[a, coment` ea. E nebun dup` Margie,

dar e \nsp`imântat c`-l va prinde \n plas`. Foarte bine, sper c` o s-o

fac`. B`iatul acesta n-are nevoie decât de o c`snicie fericit`– [i sunt sigur` c` Margie e persoana care i-o poate oferi.

– Poate c` da, ezit` Karen, apoi ad`ug` repede. Trebuie s` m` \ntorc la lucru. Ne vedem mai târziu.

***

Zilele se scurser` cu greu, iar tensiunea care o cuprinsese pe Karen crescu o dat` cu trecerea lor. Pe m`sur` ce trecea timpul, cele dou` domni[oare Poindexter p`reau din ce \n ce mai mul]umite. Era evident c` erau \ncântate de modul \n care mergeau lucrurile. Pentru Karen, aceasta nu era o veste bun`. Greg \[i petrecea dimine]ile cu cele dou` b`trâne, uneori plecau \mpreun` \n ma[ina lui, \ntorcându-se seara. Pentru c` pensiunea era ocupat` \n totalitate, iar traficul cre[tea cu fiecare zi, rezultând un num`r foarte mare de turi[ti la mese, Karen [i Molly erau prea ocupate s`-[i mai fac` probleme privind planurile domni[oarelor Poindexter. Dar uneori, treaz` \n pat, prea obosit` fizic s` poat` adormi, Karen \[i amintea cu \ngrijorare de planurile acestora, iar diminea]a o prindea mai obosit` decât fusese seara, când se dusese la culcare.

98

PEGGY DERN

Bill o urm`rea cu \ngrijorare, nemul]umit c` nu poate face nimic s-o ajute. |n urm`toarea zi liber`, b`rbatul veni la pensiune s-o invite pe Karen s` petreac` dup`-amiaza la plaj`. Nu [tia prea bine cum se \ntâmplase, dar când ma[ina se \ndrepta spre plaj`, pe bancheta din spate st`teau Margery [i Greg, \ntâlnirea planificat` \n doi devenind din nou \n patru. Când ma[ina p`r`si parcarea, Stan \i urm`ri cu privirea din cafenea, iar figura lui era atât de \ntunecat` \ncât Jennie, care \i aduse cafeaua, \i spuse:

– Domnule Blayden, e o zi atât de frumoas`! De ce nu v` duce]i

la o plimbare? Poate pute]i \ncerca s` merge]i la pescuit. B`rbatul ridic` privirea mohorât`.

– Jennie, ur`sc pescuitul… [i ce rost are s` te duci la plaj` singur?

– Oh, doamne, protest` ea nemul]umit`, dac` a[ avea o ma[in`

frumoas` ca a dumneavoastr` [i atâta timp la dispozi]ie, \n nici un caz nu a[ sta s` m` uit cu priviri ucig`toare \ntr-o cea[c` de cafea.

Stan o privi, uimit de vehemen]a ei.

– Voi, oamenii boga]i, m` \mboln`vi]i, continu` tân`ra femeie.

Ave]i mun]i de bani, dar nimic nu v` amuz` cu adev`rat. |ntre timp, eu [i Tim muncim ca ni[te sclavi s` ne pl`tim toate datoriile, dar nu reu[im niciodat`. Sim]im tot timpul amenin]area fiscului [i teama c`

se va cre[te chiria, iar eu trebuie s` muncesc aici, \n loc s` stau acas` cu minunata mea feti]`. Dac` singurul lucru de f`cut ar fi s` m` distrez, po]i s` fii sigur c` a[ face-o, f`r` nici o problem`! Trânti zaharni]a pe mas` \n fa]a lui [i-l privi urât.

– Uite ceva ce voiam s` spun de o mul]ime de vreme, \ncheie ea. A[a c` po]i s` m` reclami dac` vrei s` fiu concediat`.

KAREN

99

Nu-mi pas`! Ai lumea la picioare [i stai aici [i te plictise[ti! Oh, m` sco]i din min]i! Stan era prea speriat de aceast` izbucnire ca s` spun` ceva, \n

afar` s` se uite uimit la ea. Când femeia se \ntoarse s` plece, \[i reveni [i strig` dup` ea:

– Jennie, vino \napoi!

Tân`ra femeie ezit`, apoi se \ntoarse [i se opri \n fa]a lui, privindu-l sfid`tor.

– Uite ce este, Jennie, n-am nici cea mai mic` idee ce a provocat

aceast` izbucnire.

– Nu? \ntreb` ea, \nc` furioas`. Sunt atât de s`tul` de voi, s` v` v`d stând [i autocomp`timindu-v`…

– Nu-s de acord cu a[a ceva!

– Nu m` intereseaz`! se r`sti ea. Oricum o s` m` reclami [i voi fi

concediat`, a[a c` m`car pot s` spun ce cred. Stai aici [i-]i plângi de mil` pentru c` un alt b`rbat o crede pe Margie un \nger, ceea ce [i este. Dar nu ridici nici un deget s-o cucere[ti. {i nu-mi spune c` nu te intereseaz`, pentru c` am v`zut cum te ui]i la ea.

– Adic`, vrei s` spui… c` eu, se bâlbâi el indignat.

– {i nu e adev`rat? Te roade s` vezi c` toat` lumea a \n]eles ce

sim]i pentru ea, \n timp ce stai aici ca o statuie [i-l la[i pe un altul s` plece cu ea. Puteai s-o ai foarte u[or, \nainte de apari]ia tipului nou, Jason. Dar acum nu mai [tiu. E foarte dr`gu], iar domni[oarele acelea b`trâne au o p`rere bun` despre el. Dup` cum se [tie, Margie

face tot ce spun ele. Dac` o s`-i cear` s`-l ia de so], probabil o va face.

– E[ti o fat` uimitoare, Jennie, spuse Stan gânditor.

100

PEGGY DERN

– Da, sigur, sunt fantastic`! \l ironiz` ea. Nu g`se[ti \n fiecare zi

o fat` \n stare s`-[i piard` slujba pentru c` are curajul s`-]i spun` ce fraier e[ti!

– Tot spui c` o s` te reclam [i c` o s`-]i pierzi slujba, interveni el. De ce a[ face una ca asta?

– Nu cred c` e foarte amuzant ca una dintre angajatele hotelului

s`-]i spun` lucruri nepl`cute despre propria persoan`, spuse ea cu \nc`p`]ânare. Stan o studie o clip`, iar când un cuplu parc` \n apropriere [i intr` \n cafenea, continu` s-o priveasc` \n clipa \n care le ie[i \n

\ntâmpinare. Oare, \n cele din urm`, fusese atât de transparent \n ceea ce-o privea pe Margery?

Dup` ce-i servise pe ceilal]i doi, tân`ra femeie se \ntoarse la el [i, privindu-l cu ochi reci [i neprieteno[i, dar [i nelini[ti]i, \ntreb`:

– Mai dori]i ceva, domnule Blayden?

Stan o privi \ncruntându-se.

– Mul]umesc, am avut destul, spuse el cu voce moroc`noas`. Jennie ezit`, apoi \l \ntreb` direct:

– Mai lucrez aici?

Stan o privi nedumerit.

– Cred c` da… De ce m` \ntrebi pe mine?

– N-o s` ceri s` fiu concediat`?

– Copil prostu], de ce a[ face a[a ceva?

– P`i, am fost foarte nepoliticoas`.

– Aici ai dreptate.

– {i nu-mi voi cere scuze.

KAREN

101

– }i-a cerut cineva s`-]i ceri scuze?

– Nu, dar oricum n-a[ face-o. Era adev`rat.

Spre uimirea ei, Stan \ncepu s` râd`.

– Acum, dup` ce le-ai spus, te po]i lini[ti, o asigur` el. Poate c`

sunt lucruri care trebuiau spuse, dar pentru binele t`u, m` bucur c`

mi le-ai spus mie, nu unuia dintre ceilal]i oaspe]i.

– Ca de exemplu celor dou` vr`jitoare?

– Da, de exemplu lor.

– Oh, nici nu m` gândesc s` le spun lor. Nu c` mi-ar fi fric`– o

chelneri]` bun` are mereu de lucru \n zilele noastre. |mi place aici pentru c` so]ul meu lucreaz` \n apropiere. Dar este un sezon ocupat [i ne putem g`si oricând de lucru \n alt` parte. Nu-mi e team` c` voi

fi concediat`. Dar cele dou` b`trâne nu sunt plictisite, pentru c`

sunt prea ocupate s`-[i aib` grij` de bani [i s` lupte s` nu fie \n[elate

cu un cent.

– A[adar, sunt doar eu cel care te enerveaz`, declar` el.

– De fapt, m` enerveaz` s` v`d c` stai degeaba [i la[i s`-]i scape

o fat` grozav` ca Margery doar pentru c`-]i e prea lene s` te mi[ti,

recunoscu ea. Ai fost foarte dr`gu], l`sându-m` s`-]i spun toate acestea. Acum m` simt mult mai bine– mul]umesc mult. Tân`ra \i zâmbi cu prietenie, apoi disp`ru \n direc]ia buc`t`riei. Stan r`mase o vreme nemi[cat, apoi se ridic` [i ie[i, \ndreptându-se spre camera lui. Când ajunse la cap`tul aleii, z`ri un ghem portocaliu de blan` pe sc`rile care duceau la fosta camer` a lui Margery. Pentru o vreme, Stan r`mase nemi[cat, privind pisica. Chrissie \l urm`rea [i el cu aten]ie, alertat [i nelini[tit, gata s` alerge spre copacul din apropiere

102

PEGGY DERN

la prima mi[care amenin]`toare. B`rbatul st`tea nemi[cat, cu mâinile \n buzunare. Nu-i pl`ceau pisicile, nu-i pl`cuser` niciodat`. Dar aceast` pisic` era o pisic` special`: era a lui Margery. Aceasta era o diferen]` enorm`, \[i aminti el.

– Bun`, amice, murmur` el \n cele din urm`.

Chrissie se \ncord`, gata s` sar`, dar nu f`cu nici o mi[care. Ochii lui galbeni \i fixau pe Stan. B`rbatul tres`ri la auzul unei voci din spate:

– Nu mai nec`ji motanul lui Margery.

|ntorcându-se, o descoperi pe Joanna, \mbr`cat` de ora[, cu

câteva plicuri \ntr-o mân` [i \n cealalt` cu un obiect cenu[iu, pe care-l oferi pisicii.

– E nebun dup` creve]i, \i spuse ea peste um`r, când Chrissie

accept` cadoul cu o \ncântare evident`. Dac` vrei s` te \mprietene[ti cu el, d`-i creve]i.

– O s` ]in minte, zâmbi Stan. E un motan formidabil, nu-i a[a? Nu pare s` se \mprieteneasc` prea repede… Ochii ei str`lucir`.

– Oh, [tie c` nu-]i plac pisicile [i este foarte sensibil, spuse ea cu ironie. Pisicile au o personalitate ciudat`.

– |ncep s` cred [i eu, d`du el din cap. Dar nu \n]eleg de ce crede c` nu-l plac. N-am fost niciodat` ostil

– Te sf`tuiesc s` nu \ncerci… Are ni[te gheare criminale [i [tie s` le foloseasc`, \l asigur` Joanna.

Stan privi plicurile din mâna ei [i, spre propria surprindere, \ntreb`:

– Pot s` le pun eu la po[t`? M` duc \n ora[.

KAREN

103

– Mul]umesc, dar trebuie s` fac [i câteva cump`r`turi, de care nu

sunt prea sigur`. M` gândeam c` poate m` duc [i la un film, dac` tot ies.

Joanna \l privi pe b`rbatul din fa]a ei cu curiozitate.

– Te sim]i singur? \ntreb` ea cu voce blând`. Nu trebuie s`-]i fie

ru[ine, continu` ea, f`r` s` a[tepte r`spunsul, [i eu m` simt singur`. Destul de des. Dar am \nv`]at s` m` adaptez. Trebuie s-o faci, când e[ti o banal` fat` b`trân`.

– E ridicol. Nu e[ti banal`.

– Nu?

– Desigur c` nu, e[ti destul de atr`g`toare [i foarte distins`.

– Iar tu e[ti un mincinos \ncânt`tor, dar accept flatarea cu

recuno[tin]` ve[nic`. Dac` vrei, putem s` mergem \mpreun` \n ora[

[i poate [i la film– dac` nu te deranjeaz` s` fii v`zut cu o fat` b`trân` ca mine, chiar dac` atr`g`toare [i distins`. Joanna \l ironiza, dar privirea ei era deschis` [i prietenoas`.

– Consider un privilegiu s` fiu v`zut cu tine, Joanna, [i sunt

onorat de invita]ia ta. Lu`m ma[ina mea? \ntreb` el, zâmbindu-i cu

c`ldur`.

– Chiar te rog. N-am fost niciodat` \ntr-un Jaguar [i cred c` e o

experien]` pe cinste, fu ea de acord, apoi \i d`du bra]ul, \ndreptându-se \mpreun` spre parcare. |n ora[, g`sir` un loc de parcare aproape de po[t`, iar ea cobor\, zâmbindu-i.

– Ne vedem aici peste o or`. E bine? \ntreb` ea, apoi \ncepu s`

râd`. M` simt atât de tân`r` [i de copil`roas`. Nu m-am mai sim]it a[a de… de mult timp. E[ti un tân`r pe cinste, Stan.

104

PEGGY DERN

|nainte ca b`rbatul s` poat` r`spunde, ea era deja pe trotuar [i se \ndrepta spre cl`direa po[tei, p`[ind cu gra]ia unei feline. Când Joanna se \ntoarse, el era \nc` \n ma[in`, privind mul]imea cu un zâmbet amuzat, pe care ea \l remarc` imediat.

– Ar`]i de parc` te-ai fi amuzat cât timp am lipsit, \l acuz` ea,

aruncând câteva pachete \n ma[in`. Ce facem acum? Mergem la film?

E un western, [tii? Mul]i b`rba]i ador` acest gen de film, iar eu pot s` m` prefac mul]umit`, dac` te face s` te sim]i bine.

– Nu, nu m` face, r`spunse el cu fermitate, deschizându-i u[a.

E o zi prea frumoas` ca s` ne \nghesuim \ntr-o sal` de cinematograf

[i s` ni se sparg` urechile cu salve de tun sau ceva asem`n`tor. Ce p`rere ai de o plimbare mai lung`?

– Sun` bine, zâmbi ea \ncântat`, apoi se a[ez` lâng` el, cu

palmele \ncle[tate \n poal`. Am vorbit tot drumul spre ora[, acum este rândul t`u. Trebuie s`-mi spui tot despre tine. {i nu \ncepe spunând cu modestie: "Oh, nu e prea mult de povestit". Trebuie s`

fie, iar eu vreau s` aud. Stan râse.

– Regula num`rul unu \n Cartea Cuceririlor: pune-l pe b`rbat s`

vorbeasc` despre el [i ascult`-l cu ochi mari [i murmurând politicos:

"Ce fascinant! Spune-mi mai multe!".

Joanna chicoti.

– Pare o regul` bun`. P`cat c` n-am \nv`]at-o \n tinere]e!

Cine [tie ce s-ar fi \ntâmplat? Dar te rog. Te-ai n`scut…

– De asta sunt sigur, d`du el din cap cu gravitate. Treizeci [i unu de ani \n urm`, \ntr-un mic or`[el din apropiere de New York. Singurul fiu al unor p`rin]i s`raci, dar cinsti]i.

KAREN

105

– Desigur, fu ea de acord. Cum ar putea s` \nceap` altfel o

poveste clasic` american`? – Te rog s` nu m` \ntrerupi, spuse el cu convingere. Am crescut,

am mers la [coal`, apoi la facultate [i… iat`-m`!

– Iar Jaguarul? \i f`cu ea un semn cu ochiul.

– Oh, Jaguarul, ezit` el. L-am câ[tigat la loterie, declar` el triumf`tor. Joanna \l privi calm`.

– Cu alte cuvinte, nu e treaba mea [i ar trebui s`-mi ]in gura, concluzion` ea.

– Ah, nu, Joanna, se scuz` el dându-[i seama c` o jignise.

Nu \ncercam decât s` fiu amuzant… dar n-am prea reu[it, din câte se pare. Povestea vie]ii mele nu e foarte palpitant` [i nu voiam s` te

plictisesc. Dup` facultate am f`cut armata, f`r` prea multe peripe]ii, deoarece n-am ajuns mai departe de o munc` de birou la Pentagon. Apoi am intrat \n publicitate, pentru c` un prieten mi-a oferit o slujb`. Apoi a urmat televiziunea– cea mai nepl`cut` experien]`. Nu [tii dac` ai sau nu o slujb`, pân` la m`sur`torile de audien]`. Dac` erau \nalte, erai b`iatul de aur, cu o slujb` sigur`… pân` la apari]ia urm`toarei m`sur`tori. Dac` erau sc`zute, erai privit ca un monstru de pe alt` planet`, iar toat` lumea, \ncepând de la directorul canalului pân` la femeia de serviciu te privea urât. Apoi un unchi de care n-auzisem niciodat` a murit \n Alaska… Am descoperit c`, pentru c` eram singura rud`, am mo[tenit toat` averea lui. Dup` ce-am pl`tit toate datoriile, am r`mas cu vreo sut` de mii de dolari. A[a c` am p`r`sit slujba din publicitate, d`t`toare de ulcer [i de dureri de cap. Nu m` duceam nic`ieri anume, pur [i

106

PEGGY DERN

simplu voiam s` scap pentru o vreme. Astfel, am ajuns la pensiunea Granada. E un loc frumos, lini[tit [i nu v`d nici un motiv pentru care m-a[ gr`bi. Nu mai vreau s` m` gr`besc. Joanna \l privi curioas`.

– {i nu te-ai gândit niciodat` la c`s`torie? \ntreb` ea.

– Deloc! |n timpul facult`]ii a trebuit s` muncesc, la fel [i mai

târziu, \n armat`. Cât am lucrat \n publicitate, cu atât mai mult nu aveam timp de nimic.

– E p`cat, observ` ea.

Stan o privi uimit.

– P`cat? repet` el.

– Cred c` ai fi fost un so] [i un tat` minunat, dac` ai fi \nceput la

timp, spuse ea \ncet. Dar, dup` treizeci de ani, e mai greu s` te adaptezi. La aceast` vârst` ajungi s` fii preten]ios [i s` ]ii la propriile rutine. Dac` te c`s`tore[ti cu o femeie mai tân`r`, ea trebuie s` se adapteze. Dac` e de aceea[i vârst` sau mai \n vârst`, tu trebuie s` te adaptezi.

– Hm, nu e o imagine prea pl`cut` pentru dou` persoane de

vârst` mijlocie, a[a ca noi… coment` el, \ncruntându-se. – Oh, oricum, coment` ea, evadând din starea de spirit contemplativ`, din moment ce nici unul dintre noi nu este interesat, problema e pur teoretic`, nu-i a[a? |ntâmpl`tor, vreau s` declar c`

nu \ncerc s` te cuceresc.

– Dar cine a spus a[a ceva?

– Nu [tiu. B`rba]ii au ni[te idei mai ciudate, mai ales dac` a

trebuit s` lupte toat` via]a cu femei care \ncearc` s`-i prind`.

– Da, a trebuit s` m` ap`r cu o bât`, declar` el cu seriozitate, dar cu ochii str`lucind.

KAREN

107

– Sunt sigur`, d`du ea din cap cu convingere. Eu am primit o